Donatello

Chereches Andrei
• Donatello a fost unul dintre cei mai mari artiști ai Renaşterii
italiene, sculptor şi pictor italian, cunoscut în special pentru
sculpturile sale în marmură, bronz şi lemn.
• Figurile sale sculptate au fost unele dintre primele din antichitate
care au reprezentat corect anatomia - deşi unele lucrări târzii erau
uşor exagerate şi care au sugerat un sentiment de individualitate.
• Născut la Florenţa, probabil în 1386, numele său real era Donato
di Niccolo di Betto Bardi. Familia este cea care i-a dat porecla
„Donatello”, când acesta era mic.
Ucenic in adolescenta
• În adolescență, Donatello a lucrat atât în atelierul unui pietrar, cât şi în cel al unui
orfevrier, iar în 1403, a devenit ucenicul unui sculptor renumit pentru lucrările sale în
bronz. Aceste influențe variate i-au fost de folos de-a lungul carierei sale artistice,
dovedindu-și talentul artei în marmură și alte materiale precum piatra, bronzul, lemnul,
lutul, stucul și ceara. În 1403, după ce a părăsit atelierul de orfevrǎărie, Donatello a
devenit ucenic în atelierul artistului Lorenzo Ghiberti, unde a deprins tehnicile gotice
tradiționale. La vârsta de şaptesprezece ani, Donatello primea deja comenzi independente,
devenind un artist căutat și apreciat. Datorită relaţiei sale cu Ghiberti, Donatello a ajutat la
crearea ușilor nordice ale faimosului Baptisteriu din Florenţa.
Cercetator de arta la Roma
• După perioada în care a făcut ucenicie, Donatello s-a
împrietenit cu renumitul arhitect Filippo Brunelleschi.
Cei doi au decis să călătorească împreună la Roma,
unde s-au și stabilit între 1404 și 1407, angajându-se în
investigații fără precedent ale ruinelor antice romane.
• Experiența a avut un efect profund asupra celor doi,
care au absorbit stilul şi frumuseţea artei clasice greceşti
şi romane și au început să folosească aceasta influenta
in lucrarile lor
Şi-a inventat propriul stil
• Sculptura în basorelief, sau în relief redus, este una dintre
cele mai vechi forme de expresie artistică. Pe vremea lui
Donatello, și înaltul relief era de asemenea utilizat în mod
obişnuit. El a învățat cum să folosească ambele stiluri, dar a
creat şi o tehnică complet nouă, numită acum relief
schiacciato, care se traduce prin „aplatizat”. Acest stil de
relief subtil, extrem de coborât, se foloseşte de efectele
luminii și ale umbrelor pe un mediu palid pentru a crea o
iluzie de adâncime şi mişcare. Prima sa utilizare a reliefului
schiacciato a fost în lucrarea Sfântul Gheorghe şi dragonul.
Viata Sociala
• Deşi Donatello a reușit să mențină cu succes relații bune cu mai mulți artiști
şi patroni, în general, nu se înţelegea bine cu alte persoane. Contemporanii
au relatat că îşi distrugea piesele mai degrabă decât să le vândă cuiva care îi
displăcea. De asemenea, se pare că era exigent, insistând să îşi păstreze
licența artistică într-o măsură pe care unii potențiali clienți o considerau
imposibil de gestionat. Donatello a fost susținut de unii dintre cei mai
puternici oameni din Italia, era prieten cu alți artişti contemporani și, de
obicei, avea în jur de patru asistenți. Cu toate acestea, se cunosc foarte
puține lucruri despre viața sa privată, dincolo de cunoașterea personalității
sale dificile. Una dintre teoriile care s-au speculat pe seama sa este că ar fi
fost homosexual, unul dintre motivile care au dus la această concluzie fiind
că s-a căsătorit niciodată.
David, cea mai cunoscută
scultură a lui Donatello

• La scurt timp după întoarcerea sa la Florenţa, în 1408, Donatello

a finalizat prima sa statuie a lui David, realizată într-un stil gotic
tradițional, cu trăsături alungite și expresie lipsită de emoție.
David din marmură este o sculptură generală a fazei tinereții
marelui artist. Datează din 1408 – 1409, este din marmură albă și
măsoară 191 cm înălțime, cu baza de 57,5 × 32 cm. Este păstrat
în Muzeul Național Bargello din Florenţa, în aceeaşi cameră cu
cel mai faimos David din bronz, opera maturității depline a
artistului și o reflectare magistrală, echilibrată și proporțională a
celor mai bune sculpturi clasice. David din bronz a fost, de
asemenea, prima piesă cunoscută din antichitate, o sculptură
tridimensională autonomă, fără niciun sprijin din partea
elementelor arhitecturale înconjurătoare.
Alte sculputri
• Câteva dintre piesele lui Donatello fac chiar aluzie la mişcările care vor urma Renaşterii. Două
exemple sunt sculpturile în mărime naturală ale Sfântului Marcu şi ale Sfântului Ioan
Evanghelistul, finalizate în 1415. Aceste două sculpturi masive au deschis un nou drum în
Renaştere prin aderarea lor la realismul clasic în locul stilului gotic aşteptat. Totuşi, în același
timp, mişcarea hainelor drapate ale apostolilor a arătat primele semne ale flerului dramatic al
manierismului și barocului.
• Mai târziu, Donatello avea să reînvie o altă formă pierdută de artă antică cu Statuia ecvestră în
mărime naturală a lui Gattamelata. Donatello a finalizat statuia turnată în bronz la Padova în
1453. A fost prima de acest fel din antichitate şi a repauperat rapid stilul. Liderii politici și
militari au cerut cu insistență statui similare, iar piesa a devenit strămoșul tuturor celor care au
urmat. Gattamelata a rămas în Piazza del Santo, unde a fost ridicată pentru prima dată, o raritate
pentru operele de artă.
 Sculpturi

Sfantul Marcu Magdalena pocaita Statuia Ecvestră a lui

Sfantul Ioan
Gattamelata
Sfarsitul vietii
• Ajuns la varsta de optzeci si trei de ani, Donatello s-a imbolnavit grav. Paralizat, marele
sculptor a fost nevoit sa nu mai poata lucra si sa stea numai in pat, intr-o casa pe care o
avea pe Via del Cocomero, alaturi de calugaritele de la San Niccolo.
• A murit in ziua de 13 decembrie 1466 si a fost ingropat in biserica San Lorenzo, langa
mormantul lui Cosimo de Medici, asa cum a cerut inainte de a muri. Moartea lui Donatello
i-a indurerat peste masura de mult pe concetatenii sai, pe artisti si pe toti cei care l-au
cunoscut in timpul vietii. La inmormantare au fost de fata aproape tot poporul Florentei,
toti pictorii, sculptorii, arhitectii si giuvaergiii orasului. Lucrarile de arta pe care le mai
avea le-a lasat elevilor sai. Vasari sustinea ca au ramas in lume atatea opere de-ale sale
încat se poate spune, si pe buna dreptate, ca nici un alt artist n-a lucrat mai mult decat el.