Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
culese de Grig de pe net
Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu
uitati nimic din ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.
Cuprins
Vol. 1
ImparaŃii traco-iliri si Străromâni 3
ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani 9
Testamentul Lupului Alb 16
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic 18
łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! 20
Argedava tainuita 24
Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 29
Uriaşii de ieri 33
Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor 35
Oameni din neamul zmeilor 37
Piramidele de la Sona 41
Bozioru-Scăieni 49
Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului 53
Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete 56
TăbliŃele cerate de la Roşia Montană 59
TăbliŃele de la Sinaia 65
Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria 93
Dacii liberi (A. Păunescu) 96
Misterul balaurilor, călătorii norilor 97
Localizarea Kogaionului 102
1
Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi 112
Stema veche şi stindardul Daciei 114
Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu 119
Blestemul focului 122
TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe 130
Mitologia Mării Negre 131
Potopul biblic a fost confirmat 136
Românul care aşteaptă potopul 138
Podul uriaşilor 141
Misterele din MunŃii Bucegi 143
Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 147
Sarcofagele din inima Retezatului 166
În CarpaŃi există o poartă către un alt univers 167
Blestemul dinozaurilor vii 169
Misterul sfincşilor din CarpaŃi 171
Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor 180
Melodii într-o limbă care nu există 183
Copiii diavolului 185
Pericolele de sub Bucureşti 190
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania 198
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti 209
Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? 227
Buzaul, traversat de galerii subterane 234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei 235
Reteaua subterana - Braila 237
Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant 239
Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” 243
Tunelul sfintilor la Straja 245
Lacuri subterane 246
Misterul apelor pierdute din Dobrogea 248
Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii 250
TradiŃii magice la români 252
2
Imparatii traco
traco-
aco-iliri si Straromani
Constantius Chlorus
Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de
origine traco-ilira(3). Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius
Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca majoritatea imensa a
imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian
- Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus -
(272-282) din Sirmium(i), Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius
Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al Crestinismului, Valerius
Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui
Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare
si unul dintre imparatii pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei
sotiei sale Elena – care era crestina), Caius Galerius Valerius Maximianus
(305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia
(305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-
307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308-
324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-328).
Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel
Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius
Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat
al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II
(317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului
Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de
asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au
fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare);
Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350),
Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354),
Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
3
crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363). Urmeaza o noua dinastie
straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox (363-364), si
continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378),
arian, Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius
Valentinianus II (375-392), Flavius Constantius III (417-421), Valentinian III
(425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II
(456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527),
Iustinian I (527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582),
Focas (602-610), ultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit (Romania),
care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiu grecesc, zis Romaic
(cunoscut ca Imperiul Bizantin).
Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a
cetatenilor romani. Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si
ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai lui Dumnezeu si complacerea
in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa divina. Invaziile
migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum
stapanirea filistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu
invers. Trebuie observat insa un fapt semnificativ: aceasta epoca, numita si a
anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman (Maximin Tracul) si
continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-
ilira.
4
obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu
predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci.
Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde
triburile din Oltenia au refuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva
romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale opuse ca aceea dintre
taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in
cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei
Imperiului. Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante in
armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in interesul propriu
pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.
Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si
este de remarcat ca aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe
linie militara. Nu li se poate nega in general nici dragostea de neam, fie ea si
intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-ostila
fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene
a Mantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba
tracica ? De ce au fost oare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe
care ar fi adus-o neamului lor crestinismul ? Pozitia lor este cel putin
ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici
7
cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul
inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de
clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat
de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor.
Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-
au adaugat loviturilor primite de aceasta din partea inamicilor adusi de
Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a
suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului
sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si
hedonismul promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in
conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea
multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de
atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia
conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea
sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.
Sursa:
http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75-
impraii-traco-iliri-i-strromani.html
8
Conspiratia anti-
anti-dacica: Ascunderea originii dacice a unor
imparati romani
Regalian
Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele
epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260
d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui
rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie
imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a
lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul
Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona
Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o
rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale.
Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie
cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce
lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il
invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de
propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.
9
Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romana ?
Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea
romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar
daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin
“carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona,
prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca
retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un
abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv,
alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca
Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a
creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi
“Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi
intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi
nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca
Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In
acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost
nevoiti sa se retraga.
Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o
familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras
spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de
neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata
romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al
cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui
10
Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui
uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva
imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre
armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a
imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la tronul
Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de
armata.
11
disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a
altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.
Maximinus Daia
Daia si Licinius
Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in
Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A
ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si
pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se
tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul
265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui
Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia,
nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au
fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau
tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi
de rang mai mic), erau de origine dacica.
Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu
Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega,
la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru
un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia
crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De
cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre
Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a
preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui
Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un
conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic
imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au
condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului
roman.
Imparatul Constantin
Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul
imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia
de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul
Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului
12
de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”.
Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa
aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac.
Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un
lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza
monumentele din splendidul for al lui Traian.
Falsificarea istoriei
Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire
dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe
originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin
Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui
Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la
sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui
Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri
stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei
decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca
romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe
Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”.
Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor
daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a
dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific
furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar
istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea
dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult,
dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars
scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai
sfarseasca.
15
Testamentul Lupului Alb
17
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic
Cu 1.600 de ani în urmă, istoricul Dio Cassius a notat: “Se găsiră şi
comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargetia…
Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui şi punând
într-însa mult aur şi argint, precum şi alte lucruri de mare preŃ şi care puteau
suferi umezeala, puse peste ele pietre şi grămădi pământ; după aceea aduse
din nou râul în albia lui, iar în peşteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse
veşmintele şi alte lucruri de felul acesta.
După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar
Bicilis, un soŃ de-al lui, care ştia ce se lucrase, fu prins şi dădu pe faŃă toate
acestea…” Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani după cel de-al doilea
război daco-roman. Nu se ştie dacă ele reprezintă adevărul istoric, dar o
realitate a rămas: după acel război, imperiul şi-a refăcut finanŃele, un an
romanii au fost scutiŃi de impozit, Traian a organizat timp de 123 de zile
sărbători la Roma şi a construit o serie de edificii măreŃe. Cercetătorii au
evaluat la 165 de tone aur şi 330 tone argint prada luată de Traian din Dacia,
dar oare acesta era tot aurul strămoşilor noştri? Unii oameni de ştiinŃă,
evaluând producŃia de aur din MunŃii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea
era intensă şi străveche, să nu uităm că aur din minele de lângă Brad s-au
găsit şi în tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin
analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa
1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu siguranŃă că Decebal nu a ascuns tot
tezaurul în acelaşi loc. În plus, în mod sigur, fiecare tarabostes avea averea
lui. Să nu uităm nici stocurile de la exploatările miniere, care erau nu numai
în Apuseni, ci şi în Banat, în zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur?
Din când în când, aurul dacic a trimis câte un “semnal”, cele mai
semnificative fiind:
Enigmele rămân. Dacă evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este măcar
aproximativ reală, înseamnă că romanii au mai fost păcăliŃi o dată de
înŃeleptul Decebal, chiar si după moarte, Bicilis jucând, probabil, rolul de
“pion otrăvit”. Chiar dacă o parte din aur a fost îngropată în albia Streiului,
restul poate fi oriunde în arealul fostului regat dacic, zona cetăŃilor de lângă
Orăştie fiind cea mai “fierbinte”, dar să nu uităm că toată zona montană
dintre Olt şi łara HaŃegului, probabil chiar şi Masivul Godeanu, era un spaŃiu
strategic, cu drumuri de culme şi cu cetăŃi la gura văilor. Dacă mai adăugăm
şi zona aşezărilor şi a exploatărilor aurifere din MunŃii Apuseni şi Munceii
Dognecei, aria de căutare se măreşte, la fel şi şansele de a se mai găsi ceva şi
doar norocul sau eroziunea naturală pot aduce ceva nou
19
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi ?!
Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus,
de multe ori ne purtam aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat
toate categoriile umane, toate caracterele existente. Sa nu-l uitam pe Iuda,
cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat Mintuitorul, ajungind
sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea
mai crunta. Dar sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea
ce vedea. El nu a crezut in Invierea Domnului sau decit in clipa in care i-a
atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma, fara sa luaam seama la un
aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui Toma.
Noi nu-i vom spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se
temea de mistificari. Asa suntem toti, nu credem daca nu vedem cu ochii
nostri. Iar cand vedem ceva incredibil, incercam sa ne convingem ca asa ceva
nu exista.
Elefantul preistoric
Satenii din comuna Cosoveni sunt departe de a fi printre cei mai bogati
dintre olteni. Dimpotriva, mineritul, in loc sa le fi adus bogatie, le-a adus
doar necazuri, iar daca inainte de a se deschide exploatarile, comuna avea
cateva sute de case, acum cu greu mai pot fi numarate 40 – 50. Unii ar spune
ca celor din Cosoveni le-a aparut Satana care le-a aratat drumul pavat cu
aur, fara sa le spuna ca e cel ce duce in Iad. Iar in loc de bogatii si
prosperitate, oamenii se lupta acum cu saracia si poluarea. Cu toate astea,
comuna a fost mereu martora unor evenimente daca nu ciudate, cel putin
greu de explicat. Mai exact, aici s-au semnalat mereu lumini ciudate si
zgomote stranii, oamenii spun ca simt deseori prezente stranii, ca au
impresia ca sunt urmariti de cineva, dar ca nu vad pe nimeni. Localitatea,
aflata in imediata apropiere a Baniei, a iesit din anonimat in urma unei
20
descoperiri de exceptie – oasele unui elefant preistoric care a trait in acele
locuri in urma cu mai bine de 2.000.000 de ani in urma. Dupa cum spun
specialistii, nu e vorba de oase de mastodont sau de mamut, ci de un
stramos urias al elefantilor de astazi. Descoperirea a avut loc in urma cu
cativa ani si a generat bucurie in randul oamenilor, care au fost convinsi ca e
semn de bogatie. Locul din care a fost dezgropat scheletul este o fosta
cariera de pietris, iar elefantul preistoric a fost gasit la o adincime de circa 6
– 8 metri.
Batranii din sat nu au fost foarte surprinsi de ceea ce s-a gasit. Ei cunosc
legende care vorbesc despre oameni uriasi ce ar fi trait in zona in urma cu
multa vreme. Ecaterina Sandache, spune:
21
Lemnul care nu putrezise
Incet, din tenebrele pamantului apar marturii ale existentei vietii, marturii
care schimba de la un an la altul geografia istorica a tinutului fostilor bani ai
Craiovei. Cat ii priveste pe cosoveneni, acestia spun ca nu se mai mira de
nimic. In comuna lor s-au petrecut mereu fapte greu de crezut. In urma cu
vreo 20 de ani, la cativa kilometri in afara localitatii a fost instalat un santier
pentru constructiile de locuinte. Voiau comunistii sa ii mute pe sateni in
blocuri si sa le ia pamanturile. Intr-o zi, un excavator a distrus ceea ce parea
a fi o fintina imensa. Anatol Mihailovici, actualmente pensionar, lucrator pe
santierul de atunci, spune ca dimensiunile fintinii erau impresionante. Era
facuta dintr-un lemn care nu putrezise, desi era sub pamant de cel putin
cateva sute de mii de ani, cit aveau vechime straturile de pamant de
deasupra ei. Latura fintinii era de vreo 20 de metri.
22
“E o senzatie cumplita. Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o
prezenta stranie. Ca si cum cineva ne urmareste, ne analizeaza. Iar din lac
razbat tot felul de zgomote ciudate, de ti se face pielea de gaina. Se aud
lovituri ca intr-o poarta imensa, metalica.”
E adevarat, nu s-au mai gasit alte oase, de picior sau de mana, aparand
intrebarea, fireasca, ce anume cauta craniul, singur, intr-un astfel de loc. Iar
singurele explicatii ar fi ca celelalte oase au fost mincate de alte animale
(poate chiar de alti uriasi, n. a.) sau ca uriasul a avut – ca si alti oameni peste
timp, dorinta ca parti din trupul sau sa fie ingropate in diverse locuri care i-
au placut in timpul vietii, craniul ajungind in Oltenia. Si ar mai fi o explicatie,
dar cel putin lugubra. Aceea ca, asa cum oamenii din vechime, aduceau
sacrificii umane in lacasurile sfinte, uriasul a fost, la randul sau sacrificat,
pentru ca spiritul sau sa pazeasca locul unde a avut loc sacrificiul.
Sunt supozitii care in mod sigur nu vor putea fi justificate intr-o singura
viata.
23
Argedava tăinuită
Situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de început a
Statului Dac Centralizat făurit de Burebista, Argedava, reprezintă astăzi un promontoriu,
căruia i se spune Nucet; o movilă ce înaintează ca o săgeată spre albia Argeşului, pe malul
drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeşti-Novaci, denumită Popeşti,
şi notată pe hartă în JudeŃul Giurgiu.
Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăŃime de la Est la Vest şi
are o înălŃime de 20 m. FortificaŃiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-Sud-
Vest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaŃie, fiind locuit neântrerupt
pâna în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăŃi getice întinse pe o
rază de cel puŃin 17 Km, de la Grădinari - Ogrezeni şi până la AdunaŃii Copăceni, puternice
fortificaŃii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte
10.000 de ani, socotiŃi de la anul de graŃie în care scriem aceste rânduri, adică 2002 conform
calendarului creştin.
Aici identificăm, şi noi, desfăşurarea bătăliei de la Rovine a lui Basarab Mircea zis
“Cel Bătrân”, tot în aceste locuri şi Mihai Voevod Pătraşcu fiul Teodorei – Basarab, zis “Cel
Viteaz” – Reunificatorul, şi-a concentrat forŃele armate împortiva invadatorilor străini la
Ogrezeni, unde şi-a format “ogreziile”, adică batalioanele, iar la Gorneni, în apropiere, a fost
dat semnalul de luptă.
24
Ultimul Basarab, Constantin Brâncoveanu, pentru a proteja Argedava şi împrejurimile
sacre cu pădurea Novăceanca, a ridicat nenumărate biserici pe care le-a înzestrat cu pământ şi
păduri, în felul acesta urmărind protejarea acestor locuri.
Argedava a fost aleasă, în mod neinspirat, drept loc de conac, de unii fanarioŃi,
dispăruŃi fulgerător în străfundurile cetăŃii cu tot cu castelele lor efemere.
AnunŃată de Cezar Boliac în 1869, cetatea Argedava a început a fi “cercetată” de către
arheologi, neîntrerupt, pâna în zilele noastre.
Astfel, Vasile Pârvan, cel ce identifică Argeşul ca fiind Argessis din vechime, îşi
extinde săpăturile de la Piscul Crăsanilor la Argedava în anul 1926. Sapă şi … moare în anul
1927, nu înainte de a fi convins că a descoperit cetatea de scaun a lui Burebista.
După această dată, monopolul săpăturilor l-a avut Dinu V. Rosetti.
Decretul în cinstea lui Acornion descoperit la Balcic şi controversele în jurul acestui
document au avut darul să încurce iŃele descifrării primei capitale a lui Burebista. Aşa e când
vrei să demonstrezi că … găina a precedat oul.
În faŃa Nucetului, către râul Argeş, două balastiere scot la iveală trunchiuri de copaci
şi pomi de dimensiuni impresionante carbonizate, semn al existenŃei în trecut a unei mari
grădini. Eden ?
Toate Rovinele adăpostesc palate subterane legate între ele, ce întrec în grandoare
orice cetate sau complex de cetăŃi descoperite pâna acum în Dacia. Recentele excavări ale
celor două balastiere vor conduce la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodământ
“planificat din neştiinŃă” trebuie evitat cu orice preŃ.
- Constatările din teren ne-au întărit convingerea că în lipsa oricărei protecŃii
artificiale, Nucetul se surpă zi de zi în valea Argeşului, mai ales că “binevoitorii” dau foc
lăstărişului ce apără cetatea, lăstăriş care renaşte primăvară de primăvară, spre disperarea
unora, apărând cu îndârjire Argedava.
“ Noi ştim multe, dar cine să ne asculte ? “ ne-a declarat un nonagenar din comuna
Popeşti.
AfirmaŃiile unor istorici, precum că toate cetăŃile din Muntenia, inclusiv Argedava, şi-
au încetat brusc activitatea în anii 11-12 e.n. ca urmare a expediŃiei militare a unui oarecare
general roman, Sextus Aelius Catus, ce ar fi deportat o populaŃie de 50.000 de locuitori din
Dacia la sud de Dunăre, combinată cu o presupusă altă acŃiune de acelaşi gen, în anii 62-66
e.n., ce ar fi fost săvârşită de Tiberius Platius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei, care
şi el ar fi deportat o populaŃie de 100.000 de geŃi la sud de Dunăre, noi le considerăm vorbe în
vânt scrise de antici şi preluate fără discernământ de unii contemporani, fără prea multă cu-
getare, deci lipsite de temei istoric real care, ca şi multe alte neadevăruri, au făcut mult rău
neamului nostru geto-dac.
łinând cont de cele prezentate mai sus, noi considerăm că se impune alcătuirea unui
colectiv de specialişti patrioŃi, care să aprofundeze cercetările cu privire la cetatea getică de la
27
Popeşti, Argedava, prin restudierea documentelor de până acum, depistarea de noi documente
istorice, organizarea unor săpături arheologice în Nucet şi în împrejurimi, în scopul
demonstrării unei realităŃi istorice : Popeşti este Argedava lui Burebista situată pe râul Argeş,
fost Argessis.
Şi noi considerăm că Argedava este vestita cetate Hellis menŃionată de antici drept
Cetatea Soarelui. În susŃinerea acestei teze Ńinem cont de poziŃionarea cetăŃii, măreŃia locului
şi întinderea fortificaŃiilor.
Statuia lui Burebista este bine să fie amplasată în partea de Nord, pe locul Palatului Princiar,
cu faŃa către Capitala Bucureşti.
Aici, pe malul Argessis-ului, unde s-a născut acea minte luminată care a făcut posibilă
apariŃia pe harta vechii lumii a Marii Dacii şi a celui mai mare stat monoteist din lume, unde
s-a născut ideea unificării, sau, cine poate şti, a reunificării întregului neam, trebuie să se
înalŃe statuia Marelui Spirit şi Suflet de Get care a fost Burebista.
Facem menŃiunea că cercetările trebuie extinse şi asupra mediului ambiant, care face
din Argedava o comoară nu numai arheologico-istorică dar şi una de cult, dat fiind vechimea
cultului Soarelui pe această Rovină. ProprietăŃile curative ale apelor şi izvoarelor din această
zonă, şi în mod deosebit mediul ambiant din cetate, au efecte benefice asupra organismului
uman, o simplă plimbare prin cetate având darul de a linişti psihicul şi a tonifica organismul,
în vreme ce o sticlă cu apă din Argeş, lăsată în cetate câteva ore, are efecte benefice pentru
cel ce o bea, lucru prea bine ştiut de localinici de la moşii lor, oameni de altfel foarte
longevivi. Toate cu o condiŃie : să intri în Cetatea Zeilor cu gândurile curate.
44.313070° 25.964819°
28
«Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950»
Articol semnat de Sorin Golea, Claudiu Pacearca
PomeniŃi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi
de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinŃe,
dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a văzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe
urmele uriaşilor şi a găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava,
judeŃul Giurgiu. IoniŃă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganŃilor. Iar arheologii ne-
au explicat, de fapt, despre ce e vorba.
În nordul acestei localităŃi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită
din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile
Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat
săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că
a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi
toate triburile dacilor şi a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Eu-
ropa.
Au rămas legendele uriaşilor porecliŃi "Jidovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona
de sud a Munteniei. La sud de Popeşti există o vale care se întinde de la Olt
până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume Novac, cel mai renumit
dintre toŃi, s-a luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. SimŃindu-se învins,
balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac".
"Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din
bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeŃi asemenea măguri
(movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna
Tangâru, judeŃul Giurgiu.
GiganŃi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele
multor popoare. Dăm exemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri.
- Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în
vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele
30
oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un
popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se:
Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- CelŃii considerau că primele fiinŃe care au
locuit Pământul au fost giganŃii, abia după ei
venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au
şi ele poveşti ce se referă la un gigant care a
cumpărat pietre uriaşe, magice, de la o
vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până
în Câmpia Salisbury.
- Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraŃi ai
zeilor, care s-au răsculat împotriva acestora,
dar au pierdut lupta şi au fost închişi în întu-
nericul veşnic.
- Mitologia română spune că existenŃa
umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a
început cu căpcăunii, forme nereuşite de
umanizare, care au dispărut. După ei au venit
uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui
Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a
omorât pe toŃi. După uriaşi au venit oamenii,
care vor fi înlocuiŃi cu blajinii, o rasă de fiinŃe
mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe
placul lui Dumnezeu.
Probe tangibile
31
In timpul sapaturilor efectuate in Caucaz, in 1964, s-au gasit intr-o grota din
Alguetca, in apropiere de Mangliss, schelete de oameni masurand 2,8-3m. Prin
urmare, cercetatori recunoscuti si competenti au descoperit elemente importante
care vin sa confirme existenta giganticilor pe Terra intr-o epoca foarte veche.
32
Uriasii de ieri
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de
Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani.
GIGANTII DE LA NUCET
Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava – Popesti-
Novaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de
uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la
Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la
Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine
si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta
video inregistrata la congres.
ORASUL SUBTERAN
Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende
confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in
mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce
pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit
sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea
muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.
CIMITIRE
34
Blestemul uriasilor din creierii muntilor
Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se
spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i lase sa traiasca in Apuseni,
linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea
ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt.
El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean
Ardeu, cu 30 de ani in urma.
O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata
lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa
sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care
este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 73 de ani (tinand cont ca
suntem in 2006): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la
aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile.
Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o
fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si
cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut
mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu
de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am
ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de
blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se
odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or
mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic
dintre ei o murit otravit de oameni.
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost
insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care
erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care
capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei
intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa
niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica
a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de
kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte
s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus
trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era
pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care
grupul de pradatori a ajuns aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al
uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa
sa ia cu el si cele trei pâini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature.
Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramâi tu aici ca eu ajung mai
repede acasa si vin cu pâine destula ca sa mincam amindoi. Ceata de pradatori a
ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi
era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a
vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca
sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai
35
incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a
intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din
mincarea otravita de oameni.
Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa
sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat,
tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind
s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a
spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a
ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi
de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii
din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile sfirtecate din zona si asa a fost
scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri, l-au folosit apoi pentru a
face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut
si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care
s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de
urias.
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost
cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele
spunea ca mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme
(aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias). Deodata a venit
un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe
vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii
pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.
Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din
comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri
supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes
explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje
malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim
de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau
singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-
un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a
oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste
sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut
orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la
ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.
36
Oameni din neamul zmeilor
37
“Ne-au lasat stramosii cu juramant sa nu plecam niciodata de aici si sa-i
asteptam, pentru ca vor veni candva sa ne ia. Din cer vor veni ca sa ne ia si
sa ne duca acasa”, spune mos Dragu, unul dintre stalpii comunitatii.
Petrecerile lor sunt simple, cu masa plina de carne fiarta sau fripta, cu
placinte de toate felurile. Se distreaza fara muzica si beau in cinstea
stramosilor din cer. Religia lor e simpla: se inchina unui Creator universal,
care da viata si moarte tuturor fiintelor si isi fac semnul crucii cu fata catre
cer. Dar crucea lor e putin ciudata, e curbata. Degetele descriu un arc de cerc
larg, pornind de la frunte pana la piept, apoi un alt arc de cerc, de la umarul
drept la cel sting. Cat il priveste pe cel decedat, dupa ce a inchis ochii,
mortul este ars de comunitate, iar cenusa e imprastiata in apa unui izvor,
pentru a ajunge sub pamant.
Nimeni nu stie exact cand a luat fiinta catunul, dar toti povestesc ca si cum
s-a fi petrecut ieri, despre ultimul descendent al celor care care au coborit
din cer si au infiintat catunul. Imi arata casa, ramasa nelocuita si pe care
actualii locuitori ai catunului o venereaza ca pe o relicva sfinta. Andrei il
chema pe batran si oamenii spun lucruri ciudate despre el, cum ca avea
puteri mari. 116 ani spun ca a trait mos Andrei si ca la varsta lui arata ca la
60 de ani, fiind la fel de vioi si sanatos. Numai cand a murit si i-au ars
trupul, spun oamenii ca focul a avut o culoare albastra si mirosea a tamiie si
nicidecum a carne arsa.
”Noi
”Noi suntem urmasii zmeilor”
“Sa stiti domniile voastre, ca stramosii nostri, care au infiintat satul asta, au
fost zmei. Noi stim asta de la batranii nostri si ei de la batranii lor. Ca
oamenii cred ca zmeii erau rai si omorau si furau. Nu e deloc adevarat. Astea
38
au fost minciuni scornite de invidiosi. Da, e adevarat, zmeii puteau sa
zboare, dar nu faceau rau nimanui. Ba ii mai si protejau pe oameni de alte
rele mai mari”, spune inciudat povestitorul. Si continua cu mindrie
“Oamenii din vale au o balta mai mare, care nu seaca niciodata si careia nu
i-au dat de fund. Ei spun ca acolo isi adapau zmeii caii”.
Apoi imi arata la baza stincii un arbust mic, spunind ca acela creste doar
acolo la ei si ca batranii faceau din el un fel de ceai.
“Cel care stia sa prepare ceaiul si apoi il bea, era luat de zmei si dus in
imparatia lor. Pentru ca ei, aici, la noi, numai se opreau. Imparatia lor era in
alta parte si nimeni nu s-a intors ca sa povesteasca cum e”.
“Ca ceaiul le schimba sangele si aveau si ele sange de zmeu”. Numai ca dupa
ce zmeul le lua pe fecioare, le tineau pana zamisleau prunc, apoi le aduceau
pe ele inapoi si opreau pruncii, ca sa le fie urmasi.
M. R., cioban cu cateva sute de oi, spune ca o data, mai demult, a avut
probleme cu un localnic din Zalmos. “Ma credeti sau nu, peste cateva zile au
39
navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o suta cincizeci de mioare.
Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or
omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au
trimis, altfel nu se poate”.
Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut
sa se urce cu neamurile si sa se razbune. “
“Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu
le-a mai atacat lupii turmele”.
40
PIRAMIDELE DE LA ŞONA
România e plină de legende. Una dintre ele vorbeşte despre un misterios
popor al uriaşilor, care ar fi ridicat cele şapte movile de la poalele
Făgăraşilor.
Trebuie să ajungi mai întâi în oraşul Făgăraş, până la cetate, iar acolo
întrebi lumea pe unde s-o iei ca să ajungi la Şona. Ne zic trecătorii ce şi
cum, trecem Oltul, apoi o luăm prin pustietate, cale de vreo 12 kilometri.
Drumul de căruŃă e acceptabil pentru maşina noastră. Ne strecurăm
printre dealurile line, în timp ce Făgăraşul, asemenea unui uriaş, cu
creştetul ascuns în nori, ne supraveghează din depărtare.
Românii şi saşii
FetiŃa cu movilele
Găsim câŃiva săteni pe la porŃi. Îşi fac siesta. Apoi mai apar şi alŃii,
bătrâni şi tineri, auzind despre ce întrebăm. Cineva aduce din casă un
binoclu, să ne arate guruieŃii. Parcă sunt nişte colŃi răsăriŃi cu brutalitate
din pământ. Se văd pe un platou care domină mica localitate. "Acolo e
dealul Şesului", zice Eutimie Boeriu, care ne este prezentat drept
veteranul satului, la cei 86 de ani ai săi. Vreau să ştiu cum sună legenda
uriaşilor. Sunt mai multe variante. "Cică a fost o fetiŃă de uriaşi care a
41
făcut movilele", aud de la mai tânărul Ioan Buzeche. Dar când au trăit
uriaşii ăştia? Vreau să "sap" în tradiŃia locală. "Demult, înaintea dacilor",
vin păreri din mai multe direcŃii. GuruieŃ înseamnă ridicătură de pământ.
"A fost un uriaş care şi-a curăŃat opincile şi în urma lui au rămas ŃuguieŃii
ăştia", sună altă poveste. "Au avut formă de piramidă, dar le-a spălat
ploaia", sare altul cu părerea.
Cercetări eşuate
Bătrânii spun că, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialişti în
satul lor, cu diverse aparate, în căutarea adevărului despre "ridicături",
dar "n-a aflat nimeni nimic". Sunt din pământ ori din piatră? "Din
pământ". Şi au rezistat atâta amar de vreme? Mi se arată pământul
galben, cleios. "Cu pământul ăsta s-au făcut case, clisa asta face priză şi
între cărămizi". Se încinge atmosfera, mai ales când zic localnicii de
străinii care le calcă bătătura, întrebându-i aceleaşi lucruri pe care vrem şi
noi acum să le ştim. "Vin americani, olandezi. Turişti. Ce să le spunem
noi? Doar legenda", sare altcineva. Şi de aici se pornesc sudălmile pentru
autorităŃi, care nu fac nimic în folosul turismului. "Ştiu eu cum e în alte
Ńări, că am fost pe acolo, ăia au cine ştie ce ciudăŃenie, un castel, o
peşteră, imediat ştiu să atragă turiştii, fac drumuri bune, publicitate. La
noi nu se face nimic", e supărat un trecător între două vârste, arătându-
ne calea de lut până la guruieŃi, care devine impracticabilă dacă plouă,
acesta fiind vechiul drum de la Şona spre Hălmeag.
Somnul uriaşilor
GuruieŃii nimănui
Cand sa coboram dealul ne-au luat in primire alti “conationali” bruneti, care
se distrau foarte ca ne vad cu masina atat de sus, dar macar ne-au aratat
drumul corect. De fapt din tiganie trebuia ca la o cruce aflata pe stanga
drumului sa o luam spre dreapta, nu in sus. Cine a zis locului acela
“tiganie” a stiut ce zice! Deja faceam glume intre noi cam ce s-ar intampla
daca am face pana in mijlocul lor… nu recomandam trecerea pe acolo per
pedes! Sau treceti pe riscul vostru, sa nu zica nimeni ca nu i s-a spus…
43
Acum vorba aia, cine s-a fript sufla si-n iaurt, opream langa fiecare
trecator sa intrebam daca e bun drumul. Chiar unul dintre ei era extrem de
dezamagit ca are treaba si nu poate sa mearga sa ne arate chiar el
“guruietii” de pamant, probabil nu prea era obisnuit cu vizitele in zona aia,
oricum ne-a indicat unde le gasim pe cele cunoscute de toata lumea, dar si
inca vreo 2 aflate in alta parte… L-am intrebat si ne-a confirmat legenda cu
noroiul cazut de pe opincile unor uriasi din care sunt formate piramidele (ei
nu le numesc piramide, ci movile sau guruieŃi, deci aveti grija cum
intrebati).
Deci cand am ajuns pe dealul de langa ele (curios deal, ca un zid de aparare
ni s-a parut noua), de unde se pot vedea cel mai bine, am fost definitiv
convinsi ca asa ceva nu poate fi creat de Mama Natura! Movilele nu-s chiar
9 cum se zice, noi am numarat 7 dintre care 2 sunt unite intre ele… Cred ca
44
au cam 15-20 de metri inaltime (nu bag mana in foc pt. asta) si cum mi s-au
parut f. usor de escaladat m-am avantat cu incredere pe cea mai inalta.
Norocul meu cu iarba care creste pe ele! Nu se urca deloc usor chestiile
astea, inclinatia e destul de mare. Eu, mai neobisnuita cu urcatul, am ajuns
sus obosita rau. Dar a meritat, senzatia e unica. Din pacate ceea ce privit de
acolo in lumina amiezii ni s-a parut a fi o piatra orizontala pe varful
piramidei din fata, de care ne bucuram foarte ca am descoperit-o, s-a
dovedit a fi cand am urcat si acolo o gaura de lopata facuta recent
(pamantul nu se uscase inca…) in forma patrata, adanca de cam jumatate
de metru.
45
“Nimeni nu stie ce se ascunde sub movilele de pamint din apropierea Oltului”
Se duc la cimp la fel ca in fiecare dimineata. Au pamintul pe malul Oltului,
chiar langa Guruieti. L-au mostenit de la bunicul, iar batrinul de la parinti.
Sint norocosi. Toti satenii stiu ca pamintul este mai manos acolo. Unii spun ca
Guruietii din Sona sint morminte dacice ale unor mari conducatori. Vinatorii se
jura ca este ceva neciudat in ele. Vulpile dispar cu totul in piramidele uriase
de pamint.
Satul Frumoasa
Satul se afla in apropierea orasului Fagaras, pe malul Oltului. Primele case au
fost cladite de sasi, in anul 1313. Gospodareste au muncit pamintul, au
crescut animalele si si-au inaltat o biserica mica si “frumoasa”.
De cind se stie, movilele uriase de pamint de la marginea satului au fost
numite guruieti. Nu se mai stie de ce. Oricum sasilor nu le-au purtat noroc.
Case in paragina
Acum satul e locuit de romani. Sint 300 de case si doua biserici, una ortodoxa
si una greco-catolica. Localitatea e imbatrinita. Multe case sint in paragina, cu
portile intr-o rina si cu iarba pe acoperis. Linga guruieti sint niste grajduri
lasate in paragina si un cimp plin cu flori si fragi. Putinii tineri care au mai
ramas in sat nu se duc noatea pe acolo. Nu se stie niciodata ce se poate
intimpla.
Tunele secrete
Achim Boieru, alt batrin al satului, e convins ca piramidele de pamint au
legatura cu sanctuarele dacice de la Sarmisegetusa si cu cetatea Risnovului.
“Sigur nu se stie nimic. Istoricii nu si-au bagat nasul in ele sa le cerceteze. Am
auzit ca sint legate prin tunele subterane care duc la cetatea Risnovului si cu
sanctuarele dacice”, spune acesta.
Satenii din Sona nu sint perocupati de fenomenele paranormale. Prefera sa
creada in legendele din batrini.
Multi sint convinsi ca in guruieti sint ascunse comori de pe vremea dacilor.
Altii ar baga mina in foc ca turcii au ridicat movilele ca sa isi ascunda armele.
Sona este un sat uitat de lume, asezat pe malul stang al Oltului, in apropiere
de Fagaras. Singura deosebire intre Sona si celelalte sate din Tara
Fagarasului consta in ciudatele ridicaturi de pamint de la marginea asezarii.
Satenii s-au obisnuit cu “guruietii”, numele pe care l-au pus movilelor uriase
de pe platoul de langa fostul CAP. Au incercat chiar sa le afle secretele,
starniti de cele cateva evenimente spectaculoase ce se petrec in apropierea
acestora. Prin sat se zice ca, daca se pune o lama de ras la o treime de baza,
aceasta se ascute singura. Apa asezata in acelasi loc capata proprietati
curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Curiosi sa afle ce ascund inauntru,
46
localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici
arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor,
nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri.
Legenda Uriasilor
Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului.
Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt
asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ
un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la
baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi
de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de
metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare
legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si
au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se
afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format
damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand
mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia.
Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult
curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund
“piramidele” de la marginea satului.
45.855346 25.06534
48
Bozioru - Scăieni
Bozioru - Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca
obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand
zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o „asezare tatarasca“,
adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina
de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic,
fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li
se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.
NECROPOLA DE URIASI
Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case
rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi
drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este
insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca „povestile“
oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au
si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita
intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se
planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete
uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei
care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la „culmea“
unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de
noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai
rodeste: „Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii,
cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai
vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase
de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca
aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca
brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“.
Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva,
restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat
sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea Ilie. Adica
fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? „Pai, in
plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat,
au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate.
Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei
de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din
Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta
de mere. „Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi.
Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici“. Ilie Dragoi se ofera sa sape,
sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia
de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un
49
vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai
teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia,
aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul
principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele.
Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe aici“.
Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi
in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De
mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii
antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa
tinutul colchilor (astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni).
Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau
forma de turn, denumite astazi „cule“. Ele erau construite din trunchiuri intregi
de copaci, taiati la o margine de padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era
formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de
cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi
satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de
constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele
stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita,
pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au
dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul
erou despre care exista o multime de legende, dar
care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru
Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand
dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile
muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se
spune astazi) erau pastratorii multor „tainite“.
STALPII TAINITEI
50
cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari
inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de
navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia
au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei
civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea
Scaienilor.
51
La Bozioru am ajuns după mai bine de o oră, străbătînd nenumărate drumeaguri ce
suie şi coboară relieful colinar, întrebînd de cîte ori a fost posibil şi nu în ultimul rînd
luînd cu noi al şaselea pasager, un "ghid" local ridicat de la masa unui bufet. Maşina
am părăsit-o într-o curbă din care drumul devenea impracticabil. Un scurt urcuş prin
pădure ne scoate în satul pe care-l străbatem pe uliŃa desfundată pînă în faŃa unei
case unde schimbăm vremelnicul "ghid"cu unul aflat în vacanŃă, dispus să zburde pe
coclauri.
- Acolo e prima.
- Acolo în turn?
- Da.
Pana in centrul comunei Bozioru peisajul intalnit este diversificat, specific zonei de
deal, cu un relief de ansamblu dominat de unitati deluroase, printre acestea
insinuandu-se culoarul de vale al Balanesei, la care se adauga depresiuni de
dimensiuni reduse si asezari rurale rasfirate, de tip liniar, dezvoltate in lungul
drumurilor sau apelor, profilul lor economic fiind in general de crestere a animalelor,
bazat pe multitudinea de pasuni si fanete existente in zona.
Prima pestera este cea calugarului Dionisie "Torcatorul", atestata documentar in anul
1639, fiind de fapt o chilie sapata in piatra ce tinea loc de adapost si de rugaciune
neincetata pt acest calugar. Cea de a doua pestera este situata la circa 200 m fata
de aceasta, fiind denumita Schitul Ioan Bogoslov (bisericuta lui Iosif), atestata
documentar la 1587. Atat pestera cat si bisericuta au fost construite probabil in
prima jumatate a secolului XV de un mare sihastru din partea locului, numit Iosif. El
era unu din vestitii sihastrii ai locului, un mare dascal si preot, multi bolnavi
vindecandu-se datorita rugaciunilor lui. Dupa moartea sa, alti calugari se muta in
aceasta pestera si au continuat firul vietii de sihastrie in aceeasi smerenie si ravna pt
dragostea lui Hristos. Pe la jumatatea secolului al XIX-lea pestera ramane pustie.
Multi din ucenicii acestuia (sihastrii) si-au construit mici bordeie de lemn si pamant
in toata zona, de aici rezultand si denumirea acestei zone, Valea Bordeiului sau
Paraul Bordeiul.
Bisericuta lui Iosif este cea mai mare din bisericutele in piatra de la Nucu. Sapata
intr-o stanca uriasa, se conserva ca la inceput, cu intrarea in trepte precis taiate.
Dispusa pe directia Nord-Sud, are la mijloc o usoara gatuire, explicabila prin
53
compartimentarea initiala in doua incaperi sau prin saparea in doua etape. Pentru
protejarea intrarii si a ferestrei impotriva scurgerilor de pe stanca s-au sapat santuri
in arc frant (bolta gotica). Deasupra intrarii este incizat un peste, simbol paleo-
crestin. Bisericutei i s-a adaugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperisului
ingropat in stanca au lasat in peretele inclinat un desen simetric.
GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi
timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o
geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite
in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum
ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai
veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii
magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual,
numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In
astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,
calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati
necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes.
Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte "apasati" de incarcatura energo-
informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este
plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai
54
dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.
CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita", ce cuprinde
comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona
intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape
pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile.
Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice,
unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor).
Peste aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori capata o intensitate ce nu
poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin,
avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor
orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii
nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase,
capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai
mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata
fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata.
Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: "Ati
simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine
spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam
momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde
calcam, prin bolovanisurile cararii.
55
Călugării carpatini Iconari – sculptori de suflete
Sebastian Stănculescu
58
Tablitele cerate de la Rosia Montana
File de istorie dacica nebagate in seama
Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si
pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in
galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor
care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un
tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu
pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru
cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii
peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor,
59
zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte". Este cel
putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care
pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un
localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie
grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-
au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare
importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in
secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de
la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost
descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in
galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea
proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta
culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan
pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la
Rosia Montana.
Ascunse in subterane
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in
minele de aur de la Rosia.
Falsificarea grosolana
G. Popa-Lisseanu scrie in
"Romanica" despre
incercarea grosolana de
falsificare a unor tablite: "Pe
alocuri, ceara fusese topita
atat cat sa se stearga literele
initiale si, pe langa unele
vorbe barbare, fara de nici
un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au
aparut numele mai multor "eroi" din migratiunea huno-ungarica", asa-zisi sclavi adusi
de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru
Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel
de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un
profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene
de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna
dreptate, in "Journal des Savants", niste disertatii total nefavorabile despre tablitele
cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au
devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai
ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din
casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi
fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia
Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii
scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai
valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii
nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa
aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta.
Ciudateniile lingvistice
Textul documentului incrustat in astfel de
table cerate se scria de doua ori, iar
numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia
unui singur contract) era, obligatoriu, de
sapte.
61
constituie folosirea "oltenismelor", pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De
exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula
segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau "oltenismul" semnai.
In alte parti, gasim iarasi o forma "autohtona", "siesi", scrisa "sies" sau "sues". Aici
trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in
limba latina vulgara "SVI MI PIE", "al meu, patriarhul"! Datarea acestui topor este
uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a "latinizat"? Printre monumentele
epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua
capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este incadrat de cuvintele
"IM" si "PIO", "patriarhul imortales, nemuritor". Acest zeu misterios cu doua capete a
fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o
divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea
de Ianus. Isidor, in lucrarea sa "Origini", ne spune ca "limba prisca (vulgara), adica
limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in
timpul lui Ianus". Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe
Catilina: "Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu
poporul!". Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe
altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina
vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de
pronuntie, dupa cum demonstreaza "greselile gramaticale" din texte.
Protagonistii contractelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care
pretindeau ca "gaurile de mina" pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre
"arendasi" erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in
"vicus Pirustarum". Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata
de "Dasius Verzonis", care "pirusta e". In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor
daci. Se poate presupune ca cele doua "neamuri" se aflau in bune relatii. Alti baiesi,
vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine
cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite
sunt "barbare", originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este
important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii
nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul
tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile
referitoare la toate exploatarile aurifere!
Afaceri dubioase
Istoricii sustin ca minele "romane" erau exploatate direct de catre imparat, prin
"procuratori aurari". Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste
liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de "particulari"
romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc "gropi de aur". Intregul personal al
minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din
baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise
pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara
62
organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in
latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala,
culta. Si de ce au fost "ingropate" tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile
sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie
puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa
le piarda! Se poate presupune fie ca erau "furtisaguri", facute pe la spatele
comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de "gropi" aurifere, fie ca
"scribii" erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte
de proprietate.
Monumente unice
In capitolul "Retelele miniere antice" din volumul I "Alburnus Maior" se propune in repetate
randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care
cercetatorii francezi le banuiau "si mai interesante" decat cele cercetate. "Sectorul Habad
este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de
redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea
exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii". Aveau si de ce sa
recomande acest lucru. "Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o
cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si
topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in
tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in
introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de
lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine
dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei
secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere,
s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila
a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor
continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica,
cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica".
Recomandam aceste volume si "academicienilor" care sustin ca dacii nu extrageau aurul din
subteran si nu il prelucrau!
64
TăbliŃele de la Sinaia
TăbliŃele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate.
Conform tradiŃiei locale, sau a unor informaŃii care au circulat în zonă la vremea
respectivă, TăbliŃele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăbliŃe de aur
descoperite, cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana şi Peleş, pentru
aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, şi de asanare a mlaştinilor din Poiana
Văcăria, inscripŃionate într-o limbă si o scriere misterioasă. Pe lângă plăcile de aur,
lucrătorii ar fi descoperit şi monede de tip Maia şi Sarmis, ambele tezaure
considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi,
TăbliŃele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăbliŃe de plumb
neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile
Pârvan din Bucureşti, de mai bine de un secol. TradiŃia locală explică existenŃa
prezentelor plăcuŃe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele
originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleş, după ce plăcile ar
fi fost copiate în plumb.
Context istoric
Monede de aur clandestine la temelia Peleşului
Să fie acest castel leagănul de veci al dinastiei mele. Acestea au fost cuvintele rostite
de Carol I la 10 august 1875, în timpul ritualului de începere a construcŃiei Castelului
Peleş. Conform scrierilor vremii, într-un cilindru de plumb au fost puse circa 100 de
monede de aur de 20 de lei, emise în anul 1868, împreună cu un pergament pe care era
scris actul de ctitorie. Cilindrul a fost îngropat sub piatra de temelie a castelului, pusă
în prezenŃa domnitorului. Îngroparea monedelor de aur imita un străvechi obicei
întâlnit în toate zonele Ńării (Ńăranii mai înstăriŃi puneau sub talpa casei sau sub prag o
monedă din argint sau din aur, pentru protecŃia locuinŃei şi belşugul familiei care urma
să locuiască în ea), prin gestul său, Carol conformându-se ancestralei tradiŃii
româneşti. Emisiunea monetară însuma în total 200 de piese, care nu au fost puse în
circulaŃie niciodată şi nici nu au fost făcute mai multe pentru că turcii, sub
suzeranitatea cărora se afla România la acea vreme, nu i-au permis domnitorului Carol
al României să bată monedă cu chipul său.
În 1867, a fost promulgată legea noului sistem monetar. Guvernul României ajusese la
un acord cu Poarta, care prevedea ca divizionara leului, banul de aramă, să poarte
stema Ńării, în timp ce monedele de argint şi cele de aur să fie bătute cu semiluna
otomană, în semn al dependenŃei politice. S-a trecut imediat la baterea monedelor de
aramă, de valoare mică, evitându-se baterea unor monede de aur şi de argint. Printr-un
artificiu legislativ, au fost rezolvate temporar cele două condiŃii de batere a monedelor
de bază (a fost declarată legală circulaŃia monedelor Uniunii Latine, până la emisiunea
naŃională). Acest fapt a permis amînarea baterii leului cu semilună şi totodată au fost
asigurate lichidităŃile necesare unei activităŃi economice normale. Totuşi, Carol I a
bătut moneda de aur, în valoare de 20 de lei, menŃionată mai sus, purtând efigia sa pe
avers, iar pe revers fiind inscripŃionată valoarea nominală, anul baterii (1868) şi
legenda "Carol I Domnulu Romaniloru". Aflând despre manevra lui Carol I, Imperiul
łarist şi cel Austro-Ungar au protestat din cauza legendei inscripŃionate. Aşa se face
că moneda nu a fost pusă în circulaŃie, iar jumătate din tirajul bătut (circa 50-100 de
65
monede) a fost îngropat la temelia Castelului Peleş. Monedele rămase au fost făcute
cadou apropiaŃilor şi curtenilor, unele dintre ele ajungând în colecŃii numismatice.
Astăzi, o asemenea monedă este cotată la peste 10.000 de euro.
ConstrucŃia castelului
Principele Carol, ales Domn al României în 1866, a vizitat pentru prima oară
Mânăstirea Sinaia în 5-6 august acelaşi an, rămânând fascinat de frumuseŃea locurilor
(la vremea respectivă aşezarea purta numele de Podul lui Neag). Impresionat de
eforturile pe care le făceau călugării pentru aprovizionarea cu apă a sfântului lăcaş,
Carol se va îngriji de realizarea unor lucrări de captare a păraielor Sfânta Ana şi Peleş,
care să asigure necesarul de apă al mânăstirii. În 1873, înainte de demararea lucrării la
castel, a fost făcut un schimb de terenuri între Casa CreŃulescu şi Eforia Spitalelor din
Bucureşti, de 1000 de pogoane, aparŃinând mânăstirii, care vor fi cumpărate de Carol.
În toamna aceluiaşi an încep lucrările la castel sub conducerea arhitectului Wilhem
von Doderer.
În lucrarea sa, jurnalistul Dumitru Manolache afirmă despre "afacerea" tăbliŃelor că:
La aproape un secol şi jumătate de la punerea pietrei fundamentale a Castelului
Peleş, este aproape imposibil să mai refacem, cu date certe, verificabile, istoria
acelor zile. Cu atât mai puŃin momentul descoperirii celor două tezaure de aur despre
care am vorbit. Eforturile noastre susŃinute de a găsi documente care să ateste
incontestabil existenŃa tezaurelor au fost zadarnice. Arhivele tac. Martorii direcŃi au
murit demult, iar rudele lor, cei care mai cunosc câte ceva despre această poveste,
refuză orice discuŃii. Bântuie încă teama că, vorbind despre plăcile de aur descoperite
pe pământurile regale, ar putea fi traşi la răspundere, pedepsiŃi sau, de ce nu, chiar
eliminaŃi. Subiectul a devenit tabu. Iar cine îndrăzneşte să-l abordeze în profunzimea
lui, se va lovi de o tenebroasă tăcere, de o susŃinută şi eficientă campanie de
discreditare. De aceea, în rândurile care urmează vom încerca să redăm ceea ce am
putut descoperi [...] recurgând la puŃinele mărturii scrise şi declaraŃii încredinŃate
nouă. Astfel, informaŃiile scrise nu pot fi considerate izvoare istorice, ci reprezintă,
mai degrabă, culegerea unor "zvonuri ale vremii" care s-ar fi transformat mai apoi în
"tradiŃii locale", şi transpunerea lor pe hârtie.
66
Inginerul silvic Vasile Al. Ionescu
„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleş, [...] s-a descoperit un tezaur de
aur, compus din mai multe tablete scrise în relief şi alte obiecte de aur. Din ignoranŃă
- tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur - a fost cedat de către guvernul
procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. OperaŃia a fost
efectuată prin administraŃia locală şi jandarmi, în cea mai mare taină şi, astfel,
tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. PosterităŃii au
rămas doar copiile efectuate pe metal nepreŃios de autorităŃile locale, la atelierele
metalice [...], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înfiinŃată apoi în Sinaia în
anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din
Sinaia. TradiŃia a fost transmisă de foştii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I.
Suvrezeanu, I. Manoilescu, GhiŃă Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul
silvic Vasile Al. Ionescu,[...] domiciliat în Sinaia încă din 1921, şi pe care o vizitase
încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigaŃii asupra dramei
tezaurului şi, încercând să studieze şi să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii
arheologului prof. Niculescu-Plopşor. Din cele şase inscripŃii, cinci alfabetice, noi
vom studia două, de pe tăbliŃele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de
cercetătorul ştiinŃific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice,
care ne-au fost puse la dispoziŃie de N. Copoiu, de la acelaşi institut. ”
Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog
şi sculptor, care în perioada '70-'80 a fost implicată în traducerea celor două piese
arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăbliŃelor,
descoperite în context similar şi, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate
a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peştera Sfânta Ana, pe
vremea regelui Carol I, a 40 de tăbliŃe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar şi mai
mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu îşi continuă relatarea, prezentând
două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-PuŃuri
(directorul Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR) şi
oferindu-şi concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăbliŃe
ar fi obŃinut Carol I bani pentru terminarea Peleşului. Deşi habar nu avea de ceea ce
scria pe tăbliŃe, regele şi-ar fi dat totuşi seama de valoarea lor pentru studiul istoriei.
De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înŃelesesem eu, dintre
acele replici se mai salvaseră doar două bucăŃi, care se aflau la muzeul Mânăstirii
Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte
îndrăgostit de comori, de munŃii Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător
peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peştera lui Zalmoxis, care avea o intrare
secretă, cunoscută doar de câŃiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent.
67
Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuŃe de aur cu
scriere getică în peştera Sfânta Ana şi că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în
plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul
Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât "regele
Carol I'", pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit
plăcile. El a fost, se pare, doar Ńap ispăşitor şi subliniind că piesele erau cu siguranŃă
din aur, pentru că strămoşii noştri nu scriau pe lut, ca sumerienii.
Regina Elisabeta, soŃia regelui Carol I, sub pseudonimul său literar, Carmen Sylva,
înregistrează în Poveştile Peleşului un alt tip de tradiŃie, existentă anterior construcŃiei
castelului şi care se poate să fi constituit bazele pentru tradiŃia ulterior formată:
„Dar aceea care torcea acolo sus, stăpâna cetăŃii, era o vrăjitoare foarte rea. Piticii
din munte îi aduceau tot aurul din fundul pământului... Aurul se turna acolo fără
măsură, ea-l trăgea la cumpănă, îl alegea şi vai de piticul care nu aducea măsura
plină. Pe loc îl punea într-un cleşte între trunchiul şi coaja unui arbore puternic, până
ce da cel din urmă grăunte de aur, sau i se prindea numai barba şi atunci în zadar
mai trăgea în dreapta şi stânga, în zadar striga: oh şi vai, căci Baba Coaja se făcea
că nu aude. De aceea, lumea o şi chema Baba Coaja... Numai ea ştia să toarcă firele
de aur. Ea punea firele de aur în scule şi le aşeza în beciurile de sub pămînt pentru
sutele şi sutimile de ani ce vin şi trec... ”
După cum a observat Dumitru Manolache, istoria plăcilor despre care, generic, se
spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima,
existenŃa într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost
copiate în plumb, aşa cum susŃin tradiŃia şi o serie de dovezi indirecte, prezentate de
noi până acum; a doua, existenŃa unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate,
parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul
României, fie la Banca NaŃională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleş [...]; a
treia, inexistenŃa unor originale de aur sau din alte materiale, situaŃie în care plăcile
de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor fasificatori; şi a
patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susŃinută de
domnul Dan Romalo în cartea sa.
„Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită,
posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoŃilor sau celor iniŃiaŃi. Plăcile
inscripŃionate la Sinaia nu constituiau un tezaur obişnuit, ele nu erau valoroase doar
prin aurul din care erau confecŃionate. Valoarea excepŃională consta în faptul că ele
reprezentau identitatea neamului dac. Căderea lor în mâinile duşmanilor şi
distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci,
cu ştergerea din memorie a acestui neam şi a faptelor şi tradiŃiilor sale. De aceea,
dacă tezaurele de aur şi argint comercial au putut fi ascunse în cele mai diverse
locuri - în albii de râuri sau chiar în aşezări locuite -, un astfel de tezaur trebuia să fie
extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguranŃă unul care să
nu fi atras prin nimic atenŃia romanilor şi a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe
acolo, deci o zonă fără locuire şi resurse care să stârnească interesul. Sinaia putea fi
un astfel de loc.”
„Multe din documentele mănăstirii s-au pierdut în timp, ori intenŃionat au fost
distruse. O altă parte din documentele mănăstirii au fost ridicate cu "ordin" de către
Eforia Spitalelor Civile, în anul 1887. În 1961, un incendiu a distrus o mare parte din
colecŃia muzeului, astfel încât, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost găsite
doar 955 de unităŃi de păstrare, de la 1387 la 1963, cuprinzând diferite acte, câteva
originale şi copii în rusă, greacă, germană sau română, cu caractere chirilice, de la
anii 1702 până la 1895, alte câteva dosare sau documente de pe la 1862 până la
1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele
mai importante existente la acea dată în arhiva mănăstirii. ”
Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora PeŃan unui ziar publicat în Toronto,
aceasta vorbeşte despre acelaşi personaj misterios ("al cãrui nume nu vi-l pot face
cunoscut") care spunea cã vine cu o delegaŃie din partea Academiei Ruse şi care
69
susŃinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sunt foarte asemãnãtoare cu
cele de la Sinaia, si cã, din informaŃiile pe care le deŃine, cel puŃin 40 de piese din aur
ar mai exista în Banca NaŃionalã a României. Tot conform informaŃiilor lui, în
România, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mănăstirea Tismana, un altul
undeva în MunŃii Bucegi şi unul chiar lângã Sarmizegetusa. Deocamdatã, doar cel de
la Sinaia ar fi fost scos la luminã. Tot el susŃine cã au existat la Sinaia 240 de piese şi
cã mai multe copii se aflã în diferite instituŃii. Acest număr, lingvista Aurora PeŃan îl
consideră foarte plauzibil, pentru cã ştim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele copii
în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopşor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la
Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniştilor. Aşadar, piesele de aur, fie s-au
salvat şi au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în Banca
NaŃionalã, fie au fost topite.
Nu se cunoaşte exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza
falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din
Bucureşti, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care "le
văzuse şi el şi credea că sunt falsuri. GeneraŃia după Pârvan, la fel, le-a considerat
nişte falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii", declara
academicianul în 2004, într-un interviu. Şi el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea
Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: eu le-am preluat de la generaŃia dinaintea
mea drept "falsurile lui Haşdeu".
70
priveşte conŃinutul plăcuŃelor şi legătura acestora cu ideile haşdeene, lingvista Aurora
PeŃan, una dintre puŃinii care au încercat să descifreze inscripŃiile misterioase, afirmă:
„Nimic din activitatea şi concepŃiile lui [Hasdeu] nu se regăseşte în plăci. Acad. Al.
Vulpe a susŃinut o vreme că autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut să-i
demonstreze lui Gr. Tocilescu existenŃa scrierii la daci. Însă Hasdeu credea în
existenŃa unui alfabet propriu dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care
nu are nici o legătură cu scrierile de pe plăci. Dar lucrul cel mai grav îl constituie
absenŃa din acest corpus a oricărei idei haşdeene cu privire la limba dacilor. Pentru
Hasdeu limba dacilor era indo-europeană, de tip satem, înrudită, astfel, îndeaproape
cu limbile baltice. El nu şi-a imaginat niciodată că limba dacă este o limbă neindo-
europeană şi a comparat adesea rămăşiŃele substratului cu sanscrita, vechea persă,
limbile baltice, slave. Nici în privinŃa vocabularului nu avem repere care să ne trimită
la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el dacilor, doar două sau trei pot
fi regăsite în aceste înscripŃii, şi nici acelea cu certitudine. Mai mult, Hasdeu era un
aprig apărător al latinităŃii noastre. El a înfiinŃat ziarul Traian şi revista Columna lui
Traian şi vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui
Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul înseamnă întoarcere la izvoare, cultivarea şi
conservarea individualităŃii şi nicidecum renegarea latinităŃii (din contră, când regele
Carol I a urcat pe tron, Hasdeu susŃinea că este ameninŃată latinitatea neamului) sau
exacerbarea substratului. ”
Un altul pe lista de suspecŃi este istoricul Nicolae Densuşianu, care, după 30 de ani de
cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora PeŃan consideră că aspectul neindo-
european al limbii din tăbliŃe se potriveşte cu ideile sale despre o limbă pelasgică,
însă - lucru foarte important - el nu poseda cunoştinŃe de lingvistică atât de avansate
încât să poată crea o astfel de limbă, doar un lingvist genial putea face aşa ceva. În
plus, era foarte sărac, chiar "Dacia preistorică" a fost publicată abia după moartea
sa, prin grija ministrului educaŃiei de atunci, C.I. Istrati.
Argumentele şi Contraargumentele
Între dovezile de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este şi argumentul
referitor la cetatea "Cumidava": în plăcile de plumb apare cuvântul Comieodabo,
desemnând, după consideraŃiile doamnei PeŃan, cetatea pe care o cunoaştem de la
Ptolemeu sub numele de Comidava, iar dintr-o inscripŃie latinească sub forma
Cumidava. Dl. Vulpe susŃine că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma
reală, Cumidava, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripŃia
amintită, şi prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma Cumidava, scrisă
de un roman într-o inscripŃie latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi
trebuit să figureze în tăbliŃe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva
consideraŃie a dl. Al. Vulpe, Aurora PeŃan întrebă retoric de ce ar fi trebuit ca dacii să
scrie acest nume exact cum îl auzeau şi îl reproduceau în scris romanii şi subliniind
că denumirea Cumidava apare într-o inscripŃie latinească, scrisă de un roman, în
secolul al III-lea d.Hr.: de ce suntem obligaŃi să admitem că forma latinească era
identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă? Doctorul în
71
lingvistică romanică, Aurora PeŃan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu
celelalte nume străine transpuse de către romani şi greci, transpunere în care a
intervenit întotdeauna percepŃia impusă de structura fonetică a celor două limbi, de
"urechea" grecului şi a romanului. Astfel, aceasta observă că în numele greceşti şi
romane din tăbliŃe, vocala 'i' cu cantitate scurtă era percepută adesea ca 'e', iar 'u'
scurt ca 'o' (numele lui 'Lucullus' este redat 'Locolo', cuvântul grecesc 'basileus' este
transpus 'baseleo' etc.). Deci, conchide doamna PeŃan, este întru totul coerent ca
romanii să fi redat prin 'u' ceea ce în limba dacilor era un 'o' închis, aşa cum a
transcris Ptolemeu.
S-a mai invocat drept argument, de către lingvistul Sorin Olteanu şi alŃii, prezenŃa în
scrierile din aceste tăbliŃe a două semne care există şi în alfabetul chirilic (semnele
pentru sunetele palatale /č/ şi /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform
domnului Olteanu, elemente de românism modern, deoarece alfabetul chirilic a fost
creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora PeŃan, susŃine că originea celor
două semne în alfabetul chirilic este "necunoscută", aşadar, câtă vreme nu ştim de
unde au luat slavii aceste semne, acuzaŃia de anacronism nu poate fi susŃinută.
Aceasta mai aminteşte că alfabetul chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX
d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geŃi. Semnul
pentru sunetul palatal ci, existent şi în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică
90. Aurora PeŃan observă că acelaşi semn, cu aceeaşi valoare numerică 90, dar fără
valoare fonetică, se regăseşte în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul
Wulfila în sec. IV d.Cr. Ştiind că limba goŃilor nu poseda sunetul ci, doamna PeŃan
consideră normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate
litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică, şi în acest alfabet originea semnului fiind
obscură. Dacă semnul a putut să existe la goŃi, înainte de slavi, Aurora PeŃan întreabă
de ce nu putea să fi existat şi la geŃi, mai ales că ambele alfabete - cel gotic şi cel
chirilic - au fost create în zona getică? În privinŃa semnului pentru gi, acesta există
astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulŃi slavişti sunt de acord că este luat din
alfabetul chirilic folosit în textele româneşti (la sârbi semnul este atestat pentru prima
oară cu valoarea fonetică gi în sec. XVII, pe când în textele româneşti apare cu un
secol mai devreme). Aurora PeŃan subliniază că, desigur, există şi specialişti care
afirmă că românii l-au luat de la sârbi, însă, în acest caz, semnul rămâne cu origine
necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă. La toate acestea, dl.
Olteanu răspunde că originea literelor în discuŃie nu este deloc "necunoscută". Aşa
cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este
împrumutată din alfabetul ebraic, din litera צtsade non-final, o dată cu Ш din שšin, în
sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm
românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ şi împrumutată
ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuŃie nu este deloc
înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui
Wulfila, a semnului grecesc 'koppa', folosit şi în alfabetul grec, şi în cele derivate din
el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere,
două dintre acestea, koppa şi stigma fiind utilizate numai în acest scop).
Alt argument utilizat de filologul clasic Sorin Olteanu, tot de natură lingvistică, este
acela că literele Ι, Υ şi Η din tăbliŃe se citeau ca în neogreacă, în aşa-numita
"pronunŃie reuchliniană", nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă
plăcuŃele erau antice. Aurora PeŃan recunoaşte că Y (ypsilon) avea cu siguranŃă
72
valoarea 'i', la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variaŃie liberă cu I (iota), dar,
susŃine d-sa, acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste
două semne se confundau în inscripŃiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în
epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente. Dl. Olteanu contestă însă
această argumentare, afirmând că deşi unele ezitări între [υ] şi [ι] apar şi înainte de
Hristos, generalizarea pronunŃiei /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar
confuzia completă între υ = η = ι (toate pronunŃate /i/), aşa cum se întâmplă pe tăbliŃe,
este de abia de dată bizantină. În plus, spune d-sa, pe tăbliŃe nu este vorba de ezitări
accidentale între utilizarea lui [υ], [η] şi [ι] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu
bună ştiinŃă în mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observă dl.
Olteanu, nu se întâmplă în nici un singur alfabet antic sau modern. Nicăieri literele
care se pronunŃă la fel nu se află în "variaŃie liberă". Acolo unde ele există, folosirea
lor este normată de reguli ortografice sau de tradiŃie.
Din păcate, astăzi nu există la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puŃin de
protejare a pieselor care se mai află în depozitul institutului. Plăcile au rămas tot
neinventariate, fiind, astfel, susceptibilă chiar şi dispariŃia lor completă. Conform
opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri
a înmormântat pentru un secol orice iniŃiativă de cercetare, legenda aceasta
funcŃionând ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generaŃii întregi de istorici,
arheologi, lingvişti etc. Tot acesta observă că subiectul a fost ocolit ca un ciumat, din
motivul că, dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul
breslei. Pentru Aurora PeŃan este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol,
nimeni nu s-a ocupat de aceste piese, deşi toatã lumea ştia de existenŃa lor, mister pe
care aceasta şi-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile
Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe ştiau cã a existat un tezaur din piese de aur
care a fost distrus şi că, astfel, scoaterea la luminã a copiilor ar fi dus la un scandal.
Aurora PeŃan a început cercetările imediat după apariŃia primei ediŃii a cărŃii lui
Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la
institutul unde lucra, intitulată "ObservaŃii lingvistice asupra Cronicii apocrife pe
plăci de plumb". Apoi, în iunie 2004, a susŃinut o conferinŃă la Academia Română,
intitulată O posibilă sursă de cunoaştere a limbii dace, iar în ianuarie 2005, conferinŃa
73
TăbliŃele de plumb dacice - fals monumental sau izvor istoric ignorat?, la Seminarul
Arheologic Vasile Pârvan al FacultăŃii de Istorie de la Universitatea Bucureşti.
Daca din casa noastra observam disparitia unor obiecte, cum numim acest lucru altfel
decât FURT. Si cum ii numim pe cei platiti sa ne protejeze casa si care aparent nu-şi
fac datoria... partasi prin neglijenta sau complici, daca nu sunt chiar ei hotii.
In ziarul “ Formula AS” anul XV , nr. 649 din 10-17 ianuarie 2005, pe prima pagina
ne intâmpina un titlu care poate stârni oricui curiozitatea : “Din tainele istoriei.
Misterul placutelor de plumb“ semnat de Horia Turcan, si caruia ii dam tot creditul
pentru felul inteligent in care a prezentat subiectul sus amintit.
Incepem sa citim cu interes o poveste despre existenta unei istorii a poporului nostru
dac, scrisa pe placute de plumb, istorie care zace de peste 100 de ani in subsolurile
Institutului de Arheologie din Bucuresti, fara a strârni curiozitatea nici unui “stiintific”
de origine româna.
Oare de ce cei care ar trebui sa apere interesele adevarului istoric al poporului nostru,
cei carora le platim salarii, noi cei ce i-am ales sa ne apere si sa ne protejeze interesele
natiunii noastre, noi tarani, muncitori si intelectuali, oameni de afaceri si politicieni,
noi care din munca noastra, prin taxele care le platim ii tinem pe ei, pe “stiintificii”
nostri sa stea la caldura, pe scaune tapisate si moi, nu isi fac datoria? Care altul ar fi
serviciul, pentru care primesc salarile lunare?
Istoria ar fi putut fi uitata, ori considerata o simpla poveste, daca la sfârsitul anului
2003 nu ar fi aparut, intr-un tiraj foarte mic, cartea domnului inginer Dan Romalo
“Cronica apocrifa pe placi de plumb”, o carte stranie si tulburatoare, care incita la o
re-scriere a istoriei noastre vechi, o originii limbii vorbite azi de noi. In aceasta carte
domnul Dan Romalo nu numai ca prezinta o parte din aceste misterioase placute de
plumb, pe care dânsul le fotografiase prin anii ’40 in subsolurile Muzeului de
Antichitati din Bucuresti, dar a incercat si o traducere, o descifrare a lor, deosebit de
74
interesanta si profesional facuta. Au trebuit sa mai treaca 63 de ani ca aceste
fascinante placute de plumb, acoperite cu imagini si o scriere necunoscuta sa vada
lumina tiparului. Si asta, subliniez din nou, nu datorita unor straluciti oameni de stiinta
din institutul unde zaceau, ascunse, prin subsoluri, ci datorita unui om de buna
intentie, corect, cinstit, unui inginer deosebit de educat si modest, caruia aceste placute
i-au stârnit curiozitatea stiintifica. Tot respectul nostru pentru domnia sa.
Cum lucrurile NU mai puteau fi tinute acunse, la Academia româna a avut loc, in vara
anului trecut, o prezentare a acestor placute, facuta de Aurora Petan, cercetator
lingvist la Institutul “Iorgu Iordan”din Bucuresti. Prezentatoarei i s-a oferit o camera
mica si meschina, neaerisita, care s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce au dorit sa o
asculte, si unde un oarecare Vulpe, pe la colturi, pufnea si soptea, la cine dorea sa-l
auda, ca placutele nu ar fi nimic alceva decât niste falsuri, in timp ce Marius Sala,
presedintele acestei intâlniri, INTERZICEA orice discutie pe marginea temei!!! Dar
cum si d-l Horia Turcan a interviat-o sa vedem ce ii spune, in mod corect A. Petan….
”evenimentele relatate (pe placutele de pumb, NA) se intind pe aproape cinci secole
inainte de invazia romana... se vorbeste despre un alfabet necunoscut, care pare
anterior alfabetului grecesc... Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui
Romalo , cred ca limba in care sunt scrise textele, nu este o limba inventata, ci ca
a existat cu adevarat, ca limba vie.”
Este vorba de câteva zeci de placute de plumb, absolute fascinante (ne spune acelasi
ziarist Horia Turcanu) acoperite in intregime cu imagini si cu inscrieri intr-o limba
necunoscuta (?N.A. , o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului
cenusiu: osti de luptatori inarmati cu lanci si scuturi, purtând in frunte stindarde,
chipuri de regi si de zei , cetati impresionante, cu palate si temple , decorate cu
insemne heraldice, o lume uluitoare , gravata in plumb, cu o migala si o arta de
exceptie. Zeci si sute de figuri pe care si un copil de liceu ii poate recunoaste ca fiind
dacice ne privesc de pe aceste placute, ele nereusind sa-i impresioneze insa pe
“stiintifici” caci daca i-ar fi impresionat istoria noastra nu ar mai incepe din anul 106
d.Hr., anul ocuparii partiale a Daciei de catre romani, ci ar trebui sa inceapa cu multe
sute de ani inainte.
Placute „uitate” prin subsolurile Institutului de Arheologie, placute din care „cineva”
fura, asa pe tacute, placute neinregistrate oficial de oamenii de stiinta al sus numitului
institut, placute de care totusi TOTI cei de acolo stiu si totusi nu se mira când se fura
din ele !?
76
Arheologul Ale. VULPE are totus curajul sa recunoasca in fata ziaristului H. Turcan
ca le-a vazut pentru câteva ore, timp suficient pentru domnia sa, ”datorita
cunostintelor care le poseda”, se le declare falsuri. Trebuie sa recunoastem ca este
mare lucru sa fii om de stiinta, si vezi doamne, numai in câteva ore sa-ti dai un
verdict, care de altfel se astepta de mai mult de o suta de ani.
Atunci hai sa le studiem, a fost si mesajul celui de al V-lea Congres de Dacologie din
anul 2004. Adrian Bucurescu, filolog si ziarist, in plen congres, a descifrat cu usurinta
doua dintre placute, aratând si cheia descifrarii lor, si se pare ca isi continua munca
asa cum putem vedea din paginile publicatiei Dacia Magazin.
Uneori ma intreb, si daca sunt falsuri asa cum declara Vulpe, de ce sunt tinute,
pastrate, intr-un institut stiintific? Am putea crede ca mai sunt si alte falsuri pastrate
prin acest forum de stiinta, am putea considera chiar ca institutul este un adapost de
falsuri....?
Dar daca sunt falsuri de ce le ascundenti? Si mai delirant... de ce furati din ele?
De ce nu sunt inregistrate? Mai aveti si alte lucruri neinregistrate din care puteti fura
confortabil? Cui ii trebuie un fals, daca este un fals?!
Acelasi inteligent si spiritual ziarist, Horia Turcanu, nu scapa sa nu-l intrebe pe amicul
Vulpe: Cum se face ca planurile cetatii Sarmisegetusa se gasesc pe aceste tablite (ca
de altfel si numele cetatii N.A.), cetate care a fost descoperita mult dupa ce tablitele
zaceau in subsolurile Institutului? Raspunsul lui Vulpe a fost unul „roscovan”. Uneori
si numele le este predestinat unor persoane.
Dar el Vulpe nu ezita sa-l atace, asa din senin, pe marele carturar Nicolae Densusianu
(care a scris Dacia Preistorica – publicata in 1913) si pe cei care considera ca „Noi nu
suntem urmasii Romei”, aratându-ne de fapt o alta fata a faptului ca ele, placutele ce
contin o istorie a poporului nostru dac, strica aranjamentele unor „stiintifici”. Ele,
placutele, vin in contradictie cu dogma „Noi suntem urmasii Romei”, asa ca ele
trebuiau sa dispara!
Una este sa falsifici una doua placute de plumb si alta sa falsifici câteva sute de
placute, si asta nu numai la nordul Dunarii dar si la sudul ei, o biblioteca intreaga.
Considerând ca este o rusine sa ascunzi pagini din istoria neamului nostru, a poporului
nostru Dac, sa furi din aceste dovezi, sa le dosesti ne inventariindu-le, cerem
Ministrului Culturii, cerem procuraturii Române, Ministerului de Interne si nu in
ultimul rând S.R.I-ului sa-i cerceteze de urgenta pe cei ce se fac vinovati de astfel de
tâlharii, furturi din gestiunea avutului national, comercializarea lor in afara granitelor
României.
Ne intrebam ce alceva s-a mai furat si continua sa se mai fure din Institutul
Arheologic din Bucuresti? Si cine sunt hotii?
Rune secuieşti
Acest alfabet a fost răspândit în Transilvania şi în Ungaria, mai ales până în secolul al
X-lea, când regele Ştefan cel Sfânt, sub influenŃa Bisericii Romei, a impus utilizarea
alfabetului latin. A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850, dar a revenit subit în
78
actualitate în februarie 2008, când alfabetul a fost folosit la inscripŃia oficială a
lucrărilor Consiliului NaŃional Secuiesc.
Textele redactate cu alfabetul secuiesc apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la
dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. IniŃial alfabetul a fost utilizat la
crestarea răbojurilor: mai întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la
dreapta la stânga apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade,
capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu
următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secŃiune pătrată), scrierea
continuându-se tot de la dreapta la stânga ş.a.m.d., până la completarea celor patru
laturi.
Origine
Până la mijlocul anilor 1990 s-a presupus că semnele secuieşti ar proveni din
pseudorunele turcice de pe valea Orhonului (Mongolia), folosite de popoare turcofone
(de ex. în sec. VII-VIII în hanatul turcilor „albaştri” (kök sau gök türk), cu variante
ulterioare, ca de exemplu în hanatul uigur; inscripŃiile kîrgîze din sec. IX şi cele din
valea Talas din Turkestan (teritoriul dintre Caspica şi Mongolia). Aşa zisele rune
orhonice sunt considerate a fi fost inspirate din alfabetele canaanite (fenician,
arameic), siriac (sirian), sogdian.
Etimologie
Din cuvântul maghiar ró(v) (din fondul lexical uralic), „a scrijeli, cresta” + sufixul
substantival -ás („scrijelire, crestătură”). Din rovás se trage cuvântul românesc răvaş,
79
fiind înrudit etimologic cu răboj/răbuş, cu corespondenŃi aproape omofoni în sârbo-
croată şi bulgară).
Primele menŃionări
Cronicarul ungur Símon de Kéza (Kézai Símon) arăta în cronica Gesta Hunnorum et
Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283:
„Au rămas însă din huni trei mii de bărbaŃi care, scăpaŃi din bătălia Crumheldină
printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey.
Care bărbaŃi, deoarece se temeau de naŃiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe
neaşteptate, au intrat în Erdeelw şi s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul... totuşi,
după cum au vrut ungurii, nu şi-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii
în munŃii din vecinătate”
„remanserant quoque de Hunis virorum tria milia... in campo Csiglae usque Arpad
permanserunt, qui se ibi non Hunos sed Zaculos vocaverunt... Postquam autem filii
Ethele in pr[o]elio Crunhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia extitit
Xannis sine rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis advenis
remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant”
Adrian Bucurescu
Cele peste 100 de tăbliŃe de plumb, ce provin de la Sinaia, sunt cu siguranŃă geto-
dacice întrucât cuprind:
- nume de zei, regi, cetăŃi, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscută a Daciei;
80
- imagini cu personaje îmbrăcate exact ca Dacii de pe Columna lui Traian, de pe
monumentul de la Adamclisi şi de pe alte monumente cunoscute ca aparŃinând culturii
şi civilizaŃiei geto-dacice.
Un alt argument în favoarea atribuirii acestor tăbliŃe Dacilor este limba în care sunt
scrise, asemănătoare cu limba română şi cu cea albaneză, ultima fiind socotită de
specialişti ca singura limba tracă vorbită în prezent.
Deşi s-a spus că ar fi false, nu există nici o dovadă în acest sens. În schimb, argumente
în favoarea autenticităŃii lor sunt foarte multe. Printre acestea se numără: relatarea
unor fapte, a unor regi şi altor personaje necunoscute până acum nici din izvoarele
antice, nici din alte inscripŃii; informaŃii foarte bogate despre religia zamolxiană,
cunoscută până acum doar după o scurtă relatare a lui Herodot, repetată după aceea, cu
doar câteva mici modificări, de toŃi ceilalŃi autori greci şi romani; savanŃii suspectaŃi
că le-ar fi falsificat, Haşdeu şi Densuşianu, nu menŃionează aceste tăbliŃe niciodată,
fiind greu de crezut că le-ar fi „falsificat” fără să le exploateze în favoarea ideilor lor.
InscripŃiile, în marea lor majoritate, sunt uşor de citit, graŃie acurateŃei literelor,
iar limba în care sunt scrise prezintă o foarte mare asemănare cu latina şi cu româna,
fapt ce a dus şi la o oarecare uşurinŃă în traducerea lor. Din inscripŃii din afara Sinaiei
aflăm că Geto-Dacii numeau această limbă ORO MANISA ori DRAGO
MANISA, ambele sintagme însemnând „Limba Curată; Grai Divin”, de unde româna
are neologismele român şi romanŃă precum şi arhaismul dragoman, care înseamnă
„traducător”.
Textele sugerează că Oro Manisa era graiul vorbit de Zeii GeŃi la sfârşitul
veacului al VIII-lea î.e.n. Această sugestie, precum şi neregularităŃile gramaticale duc
la concluzia că această limbă extrem de conservatoare este mult mai veche decât
sanscrita şi alte limbi europene, ceea ce o plasează pe primul loc ca importanŃă pentru
studierea acestei familii lingvistice.
Din două texte de la Sinaia se înŃelege că strămoşii noştri cei mai vechi au fost
AtlanŃii, model de înŃelepciune şi virtute, ale căror precepte le-au studiat Zamolxis şi
Buerebuistas.
După AtlanŃi, Dacia a fost şi centrul Imperiului Cerbilor, cunoscut sub numele de
Troia, cu capitala pe Ńărmul vestic al Marii Negre. Cerbii, cărora istoricii le spun
Ionieni şi Dorieni, i-au zdrobit pe Aheii iredentişti, dar, mai târziu, Grecii au născocit
„Iliada” şi „Odiseea”, atribuite lui Homer, ca să spele cumva ruşinea înfrângerii lor de
81
către Troieni. La Cerbi şi Căprioare se referă şi câteva oraŃii de nuntă, în versuri,
consemnate în tăbliŃele de la Sinaia, cu un conŃinut perfect asemănător cu cel al
oraŃiilor de nunta româneşti, ceea ce demonstrează încă o dată ca mitofolclorul
românesc este moştenit de la Geto-Daci.
Cele mai multe inscripŃii de la Sinaia se referă la Gemenii Divini, născuŃi în Ńinutul
Napailor, la Nord de râul sacru al GeŃilor, Naparis „Cerescul”. Mama lor se numea
Maria, cu atributele Leto, Oltea, Ledo, toate numele însemnând „Cea MăreaŃă;
Magnifica”.
Cele mai multe texte de la Sinaia sunt scrise în versuri, cu o măiestrie deosebită.
Cel mai impresionant astfel de text, pe care l-am numit „Fiii Mariei”, este o adevărată
capodoperă poetică. Pe lângă ritm, măsură, rime şi asonanŃe, poemul se remarcă şi
prin aliteraŃii, specifice descântecelor româneşti.
Despre acest mare rege se spune că a avut o mare iluminare mistică şi că a vorbit cu
zeii. Cea mai surprinzătoare informaŃie, relatată în câteva inscripŃii, este aceea că
marele preot Deceneu l-a trădat. Din pricina intrigilor lui Deceneu, fiul cel mic al lui
Boerovisto şi al Genuclei, Dapyx, s-a sinucis. Tot marele preot l-a dat pe Boerovisto
pe mâna Romanilor, care l-au asasinat pe marele rege.
Urmează câteva texte referitoare la regele Cotiso, ale cărui fapte relatate de
tăbliŃele de la Sinaia sugerează că a fost unul dintre cei mai mari eroi ai Daciei, ceea
ce reieşea şi din informaŃiile rămase de la autorii antici străini.
82
Astfel, aflăm că Diegio şi Vezino erau copiii regelui, şi că pe sora acestuia o chema
Geopyr, „Giuvaier”; sora lui Decebal lupta în fruntea femeilor dace, alături de bărbaŃi,
împotriva romanilor lui Traian.
Încă o informaŃie foarte importantă: Decebal a fost împresurat şi s-a sinucis în Valea
Jiului.
Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite
cu certitudine Solomonarilor, care, în mitofolclorul românesc fac parte dintr-un
misterios şi mistic ordin, cu sediul în cetatea Babariului, care se află în MunŃii Galareu
sau Garaleu. Este limpede că numele românesc de Solomonari vine de la împăratul
dac So Lomonius, care nu are nici o legătură cu regele biblic Solomon. În łara
MoŃilor, Solomonarilor li se spune Zgriminteşi.
Strania cetate a Babariului poate fi lesne pusă în legătură cu la fel de straniile stânci
din MunŃii Bucegi, numite Babele, mai ales că este atestată şi o cetate tracică numită
Babule. Dacă, într-adevăr, cetatea mitică a Babariului era în MunŃii Bucegi, atunci nu
mai e de mirare că tăbliŃele dacice de plumb provin de la Sinaia, oraş aflat la poalele
acestor munŃi. Nu numai atât: tot acolo se afla şi KOG-A-ION, „Capul lui Ion; Capul
Magnificului”, cunoscut sub numele de Sfinxul Românesc.
Din cercetări rezultă că Romanh sau So Lomonius este acelaşi cu Zenovius din
celebra inscripŃie de pe relicvariul de la Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI,
care poate fi tradusă astfel: Eu Dunărea pe duşmani i-am trecut. Pentru Zenovius cf.
DANUBIUS, numele Dunării Superioare; pentru VOTUM duşmani cf. a vătăma;
patimă; pentru POSUI „a trece” cf. a păsui; pas; a păşi.
De mai bine de un an, cercetãtori avizati sau amatori, pasionati de istorie, ziaristi,
fundatii culturale sunt angajati într-o adevãratã cursã contra cronometru, pentru a
dezlega un mare mister al istoriei noastre vechi: Tãblitele de plumb de la Sinaia.
Peste 30 de plãci acoperite cu imagini si înscrisuri într-o limbã necunoscutã stau
neinventariate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucuresti, de
mai bine de un secol, sub pretextul cã sunt niste falsuri neinteresante. Ele contin o
scriere într-o limbã necunoscutã si reprezentãri iconografice cu luptãtori înarmati cu
suliti si lãnci, regi si zei, temple, palate, cetãti, monograme si însemne heraldice,
eternizate în plumb, cu rãbdare si migalã, cu un simt artistic aproape desãvârsit,
misterios si incitant. O lume înviatã parcã dupã un cataclism dar, paradoxal, puternicã
si realã.
În legãturã cu acest fascinant subiect, am realizat un interviu, în exclusivitate pentru
“Observatorul de Toronto”, cu doamna profesoarã Aurora Petan, cercetãtor principal
la Institutul de Lingvisticã “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Capitalã, specialist în
filologie clasicã. Domnia sa a prezentat o comunicare pe aceastã temã la Academia
Românã, fiind convinsã cã plãcutele de plumb de la Sinaia reprezintã o parte a unei
importante arhive regale dacice.
Aurora Petan a absolvit Facultatea de Limbi Straine, sectia Latina-Greaca Veche, are
un masterat in Filologie Clasica iar in prezent este doctorand in lingvistica. In anul
2001, a castigat Premiul Academiei "B.P. Hasdeu" pentru lingvistica, la 27 de ani.
Una dintre cele mai spectaculoase tăbliŃe de la Sinaia este aceea pe care e scrisă
cronica secretă a łării Româneşti., în vechiul grai al geŃilor. Se ştia de o cronică în
limba română, comandată de Mihai Viteazul, care însă s-a pierdut. ToŃi regii şi
voievozii pomeniŃi în cronica secretă au domnit în łara Românească.
Registrul din stânga-sus şi dreapta-sus este dedicat lui Zalmoxis, respectiv lui
Pythagoras, regele ScyŃilor, care, vrând-nevrând, a rămas în istorie ca marele
persecutor al zeului get.
În registrul din stânga, sub chipul lui Zalmoxis, apare un text privindu-l pe
Boerovisto, care, deşi a avut ca mari reşedinŃe cetăŃile de la Miercurea Ciuc şi Orăştie,
a plecat totuşi de la Helis, actualmente Piscul Crăsanilor, judeŃul IalomiŃa. InscripŃia
91
este aceasta:
BOEROVYSETO // UTY TARIO DALMATOY SYRAONI MEGAS COREY.
Traducerea: Boerovisto // La Apa Divină (Naparis), căpeteniile dalmate l-au slăvit pe
rege.
În stânga jos, la dreapta unui templu, zis în graiul getic SAB-A-DIOS Casa
Zeilor, apare nobilul VRA-ZAR , Cel de pe (cu) Apă (cf.rom. prea; zer; iezer; vârşă),
variantă pentru AIS-EPOS (cf.rom. apă; isop), alt supranume al tatălui adoptiv al lui
Apollon-Zalmoxis, zis în româneşte Sfântul Iosif.
Cam în centrul cronicii, în dreapta-oblic deasupra lui VRA-ZAR, apare şi regele
OROLIO - Oroles, adică Vulturul (cf. slav. orilu vultur; rom. rarău uliu; erete), care,
dacă mergem în spiritul cronicii, a domnit în viitoarea łară Românească. Dar, înaintea
lui, sus, în centru, se află regele DROMYO, abreviere din DROMICHAITES, care şi
el a domnit la Helis, pe IalomiŃa.
În dreapta lui VRA-ZAR este chipul lui REMO sau REMIO, conducătorul;
cârmuitorul (cf.lat. remus vâslă), tatăl lui Boerovisto, care apare aici cu numele
VASOLO (cf.gr. vasileos judecător; rege; împărat; rom. vâslă).
Jos, al doilea de la dreapta la stânga, se află voievodul SE-NES-LAV Cel de la
Apa (Curată) Sfântă (cf.rom. naş; neaoş; a lăia; Neajlov), aici cu numele de SANI-
APO Cel de la Apa Vrăjită (cf.rom. de seamă; semeŃ; apă). El era socrul lui
DEMAROE, abreviere pentru TOCHOMERIU Cel cu Comoara, supranumit de popor
Negru Vodă, al cărui chip se află sub cel al lui NATYHO Blestematul, poreclă a
regelui scyth Pythagoras.
Sub un alt chip al lui Apollon-Zalmoxis, care e în dreapta-sus, se află, sub
numele getic de MYRYSIEO Strălucitorul, Mircea cel Bătrân. Din faŃa lui Mircea,
scrie vertical-orizontal-vertical: NATYS OR BISORAPO DOMBYO, adică Urmaşi ai
lui Basarab cel Mare. Basarab se află sub chipul lui Mircea.
FaŃă în faŃă cu Mircea se află nepotul său, Vlad łepeş, care, la stânga, are
următoarea legendă: NATO DE MAROEON SONTO ANTEI O NEO
MAHEDONOIJIOON. Traducerea: Cel născut de (ca) moroi (strigoi) a fost întâiul
care a înlăturat sfetnicii murdari (pătaŃi; compromişi).
Chipul lui Vlad este înconjurat, în stânga vertical şi jos orizontal, de inscripŃia:
NATYH COMANYSEOY, Duşmanul Cumanilor (Turcilor!).
FaŃă în faŃă cu Orolio e Mihai Viteazul, cu legenda MAIHAI I MAY Mihai cel
Mare, ce era iniŃiat în tainele Daciei şi căruia îi era dedicată cronica .
În dreapta lui Mihai se află mama sa, Theodora, cu legenda MAT YHDO OYHA
Maica de la Apa Minunată.
Se ştie că Theodora se născuse la Târgul de Floci, la vărsarea râului Naparis
(IalomiŃa) în Dunăre. Este singura femeie care apare în această cronică ilustrată.
92
Misterele Tablitelor de la Tartaria
Desi legendele pun inventarea scrisului pe seama atlantilor sau a altor civilizatii
ipotetice pierdute in negura istoriei, pana in urma cu cateva decenii era un fapt
general acceptat acela ca sumerienii au fost cei care au pus bazele scrierii.
Descoperirea in anii ’60 a tablitelor de la Tartaria avea insa sa schimbe ordinea
cronologica a aparitiei limbajului scris si insasi localizarea leaganului in care a luat
nastere prima civilizatie a lumii.
Descoperirea
In anul 1961, arheologul Nicolae
Vlassa a initiat un santier
arheologic in apropierea localitatii
Tartaria, intr-o zona cunoscuta
pentru frecventa cu care resturi de
ceramica si artefacte stravechi ies la
suprafata, lasand impresia ca au fost
cultivate acolo. In ciuda unui inceput
ezitant, eforturile si asteptarile
arheologilor au fost rasplatite in
momentul scoaterii la lumina a trei
tablite din lut care aveau in scurt
timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea
schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu
suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea
povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu
acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara
confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca
apartin unui barbat adult.
In scurt timp, intreaga atentie a expertilor a fost acaparata de cele trei tablite, dintre
care doua aveau forma rectangulara iar una rotunda. Simbolurile erau reprezentate
doar pe o parte, iar cele rectangulare prezentau cate o gaura, deloc intamplatoare,
sustin arheologii. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu semne pictografice
care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la
Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate in jurul datei de 3300 i.H. Artefactele
recuperate din acelasi loc cu resturile umane i-au facut pe arheologi sa banuiasca ca
ramasitele apartin unui om de vaza al societatii de atunci, un preot, saman sau poate
un medium.
Ceea ce reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia
danubiana, cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de
controversa, ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi
par sa confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice.
Incercari de descifrare
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului
5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul
matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se
credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in
bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un
mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si
Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe
care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si
93
temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.
Aparitia celei mai vechi scrieri cunoscute pana in prezent, intr-un loc ce nu fusese
luat in calcul ca un posibil leagan al civilizatiei, a dus la elaborarea unor serii de
ipoteze in incercarea de a explica provenienta acestora. Unii arheologi au incercat
sa demonstreze ca tablitele de la Tartaria au aparut ca urmare a influentei
Sumerului. Ciudatenia este data de faptul ca simbolurile de pe tablite se aseamana
extrem de mult cu cele folosite de sumerieni in comunicarea scrisa. In acest caz, s-a
presupus ca simbolurile au fost imprumutate de la acestia, iar localnicii le-au preluat
mot-a-mot fara sa cunoasca semnificatia lor. Insa oamenii de stiinta sunt contrazisi
chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei 5 500 i.e.n., scrierea sumeriana nu
exista sau, daca exista, dovezile care sa sustina acest fapt nu au fost gasite inca.
Istoricii au incercat chiar sa desluseasca semnificatia lor, dar citindu-le in sumeriana.
Aceasta incercare nu a fost de natura sa lamureasca lucrurile intrucat, interpretate
astfel, semnele de pe tablite duc in fata altei dileme: cum ar putea sa explice aparitia
numelui zeului Saue, echivalentul zeului Usmu cunoscut in cultura sumeriana?
Expertii din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia au concluzionat in urma analizarii
materialului ca tablitele sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg raspandit, de
origine locala. In opinia acestora, textul unei tablite enumera sase totemuri antice
care coincid cu manuscrisul din orasul sumerian Djemdet-Nasra. Citite in cerc,
contrar miscarii acelor de ceasornic, reiese textul proto-sumerian
“NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, tradus prin: "In (cea de-a) patruzecea domnie
pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al
zecelea". Interpretarea oamenilor de stiinta rusi lasa, insa, loc de interpretari, pana in
prezent neexistand un consens la nivel academic cu privire la semnificatia
pictogramelor.
O datare controversata
In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica inca nu este 100%
sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor civilizatiei Vinca, una
dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscuta de circa opt milenii,
cand un asemenea sistem de scriere era folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si
in aria civilizatiilor proto-sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat
artefactele in mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform
acestora, tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele
prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria? O
analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai multa lumina
in acest caz.
Lipsa fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar si in
prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu exactitate
placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in bazinul Dunarii care ar
putea sa “fabrice” scrisul cu 1 000 de ani inaintea Sumerului, toti acesti factori au
indreptatit generatii intregi de arheologi si istorici sa se indoiasca de rolul pe care
tablitele le-ar putea juca in stablirea unei cronologii precise si sa isi puna intrebari
referitoare la adevaratul loc de nastere al civilizatiei.
45.946706 23.408844
95
Dacii Liberi
Adrian Paunescu
96
Misterul balaurilor, calatorii norilor
Toti cunosc – sau cel putin asa cred – faptul ca steagul dacic este reprezentat
de capul de lup cu trup de sarpe. Spre uimirea lor, precizam ca acela nu e
trup de sarpe ci trup de dragon, animal fantastic pe care dacii il cunosteau
dinaintea chinezilor. Zgomotul produs in lupta de steag era deosebit si baga
groaza in dusmani. Dar dincolo de simpla existenta fizica a steagului, acesta
simboliza descendenta divina a dacilor. Lupul era reprezentarea totemica a
poporului lui Zamolxis. In conditiile in care dragonul era privit ca stapan al
norilor, steagul dacic simboliza nivelul spiritual al posesorilor, faptul ca
acestia erau, asemeni dragonilor zburatori printre nori, stapani pe o lume
aflata dincolo de nori, depasind granitele umanului, depasind conditiile
existentiale cunoscute si acceptate in acele vremuri. Asadar, balaurul dacic
era mai mult un demon atmosferic. Nu trebuie confundata notiunea de
97
demon actuala cu cea din vremurile de demult, in care era vorba de o
entitate puternica, ale carei actiuni puteau fi atat negative cat si pozitive.
Aducatorii de furtuni
98
lasat amprenta si asupra crestinismului. In crestinism il avem pe Sfantul Ilie,
care a primit puteri de la Dumnezeu sa stapaneasca ploaia. Ilie zboara pe
deasupra norilor, intr-un car, de unde arunca cu fulgere si traznete dupa
diavoli sau dupa cei care se roaga necuratului.
Balauri autohtoni
99
are capul unui taur. Balaurul care are multiple forme ale capului nu este un
balaur nascut. Credinta generala este ca ei provin din serpi care nu vad
oameni timp de un numar mare de ani. Serpii care se transforma in balauri
produc o piatra pretioasa, mare cat un ou, pe care o tin in stomac. Piatra le
tine de foame si de sete pana cand se transforma in balauri. Daca un om ar fi
inghitit piatra se va transforma la randul sau in balaur. Acesti balauri sunt
produsul autohton al credintelor noastre populare, iar locuintele lor sunt
mereu fie fundul unui lac sau iaz, fie lacurile de munte, insulele mici sau
padurile unde nu patrunde suflet de muritor.
“Cand termina de catit, lovesc apa cu carligul si balaurul iese din lac. Atunci
ii arunca fraul pe cap si se ridica cu el in vazduh.”
101
Localizarea Kogaionului
In acest context, una dintre cele mai valoroase informatii privind religia
daco-getilor o gasim la Strabon (Geographia, VII, 3,5), care, dupa ce
mentioneaza ca Zamolxis, la inceput mare preot si apoi zeu suprem, traia
intr-o pestera inaccesibila altora si ca annual venea la el regele penru sfat de
taina, referindu-se la muntele pe care acesta traia, consemna ca :"pana si
muntele (cu pestera) a fost socotit sfint si asa il si numesc. Numele lui este
COGAIONON, la fel ca al riului care curge pe langa el".
Plasarea zeilor ceresti pe virful muntilor era un fapt obisnuit si la traci, fratii
dacilor, dar si la greci, romani si celti, pentru care muntii erau salasuri ale
zeilor, asa cum a fost Olimpul salasul zeilor greci si inainte de acesta
Olimpul divinilor pelasgi.
102
Judecand dupa dimensiunile blocurilor de andezit e alcatuiesc hieropola,
perfectiunea cu care au fost lucrate si mai ales dupa distanta si diferenta de
nivel de la care au fost aduse, realizam importanta sentimentului religios la
daci, pentru care nimic nu era greu sau imposibil, cand era vorba despre
religia lor.
Se stie ca, desi invingatori in luptele din anul 88, de la Tapae, romanii au
facut o pace avantajoasa pentru daci. Cat despre ocuparea ariei sacre de
catre romani avem serioase indoieli, avand in vedere atat stilul exagerat de
laudativ al poetului la adresa imparatului, cat si totala tacere a altor izvoare
privind acest eveniment, care nu putea ramine fara rasunet in lumea antica…
Dintre cei pentru care muntele sfint al dacilor ar fi fost Masivul Bucegi
amintim pe N. Densusianu (1913) si pe A. Bucurescu (1998), acesta din
urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula, considera ca Sfinxul
din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion= Capul
Magnificului).
In afara acestora, exista si alte propuneri: Muntele Godeanu (I. Conea, dupa
R. Vulcanescu); Virful Curcubeta din Muntii Bihorului (I. Bogdan 1976);
Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si Lugojanu, 1984); Virful lui
Patru si chiar Retezatul (I. Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici.
In sprijinul acestei ipoteze aducem, in primul rind, legenda lui Ghedeon din
Biblie (Judecatorii, 6, 25), conforma careia Iahve s-a aratat in vis lui Ghedeon
si i-a poruncit sa distruga altarul lui Baal si sa pune in loc altarul sau, cerere
indeplinita intocmai. Apoi, daca ne referim la aspectul Pietrei Late din
Ghedeon, nici ca se poate imagina un altar mai frumos, mai ales ca spre
apus dispune de un amfiteatru natural construit de insusi versantul estic al
Batcii Ghedeonului.
105
Un alt indiciu - toponimia din Ceahlau
3. Un alt argument si poate cel mai important, dar de data aceasta tinind
intr-o oarecare masura de miracol, consta in faptul ca in prima decada a
lunii august, la rasaritul soarelui, umbra virfului piramidal Toaca combinata
Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa-numita Calea Sacra
(vezi N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bicului, in sud-estul orasului
Chisinau, de unde continua spre est si era marcata printr-o linie de megaliti
amintita si de D. Cantemir in Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu
Exampeos-ul mentionat de Herodot.
Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic.
Asa cum am vazut-o, ca un drum intunecat marginit de un parapet luminos,
drum al carui virf se pierdea in infinite inaltimi celeste, Calea Cerului
corespunde intru totul piramidei mult prea ascutite de pe stema Daciei,
publicata in anul 1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M.Dogaru
(1994:80, fig.28k) ca una din stemele Moldovei.
Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene
sucesive, Calea Cerului si Umbra Piramida, au constituit hierofanii de prim
ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu numai Sarbatoarea
Muntelui si caracterul de Munte Sfint al Ceahlaului, dar si Calea Sacra ce
pornea de la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.
107
Swiderienii, sacerdoti ai Soarelui
4. Un alt element care asigura unicitatea Ceahlaului printre muntii din jur, si,
prin aceasta, posibila sa hierofanie, il constituie morfologia muntelui: un
zigurat gigantic cu patru platforme si un
virf piramidal, Toaca, situat excentric.
Prin cei 1.907 m ai sai, Ceahlaul se ridica
majestuos "ca un far" (I. Simionescu,
1940) deasupra tuturor muntilor din jur,
care nu depasesc 1.300 m pe o raza de
peste 60 km spre nord si peste 100 km
spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stinci cu aspecte zoomorfe
sau antropomorfe, Ceahlaul a stimulat imaginatia locuitorilor de la poalele
muntelui si a monahilor ce au vietuit pe coclaurile sale, creatorii unor
legende, unele dainuind din vremuri imemorabile.
108
piramida tesita acesta corespunde si cu Piramida Rombica din Egipt. Aceste
stranii coincidente ne-au determinat (N. si E. Ticleanu, 1998) sa consideram
virful Toaca un posibil arhetip al renumitelor piramide din Egipt si aceasta cu
atat mai mult, cu cit la numai 30 km NE de Ceahlau, la Tiroesti Neamt, in
depozitele culturii Cucuteni (4800-3300 i.Hr.), arheologii au descoperit,
incizat in ceramica neolitica, un motiv unic, reprezentind proiectia in plan a
unei piramide cu baza patrata si diagonalele si apotemele trasate cu mare
precizie.
In concluzie, Ceahlaul a atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri
prin apectul sau inconfundabil, de zigurat gigantic incununat de virful
puramidal Toaca, alaturi de care strajuieste stinca Panaghiei, dar si prin
contrastul frapand de altitudine fata de muntii ce il inconjoara, fapt ce il face
vizibil de la mari si foarte mari departari. Cu toate acestea, Ceahlaul este
absolut unic prin fenomenele optice ce se petrec pe virful sau la rasaritul
Soarelui, in prima decada a lunii august, cand se formeaza imaginea
110
holografica a Caii Cerului ce precede Umbra Piramida. Consideram ca aceste
fenomene au fost remarcate inca de la sfarsitul paleoliticului, cand pe platoul
muntelui existau locuiri swideriene, cu 12.000-10.000 de ani in urma.
Ulterior, probabil in neolitic, muntele a fost sacralizat, simbolul piramidei
patrate de la virf aparind pe ceramica cucuteniana de la Tirpesti, localitate
din apropiere. Probabil tot de atunci dateaza si Sarbatoarea Muntelui,
aparitia ei fiind legata direct de fenomenele optice amintite.
Ioanichie Balan arata ca, dupa Muntele Athos, Ceahlaul este al doilea munte
sfint al crestinatatii ortodoxe, fapt dovedit de sustinuta activitate monahala
desfasurata pe acest munte cu cea mai bogata toponimie crestin ortodoxa
din Romania. Toate acestea arata ca aici a avut loc un transfer de sacralitate
de la dacii zamolxieni la cei crestini ortodocsi, ceea ce impune celor e il
viziteaza un respect cuvenit atator milenii de sacralitate
http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/localizarea.htm
111
Leaganul Civilizatiei si-
si-al Nemuririi
Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris si s-au facut
numeroase studii si cercetari. Desi fiecare analiza, cercetare-n parte, prin
vocea celor ce argumenteaza si vin cu dovezi de tot felul, inclusiv descoperiri
ce intaresc afirmatiile in sine, sustin ipoteze, locatii si teze fascinante la
prima vedere, toate au ca numitor comun acelasi subiect, teorie : existenta
Axei Lumii in spatiul carpato-danubiano-pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la
noi, in tara noastra, Dacia Nemuritoare. Gradina Edenului e "semnalata" ca
existand in sud-vestul Daciei, din nou descoperirile arheologilor vin in
sprijinul acestei ipoteze : bratari de aur in chip de capete de vipera din
specia Amodites, pescari si vanatori, grota Hotilor (vechime de 10 000 de
ani), Adamclisi (Adam Clisi pamantul lui Adam, Pamantul Omului, Adam =
om, tradus din ebraica ), pesteri locuite cu zeci de mii de ani i.e.n (40 000
ani i.e.n.), teoria ce sustine existenta Evei-Havva pe Vale si la nord de Pison
(rau Sfant) identificat ca fiind Dunarea, deci in regiunea Havila-Valhia,
respectiv, Dacia Nemuritoare, Dackha-stramosul oamenilor s.a.m.d.
Maximul Energetic al întregului Pamant, prin care trece Axa Lumii e localizat
de istorici, cercetatori, arheologi, oameni de stiinta, etc, de pe intreg
cuprinsul lumii si care s-au aplecat de-a lungul anilor si istoriei,
numeroaselor studii in materie, ca existand pe teritoriul nostru. Fie in Muntii
Bucegi pe Vf. Omu, fie in Masivul Godeanu, Mehedinti, in Muntii Buzaului sau
in Vf. Gugu din Masivul łarcu ( Banat ).
112
Cele mai pertinente ipoteze sunt cele sustinute si argumentate de catre :
- N. Densusianu: "centrul populatiunii neolitice din Europa, al oamenilor
nascuti din pamant, a fost in zona Portile de Fier-Muntii Bucegi-Muntii
Buzaului."
Axa Cerului, Crucea Cerului, Vf. Dumbrava-Bucura, langa Vf Omu, in jurul
Sfinxului exista un halou de Lumina uneori vizibil, si in intreaga zona s-au
semnalat fenomene inexplicabile aparent, precum incarcarea energetica cu
efecte absolut si incontestabil benefice organismului, aici fiind localizat
Muntele Sacru Kogaionul, Poarta Kogaionului facand legatura cu Universul.
113
Stema veche si stindardul Daciei
Ceea ce se traduce:
"Din partea dreapta, in prima diviziune (un) SCUT ROSU in mijlocul caruia
sunt vazute turnuri, insemnand Dacia de dincolo (Dacia Traiana n. M
Bizerea), in a doua viziune SCUT CERESC (albastru=de culoarea cerului, n. M.
Bizerea), cu semnele Tribului burilor, ale caror doua laturi sunt albe, iar
mijlocul AURIU (galben)."
Din punct de vedere al culorilor, stema Daciei avea cele trei culori actuale
ale steagului Romaniei: rosu, galben si albastru. In culegerea de steme
"Stemmatographia sive armorum illyiricorum delineatio descriptio et
reconstitutio", opera croatului Paul Ritter Vitezovic (1652-1713), publicata in
1701, exista argumente privitoare la stema ce intereseaza Romania.
Transilvania este reprezentata printr-un scut taiat avand in partea
superioara, pe aur, acvila naturala, iesinda, in partea inferioara un camp
rosu, sapte munti, suprapusi de catre un turn de argint. Pentru Valahia -
Muntenia, simbolul este compus dintr-un scut avand fondul de argint
incarcat cu o acvila cruciata naturala de aur, plasata pe o coroana deschisa
din acelasi metal. Moldova este reprezentata de scut de aur, cuprinzand un
cap de bour natural. In aceeasi lucrare este prezentata si stema Basarabiei
114
(de fapt teritoriul dintre Nistru si Bug) reprezentand trei capete negre legate
fiecare cu o esarfa (cu semnificatia ca acel teritoriu este locuit de tatari).
Tematica lui P.R. Vitezovic a fost preluata si de alti istorici. Sarbul Hristofor
Jefarovic traduce lucrarea in limba sarba in 1741, confirmand cele scrise de
Vitezovic. El precizeaza asupra blazonului Daciei: "Dacia este tara divizata
astazi in Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova, vechiul sau blazon
infatisa doi lei afrontati pe un camp rosu, intre ei se ridica un triunghi ...
jumatate alb, jumatate rosu." Ceea ce concorda cu descrierea stemei din
Novella a XI-a a lui Iustinian.
http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Olimpiu_
Luca/olimpiu_luca.html
Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste
steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard
(dracones).
Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din
bronz sau argint iar coada din stofa. Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa
se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea
ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care
nu il mai auzisera. Intreaga simbolistica daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a
115
intruchipat fidel o straveche constiinta de neam stravechi si razboinic. LUPUL a
inmanunchiat in simbolistica lui insasi obirsia totemica a neamului dac, aflat sub protectia
unui zeu propriu, zeu al cerului si al nemuririi si, dacii, potrivit unor reguli magice, au adus
pe invinsul zeului lor, ZAMOLXE, pe balaurul zburator alaturi de ei, i-au infipt capul intr-o
sulita si pentru a-si infricosa dusmanii cu imaginea
lui terifiannta si suieratul nepamintean cit si pentru a
arata si inamicilor cum sfirsesc dusmanii lor, il
purtau cu ei in razboaie. Dacii, conform cu
marturiile antice, dispuneau de o armata puternica,
condusa autoritar, disciplinata si temeinic organizata,
formata din unitati de pedestrasi si din unitati de cavalerie. Ca razboinici, dacii au fost mai
ales apreciati datorita iscusintei cu care minuiau SICA, arma specifica, cu care au intrat in
nemurire. Steagul cu balaur — dragonul — alaturi de cavalerii gemeni purtatori de dragon
(draco) reprezinta un simbol vexicologic caracteristic intregului neam tracic. Dragonul alaturi
de sica sintetizeaza imaginea alegorica a acestui neam care s-a nascut si s-a afirmat sub
semnul lupului.
Acest steag, la fel de vechi ca si neamul trac, i-a insotit permanent in lupta pe ostenii daci si a
produs o impresie deosebit de puternica asupra tuturor celor cu care slujitorii lui ZAMOLXE
au venit in contact. Este cert ca acest semn heraldic a fost preluat oficial de romani dupa
desfiintarea statului dac si a dislocarii unei parti de populatie dacica in imperiu. Romanii l-au
cunoscut mai intii intre trofeele pe care le-au adus din Dacia, cei ce s-au intors. Dragonul,
sinteza dintre sarpe si lup, avind ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect.
Imaginea pe care dacii au lasat-o romanilor, in care dragonul desfasurat, insotea trupele dace
pedestre sau sarjele cavaleriei catafractare a fost incrustata in piatra si a dainuit pina la noi,
spre vesnica aducere aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a
timpului.
Imparatul Marcus Aurelius (161—180) a purtat mai multe razboaie cu sarmatii-iazigi aliati
cu dacii liberi si intr-unul din aceste razboaie (171) infringindu-i le-a luat, printre trofee, si
numerosi "balauri"cu care armata romana a defilat la Roma. Acest eveniment probeaza ca si
la aproape un secol de la cucerirea unei parti din Dacia, ce ramasi in afara controlului
imperial foloseau ca stindard, acelasi dracon zburator. Un alt argument care probeaza faptul
ca stindardul dac — dracon — era tricolor este si faptul ca steagurile care au insotit pe celti in
lupta impotriva saxonilor erau stindarde dacice. Prezenta elementului dac pe teritoriul britanic
este confirmata de unitatile armatei romane cantonate aici si formate din luptatori daci. Astfel
gasim cantonata aici COHORS I AELIA DACORUM formata din 1000 de soldati daci
(millitaria) si care a stationat in Britania 200 de ani. Acesti daci erau constienti de originea
lor; avem nume ca: DADA; DACIBALUS; GETA IRELSAURNES sau CLAUDIU
MENANDER. Politica Romei era ca aceste trupe sa pastreze armamentul traditional si
tacticile de lupta proprii. Ba mai mult acesti militari "romani" se si instruiau in limba lor
natala. Avem marturia lui ARIAN, numit pe vremea lui Hadrian, guvernator al Cappadociei.
116
Acesta i-a cunoscut desigur pe militarii daci si a ramas impresionat de modul in care se
instruiau, de dirzenia cu care minuiau armele si de disciplina de care dadeau dovada.In acest
sens Arian afirma ca: "ostasii invata strigatele de lupta stramosesti ale fiecarui neam,
strigatele celtice pentru celti, strigatele getice pentru geti si cele retice pentru reti" (Arian,
Arta tacticii in Fontes ad Historiam Daco-Romaniae Pertinentes). Un alt exemplu al pastrarii
armamentului traditional este si cazul comandantului CLAUDIUS MENANDER care a pus
sa fie sculpatata pe piatra pusa de el un cutit incovoiat, o sica. Prezenta dragonului in Britania
e logica din moment ce Roma admitea oficial in panteonul sau vexicologic ideile totemice ale
trupelor straine ce serveau in armate romana. Este neindoielnic ca urmasii acestor daci au
luptat alaturi de celtii locali (britoni, gaeli, belgi) impotriva triburilor germanice ale saxonilor,
anglilor si iutilor.
Din aceste timpuri s-a pastrat in sud-estul Angliei — balaurul zburator al dacilor, ca semn de
razboi al populatiei din Tara Galilor, semn considerat de cercetatori ca o "relicva a dominatiei
romane".Este deci neindoielnic ca dragonul a fost folosit in Britania si dupa retragerea
romana.Acest lucru este perfect explicabil intru-cit populatia locala, atit bastinasii cit si cei ce
nu au urmat administratia si armata in retragerea sa, au adoptat armele si tehnicile, defensive
si ofensive de la romani. Folosind infanteria disciplinata, armura si armele de aruncat la
distanta si cavaleria din epoca tirzie a tehnicii romane de lupta combinate cu tactici celtice,
britanicii au reusit sa-i respinga o vreme pe anglo-saxoni. Legendarul rege celt ARTHUR a
reusit astfel sa obtina dupa mai multe lupte cu saxonii, o victorie asupra acestora in
apropierea muntelui BADON. Celtii prezenti la locul bataliei au folosit ca stindard balaurul
zburator. Regele Arthur a fost imortalizat ridicind un astfel de dragon in onoarea tatalui sau,
UTHER PENDRAGON. Numele de DRAGON (DRACO) a fost intilnit si in trupele de daci
stationate in imperiu (Aurel Iulio Draco — cohors I Ulpia Dacorum)! Dragonul purtat de celti
era confectionat din tesatura usoara, cu gura deschisa si pe care cea mai mica adiere de vint il
determina sa i-a forma de balaur zburator si sa scoata un suierat ascutit. Redat pe un
document de epoca (Withney Smith) dragonul devenit acum celtic era structurat cromatic in
culorile rosu, galben si albastru! Celebra tapiserie de la Bayeux, care infatiseaza cucerirea
Angliei de catre normanzi (1066) ne arata ca trupele engleze, comandate de HARALD, aveau
ca stindard dragonul considerat un "antic semn de razboi al saxonilor"!
In anul 535 imparatul Iustinian a infiintat provincia Iustiniana Prima, in cuprinsul careia a
intrat si Dacia Ripensis si dacia Mediteranea.este important de mentionat ca stema acestor
provincii, locuita tot de neamul dacilor, avea in cromatica sa tot cele trei culori dispuse de la
dreapta la stinga: rosu, galben si albastru.urcarea celor trei culori in stema celor doua
provincii, reprezinta o continuitate de simboluri, preluate de la daci si semnifica refacerea
tuturor tinuturilor locuite de catre acestia si apoi de catre dacoromini.
117
marea rascoala din 117 si apoi frecvent au atacat imperiul ajungind ca 238, impreuna cu gotii
sa deschida seria atacurilor care au culminat cu retragerea armatei din Dacia si ulterior cu
dezintegrarea imperiului roman. Este de subliniat ca dacii liberi au regindit refacerea Daciei
sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii. Privind acest curcubeu, din
care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si
credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in
nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu. Aparitia lui ZAMOLXE sub forma
unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea
buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea
intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor. Astfel cele trei culori
semnificau ziua in intregul ei ROSU — era DIMINEATA; GALBENUL era culoarea
AMIEZII si ALBASTRUL semnifica AMURGUL.
Prin dracones, pe care dacii l-au purtat in lupta impotriva scitilor, persanilor, macedonenilor,
romanilor si a valurilor de neamuri ce s-au abatut asupra Daciei, mitul poporului dac a ajuns
in tot spatiul ocupat de imperiul roman, din Siria pina in Spania si din Britania pina in insasi
inima Romei si si-a extins spectrul asupra statelor ce i-au urmat acestui imperiu.
118
Dragonul Dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe
Dumnezeu
Despre stindardul dacic s-au scris foarte multe studii. Astazi va prezentam
insa o ipoteza originala, extrem de indrazneata care apartine unui impatimit
de cercetarea istorica. Este vorba de George Liviu Teleoaca, un chimist de
profesie care, dintr-o mare pasiune pentru esenta sacra a civilizatiei
inaintasilor nostri incearca sa demonstreze un fapt tulburator: dragonul
dacic, stindardul pe care il vedem reprodus in mai multe locuri pe Columna
lui Traian, il reprezinta pe insusi Dumnezeu. O teorie care, cu siguranta, va
trezi pasiuni, va fi contestata de unii, dar, de ce nu, ar putea deschide noi
orizonturi de cercetare pentru specialisti. (Dumitru Manolache)
120
Cuvinte de pe vremea cand exista o singura limba Daca vom merge cu
gandul mai departe si vom avea In vedere doar capul camilei cu cele cateva
pene, vom constata ca si In urma cu mii de ani simbolul dacic alcatuit dintr-
un cap de lup cu alte cateva pene a fost realizat urmand una si aceeasi logica
grafica, fapt ce ne permite sa afirmam ca Numele lui Dumnezeu ilustrat pe
metopa 18 a Columnei de larg-raspanditul dragon dacic este Volco-Black.
Capul de lup sugereaza, In mod evident, cuvantul Volco asemenea cuvantului
rusesc volk = lupul, iar imaginea segmentului cu pene face aluzie la corbul
prezent In mitologie, In folclor, dar si In religie ca simbol pentru culoarea
neagra, care sugereaza In acest fel cuvantul Blac ca si cuvantul englezesc
black = negru, din vremea cand era doar o singura limba. Puterea
Dragonului Dacic, semnul sub care s-a facut istoria lumii Extrem de
importanta este semnificatia teologica a acestei metope care spune peste
milenii Intregii omeniri, cu autoritatea imperiala a Columnei lui Traian, ca
Dragonul Dacic este semnul lui Dumnezeu.
121
Blestemul focului
Prima priveliste care se ofera calatorului ce intra in sat este cimitirul local.
Sute de cruci, una linga cealalta, purtind deasupra simbolul taditional al
zonei, acel acoperis simbolic de pe cruce. Este mare cimitirul buciumenilor si
daca ai rabdare, poti cati citeva cuvinte despre fiecare om ce si-a gasit
odihna vesnica aici. Atat ramane din fiecare dintre noi. Un cuvint, poate
doua. Si cite un dram de amintiri printre cei care ne-au cunoscut. Iar dupa o
generatie sau doua, toti te vor uita. Vei ramane doar un nume pe o cruce, la
capatul careia, ine stie, daca ai noroc, din cand in cand, cite un crestin va
aprande o luminare si se va ruga pentru odihna ta.
Trecand de cimitirul mortilor, un alt fel de cimitir se naste din curtile fiecarui
gospodar. Practic nu exista ograda in care sa nu fie cel putin o cruce. Dar
buciumenii nu au morti aici. Aici si-au ingropat ei o parte din necazurile lor.
Aveam sa aflu ca fiecare cruce inseamna ca in gospodaria respectiva focul si-
a luat tributul. Pentru ca au acesti oameni de la capatul tarii o poveste. Ei
spun, oricui se arata gata sa-i asculte, ca satul lor e condamnat sa arda
vesnic. Ca blestemul a fost aruncat de un preot si ca nimeni nu a reusit pina
acum sa se fereasca din calea lui. Ard casele buciumene, ard pe rand. Uneori
trec ani pina sa arda o casa. Dar exista o regula care nu a fost incalcata
122
niciodata: nu exista gospodarie care sa nu fi fost afectata de flacarile din
interiorul pamantului si nu exista generatie care sa nu fi platat tribut focului.
In amintirea acelor focuri au fost ridicate crucile din ograzile oamenilor.
Satenii din zona, cei din alte sate care, in treburile lor sunt obligati sa treaca
prin Silistea Buciumeni, isi fac mereu cruce si isi scuipa in sin, spunind “ptiu,
piei satana”. Degeaba au venit o serie de preoti si calugari, degeaba s-au
tinut Liturghii si tot felul de slujbe si sfestanii, nimic din ce a facut omul nu a
putut indeparta raul de sat. O putere nevazuta domina satul si nu se pare ca
nu se teme de minia oamenilor lui Dumnezeu. Primele case par parasite. Ne
oprim la a treia casa. Ne-a intimpinat un batrinel cumsecate, de vreo 60 de
ani, care purta niste cizme de cauciuc trase peste o salopeda patata de ulei si
cirpita pe alocuri. Am aflat ca-l cheama Bot Toader, dar aici, in acest sat uitat
de lume, numele nu mai conteaza. Oamenii se stiu dupa porecla, ca in
vremurile de demult, cand aceste locuri erau populate de dacii costoboci. Si
mos Toader are o porecla, i se spune ceferistul, pentru ca in tineretea sa,
pina sa se pensioneze, a lucrat la caile ferate. Un accident nefericit l-a facut
sa se pensioneze inainte de vreme. Unul dintre colegii sai a atins un fir de
tensiune. Nea Toader a fost acolo si singura modalitate de a-l salva pe
imprudent a fost sa-l impinga cu miinile. L-a salvat, dar in urma actului sau
a trebuit sa sufere o operatie de amputare a 3 degete de la mina dreapta. Si
s-a pensionat la virsta de 49 de ani, retragindu-se aici, in Silistea Buciumeni,
in casa parintilor sai.
El este ultimul afectat de focul pustiitor. In primavara acestui an i-a ars sura
in intregime. “Era noapte si dormeam. Deodata au inceput vitele sa
mugeasca tare, de-am sarit din pat. M-am dus la ele, dar flacarile
cuprinsesera deja podeaua si jumatate din pereti. Asa incepe mereu. De la
podea. Si nimenea nu mai poate face nimic. Tot ce atinge focul asta nu mai
poate fi stins de nimenea. Am reusit sa salvez animalele, da` sura a ars
toata.” Nici macar nu a incercat sa opreasca flacarile. “Deja toata lumea e
resemnata. Eu am avut noroc ca mi-o distrus numa` sura, da` lu tata al meu
i-o ars toata gospodaria cu acareturi cu tot. Da` nu s-a lasat tata si a mai
ridicat o casa de piatra si pe asta nu a mai lovit-o urgia.“
123
Cei care, fara sa tina cont de sfaturile oamenilor, indraznesc sa-si ridice case
inalte, focul ii atinge in cativa ani. Asa s-a intamplat cu cei din familia Rusu,
care au avut de infruntat cel mai mare foc din ultimii 10 ani. Si oamenii nu
spun nimic, se multumesc ca au scapat cu viata. “Daca Dumnezeu ne da
sanatate, le facem noi la loc, ca asa am invatat de la bunii nostri, sa muncim
si sa ne inchinam puterii Domnului.”, spune domnul Dragos, capul acestei
familii. La fel ca ceilalti si ei cred in blestemul ce a cazut pe satul lor. Cu
toate astea niciodata nu s-au gindit sa plece din sat. E ca si cum ceva peste
puterea lor i-ar lega de miini si de picioare. Mai mult, sunt convinsi ca
blestemul ii va urmari peste tot, indiferent unde se vor duce.
“Au mai fost cite unii care au plecat din sat, crezind ca or sa scape, da` se
spune ca focul i-a urmarit peste tot. E ceva necurat. Bunul meu spunea ca
satul si toti cei care se nasc aici sunt ai Satanei, ca atunci, de mult, pamantul
a fost inchinat domnului Intunericului si ca orice am face suntem
condamnati.”
“Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste
litere ciudate scrise pe ea. Nu au avut curajul sa apuce crucea, ci numai i-au
pus niste lemne uscate si i-au dat foc. Da` crucea nu a ars de la inceput.
Cand eram eu la parintii mei, inca se mai vedea. Nu stiu cum a disparut de
acolo.”, a continuat domnul Rusu.
Ani de zile taranii din Silistea Buciumeni au adus ofrande din toate recoltele
lor si chiar ofrande de animale, in speranta ca vor imbuna stihia si ca isi vor
vedea casele si recoltele intregi. Nu exista casa in care sa nu se gaseasca
citeva icoane sfintite, nu exista lacas in care Maica Domnului cu pruncul Iisus
sa nu stea la loc de cinste. Cu toate astea, blestemul continua sa loveasca in
satenii din Silistea Buciumeni, sub puterea cine stie care-i forte necurate...
125
Prima cladire care a ars dupa cea a bisericii a fost casa fruntasului satului,
Burcea Gheorghe. Mos Pintea este fiul acestuia. Acum are virsta de 91 de ani
si inca se mai tine drept ca bradul si merge la munca cimpului.
A fost marcat mos Pintea de ceea ce a vazut. Ani intregi se trezit noaptea din
somn, urlind ca a luat casa foc. “Abia dupa 25 de ani, cand m-am dus la o
baba din Petrosani sa-mi citeasca din carte si sa-mi descinte, abia atunci am
scapat de imaginile de cosmar. Mi-a dat baba ceea sa tin la git un talisman
facut din pamant sfintit, luat de la mormintul Mintuitorului si din lemn de
cedru ce creste pe Golgota. Dupa ce mi-am pus talismanul, au incetat
farmecele cu totul. Uite, si acuma il mai tin la git...” Si scoate din sin o raclita
mica, facuta dintr-un lemn maroniu, unde avea inchis pamantul sfintit.
Plecam de la mos Pintea, care ramane in curte cu amintirile lui care parca vin
dintr-o alta lume, o lume uitata de oameni, o lume in care timpul pare ca a
ramas in loc. Pe drum mai privim inca o data spre dalele inegrite de fum pe
care stapinii locului au vrut sa le pastreze. Cine stie, poate ca marturie
pentru generatiile viitoare, sa vada prin ce au trecut inaintasii lor sau poate
ca marturie pentru acea forta nevazuta, acea forta satanica, ca pe la
gospodaria lor a trecut. Intr-un colt al curtii, parca spre a nu fi vazuta de
nimeni si a nu eranja spiritele rele, tatal lui nea Pintea a ridicat o cruce. Si
totusi, cei care privesc spre acel simbol al crestinatatii, simt parca puterea lui
Dumnezeu, cea in fata careia se pleaca si cel mai crunt dusman al oamenilor,
Diavolul. Numai cu ajutorul acestui simbol au putut oamenii din Silistea
Buciumeni sa treaca peste necazuri.
126
batrini au fost loviti de foc, blestemul nu se va intinde si asupra celorlalti.
Dar s-au inselat. Nu se casatorise feciorul cel mare de nici 4 luni de zile, nu-
si ridicase a treia camera la casa, ca blestemul s-a abatut asupra noii familii.
Gheorghe Udroiu, acum in virsta de 42 de ani, povesteste:
Drumul ne duce citeva sute de metri, spre dreapta, pina la o curte mare,
falnica. Aici, doua curti mari, de aproape 2, 5 metri si late de aproape 5,
strajuiesc intrarea intr-o curte imensa. Pe porti pot fi vazute sculpturi in
127
relief, imagini cu stele, soare si luna, ca simboluri universale ale vietii. Dar
peste toate, troneaza imaginea unei cruci, o cruce dreapta, cu toate laturile
egale, sculptata pe cele doua porti. La deschiderea portii, crucea se da in
laturi, facand loc oaspetilor, ca in vremurile de demult, cand inaintasii lui
Dragos ii primeau cu piine si sare pe drumetii care le cereau gazduire in
numele Domnului. Apoi poarta se inchide, ca si cum ar vrea sa-i pazeasca pe
cei proaspat intrati in ograda de cine stie ce aratari ale Infernului. Aici, in
aceasta ograda, se ridica o casa cu doua etaje. Linistea curtii este strajuita de
2 dulai imensi, flocosi, inchisi pe durata zilei intr-o cusca de sirma lunga de
6 metri si lata de alti 4. Unul este alb cu o pata neagra in frunte, celalalt este
negru, cu niste “cizmulite” albe la picioarele din spate. Cain si Abel sunt
numele lor, in amintirea primilor stramosi ai oamenilor in care au existat
deopotriva si bune si rele. Stapinul tuturor este Zaharia Stefan, primarul
buciumenilor.
Este printre putinii care nu au avut mare lucru de suferit de pe urma focului.
Oamenii spun ca asta a fost si din cauza faptului ca se trage din familie de
preoti. Fratele tatalui sau a fost staret la o manastire din sudul Moldovei, iar
fratele sau mai mic este preot intr-un sat din apropiere de Cluj. Spun
oamenii ca s-a temut Satana sa se lege de oamenii lui Dumnezeu si de aceea
focul i-a ars doar o parte din bucatarie. L-am gasit pe nea Zahu, cum ii spun
vecinii, la masa. Ne-a omenit cu o palinca buna si cu un jambon facut de
tanti Rodica, sotia lui. Asta numai pina s-au inclzit bucatele. Iar intre doua
sarmale, un curcan umplut cu castane si cu mere si perpelit prin unt si
smintina, toate stropite cu palinca veche de 10 ani, tinuta in butoi de dud,
gazda noastra ne povesteste o intamplare ce poate fi trecuta in categoria
miracolelor. In urma cu aproape 15 ani, unchiul sau i-a daruit o icoana cu
Fecioara Maria, pe care spunea ca a primit-o de la un calugar pelerin la
Ierusalim. Intr-o zi a remarcat ca pe obrazul sting al icoanei este o pata. A
incercat sa o stearga, dar pata aparea din nou.
“Am intrebat preotul din satul vecin si mi-o spus ca icoana plange a nacaz si
ca in curand ceva se va intampla in familie. Iar in noaptea urmatoare, am
visat cum a venit Fecioara la mine si mi-a spus: <Scoala, Stefane, ca ti s-a
aprins casa>. Eu asa am sarit din somn de parca totul fusese real. I-am
sculat pe toti si tocmai atunci numai ce s-a pornit uruitul si au inceput a se
despica pietrele si a iesi focul din pamant. Dar nici noi nu ne-am lasat. Am
luat galetile si am aruncat la apa pina ce s-a potolit. Si la fiecare galeata
strigat <Piei, satano!>”.
128
Asa s-a ales domnul Zaharia doar cu o parte din bucatarie arsa. Cand s-a
uitat a doua zi la icoana, pata de pe obraz disparuse.
129
Traditii si legende romanesti - broasca lui Noe
Ne-am obisnuit sa asimilam broasca ideii de vrajitorie. Mai mult, aproape toti
traim o senzatie de oroare la gandul ca am putea tine in mana noastra un astfel
de animal. Toate aceste orori ale noastre vin din nestiinta. Pentru ca broasca, in
trecutul indepartat, si-a avut locul ei de cinste. Atat din punct de vedere religios
cat si mistic.
130
Mitologia Marii Negre
133
Iata ce ostrov am pierdut, din prostia si lasitatea d-rului Petru Groza,
prim-ministrul Republicii Populare Romane, care a semnat cu Viaceslav
Molotov, ministrul de externe al URSS, la Moscova, “Protocolul referitor
la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS”!
Acest “protocol”, desi invoca Tratatul de pace din 1947, stabilea, contrar
prevederilor acestui Tratat, ca “Insula Şerpilor, situata in Marea Neagra,
la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenata URSS”!
134
apoi pe pamant laolalta cu ploaia. Atunci ploua “cu broaste”, cand dupa
o seceta mare, ploua indelung si mult.
135
Potopul biblic a fost confirmat
137
Românul care asteapta Potopul
Tot aici se pot vedea 16 hublouri facute din sticla speciala, comandata in
Suedia, care rezista la presiuni foarte mari si la lovituri puternice. Partea
inferioara a sa este construita aidoma fundului unei corabii din Evul Mediu.
Aici se gaseste si rezervorul care are o capacitate de 4500 de litri, ocupand,
practic, aproape jumatate din capacitatea navei. deocamdata nava e
compartimentata in 5 incaperi. rezervorul este construit dintr-un aliaj special
de otel si titaniu, putand sa reziste la temperaturi de citeva mii de grade
Celsius. Una este destinata camerii de comenzi, unde deja se gasesc citeva
computere si o serie de aparate a caror utilizare nu ne-a fost destainuita. O
alta incapere este destinata necesitatilor zilnice, fiind folosita ca baie.
Recunoaste ca, deocamdata, nu stie cit sus si de repede va zbura nava sa dar
testele pe care le-a facut in laborator, cu o naveta identica, la scara mica,
pastrind strict proportiile, “... au fost mai mult decat multumitoare.”
Intr-una din cele doua ultime incaperi, domnul S. C. a depozitat citeva zeci
de mii de CD-uri inregistrate cu tot felul de informatii, incepind de la filme
documentare si pana la proiecte stiintifice. Sau pur si simplu CD-uri cu
muzica din toate stilurile si din toti anii. Aceasta este baza de date pe care
este hotarit sa o salveze. “E bine ca, in cazul unei catastrofe puternice, sa
mai ramana ceva care sa arate ca am existat si noi, ca specie.”
139
indiferent ce se va intampla cu pilotii. Si pentru ca nava nu putea purta alt
nume decat cel predestinat, inginerul a botezat-o, simplu, ARCA. O arca ce
pare ca asteapta cu nerabdare un sfirsit care se incapatineaza sa mai vina.
140
Podul uriasilor
Multe sunt enigmene neelucidate ale Romaniei. Despre unele dintre ele s-au
scris carti intregi si nenumarate articole. Despre altele abia s-a vorbit, iar
unele nici macar nu au fost prezentate cititorilor. Departe de noi gandul de a
ne transforma in traducatori de enigme, dar putem fi o parte din cei ce
prezinta aceste enigme ale romanilor. Probabil ca intr-un viitor, fiecare
mister isi va afla dezlegarea.
141
Gemetele din adancuri
“Maica, nu stiu ce or spune unii si altii, dar cand se aud gemetele din
adancuri, inseamna ca cere Dunarea cap de om”, sustine tanti Ileana, o
femeie sarmana care vinde verdeata in piata.
“De fiecare data a fost asa. Cum s-au auzit gemetele, n-au trecut citeva zile
si s-a mai inecat cineva”.
“S-
“S-a dus la fund ca un pietroi”
Ciinele a sarit imediat in Dunare si s-a repezit cu salturi uriase catre bucata
de lemn.
“In clipa urmatoare, l-am vazut pe Athos cum s-a dus la fund ca un pietroi,
fara sa mai apara deloc. Si nu era nici un fel de virtej in zona. Mi s-a facut
frica si m-am urcat repede pe bicicleta”.
142
Misterele din Muntii Bucegi
Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul
Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le
purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind
cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui
Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori
scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca
sau bere racita la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar
care ascund atatea secrete ale poporului nostru.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta.
Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui
lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de
retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de
pamant. Degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se
intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de
dusman…
A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta
regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a
ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud
de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut
intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105,
Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2
zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si
trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al
Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a
aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile
subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.
144
trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost
nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa
acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu
toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind
folosite mai tirziu de domnitorii români. Asa au fost trecerile subterane din
zona Bucegilor.
Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit.
Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de
conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe
durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret
din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un
blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest
blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor,
respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste
familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi
tezaurul tarii in scop personal.
145
aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg
din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii
Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai
mici sau mai lungi.
146
Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?!
Alarma in Bucegi
Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte
accesibili si sunt relativ aproape de capitala, motiv pentru care multi turisti ii prefera.
Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o
aratare ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe
persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a luat nici o pozitie. Fie din cauza
ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida
ochii pentru a nu da o lovitura turismului din zona.
Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara,
gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului a fost atacata. I.M., povesteste:
“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca
auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem cu mine lanterna, ca nu mergea
instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre
locul unde aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe
mine...”
“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba,
ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul
pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani,
domnisorule...”
S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care
zacea moarta. Vaca avea unul din picioare smulse. Murise din cauza sangelui
pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca
“... numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...”
A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la
geografie care faceau un traseu prin Coltii Morarului la inceputul verii.
“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am
remarcat undeva, inspre dreapta, un animal ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat
pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire
cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase,
cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup
cenusiu solitar si au coborit pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de sange si
147
capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde
oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma.
Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa
ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac
datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata
creatura care, ciudat, in loc de oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc
din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si nici a doua oara nu au
avut ciobanii cu ce se apara.
“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit
cainii ca dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar
ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare
de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era
atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea
ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...”
“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani,
cand colonistii au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi.
Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din
cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care
se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un astfel de hibrid...”
Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca
sa descifreze enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se
afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva
milioane bune de ani.
Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre
care se stia ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile
din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo
unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor disparuti...
Desi de mai bine de 2000 de ani crestinismul a invins ultimii zei pagani, in
unele zone amintirea acestora este inca foarte puternica. Oamenii cred
deopotriva in Dumnezeu si in sfantii din calendar, dar se inchina si altor
fiinte cu puteri supranaturale, constienti de puterea acestora. Un astfel de loc
se gaseste ascuns intre crestele Bucegilor, inconjurat de mister si de
legendele locale.
Lacul atlantilor
Departe de privirile curioase ale turistilor, intr-o zona in care viperele isi au
un habitat favorabil, un lac apare si dispare dupa legi bizare, dincolo de orice
putere de intelegere. Dar fiecare aparitie a lacului dintre munti e insotita de
moartea sau disparitia unor persoane. Poate e doar o coincidenta, dar
localnicii sunt convinsi ca e mai mult decat atit. Oamenii spun ca nu exista o
anumita periodicitate a aparitiilor. S-a intamplat sa apara si de cite doua, trei
ori pe an, iar in alti ani sa nu apara niciodata. De fiecare data aparitiile si
disparitiile lacului sunt insotite de anumite semne. Inainte de aparitie,
vremea se strica dintr-o data si timp de 2 zile vantul bate atit de puternic
incit oamenii nu-si scot animalele la pascut.
149
spre existenta, isi ia vama un suflet de om si apoi dispare iarasi in neant.
Oricum, indiferent de cercetari, nimeni nu a descoperit altceva decat...
legende.
“Numarul celor care mor in acest fel este extrem de mic, comparativ cu cei
care se scalda in apele reci de munte. In plus, cei care fac stop cardiac in
aceste conditii, au avut in trecut probleme cu inima ori mostenite de la
parinti ori capatate in timp. Ori la cei inecati in lac, aceste antecedente
cardiace lipsesc cu desavirsire. Atit respectivii cit si parintii lor, s-au bucurat
de o sanatate de invidiat. E clar ca stopul cardiac nu a fost provocat de
cauze naturale ci de interventia unor entitati nevazute”, sustine doamna
Mioara Florea, medium din Busteni, care a studiat mai multe fenomene
paranormale petrecute in Bucegi. Domnia sa sustine ca in muntii respectivi
s-ar gasi mai multe puncte de tangenta catre alte lumi, lacul fiind unul dintre
ele.
150
“Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo e intrarea”
“Imediat cum au inceput vanturile, ne-am imbracat bine, ne-am luat o sticla
de palinca la noi si ceva de mancare si am purces la drum, inainte sa se lase
noaptea si sa inceapa sa bata grandina”. Numai ca lucrurile nu au mers asa
cum s-au asteptat cei doi. La un moment dat s-a pornit o ploaie deasa de nu
se vedea la un metru, iar peste intreg locul s-a lasat o negura ciudata.
151
Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile Bolboci si Scropoasa,
pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se
spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Scrierile vechi pomenesc chiar ca Insusi
Zamolxe si-a ostoit setea la aceste izvoare si asa a devenit zeu. Oamenii de
stiinta vorbesc si ei despre aceste izvoare si spun ca ele sunt ascunse vederii
trecatorului obisnuit, tainuite într-un loc anume, între stâncile si padurile de
pe versantul estic al Muntilor Bucegi. Ei au dovezi ca cele Sapte Izvoare sunt
sursa celei mai pure ape din întreaga Europa.
Un loc ascuns între stâncile si padurile de pe versantul estic al muntilor s-a
transformat în ultimii ani în loc de pelerinaj al pasionatilor de istoria dacilor.
Cunoscut de localnicii din satele dâmbovitene sub numele de Sapte Izvoare,
locul este situat între lacurile Bolboci si Scropoasa. Cele sapte izvoare sunt
socotite prin traditie drept „apa sfanta“ a dacilor. În mod surprinzator însa,
cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat o parte a
legendelor tesute în jurul acestui loc, aprinzând imaginatia persoanelor care
studiaza acest fenomen.
45.313133 25.418967
153
ales ca evenimentul parea anuntat de o serie de fulgere care brazdau cerul, fara a
lovi, insa, pamantul.
Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici
macar scirtiitul facut de telescaun. Si asta era doar acolo, deasupra Clabucetului,
pentru ca dincolo de marginile norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti
munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu picaturi mici si dese.
“Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi
s-a parut, ci la toata lumea, ca multi au inceput sa strige ca e ploaie acida.”
La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti
prezenti pe munte au putut sa constate cu uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se
scursese aproape instantaneu in pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva
ascuns. Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar cei mai multi au socotit ca asta
se intampla din cauza temperaturii pamantului care, spuneau ei, vaporizasera
instantaneu picaturile calde de ploaie.
Dupa ce norul s-a retras, toti au pus fenomenul pe seama purei intamplari si pe
faptul ca la munte deseori vremea e capricioasa. La cateva zile dupa ciudata ploaie,
animalele din imprejurimi au inceput sa se comporte anormal. Astfel, cainii
devenisera foarte furiosi la trecerea oamenilor pe strada, cei care reuseau sa iasa de
dupa gard atacand turistii, fara sa le pese de loviturile de picior si pietrele care ii
loveau. In zona garii, mai multi martori oculari au povestit ca se stringeau stoluri de
ciori care se asezau, efectiv, pe sirmele de inalta tensiune si pe stilpii de semnalizare
electrica.
“Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domn’e. Ciugulesc tot ce
nimeresc. Ca nu o data am gasit ciori prajite de curentul de inalta tensiune, lucru
care arata ca au incercat sa rupa sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu
rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua eram afara si dadeam cu pietre dupa
ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.”
154
Doamna Iustina G., specialista in comportamentul animalelor, sustine ca
agresivitatea acestora este ceva normal in conditiile in care anotimpurile au luat-o
razna.
Dar nu toata lumea ia de buna aceasta parere. Nicusor Mogos, tehnician, spune ca
de cativa ani buni, in zona turistica a Clabucetului este semnalata o creatura stranie,
pe care mai multi localnici au vazut-o de la departare, dar de care nu s-a putut
apropia nimeni. Creatura este descrisa a fi humanoida, acoperita de par brun-
cenusiu si depasind doi metri inaltime. Alearga foarte repede si scoate niste strigate
infioratoare. Dumitru Florian, care avea o pereche de caini de vanatoare de toata
frumusetea, sustine ca acea creatura i-a omorit unul dintre caini.
Domnia sa era convins ca are de-a face cu un urs lovit de turbare. S-a dus in locurile
unde fusese semnalata prezenta monstruoasa si a pornit pe urmele ei. La un
moment dat cainii au inceput sa dea semne de enervare si s-au oprit brusc.
“Cand am privit inainte, la nici o suta de metri am vazut oribilitatea aceea paroasa si
imensa. Domn’e, eu sunt om trecut prin padurile românesti. Am vanat si cerbi si
mistreti, dar si ursi, lupi si alte jivine salbatice. Dar asemenea strigat pe care l-a scos
creatura, nu mi-a fost dat sa intilnesc in vanatorile mele. Am tras foc dublu in directia
aceea, dar se vede treaba ca l-am ratat, pentru ca a inceput sa fuga. Si atunci mi-am
asmutit cainii pe urmele aratarii.”
Cei doi caini au luat urma vanatului. Dar glasurile lor se auzeau din ce in ce mai
departe si mai stins. Cand a ajuns langa cainii sai, pe domnul Dumitru l-a apucat
disperarea. Unul dintre caini zacea pe o parte, ranit la git, zbatindu-se intre viata si
moarte. Al doilea disparuse complet.
“Poate ca l-a luat aratarea cu ea, nu stiu ce sa cred. Nici al doilea caine nu a mai
trait mult. De atunci am jurat ca eu cu mina mea il impusc cand o sa-l prand. Pentru
ce mi-a facut el la cainii mei o sa-mi simta plumbul intre coaste, asa sa stiti.”
“Parca ar gandi. Nu pot sa cred ca exista in libertate un animal feroce, care poate
gandi asemenea oamenilor. Ar fi dezastruos. Inseamna ca suntem la un pas de a fi
distrusi de o alta specie”, spune Codrin Istrate, profesor de biologie.
155
Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care
publicatiile din intreaga lume i-au semnalat in ultimii ani in preajma muntilor, in
special din Europa si Asia. In ce ii priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba,
pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura pare sa-i atraga mai mult decat ii
sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca in fiecare zi cu aparatele de filmat in
mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca vor
putea inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.
Un muzeograf "patit"
Bucegii sint considerati de catre specialisti un punct energetic foarte
puternic. Locul este invocat de yoghini si vizionari. S-au emis ipoteze
asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice.
Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca
oricare din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul
"Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor
stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii.
Oameni electrici
A urmat un nou fenomen, aproape generalizat in zona: locuitorii din
Busteni s-au incarcat energetic intr-un mod de neinteles. Oamenii nu
mai puteau atinge cu mina obiecte sau fiinte pentru ca se electrocutau.
Atingerea palmei de corp producea arsuri, iar oamenii evitau sa-si
stringa miinile. Toate acestea la inceput amuzau, dar dupa un timp au
inceput sa ingrijoreze. "Am avut multa vreme pe piele urma degetelor
unui prieten care m-a batut pe umar, amical. Prin camasa, amprenta
palmei lui s-a impregnat pe spatele meu. Pielea s-a inrosit. Pe intuneric,
atunci cind atingeam unele obiecte, ieseau scintei", isi aduce aminte el.
157
Semnale radio amplificate
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de
radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre
Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un
puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede
Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe
Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.
158
pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca
fenomenele se vor intensifica si pina la urma vor deveni o cale de
comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decit lipsa de
explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pina acum oamenii de stiinta.
Crucea de pe Caraiman
Monumentul istoric a fost construit intre anii 1926-1928, prin staruinta
reginei Maria, in memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in timpul
primului razboi mondial, in luptele de pe Valea Prahovei. Asezata la o
altitudine de 2.291 m, Crucea Eroilor Neamului are o inaltime de 28 m,
cu doua brate a cite sapte metri fiecare. Este montata pe un soclu inalt de
7,5 m, din beton armat imbracat in piatra. Acesta adaposteste un
generator electric care alimenteaza cele 120 de becuri, de cite 500 W
fiecare.
45.415893 25.497455
160
Mereu ni se spune ca e bine ca armata romana e in Afganistan si Iraq
pentru ca i se ofera sansa de a se antrena in conditii reale, de razboi. Si ca
ar trebui sa fim fericiti pentru asta.
Acelasi lucru nu e valabil si pentru Israel?
S-a spus ca Israelul ar fi dorit sa se antreneze in Bucegi intrucat zona
muntoasa de acolo seamana cu lantul muntos Elbruz din Iran cel care
face granita comuna cu Afganistanul, situat la nord de Teheran, insa eu
nu stiu de ce tind sa nu diger aceasta explicatie… Sa fim seriosi, cine isi
pune in cap sa desfasoare operatiuni militare in zone precum cea din
zona cuprinsa intre Cabana Pestera – Cabana Padina – Seaua Strunga –
Coltii Tapului – Cabana Vf. Omu, unde nu gasesti un loc decent de
aterizare cu elicopterul ?
Deci cat timp le-a trebuit salvamontistilor sa ajunga la locul accidentului,
aproape 20 de ore? si asta in conditii de vara, urgenta maxima, ajutoare
suplimentare? hai mai, nu ne luati de fraieri; n-or fi salvamontistii nostri
cei mai grozavi din lume, dar nici babe in carje. Convingerea mea este ca
au ajuns abia atunci cand au fost lasati sa ajunga….
Locul accidentului este “Coltii Tapului”, deasupra Poienii Gutanu,
situata in partea vestica a Masivului Bucegi.
Cea mai apropiata localitate este Moeciu de Sus, iar accesul in Poiana
Gutanu se face pe un drum de caruta, cu plecare din Simon, Bran.
Martori din zona spun ca toata ziua intreaga zona cuprinsa intre Babele-
Vf. Omu- Muntele Gaura a fost survolata de mai multe elicoptere
militare, ba chiar au fost zarite echipe de militari care pareau ca pazesc
ceva , mai ales in contextul in care un cioban care se afla pe la Seaua
Strunga s-a plans ca nu a fost lasat sa treaca cu oile spre Padina de doi
”militari care aveau un aparat d-ala ce parca masura curentul..”. Exact in
acest areal se afla insa celebra “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu
o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o
anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care
are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman.
Insa in egala masura, aceasta zona de anomalie magnetica, face praf
orice aparat electronic de genul celor de la bordul unui…elicopter…
Înainte să uit: cine credeŃi că se mai află taman acolo, în acea zonă
extraordinară a României, în tabără organizată strict pe criterii religioase
şi naŃionale ? Citez:
“(Cei care au venit aici să ajute) sunt toŃi evrei şi este foarte important
pentru noi să facem tot ce putem pentru a fi de ajutor”, a declarat Orny,
subliniind că una dintre misiunile JDC este să ofere ajutor umanitar în
urma unor tragedii, prăbuşirea elicopterului fiind o astfel de ocazie, a
adăugat acesta. Tabăra evreiască va utiliza prăbuşrea elicopterului în
scopuri educaŃionale, pentru a-i învăŃa pe tinerii particanŃi despre
ajutarea altor persoane, în general, dar mai ales despre ajutarea
“poporului Israelului”.
Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei “Guri
de Rai”, un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care
are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999,
Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firma
romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea
Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din
subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier.
La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special
fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de
geodetectie.
Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje,
geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit
ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc,
i-a disparut oboseala. “Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam
ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la
inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este
real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune
Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
163
O anomalie geomagnetica atipica
164
Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente
dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria “Retelelor Hartmann”.
Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita
incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele
invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere
diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a
inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform
teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele
longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca
atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.
165
Sarcofagele din inima Retezatului
In 2 din cele 6 carti publicate de mine pâna in prezent, si anume Taina muntelui insemnat, si
Misiunea Romania - Universul, aparute in 1996, am adus la cunostinta cateva informatii
legate de muntii Retezat, Bucegi si Rarau. Toate informatiile sunt obtinute prin bilocatie,
calatorii astrale. Am ajuns in interiorul Retezatului, si anume in acea piramida ascunsa.
Aceasta, numită Piramida Nordica, a fost construita de atlanti in urma cu 14.000 de ani
(tocmai aici??). E o copie fidela a Piramidei Luminii Celeste careia acum i se spune Marea
Piramida sau cea a lui Keops, fiind construita la scara 1/2 fata de aceasta, iar platforma
(punctul terminal) are o suprafata de 19 m patrati. Aceasta piramida a fost construita numai
de pamanteni, nu ca cea a lui Keops, in colaborare cu extraterestrii, in scopul de a avea o
rezerva a ceea ce detine piramida Celesta si totodata pentru a mentine legatura energetica
intre piramidele care marcheaza punctele terminale ale crucii energetice telurice. Crucea are
un rol deosebit de important pentru mentinerea efectuarii miscarii de rotatie si revolutie a
planetei (Terra) si pentru echilibrul intregului sistem solar. În interiorul piramidei nordice se
fla multe incaperi, unele adapostind sarcofage care detin multe taine. Printre altele si un fel
de televizoare, un fel de globuri asemnatoare cristalului de cuart (poate chiar acesta).
Globurile au diferite marimi iar in ele sunt inmagazinate imagini despre lumile apuse. Tot
ceea ce au vrut atlatii sa trannsmita peste vremi. In unele sarcofage sunt depuse obiecte
sacre de cult, de valori inestimabile. Atingerea lor este fatala celor impuri. Mai exista un fel
de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune
in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte
incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu cateva mii de ani. Iar in incaperea
numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna
fantezist!!!??) care emite raze. La capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla
tablite in care sunt inmgazinate informatii (despre ce?). Aceste informatii pot fi asimilate de
cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau astral, energetic. Printr-o
asemenea plăcuŃă am primit informaŃia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta
zona: trecerea stafetei spiritualităŃii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. Aceasta e taina
stramosilor noştri, ei nu au schimbat cursul unui râu pantru a-şi ascunde comoara, ci,
precum Tatăl atoatecreator, au aşezat-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus
un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe
generatii, pentru ca aceasta taină sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de catre cei care
nu sunt pregatiti s-o foloseasca numai in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea
stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observa devieri ale aparatelor de control
de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de
piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa
divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona. Despre catastrofa de la
Raul Mare Retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvaluirii unui
edificiu de mare importanta pentru care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodată nu
moare cineva din greseala, ci tunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel de
cum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand
consecintele faptelor sale.
166
IN CARPATI EXISTA O POARTA CARE UN ALT UNIVERS
R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume,
zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista
un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul
Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la
intorsura Buzaului.
E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer,
lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In
1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la
Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem un fel de
ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am
vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un
borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o
prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu
am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. După câteva minute de urcat, am
inceput să mă intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care
sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma
eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata
Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi
lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele
formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un
obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o
diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din
spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea
cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initială pentru a o vedea. Baza era cam la 25-
30 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire.
Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am gandit ca
e vre-o panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad ,
iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon.
Elipsa se deforma putin dar rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri
castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar
creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce
continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand
am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect
sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi
intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi
am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice
patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu.
Mai intai, pentru a recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana
putin dupa pranz, i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca nu a ras de
mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea
s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste
noapte, discutand cu baiatul cabnierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de
bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!”
Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai
multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin 2 faze distincte: cand are
aspect transparaent, ea permite intrarea a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare,
167
albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste
a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand l-
am luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din
apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu
2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin
padure si orice incercare a ciobanului de a o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi
fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam
daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas
dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in
cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat
care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene
similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors
Research Group - O.D.R.G.). Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am
primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a
intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar
fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri
vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul
Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa facă mai multe
experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea.
Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai
multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia
(3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai
mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h).
Majoritatea sunt verticale - ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O
poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele
sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte
intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide
sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo.
In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit
forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care
pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne
de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un
proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari
intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri
paralele.(!!?) O civilizatie extraterestră foarte dezvoltată ar poseda aceste sonde expediate
pentru a strânge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe
persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand
politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.
168
Blestemul dinozaurilor vii
In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la
imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se
hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii
au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai
mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au
eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai
adaptabile la schimbarile climaterice.
Oul ciudat
Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu.
Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de
ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile
editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul
1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o
avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de
un bazin facut din sticla securit.
169
“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si
noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa
urla.”
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in
cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i
sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul
de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit
omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai
vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.
“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci
cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o
cimpie verde, imensa si plina de flori.”
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si
l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul
initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul,
dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar,
totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi
explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.
170
Misterul Sfincsilor din Carpati
Energiile inteligente
In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata.
Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si
aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice
au aratat un flux iesit din comun.
Batrinii spun ca demult de tot, Zeus
insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar
fi gasit refugiu intr-o pestera de
sub sfinx si ar fi fost ascuns de un
faun care l-a ingrijit si i-a vindecat
ranile. Tot faunul a fost cel care s-a
sacrificat pentru regele zeilor atunci
cand titanii s-au oprit in preajma
muntilor cautindu-si prada. Dupa
ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un
manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru
salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca
se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.
45.491574 25.893216
171
Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu,
unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva
sfincsi. Domnia sa si cei cativa
colaboratori au efectuat o
experienta inedita in zonele
studiate. La o adincime de
jumatate de metru, au ingropat
trei obiecte: unul de argint, unul
de aur si unul dintr-un aliaj
oarecare, pe care le-au lasat un
an intreg. Se urmarea efectul
energiilor asupra diverselor
metale. “Am pornit de la ideea ca
in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte
metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea
nimic iar aliajul respectiv era pur
si simplu topit. O explicatie logica
nu a putut fi data experimentului.
“Pentru ca ar fi trebuit sa
acceptam ca energiile din zonele
respective sunt... inteligente si au
anumite preferinte metalice. Iar
asta nu e totul. Culoarea
argintului nu a fost niciodata
aceeasi. La Toplet argintul a avut
o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi,
argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica
anomaliile respective decat prin... componenta energetica diferita intre zone.
Paznicul de seara
45.518517 25.9174
Disparitii misterioase
A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si
faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in
adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o
urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o
galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor
prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii
173
gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de
intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala
are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei
disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii
fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina
acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost
inca elucidat.
Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva
tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care
inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului.
Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva
a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza
ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de
programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se
deruleaza asa cum ar trebui.
174
poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale
dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg,
Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa
controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest
motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de
energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci
spiritual si energetic.
vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar
descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din
dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor
de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca
zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de
vedere stiintific.
46.965 25.9489
175
izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase
si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in
fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de
romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea
vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum,
pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe
obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre
acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul
punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a
scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si
aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul
fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo
sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici
din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru
calatoriile spatiale...”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne
arate.
44.807153 22.389028
176
“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”,
afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din
legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali,
haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu
si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti
trimise sa-l pranda.
“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un
interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca
in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.
“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta
tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o
grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a
sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat
printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul
maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul
relatarea.
177
Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit
Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru
locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de
semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al
formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste
de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu
aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit
niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au
incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde
radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud
in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa
caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?
Satelitii celesti
178
Locul unde omenirea s-
s-a nascut
179
Misterele Calimanilor: Inscriptii de peste 2500 de ani la
Muzeul Megalitilor
Muntii Calimani constituie bariera de
stânca intre Ardeal si Moldova. Este
simbolul de piatra care uneste patru
judete – Harghita, Suceava, Mures si
Bistrita. Atlasele geografice spun ca este
cel mai inalt si cel mai spectaculos munte
din Carpatii Orientali. In anii ’80, la
porunca Elenei Ceausescu, aici, la 2.000
de metri, trebuia sa se fabrice acid
sulfuric… De câtiva ani a primit, prin
lege, titlul de „parc national”. Calimanii
ascund insa, dincolo de flora si fauna lor,
unice in România, câteva mistere greu de explicat: „megalitii”. O scriere
si simboluri ciudate sapate in stânca.
Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din
Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala
originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul
mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor
getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare,
asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen
pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin.
Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit
descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si
Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura
principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost
efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând
probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia
etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian
Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut
ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si
disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera.
Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul
Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda
importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt.
Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.
182
Melodii intr-
intr-o limba care nu exista
Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti,
pentru ca Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent
de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O privim prin ochi de
copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe
care o dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele
pe care inca nu ni le-am vazut implinite si pe care unii dintre noi nici nu
le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin
ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar.
Cu toate astea, exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de
viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca au avut
probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.
Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a
tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da voie, poate
niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa
dinspre mama intr-un mic sat minier din zona Baia Mare. Ambii parinti
au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de
circulatie, cand se intorceau de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina
in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi
parinti ai lui Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si
nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa supravietuiasca
accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi
si ca in urma socului ar fi devenit autist. Altii spun ca la varsta aceea
socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel
de probleme. Nu a facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu
si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o
scoala speciala.
“Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si
El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc Lui.”
Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un
simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba care nu exista.
184
Copiii Diavolului
In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera
de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de
12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea
celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei
harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara
bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea
12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.
Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea
celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in
indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura
pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles.
S.G., localnica, se plinge:
“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este
frica sa ne mai lasam copiii pe strada."
Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi,
pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc
de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a
vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O
facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la
injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o
piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a
inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc
si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput
sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a
dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si
doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.
“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i
se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si
186
povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in
locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”
“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar
fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun
ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul
de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El
poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele
lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.
187
Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la
tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au
sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in
exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat.
Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la
nimenea. De ce suntem blestemati?”
In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din
Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si
determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a
acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley
a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.
188
uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si
care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi
succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai
slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva,
incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”
Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau
de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au
apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta
straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au
inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul
ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era
haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul
unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama
ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.”
Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.
“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si
sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu
am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se
adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce
spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa
vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au
tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe
pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii
druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar
fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai
intamplat nimic.
“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi
copii si vom fi iar o familie fericita”.
189
Pericolele de sub Bucuresti
La un pas de o posibila
posibila epidemie de ciuma
Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie
este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si
simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var,
in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul
actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru
moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu.
Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei
de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea.
De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai
cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau
loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special
zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era
atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale
pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a
nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut
fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit
zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii
adormiti de ciuma.
190
In urma cu mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou
si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat
existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune
cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei
morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var şi surpat apoi pamantul
de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de
ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp
si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt
putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
ale virusului respectiv.
Lacul
Lacul urias de sub capitala Romaniei
192
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele
construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in
aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
opinie:
“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au o
stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem
nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci
pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar
nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar
banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”.
Subteranele salvatoare
Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi,
urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea
de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma
unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar
unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.
193
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent
prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de
subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la
o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut
in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras,
aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si
a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o
explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama
de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”.
“Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care
a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a
inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram
tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi
amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de
frica”. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri sI ceva sI era imbracat
straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o
culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe totI a fost senzatia ca acel barbat era
inca viu. Avea ochii larg deschisI iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase,
inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa
trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla
coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au
descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.
Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost
obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semana cu un baros
mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic
asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu
avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma
sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod
surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne
194
banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul.
Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe rind,
inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unuia
am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a
scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
<Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt
singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier”.
“Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii
cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in
care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria
asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de
asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint
in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin
minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca
labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de colidoare permanent.
Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-
a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.
195
Taina bisericilor ortodoxe
Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in
domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere
asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre
Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea
cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru
interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este
pozitionat pe un nod de energie negativa telurica.
196
stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste
intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce
i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau
poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme
sa o recunoasca sau sa o accepte.
197
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din
ROMÂNIA
Casa Poporului
Casa Poporului, mastodontul nostru preferat pe care îl uram cu drag - ce s-ar face cultura
populara de legende urbane fără labirintul de secrete al Palatului Parlamentului?
Adevărul e ca... dar cui ii pasa de adevăr când telefonul fără fir Ńese legende atât de grozave
despre misterele Micului Paris?
- cică Ceauşescu voia sa facă linie de metrou (in interes personal, desigur) intre Casa
Poporului si Băneasa. Si revolta: de ce nu se da poporului in folosinŃa ?!
- da, si acum exista canalele, dar nu sunt terminate; prin ele se rătăceau des muncitori
(adică militarii in termen aduşi pe şantier), care erau consideraŃi dezertori, pana când
reuşeau sa iasă la lumina pe undeva prin Băneasa, zile mai târziu.
- cică are 2 buncare antiatomice si 8 tuneluri de fuga, si cel putin unul din ele este izolat cu
plumb.
- la reteaua de tuneluri care impanzeste subteranul Bucurestiului e legata si ambasada
Rusiei. Mai ca o sa credem ca toate drumurile subterane duc direct la Moscova.
- Casa Poporului are si piscina, si sala de fitness - nu vedem nimic de mirare, dar ne
surprinde ca totusi nu se stie nimic clar despre asta.
- adancimea confirmata oficial este de 92 de metri sub nivelul solului... dar oare asa este?
Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o
sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre
diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau
faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor
imagini filmate chiar in tuneluri.
Ceausescu
Prin 1986, timp de 18 luni, am proiectat detalii de finisaj pentru Casa Poporului.
Eram cam 300 de arhitecti detasati in sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Conditiile
erau grele. Iarna am avut si 2°C in birou, proiectam cu manusi si caciula. La pranz
se putea lua masa la cantina, cu pret modest, iar o supa calda era chiar o
binefacere. Stateam la masa cu George Marculet, sotul Ancai Petrescu.
201
Seful de sectie, S. Manolescu, nu ma putea angaja: nu eram membru PCR. Mai
discutam impreuna unele optiuni. Doream sa pun granit, mai rezistent, pe trepte.
Manolescu a hotarat sa se puna marmura alba. Cunostea gusturile lui Ceausescu,
care prefera alb, auriu si rosu, in orice situatie. Mi-a propus sa raman detasat inca un
an.
Putine puncte din Bucuresti sunt cu adevarat sigure - i s-a raspuns. Casa lui era pe
malul lacului. S-a hotarat sa-si faca alta intr-un loc mai sigur pentru viitorul seism.
Cutremurul din 1977 a fost un bun pretext pentru demolarile care au urmat. De ce
nu? Cutremurele schimba Bucurestiul de doua ori pe secol.
Cu atat mai mult are dreptul sa-l schimbe „cel care vine doar o data la un mileniu“. S-
a decis sa rada o parte din orasul istoric, sa construiasca un nou centru civic. Cel
mai sigur loc e Dealul Arsenalului, de pe cornisa inalta a Dambovitei – i s-a spus.
Adica pe locul denumit si Curtea Arsa, un cartier ocupat partial de arsenalul armatei.
Ca sa cuprinda o parte din guvern, mai multe ministere si cateva niveluri pentru
familia Ceausescu exclusiv, Casa trebuia sa fie MARE! Iar pofta vine mancand. Pe
masura ce se construia, pretentiile „Beneficiarului“ cresteau. Mai lunga, mai lata, mai
inalta, inca un etaj si inca unul. Si alte doua. Pe parcursul realizarii proiectului, a
cerut nenuma rate modificari, uneori amuzante.
Daca palatul are dimensiuni iesite din scara, aceasta se datoreaza beneficiarului.
Dar si arhitectilor, precum seful de proiect Cezar Lazarescu, rectorul Arhitecturii, si
dl. Jugurica, directorul de la Proiect Bucuresti. Si arh. Anca Petrescu a pus de la ea,
la randul ei. Casa Poporului, cu dimensiuni coplesitoare, cocotata pe dealul de 18 m,
e conceputa la alta scara decat tot orasul. Are un volum de 3.000 de ori mai mare
decat orice alta cladire publica!
Desi multi sunt mandri ca e atat de mare, putini stiu ce si cat au pierdut. Si cat sufera
ei din cauza destructurarii orasului. Dar nu distrugerile facute la construirea ei au fost
cele mai grave. Odata cu inceperea lucrarilor, Ceausescu a cerut un drum de acces
pe masura importantei lui, pe care l-a botezat „Victoria Socialismului“.
Chiar casele mai simple erau pline de farmec si de verdeata, aveau personalitate.
Unele aveau rezolvari originale si partiuri ambitioase, erau concepute de arhitecti
renumit i, imediat dupa Razboiul de Independenta. Aveau structuri din fonta,
materiale exceptionale de finisaj: luminatoare cu vitralii lucrate manual, oglinzi
slefuite de zeci de metri patrati, picturi a fresco, placaje sau scari din marmura
italiana, socluri din granit negru, stucaturi pictate, seminee din portelan Meissen,
tamplarii sculptate din lemn exotic.
203
Au fost demolate cu frenezie bisericile Spirea Veche, Sf. Apostoli, Sf. Spiridon Vechi,
Sfanta Vineri, dar si alte constructii reprezentative. Cladiri splendide din secolul al
XIX-lea au fost daramate peste noapte. Demolarile pentru axa majora au avut efecte
neasteptate asupra echipei de proiectare. A fost demolata, aproape intamplator,
casa sefului de proiect, rectorul arh. Cezar Lazarescu.
A aparut fractura intre sudul sarac, cenusiu si nordul mai prosper si mai verde al
orasului. Circulatia nordsud a fost compromisa. Cine nu-i din Bucuresti nu poate
traversa nord-sud orasul decat prin Piata Unirii. Intre ecranul de opereta al marelui
bulevard si restul orasului au ramas zone necontrolate, un fel de curti de gunoi, pe
kilometri. Nici acum nu au disparut. De obicei, distrugerile se faceau noaptea, pe
ascuns.
Orasul s-a umplut de cainii fugariti din curtile caselor demolate in graba. Ramasi ai
nimanui, tolerati si hraniti de oraseni, au devenit o plaga, Bucurestiul fiind si astazi o
capitala a cainilor vagabonzi. Buncarele si canalele subterane ale Casei au desfiint
at multe trasee de transport in comun.
De aceea, importantul cartier Drumul Taberei a ramas pana azi fara metrou.
Ceausescu nu era pregatit sa inteleaga planuri sau machete la scara. Cerea sa i se
materializeze propunerile direct in marime naturala, asa cum facuse deja la
modificarea Teatrului National. Prieteni arhitecti mi-au relatat, de pilda, reactia lui in
fata machetei cu biroul prezidential.
204
Sunt rezultatul lucrarilor facute conform toanelor lui Ceausescu, dimensiunilor mari si
simetriei fortate. Coridoarele erau prea largi, excesiv decorate. Distantele intre
grupurile sanitare erau de sute de metri. Ceausescu nu a permis WC-uri in zona
centrala, sa nu se sparga cumva conductele de canalizare in spatiul lui. Arh. Stefan
Burcea a fost dirigintele de santier din partea Trustului Carpati, peste zecile de
trusturi de constructii.
Ce nu le placea trebuia demolat rapid, in primele trei zile ale saptamanii ce urma,
pentru ca in celelalte trei zile sa se refaca potrivit noilor indicatii. Pe santier au fost
numeroase accidente, dintre care 27 mortale. Nimic nu era suficient de incarcat pe
gustul perechii Ceausescu.
A fost taiat dealul. S-au executat lucrari de infrastructura, inclusiv un buncar, initial
conceput pentru a rezista unui atac atomic, dar care nu a devenit operat ional. „S-a
estimat ca o racheta nucleara lansata de la o baza europeana NATO ar lovi in mai
putin de patru minute, timp prea scurt pentru ca perechea prezidentiala sa coboare
in buncar“ – mi-a spus ing. Burcea.
Mai ales in alternativa blocarii liftului. Siguranta ceruta pentru lifturile Casei putea fi
asigurata numai dupa testarea acestora intr-un turn de incercare special. A fost
construit un astfel de turn in zona Crangasi, la Intreprinderea de Fabricatie si Montaj
Ascensoare. Ulterior, dimensiunea cabinelor lifturilor s-a modificat, dar turnul – multi
ani cea mai inalta cladire din Bucuresti – nu avea un gabarit suficient.
Cu aceste dimensiuni, se afla intre primele 20 de edificii ale lumii si e a doua cladire
administrativa, dupa Pentagon. Turnurile de colt, amplasate in modelul zis „broasca
testoasa“, ii confera gabaritele maxime de 276,2 m lungime si 227,3 m latime. Nu
vorbim de coordonare sau de seriozitatea urmaririi lucrarilor la aceasta cladire.
Calitatea unor finisaje este in zona rebutului.
Au fost sedinte ale Senatului, sub cupola Salii Romania, cand senatorii au fost
nevoiti sa deschida umbrelele. Cand au demarat, lucrarile trebuiau terminate in doi
ani, un termen aberant. Apoi, inaugurarea s-a mutat pentru august 1990, deci 6 ani.
Din cate stim, in 2008 nu sunt nici pe departe gata. La intrebarea, fireasca de altfel,
„Cat a costat Casa Poporului?“ nu se poate da un raspuns precis.
Nu se tineau socotelile exacte ale cheltuielilor facute. In fond, Casa Poporului era un
cadou de la poporul roman pentru Ceausescu si de pe dar se sterge eticheta cu
pretul. Numai costul materialelor folosite a fost evaluat la circa 18 miliarde de lei,
adica 1 miliard de dolari. Trusturile de constructii din tara, obligate sa trimita mii de
oameni aici, jonglau cu bani negri, materiale, manopera si utilaje.
205
Fara aceasta munca „patriotica“ si necuantificabila, costul ar fi fost probabil triplu.
Constructia Casei a coincis cu una dintre cele mai mizere perioade din istoria
poporului roman. Pe langa costul megalomaniilor lui, Ceausescu hotarase sa
plateasca datoria externa de 11 miliarde $, pentru a nu se lasa santajat de bancile si
corporatiile multinationale.
Plata s-a facut prin infometarea populatiei, prin rationalizarea severa a benzinei, prin
lipsirea oamenilor de cele mai elementare servicii si drepturi. Construita sa fie sediu
si emblema pentru dictatorul Ceausescu si statul sau totalitar, Casa Poporului parea
ca si-a schimbat brusc destinul la 22 decembrie 1989.
Putea face reclama locului, implicit Romaniei, dirijand grupul sau de presa sa-i
sustina interesele. Romania ar fi avut de castigat in urma atentiei celui mai mare
trust media din lume. Oportunitatea a fost pierduta din cauza prejudecatilor unor
conducatori din acea vreme. Si oferta facuta de guvernul japonez, care insemna o
suma si mai mare, s-a lovit de refuz. Nu ne vindem tara – era lozinca guvernantilor.
D-na Anca Petrescu mi-a confirmat ca Adrian Nastase era cel mai decis sa pastreze
Casa Poporului. Casa a devenit Palatul Parlamentului, dar a ramas si a poporului,
cel care plateste in continuare facturile. Pentru proaspetii imbogatiti, mirajul Casei
Poporului e irezistibil.
E cea mai frumoasa, pentru ca e cea mai mare – spun multi dintre ei. Si risipa facuta
ostentativ are admiratori. La un congres al etniei rrome desfasurat in cladire,
participantii nu pridideau cu complimentele: „Ce minunatie! Peste tot numai
marmura, aurarii si cristale!“ Pana in 1992, Camera Deputatilor si Senatul au
functionat in cladirea din Dealul Mitropoliei a Marii Adunari Nationale, respectiv in
austerul fost sediu al Comitetului Central al PCR.
Apoi, Casa Poporului a devenit Palatul Parlamentului, locul unde se intrunesc cele
doua camere si unde se afla cele peste 400 de cabinete ale politicienilor. Cladirea
inaltata pe aroganta si megalomanie a devenit locul unde cei alesi democratic de
popor fac legile.
Cele 18 lifturi consuma 50 kWh fiecare, adica dublu decat ar fi normal. O puzderie
de agregate si componente marunte au fost produse de firme romanesti de stat care
intre timp s-au privatizat. Inlocuirea si intretinerea lor sunt extrem de scumpe. De
exemplu, clantele in stil baroc au fost produse de Urbis, care ulterior a fost
cumparata de o firma suedeza. Inlocuirea unei clante defecte a ajuns sa coste 1.000
de euro bucata.
E o arhitectura totalitara, pe care n-o poti incadra estetic, nici macar in estetica
uratului“ – spune pictorit a Suzana Dan, curator si cercetator la acest muzeu. Tot aici
mai functioneaza si niste institutii mai misterioase, precum Pactul de Stabilitate
pentru Lupta impotriva Crimei Organizate, Serviciul de Protectie si Paza, Initiativa de
Cooperare in Sud-Estul Europei.
Ansamblul Bulevardului Unirii a rupt capitala in doua parti, care se dezvolta cu doua
viteze: mult mai repede cea de la nord si aproape deloc cea de la sud. Uniunea
Arhitectilor a propus refacerea tesaturii sfasiate a orasului. Concursul international
de urbanism „Bucuresti 2000“ desemna capitala drept un oras bolnav, cerand sa fie
vindecat.
235 de echipe din 35 de tari au raspuns apelului. Desi a costat multe milioane,
concursul a fost mai mult un act decorativ al guvernantilor si nu a generat urmari
concrete. O singura data Casa Poporului a aparut prietenoasa. Pe 11 august 1999 a
fost concertul lui Pavarotti, organizat in Piata Constitutiei din Bucuresti.
„Vin sa cant in tara voastra la data eclipsei totale de soare“ – declarase marele
tenor. Scena a fost amplasata cu fata la Palatul Parlamentului. Erau 22.000 de locuri
207
pe scaune, dar pana la urma au participat 50 de mii de spectatori. A fost dorinta lui
Pavarotti de a fi ascultat si de cei care nu au bani.
La Casa Poporului, multe birouri erau iluminate iar functionarii stateau ciorchine la
ferestre. De departe, in lumina discreta, cu zecile de mii de oameni pe scaune sau
stand direct pe taluzul inierbat, uriasa cladire nu mai parea atat de mare.
208
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti
Prima parte probabil o stie oricine, povestea forturilor si bateriilor din jurul Bucurestiului.
Pe scurt, in vremea lui Carol I a inceput constructia intre anii 1882-1894 unei linii de baterii si
forturi, 36 la numar, care sa apere cel mai important oras al tarii, Bucuresciul. Din cele 36 azi
mai stau in picioare doar 32.Cu un cost de 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul
anual alocat armatei romane la vremea respectiva, aproximativ 620 milioane de euro in
zilele noastre acestea s-au dovedit a fi inutile. Probabil cel mai util aspect al acestora este
faptul ca au fost legate intre ele de o sosea (actuala Centura a Bucurestiului) si de o cale
ferata.
Ieri am vizitat bateria 3-4 dintre Otopeni si Tunari, o cladire care m-a impresionat,
interesanta dar parasita, lasata in paragina si nepasare.
Unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de fortificaŃii din
estul Europei, o moştenire istorică, zace în mizerie în jurul
Capitalei. Construit la comanda Regelui Carol I, în perioada 1882-
1894, sistemul de apărare din jurul Bucureştiului, 36 de forturi şi
baterii, a fost gândit să protejeze oraşul în cazul unor atacuri şi să
adăpostească 30.000 de soldaŃi. La peste o sută de ani de atunci,
doar 30 de construcŃii au supravieŃuit.
În timp ce alte capitale europene, precum Roma, Paris sau Atena,
profită de ceea ce istoria a salvat, în Bucureşti, aceste clădiri au
fost lăsate în paragină. Nici o administraŃie nu a luat o decizie
privind reabilitarea lor şi nu a intuit potenŃialul turistic.
Model belgian
Istoria centurii fortificate începe odată cu venirea pe tronul
României, în 1866, a Regelui Carol I. Lucrările au început în 1882,
proiectele fiind realizate de generalul belgian Henri Brialmont, unul
dintre cei mai apreciaŃi ingineri militari ai vremii, care proiectase
fortificaŃii în Ličge, Namur, Anvers. „Un Bucureşti fortificat ar creşte
importanŃa militară a României, astfel încât ea va fi în stare sau de
a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a
cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde“, susŃinea atunci
generalul.
Arhitectul de 27 de ani Ştefan Cristescu s-a interesat, timp de cinci
ani, de istoria acestor construcŃii, pentru a-şi realiza lucrarea de
diplomă. „Bateriile şi forturile sunt dispuse din doi în doi kilometri
pe şoseaua de centură. Primele construite au fost forturile - Chitila,
Mogoşoaia, Otopeni, Jilava - apoi restul, după care a venit rândul
bateriilor“, a explicat arhitectul.
210
Un potenŃial turistic neexploatat
Reabilitarea acestui sistem de fortificaŃii, aproape unic în Europa, ar
putea aduce multe beneficii Capitalei din punct de vedere financiar,
cât şi la nivel de capital de imagine. ReprezentanŃii municipalităŃii
susŃin că au existat unele discuŃii, dar nimic nu a fost finalizat.
„Înainte de introducerea lor în sistemul turistic, e nevoie să
rezolvăm sistemul de transport şi ecologizarea zonei. Să faci acest
traseu turistic ar fi o minunăŃie“, a susŃinut directorul AdministraŃiei
Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Florin Necula. „Aşezarea lor
invită la o mobilitate turistică. Mergi la fortul de la Mogoşoaia, îi
duci pe turişti şi la Palat, la fel şi la Cernica. Se dezvoltă o reŃea de
muzee, expoziŃii şi magazine“, a mai spus el. Ideea unui astfel de
traseu a fost şi pe placul directorului DirecŃiei Dezvoltare Turism din
cadrul Primăriei Capitalei, Cristian Petrescu. Acesta a spus că
problema cea mai delicată este legată de hotărârea
administratorului. El a adăugat că Bucureştiul ar avea de câştigat,
Ńinând cont de faptul că valul de turişti a început să crească, ce-i
drept, cam lent. „Anul trecut, Capitala a fost vizitată de un milion
de turişti, oarecum mai bine faŃă de alŃi ani, dar puŃin faŃă de alte
capitale europene“, a mai adăugat el.
Am hotărât să sărim peste poarta ruginită. Ne-am făcut apoi loc printre tufe, ne-am furişat
prin iarba înaltă, printre gunoaie, muşuroaie, bălţi şi noroaie, până am ajuns la o clădire cu
211
un fronton impunător. Era Bateria intermediară 4-5. Muşte bâzâiau nervoase în jurul unei
mâţe moarte şi duhnea îngrozitor.
Când am măsurat cu o creangă adâncimea şanţului de apărare din faţa intrării, broaştele din
el au început să sară panicate de colo-colo. Era mâl, nu aveam cum să trecem prin el, pentru
că ne-am fi putut afunda. Am sărit înăuntru pe o fereastră şi m-a izbit mirosul de umezeală şi
putred. Cunoşteam, în principiu, construcţia, pentru că era la fel ca şi celelalte două baterii
pe care le văzusem deja cu Ştefan Cristescu, un tânăr arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu sârg
şi pasiune, multe astfel de fortificaţii în ultimii ani.
Aici era însă mai întuneric, mai înfricoşător. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din
turul pe care l-am făcut prin camuflata centură de fortificaţii a capitalei, formată din 36 de
construcţii: forturi şi baterii, ridicate în urmă cu peste 110 ani pentru a proteja oraşul. Am
înţeles atunci emoţiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare dată când descoperea câte un loc
nou, şi l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a căutat prin arhivele militare şi prin cărţi vechi. "Am
aflat de existenţa lor de la nişte prieteni români stabiliţi în Belgia, care vizitaseră fortificaţii
din alte ţări, construite în aceeaşi perioadă" - povesteşte Cristescu.
"Centura are o importanţă deosebită, pentru că e unul dintre ultimele sisteme de fortificaţii
omogene în jurul unei capitale după planul celebrului general Brialmont şi reprezintă stadiile
finale ale fortificaţiilor detaşabile. Proiectul lui Ştefan Cristescu reprezintă primul pas în
cercetarea necesară pentru valorificarea acestora, după care e nevoie de un proiect pentru
restaurarea şi punerea lor în valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetător la Institutul pentru
Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucureştiului începe odată cu venirea pe tronul
României, în 1866, a lui Carol I.
Prinţul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmareşal Moltke, punea pentru prima dată
problema construirii unor forturi care să apere capitala în cazul unui pericol extern. Aceasta
era una dintre acţiunile sale prin care încerca să ridice standardul unei Românii rămase în
urmă în mai toate domeniile. Lucrarea urma să fie una de mare amploare.
S-au înfiinţat mai multe comisii, care au făcut studii pentru a găsi modalitatea cea mai
eficientă de a construi fortificaţiile. Artileria se dezvolta repede, în contextul revoluţiei
industriale, şi centura de apărare trebuia să fie adaptată la acest progres. În anul 1882, după
obţinerea independenţei ţării, o nouă comisie reîncepea studiile întrerupte din cauza
războiului, terminat în 1877.
În paralel cu comisia din România, ce i se părea, probabil, ineficientă, Carol I l-a invitat la
Bucureşti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut şi apreciat inginer
militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificaţii pentru oraşele Liege, Namur,
Anvers. Un Bucureşti fortificat "ar creşte importanţa militară a României astfel, încât ea va fi
în stare sau de a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii,
la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul.
Doi ani mai târziu, belgianul a alcătuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea
construirea unei centuri de 70 de kilometri, care să aibă 18 forturi şi 18 baterii intermediare,
cu o distanţă de aproximativ 2 kilometri între ele. Artileria avea să fie plasată sub cupole
cuirasate, iar 33.000 de soldaţi urmau să populeze fortificaţiile. Planul făcut de Brialmont
împărţea centura în 3 sectoare, dintre care cel mai puţin apărat era cel sudic, direcţie din
care el considera că ar fi cel mai improbabil un atac asupra oraşului.
Ironia a făcut ca exact aceasta să fie partea din care a venit armata germană în anul 1916
(centura de fortificaţii fusese oricum dezafectată), când a ocupat România. Costul total al
212
lucrărilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adică echivalentul a circa 500
de milioane de euro.
Lucrările au început în 1884. Fiecare fort lua numele localităţii în apropierea căreia era
construit, iar după doi ani fortificarea capitalei era declarată, prin lege, lucrare de utilitate
publică. În anul 1887, Brialmont modifica planurile, pentru ca forturile să facă faţă obuzului-
mină apărut în 1884, ducând astfel la o creştere considerabilă a costurilor, aşa că românii au
cerut noi schimbări pentru a scădea din cheltuieli. Generalul nu le-a redus suficient însă şi
ultimele modifică ri au fost făcute de către generalul Berindei, directorul lucrărilor, costurile
scăzând de data aceasta substanţial.
Însă acum structura centurii arăta diferit de cea proiectată de belgian. Unuia dintre forturi,
cel de la Afumaţi, i-a fost modificată structura chiar în timpul construcţiei. Acesta, la fel ca
multe altele, e azi părăsit şi degradat.
"Terenul pe care se află e al lui Gigi Becali. Aşteaptă ca fortul să cadă singur" - povesteşte
paznicul şantierului prin care trebuie să treci ca să ajungi la fort, referindu-se la terenul care
aparţine, în realitate, unui investitor străin. În 1888, Carol I a vizitat pentru prima oară
centura de fortificaţii. Anul următor a fost dominat de intense discuţii şi polemici, atât în
parlament, cât şi în presă, cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Intenţiile regelui s-au lovit, la
fel ca în alte cazuri, de opoziţia românilor. Lucrările aveau însă şi susţinători, printre care
ziarul "România liberă".
După construirea unei căi ferate, ritmul lucrărilor a crescut considerabil. În plus, la Brăila
era înfiinţată prima fabrică de ciment din România, care a furnizat întreaga sa producţie de
ciment Portland construcţiei centurii, până la finalizarea lucrărilor, în condiţiile în care până
atunci cimentul folosit fusese de import. Lucrările la fortificaţii se încheiau în 1894, după 10
ani de la începerea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adică echivalentul a
613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei române pe trei ani.
Proiectul a fost unul grandios, suprafaţa totală a construcţiilor depăşind 120 de hectare.
Unele forturi ajung la 11,60 de hectare. Şoseaua şi calea ferată construite special pentru a
uşura accesul la fortificaţii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de
pământ cu o grosime între 2 şi 8 metri, pe care a crescut mai târziu vegetaţie.
Carol I îi trimitea o scrisoare fratelui său, Fritz von Hohenzollern, în care se arăta mulţumit
de felul în care au fost finalizate lucrările: "... toate instalaţiile corespund întru totul
standardelor impuse unor astfel de fortificaţii moderne.
Bucureştiul poate fi socotit în această privinţă ca un model ce merită văzut" - spunea el. În
anul 1914, Carol I murea, la numai trei luni de la începutul Primului Război Mondial, parte
din marea sa moştenire fiind şi un Bucureşti fortificat.
"Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani, Galaţi ridicate de Mine, ca un
scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de cari cerul să păzească
ţara" - spunea regele. "Fortificaţiile Bucureştiului sunt deosebite: ele au fost ridicate în
ultima perioadă în care se manifesta interes pentru estetica acestui tip de construcţie, având
elementele compoziţionale şi stilistice specifice arhitecturii militare din secolul al XIX-lea" -
povestea Ştefan Cristescu la prima noastră întâlnire.
La 17 august 1916, România intră în război de partea Antantei. Cu o lună înainte, ministrul
de război, Ion I. C. Brătianu, hotărâse subit părăsirea şi dezarmarea fortificaţiilor, printr-un
ordin secret către Comandamentul Cetăţii Bucureşti, în vederea înarmării trupelor de câmp.
213
Strategia de apărare a României, confirmată prin studii începând din 1872, era acum
abandonată, locul ei fiind luat de una ofensivă, pe care armata română nu avea capacitatea s-
o susţină.
E posibil ca această schimbare radicală să fi fost făcută datorită influenţei pe care au avut-o
doi teoreticieni ai strategiei militare ofensive din armata franceză, dar şi propagandei
germane din 1914, ce a urmat cuceririi oraşelor Liège şi Namur, din Belgia, ambele având
centuri de fortificaţie proiectate tot de generalul Brialmont.
"Tata ne mai spunea că vor fi lupte şi în jurul Bucureştiului, că forturile vor rezista, în cel mai
rău caz, câteva zile" - scria în Memorii Mircea Eliade despre forturile abandonate în secret.
Nemţii, pregătiţi pentru a ataca fortificaţiile, au intrat nestânjeniţi în capitală şi au ocupat,
apoi, la sfârşitul anului 1916, două treimi din teritoriul ţării.
Nu s-a putut da niciodată răspuns polemicilor cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Azi au mai
rămas 17 forturi şi 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcţii, restul fiind distruse din
cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de muniţii.
Multe dintre ele sunt degradate, părăsite şi inundate. Majoritatea se află pe teritoriul unor
unităţi militare, dar nu au mai fost folosite. Unele au găzduit sau mai găzduiesc ciupercării
ori depozite de murături sau sunt abandonate, ascunse sub vegetaţie. Doar una dintre baterii
a fost transformată în hotel.
Arhitectul Ştefan Cristescu, cel care a studiat şi ne-a făcut cunoscută povestea centurii de
fortificaţii a Bucureştiului, propune valorificarea bateriilor şi a forturilor, o oportunitate care
se conturează odată cu extinderea oraşului. Acelaşi tip de construcţii din Franţa, Belgia sau
Olanda au fost transformate în centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracţii sau
chiar cluburi de noapte.
Arhitectul crede că este posibilă valorificarea şi în cazul forturilor şi al bateriilor din jurul
Bucureştiului, unde s-ar putea face parcuri de distracţii, centre culturale, cluburi sau
hoteluri. Conform lui Sergiu Isopescu, în alte ţări există ONG-uri care se ocupă de punerea
lor în valoare şi Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta
însă este nevoie de demilitarizarea lor şi de înscrierea acestor construcţii pe Lista
monumentelor istorice, pentru a le proteja.
Centura de fortificaţii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred că
oraşul ar avea mult de câştigat, din punct de vedere turistic, economic şi cultural, dacă
centura ar fi valorificată" - spune el.
La forturi, la Ştefăneşti
Duminică, la ora 22, am fost cu Tanzyy, Horia, Abonatuconnex, Slim şi alŃi patru prieteni
la fortul de lângă Ştefăneşti (judeŃul Ilfov).
Drumul până în localitate l-am parcurs cu maşinile, apoi, de la şoseaua de centură pe jos,
printr-un şantier. Ne-au ieşit în întâmpinare câinii şi vreo patru paznici. Nu au fost prea mari
probleme, localnicii fiind totuşi binevoitori. Am mai străbătut pe câmp o porŃiune, am
escaladat munŃi de moloz şi am ajuns la buza unei râpe nu foarte abrupte. A fost singura
porŃiune poate mai dificilă. Jos, la intrarea în fort, linişte deplină şi deasupra, cer senin
deasupra brăzdat de avioane zburând la mică altitudine.
214
Apoi, a început exploarea galeriilor. Trei dintre prieteni au renunŃat să mai intre în tuneluri,
iar cei care am rămas am străbătut până spre ora 1 zeci de galerii însumând sute şi sute de
metri.
Fiecare dintre noi a făcute zeci de fotografii, iar eu am apucat să filmez în înfraroşu peste 45
minute din traseul parcurs.
N-am apucat până azi să descarc imaginile din aparatul foto şi nici filmele din camera video.
Noroc cu Tanzyy şi Abonatuconnex care mi-au trimis peste 200 de fotografii.
Partea a doua este mai degraba un mit. Galeriile, tunelurile, canalele de sub Bucuresti care
fac legatura intre diverse puncte strategice sau de interes. Unul leaga Palatul Ghica-Tei de
Biserica Plumbuita, altele se zvoneste ca au fost construite de comunisti pentru evadarea
sau siguranta lui Ceausescu. Nu stiu nimic concret insa.
Am cautat pe net si am vazut ca mai sunt si altii interesati de aceste enigme ale
Bucurestiului.
216
acesta se plimba pe sub pământ cu o caleaşcă trasă de patru cai, de la
Palatul Cotroceni şi până la Curtea din Dealul Spirii. Tot în subteranele
Bucureştiului se ascundeau societăŃile secrete FrăŃia şi Eteria. Se
presupune că acolo au fost puse la cale revoluŃiile de la 1821 şi 1848.
Conspiratorii depozitau în tunelele şi în camerele secrete arme, muniŃii
şi hrană. Azi nu se mai cunoaşte nimic despre accesul în aceste
catacombe. Subteranele aveau şi guri de aerisire. Una dintre ele era
ascunsă sub aleea principală din Cişmigiu, iar alta se afla pe locul de
acum al lacului.
219
"In acea perioada, populatia Bucurestiului era cat pe ce sa fie evacuata
din cauza deselor invazii ale unor bande, in special turcesti, care
navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. In trei ore de calarie
acestiau ajungeau langa Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era
inconjurat de codri si avea un diametru de maximum un kilometru.
Oamenii au inceput sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si
pentru depozitarea averilor. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost
descoperit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5
metri, datand se pare din secolul XVI. Sapat la o adancime de peste zece
metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche,
Hanul lui Manuc si Biserica Domneasca.
Alte numeroase cai subterane de acces fac legatura intre diverse imobile.
Pe strada Batistei (intre Casa Luca - un fost cazinou si Banca
"Marmorosch Blank"), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui
imobil se poate ajunge pana la malul Dambovitei), Calea Victoriei (un
tunel porneste de langa blocul turn, trece pe sub Dambovita si ajunge
undeva langa sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel
existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff, care pleca de la palatul unui
fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o
cladire frumoasa, in stil gotic, cu crama.
In perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca
de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala
cazanelor si iesea direct in Cismigiu, langa Palatul Stirbei (astazi sediul
UNESCO).
220
decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal, si care
ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceausescu trecea pe sub CC, CC-UTC,
Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de
langa statia de metrou Universitate.
Catacombele Bucurestiuui nu pot fi deschise publicului - unele sunt
blocate, altele sunt incluse in planurile MApN, MAI si SRI. Din pacate,
nu am putut publica in articol toate informatiile (au existat restrictii
indreptatite din partea aurtoritatilor; in alte cazuri au fost retineri de alta
natura - teama unor pelerinaje in acele locuri). Insa ce va pot spune: un
ochi ager le vede prin Bucuresti. Exista aceste guri de intrare care sunt
vizibile in mai multe locuri din Bucuresti: Zona Cotroceni, Parcul
Cismigiu (mascate in spatele unor monumente), zona Lipscani, casa
Poporului, Politehnica...zeci de locuri. Personal am vizitat cateva din ele,
inclusiv pe cele din Piata Revolutiei! Din pacate, au existat restrictii la
publicare...
222
Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una,
tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu.
Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu,
nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer
Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiei cladirii Senatului
Romaniei.
Andrei Silvaseanu:
223
cum trece... Apoi dupa o vreme mirosul de inchis si igrasie parca se schimbase,
simteam un miros metalic si vag auzeam parca fosnete, am zis ca mi se pare
mie, apoi vaiete... atit de incet incit nu puteam fi nici sigur ca le aud, dar nici
convins ca nu e decit frica din interiorul meu...
Nu mai stiu cum am ajuns afara dar am fugit cit de repede am putut si cind am
zarit prima geana de lumina, apoi am vazut soarele, doamne parca ma
nascusem din nou! N-am mai intrat de atunci acolo niciodata in acel loc... Am
mai fost cu prieteni curiosi si amici dar pina la intrare si atit!
De povestit nu am povestit nimanui ce am trait acolo jos, de teama sa nu fiu luat
de mincinos sau nebun. M-am intilnit si cu tataia care mi-a spus sa intru... dupa
ceva timp: ai mai fost pe acolo? da, zic eu ai facut cum ti-am spus? numai
amintirea m-a ingrozit si mi-a facut pielea de gaina, dar am raspuns cit am putut
de calm, am fost si am ascultat linistea! s-a uitat in ochii mei si a schimbat
vorba. Ardeam sa-l intreb mai multe dar...
Apoi la 18 ani, ce vremuri dom'le, aveam prima Mobra, luasem prmisul si am
iesit cu prietena la plimare. 4 ani mersesem numai prin paduri si pe cimpuri. Ma
bucuram de asfalt ca de rai. Am iesit pe centura, am trecut de Pipera si pe
dreapta, pe unde e fabrica de tigari acum ce-mi vine mie sa-i arat fortul. Ma
gindeam sa-i arat asa exteriorul, i-am povestit ca inauntru e asa si pe dincolo
dar ca nu putem intra. Ne plimbam noi pe acolo si numai ce iese un baiat de
vreo 14 ani cu o lanterna. Vreti sa intrati zice el binevoitor? Eu zic nu! Ea
curioasa zice da! hai ca va arat eu ca am joc pe aici zice el. Intram! Ala in fata
cu lanterna si noi dupa el. Parea sa fie familiarizat cu locul pentru ca se misca
destul de repede. Eu in cap aveam doar prima dreapta, a doua stinga apoi iar
dreapta... si bine am facut pentru ca dupa ce a facut dreapta din nou a stins
lanterna... Am retrait cosmarul din copilarie... Intunericul si linistea aceia...
intr-o fractiune de secunda am tras-o pe fata in spatele meu, m-am aplecat si
am gasit o bucata de caramida sau beton pe jos pe care am strins-o in mina
hotarit sa crap capul cui se apropie de noi. Prietena a dat sa tipe si am strins-o
de mina sa taca. Asteptam in liniste si ascultam. As putea sa jur ca tipul acela
mai era cu cineva acolo... am stat asa poate 10 secunde incordat si hotarit sa-l
omor pe cel care se apropie de noi... apoi am dat inapoi pas cu pas in bezna
pipaind peretii cu mainile si numarind indiciile pe care le memorasem pe drum.
Am iesit destul de usor si repede galbeni ca ceara amindoi. Apoi am fost furios si
l-am asteptat p-ala sa iasa! Zadarnic...
Atunci a fost ultima oara cind am calcat pe acolo, acum am tot auzit ca sint
inundate de nu se mai poate intra nici pina la primul nivel. Mai bine zic eu...
Pericole nu erau, nu cadea tavanul, nu erau gropi, exceptind puturile de munitie
cum le zic eu, sau ce dreak erau, dar din cite imi aduc aminte erau prea mici sa
cazi prin ele. Doar sa te ratacesti pe acolo sau sa mori de frica... La virsta aceia
era palpitant dar oricum sint doar niste hrube igrasioase si nimic palpitant.
In ziua in care a fugit nea Nicu am plecat si noi in oras, eu si prietenul meu.
Eram pusti si nu pricepeam noi prea multe, dar ne saturasem de mizeria
comunista... Pe drum tot felul de indivizi care cred eu ca erau securisti, agitau
lumea. Se trage la universitate haideti mai! La televiziune fratilor, mor ai nostri!
si tot asa ghidau masele spre locuri din Bucuresti. De fapt se tragea pe dracu ca
au tras dupa ce i-au strins acolo. I-au minat ca pe vite la abator.
224
Eu si prietenul meu am ales sa mergem in Primaverii, sa vedem si noi vila lui
Ceausescu. Am intrat acolo si carau unii in draci covoare, tablouri si tot felul de
lucruri. Sint ale noastre fratilor ziceau, ale poporului, le punem bine! Noi creduli
nu ne-am atins de nimic de pe acolo, mai tirziu ne-am dat seama ca furau aia...
Inauntru nimic senzational, totul mai dichisit, normal ca doar era conducatorul!
Apoi am vazut la Tv ca cica avea baterie de aur la cada, candelabre de aur si alte
prostii. Avea un drak ca am fost acolo si le-am vazut, erau tot de urbis nichelate
si mai dichisite putin dar in nici un caz de aur... niste candelabre de alama, stiu
sigur si asta... ma rog asta e alta poveste, dar interesant e ca din vila coborai in
subterane. Am intrat si noi. Mai fratilor tunele dichisite cu marmura pe jos,
aplice, gresie pe pereti, de vreo 2,5 m latime/ 2,5 inaltime. Curatenie ca la
spital, din loc in loc usi ca la submarin cu incuietori din acelea cu roata, cu
garnituri de etansare... vai de capul meu, am ramas trasnit. Oamenii care lucrau
acolo ne-au spus ca astea sint pentru trafic pietonal ca sa spun asa, dar ca sint
altele mai mari pentru masina si ca tot Bucurestiul e plin de ele. Chiar la un
moment dat ne-am orit la un nod de drumuri si ghidul ne-a aratat o multime de
usi inchise etans si ne-a explicat ca aia duce la Herastrau, aia la Floreasca, aia la
drak... ca nu ne venea sa credem! Si pe urma ne-a aratat buncarul de sub
Primaverii! Buncar e impropriu spus totusi. Am trecut de a serie de usi groase de
juma de metru, cu etansare su toate cele, dar v-am spus curatenie si lumina,
bec totul, vopsit in alb. Inauntru o camera de comanda pentru Ceausescu cu
telefoane, televizor, radio si tot ce-i trebuia sa conduca tara de acolo in caz de
ceva... Totul separat complet fata de exterior. Aparat de produs aer, de filtrare,
de apa de tot ce vrei... Era imensa incaperea, erau apoi camerele de locuit,
bucatarie, o camara imensa plina cu tot felul de conserve, camera frigorifica,
grup electrogen, bai, etc. Spuneau oamenii care lucrau acolo ca daca intra
inauntru, un an de zile putea sta acolo fara probleme cu tot personalul care se
ocupa de instalatii. Buncarul era facut sa reziste la orice arma cunoscuta pina la
acea vreme, inclusiv bomba atomica. V-am spus era senzational! Parca eram in
alta lume. Am fost acolo amindoi si am vazut cu ochii nostri nu din auzite sau
povesti!
La sfârşitul lunii trecute, câŃiva tineri au organizat o mică expediŃie în subteranele din
zona Operei Române. Norocul lor că au fost prevăzători: unul dintre ei a rămas la suprafaŃă,
în apropierea gurii de intrare. Probabil, vreun paznic din zonă a observat grupul care intra în
tunel, pentru că altfel nu s-ar putea explica rapiditatea cu care un echipaj al poliŃiei a sosit la
faŃa locului. Maşina poliŃiei a fost plasată chiar lângă intrarea din subteran. Nu prea curajoşi,
membrii echipajului de poliŃie, în afară de a arunca din cînd în când câte o privire spre hăul
care se căsca sub pământ, nu au găsit decât soluŃia de a se înarma cu răbdare şi a aştepta
ca tinerii să iasă din subteran. Şi au avut de aşteptat, mai bine de o oră jumătate, dar fără
niciun rezultat. Cei din tunel au apelat la aceeaşi tactică, răbdarea. Ce a fost bine însă
pentru cei rămaşi în tunel a fost faptul că puteau comunica, prin intermediul telefoanelor
mobile cu prietenul lor rămas la suprafaŃă. În subteran, într-o anumită zonă, de fapt singura,
aflată în apropierea unei ieşiri spre o clădire există semnal pentru telefoanele mobile.
225
Într-un final, poliŃiştii s-au plictisit şi au plecat spre bucuria celor care aşteptau în tunelurile
de la Operă.
Din grupul celor care au participat la expediŃie, Luca ne-a pus la dispoziŃie o scurtă filmare
făcută cu un aparat foto digital, în acea zi, când aşteptau cu sufletul la gură, plecarea
poliŃiştilor din zonă, pentru a putea ieşi la suprafaŃă.
Luca şi colegii săi de expediŃie sunt pasionaŃi de ciclism şi participă periodic, ori de câte ori
se iveşte vreo ocazie, la astfel de incursiuni în tunelurile Capitalei sau forturile de lângă
Bucureşti.
226
Unde a fost mormântul lui Vlad Tepes?
Constantin Rezachevici
In lipsa oricarui izvor documentar, citând doar o asa-zisa traditie, si aceasta datând din
secolul XIX, istoricii români au plasat, fara exceptie, mormântul lui Vlad Tepes la manastirea
Snagov. De ce aici?
Intr-adevar, pe cale arheologica s-a constatat înca din 1933 existenta unei prime biserici a
manastirii de pe insula de la Snagov datând din vremea lui Vladislav I (Vlaicu; (1364-1376)
sau îndata dupa acesta. Temeliile primei biserici arata ca era chiar ceva mai mare decât cea
construita ulterior în acelasi loc de Neagoe Basarab. Biserica veche a fost refacuta (sau în
jurul ei s-au construit chilii si zid de incinta) de catre Mircea cel Batrân (1386-1418), bunicul
lui Vlad Tepes, care într-un hrisov original, însa nedatat, vorbeste de "manastirea domniei
mele de la Snagov" (ceea ce nu înseamna ca el a fost întâiul ctitor), careia îi întareste un sat
daruit de fratele sau jupan Staico. De altfel, în preajma actualei biserici s-a gasit un mormânt
cu un ducat emis de Mircea cel Batrân. Ulterior, la 1428-1429, manastirea a primit danii si
întariri de danii de la Dan II, varul lui Vlad Dracul, tatal lui Tepes, din acesti doi veri
descinzând cele doua familii rivale: a Danestilor, respectiv a Draculestilor, apoi, în 1441,
chiar de la Vlad Dracul si, în sfârsit, la 1464, de la cel de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel
Frumos. In schimb, tocmai de la Vlad Tepes nu exista nici un fel de documente referitoare la
manastirea Snagov. Iar afirmatia ca Tepes ar fi completat manastirea cu cladiri nu se
justifica prin citarea asa-zisului "asezamânt" din 28 octombrie 1464, care este de fapt o
întarire de proprietate facuta de Radu cel Frumos pentru manastirea Snagov.
Aceasta prima biserica a fost darâmata si rezidita "din temelii" de Neagoe Basarab (1512-
1521) pe locul primei constructii, foarte probabil, într-o prima faza, înca din primele patru luni
de domnie, dupa care în aceasta a doua biserica îl înmormânteaza pe cel care trece drept
tatal sau, mai bine zis sotul mamei sale, marele vornic Pârvu Craiovescu, decedat la 3 iunie
1512. Ca prima biserica, în care, chipurile, ar fi trebuit sa se afle mormântul lui Tepes, a fost
darâmata si înlocuita de constructia lui Neagoe Basarab, este fapt dovedit de cele doua
morminte din primul lacas (din timpul lui Vlaicu si Mircea cel Batrân) si temeliile dezafectate
ale acestuia, dar si de un vas de lut îngropat într-o caseta de caramida, "folosit drept
candela cu prilejul punerii pietrei fundamentale a actualei biserici", vas descoperit în
exteriorul partii de nord, în dreptul altarului celei de-a doua biserici. El slujise drept ornament
în zidul primei biserici.
227
Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca lui Mircea Ciobanul (1545-1552;
1553-1554; 1558-1559), pictura interioara, care prezinta pe acesti ultimi ctitori si familiile lor,
datând din 1563. Este biserica ce se vede si astazi în mijlocul lacului Snagov.
Vlad Tepes, fireste, nu apare nici aici ca vechi ctitor, dar între 1855 si 1864 un oarcare
egumen, arhimandritul Ghermano Bratianu, "împins îl mustra Al. Odobescu de un exces de
zel si, luându-se dupa unii archeologi de fantezie [fantezisti] a caror nemenie [lipsa de
menire] a început a se înmulti si la noi, sub ocrotirea nepasarii publice, bietul egumen,
ziceam, a si înscris, la capul unui portret mural al lui Neagoe Basarab Voevod, ce se afla în
biserica, urmatoarea legenda de o bizarerie anacronica, cu totul comica: Io Mihail Voevod
Tepes Basarab al IV-lea Voevod". Din nefericire, unii nu accepta nici astazi faptul ca
"traditia" despre ctitorirea manastirii Snagov de catre Vlad Tepes si înmormântarea lui acolo
nu are nici un temei. Nici bisericuta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ridicata la 1453 de
Vladislav II, lânga cea mare, fiind paraclis, nu putea adaposti mormântul rivalului acestuia,
Vlad Tepes. Cât despre bisericuta cu hramul Buna Vestire, darâmata ca si cea a lui
Vladislav II înainte de 1844, ea nici nu intra în discutie, fiind înaltata, dupa inscriptia pastrata,
de mitropolitul Serafim la 1588.
Asadar, asa-zisa traditie despre ctitorirea si mormântul lui Vlad Tepes din biserica manastirii
Snagov a fost consemnata doar dupa 1864 de Al. Odobescu si se refera la secolul XIX,
când era însa bine înradacinata în cugetul calugarilor. Cel care îl condusese prin manastire
nu voia sa renunte în ruptul capului "la credinta învederata ca Voda Tepes a cladit Snagovul
si ca de la dânsul sunt toate obiectele ramase din vechime în manastire". Tot calugarii de
aici, creatorii amintitei "traditii", l-au informat pe Odobescu ca Tepes ar fi înaltat, "în cladirile
despre miazazi, un fel de camera de tortura din care osânditul, dupa ce suferise caznele
impuse cu fier si cu foc, era asvârlit, prin mijlocul unui scripete sau balista, în adâncul iazului.
Cu darâmarea vechilor case, camera de tortura si scripetele au disparut".
Aceiasi calugari i-au atribuit mitropolitului Filaret (1792-1793), al carui nume, în secolul XIX,
era foarte popular prin manastirile din Tara Româneasca, initiativa de a "fi pus sa [se]
stearga literile dupa mormântul urgisitului domnitor [...] si i-ar fi asezat piatra, pentru vesnica
pedeapsa, ori pentru izbavirea nenorocitului sau suflet, sub picioarele preotului, când iese cu
sfintele daruri".
228
Mutam mormântul, sa se potriveasca
Peste vreo opt decenii pretinsa actiune a mitropolitului Filaret asupra pietrei de pe
mormântul atribuit lui Vlad Tepes, din fata usilor împaratesti, fusese uitata. Ca atare, în 1942
preotul G. Dumitriu relateaza o alta "traditie": "Piatra este asezata în curmezis de la
miazanoapte la miazazi, nu de la apus la rasarit, cum ar fi fost normal. Se poate ca ea sa fi
fost asezata în acest chip, dupa cum spune poporul, ca preotul sa foiasca mereu peste
dânsa ca sa se ierte pacatele celui îngropat sub lespede".
Nestiind ca sotia lui Vlad Tepes a fost o ruda catolica a lui Matias Corvin, preotul Dumitriu îi
gaseste si ei un mormânt, alaturi si paralel cu cel pe care i-l atribuise lui Tepes. Aceasta
pentru ca si aici s-a gasit un inel de aur, care îi pare a fi de femeie, "poate doamna lui Vlad
Tepes" (?!).
229
Si aceasta "traditie" s-a dovedit neîntemeiata. In naos, "sub lespedea zisa a lui Tepes, nu s-
a aflat nici un mormânt. In schimb numeroase oseminte si falci de cal". Arheologul precizia
ca "cercetând în mod amanuntit terenul am aflat aici o groapa preistorica în care, pe lânga
obisnuitul material ceramic [...] se aflau si numeroase oseminte de animal".
In 1935, arheologul nu a facut concesii "traditiei", acceptata, în lipsa oricaror informatii certe,
de aproape toti istoricii români. Atunci, printre mormintele sapate de el s-a aflat unul
"aproape în fata intrarii", în care s-au gasit fragmente dintr-un giulgiu purpuriu de matase, iar
din îmbracamintea persoanei decedate resturi de catifea galben-bruna, nasturi de argint si
de fir de aur. "La cheutoarea unui fragment de stofa era prins un inel de aur", la care fusese
"o piatra ce s-a descompus, ori o bucata de fier ruginit". Un fragment de fir de aur pe care se
aflau însirati trei nasturi de faianta împodobiti cu petale din foi de granat, pe o placa de aur,
dând impresia unor floricele, alternând pe fir cu doua sau trei mici peruzele prinse cu
croseturi de metal, a trecut pe atunci aproape neobservat. El împodobea costumul, dupa
afirmatia clara a arheologului, publicata în 1935, si nimeni nu ar fi banuit ca, peste decenii,
dupa ce de fapt disparuse, va fi declarat pompos... cununa de învingator la turnir!
In sfârsit, deasupra sicriului putred, cu "oseminte macinate de vreme", se afla un vas de lut.
Atât si nimic mai mult. Nici o inscriptie, nici o indicatie ca mormântul ar fi apartinut lui Vlad
Tepes. Arheologul nu face nici cea mai mica aluzie la o astfel de identificare.
De-abia în 1973, dupa patru decenii, Dinu V. Rosetti revine, atribuind mormântul respectiv
lui Vlad Tepes. Justificarea subiectiva, de fapt o simpla ipoteza, o înfatiseaza ziaristului
Simion Saveanu, care o expune cu o tenta de senzatie în presa, apoi într-o culegere de
articole, în 1977, anul când s-au comemorat 500 de ani de la moartea lui Vlad Tepes.
Ziaristul consemneaza apoi al doilea argument al lui Dinu V. Rosetti în atribuirea anonimului
mormânt pe care, dupa inventar, îl socotea domnesc lui Vlad Tepes: dimensiunile lespezii
din fata altarului corespundeau cu "urmele pietrei disparute de pe cripta boltita identificata
chiar lânga usa lacasului". Dar multe lespezi funerare au dimensiuni apropiate si de nicaieri,
în afara asa-zisei "traditii" calugaresti din secolul XIX, nu rezulta ca lespedea din fata
altarului provine de la un mormânt al lui Vlad Tepes.
"Cununa de aur" si inelul, apreciaza acum arheologul, sunt "piesele de baza ale enigmei.
Numai ele puteau sa duca la descoperirea adevaratei identitati a celui înhumat în fata usii
monumentului de la Snagov." Dincolo de multe amanunte fara legatura cu subiectul,
urmeaza, în esenta, urmatorul silogism: cele doua piese ar fi reprezentat trofeele unui turnir
la care a participat cel decedat. Iar Vlad Tepes, care a trait în afara Tarii Românesti, ar fi
putut participa la un turnir. Deci el era cel înmormântat lânga usa bisericii de la Snagov...
230
Intr-adevar, înca din vremea lui Mircea cel Batrân, unii români, inclusiv pretendenti domnesti,
au participat la turnire de tip apusean în Europa, încadrându-se în viata ei feudala, dar
despre Vlad Tepes nu exista nici cea mai mica informatie ca ar fi participat la un turnir.
Dincolo de faptul ca identificarea celor doua piese drept trofee de turnir este extrem de
riscanta, în toata aceasta argumentare este o vadita contradictie: un mort îngropat în asa fel
ca lumea sa calce pe el (ceea ce este o absurditate, tot pamântul din biserica fiind sfintit, iar
mormântul respectiv nici nu e în dreptul usii), dar cu podoabe alese si tot felul de accesorii
care vadesc o înmormântare cu fast! In aceasta constructie nimic nu apartine realitatii
istorice, iar cel înmormântat lânga usa de intrare a celei de-a doua biserici de la Snagov îsi
pastreaza anonimatul.
Aceasta a doua biserica, pe care o vedem astazi, si care este opera lui Neagoe Basarab si
Mircea Ciobanul nu este cea existenta în vremea lui Vlad Tepes (de lucrul acesta nu se tine
niciodata seama), aceea a fost darâmata cu prilejul ridicarii constructiei ce se vede astazi. In
astfel de cazuri, dupa constatari arheologice, mormintele din prima biserica fie ca erau
dezafectate sau distruse, fie ca ramâneau la mai mare adâncime sub pardoseala noii
constructii, în orice caz ele se delimitau net de cele apartinând noii biserici, cum de altfel s-a
vazut si la Snagov cu cele doua morminte, amintite mai sus, apartinând primei biserici, unul
fiind chiar suprapus de temeliile celei de-a doua. Or, mormântul cu pricina, propus de Dinu
V. Rosetti drept cel al lui Tepes, apartine celei de-a doua biserici si, chiar daca poate fi al
unui personaj domnesc sau din familie domneasca, este... din veacul XVI!
Dupa publicarea fotocopiilor fragmentului de fir de aur cu nasturasi florali si a inelului atribuit
ulterior de Dinu V. Rosetti lui Vlad Tepes, aceste piese de mici dimensiuni depuse la Muzeul
Municipiului Bucuresti s-au pierdut în împrejurari necunoscute. Prin anii 70 George D.
Florescu, fost director al acestui muzeu, vorbea despre "podoabele din mormântul lui Vlad
Tepes de la Snagov, pe care îl descoperise împreuna cu Dinu V. Rosetti în sapaturile din
anii 1933-1934. Imi vorbea, marturiseste interlocutorul sau Matei Cazacu, de inelul feminin
legat de degetul mic al defunctului [sic!], de coroana de turnir si de brâul format din placi
romboidale, descrise de Rosetti în brosura lui din 1933 [1935 n.n.], dar pierdute dupa o
mutare".
Ipoteza devenise acum, doar prin trecerea timpului, o certitudine si G.D. Florescu îsi amintea
ca "mortul, pe care îl vazuse întreg, descompunându-se în câteva secunde sub ochii lui, în
lumina oblica a soarelui care intra pe usa bisericii de la Snagov", avea capul acoperit cu o
batista. Deci nu putea fi Vlad Tepes, al carui cap nu a fost îngropat alaturi de trup, ci trimis la
Constantinopol! Totusi, ulterior, Matei Cazacu crede ca la Poarta a putut fi trimisa "doar
pielea fetei si a capului, craniul ramânând pe loc", ceea ce de fapt este o alta ipoteza, astfel
ca mormântul, "aflat în mijlocul pronaosului [sic!] la o mare adâncime [sic!]", ar putea fi al lui
Vlad Tepes.
Ca atare, biserica ce se vede astazi a manastirii Snagov continua pâna în prezent sa fie
socotita, fara nici o dovada documentara, locul care adaposteste mormântul temutului
voievod, uitându-se ca, de fapt, e vorba de lacasul din veacul XVI, care nu exista în vremea
lui Tepes!
De obicei, se porneste necritic de la relatarile de dupa 1864 ale lui Al. Odobescu, pigmentate
cu afirmatiile arheologului Dinu V. Rosetti si ale ziaristului Simion Saveanu, la care se
adauga tot felul de amanunte nesemnificative, culese din istoriografia referitoare la Vlad
Tepes si chiar din cea generala a manastirii Snagov. Autorii nu se îndoiesc nici macar o
231
clipa ca mormântul lui Tepes nu s-ar afla în biserica actuala de la Snagov. De altfel, si
istoricii adopta aceeasi atitudine, chiar daca uneori relatarea despre amintitul mormânt de la
Snagov este precedata de dubitativul "se zice". Doar autorii mai bine documentati (Mircea
Deac, Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu) arata ca, în afara unor pareri subiective
locale, nu exista indicii pentru a sustine îngroparea aici a lui Vlad Tepes, combatând
argumentat "traditia" care îl plaseaza la Snagov.
In fond, de unde ar putea proveni legatura dintre mormântul lui Vlad Tepes si manastirea
Snagov, de vreme ce nici vorba nu poate fi despre o traditie istorica reala în acest sens?
Dincolo de afirmatia cronicii interne din veacul XVII, care facea din Tepes ctitorul
Snagovului, si de aici parerea ca mormântul i s-ar fi aflat firesc în ctitoria sa, este posibil ca
înca în secolele XVI-XVII biserica de la Snagov ce se vede astazi, ca si restul manastirii
disparut între timp, sa fi capatat o reputatie sângeroasa, careia i se putea atribui mai firesc
decât altor lacasuri mormântul unui personaj de felul lui Vlad Tepes.
A existat însa si un izvor scris care a permis stabilirea unei mici legaturi între mormântul lui
Tepes si manastirea Snagov. Este vorba de actul domnesc din 3 aprilie 1534, acordat
acestei manastiri de Vlad Vintila de la Slatina, care afirma ca "am aflat domnia mea în sfânta
manastire care este mai sus scrisa, cartea marelui voievod Vlad cel Batrân, pe care l-a ajuns
moartea în satul Balteni si iarasi de asemeni si cartea lui Basarab voievod cel Batrân pe
care le-au adus înaintea domniei mele".
Informatia despre Vlad voievod cel Batrân, care a murit la Balteni, a ajuns în cancelaria
domneasca probabil prin calugarii de la Snagov, care au înfatisat la judecata domneasca
hrisovul acestuia, în care, evident nu putea fi pomenita moartea emitentului. Ulterior, acel
Vlad voievod cel Batrân nu a mai fost niciodata identificat de logofetii domnesti, prin
pomenirea mortii sale la Balteni.
Dar daca Basarab cel Batrân din actul de la 1534 este Basarab Laiota, rivalul lui Vlad Tepes,
cine este Vlad voievod cel Batrân? Cel poreclit Dracul sau fiul acestuia, Tepes? Si mai cu
seama la care localitate Balteni se refera actul?
Daca e vorba de satul Balteni din judetul Ilfov, situat la apus de Snagov, asa cum cred fara
exceptie istoricii pâna în ziua de azi, atunci e de înteles rationamentul celor care au plasat
mormântul lui Tepes la Snagov: de vreme ce un voievod Vlad dinainte de 1534 a murit la
Balteni, în apropierea manastirii Snagov, atunci desigur a fost înmormântat în aceasta. Si
cum voievozii se înmormântau de obicei în ctitoriile lor, el este si ctitorul Snagovului. Asa s-
ar fi putut ajunge la informatia din cea mai veche varianta a Letopisetului Cantacuzinesc, din
prima jumatate a secolului XVII, care arata ca Vlad Tepes este cel care a facut manastirea
Snagov. Numai ca în acest caz Tepes ar trebui sa fie voievodul Vlad, cel pe care l-a ajuns
moartea la Balteni. Asa sa fie oare?
Decapitatii de la Snagov
Biserica manastirii Snagov a adapostit de-a lungul anilor trupurile unor boieri executati din
porunca domneasca, "fiind socotita ca un loc de îngropaciune al decapitatilor politici" (N.
Iorga).
Intre cei "taiati", dupa inscriptiile lespezilor care s-au pastrat pâna la începutul secolului XX,
se numara patru fii ai lui Dragomir postelnic: Udrea, din porunca lui Mircea Ciobanul, în
1552, si Barbusa, Cracea si Radu stolnic, din cea a lui Alexandru II Mircea, în 1569.
Mormintele lor au fost vegheate de mama lor îndurerata, jupânita Marga, devenita astfel
232
monahaia E[u]frosina în aceeasi manastire Snagov, în biserica în care si-a aflat si ea
mormântul: "dupa moartea a 4 fii, care au fost taiati [...]. Prea întristata mama pâna la
moarte", cum glasuieste inscriptia pietrei sale de mormânt. Acestora li se adauga stolnicul
Dima, "taiat" si el din dispozitia lui Mihai Viteazul, în 1594, caruia înainte de decapitare i s-a
amputat si mâna dreapta, desigur pentru tradare, cum rezulta din cercetarea pe cale
arheologica a mormântului sau.
In secolul XVII la Snagov a avut loc chiar o executie de mare rasunet în epoca, cea a
postelnicului Constantin Cantacuzino, din porunca fostului sau protejat Grigore Ghica, la
20/30 decembrie 1663. Cel condamnat a fost adus dimineata la Snagov, lasat sa asiste la
liturghie si sa se roage în biserica, dupa care, la cina, a fost strangulat în trapeza manastirii,
ceea ce a declansat în anii urmatori lupta dintre gruparile boieresti ale Cantacuzinilor si
Leurdenilor.
Ajungând însa domn în 1678, Serban Cantacuzino s-a razbunat în anul urmator pe
prigonitorii sai. Capitanul Patrascu Urziceanu a fost arestat si dus la Snagov, unde, "cu
munci groaznice muncindu-l, l-au spânzurat". Iar pe Vâlcul vornicul, dupa mai multe judecati,
"l-au mutat la Snagov, si acolo l-au omorât cu multe cazne".
Situatia s-a perpetuat în parte si în secolul XVIII. In plus, în 1840, Snagovul a fost prima
manastire transformata oficial în închisoare, unde a fost întemnitat Mitita Filipescu si ceilalti
membri ai Societatii secrete, urmati apoi de revolutionarii de la 1848, iar tragedia petrecuta
în 1853 sau 1854, când podul plutitor, supraîncarcat cu detinuti în lanturi, s-a scufundat si
toti s-au înecat, a sporit faima malefica a manastirii. Nu e de mirare ca Snagovul a capatat
cu timpul o faima sângeroasa, tocmai buna pentru a plasa aici de catre calugarii sai în sec.
XIX asa-zisa traditie (!?) despre mormântul lui Vlad Tepes, consemnata doar dupa 1864, de
Alexandru Odobescu.
44.729388 26.175298
233
Buzãul, traversat de galerii subterane
234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei
„Nu stim exact ce este, posibil un beci, desi este prea mare pentru un beci
de locuinta. Oricum, este construit din acelasi tip de caramida ca si
Muzeul Judetean si seamana cu beciurile muzeului, ceea ce ne face sa
credem ca dateaza de la 1880, anul construirii muzeului fiind 1887.
Oricum, este foarte bine zidit si foarte bine pastrat, pentru ca nu este
macar o fisura. Nu cred sa mai comunice cu alte tunele, pentru ca este
infundat, ca un zid. Am batut in ziduri si nu suna a gol. Inca nu stim ce ar
putea fi. Poate un adapost, poate o magazie pentru Prefectura, pentru ca
muzeul a fost multi ani Prefectura judetului“, a declarat directorul
Muzeului Judetean, prof. Laurentiu Gutica, unul dintre primii care au vazut
descoperirea. Intre timp, in parc au mai ajuns si alte persoane, la fel de
surprinse de ceea ce vad.
235
• Dupa cercetarea stiintifica si amenajarea parcului, vizitatorii vor
avea acces
236
Reteaua subterana - Braila
Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din
urmă motiv de surpare a locuinŃelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate
integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace –
punerea lor în valoare, răspunsul
administraŃiei locale a fost negativ.
PorŃiuni din aceste hrube,
amenajate ştiinŃific şi atractiv, ar
putea reprezenta puncte deosebite
din punct de vedere al atracŃiei
turistice. Hrubele Brăilei sunt mai
degrabă o legendă, câtă vreme
nimeni nu mai poate să admire
măcar o porŃiune din ele. Legende întregi se Ńes, din timp în timp, ba că acolo ar
fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii
‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că
hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-
atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut
o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube
pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în
ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit
această astupare care, însă, a fost parŃială pentru că unii au cerut să le lase câte
o porŃiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel
Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puŃinii brăileni care mai
încearcă să aducă în faŃa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990
încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a
unor porŃiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între
Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente
din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul
eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaŃia ultimă, deci de
la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul
zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă
bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila.
238
Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant
239
"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu,
"Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest
jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege
şi verifica informaŃiile strânse, şi de a cerceta la faŃa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenŃă) se afla în partea stânga (privind spre
intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta
(usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol
nu prea larg deasupra unei părŃi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un
coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur
de 25 metri (partea accesibilă), o lăŃime de aproximativ 50 cm şi o înălŃime de
circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălŃimea iniŃială, datorită
colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).
240
În jurul anului 1784, Dinicu Golescu a început construcŃia pentru ridicarea unei
reşedinŃe de vară pe malul râului DâmboviŃei. În 1830 Dinicu Golescu şi Heliade
Rădulescu hotărăsc ca destinaŃia acestei “case cu turn” să devină pension pentru
fetele boierilor scăpătaŃi. Palatul “Belvedere” ridicat chiar pe malul rîului era
inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rămas câteva
exemplare de castani.
241
Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30
În curând, la Bran veŃi putea chiar dormi o noapte în castelul lui Dracula. Sau veŃi putea fi
spectatorul unei piese de teatru jucată în curtea castelului, după care să luaŃi cina în unul din
turnuri. Aceste lucruri vor fi posibile, contra unor taxe de vizitare a monumentului de la Bran.
În apartamentul principesei Ileana, fiica favorită a reginei Maria, va fi amenajat un dormitor.
Cei care vor dori să petreacă o noapte în castelul lui Dracula vor trebui să scoată din buzunar
destul de mulŃi bani.
După ce a primit castelul, în 1920, de la Consiliul Braşov, în semn de recunoştinŃă pentru
contribuŃia sa la înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria şi-a pus puternic amprenta asupra
vechii fortificaŃii medievale. Printre altele, a construit un tunel de acces şi a transformat
curtea interioară în scenă de teatru.
Deşi niciun document istoric nu menŃionează o şedere sau măcar o trecere a lui Vlad łepeş
pe la Bran, unii susŃin că acesta nu ar fi totuşi străin de castel. Cel puŃin de o anumită
încăpere. Trădat de boieri şi capturat de Matei Corvin în 1462, Vlad Ńepeş a fost întemniŃat la
Visegrad. În drumul său spre Ungaria însă, domnitorul łării Româneşti a fost Ńinut aici, în
închisoarea de la castelul Bran aproximativ două săptămâni.
242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la
vanzare pe Okazii
Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal
american de fotografii, denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut
în autenticitatea acestor hărŃi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat
nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele
două schiŃe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi
cerneluri.
Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeŃul
Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul
1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore
a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos)
este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.
243
arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până
atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcŃiei este
accentuată de prelungirea pereŃilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la
partea superioară prin arcadă, obŃinându-se astfel un spaŃiu semideschis ce
apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul,
supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi
naos) înfăŃişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile
fiind profund portretizate laic. SfinŃii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile
în relief şi aurite, semn al opulenŃei caracteristice fruntaşilor feudalităŃii locale,
chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva
căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).
47.733283 25.929068
244
Tunelul SfinŃilor la Straja
Pe timp de iarnă, tunelul este singura cale de acces spre schitul din lemn din
staŃiune. StaŃiunea turistica Straja mai este de asemenea cunoscută şi datorita
procesiunii "Drumul Crucii" organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale.
245
Lacuri subterane
Pe harta Planetei Albastre se afla ascunse sub pamant ape enigmatice.
Dupa cum cu siguranta ati citit in Calatorie spre centrul Pamantului, eroii ajung la o
mare intindere de apa subterana, pe care navigheaza, infruntand furtuni si monstri.
O poveste fantastica, imposibila – veti spune pe drept cuvant. Pentru ca in realitate,
sub greutatea formatiunilor geologice, rocile tind sa se compacteze in adancime, iar
probabilitatea existentei unor goluri capabile sa gazduiasca lacuri este redusa.
Ce-i drept, volume imense de apa se afla sub pamant. In tara noastra, de pilda,
rezervele exploatabile de apa subterana sunt de peste noua miliarde de metri cubi
pe an. Dar ele sunt gazduite in porii si fisurile rocilor.
Si totusi, asa cum s-a intamplat de multe ori, fictiunile lui Jules Verne s-au dovedit
reale. Prin 1960, Serghei, fiul marelui fizician atomist Kapita (care era basarabean si
vorbitor de limba romana), laureat al Premiului Nobel pentru fizica, a ajuns la
concluzia incredibila ca langa statiunea sovietica Vostok, din Antarctica, la 4
kilometri sub gheata, se afla un lac urias.
De un albastru de ametist este Gruta do Lago Azul, din Brazilia. Fundul sau se
pierde dincolo de adancimea de 280 de metri. Paradoxal, dar unele dintre cele mai
mari lacuri carstice se afla sub tinuturi extrem de aride. Cel mai mare lac subteran
din lume accesibil omului este „Rasuflarea Dragonului“, in Desertul Namib.
Coborand 70 de metri pe o coarda in imensa cavitate naturala, se atinge oglinda
lacului.
El are o suprafata de 2,5 hectare si a fost explorat de scafandri pana la 130 de metri.
Alte mari lacuri subterane se afla in Desertul Nullarbor si in alte zone uscate din
sudul Australiei. Explorarea unui astfel de abis este o experienta incitanta. Am
coborat impreuna cu scafandrii cehi in abisul Hranice, un lac carstic din podisul
morav. Covorul plutitor de frunze galbene nu te lasa sa banuiesti ce prapastie lichida
este dedesubt.
246
Am plonjat drept in jos, alunecand printre peretii colturosi, pana cand acestia au
disparut din fata mastii, caci pe la 50 de metri adancime cavitatea se largeste, luand
forma unui gigantic clopot. Senzatia de pierdere a oricarui reper vizual era
coplesitoare. Abisul negru de dedesubt a fost sondat pana la 267 de metri, dar nu e
sigur ca se opreste acolo. Cel mai mare lac subteran din Romania se afla in
Zgurasti, o pestera protejata din Muntii Apuseni, aflata nu departe de catunul
Mununa, in drumul spre Ghetarul Scarisoara.
A pluti pe suprafata lui este o incantare. Din pacate, drumul pana acolo cu barca si
echipament de scufundare este o adevarata performanta de hamalac, iar explorarea
lui subacvatica e echivalenta cu congelarea, caci apa are cel mult 4 grade. Dar
merita: cel putin la inceputul scufundarii apa este foarte limpede. Din surplombele
peretilor atarna candelabrele stalactitelor submerse, cateva foarte mari, ce dau
cavernei aspectul de catedrala scufundata.
Remarcabile in felul lor sunt si lacurile ce nu depasesc 3-4 metri adancime din
Pestera Piatra Altarului, din Bihor. Aici, din calcitul dizolvat in apele transparente, au
precipitat cristale albe, care le-au transformat in adevarate geode subacvatice. Sunt
printre cele mai remarcabile formatiuni de acest fel din Europa.
247
Misterul apelor pierdute din Dobrogea
Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din
asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste
aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in
relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil
este ce nu se vede.
Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula
undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si
ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe
geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la
Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina
calcaroasa.
Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in
fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost
turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de
balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat
deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea
ferata a fost finalizata.
Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de
ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate.
Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si
stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut
de milenii in aceasta ruina netulburata.
Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa
salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de
248
munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre
misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o
firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un
mare rau subteran.
Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si
atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa
ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei
Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental.
Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore,
adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada.
Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care,
datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice.
Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele
depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor.
Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent,
fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare
izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca
pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios,
iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…
249
Sculpturile Marii Sarmatice. TrovanŃii
Cand faceam practica geologica din anul II, am vazut in albia Doftanei doi bolovani
din gresie cu forme neobisnuite, voluptuoase, o sinteza de hemisfere si rotunjimi.
Cum a putut cineva sa distruga, pentru un motiv atat de pamantesc, niste creatii atat
de extraterestre, de unice, este de neinteles. Dar cu timpul au iesit la iveala in frontul
carierei si alti bolovani sferoidali. Unii dintre ei au avut tot o „soarta“ triviala, caci au
fost luati si expusi in fata unor moteluri sau vile, uneori varuiti gospodareste.
45.137556 24.068498
251
Traditii magice la români
In anumite zone din sudul tarii, de Rusalii taranii stau acasa si nu muncesc
timp de 3 zile de teama ca altfel vor fi pedepsiti de Dumnezeu. Se spune ca
cei care nu respecta traditiile vor avea necazuri tot anul, vor saraci iar gura li
se va stramba. Mai mult, femeilor care sunt prinse ca lucreaza, ielele le vor
stamba mainile si le vor lua graiul. Apa sfintita de Rusalii aduce recolte
bogate In judetul Bihor satenii duc la biserica diverse vase in care urmeaza
sa faca mancare in timpul anului, faina si sare amestecata cu furaje pentru
animale. Animalele care vor consuma mancarea binecuvantata de preot vor fi
252
ferite de actiunile spiritelor rele si de vrajile rele. Din faina se coace paine pe
vatra care e mancata in familie.
Femeile sterpe care vor manca paine facuta din faina de la biserica vor
ramane gravide iar femeile gravide care mananca din acea paine vor naste
copii frumosi si sanatosi. Cu apa sfintita de preot taranii merg si stropesc
ogoarele si gradinile ca sa aiba recolte bogate. Mai mult, in anumite zone,
gospodinele duc la biserica ramuri de tei care vor proteja casa de duhuri
rele. In Halmeu ielele sunt alungate cu... capsuni In zona Halmeului,
cunoscuta si sub numele de Tara Capsunilor, Rusaliile au o semnificatie
aparte. Aici legenda spune ca a doua zi dupa Rusalii, taranii trebuie sa
alunge ielele cu... capsuni. Asta ca ielele sa nu strice culturile oamenilor,
stiut fiind faptul ca aceste entitati ale vazduhului se prand in hora si
danseaza stricand culturile si gradinile oamenilor. Capsunile nu trebuie sa fie
stricate altfel ielele se intorc si ii iau graiul nesabuitului. Iar cel care arunca
cel mai departe capsuna va fi ajutat de Dumnezeu si va avea recolta cea mai
bogata.
Udatul nevestelor
Tot a doua zi dupa Rusalii, pe Valea Gurghiului are loc un obicei pastrat din
vechime si anume udatul nevestelor. Traditia spune ca femeile udate vor fi
mai frumoase si mai sanatoase. Mai intai are loc o petrecere sateasca, unde
barbatii, tineri si batrani, imbracati in straie de sarbatoare se incing la joc. Se
joaca batuta si invartita, dansuri pline de magie, pe care altadata preotii
pagani le oficiau cu oamenii lor in fata enoriasilor veniti sa se inchine zeilor.
La asfintit se canta melodia “De-a lungul”. Atunci barbatii se aduna si invita
la dans femeile. Intai pe cele casatorite in ultimul an, apoi pe fetele
nemaritate si la urma nevestele “cu vechime”. Stransi laolalta cu totii,
pornesc spre rau unde un flacau asteapta femeile ca sa le arunce in apa.
Barbatii care vor sa-si scape nevestele de la udat trebuie sa se tocmeasca
pentru ele.
253
primeau la ei. Influenta crestinismului si-a spus cuvantul si asupra acestor
ofrande sangeroase si darul catre zei a devenit, treptat, unul simbolic.
In fiecare an, sute de pelerini din tara si de peste hotare se aduna in cel mai
mare pelerinaj catolic din Estul Europei. Ei se roaga Fecioarei pana in zori de
zi. Multi poarta cu ei obiecte personale ale persoanelor netransportabile, pe
care le ating de statuia miraculoasa. Dimineata toata lumea se indreapta,
intonand imnuri si rugaciuni, catre Dealul Calvari, unde este asteptat
rasaritul soarelui. In lumana rasaritului, pelerinii incearca sa desluseasca
vreun semn divin de la Fecioara Maria.
El a fost trimis de catre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a binecuvanta
neamul omenesc, pentru a carui mantuire s-a jertfit Isus. Putini sunt cei care
stiu de ce tocmai a 10 zi de la Inaltarea lui Isus a coborat Sfantul Duh asupra
254
apostolilor sub forma de limbi de foc. Nimic nu se face fara voia Domnului in
imparatia cerurilor, cu atat mai mult pe Pamant. Pentru ca Isus, cand s-a
inaltat la Ceruri, a zabovit cate o zi la fiecare dintre cele noua cete ingeresti
ce apara hotarele celor noua ceruri de pana la Dumnezeu. Abia in cea de a
10 zi, Isus s-a asezat la locul ce i se cuvine in Univers, la dreapta Tatalui. Si
abia atunci, devenind una cu Tatal, El a trimis pe Pamant Sfantul Duh,
puterea ce leaga de-a pururi dreptatea si bunatatea. La evrei Cincizecimea se
mai numea si Sarbatoarea Saptamanilor – a celor 7 saptamani de seceris -
pentru aducerea aminte de ziua in care Dumnezeu i-a inmanat lui Moise
Tablele Legii.
255