VALAHIA IN CARTEA GENEZEI

S. CORYLL CUPRINS
Argument Pe Dunre, spre Eden Havila, cea cu aur bun Misterioasa ar Llah Pe-o gur de rai n loc de ncheiere Bibliografie Adaos. Patru secvene privind ncretinarea romnilor Un om de la rsrit Andrei Calendarul Geii n Noul Testament Dicionar 3 5 29 57 74 126 128 133 133 138 150 152 166

ARGUMENT ncercuit de osti dusmane fara sfrsit. Cu cetatile de pe culmi date flacarilor si cenusei, haituit ca un trofeu de pret, cel mai jinduit, bun de pus intr-o colectie zeiasca, Regele, mai inainte de a se da pe sine, a adunat odoarele Tarii si le-a ngropat sub albia rului Sargetia. Si deodata, transfigurat de atta maretie, rul s-a revarsat peste ntreaga Tara, s-a rarefiat si s-a facut albastru, si de atunci ne mngie cu boarea si ne sageteaza cu viscolul, ne ploua si ne ninge, tainuind Comoara. Si cum nu s-a pomenit niciodata ca n preajma eroilor s nu muieze si tradatorii, pentru potolirea lacomiei, a curiozitatii si a goanei dupa senzational s-a strnit zvonul ca un naimit ar fi dat n vileag taina, iar frumosul cap al demnului Rege de-abia ar fi fost urnit spre Roma, tragnd dupa sine greutatea a munti de juvaieruri din aur, din argint si din pietre scumpe. Cine insa bate magurile n zilele nalte de vara, din maiestuoasa liniste a Sargetiei celei de sus, intelege ca nimic nu s-a clintit din 1ocu-i, Tezaurul dainuind mai departe sub undele albastre, nchis n propriu-i mister. Numai ca nu doar obiecte sclipind in aur, n argint si n nestemate au fost ascunse sub lespezile apei. Mai afund,
3

mai greu de gasit, s-au nmormantat de vii toate tainele vechi de milenii ale unui popor; pna si limba lui. Cteodata, rar de tot, n doar clipe de gratie, Sargetia parea uitnd de sine, mbatata de propriu-i murmur, lasa cumva sa scnteie, fulgerator, cte unul din odoarele ocrotite sub snu-i. Autorului aeestei investigatii i s-a oferit privilegiul nesperat de a putea ntrezari unu1 din acele nepretuite odoare, poate chiar unu1 de o importanta unica, din moment ce e1 straluceste si n paginile de inceput ale Sfintei Scripturi. Un impresionant volum de izvoare istorice si din alte domenii s-au adunat, ca de 1a sine, parca fara cel mai mic efort, completndu-se unul pe altul, armonizndu-se, ca si cum s-ar fi cautat de mult, bucurndu-se ca se regasesc mpreuna, sa depuna marturie ca acea strafulgerare n-a fost jocul unei fantasme ci un adevar ce poate fi probat. Autorul, riscnd cuvantul coplesitor, s-ar simti fericit daca macar unii din cititorii sai i-ar mpartasi bucuria, cu care nu are vanitatea sa se mndreasca, pe care o traieste n smerenie si recunostinta.

PE DUNARE, SPRE EDEN n prezent, capitolul 1 al Facerii, ntia carte a lui Moise atrage n mod deosebit atentia deopotriva a teologilor si a oamenilor de stiinta. In secolul trecut, Darwin, cu teoria sa asupra originii speciilor, parea a fi dat lovitura de gratie conceptiei biblice privitoare la aparitia vietii pe pamnt si, prin extindere, la crearea Universului nsusi. Cu timpul nsa, s-a observat ca argumentele pe care teoria evolutionista se sprijina sunt cu totul fragile, unele chiar falsuri n toata regula, iar altele, absolut necesare demonstratiei, lipsesc cu desavrsire. Astfel, dintr-o teorie imbatabila, evolutionismul s-a vazut curnd redus doar la calitatea, in cel mai bun caz, de ipoteza, mai functionnd doar pe principiul inertiei, n urma puternicului impuls pe care aroganta sa aparitie i l-a imprimat, cu o permanenta pierdere de viteza totusi. n aceste mprejurari, cercetatorii au nceput sa reciteasca referatul biblic, acela pe care darwinismul l azvrlise pe undeva, prin vraistea mitologiilor. Tot mai multi dintre ei recunosc, dupa cntrirea celor doua pozitii contrare, ca este mai dificil sa sustii argumentat evolutionismul dect creationismul, asa cum il expune Biblia. Ba asistam la ceva cu totul inedit. De unde vreme ndelungata, si cu deosebire din secolul XVIII ncoace, stiinta si religia au fost prezentate ca doua adversare ireconciliabile, cu
5

previziunea victoriei iminente a stiintei si disparitia fara glorie a religiei, acum stiinta constata cu surprindere ca, fara voia ei, rezultatele obtinute de ea o conduc sa confirme tot mai multe din relatarile Bibliei, considerate pana de curand simple legende. Elocvente sunt n aceasta privinta prestatiile arheologiei dar si ale altor discipline, de la filosofie si antropologie la istorie, biologie, astronomie si chiar fizica. Dar, se ntelege, evolutionismul nu renunta usor la mareIe avantaj de teren de care dispune. Confruntarea celor doua pozitii se prevede plina de ncordare, cu spectaculoase modificari ale liniei frontului, ceea ce, cum am spus, suscita interesul general. E firesc, n aceasta situatie, ca urmatorul capitol al Facerii sa treaca aproape neobservat. Desi n trecut tocmai aceasta incita curiozitatea la maximum, si anume, partea sa referitoare la Eden. Dar iata acest pasaj: "8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit rai n Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamnt tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mncat; iar n mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunoaterii binelui si raului. 10. Si din Eden ieea un ru care uda raiul, iar de acolo se mparea n patru brae.
6

11. Numele unuia era Fison; acesta nconjura toata ara Havila, n care se afla aur. 12. Aurul din ara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. 13. Numele rului al doilea este Gihon. Acesta nconjura toata tara Cus. 14. Numele rului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar rul al patrulea este Eulfratul." (Facerea 2,8-14) (Aici, ca si mai departe, cnd nu se face o remarca speciala, citam din Bibilia sau Sfnta Scriptura. Bucuresti: Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1968.) n chipul cel mai firesc, oamenii au dorit n decursul timpului sa localizeze Edenul, eforturi ramase nsa fara nici un rezultat ct de ct multumitor, ceea ce a dus pna la urma la sistarea oricaror tentative n aceasta directie. Scepticismul contemporanilor nostri poate fi sintetizat prin afirmatiile a doua personalitati apartinnd la doua culturi diferite si la doua biserici diferite. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Feleacului si Clujului, n comentariile sale la textul biblic, caruia i elaboreaza n prezent o noua versiune, se pronunta categoric: Eden: imposibil de localizat geographic. (Biblia sau Sfnta Scriptura. Versiune revizuita, redactata
7

si comentata de Bartolomeu Valeriu Anania, n Steaua nr. 3, 1995, p. 34.) T.C. Mitchell, M.A., Custode adjunct la Departament of Western Asiatic Antiquities, British Museum, dupa ce trece n revista principalele solutii ce s-au propus de-a lungul timpului, concluzioneaza: Daca tinem cont de posibilitatea ca Potopul sa fi fost universal, este foarte probabil ca acele caracteristici geografice care ar fi putut ajuta la identificarea locului Edenului sa fi fost modificate si astfel localizarea Edenului ramane necunoscuta. (Dictionar Biblic. Oradea: Editura Cartea crestina, 1995, p. 366.) Dar pana ce impasul sa fie att de clar recunoscut, temerarii, de-a lungul vremii, au ntreprins nenumarate expeditii intelectuale pentru descoperirea regiunii geografice unde a fost situat Edenul si, deci, raiul, punctul din care s-a raspndit ntregul neam omenesc. A existat o perioada n primele veacuri crestine cnd subiectul acesta exercita o fascinatie particulara, stare ce s-a perpetuat n tot evul mediu. n traseul demonstratiei ce urmarim s-o facem n lucrarea de fata, vom semnala mai nti una din cartile cele mai incitante dedicate acestei teme. Prin secolul V sau VI a aparut o scriere n limba greaca intitulata Despre cele patru fluvii ale Paradisului. Anonim, de dimensiuni
8

reduse, ea s-a bucurat de o circulatie extraordinara, a fost un adevarat best-seller al acelei epoci si al secolelor ce au urmat, daca ne ghidam dupa numarul impresionant de copii ce ni s-au pastrat. A fost publicata n limba originala, nsotita de un foarte documentat studiu n franceza senmat de Al. Lambrino, n 1924. (Lambrino, Al. "Les fleuves du Paradis", n Melanges de l'Ecole Roumaine en France, 1924, pp. 201 s.u.) Cu totul surprinzator, necunoscutul autor al lucrarii Despre cele patru fluvii ale Paradisului ncepe prin a descrie Dunarea. Si o face nu numai ct poate mai amanuntit, uznd de informatiile de care putea dispune, enumerndu-i afluentii, semnalndu-i cele doua denumiri sub care antichitatea o cunostea, Danubius si Istros, ci dedicndu-i nu mai putin de jumatate din carte, trei capitole din sase. Si aceasta pentru ca el identifica Dunarea cu primul din cele patru ruri ce strabateau Edenul, rul Fison. Al. Lambrino face observatia ca de fapt scrierea are chiar Dunarea ca subiect, celelalte trei ruri neservind dect ca termeni de comparatie cu aceasta. El precizeaza ca trei din multele manuscrise pastrate, Q, L si S, poarta chiar titlul Despre fluviul Dunarea. Daca ne rentoarcem la textul biblic, vom observa ca si acolo exista o dozare a importanei ce li se da celor patru
9

ruri. Nu ne putem da seama de criteriile care au determinat organizarea materialului n scrierea bizantina, dar nu se poate sa nu constatam o paralela evidenta, deliberata sau ntmplatoare, ntre aceasta si referatul din Cartea Facerii. Si n Biblie si n Cele patru fluvii ale Paradisului, rurile sunt nsirate n aceeasi ordine: Fison, Gihon, Tigru si Eufrat. Avem impresia ca aceasta ordine are o ratiune a ei pentru c Moise acorda spatii diferite fiecaruia dintre ruri, si anume descrescator de la primul la ultimul. Astfel, pentru Fison rezerva doua versete (11 si 12), Gihon beneficiaza de un singur verset (13), iar Tigrul si Eufratul sunt cuprinse amandoua ntr-un verset (14). Tara pe care o nconjura Fisonul e caracterizata prin bogatiile sale; tarile vecine cu Gihonul si Tigrul sunt doar amintite, fara nici un determinativ; ultimului ru, Eufratului, nu i se mai alatura nici un nume de tara. Partea ciudata a problemei e ca ordinea in care rurile sunt asezate n text si importanta ce li se da se afla n raport invers proportional cu posibilitatea de identificare a celor patru ape. Spre a ajunge la aceasta, trebuie s-o luam de jos n sus. Pentru Eufrat n-a fost niciodata o dificultate sa poata fi recunoscut. Tigrul a fost si el dedus cu destula usurinta din ebraicul Hidekel. Pentru Gihon, care purta un nume necunoscut, a fost propus Nilul, pe motivul ca Etiopiei n vechime i se spunea tara CUS", cea pe care el
10

o nconjura. n schimb era imposibil de aratat cu precizie care dintre rurile pamntului este Fisonul, cu atat mai mult cu ct nici rii Havila nu i se gasea un corespondent geografic. Ne imaginam, n aceste conditii, ce interes putea strni o carte care venea si recunostea fara ezitare n niste fluvii contemporane, familiare cititorilor, stravechile ruri ale Edenului, fiinnd cndva, la nceputurile lumii. ntrebarea fireasca e cum a ajuns necunoscutul autor bizantin la identificarea Fisonului biblic cu Dunarea. Cum, adica, a reusit sa dezlege enigma ce incita cu atta ardoare fantezia tuturor, sa deconspire ultima necunoscuta ce mai ramasese n ecuatie? Aici trebuie sa spunem ca meritul nu-i revine autorului nostru. Lucrarea, n ce priveste descrierea celor patru fluvii, este o compilatie dupa autori antici, de la Herodot la Eratostene (pe care-l prelua prin Strabon), Diodor si Polibiu (Lambrino, Al. Op. cit., pp. 210-211.). Nici identificarea Dunarii cu Fisonul nu-i apartine. El i urma n aeeasta pe naintasii sai, scriitori din secolul IV, dintre care cel mai prestigios si mai demn de crezare este Sf. Efrem Sirul, (Ibidem, pp. 208-210.) autori ce, nu ne ndoim nici o clipa de acest lucru, n mod sigur nu inventau, pentru ca nu succesul ieftin, "de public", l urmareau ei n ceea ce scriau, ci aflarea adevarului, care, deci, cu siguranta, nregistrau ceea ce, la rndu-le, gaseau n
11

traditii stravechi sau n lucrari ntre timp disparute, necunoscute noua. Dar, mai nainte de a cauta si alte izvoare care sa sustina aceast, la prima vedere, insolita teza, sa ncercam sa risipim o nedumerire pe care ea o provoaca. Prezena Dunarii printre rurile Edenului deruteaza n asa masura ncat ipoteza e respinsa din capul locului, cu totala nencredere, daca nu cu superioara ironie. Mai nti Dunarea e prea departe de regiunea n care ar fi putut fi Edenul si, n orice caz, de Tigru si Eufrat, cu care e greu sa ne imaginam ca ar fi putut avea vreodata o legatura. Apoi, ea se gaseste la apus fata de locul n care traia Moise si fata de care, dupa precizarea sa, Edenul era situat la rasarit. Al. Lambrino, n studiul sau, mpaca aceste nepotriviri invocnd conceptia celor vechi dupa care fluviile puteau intra n pamant si sa reapara n orice punct al lumii, strecurndu-se chiar pe sub fundul marilor (Ibidem, p. 210. Leon Diaconul scrie chiar despre Dunare: Se zice ca Istrul numit Fison e unul din cele sase (sic!) fluvii care curg prin Eden; el izvoraste din rasarit, curge pe sub pamnt, prin ntelepciunea nemasurata a Creatorului, si iese iarasi la iveala n muntii celtici, apoi strabate Europa, se desparte n cinci brate si se revarsa n Pontul Euxin. Fontes Historiae Daco-romanae (se va cita: F.H.D.R.), Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1970, vol. III, p. 681.), viziune ce
12

face sa dispara orice imposibilitate geografica. Vom vedea numaidect ca nu suntem nevoiti sa recurgem la aceasta ultima soluie pentru a clarifica lucrurile. Daca reusim sa ne debarasam o clipa de prejudecati si automatisme ale gndirii, constatam ca includerea Dunarii printre rurile Edenului nu ridica nici o dificultate n plus fata de a celorlalte trei numite n Facerea. Si sa pornim chiar de la izvoare. Se va spune ca izvorul Dunarii e mult prea departe n vest pentru a se putea accepta ca ea se desprinde, mpreuna cu celelalte trei ruri, dintr-o singura matca ce strabatea la nceput Edenul. Dar Nilul? Unde se afla izvoarele lui si cu ce e mai verosimila provenienta lui din rul primordial al Edenului? nca Herodot stia ca Nilul /.../ porneste de la aceeasi departare ca si Istrul. (F.H.D.R., vol. I, p. 25.) Dar sa renuntam si la Nil, pentru ca nici el nu apare sub acest nume n textul din Facerea si nu e sigur deci ca acolo e vorba de el. Sa ne restrngem asadar investigatia la cele doua ruri "sigure", la Tigru si Eufrat. Provin ele dintr-o sursa comuna si se desfac apoi n doua brate la un moment dat pe parcurs? Realitatea arata exact invers. Si daca raiul era situat undeva mai sus de aceasta rasfirare a rului n mai multe brate, unde se gasea el totusi? n muntii Caucaz? Daca privim lucrurile cu toata seriozitatea, trebuie sa recunoastem ca nimic nu ne ndreptateste sa includem fara rezerve Tigrul si Eufratul printre rurile Edenului, n timp ce refuzm
13

att de categoric aceasta calitate Nilului si Dunarii, ele, cu toatele, putnd candida la rvnita demnitate cu sanse absolut egale. Nu vom putea avansa n clarificarea ntr-adevar dificilei dileme dect apelnd la textul scripturistic si ncercnd sa-l descifram ct mai corect. Citim asadar: "Apoi Domnul Dumnezeu a sadit rai n Eden..." (Facerea 2,8), de unde reiese ca "Eden" si "rai" initial nu erau sinonime, asa cum au devenit mai trziu, ci ca Edenul (Cercetatorii nu cad de acord n legatura cu semnificatia termenului "Eden". Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania, mpreuna cu altii l interpreteaza ca nume propriu, insemnnd "bucurie", "desfatare". Dupa alta opinie, cuvntul ar nsemna pur si simplu "cmpie" ("edin" n sumeriana, "edinu" n acadiana nsenmnd "loc ses"), deci n-ar indica dect o forma de relief, o zona plana, n care Dumnezeu ar fi sadit raiul. Era un spatiu geografic mai extins, n care Dumnezeu a sadit pe o anumita portiune o gradina (n traducerile romanesti "rai"; "Paradis", cum apare n Septuaginta, este un cuvnt persan nsemnand, la fel, gradina, loc frumos cu vegetatie ncntatoare, nconjurat de zid"). Prin Eden curgea un ru care, dupa ce strabatea raiul, se despartea n patru brate ce purtau numele stiute si carora cautam sa le gasim corespondentele n geografia cunoscuta de noi. Aici trebuie sa facem distinctie ntre doua planuri ce obisnuit se
14

confunda: epoca pe care Moise o evoca, situata cndva, la nceputul lumii, imposibil de determinat istoric, si momentul n care Moise scrie. Moise a trait n jurul anului 1300 .H. ( Judy Pearsall and Bill Trumble cds. The Oxford English Reference Dictionary. Oxford University Press, 1995, p. 942.) n linii generale, lumea din timpul sau, cel putin n ce priveste continentele, marile si oceanele, cursurile marilor fluvii, arat asa cum ocunoastem si noi. n schimb, exista o diferenta enorma ntre geografia contemporana lui si cea din timpul primilor oameni. ntre aceste doua momente avusesera loc transformari radicale, ce modificasera cu totul scoata terestra, determinate n principal de Potop, dar si de alte fenomene la care ne vom referi n continuare. Asadar, nici pe vremea lui Moise regiunea unde va fi existat Edenul nu mai corespundea cu ambianta n care a vietuit Adam. Si ca sa exemplificam cum suntem obligati sa diferentiem cele doua planuri, Moise, referindu-se la rurile Paradisului, pomeneste tarile Havila, Cus si Asiria, tari care n timpul n care scria el puteau exista, dar nicidecum pe vremea lui Adam si a Evei cnd, n afara de ei, nu mai era pe pamnt nici un alt om, daramite popoare care sa hotarniceasca tari. Cu alte cuvinte, rul Fison nconjura tara Havila si rul Gihon tara Cus, iar Tigrul trecea prin fata Asiriei prin secolele XIII-XII .H. si nu pe timpul cnd Adam si Eva traiau n Eden.
15

Dintre fenomenele care, ntre Adam si Moise, au schimbat fundamental nfatisarea pamntului, amintim doar deriva continentelor. Oamenii au observat o izbitoare asemanare ntre liniile ce traseaza tarmul continentelor, ntre tarmul de apus al Europei si cel de rasarit al Americii de Nord, ntre tarmul de apus al Africii si cel de rasarit al Americii de Sud, ca si cum portiunile de pamnt respective ar fi constituit initial o singura unitate ce ar fi fost parca decupata cu foarfeca, figurile rezultate fiind apoi ndepartate una de alta. Alfred Wegener a fost primul care, n 1912, a sustinut public teoria deplasarii continentelor (Glashouwer, Willem 1.1. Asa a aparut lumea. Bielefeld: Christliche Literatur-Verbreitung, 1993, p. 167.). Cercetari ulterioare, facute de specialisti apartinnd diferitelor discipline stiintifice, au confirmat ntru totul aceast teza, astazi nimeni nemaindoindu-se de temeinicia ei. nca o invitatie sa fim mai circumspecti atunci cnd judecam "naivitatea" celor vechi. Binenteles ca ei nu dispuneau de cunostintele accesibile noua si fatalmente erau eronati n multe din convingerile lor. Trebuie nsa sa nu punem pe seama lipsei lor de informare tot ceea ce n spusele lor nu corespunde cu modelele noastre de gndire. Trebuie sa acceptam ca n decursul evoluiei civilizatiei, aceasta s-a tot imbogatit cu cunostinte noi, dar a mai si pierdut cte ceva pe drum, asemenea omului care ct
16

traieste tot nvata, dar mai si uita. Ideal ar fi, pe ct ne e posibil, sa facem distinctie ntre inocenta reala a naintasilor, determinata de stadiul dezvoltarii n care se aflau, si afirmatiile lor ce ne pot intriga, dar asta numai din cauza ca, de data aceasta, ei beneficiaza de cunostinte ce noua ne lipsesc, caz n care cei ce sufera de inocenta nu mai sunt ei, ci noi. Pentru ca, iata, am surs de fiecare data cnd i-am ntalnit pe cei de demult sustinand ca pamntul nu-i dect o insula n mijlocul oceanului. "Homer a nfatisat pamntul populat scaldat de jur mprejur de ocean", observa Strabon. (Strabon, Geografia, 1,3.) si asa credeau toti. De unde sa stie ei de America, pe care noi am descoperit-o? De unde sa aiba ei habar de Australia!? Dar de Antarctica, pe care noi de-abia acum o cartografiem!?... Da, numai ca ei batusera cu piciorul America si Australia naintea cumplitului "razboi de secesiune" ce le-a razletit de Lumea Veche. Nu Homer, binenteles, si nici altii prea apropiati n timp de el, ci stramosi ndepartati ai lor, de la care ei au mostenit nsa aceasta informatie, ca pamntul a fost cndva, ntr-adevar, o insula n mijlocul oceanului. Iar n cazul de fata si nu e singurul - stiinta da cstig de cauza "naivitatii" batrnilor si nu "atotstiintei noastre. Teoria derivei continentelor ne ajuta sa ntelegem mai bine chiar textul biblic referitor la facerea lumii. Cnd citim: "si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la
17

locurile lor si sa se arate uscatul Si a fost asa. Si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul" (Facerea 1,9), impresia pe care o avem e aceea ca uscatul, ntr-un singur bloc, apare n mijlocul oceanului planetar, (Aceeasi viziune o semnaleaza Mircea Eliade la vechii egipteni: "Asemeni attor alte traditii, cosmologia egipteana ncepe cu aparitia unei coline din Apele primordiale. Aparita acestui "loc dinti" deasupra imensitatii acvatice semnifica ivirea pamtului, dar totodata a luminii, a vietii si a constiintei". Eliade, Mircea. Istoria credintelor si ideilor religioase. Traducere de Cezar Baltag. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1991,vol. I, p. 91.), textul biblic ce ne sugereaz aceast imagine fiind de o claritate mai mult dect cristalina. Pna de curnd nsa ne refuzam privelistea trasata sigur de text, ajustnd-o, adaptnd-o cunostintelor noastre geografice (pe care cei vechi, nici chiar Moise, n-aveau cum sa le posede!). Astfel, "despartirea apelor de uscat", care nseamna o separare neta, uscatul la un loc si apa nesfarsita peste tot n juru-i, o frmim, aici un continent, dincolo altul, ntre ele insule nenumarate, aici un ocean, de partea cealalta altul, si apoi mri, pe aici si pe dincolo, pna ce totul se suprapunea perfect peste conturele din atlasul nostru scolar.

18

Dar teoria derivei continentelor se conjug perfect si cu Potopul. Aspectul actual al Terrei ne crea mari greutati in intelegerea teribilei revarsari de ape. Ca amintirea acesteia s-a pastrat la popoarele Orientului Mijlociu, n spatiul familiar Bibliei, e ceva firesc, dar c o ntlnim la populatii raspandite pe tot globul, de la amerindieni la
19

triburile malaieziene, e lucru n stare sa ne mire. Ceea ce nsa devine foarte verosimil daca raportam totul la o singura insula, asa cum pamntul a fost la nceputuri. Dupa cum ne era imposibil sa ne imaginam cum va fi adunat Noe animalele din America sau din Australia. Dar pe continentul primordial, care, presupunem, avea o clima suficient de uniforma, animalele trebuie sa fi trait mpreuna, soiurile cele mai diferite, ca ntr-o gradina zoologica, pretndu-se asadar la mbarcarea lor n arca. Si iata cum stiinta, "adversarul de moarte al religiei", ne faciliteaza ntelegerea mai exacta a textului Sfintei Scripturi. Si ca sa revenim la subiectul nostru, acel unic continent primordial, Pangeea, diferea deci n mod sigur de ceea ce geografia fizica ne arata azi. Fara a avea nici un indiciu care sa ne sprijine, dar nici vreunul care sa ne contrazica, putem presupune ca acele ruri, care se vor numi apoi Dunare, Nil, Tigru si Eufrat, si care si n forma lor de azi, venind din directii opuse, de la vest, sud si nord, converg spre un aproximativ centru al Lumii Vechi, putem presupune asadar ca la nceputuri nu este exclus ca ele sa se fi apropiat mult mai mult unele de altele, poate pna la confluenta.

20

21

22

Pentru ca nu e sigur daca textul din Facerea, atunci cnd se refera la aceste ruri, le considera "guri" de varsare sau afluenti ai rului ce uda raiul. "Cuvntul ros (cap, capat, nceput), spune T.C. Mitchell, este interpretat n diferite moduri de cercetatori, n sensul de nceput al unui brat, ca ntr-o delta, mergnd n josul rului, sau nceputul, jonctiunea, unui afluent, mergnd n susul apei. Ambele interpretari sunt posibile, desi a doua este mai probabil, (Mitchell, T.C. Op. si loc cit.)

23

A doua interpretare, am adauga noi, nu numai ca este mai probabila, dar, n realitate, este singura posibila. Altfel nu numai Dunarea si Nilul sunt de neacceptat printre fluviile Edenului, ci chiar si Tigrul si Eufratul care, cum am mai spus, se pot uni spre a forma un singur ru, dar n nici un caz nu formeaza initial un ru unic din care sa se desparta apoi. Din cele spuse pna acum reiese posibilitatea ca, n conditiile de relief si hidrografice ale pamntului de dinaintea separarii sale n continente, Dunarea sa fi fost ntr-adevar unul din cele patru ruri ale Edenului pomenite n Cartea Facerii. Acest lucru l afirma, cum am vazut, fara nici un dubiu, un autor anonim din secolele V sau VI n scrierea sa de un enorm succes n epoc, Despre cele patru fluvii ale Paradisului. El se baza pe afirmatii anterioare ce sustineau aceasta, ntre care ale lui Severian, episcop de Gabala (Lambrino, Al. Op. cit. p. 209.), dar mai ales ale sfntului Efrem Sirul (secolul IV). Fara a sti de unde si-au cules acestia din urma informatiile, nu putem accepta ca ei le-au inventat pur si simplu, ci ca le-au preluat la rndu-le de la naintasii lor, deci ca traditia referitoare la Dunare trebuie sa fi avut vechime apreciabila n momentul in care a fost consemnata n documentele pastrate pna la noi. Traditie ce s-a prelungit apoi foarte mult, pentru ca si n secolul X Leon Diaconul, participant la expeditia mparatului Vasile II mpotriva bulgarilor, scria despre "Istrul
24

numit Fison", acesta fiind unul din fluviile, care curg din Eden ( F.H.D.R. vol. II, p. 681.) Dar, pentru a ajunge la o concluzie acceptabila fara rezerve, avem nevoie si de alte dovezi care sa sustina aceasta teza, cum se vede att de veche si totusi azi ca si necunoscuta. Pentru c ea poate fi, la origine, si o simpla presupunere. Cum am mai zis, oamenii au fost tentati sa identifice pe teren cele patru ruri ale paradisului. Iar daca n ce priveste Tigrul si Eufratul lucrurile erau (sau pareau a fi) clare, Nilul alaturndu-li-se si el, Fisonul ramanea deschis oricaror variante, de la Ind pna la niste praie de prin Armenia, sau chiar canale de irigatie mesopotamiene. nca din secolul I Iosif Flaviu propunea Gangele ca fiind Fisonul. ( Iosif Flaviu. Antichitati iudaice. I,I,3.) Ipotez ce, sa recunoastem, nu e cu nimic mai verosimila, din punct de vedere geografic, dect cea referitoare la Dunare. n formularea lui Iosif Flaviu surprinde expresia ca rul din rai "curgea n jurul ntregului pamnt", ceea ce duce cu gndul la faptul ca Edenul n care Dumnezeu a sadit raiul cuprindea ntreaga suprafata terestra. Oricum, Edenul reprezenta n interpretarea tuturor un loc privilegiat, chintesenta a pamntului. Era firesc asadar ca si rurile ce-l strabateau sa fie cele mai impunatoare din cte erau cunoscute. Dunarea se numara categoric printre acestea autorul scrierii Despre cele patru fluvii ale Paradisului chiar face precizarea ca ea e, alaturi de Nil, cel mai mare
25

fluviu din lume (Lambrino, Al. Op. cit. p. 211.) - fapt ce o recomanda sa beneficieze de statutul de ru al Edenului. Un motiv pentru a alatura celor doua fluvii mesopotamiene Dunarea si Nilul, pe lnga marimea lor, putea fi si acela ca, luate toate mpreuna, ele udau Asia, Africa si Europa, deci toate continentele Lumii Vechi. Vorbind despre fluviul Edenului, Mircea Eliade spunea ca acesta se desfacea n patru brate si ducea viata n cele patru regiuni ale pamntului.( Eliade, Mircea. Op. cit. p. 174.) Asadar, sunt multiple motivatii ce pot explica includerea Dunarii printre rurile Edenului, cu att mai mult cu ct nu exista un ru anume care sa se cheme Fison, deci ea, ca si alte ape curgatoare, putndu-si revendica acest nume. Va trebui, prin urmare, sa gasim alte argumente care s-o ndreptateasca la aceasta. Dar, mai nti, chiar nu exista un ru cu numele Fison? A aparut la un moment dat o scriere bizantina, continnd patru dialoguri, cu unele parti pline de bizarerii ce prevestesc povestirile horror de azi. Cititorul evului mediu savura din plin o asemenea literatura, nclinatie ce i-a transmis-o si urmasului sau direct, cititorul modern. S-a crezut un timp ca autorul ar fi Caesarios, medic si naturalist care traise n secolul IV la Constantinopol, fratele Sfntului Grigore de Nazianz. S-a observat nsa ca anumite referinte din scrierea lui vizeaza o perioada mai
26

trzie, drept care autorul a fost plasat cndva, prin secolul VI, iar, cum tot nu i s-a aflat numele adevarat, i s-a spus Pseudo-Caesarios. Pe noi el ne intereseaza pentru ca, ntr-un loc din dialogurile sale, afirma: "Priveste la /.../ unul singur din cele patru fluvii care curg din izvorul ce se afla n Paradis, si anume la cel numit Fison de Scriptura noastra, Istru la eleni, Danubius la romani, Dunavis la goti.( F.H.D.R. vol. II, p. 484.) nca un izvor deci care identifica Dunarea cu Fisonul biblic. Cu adevarat extraordinar nsa pentru demonstratia noastra e ceea ce spunea Pseudo-Caesarios mai departe, atunci cnd, referindu-se la oamenii locului, i indica pe acestia drept "fisoniti numiti si danubieni". De data aceasta lucrurile se asaza ntr-o cu totul alta perspectiva. Daca Pseudo-Caesarios vorbeste n cunostinta de cauza, nu mai avem de-a face cu un autor sau altul care, mai mult sau mai putin ntemeiat, din dorinta de a gasi pe teren corespondentele fluviilor din Eden, justificat sau nu, include Dunarea printre acestea, ntreprindere ce poate exprima o realitate, dar, tot att de bine, poate fi si o simpla presupunere, noua fiindu-ne aproape imposibil de a da un verdict ntr-un sens sau n altul. Dimpotriva, din felul n care Pseudo-Caesarios se exprima, reiese ca exista o populatie care se numea fisoniti si danubieni, dupa numele fluviului pe lnga care traiau.
27

Prin urmare, trecem din zona speculatiilor n cea a realitatii palpabile. Daca nu nvatatii, nu cercetatorii, ci oamenii de rnd stiau ca Dunare si Fison e unul si acelasi ru, iar ei nsisi spun fisoniti si danubieni, nseamna ca ei aceasta o stiu de cnd s-au pomenit, ca nu mai avem de-a face cu presupuneri ci cu date sigure. Informatia lui Pseudo-Caesarios e cu att mai demna de luat n seama cu ct ea vine n deplin consens cu ceea ce stim despre atitudinea vechilor locuitori de aici fata de Dunare. "nainte de razboi, dacii se duceau sa bea apa din Dunare - un fel de impartasanie - caci pentru ei batrnul fluviu era sfnt. (Giurescu, Constantin C. Istoria romanilor. Bucuresti: Editura Cugetarea, 1939, p. 25.) Strabon ne informeaza ca bratul Sfntului Gheorghe se numea "Gura sacra". (F.H.D.R. vol. 1, p. 241.) Toate acestea ne ndreptatesc sa credem ca "Pe-o gura de rai" nici n-a fost la nceput o metafora, asa cum o simtim
28

azi, ci exprimarea la propriu, n termenii cei mai exacti, a unei realitati, Dunarea nsasi fiind "gur" a rului ce ieseadin rai.

Dunarea, oglinda a cerului, "gura de rai". Gura bratului Sfntul Gheorghe HAVILA, CEA CU AUR BUN Cnd Moise, de pe muntele Nebo, din vrful Fazga, privind Tara visului sau, idealul caruia, asemenea tuturor marilor vizionari, i nchinase ntreaga sa viata dar pe care nu-i va fi dat sa-l atinga, daca ar fi putut strabate cu
29

privirea mult mai departe, ar fi zarit, peste hotarele lui Isahar, Zabulon si Aser, pe tarmul cel mai de apus al Asiei, o mare cetate ce se pregatea febril de razboi. Cetatea se chema Troia, iar conflagratia ce urma sa nceapa a fost primul mare razboi ce, pe lnga distrugerile ngrozitoare, pe lnga victimele fara numar si pagubele irecuperabile, a prilejuit si o epopee de geniu: Iliada. Obisnuit, razboaiele se rezuma doar la primele efecte. Moise sorbea din priviri Tara att de mult dorita. O lua, ntreaga, ntru sine, daca ea refuza sa-l primeasca pe el n ea. Erau ultimele lui cIipe. Greu de spus, n graba de a nu scapa nimic din ce i se desfasura naintea ochilor, nici o magura nici o vaiuga, nici o cararuie ce se pierdea ntr-un crng de maslini, daca mai apuca, asa cum se zice, sa-si depene, ct de fulgerator, imaginile propriei vieti, att de vii, de concrete, de ncordate, odinioara, mai rarefiate acum dect un abur albastrui... Mica arca de papura, n care el, prunc, plutise si pe care fiica faraonului o pastra printre odoarele sale cele mai de pret ... egipteanul omort si ascuns n nisip... enormele parapete de apa, de-abia tinndu-se sa nu se prabuseasca peste defileul deschis prin mijlocul marii... greutatea celor doua lespezi de piatra, grija cu care le cobora, din stanca n stanca, strngndu-le la piept, sa nu se zgrie cumva ceea ce degetul lui Iahve
30

atinsese, pentru ca apoi sa le sfarme el nsusi, dupa ce indignarea l frnsese pe e1... Sau, daca mai apuca sa recapituleze ceva din ceea ce scrisese: "La nceput a facut Dumnezeu cerul si pamntul... Apoi Domnul Dumnezeu a sadit rai n Eden... un ru care uda raiul... patru brae. Numele unuia era Fison: acesta nconjura toata tara Havila, n care se afla aur..." Geografia cunoscuta noua nu a nregistrat niciodata o "ar Havila". Apar doua persoane cu acest nume printre urmaii fiilor lui Noe n Facerea 10,7 si 10,29, reamintite n I Paralipomena 1,9 si 1,23. O localitate Havila, "n fata Egiptului", probabil prin desertul Sinai, e mentionata n Facerea 25,18 si I Regi 15,7. Un oras Avila se gaseste n Spania. Ca sa descopcrim "tara Havila" cea din Eden, trebuie s-o cautam pe lnga rul Fison care "o nconjura", iar, cum nici o hart nu ne-o prezinta, urmeaza s-o deducem din numele vreunui popor din acea regiune. La nceputul Cntului XIII al Iliadei, Zeus, lundu-si privirea de la Troia, si-o poarta peste Bosfor, "tari si noroade sa vada". Poetul nu numeste tarile strabatute de privirea lui Zeus, dar ne spune popoarele ntlnite: tracii, moesii si "aviii cei mai drepti dintre toti muritorii". (Homer, Iliada. n romneste de G. Murnu. Studiu introductiv si comentarii de D.M. Pippidi. Bucuresti:
31

Editura de stat pentru literatura si arta, 1959, Cntul XIII, 3-6. (n traducerea inegalabila a lui Murnu, din rigori de versificatie, expresia devine: "abii cei plini de dreptate").) Intelegem de aici trei lucruri: 1) c Zeus, firesc, pornind de la Troia, si trece privirea peste Peninsula Balcanica de la sud spre nord, judecnd dupa ordinea n care popoarele ntlnite sunt enumerate (Traseul strabatut cu privirea de catre Zeus de la sudul la nordul Peninsulei Balcanice e ct se poate de evident. Totusi, pentru a evita confuzia ce s-ar putea face ntre moesii de 1nga Dunare si misii din Asia Mica, Strabon reface si el, corect, spatiul privit de Zeus. A judeca altfel, spune el, nseamna a confunda continentele si a nu ntelege ce vrea sa spuna Homer. F.H.D.R. vol. I, p. 227.); 2) ca, daca tracii ocupa sudul peninsulei, iar moesii nordul, din muntii Hemus pana la Dunare, aviii trebuie sa fie undeva, n nordul Dunarii; 3) ca, asa cum tracii au dat numele lor zonei n care traiau, aceasta fiind Tracia, iar, dupa moesi, tara lor s-a numit Moesia, si tara aviilor trebuie sa se fi numit cumva dupa numele lor, Aviia sau Havila. Ca Homer avea cunostinta de aceste nume e de la sine nteles, din moment ce "ochii luminosi" ai lui Zeus tineau sa vada "tari si popoare". Cum nu ni se dau dect denumirile popoarelor, cele ale tarilor
32

sunt subntelese, nou revenindu-ne sarcina doar de a le nsira n paralel cu popoarele locuite de ele: Tracia, Moesia, Havila. Dar sa vedem cine erau acesti avii (n greceste abioi, b corespunzand sunetului nostru v). Ei apar asadar prima data la Homer. Si e ciudat ca faptul a trecut neobservat de catre istoricii romni, el fiind de o importanta deosebita: prima mentiune a populatiei dacice, ceea ce devanseaza cu trei secole pomenirea de catre Sofocle a getilor. Din felul n care Homer o face, avem motive sa sustinem ca aviii nu erau un trib oarecare, unul din multele ce vor fi populat spatiul dacic, ci acela care detinea pozitia predominanta, din moment ce Homer l remarca doar pe el din toata regiunea de dincolo de Dunare. Si asa cum Tracia sau Moesia, desi populate, cum stim de la istoricii de mai trziu, de o multime de triburi, ele, ca ri, si apoi ca provincii ale Imperiului roman, se numesc dupa cel mai reprezentativ, tot astfel, macar n secolul VIII .H., cnd a fost scrisa Iliada, daca nu mult mai devreme, nca pe timpul razboiului Troiei, Dacia, unde aviii detineau locul cel mai de frunte, prin analogie trebuie sa se fi numit Aviia sau Havila.( Hasdeu explica terminata ila (n cuvinte precum argila din arg+ila) ca provenind din sufixul sanscrit la precedat de vocala de legatura i. Hasdeu, B. P.
33

Paleontologia vestmntului, armei si locuintei n Romania, n Scrieri istorice. Bucuresti: Editura Albatros, 1979, vol. II, p. 28.) Ba avem motive sa mergem chiar mai departe. Felul n care Homer i pomeneste pe avii ar putea nsemna ca el nici nu se refera la un trib, ci, sub acest nume, genialul poet ntelege poporul din acea tara, ca sa reluam exact expresia sa din versul citat. Pentru ca frapeaza determinativul cu care el i caracterizeaza pe avii, "cei mai drepti dintre toti muritorii", identic cu cel atribuit de Herodot getilor: "cei mai drepti dintre traci".( Herodot. Istorii, IV, 93.)

n urma cu 5000 de ani, nflorea pe teritoriul Romniei o cultura ale carei dimensiuni spirituale ne ramn nca necunoscute. Despre altitudinea acestora ne vorbeste
34

ceramica de Cucuteni care "ne ncnta nu numai prin elegana rafinat a formelor, dar si prin compozitiile savante ale decoratiei spiralice sau meandrice, pictata n culori calde care se mperecheaza n armonii de o riguroasa sobrietate."

Aviii, deci, pe timpul razboiului Troiei si, desigur, pe vremea lui Homer, par a nu defini un trib, fie el si cel nsenmat ntre altele, ci un popor, asa cum analog se vor ntelege mai trziu termenii de daci sau geti. Ar trebui sa nu mai revenim asupra credibilitatii istorice a capodoperei lui Homer, asupra raportului dintre documentar si fictiune aflat n ea, daca n-am manifesta mereu
35

tendinta de a nclina balanta n favoarea acesteia din urma. Dar sa ne reamintim ca atunci cnd omul de afaceri Schliemann tot batea pamntul cu coada tnacopului sa vada unde suna a zidarie ngropata, istoricii prea sobri l considerau un biet diletant posedat de o idee fixa, ei fiind convinsi ca nici vorba sa fi existat vreodata un razboi troian, dupa cum n-a existat nici Troia si nici chiar Homer. Pentru ca apoi sa se repeada cu totii sa masoare, sa fotografieze, sa filmeze Troia pe care "arheologul diletant" le-o asezase sub reflectoare. Sa avem n vedere faptul ca atunci cnd, ca specialisti, depasim doza de scepticism necesara, si asta ni se ntampla frecvent, devenim noi nsine robii unei idei fixe rasturnate, reversul acelora pe care le combatem cu mai multa vehementa.

36

ntr-un pe ct de doct pe atat de elegant studiu, D. M. Pippidi spunea n acest sens: "Cea dinti idee falsa de care ne-a fost dat sa ne lepadam e prejudecata romantica despre caracterul "spontan", "naiv" si "primitiv" al creatiei homerice /.../ Iluzia de care vorbim s-a destramat n fata descoperirilor arheologice, etnografice si lingvistice... (Homer. Op. cit. Introduccre, p. 18.).

Sa nu privim deci prea superficial pe aviii lui Homer. El a "scris" cu mult naintea istoricilor, deci n-are cum fi confirmat de izvoare contemporane lui. Dar sa ne imaginam ca, n lipsa unor izvoare istorice, n-am acorda
37

nici un credit "vlahilor" din Cntecul Nibelungilor sau din Povestirea vremurilor de demult, pe considerentul ca acestea nu sunt dect niste creatii folclorice, si am concluziona ca acesti vlahi sunt cineva care n-a existat niciodata!

Martorii unei civilizatii stravechi: descoperite n 1961 n apropiere de Orastie, "Tablite1e de la Tartaria" contin o scriere "mai veche dect tablitele de la Uruk, socotite ca fiind cele mai vechi monumente grafice din lume."

Din fericire, ca si vlahii, aviii au fost nregistrati si ei si de catre istorici. Strabon i aminteste tocmai n locul n care, citndu-l pe Homer, se refera la privirea lui Zeus asupra
38

"tarilor" si "popoarelor" din Peninsula Balcanica. Dupa traci si moesi, el i adauga, urmndu-l pe Homer, pe "aviii care (spune el) sunt sciti." Textul lui Strabon e foarte interesant tocmai pentru ca el, silindu-se sa demonstreze ca aviii sunt sciti, ne convinge exact de contrariu. E evident ca n acest loc scrisul sau capata un caracter polemic, razboindu-se cu alte documente, din pacate noua necunoscute, dar al caror continut l putem usor reconstitui. Strabon se straduieste sa-l convinga pe cititor ca termenul de "skistai" (cei ce se abtin de la placerile lumesti) nu este justificat sa fie atribuit aviilor, asa cum deducem ca alti autori o faceau, cuvntul trebuind sa fie citit "skitai" (sciti). Dar iata textual cele spuse de Strabon: "Cuvntul "avii" nu ar trebui nteles n legatura cu abtinerea de la placerile trupului /.../ E drept ca pe acestia, care duc o viata atat de modesta si folosesc att de putine lucruri, lumea sa-i numeasca "cei mai drepti". Caci nteleptii, nefacnd aproape nici o deosebire ntre dreptate si cumpatare, au urmarit n primul rnd multmirea cu putin si simplitatea. (F.H.D.R. vol. I, p. 227.) Pasajul ar merita o analiza mult mai ampla, pentru ca el isca o multime de sugestii. n primul rd, din dorinta de a diminua meritele aviilor, Strabon sustine ca acestia sunt numiti "cei mai drepti" cu o oarecare larghete, nu pentru ca ar practica o "dreptate" n aceeptia obisnuita a termenului, ei din cauza ca duc o viata virtuoasa,
39

"nteleptii" ntelegnd prin dreptate chiar aceasta, cumpatarea, multumirea cu putin, simplitatea. Dar acesta este chiar sensul acordat n cartile Noului Testament cuvntului grecesc "dikaios", tradus n romneste prin "drept", care nsa are bogatia semantic aceeasi cu care l nzestreaza "nteleptii" lui Strabon. Privind n viitor, cu o asemenea viata, ntelegem de ce "aviii" vor primi Vestea cea Buna, Evanghelia, att de firesc. Traseul expunerii noastre nsa ne conduce sa urmarim acele elemente care i recomanda pe aviii de la Dunare drept locuitorii tarii Havila. Asadar, Strabon avea naintea ochilor texte n care aviii erau socotiti "skistai", asceti, el contrazicnd temeinicia unui asemenea calificativ si sustinnd ca trebuie citit "skitai" (scitii) (Atlasul antic de la Gotha preia dupa Tabula Peutingeriana niste "abii-scythae" mai la nord-est de Persia. Dar daca vor fi trait abii prin Asia Centrala, acestia nu puteau avea nimic n comun cu cei ai lui Homer de pe malurile Dunarii. Perthes, Justus. Atlas antiquus. Gotha: Justus Perthes, 1897, Tab. 8.). Ceea ce nseamna ca pna la el aviii n-au fost considerati sciti. Recunoaste ca lumea i numeste "cei mai drepti", desi el vine cu amenda-mente si la aceasta.Vorbeste despre ei ca despre niste contemporani (suntem pe la nceputul erei crestine), desi aducerea lor n discutie a fost prilejuita de un citat din
40

Homer; deci Strabon, implicit, confirma continuitatea acestei semintii de oameni pe intervalul de peste un mileniu, ba cu pastrarea de catre ei, n decursul unei att de lungi perioade, a atributului cu care Homer i-a nregistrat pentru ntaia oara: "cei mai drepti". Un secol mai trziu, Arian, un scriitor din Bitinia (e curios interesul fata de aceste locuri a autorilor provenind din provinciile trace, precum Bitinia, de unde era si Dio Cassius, istoricul razboaielor lui Traian cu Decebal, sau Pontul, patria lui Strabon), Arian deci vorbind de expeditia peste Dunare a lui Alexandru cel Mare, spune: "Nu peste multe zile au venit la Alexandru soli din partea scitilor numiti avii pe care Homer i lauda n epopeea sa ca fiind cei mai drepti dintre oameni. (F.H.D.R. vol. Isp. 587.) Nici de aici nu reiese ca aviii ar fi fost sciti, ci ca "solii din partea scitilor" se chemau avii, ceea ce poate nsemna ca ei apartineau acelora dintre geti care se aliasera cu scitii mpotriva invaziei macedonene. A fost, cu alte cuvinte, trimisa o delegatie care, n termenii de azi, sa corespunda cel mai bine unei misiuni diplomatice, sa aiba prestanta, un credit moral, n cazul dat sa stie greceste. Citarea calificativului cu care Homer "i lauda" pe avii vine sa certifice ca acestia erau cei mai indicati sa poarte tratativele cu marele mparat.

41

Deducem ca n aceasta epoca, putin nainte de nasterea lui Iisus Hristos si n primele secole crestine, aviii nca existau si erau cunoscuti de istoricii timpului. Desi e vizibil ca rolul lor politic a scazut considerabil. Un Homer al acestui moment nu i-ar mai evidentia ca pe cei mai reprezentativi locuitori ai nordului Dunarii. Daca nu cumva ei, ca protoprini ai dacilor, se dispersasera pe parcursul attor secole n nenumarate triburi nregistrate pe teritoriul carpato-dunarean. Oricum, si acum numele lor nca apare ca apartinand unor oameni, daca nu asceti (cum Strabon sustine ca nu erau, combatandu-i pe altii care-i considerau astfel), renumiti printr-o viata virtuoasa. Fara a mai fi numiti direct, ni se pare a-i recunoaste pe avii n alte referate. Pseudo-Caesarios, pe care l-am mai ntlnit, se ntreba, prin secolul VI d.H., cum se face ca unii dintre "sclavini" se dedau la practici cu totul stranii (evident, fantasmagorice, spre satisfacerea setei de senzational a cititorilor), n timp ce "fisonitii numii si danubieni" spune el, "se abtin si de la consumul legitim si nevinovat al carnii. (F.H.D.R. vol. II, p. 484.) n izvoarele antice, religiozitatea daco-getilor e peste tot apreciata n termeni superlativi. "n aceasta privinta spune Vasile Parvan, de la Herodot pana la Iulian Apostatul, antichitatea e unanima n a recunoase getilor (adnca si
42

severa religiozitate, care le patrunde si determina viata lor nationala n toate mprejurarile, fie de zilnica nchinare puterilor supranaturale, fie de catastrofala unire cu divinitatea nemuritoare /.../ Sufletul e nemuritor. Trupul e o mpiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire de aceea el nu are nici un pret; poftele lui nu trebuie ascultate; la razboi el trebuie jertfit fara parere de rau. Omul nu poate ajunge la nemurire dect curandu-se de orice fel de patima; carnea, vinul, femeile sunt o murdarie a sufletului. Recunoastem aici o generalizare a conceptiei aviilor la scara ntregii etnii dacice, ceea ce nu s-a putut ntmpla dect fie printr-o putemica influenta pe care acestia (ca trib sau ca "ordin monahal") au exercitat-o, fie printr-o mostenire ontologica, noi considerndu-i pe aviii ndepatati, din epoca razboiului troian, drept parintii dacilor. Marele teolog Ioan G. Coman, cel ce mpingnd nceputurile literaturii romne cu peste un mileniu ndarat a savsit o revolutie de care, cum se exprima un alt erudit al vechii literaturi romanesti citndu-l pe cronicar, "se sparie gndul, (Schiau, Octavian. "Convorbirile lunii martie". Renasterea, nr. 3 (63), 1995, p. 3.), scria referitor la acest subiect: "E greu sa ne dam seama, n stadiul actual al informatei noastre, dar este de presupus /.../ ca masele populare getice se bucurau daca nu de o initiere propriu-zisa, cel putin de o educatie religioasa facuta de "ktisti","polistai" si"abioi"geti. (Coman, Ioan
43

G. Scriitori bisericesti din epoca stra-romna. Bucuresti: Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1979, p. 31.) Istoricii moderni, nesesiznd importanta aviilor cel putin pentru spatiul dacic, i-au neglijat cutotul. n genial sa Getica, Vasile Prvan de-abia i aminteste, considerndu-i, pe urmele lui Strabon, sciti. ( Prvan, Vasile. Op. cit. pp. 157; 165.) Regretnd profund aceasta situatie, o punem pe seama neputintei stralucitului savant de a aprofunda un caz particular cnd, facnd opera de pionierat, avea de sistematizat, de interpretat si de sintetizat un material imens. Si nu ne va surprinde att considerarea de catre el a aviilor drept sciti cnd vom constata ca el i socoteste sciti si pe sargetii din Tara Hategului, tribul cel mai apropiat de Sarmisegetuza Regia (Ibidem, p. 139.), ba va trata drept scitice si denumirile de daci si geti (Ibidem, p. 153.) si chiar steagul dacic. (Ibidem, p. 295.) O interpretare, evident, neconforma cu realitatea, dar care nu umbreste marile merite ale acelui monument care a fost si ramane Getica lui Prvan. De altfel, reputatul istoric Radu Florescu, ngrijitorul noii editii a Geticei, si amendeaza aceasta pozitie, cu referire chiar la pasajul n care Prvan i aminteste si pe avii. (Ibidem, p. 552, nota 297.) Aviii nu apar nici la Hadrian Daicoviciu (Daicoviciu, Hadrian. Dacii. Bucuresti: Editura stiintifica, 1965.) si nici
44

la Manfred Oppermann (Oppennann, Manfred. Tracii ntre arcul carpatic si Marea Egee. Bucuresti: Editura Militara, 1988.), ca sa ne referim doar la autorii cei mai prestigiosi care au investigat istoria traco-dacilor, si nici n Dictionar de istoria veche a Romaniei.( Pippidi, D. M. Dictionar de istorie veche a Romaniei. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1976.) Singurul care le face dreptate e parintele professor Ioan G. Coman, n epocala sa lucrare dedicata primelor scrieri straromne, unde, ori de cte ori i pomeneste i considera fara nici o ezitare geti (studiul sau se intituleaza Nemunrea la traco-geto-daci (Coman, Ioan G. Op. cit. pp. 31; 39; 47.) , cu referiri, n acest context, repetate la avii, si unde scitii n-aveau nici un fel de amestec). Din cele spuse pna acum, putem concluziona ca, geografic (asezata lnga rul Fison, identificat cu Dunarea) si fonetic (Havila - ara aviilor), tara Havila din ntia carte a lui Moise se prezinta a fi stravechea Dacie. Ar urma, beneficiind de faptul ca n Facerea doar tara Havila e caracterizata prin bogatiile sale, sa vedem n ce masura acest aspect concord cu ceea ce stim despre Dacia. E punctul cel mai usor al acestei demonstratii. Bogatia n aur a Daciei era fabuloasa. Toata lumea stie ca Decebal si-a ascuns tezaurul n albia rului Sargetia (Cassius Dio.
45

Istoria romana. LXVIII, 14.) si cercetatori lucizi sau doar visatori l mai cauta si azi.

Transportarea de catre romani a prazii constnd n obiecte dacice din aur. Columna lui Traian Traian a carat din Dacia o cantitate de aur fantastica, 165.500 kg calculata n unitatile noastre de masura (Daicoviciu, Hadrian. Op. cit. p. 152. "Sa ne reamintim ca romanii au fost atrasi n Dacia n primul rnd de resursele ei minerale, mai ales de aur. Cele mai bogate mine de aur din Europa se gaseau aici.", economia Imperiului, aflata n dramatica recesiune, revigorndu-se prin aceasta subit. Dar si fara documentele antichitatii, e suficient sa facem o excursie prin Muntii Apuseni si sa vedem masive ntregi transformate n
46

dantela de galeriile aurifere din perioada Daciei Traiane ca sa ne dam seama de potentialul n aur al acestor tinuturi. (Mac Kendrick, Paul. Pietrele dacilor vorbesc. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1978, p. 161.) Aceste date ne situeaza ns ntr-o epoca mai apropiata de noi. Se prezenta situatia la fel si cu multe secole n urma? Cu alte cuvinte, daca n-am considera textul biblic inspirat, ar fi putut Moise avea cunostinta despre bogatiile tarii Havila, asezata la nordul Dunarii, la o mare distanta de regiunea familiara lui? Iata ce spune Vasile Prvan: "E un domeniu n care DacoGetia /.../ se prezinta complet original fata de restul Europei n prima jumatate a mileniului I .e.n.: e arta aurului. Dacia bogata n aur exporta acest metal pna departe n Nord, la scandinavi, dar nu, cum s-a crezut, exclusiv ca material brut, care era apoi prelucrat acolo, n mod artistic, - ci si ca obiecte de lux si podoaba, fabricate n Dacia si purtnd pecetea stilului getic /.../ Bratarile, pandantivele, cerceii, diademele, aplicele de aur din Carpati sunt, mpreuna cu vasele de aur gasite aici, tot asa de specifice, precum vor fi mai trziu lucrarile n filigran de stil etrusc, ori, si mai trziu, arta sarmatica a aurului. (Parvan, Vasile. Op. cit. p. 382.) O si mai precisa situare n timp a epocii de nflorire a prelucrarii aurului n Dacia o face marele istoric atunci cnd vorbeste despre "Dacia, tara aurului, cu nenumaratele
47

ei comori si depozite de obiecte de aur din bronzul IV si chiar din Hallstatt, cu o arta particulara a aurului, ridicata ntre anii 1200 si 700 .e.n. la o rara perfectie tehnica si distinctie stilistica... (Ibidem, p. 3I2.) ntre alte localitati n care s-au gasit tezaure de o valoare exceptionala el aminteste n repetate rnduri satul Biia (Cetatea biilor, a abiilor, cu afereza lui a?) din judetul Alba, vestita pentru descoperirile protoistorice de acolo", prin frumosul vas de aur si n special prin bratara de aur, contemporana cu vasul" (Ibidem, p. 190.). Or, tezaurul de la Biia este datat ca apartinnd secolului XIII .H. (Pippidi D.M. Op. cit., art. Biia.) Si tot Homer va fi cel ce ne va oferi cea mai plastica imagine a acestei opulene n aur, atunci cnd ne descrie aparitia conducatorului trac ntre luptatorii de la Troia: Caii vazutu-i-am eu, n-au seaman de mari si de mndri, Albi ca zapada sunt ei, si la fuga sunt repezi ca vntul. Si ferecat i e carul cu aur si argint, si mai are Arme grozave de aur ce par la vedere-o minune, Dnsul eu ele-a venit. Parca nici nu se cade pe lume Oamenii arme de aceste sa poarte. Ci numai zeii. (Homer. Iliada. X, 422-427.) La nceputul acestui capitol am evocat amurgul vietii lui Moise si amurgul Troiei, alaturndule.
48

N-am facut-o ntmplator ci obligati de rigoarea pe care demonstratia ce o facem ne-o impune. Pentru ca, ajunsi la capatul capitolului, urmeaza sa vedem daca elementele luate n calcul - perioada n care scria Moise si n care exista tara Havila de lnga rul Fison, bogata n aur; momentul razboiului Troiei, cand exista la nordul Dunarii un popor, aviii; epoca de stralucire a artei aurului n Dacia - sa vedem daca toate acestea se apropie ct de ct n timp, conditie ca ele sa se asambleze ntr-un tot. Altfel, daca ele se situeaza n epoci mult departate unele de altele, tot demersul nostru se va resemna sa ramna sub nesiguranta semnului ntrebarii. K.A. Kitchen, B.A., Ph.D., lector de limba egipteana si copta, University of Liverpool, si T.C. Mitchell de la British Museum dateaza moartea lui Moise pe la 1230 .H. (Kitchen, K.A. si T.C. Mitchell. Cronologia Vechiului Testament, n Dictionar Biblic, Oradea: Editura Cartea Crestina, 1995.) Lucrari de cea mai certa autoritate fixeaza razboiul Troiei ntre mijlocul secolului XIII (Pearsall, Judy si Bill Tnunble cd. The Oxford English Reference Dictionary. Oxford si New York: Oxford University Press, 1995,p. 1544.) si anul 1200 .H. (Webster's Third New International Dictionary. Chicago: Encyclopaedia Britannica, Inc, 1986, vol. III, p. 2451.) O prestigioasa Enciclopedie (The New Encyclopaedia Britannica, Chicago: Encyclopaedia Britannica, Inc, 1992, vol. XI.)
49

asaza evenimentul n ultimele decenii ale secolului XIII .H. Am vazut doar cu putin mai nainte ca Prvan pune apogeul prelucrarii aurului n Dacia, arta cunoscuta pna la cele mai mari departari, pe la anul 1200, ba tezaurul de la Biia, de importanta exceptionala, provine chiar mai de demult, din secolul XIII .H. Asadar, surpriza cu totul fericita: datele nu numai ca se apropie, ating concomitenta!

Pamntul vazut din cosmos. Daca vom duce o dreapta dea lungul Nilului si o alta de-a lungul Tigrului si Eufratului,
50

apoi vom uni punctual de varsare al Tigrului si Eufratului cu izvoarele Nilului vom obtine un triunghi n care sunt nscrise cele patru ruri ale Paradisului: Fisonul-Dunarea, Ghihonul-Nilul, Tigrul si Eufratul. n colturile triunghiului se afla cele trei tari consemnate n Facerea: Havila, Cus si Asiria. n mijlocul triunghiului este situat Ierusalimul, Centrul Lumii. Toate conducnd la concluzia ca tara Havila se afla ntradevar pe malurile Dunarii. Concluzie validata de nca un element consemnat de Al. Lambrino n studiul sau. Referindu-se la autori precum Giovanni Marinelli si K. Kretschmer (Marinelli, Giov. La Geografia e i padri della Chiesa, in Scritti minori, I, p. 305, nota 3; Kretschmer, K. Geschichte der physischen Erdkunde im christlieb en Mittelalter, in Geograpbischc Abhandlungen. 1889, p. 131, apud Lambrino, AI. Op.cit. p. 207.), el spune ca acestia faceau o legatura ntre plasarea raiului biblic n Europa si credinta celor vechi n "raiul" hiperborean. Dar sa ne reamintim ce se spunea despre patria hiperboreilor: "Tinutul locuit de acest popor legendar era imaginat ca un fel de paradis terestru, unde locuitorii culegeau fara nici un efort roadele pamtului, n pace si fericire. (Encic1opedia civilizatiei grecesti. Bucuresti: Editura Meridiane, 1970, p. 275-276.) Or, se stie ca hiperboreii locuiau n Dacia. n aceeasi enciclopedie din care am citat, se spune: "nainte de a se stabili la Delfi, Apolon a locuit la ei..." Iar cetatea lui Apolo nu e alta dect Apulum. n ce
51

priveste paradisul hiperborean, asemanarea acestuia cu raiul biblic e izbitoare. Cu precizarea ca nu niste cercetatori trzii, amintindu-si de tara hiperboreilor, au localizat acolo raiul biblic, ci tocmai invers, populatiile stravechi, cele care au dat nastere legendei hiperboreilor, au facut-o influentate fiind de amintirea tot mai ndepartata a raiului care cndva, la nceput, a fost chiar pe acele locuri. Nu altfel dect ca un paradis terestru vedea si Eminescu Dacia. n monumentala sa poema Memento mori, ntr-un urias capitol cuprinznd 354 de versuri, el ntreprinde ceva ce ar descuraja orice autor, cu oricta imaginatie ar fi dotat: face de la nceput pn la sfrsit o continua descriere a Daciei celei vechi. n pasajul urmator, aproape de aceleasi dimensiuni, trateaza razboiul cu romanii. Ne vom referi numai la prima parte, cea descriptiva, care intereseaza n acest context. Reproducnd prima strofa, vom banui ce infatiseaza celelalte zeci ce-i urmeaza: Lnga rauri argintoase, care misca-n mii de valuri A lor glasuri nmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolti sapate-n munte, lunecand ntunecos, Acolo-s dumbravi de aur cu poiene constelate, Codri de argint ce misca a lor ramuri laminate Si paduri de-arama ro rasunnd armonios.
52

Un tarm feeric asadar, pe care-l rentalnim mai peste tot n lirica eminesciana. Dincolo nsa de dimensiuni, aici unice prin amploarea lor, descrierea Daciei uzeaza de niste elemente reluate mereu ca laitmotive, adevarate jaloane n jurul carora descriptia se structureaza. Unul din acestea e aurul, prezent n chiar prima strofa si care va reveni pe parcurs de peste douazeci de ori, repetndu-se uneori n aceeasi strofa si chiar n versuri consecutive: "Si margaritare salba, pe un fir de aur prins; / Paru-i lung de aur galban..." Nici un comentator nu va vedea n aceasta o neglijenta si cu att mai putin l va suspecta pe Eminescu de un deficit de inventivitate stilistica. Este cu prisosinta evident ca poetul a scris astfel deliberat. Urmarind si celelalte elemente ce se succed cu o frecventa de asemeni voita, desi avem convingerea ferma ca Eminescu nu s-a gndit nici un moment la aceasta, vom constata niste ciudate analogii care ne creeaza impresia ca el n-a facut altceva dect sa descrie n modul sau inconfundabil biblica Havila, cea plina de aur si de pietre pretioase. Astfel, vom da mereu peste argint, briliante, diamante, smaralde, sau, generic, pietre scumpe. Toata aceasta risipa de bogatii nu e nsa una "lumeasca"; arborii, florile, marea sunt sfinte (adesea grafiat "snte", n forma arhaica atat de draga lui Eminescu). ntalnim "scorburi de tamie", o "monastire". Ne aflam, explicit, n
53

rai, cuvnt, de asemeni, repetat: "Un rai dulce se nalta, sub a stelelor lumina, / Alt rai s-adnceste mndru ntr-al fluviului fund".

Valahia de Antonius Koberger n Liber Chronicarum de Hartmann Shedel, Nurnberg, 1493. Rul nsusi ni-l evoca pe cel din Eden: "Iara fluviul care taie infinit acea gradina..." (si ne amintim ca romnescul "rai" e traducerea cuvntului original "gradina"). n Apocalipsa, raiul initial e nlocuit cu Noul Ierusalim, o cetate de "aur curat" (21, 18), luminata desavrsit de "Slava lui Dumnezeu" (21, 23). Tot fara s-o fi urmarit,
54

Eminescu ne nfatiseazaaceeasi imagine: "ntr-o lume fara umbra e a soarelui cetate, / Totul e lumina clara..." Si pentru a nu fi banuiti ca fortam datele demonstratiei, transcriem si ultima strofa a fragmentului, cea concluziva: sta-i raiul Daciei veche, - a zeilor mparatie: ntr-un loc e zi eterna - sara-n altu-n vecinicie, Iar n altul zori eterne cu - aer racoros de mai; Sufletele mari viteze ale - eroilor Daciei Dupa moarte vin n siruri luminoase ce nvie Vin prin poarta rasaririi care-i poarta de la rai. Versurile, se observa cu usurinta, confirma cele spuse de noi pe marginea lor. Strofa se deschide si sfrseste cu cuvntul "rai", repetat, cum am mai spus, cu intentie. Iar "poarta raiului" face trimitere atat la cea prin care primii oameni au fost izgoniti ct si la "gura de rai", emblema nelipsita din inima nici unui romn. Referitor la aceasta, Ion Balu afirma: "Este cu putinta ca raiul eminescian sa releve o conditie determinata a poetului n cosmos, atitudine numita de Mircea Eliade "nostalgia paradisului", aspiratie ce reflecta dorinta fiintei umane de a se afla totdeauna, "n inima lumii, a realitatii si a sacralitatii, pe scurt dorinta de a depasi n chip conditia umana si de a redobndi conditia divina.
55

Geografia mistica imaginata de Eminescu reintegreaza omul ntr-o epoca atemporala, ntr-un timp paradisiac, aflat dincolo de izvoarele istoriei, dar, totodata, poetul investeste timpul sacru cu semnificatia unei "istorii exemplare" - dupa expresia lui Mircea Eliade - pentru stramosii nostri getodaci, creind un mit cosmogonic ce relateaza ce s-a ntmplat la origini.,, (Billu, Ion. Fragmentul in Steaua nr.1-2, 1995, p.5.) Includerea ntr-un studiu ce ambitioneaza a se pastra la nivelul strict stiintific a unei fise din registrul liric ar putea fi judecata ca o abatere de 1a criteriile autoimpuse. Nu vom avea, binenteles, naivitatea sa consideram o poezie, apartinnd ea si 1ui Eminescu, drept document istoric. Avem nsa n vedere altceva, cu nimic mai putin important. Eminescu n-a fost doar un creator de geniu. El era "mai mult un exponent dect un individ (Calinescu, G. Viata lui Mihai Eminescu. Bucuresti: Editura pentru literatura, 1964, p. 345.), crinul n care pamntul ce l-a dat la lumina si-a strns "toate sevele" (Ibidem. p. 343.). El nsusi avea constiinta - si o si spunea! - ca Dumnezeul geniului l-a absorbit din masa poporului sau spre a-l exprima pe acesta. Eminescu e att de deplin acceptat de catre absolut toti romnii, de pe toate treptele culturale, tocmai pentru ca cuvintele lui nu contin nimic altceva dect ceea ce acest ntreg popor simte fr s-o poata exprima. Cnd, deci, el descrie "raiul dacic" nu
56

inventeaza, ci exteriorizeaza ceea ce memoria colectiva pastra despre o existenta anterioara, ndepartata, ba chiar aflata la nceputul nceputului. Ca aceasta viziune coincide cu tabloul spre care conduc datele istorice, fara a o include printre acestea, nu face dect ca ea sa le valideze. Putem, deci, acum, pe baza tuturor dovezilor expuse, speram ca suficient de convingator, sa afirmam ca am localizat corect tara Havila, cea bogata n aur, pe tarmul fluviului Fison, caruia anticii i mai spuneau si Danubiu, si Istru, caruia aviii, oamenii locului, i-au spus dintotdeauna si i spun nca Dunare. MISTERIOASA TARA "LLAH" Procopius din Cezareea, scriitorul de curte al mparatului Iustinian, este promotorul unui tipde literatura ce a proliferat n dictaturile secolului XX: literatura de sertar". El a scris trei carti. ntr-una, intitulata Razboaiele, a celebrat faptele de arme ale mparatului si generalilor sai, iar n urmatoarea, Despre edificii, a prezentat pe monarh n cealata ipostaza a sa, chiar mai glorioasa si mai trainica dect prima, cea de magnific ctitor. Cum nsa, si pe cmpul de lupta, si pe santiere, de sub pana sa chipul mparatului trebuia sa iasa mereu mpresurat de raze, Procopius, care observa la Iustinian si apucaturi ce contraziceau aceasta imagine, a nceput sa scrie, pe
57

ascuns, Istoria secreta, cea de a treia carte a sa. Tot ce-si reprima la primele doua trecea n paginile acesteia, ngrosnd liniile cu un sarcasm de care nu ducea lipsa deloc. La aparitia ei, dupa moartea mparatului, binenteles, tocmai aceasta carte a fost cea mai gustata, brfa beneficiind de niste condimente de care lauda e lipsita total.

Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai Si totusi, Iustinian (527-565), cel mai mare mparat al Imperiului roman de rasarit, a ramas n memoria posteritatii nu mnjit de injuriile din Istoria secreta, ci de
58

stralucirea n care ni-l nfatiseaza mozaicurile sale, sclipind n culori de pe ceea lume.

59

Mnastirea Sfnta Sofia Constantinopol Edificiile din timpul sau, si chiar multe din cele de mai trziu, s-au prabusit sub napastele vremilor si a oamenilor. Sfnta Sofia, cu uriasa sa cupola, pna azi, cu toate performantele tehnice din vremurile noastre, cea mai mare din lume, sfidnd parca legile fizicii, sustinndu-se singura, asemenea cerului pe care-l nchipuie, a ramas. A ramas pna azi nu mai putin celebra mnastire Sfnta Ecaterina din Muntele Sinai, ctitorie si ea a lui Iustinian. n legatura cu aceasta, Marcu Beza povesteste niste lucruri senzationale. (Beza, Marcu. Urme romnesti n rasaritul Ortodox. Bucuresti, 1935.) Tocmai publicase la Londra un studiu intitulat Calatori englezi despre romni, n urma caruia un cititor i-a semnalat ca un anume Thomas Herbert vorbea, la 1626, despre niste asezari valahe n Asia. Cum Marcu Beza a calatorit mult pe la locurile sfinte, se ntreba mereu unde vor fi fost acei razletiti compatrioti ai sai. Ca, parca
60

ghicindu-i obsesia, guvematorul Peninsulei Sinai, C.S. Jarvis, sa-i ofere ntr-o carte a sa urmatoarea surprinzatoare informatie: Ajutnd pe calugari la trebile mnastirii (e vorba de Sf. Ecaterina), e o ciudata rasa de oameni, zii Gebalie. Nu fac parte din stocul arabesc, ci sunt urmasii robilor valahi, trimisi de Iustinian a servi mnastirii n veacul al VI-lea. (Jarvis, C.S. Yesterday and To-day in Sinai. London, 1931, p. 229; la Beza, Marcu. Urme romnesti la Muntele Sinai si la mnastirca Sf. Sava, n op. cit., p. 3.) Marcu Beza a luat de urgenta legatura cu guvernatorul, cerndu-i date n plus, si, incitat de insolitul problemei, a facut el nsusi cercetari, luand-o chiar de la ntemeierea sfntului lacas. La Procopiu, n Despre edificii, V, 8, a gasit ca scopul zidirii mnastirii de catre Iustinian a fost mai degraba unul strategic, mparatul dorind o fortareata (asa cum mnastirile evului mediu erau de obicei), care sa apere Palestina de invaziile sarazinilor. Acest rol militar al mnastirii e confirmat si de Eutichius, patriarh al Alexandriei, deci bun cunoscator al regiunii, ntre anii 933-940, care spune: "Auzind calugarii de evlavia lui Iustinian, mersera la el cu rugamintea de a le face o mnastire; ntruct ei nu aveau nca un adapost si traiau mprastiati n preajma rugului din care vorbise Dumnezeu cu Moise. mparatul trimise pe un legat al sau si-i dete puteri depline sa cladeasca o astfel de mnastire. Acesta gndea s-o zideasca pe munte; nsa din pricina
61

lipsei de apa si schimba planul, de o nl jos la poale..." Indignat ca noul amplasament nu respect planul defensive gndit de el, mparatul puse sa i se taie capul legatului cu prea multa initiativa. "Si trimise apoi un alt legat si cu el o suta de sclavi ai Romei cu sotiile si copiii lor... si le zidi case n afara mnastirii, unde sa poata locui si strajui mnastirea si clugarii. (Eutihii Annales 1. Beyrout, 1906, p.203; la M .Beza ,Op. si loc cit. p.4.) Beza atrage atentia asupra sublinierii cuvintelor "sclavi ai Romei", carora le da si traducerea n araba: abid elrum, tocmai pentru a face legatura cu ceea ce urmeaza. El observa ca, att traditia locala, ct si vizitatorii straini, i socotesc pe acesti "sclavi ai Romei" drept valahi. Astfel, John Lewis Burekardt, dupa ce n 1816 a vizitat mnastirea, scrie: "Cnd Iustinian a cladit mnastirea, a trimis un grup de sclavi originari de pe tarmurile Marii Negre... Ei marturisesc n chip unanim pogorrea lor din robii cretini, de unde-i si numesc ceilalti beduini "Fiii crestinilor"... Se casatoresc numai ntre dnsii, alcatuind o comunitate aparte din vreo suta si douazeci de oameni narmati. Sunt o rasa muncitoare si robusta, si fetele lor au faima de superioara frumusete asupra tuturor beduinilor, ceea ce da nastere la nefericite legaturi si iubiri romantice, cnd ndragostitii lor se ntmpla a tine de alte triburi. (Burckardt, John Lewis. Travels in Syria and the Holy Land, London, 1882, pp. 562-564; la M. Beza, Ibidem p. 5.)
62

La 1841, Edward Robinson transcrie cele spuse de egumenul de atunci al mnastirii: "Iustinian, zidind mnastirea, trimise o suta de prizonieri valahi... n cursul vremii, cum navalisera arabii si rapisera mnastirii multe din posesii, urmasii acestor valahi au devenit musulmani si au adoptat obiceiurile arabe. (Robinson, Edward. Biblical Researches in Palestina, Mount Sinai and Arabia, London, 1841, vol. I, p. 200; la M. Beza, Ibidem, p. 5.).

Peisaj mioritic la poalele Muntelui Sinai Un om de stiinta avizat, profesorul american E.H. Palmer, confirma toate acestea si adauga la cele spuse de antecesori un element cu totul incitant. El a studiat temeinic Peninsula Sinai si si-a publicat rezultatele cercetarilor n cartea Desertul Exodului, aparuta la New York n 1872. n aceasta (p. 71), scrie: "Acest trib se zice a fi de obrsie europeana, tragndu-se dintr-o colonie de robi valahi, asezati de Iustinian sa pazeasca mnastirea. Ei nsisi cred sa fi venit dintr-o tara numita "Llah" si trasaturile lor
63

osebite oarecum de ale obisnuitului tip beduin par a favoriza presupunerea. (Beza, Marcu. Op. si loc cit. p. 5.) Si alte marturii conduc n aceeasi directie. Lina Eckenstein, asistenta celebrului arheolog Sir Flinders Petrie, vorbind despre aceiasi colonisti, spune ca "sunt considerati a fi urmasii directi ai robilor valahi pe care imparatul i asezase n Peninsula. (Eckenstein, Lina. A History of Sinai. London, 1921, pp. 189-190; la Beza M. Op. siloc cit. p. 5.) Marcu Beza l evoca apoi pe Porfirios, Arhiepiscopul de atunci al Sinaiului, care i-a ntarit la rndu-i cele aflate mai nainte. Acesta i-a explicat si termenul cu care colonistii se denumesc, Gebalie nsernnnd "oameni de la munte". (Beza, Marcu. Op. si loc cit. p.5. Cea mai recenta informatie despre beduinii Gebalie ne-o ofera Issar, Arie S. La Bible et la science font-elles bon menage! n La Recherche nr. 283, ianuarie 1996, p. 48.) Pentru ca, n ncheiere, istoricul sa nareze cum i-a ntlnit personal pe misteriosii "vlahi" din ndepartatul Sinai: "Apoi i-am cunoscut si de-a dreptul. Unul din ei mi-a fost de calauz: tnar si voinic, nfasurat la cap cu broboada alba, camasa tot alba, cu cingatoare de piele si opinci, m-a dus pe toate cararile muntelui si, la ntoarcere, mi-a aratat n gradina mnastirii coltul unde fusese ngropata cea din urma femeie crestina a tribului, n 1750. (Ibidem p.5.)
64

Alaturi, ntr-o fotografie, mbracat ntocmai ca n descrierea anterioara, calare pe o camila, "Unul din colonistii zisi Gebalie", probabil tnarul calauz al cercetatorului romn. Am reprodus ct mai complet palpitanta relatare a lui Marcu Beza tocmai pentru ca, desi trateaza un capitol al civilizatiei romnesti foarte interesant, ea azi e ca si necunoscuta de catre publicul larg. Ne asteptam ca aceste date, readuse n discutie, sa fie primite cu mari rezerve de catre romnii nsisi. Chiar Marcu Beza, parca intimidat de reveria ce-l cuprinsese pe parcursul povestirii, temndu-se sa nu fie nvinuit de o prea mare credulitate, ncheie ndoindu-se ca un vis att de frumos ar putea fi si adevarat. Se va obiecta astfel ca nu avem suficiente dovezi istorice pentru a fi siguri ca nu am esuat pe tarmul legendei. Ceea ce este adevarat. Dar de unde sa fi aparut aceasta legenda, cu o att de sigura si indelungata persisten? Cine, ntr-un loc atat de ndepartat, de izolat, se putea gndi tocmai la valahi? Este adevarat ca domnii romni au dovedit o constanta afectiune fata de mnastirea Sfnta Ecaterina, materializata de-a lungul secolelor n odoare ce i uimesc pe cercetatori prin maiestria si valoarea lor.

65

Cea mai celebra statiune montana a Romniei, resedinta de vara a familiei regale, e Sinaia, numita astfel dupa mnastirea care, la rndul sau, poarta numele Muntelui Sinai. Dar toate acestea se situeaza mult mai tziu, mult posterior aparitiei "legendei". Existau attea neamuri crestine mai apropiate din care ciudatul neam de beduini putea fi banuit a proveni. De ce sa-i fi adus cineva tocmai de la Dunare? i apoi, toti autorii citati sunt straini, foarte indepartati de aria culturala romneasca, ei neputnd fi n nici un fel suspectati ca ar fi avut vreun interes n vehicularea unor afirmatii tendentioase.

Valahia n muntele Sinai. Inscriptie pe un portret al lui Constantin Brncoveanu daruit mnastirii Sfnta Ecaterina Cel mai autorizat cercetator al legaturilor romnesti cu locurile sfinte din Orient, academicianul Virgil Cndea, ntr-o carte scoasa n colaborare cu Constantin Simionescu, spune referitor la aceasta: "Poate ca legaturile vechilor locuitori ai pamntului romnesc cu aceasta parte a lumii se situeaza mai departe n trecut, de vreme ce, dupa Strabon, Zamolxis ar fi fost
66

pna n Egipt "in cursul peregrinarilor sale", ca si mareIe preot dac Deceneu /.../ Asadar se cuvine sa consideram informatiile mai noi indubitabile, pentru ca sunt ntemeiate pe documente sigure, de autoritate si data certa, nu ca prime atestari, ci ca pe niste confirmari ale faptului ca ntre romni si zona Sinaiului distanta a fost, n timp, mai scurta dect am putea crede, ca interesele, ntrepiditatea, curiozitatea oamenilor si, poate, afinitatile pe care si le-au descoperit au reusit sa o nvinga. (Cndea Virgil, Constantin Simionescu. Prezente culturale romnesti. Istanbul. Ierusalim. Paros. Patmos. Sinai. Alep. Bucuresti: Editura Sport-Turism 1982, pp. 10-11.) Avand n vedere toate acestea, noi credem ca, fiind vorba de vlahii dusi de Iustinian n Peninsula Sinai, ne aflam n fata unui adevar istoric. Pentru ca totul e ct se poate de verosimil si ceea ce ne socheaza la o prima privire se nscrie n albia normalului celui mai comun. Era firesc la Iustinian sa ia masuri pentru apararea unui punct de cea mai mare importanta strategica de la o margine foarte expusa a Imperiului sau. Iar pentru aceasta nu e nimic de mirare ca s-a servit de dacii romanizati.Vitejia dacilor era renumita. Unitatile militare romane constituite din osteni - mbracate n costume nationale romnesti, eu lungi poale albe, catrinte mpodobite cu tot alte motive, bogate broboade de
67

borangic cazndu-le din crestet pna la glezne. Dacii urmati de romnce, ntr-o capodopera plastica din secolul VI, asa cum generatiile se succed n istorie!

Nobili daci. Columna lui Traian Un mod de a exprima cu mijloacele plasticii c avem de-a face cu aeelasi neam, din care mparatul nsusi iesise. La care se ntorcea cnd era la nevoie. De pilda, cnd avea de aparat o fortareata ndepartata, dar de importanta vitala, tocmai n cealalta parte a imperiului. Reveniti n Sinai, ne vom ntreba firesc: ce trebuie sa ntelegem prin "ara Llah", de unde beduinii Gebalie sustin ca au venit stramosii lor? (Este ct se poate de interesanta, iar noi nu o credem o coincidenta ntmplatoare, informatia pe care ne-o da Al. Odobescu tot n legatura cu un
68

spatiu locuit de romni: "Alta colonie de romni se afla stabilita pe poala septentrionala a Olimpului, numita azi Laba /.../ Umbriti sub piscul maret al Olimpului ce se nalta la 6000 de picioare n sus, ascuns n nouri si n veci acoperit cu zapada, romnii au ntemeiat aici din vechime cteva sate..." Odobescu, Alexandru. Rasunete ale Pindului n Carpati, n Opere, vol. II, Bucuresti: Editura Academiei R.S.R., 1967, p. 26.)

Cei trei magi. Sant'Apollinare Nuovo, Ravenna Binenteles ca nu ne putem gndi dect la "tara Blah" sau "Vlah", asa cum numele Tarii Romnesti apare n documentele cele mai vechi. Dar tara de bastina a beduinilor Gebalie se chema ea Vlahia la vremea cnd
69

acestia au plecat din ea, n secolul VI? Am vazut ca cei ce se refera la ei i numesc nti "sclavi ai Romei", si abia pe parcurs ncep sa le dea numele de valahi.

n stnga:Decebal.Columna traiana. n dreapta: unul dintre cei trei magi. Ravenna (detaliu) Ajunsi aici trebuie sa spunem ca, din ntreg vocabularul limbii romne, cuvntul cel mai ciudat este tocmai acela de "valah", ciudat cu atat mai mult cu ct el nu denumeste un obiect oarecare, ci e chiar numele sub care strainii i-au cunoscut pe romni n ntregul ev mediu si n epoca modern, pna catre sfarsitul secolului XIX, timp de peste o mie de ani. Nimeni nu stie nici cnd, nici de unde, nici cum a aparut acest cuvnt. (G.I. Bratianu considera termenul "subiect de controversa". Bratianu, G. I. o enigma si un miracol istoric: poporul romn. Bucuresti. Editura stiintifica si
70

enciclopedica, 1988, p. 98.) Lui nu i se poate stabili o evolutie cum ar fi aceea de la romanus la romn. Care e etimonul sau? Trei lucrari de referinta, de cea mai mare autoritate, i atribuie trei stirpe diferite: celtica, (Pippidi, D.M. ed. Dictionar de Istorie veche a Romniei.) germanica (Mic Dictionar Enciclopedic. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1986.) si slava. (Fugariu, Florea, ed. Scoala Ardeleana. Bucuresti. Editura Albantros, 1970, vol. III, p. 35.) Dovada cea mai sigura ca termenul e, pur si simplu, constatat ca la un moment dat exista, fara a se putea aproxima n vreun fel provenienta sa. Si totusi, termenul ce a stat la originea cuvntului "vlah" trebuie sa fi avut un prestigiu deosebit pentru ca altfel nu se poate explica extraordinara forta de iradiere a acestui nume, din Caucaz pna la Vatican si, cum am vazut, din Sinai pna n Germania, fara a mai vorbi de aria culturala bizantina. Pentru ca ntalnim cuvntul la cronicarul armean Moise Corneati (sec. IX - "tara Blak"), n Cnteul Nibelungilor (sec. X - "vlachi"), la cronicarul bizantin Georgios Kedrenos (sec. XI-XII - "blachi"), n cronica rusa Povestirea vremurilor de demult (sec. XI - "vlahi"), la cronicarul bizantin Ioanes Kinnamos (sec. XII - "blachi"), la notarul Anonimus (sec. XII - "blachi"), n Bula papala (1234 - "valati"), la cronicarul armean Vardan (sec. XIII "ulachati").
71

Pagina din Facerea n limba ebraica unde apare numele "rii Havilah" Dar cum nu avem nici o dovada ca n secolul VI, cnd Iustinian i-a dus pe colonistii de la Dunare n Peninsula Sinai, numele de "vlah" ar fi existat, trebuie sa admitem ca "tara Llah" e forma corupta a acelui cuvnt din care a provenit mai apoi "tara Vlah". Iar toate indiciile ne duc spre "tara Havila". Cum, daca luam ca termen de referinta momentul n care Iustinian a dus colonistii din "tara Llah" n Sinai, ne gasim n secolul VI, sa ne reamintim ca n aecest secol (sau n cel anterior) a aparut opusculul Despre cele patru fluvii ale Paradisului n care Dunarea e data, fara nici o ezitare, drept rul biblic Fison, iar Pseudo-Caesarios vorbea, tot n aecest secol, despre "danubienii numiti si fisoniti", informatii ce pledeaza, chiar daca nu explicit, pentru existenta pe ace1 timp si a denumirii de "tara Havila" (poate ntr-o
72

forma evoluata lingvistic), tara "nconjurata" de fluviul Fison. E vizibil de la prima privire ca "Havila" este anagrama perfecta a cuvntului "Vlahia". Numai ca noi nu pe terenul enigmisticii lucram, ci pe cel al etimologiei. n textul ebraic al Facerii numele tarii de langa Fison apare scris Havilah. Asa a fost el transcris si n cele mai riguroase traduceri britanice.( The Holy Bible. Authorized King James Version. London and New York. Collins; The Bible. Revised Standard Version. The British and Foreign BibleSociety, 1971.) n ebraic, articolul hotart proclitic ha fuzioneaza cu cuvntul pe care-l determina, exact cum se ntmpla cu articolul hotrt enclitic n limba romna. n cuvntul Havila, prima silaba, ha, a fost simtita cu timpul ca articol, numele propriu-zis ntelegndu-se a fi Vilah. Adaptat la structura limbii romanice orientale, el si-a trecut "articolul" ha de la nceputul la sfrsitul sau, unde acesta a devenit articolul hotart feminin a. n felul acesta, n modul cel mai firesc si respectnd ntru totul normele lingvistice, haVilah a devenit V'lahia. Sunetul l asezat lnga consoana s-a pastrat, altfel, daca ar fi fost intervocalic (ca n Valahia, forma trzie, culta) s-ar fi transformat n r. Nu putem exclude nsa nici posibilitatea ca fenomenul sa fi parcurs traseul n sens invers. Sa fi existat, adica, nca
73

din vechime, denumirea de "Vlah", pe care evreii au scriso articulat si iotaciznd pe v "Havilah". n decursul timpului, copistii nemaicunoscnd cuvntul initial, au interpretat aceasta varianta ca un nume de tara si au articulat-o nca o data, asa cum apare n textele ce au ajuns pna la noi. Dar oricum ar sta lucrurile, si daca n-ar fi facut dect att, ca prin evocarea ndepartatei lor patrii, "tara Llah", sa ne desluseasca originea cuvntului "vlah" din "Havilah", "fiii crestinilor" de la poalele muntelui Sinai ar merita cu prisosinta recunostinta noastra. PE-O GURA DE RAI Religiozitatea poporului romn se manifesta la doua nivele. Odata, e crestinismul n forma sa institutionalizata, "canonica", posibil de urmarit n adncimea timpului pna n epoca apostolica. Mai exista nsa niste credinte difuze, atitudini spontane, crmpeie de manifestari ale omului fata de semeni si de divinitate, cioburi disparate ca de ceramica antica, convergnd totusi spre un tot unitar. Acestea sunt de o uriasa stravechime, n ciuda careia nsa, n loc sa ne apara sleite de timp si decolorate, pastreaza o surprinzatoare prospetime originara, asemenea suvitelor de ape freatice rasarind n izvoare.
74

n cele ce urmeaza ne vom referi la acest nivel al manifestarii religiosului, la acela obscur, indefinibil, inanalizabil dect prin observarea cte unuia sau altuia din reflexele sale. Ceea ce e din cale afara de interesant e ca aceste elemente de credinte stravechi, desi mult anterioare crestinismului, nu sunt nici pagne. (Mircea Eliade le spune "elemente religioase "pagne, arhaice", (Eliade, Mircea. Mioara nazdravana, n De la Zalmoxis la Genghis-Han. Traducere de Maria Ivanescu si Mircea Ivanescu. Bucuresti. Editura stiinifica si enciclopedica, 1980, p. 246.) punnd cuvntul "pagne" n ghilimele semnificative). Ele sunt n spiritul biblic, fara a proveni din Sfnta Scriptura, pe care stramosii romnilor, nainte de crestinare, n-aveau cum s-o cunoasca. Cu alte cuvinte, aceste elemente de religiozitate straveche nu sunt rodul convertirii, ci apartin poporului romn fiinial. El nu si le-a nsusit la un moment dat, ei le poseda prin mostenire. Miorita e la origine sigur precrestina, ca si colindele foarte vechi, care sunt "laice" (n sensul ca nu vorbesc despre nasterea lui Hristos, dar sunt tot religioase numai ca n alta accepiune). Miorita nu numai ca nu a fost creata sub influenta Evangheliei, dar si elementele ulterioare, recente, aparute n procesul nentrerupt al prelucrarii specific folclorice, s-au selectat dupa gradul n care
75

consuna cu acel fond primar, nici macar acestea n-au suferit influenta crestinismului.

Bunul Pastor n Paradisul terestru. Ravenna, Mausoleul Gallei Placidia Si totusi, exista n Miorita un "duh hristic", pe alocuri att de transparent nct e imposibil sa nu-l raportezi la cel din Evanghelii. Acest "duh" nu e situat nsa la suprafata poemei, nu e unul preluat; el fiinteaza n substraturile cele mai adnci ale ei. Seninatatea cu care pstorul priveste moartea nu se poate sa nu ne aduca n minte cuvintele divine: "Eu sunt Pstorul cel bun. Pstorul cel bun si pune sufletul pentru oile sale" (Ioan 10, 11). i aici i n nvatatura lui Hristos, eshatonul este vazut ca nunta. Maicutei ndurerate de uciderea fiului sau cu totul nevinovat i ghicim sufletul prin care "trece sabia"
76

(Luca 2,35). Cnd ciobanul le spune oilor ca el si dupa moarte vrea "sa fiu tot cu voi" reproduce aproape textual promisiunea lui Iisus: "Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la sfrsitul veacului" (Matei 28,20). Dar, repetam, toate acestea nu sunt preluate din Evanghelii. Mai degraba le deslusim ca ntr-un joc de ape, asa cum n spusele proorocilor descifram referiri la Iisus Hristos facute sub imperiul inspiratiei, nedeliberat, chiar fara stirea vorbitorului. Vom vedea imediat, prin comparatie, ct de diferit e acest "spirit hristic" subteran de versificatiile dupa diferitele scene evanghelice. Iata binecunoscuta: La nunta ce s-a-ntmplat n Cana Galileii, Fost-a si Iisus chemat n Cana Galileii. Iara Mama lui Iisus ............... Vaznd ca nu-i vin de-ajuns... etc. sau: Trei cocosi negri cntare, Iuda sus se ridicare: Dati-mi treizeci de arginti Ca vi-L dau sa-L rastngiti... (Poieni, jud. Hunedoara, inedit, colectia autorului).
77

Este ct se poate de evident ca Miorita e departe de a fi fost creata prin acest procedeu. Ea nu e un ecou al evenimentelor legate de Iisus Hristos ci mai degraba o prefigurare a lor. S-a vorbit despre un "crestinism" preexistent al dacilor, care le-ar fi favorizat acestora adoptarea religiei fondate de Iisus Hristos, nu numai foarte repede ci si fara crize morale, firesc, ca o regasire de sine, ca o limpezire a ceva ce curgea nu ndestul de deslusit. S-a vazut ntr-o asemenea afirmatie o exagerare, daca nu chiar o aberatie. Dar un adevar exista aici. Vom regasi asemenea manifestari ale unui "crestinism precrestin" studiind stravechile credinte ce au supravietuit pna la noi si care ne vin mult de dinainte de Hristos. n raspunsurile la o ancheta folclorica efectuata catre sfrsitul secolului trecut de Nicolae Densusianu gasim la un moment dat exclamatia: "Si Dumnezeu, ce fel de om i. (Fochi, Adrian. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Bucuresti, Editura Minerva, 1976, p. 79.) Este absolut evident pentru oricine ca aici nu avem de-a face cu o atitudine bazata pe un text biblic, si cu att mai putin provenind dintr-o subtila teza teologica, ci, pur si simplu, o antropomorfizare populara "naiva". Ba, nu numai ca expresia nu e biblica, dar, daca o luam n serios,
78

ea ne poate chiar intriga, plasndu-se prin vecinatatea blasfemierii. Si totusi sa nu fim chiar att de siguri ca judecnd astfel procedam ntelept. Sa nu ne grabim cu sfsierea anterielor. Tot asa a fost indignat Caiafa cnd Iisus a marturisit ca El, om fiind, e si Dunmezeu (Marcu 14, 61-63). Tot att de mult au fost intrigati iudeii cnd au citit ca Dunmezeu "S-a facut trup si S-a salasluit ntre noi. (Ioan 1,14). n realitate, taranul, naiv, desigur, ntr-o expresie aruncata ca ntmplator, rosteste aproape textual formula pe care cei 318 episcopi din ntreaga lume crestina s-au muncit doua luni la primul Sinod Ecumenic s-o definitiveze: "Dumnezeu adevarat... S-a facut om". Exista n atitudinea fata de divinitate a poporului romn o familiaritate ntre om si Dumnezeu, vizibila peste tot, n toate productiile folclorice. Expresia decupata anterior e departe de a fi un unicat. Ea se pierde ntr-o infinitate de variante, toate manifestari ale aceleiasi atitudini. Ne vom referi mai departe la unele dintre ele, dar, subliniem precizarea facuta, avnd n vedere pe acelea care nu provin din Biblie si nici nu o contrazic, care curg paralel cu Biblia. n acest context nu trebuie sa ne lasam nselati de aparitii accidentale, ce, vazute superficial, ne-ar trimite la textul
79

biblic, desi sorgintea lor e alta. Spre exemplificare, foarte multe povesti si colinde l nfatiseaza pe Dumnezeu umblnd pe pamnt cu Sfntul Petru. Sigur ca Sfntul Petru a fost luat din Noul Testament, dar numai ca nume. Personajul folc1oric n-are nimic de-a face cu cel evanghelic, dovada ca el nu l nsoteste pe Iisus, ci pe Dumnezeu. Povestirea e mai veche dect ntruparea Fiului lui Dumnezeu, n ea nici nu se stie de existenta lui Iisus, iar numele de Petru dat nsotitorului lui Dumnezeu e (numai ca nume) de provenienta trzie, operatia nemodificnd naratiunea n esenta ei. Petru nu e apostolul stiut de noi, ci un om care traieste ntr-o familiaritate deplina cu Dumnezeu si care, ulterior, a fost botezat astfel. Cei doi coboara din cer "pe-o scara sfnta de ceara". S-ar putea vedea n aceasta scara lui Iacov din Facerea. Dar, daca ntr-adevar e vorba de aceeasi scara, taranul de la Dunare a dispus de o alta sursa, pentru ca el, nainte de ncrestinare, n-avea cum cunoaste vechiul Testament. Iata, din miile ce ar putea fi date, trei exemple de colinde n care apropierea dintre om si Dunmezeu apare cum nu se poate mai pregnant: Colo susu, mai din susu, Cununa de flori vinete, Colo sus la rasarit Este on pom mndru-nflorit,
80

Dar la umbra pomului Este-o masa mare-ntinsa Si la masa cine-mi sede? Sede-mi dragu Dumnezeu... (Poieni, jud. Hunedoara, inedit, colectia autorului). O alta, din aceeasi zona, surprinznd de asemeni comportamentul ct se poate de omenesc al lui Dumnezeu: Colea josu, mai din jos, Este-un pat mare de brad, Dar n pat cine-i culcat? Culcat dragu Dumnezeu, De mi-s doarme somnu-al greu... (Densusianu, Ovid. Graiul din Tara Hategului. Bucuresti. Editura pentru literatura, 1966, p. 70.) Si un fragment dintr-o colinda de un realism bulversant, In care Dumnezeu apare ca un cioban haiduc, facandu-i judet cine stie carui infractor: ... Dar la oi cine-mi sedere? Sede-mi dragu Dumnezeu C-un topor mbarburat, Cu fluiera pe tureac, Sta pe pusca rezemat Si judeca lui Adam... (Poieni, jud. Hunedoara, inedit, colectia autorului).
81

Tot ca n cazul Sfntului Petru, trebuie sa facem distinctie ntre motivul preluat din Biblie, (judecata lui Adam) si viziunea n care acesta e tratat, care nu mai e cea din Biblie ci apartine unei epoci mult anterioare momentului n care oamenii de aici au putut cunoaste Sfnta Scriptura. Dupa cum, sa nu cadem n eroarea ce l-a nselat pe Duiliu Zamfirescu n chiar Discursul sau de receptie n Academia Romna. Pusca, accesoriu relativ recent, de doar cteva sute de ani, nu indica de loc epoca de creare a colindei, arma fiind adaugata ulterior, pentru "actualizare", pentru a crea ascultatorului impresia ca stravechea scena se petrece chiar sub ochii lui, n conditiile cele mai familiare lui. Aceste retusuri trzii nu numai ca nu altereaza piesa, ci o slujesc n chiar spiritul ei. Creatorului initial, traitor ntr-o epoca att de ndepartata ca e total indefinibila istoric, "convietuirea" cu Dumnezeu, ntr-o intimitate totala i aparea ceva cu totul firesc, de la sine nteles. Iar urmasii, implicati n slefuirea la nesfarsit a piesei folclorice, aveau grija sa ofere fiecarei generatii nu numai edificiul initial al operei ci 1prezentau pe acesta permanent "adus la zi", "zugravit" dupa cerintele momentului respectiv, facndu-i pe ascultatorii tot altor si altor generatii contemporani cu evenimentele narate, antrenndu-i si pe ei n desfasurarea lor. Dar iata si alte dovezi ct se poate de elocvente ale provenientei pre-crestine a colindelor romnesti.
82

n anul 45 .H., Iuliu Cezar a reformat calendarul si a adus Anul Nou de la 1 martie la 1 ianuarie. (n Dacia bineneles ca aceasta masura n-a avut efect dect dupa cucerirea ei de catre romani). Colindele erau atunci nsa att de bine fixate n traditia populara si veneau dintr-o att de mare stravechime nct reforma calendaristica nu le-a mai putut influenta deloc. Desi urmau a nu se mai cnta n martie ci la sfrsitul lui decembrie, ele nu si-au abandonat atmosfera primavaratica si nu s-au adaptat la cea de iarna. Si astfel, vreme de doua milenii, asistam la acest paradox c n colindele autentice nu vom gasi nici o aluzie la ger sau zapezi, dar vom fi asaltati de ploi: Slobozi-ne gazda-n casa C-afara ploua de varsa... Se umbla "cu plugul", lucru potrivit n anotimpul primaverii si nicidecum iarna. Si astazi, alaiurile sarbatorilor "de iarna" arunca graunte de gru, "seamana" pentru ca anul sa fie manos, asa cum au facut n fiecare nceput de martie, cnd se sarbatorea Anul Nou, din vremuri imemoriale si pna pe timpul lui Cezar. Colindele erau si, n sate, unde traditia nca e vie, sunt si azi considerate sfinte, chiar si cele "laice", si tocmai de aceea textul lor se transmitea nealterat din generatie n generatie. ntr-un articol publicat de Gh. Maior n Telegraful romn" din 1922, se spunea despre Miorita
83

(colinda si ea): "stiu aceasta poezie batrni albiti de zile si care nu stiu o boaba sa citeasca. Miorita e un "cntec batrnesc", fa de care taranul are un cult, nu-i iertat sa-i schimbe textul, nici melodia; pe aceeasi melodie nu-ti va admite sa-i canti alta balada, si nici sa faci modificari n nsasi melodia, ca ndata ti taie cntecul vreun batrn de te bagi n pamnt de rusine.(Fochi, Adrian. Miorita. Bucuresti: Editura Academiei, 1964, p. 145.) Desi, folclor fiind, si colindele erau supuse totusi unei continui prelucrari (aici nu ne contrazicem; exista doua forte contrare care actioneaza, fenomen asupra caruia nu putem insista acum), n cazul lor retusurile ntmpinau o rezistenta teribila, nu se efectuau cu lejeritatea din alte specii. Colindele, chiar daca relativ, aveau statutul a ceea ce n literatura culta se numeste "non varietur". Dar daca textul propriu-zis al colindei mai suferea modificari, exista n ea un element de o stabilitate extraordinara: acea formula stereotipa, un fel de refren, ce se repeta dupa fiecare vers. Aceasta e ca o "floricica", precum vinieta intr-o carte. Pur decorativa, ea poate fi alaturata oricarui text, neavnd nici o legatura cu acesta si, astfel, scutiti de pericolul schimbarii. Or, nici una din aceste formule, cel mai statornic element al colindei, nu se refera la iarna, dar foarte multe la primavara:
84

"florile dalbe", "florile dalbe, flori de mar", "cununa de flori vinete", "raza soarelui, floarea soarelui". Tragedia greaca a aparut cu vreo cinci secole nainte de Hristos. Ea si avea originea n scenele folclorice dionisiace, unde figura centrala era un om mascat n ap (ap n greaca se spunea "tragos", de unde termenul de "tragedie"). Grecii stiau ca au luat aceste obiceiuri de la traci, de unde venea si Dionisos. La romni, acel "tragos" (cerb, capra, turca), asadar mult anterior crestinismului, e viu si azi n preajma Craciunului, n "vremea colindelor". Am amintit toate acestea doar spre a risipi banuiala cuiva care, lundu-se dupa unele insertii mai recente, ar putea crede ca ne aflam n prezenta unor productii mai noi. Am tinut sa convingem ca, dimpotriva, dispunem de vestigii ale unei spiritualitati de o incomensurabila vechime. Aceasta nsa numai pentru a ne putea sustine ideea ce o urmarim. Avem n vedere, n piesele folclorice aduse drept argument, felul n care omul vede relatia lui cu divinitatea. Iar aceasta, am vazut, e de o familiaritate totala. E o viziune anterioara proorocilor, pentru ca Dumnezeu cel de aici nu e severul judecator din cuvntarile acestora, Stpnul care si-a pierdut rabdarea cu niste supusi mereu neascultatori, calcatori de lege, si care sunt amenintati cu pedepse cumplite. Dumnezeul colindelor romesti vechi, precrestine, care nu se refera n nici un fel la sarbatoarea
85

Nasterii Domnului, e unul blnd, apropiat, cobort (chenoza neotestamentara!) la nivelul omului, chiar cu note de umor, un umor care nu ia nicidecum numele Domnului n desert, ca la mosnegii htri pe care vrsta ntelepciunii nu-i face morocanosi ci adorabili. E Dunmezeul nu al Vechiului Testament, ci al celui Nou, asa cum ni-L va prezenta Fiul Sau. Cu toate ca aceste colinde sunt considerate "laice", ele, desi nu se refera deloc la Nasterea Domnului, fiind anterioare evenimentului, sunt mai n spiritul Evangheliei dect multe din versificatiile recente pe tema Craciunului. Si atunci, ntrebarea fireasca e: care e provenienta acestei viziuni asupra divinitatii, daca ea nu e biblica (formata adica prin cunoasterea Bibliei) si totusi e n consonanta cu Biblia, nu are nimic din conceptia vechilor religii politeiste, daca e pre-crestina si totusi att de perfect n spiritul nvataturii lui Hristos? Raspunsul, orict de riscant, e unul singur. Foarte ndepartatii naintasi de la care provine aceasta atitudine fata de divinitate au fost niste oameni care au trait la propriu, "fizic", n apropierea lui Dumnezeu, care L-au vazut, care au vorbit cu El, oameni pentru care Dumnezeu nu era un duh inaccesibil, de care te temi numai, ci o prezenta familiara, fata de care manifesti o afectiune spontana, nu din cauza ca ti s-a poruncit sa-L iubesti ci pentru ca asa simti tu.
86

E atitudinea unor oameni de la nceput, care nca simteau, nu numai cu sufletul, ci n chiar corpurile lor tandretea minii lui Dumnezeu cel care i-a facut, din fiinta carora nu se stersesera nca amprentele degetelor sale. Erau oamenii pentru care glasul Domnului nu se abstractizase pna a se volatiliza n notiuni, ci "umbla" ca o prezenta aproape palpabila prin "boarea amurgului". (Facerea 3,8, n versiunea Bartalomeu Valeriu Anania.) Erau oamenii care au trait n Eden, care au baut apa din rul Fison si au haladuit pe plaiurile tarii Havila, carora proto-prinii le-au ncredintat cea mai nepretuita zestre: sfintele lor amintiri. Un nvatat, vorbind despre apariia si dezvoltarea vietii, referindu-se la faptul ca organismul uman e constituit din peste 90% apa, facea, fara voia sa, o metafora de geniu. Spunea ca prima celua vie si-a umplut membrana cu apa din Oceanul primordial, apa fiind elementul vital, si a transmis-o organismelor urmatoare tot mai dezvoltate, pna la om, noi purtnd asadar n corpul nostru ceva din apa virginala a nceputului. M-a emotionat totdeauna afirmatia aceasta pentru ca, desi savantul se situa pe pozitiile evolutionismului, el exprima de fapt un mare adevar. Noi avem n noi de buna seama ceva din apa feciorelnica pe deasupra careia "Duhul lui Dumnezeu se purta" (Facerea 1, 2 ), asa cum a cobort apoi si a umbrit-o pe Sfnta Fecioara (Luca 1,35).
87

Ei bine, asa cum organismele vii au luat n ele ceva din apa primordiala, si Adam si Eva, scosi din rai cu minile goale, neputnd lua de acolo nimic, au luat totusi un tezaur mai de pret dect daca li s-ar fi ngaduit sa-si umple saci ntregi cu tot ce-si doresc: au iesit cu sufletele ncarcate de poezia feciorelnica a Paradisuiui. A fost singurul furt pe care Dumnezeu nu numai ca L-a iertat, nu numai ca L-a ngaduit, a fost singurul furt pe care Dumnezeu L-a binecuvtat. Si pna azi, acele suflete ce nca nu s-au despuiat de poezie, n care roua poeziei nca roureaza, se bucura de binecuvntarea acelei zestre fara seaman, lasata de "parintii din parinti" (Eminescu). Iar reflexe cu aura de basm oriental, mai reale nsa dect cea mai palpabila realitate, sclipesc din acele piese stravechi, ce nu sunt dect n parte produse ale imaginatiei, ce au n ele farme veritabile de elemente aduse din Eden, asa cum firele de aur se afla risipite n structura rocei. Se ntelege ca pe un asemenea trunchi crestinismul n-a aparut ca un altoi strain, "nu a venit sa strice, ci sa mplineasca", sa desavrseasca o stare ce l astepta de demult, care tnjea dupa el. Ca sa ntelegem mai bine aceasta, sa recurgem la un exemplu. Se stie ca poporul romn este legat organic de ritul crestin rasaritean. Chiar si credinciosii care s-au unit la 1700 cu Roma au acceptat subtilitatile doctrinare impuse, dar sub nici un motiv n-au putut renunta la ritul n care, dupa cum scriau si n Actul unirii, "nime sa nu se
88

amestece. Ci sa tie cum si pna acum; ear de nu ne vor lasa pe noi si pe ramasitele noastre ntr-aceasta asezare, pecetile si iscaliturile noastre sa n-aiba nici o tarie. (Studii teologice. nr. 9-10, 1952.) Aceasta teribila rezistenta ar putea fi explicata printr-o ndelungata obisnuinta, romnii formdu-se ca popor n spiritul crestinismului de nuanta rasariteana si practicndu-l pe acesta vreme de doua milenii. Ceea ce este adevarat, dar nu e totul. Se stie ca melosul liturghiei rasaritene provine din muzica ebraica si cea greceasca. Muzica "greceasca" era nsa n realitate muzica tracica. Doar Strabon spunea un lucru cunoscut de altfel n antichitate de toata lumea: Muzica n ntregimea ei este socotita tracica si asiatica". Si argumenta: "Si cei care au practicat vechea muzica se spune ca erau tot traci, anume Orfeu, Musaios si Thamyris. (Strabon: Geografia X,3,17. E semnificativ ca naiul "fluierul lui Pann" (trac si el), att de raspndit n antichitate, n-a fost pastrat dect de romni. Strainii care-l asculta azi au sentimentul ca intra n rezonanta cu un exotism straniu, nu spatial ci temporal.) Asadar, urmasii tracilor, cnd, prin crestinare, cntau n biserica muzica bizantina, ei nu-si nsuseau o noutate care sa-i frapeze, ci ramneau n elementul lor, ridicat doar prin crestinism la o treapta superioara. Dupa cum ranul romn astazi n-ar putea simti ca sfnt o alta muzica dect aceea a liturghiei familiare lui, familiare nu numai de doua
89

mii de ani de cnd exista liturghie crestina, ci dintr-o mult mai mare stravechime, muzica auzita de el n biserica fiind de acelasi snge cu doinele, colindele, bocetele sale.

ORFEU

MUSAIOS

THAMIRIS

Si tot astfel stau lucrurile ntr-o sfera mult mai larga. Morala romnului - spiritul sau tolerant, compasiunea fata de aproapele, absenta la el a sovinismului, trasatura dusa pna acolo ca el manifesta fata de strain o afectiune natural, neimpusa de precepte, mai mare dect fata de ai sai, toate acestea, specific crestine, el le are, desigur, prin Biseric nca de la data crestinarii sale, dar, ca si n cazul muzicii, terenul era plamadit n acest sens nca din nceputuri. nceputuri care, repetam, daca se situeaza undeva, foarte departe, mult nainte de crestinism, deci de posibilitatea cunoasterii Bibliei, nu se pot regasi dect chiar la nceputul nceputului, oamenii acestia venind cu o mostenire directa de acolo. Am vorbit in deschiderea capitolului despre cele doua nivele ale religiozitatii la romni. Ar fi cu totul aberant sa
90

sustinem ca romnii, prin naintasii lor, au fost crestini nca nainte de Hristos, ca ei n-au mai avut ce prelua de la noua religie, avnd-o gata nsusita. Speram ca am reusit sa ne facem ntelesi exact. Crestinismul a actionat asupra poporului romn ca asupra oricarui altuia, numai ca aici, pe malurile fluviului Fison, n tara Havila, exista un teren gata pregatit sa-l primeasca. Nu numai "aurul din ara aceea este bun" (Facerea 2, 12), ci aici era si "pamntul cel bun" (Luca 8, 8), ce de-abia astepta samnta sa cada n snu-i. Aici metanoia n-a fost nevoie sa se produca printro rasturnare de 180 de grade, printr-o ruptura, ci prin mplinire. Crestinismul a modificat fara ndoiala acel nivel obscur, "l-a crestinat" n sensul n care se spune n popor despre copil cnd se boteaza. Dar si crestinismul romnesc, fara a fi atins n substanta sa dogmatica, ceea ce ar nsemna erezie, a primit nuante specifice acelui fond subteran. Cum cel mai bine a exprimat acest lucru Nichifor Crainic, vom reproduce cteva pasaje din eseul sau Iisus n tara mea (Crainic, Nichifor. Iisus n tara mea. "Gndirea", 1923, nr. 11-12, pp.117-120.): "Colindele noastre cnta pe un Hristos care e al poporului acestuia. Un Hristos coborat din lumina Evangheliei si mbracat n haina pitoreasca, de mit idilic, a unei mentalitati naive n cucernicia ei. Istoria lui Iisus, pruncul, se preface astfel ntr-un mit crescut ca din vlaga pamntului
91

romnesc. Colindele l amesteca printre ciobani si plugari. Dar el nu se naste n stna oilor sgomotoase, nici ntre caii nelinistiti, ci n ieslea boilor domoli si cuminti, cari rasufla de-ajuta, aburesc de-ncalzesc si durerile-mblnzesc. Plaiul si cmpul l culca pe paiele grului, pe florile fnului, n leganas de paltinas; iar vntul dulce tragana, pruncul de mi-l leagana; ploaia calda dalb l scalda. ngerii dau zvoana cu steble de stele n mini, pamntul nsusi se nsteleaza ca vazduhul, paiele din staul se auresc, fnul uscat nverzeste si-nfloreste, ieslea se preface n rai, iar lacrimile minunii tremura ca margaritarul n ochii Maicei Domnului, cu par galben despletit ca parul Cosnzenii. Ea va toarce apoi, pe fus de argint, faa din caier de matasa si, ca orice gospodina cucernica, si va boteza pruncul si-l va "crestina". Si precum boul cel adnc iubit de plugari e ales n colindul nasterii dintre toate dobitoacele, tot astfel, pentru odihna pribeaga a sfintei familii, va fi aleasa umbra rotat a marului, fruntea pomilor n frumusetea fructelor. De-o nsemnatate raspicata n curentul acestei idei e faptul ca asinul, care apare necontenit n istoria evanghelica si era ndelung cinstit de iubirea poporului evreu, nu se pomeneste niciodata n cntecele noastre religioase. Poporul nostru a ales din natura insufletita si din cea nensufletita numai elementele nnobilate de preferintele sufletului si-a mpletit din ele mitul Domnului / . . . / ntr-un colind, sfintii ntreaba simplu pe Iisus din ce s-a facut vinul si grul. i Iisus le raspunde: din sngele meu,
92

varsat de piroanele rastignirii, s-a facut vinul, iar din stropii de sudoare ai trupului meu chinuit s-au nchegat boabele de gru. Nimic mai frumos si mai semnificativ n aceasta tara de lanuri si de podgorii! Pinea si vinul, bogatia si frumusetea ei, nchipuirea primitiva le izvoraste din Iisus Hristos ca din puterea zamislitoare a pamntului. E contrariul dogmei euharistice a pinei si vinului prefacute n trupul si sngele Domnului, pe masa tainica din altar. Imaginatia popular scoate pe Hristos din sanctuar, l raspndeste n lanuri si-n podgorii si preschimba pamntul tarii ntr-o nemarginita si vesnica Cina de Taina / .../ Odinioara purtam n largul cmpului colindele, nca fragede, ale copilariei si, mai proaspete, versetele, nvatate-n seminar, ale Evangheliei. Mi-era sete de vinul armoniei, mi-era foame de pinea nte1epciunii. Si leganam n inima visul mpacarii cerului cu pamntul, a lui Dumnezeu cu omul. Stiam de aratarile lui Iisus pe drumurile de prund si de stnca ale Galileii si credeam n epifaniile dumnezeiesti din cntecele ciobanilor nostri. Daca el a prnzit n casa lui Zacheu, vames ntre vamesi, ce l-ar stnjeni sa poposeasca ntr-o seara, cu Sn-Petru, la o stna din muntii nostri, sa guste laptele fumegnd al ospetiei ciobanesti, sa se odihneasca pe fnul moale si mbalsamat al plaiului si, dimineata, plecnd, sa binecuvnteze sporul turmelor? "Eu sunt pstorul cel bun..." Iata, El a zis n tara stramosilor Lui: serpii au culcusuri, vulpile vizuini, numai Fiul Omului n-are unde sa-si plece capul.
93

Iar tara mea e tara ospitalitatii; culcusuri au serpii, vizuini vulpile si Fiul Omului va gasi pretutindeni vatra calda inima unui crestin... Gndeam asa, la umbra de copac razlet. Si gndurile mele frematau cu frunzele lui, mai domol, mai taraganat, sub amiaza, n largul cmpului... Si deodata, de dincolo de zare, - ori de dincolo de vreme, - se facea ca banuiesc, n balaiu, n albastru si-n purpuriu, naluca Domnului. Plutea ori venea n pas leganat, de sfat si de povata. Si nu stiu: din Evanghelie ori din cmp, prea cunoscute aratari de oameni peau n urm-i. Si poteca alerga erpuit nainte, spintecnd n dreapta si-n stnga talazuri domoale de galbene grne ce le bateau pieptul cu spuma de spice. Veneau poate din vale, de la fntna batrneasca. Iisus va fi sorbit acolo din ulciorul Samaritencei si-i va fi spus acolo cuvintele apei celei vii, care murmura din izvorul vietii vesnice. Era cald si soarele se pravalea n rotogoale alburii peste ntinderi. Capetele oamenilor se plecau grele de soare ori poate de lumina gndului nou ce-i patrundea si-i umplea. Si nluca Domnului pru ca se roteste mprejur si nemarginirile de grne se limpezira pna departe, la poalele cerului. Nu stiu de-a fost susurul lanurilor dogorite, ori nsusi glasul lui a rasunat atunci: "Ridicati-va ochii si priviti holdele ca sunt albe acum si gata de seceris. Cine secer primeste plata si strnge roada pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce samana si cel ce secera sa se bucure n acelasi timp".
94

E o corespondenta strnsa ntre atmosfera Evangheliei si atmosfera noastra, ntre peisajul ei si peisajul nostru, ntre spiritul ei si sensul ntlepciunii noastre populare. Sunt scene si episoade din viata lui Iisus ce parca s-au ntmplat aici, aproape de noi. Si sunt parabole, mai ales parabolele aproape toate, ca si cum ar fi zamislite n cuprinsul vietii de la noi. Parca nvatatorul, cnd le rostea sub albastrul matasos al cerului, avea sub ochi, n zare, un plugar samannd tarina, o stna ciobaneasca, un nvodar dunrean, ori o podgorie din zona dealurilor. Si tot miezul de aurie ntelepciune, nchis n floarea parabolelor, pare adresat de-a dreptul acestui popor iubitor de pilde si de poezie." Prea frumosul text prezentat, cu toata miscatoarea sa poezie, nu e un poem n proza si nu e un elogiu adus "autohtonismului" ntr-un moment de exaltare. El depete ceea ce se ntelege curent prin gndirism, iar cine-l interpreteaza astfel, de obicei amendndu-l prin aceasta, l-a patruns doar la suprafata. Autorul Nostalgiei Paradisului ne face perceptibile acele elemente ce vin din stravechime, din nceputuri, n care crestinismul, respins aiurea, si-a gasit salas, care sunt pentru crestinismul de-abia nascut ceea ce a fost ieslea pentru Prunc, chiar daca rudimentara, "primitiva", totusi, un leagan, de ce avea El cea mai mare nevoie, ce-I lipsea Lui cel mai mult n momentul sosirii Sale.
95

Ne gasim n prezena a ceea ce Mircea Eliade numea cretinism cosmic, pentru c, pe de o parte, ea (creatia religioasa specifica romnilor si Europei orientale) proiecteaza misterul hristologic asupra naturii ntregi, iar, pe de alta parte, neglijeaza elementele istorice ale cretinismului, insistnd, dimpotriva, asupra dimensiunii liturgice a existentei omului n lume. (Eliade, Mircea. Mioara nazdravana, n De la Zalmoxis la Genghis-Han, p. 246.) Fara a ndrazni sacrilegiul de a-l completa pe cel mai prestigios istoric al religiiIor, si cu att mai putin a-l rastalmaci, am nuana doar observatia sa ca acest "cretinism cosmic" neglijeaza ntradevar "elementele istorice ale crestinismului", el facnd-o nsa nu prin eludare, prin neluarea lor n considerare. Cauza fiind aceea ca el, "crestinismul cosmic", perpetueaza niste reminiscente stravechi, precrestine, "edenice", mai de dinainte ca elementele istorice ale crestinismului sa se fi petrecut. Acest lucru devine foarte evident daca vom reciti Miorita dintr-o alta perspectiva, capodopera invitnd la schimbarea nencetata a unghiului din care e vazuta. Miorita e, alaturi de colinde (ea nsasi fiind pna azi, n Transilvania, colinda), cea mai veche creatie poetica romneasca. Am ncercat sa demonstram acest lucru ntrun alt studiu, pe baza de argumente "neconventionale", din care aici vom aminti ct mai sumar doar unul.
96

Miorita este, dintre sutele de balade romnesti, singura la timpul prezent. Nu ne vom referi acum la semnificatia profunda a acestei caracteristici cu totul singulare, ca, adica, n timp ce toate celelalte poezii epice sunt, ca "bietul om, sub vremi", perisabile, evocnd un moment sau altul, trecatoare toate, Miorita singura, desfasurnduse ntr-un prezent perpetuu, oglindeste eternitatea. Vom zabovi nsa, foarte putin, asupra unor amanunte de tehnica a versificatiei, care ne dovedesc vechimea extraordinara a poeziei. Toate baladele sunt narate la timpul trecut, mai nti pentru ca ele povestesc un eveniment consumat cndva, n trecut. Exista nsa o motivatie mai imperativa dect aceasta, de "forta majora". De regula, baladele sunt de oarecari dimensiuni, ceea ce "autorului" i creeaza dificultati n gasirea rimelor, el fiind adesea nevoit sa recurga pentru unele parti la povestirea n proza. Iar ca sa realizeze versurile, pune verbele la imperfect, ceea ce d senzatia de actiune n desfasurare si confera textului fluenta si dinamism, dar, mai ales, poate prelungi naratiunea orict pentru ca n limba romna toate verbele la imperfect au aceeasi terminatie, deci rimele curg de la sine. Observam aceasta foarte usor daca luam Mnastirea Argesului, la randul ei o capodopera, cea mai apropiata
97

valoric de Miorita. Balada, spre deosebire de celelalte, ncepe si ea, ca si Miorita, la timpul prezent: Pe Arges in gios, Pe un mal frumos, Negru-voda trece... . Merg cu toti pe cale... Dar de cum actiunea se precipita, timpul prezent e abandonat si automat se trece la "instrumentul de folosinta ndelungata", la imperfect, cel ce lasa suvoiul narativ sa se reverse nestingherit: Mesterii grabea, Sforile-ntindea, Locul masura, Santuri largi sapa Si mereu lucra, Zidul ridica, Dar orice lucra Noaptea se surpa... Spre deosebire de imperfect nsa, n limba romna aproape fiecare verb la prezent are o alta terminatie, ceea ce strainilor le creeaza impresia ca n acest idiom nu exista dect verbe neregulate.
98

Acesta e un defect, pentru ca ridica dificultati n nsusirea limbii romne, dar e si o calitate, nzestrnd-o pe aceasta cu o polifonie nelimitata. Dar care, dupa cum am spus, n poezie se obtine cu un efort artistic considerabil, jugul caruia creatorul popular evita sa-l poarte. "Autorul" Mioritei s-a ncumetat la o atare temerara actiune, rezultatul fiind, dupa aprecierea unanima, o piesa de geniu viznd perfectiunea. Rimele, mereu altele, asa cum nu se mai ntampla n nici un alt caz n poezia populara de mari dimensiuni, iar n cea cu o singura data, n Luceafarul lui Eminescu, ilustreaza de minune, la nivelul formei, viziunea cosmica a poemei, viziune ce, slujita de rime monocorde, ar fi fost mult amputata. Ei bine, acest travaliu extraordinar nu s-a putut face dect pe parcursul multor secole sau milenii. Si apa netezeste pietrele asa cum Brncusi facea cu Maiestrele sale, dar ei i trebuie mii si mii de ani ca sa ajunga la acelasi rezultat. Exact asa stau lucrurile si n folclor, care, tot astfel, nu uzeaza de smirghele si polizoare, ci de unde la fel de fluide ca ale apei. Celor ce ne vor spune ca rima nu poate fi un argument pentru o prea mare vechime, ea fiind o creatie medievala, necunoscuta n antichitate, le vom raspunde ca noi stim acest lucru n ce priveste poezia scrisa, dar nu putem fi siguri ca folclorul n-a uzat de rima si n epocile mai ndepartate, poezia culta prelund-o chiar de la el. Si chiar daca rima n-ar fi fost uzitata n urma cu mii de ani nici de folclor, tot vom sustine ca, n cazul
99

Mioritei, rima (obtinuta n modul cel mai dificil, cu verbele la prezent) ramne indiciul unei inevaluabile vechimi. Pentrul a se nalta pe piscul perfectiunii si n ce priveste forma, acel material trebuia framntat n prealabil mii si mii de ani, astfel nct, n cele din urma, dupa alte secole de lucru asupra rimei, sa se ajunga la minunea ce ne sta azi sub ochi. Numai o asemenea vechime, ce depaseste cu totul posibilitatile noastre de apreciere, poate sa justifice cele ce le vom spune n continuare. nca de la publicarea Mioritei, la mijlocul sccolului trecut, s-a observat deschiderea sa cosmica. Chiar primul ei traducator si comentator strain, Jules Michelet, vorbea despre o "fermecatoare fraternitate a omului cu intreaga creatie. (Eliade, Mircea. De la Zalmoxis la Genghis-han, p. 227) Idee ce a fost apoi reluata mereu si privita din alte si alte unghiuri. Noi, la rndu-ne, am schimba cu ceva perspectiva. Am lua cuvntul "creatie" nu n ntelesul de "tot ce a fost creat", ci n acela de proces, de actiune, de creare a lumii. Vazuta prin aceasta prisma, Miorita ne va apare ca o succesiune a zilelor Genezei: - ziua nti (lumina; ea nu e mentionata expres, dar ntreaga poema e inundata de o lumina nepamnteasca,
100

paradisiaca la nceput, nsngerata apoi; apare ziua si apare noaptea); - ziua a doua (bolta cereasca, "taia", de asemeni nu e numita, dar e att de prezenta, de reala, ca aproape o poti atinge cu mna); - ziua a treia (vegetatia - iarba din negrul zavoi, "iarba, cu samnta ntrnsa", brazii si paltinasii, "cu samnta, dupa fel, pe pamnt"); - ziua a patra (soarele, luna, stelele faclii); - ziua a cincea (pasarele mii, "pe ntinsul tariei cerului"); - ziua a sasea (animalele, "dupa felul lor", oile, cinii, caii, si, n sfrsit, oamenii). Nici nu luam n discutie o eventuala observatie deplasata, cum ca, n orice roman vom gasi fara exeeptie toate aceste elemente - lumina, bolta nstelata, soarele si luna, pasari, arbori si toate celelalte. Toate acestea exista n roman ca recuzita de decor, obiecte luate asa cum se gasesc n natura si transpuse n carte pentru a crea impresia de real. n Miorita, ele au, cu toatele, un rol simbolic. Toate sunt "protagonisti", nu constituie decorul n care se desfasoara o drama ci sunt angrenate cu toatele n producerea dramei, au n ele o ncarcatura teribila. Asa cum Adam nglobeaza n sine ntregul neam omenesc, aceste elemente le cuprind pe toate, "dupa felul lor", toti arborii, toate stelele, toate oile si toti ciobanii viitorului. Un pom din ziua a treia a
101

creatiei nu e acelasi cu un pom de azi. Acela, primul, i contine n sine pe toti cei ce vor fi dupa el. Si exact asa sunt elementele din Miorita. Ele, absolut toate, - aici nu exista amanunte, roluri secundare au n ele si prospetimea si forta de-abia creatului. Ele au o densitate si o greutate fantastice. Sunt, fiecare "dupa felul sau", ceea ce a fost n viziunea teoreticienilor big-bangului, acel minuscul punct initial ce concentra n sine ntreg universul. Veti gasi foarte multe opere literare bazate pe simboluri. Nu veti gasi nici una, cu exceptia Mioritei, n care sa existe, concentrat n simboluri, ntregul cosmos. Miorita e un poem al Genezei. Dar Miorita nu e o replica a Genezei asa cum ar fi o oglinda, o copie, o reproducere, n acceptia n care e folosit termenul "replica" n sculptura. Pentru ca n Geneza, Creatorul le aduce pe toate la existenta, n armonie, desavrsite: "si iata erau bune foarte" (Facerea 1,31). Pe cnd geneza din Miorita e amenintata de spectrul mortii, si nu ntr-unul din elementele ei, n paltinasi, n pasari, n astre: n coroana sa, deci n ce are ea esential. E amenintat omul. Iar prin el, ntreaga creatie.

102

Plnsetul cosmic. Reversul curatei bucurii initiale: "Unde erai tu cnd am ntemeiat pamntul?... Atunci cnd stelele diminetii cntau laolalta si toti ngerii lui Dumnezeu ma sarbatoreau?" (Iov 38,4;7). Nicolae Brana, Miorita
103

De obicei, drama din Miorita a fost privita dinspre om spre cosmos. S-a vazut constant "fermecatoarea fraternitate a omului cu ntreaga creatie", cum spunea Jules Michelet, si apoi nenumarati alti exegeti. Ceea ce este fara nici un dubiu, adevarat. Dar putem privi si din partea opusa, dinspre cosmos spre om. Pentru ca, asa cum am spus, opernd cu simboluri, aici nu un om e dat mortii, ci coroana Creatiei. Creatia e agresata n esenta ei, ceea ce produce o tulburare de proportii cosmice. Steaua care cade are ceva din nspaimntatoarele "vai"-uri ale Apocalipsei. Armonia e rupta. Se dezlantuie catastrofa n care sunt prinsi soarele si luna, brazii si paltinasii, muntii mari, pasarile si stelele, totul. E o zguduire universala. Nu doar omul e solidar cu ntreaga creatie pna la integrarea sa deplina n ea; si creatia e n totalitatea sa solidara cu omul, zbuciumul lui se repercuteaza crescendo n toate ale ei. Aparitia unei note distonante n procesul Genezei, care e armonie, anunta Apocalipsa. n tot acest dezastru atotcuprinzator, apare o nduiosatoare ncercare de refacere a armoniei pierdute, cutremuratoare prin omenescul ei. Mama, cea care l-a nascut pe "mndrul ciobanel", n cautarea sa disperata, face efortul supraomenesc de a-l naste din nou. Descrierea "mndrului ciobnel", daca e facuta de mama sa, nu e doar un portret, asa cum pare. O mama nu-si poate descrie copilul, ea poate doar sa-l nasca. Si asta ncearca acum maicuta cu brul de lna. ntreprindere zadarica, pentru ca nu doar omul a fost
104

lovit ci, prin el, ntreaga creatie. Femeia nu-l mai poate naste singura, ci antreneaza la aceasta ntreaga fire, pentru ca echilibrul ntregului trebuie refacut. Si, asa cum din sngiurile ei l-a plamadit nti, acum l reconstituie din toate ale firii, din spuma laptelui, din spicele grnelor, din penele pasarilor, din fructele de padure. S-ar substitui, n durerea ei fara margini, Creatorului, sa refaca totul cum a fost la nceput, cnd cu att de putine cuvinte se putea exprima fericirea, caci toate "erau bune foarte". Efortul e nsa zadamic. Noi stim, dar aceasta abia de la Hristos, ca nu omul, si nici creatia n totalitatea ei, pot restabili armonia originara, ci numai Durnnezeu-Omul. Poema se ncheie deci cu o reluare a acelei zguduiri universale, precum cutremurul e urmat invariabil de macar o replica. Care sa fi fost nsa acel omor, att de curnplit ncat sa zguduie intregul univers? Nicidecun unul dintr-o serie, unul ntre altele, trebuie sa fi fost primul omor petrecut sub soare. Pentru ca, asa cum primele fapturi contineau n germene pe toate cele ce aveau sa provina din ele, si evenimentele prime le cuprindeau n ele pe cele ce vor urma. Daca pacatul neascultarii dereglase armonia dintre Creator si creatie, "copilul" acestui pacat, omorul, distrugea pentru
105

ntiia oara ceva facut de Creator, si anume chiar ncununarea lucrarii Sale.

"Abel a fost pastor de oi..." (Facerea 4,2). Nicolae Brana, Miorita n Miorita, date fiind ecourile universale ale evenimentului, cutremurarea ntregului cosmos, nu poate fi evocata dect ntaia omucidere, cea a lui Abel de catre fratele sau Cain. "Coincidentele" sunt de-a dreptul frapante si nu pot fi explicate daca se au n vedere doua evenimente diferite. Abel, cel omort, "a fost pastor de oi" (Facerea 2, 4), ca si ciobanul din Miorita. (Mircea Eliade sugereaza, fara a face alta precizare, ca numele de Abel ar putea nsemna
106

"cioban (Eliade, Mircea. Istoria credintelor si ideilor religioase. vol. I, p. 176.)). Totul se petrece n Eden, dar n afara raiului: "n preajma raiului celui din Eden" (Facerea 3, 24), ceea ce se arata si n Miorita, unde ciobanii par a iesi de pe "gura de rai". "Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la cmp!"; nMiorita, ciobanii "se cobor la vale". nfricosatoarea ntrebare a lui Dumnezeu: "Ce ai facut?", urmata de consecinta teribila: "Glasul sngelui fratelui tau striga catre Mine din pamnt. i acum esti blestemat de pamntul care si-a deschis gura ca sa primeasca sngele fratelui tau din mna ta" (Facerea 4,10-11) e exprimata n Miorita prin cutremurarea cosmosului n urma oribilei nelegiuiri. S-ar putea spune ca esentialul problemei - paralela dintre omorrea lui Abel de catre Cain si omorul din Miorita reiese cu claritate din aceste date si ca altele suplimentare, cum ar fi aceea ca Abel a fost omort de unul, nu de doi ucigasi, sau ca eroii biblici erau frati, nu straini unul de altul, nu mai prezinta vreo importanta. Miorita lui Alecsandri e nsa rezultatul unui proces inimaginabil de lung. Pna sa se ajunga aici, au existat alte variante, din fericire pastrndu-ni-se nca peste o mie din ele. Avem astfel piese din faze mult anterioare ale elaborarii poemei n care si eroii Mioritei, ca si cei biblici, sunt frati:
107

'Ntorcu-mi-se 'ntorcu ntr'un vrf de munte Doi-trei ciobanei, Frati s dastustrei... (Poieni, jud. Hunedoara, inedit, colectia autorului). Mai mult, exista aici un atavism, formularea ezitanta "doitrei", care sugereaza ca a existat o schema si mai veche, cu numai doi frati, exact ca n Cartea lui Moise. Si ntr-adevar, piesa de fa se dovedeste una de tranzitie, pe masura ce piesa se "literaturiza" si-si pierdea caracterul documentar, de reflectare a unui eveniment ce se pierdea tot mai mult, undeva, n urma. Trecerea de la doi la trei frati se facea dupa legile esteticii folclorice, n care numarul de trei, peste tot, n poezia lirica, n balada, n basm, avea semnificatia unei mpliniri, a unui cerc nchis perfect. Avem satisfactia sa constatam ca nu ne aflam pe terenul presupunerilor ci pe cel al certitudinilor dovedite. Pentru ca s-au gasit n doua sate izolate din Tara Hategului, Uric si Valea Lupului, piese si mai vechi, n care eroii sunt si doi si frati. Dar mai nti, pentru a sti cu ce material lucram, sa spunem cteva cuvinte despre aceasta zona de munte. Aici, n Tara Hategului, se pastreaza toponime extrem de vechi. Chiar n vecinatatea celor doua
108

sate amintite se afla Ru-Barbat, atestand, ca o cronica vie, numele fratelui lui Litovoi. Mai spre apus, dincolo de masivul Retezat, se nalta piscul Scorila, evocndu-l pe tatal lui Decebal. Dar la fel stau lucrurile si cu onomastica. Aici, n patria Corvinestilor, se gasesc foarte multi tarani cu numele de Basaraba, iar altii de Musat, adeverind ceea ce Eminescu spunea acum mai bine de un secol, nrudirea celor trei familii domnitoare romne, ca argument al unitatii de neam al tuturor romnilor. (Eminescu, M. Opere. Editie critica ntemeiata de Perpesicius. Bucuresti: Editura Academiei R.S.R., vol. XIII, p. 314.) Am atras atentia asupra puternicului conservatorism al acelei regiuni pentru ca si numele att de comun, Valea Lupului, e altceva dect o spune la prima vedere. El n-are nimic comun cu lupul din padure, aici o prezenta aproape familiara, nefiind nicidecum o raritate att de senzationala nct sa dea numele unei 1ocalitati. Satul se afla n imediata apropiere a pesterii Cioclovina, celebra pentru urmele vietuirii omului "primitiv", unele din cele mai vechi din Europa, si la jumatatea distantei dintre Sarmisegetuza dacica si cea romana. Numele satului trebuie sa ne poarte deci cu gdul la acei "daoi" care-si trageau numele de la "lup" (Eliade, Mircea. Dacii si lupii, n De la Zalmoxis la Genghis-Han, pp. 21 s.u.) si care aveau steagul n forma de lup; acel Lup de care a fost atrasa irezistibil, nconjurata de stranepotii celor doi gemeni ai sai, Lupoaica de pe Tibru.
109

ntr-un asemenea loc, atat de arhaic, se puteau ntr-adevar descoperi vestigii ale Mioritei din fazele ei de formare, printre cele mai vechi ce ne-au ramas: Pe picior de munte Merg oile'n frunte De multe nu's multe, Numa's noua sute. Da naintea lor Merg doi fratiori... (Valea Lupului-Hateg-Hunedoara. Culeg. Ilarion Cocisiu). (La luncile soarelui. Antologie a colindelor laice. Editie Ingrijita si prefatata de Monica Bratulescu. Bucureti. Editura pentru literatura, 1964, p. 49.) Cea din Uric e o varianta prea putin deosebita si n-o mai reproducem. Important de subliniat, ajunsi aici, e asemanarea aproape pna la suprapunere dintre cele mai vechi variante ale Mioritei si episodul biblic al omorrii lui Abel de catre Cain, toate indiciile ducnd la concluzia ca acesta a fost teribilul eveniment ce a inspirat sublima poema. Desi, cum am mai spus mereu, ceea ce am dori sa se retina, Miorita nu numai ca nu e o transpunere n versuri a pasajului din Facerea, dar, data fiind vechimea ei, din epoci n care Biblia n-avea cum fi cunoscuta pe aici, din epoci n care Cartile lui Moise nici nu erau scrise, si el (macar n parte),
110

compunndu-le tot asa, dupa reminiscente ale memoriei colective, ea nareaza un eveniment a carui amintire s-a perpetuat prin predanie, din generatie n generatie. Suntem obligati, formulnd acestea, sa precizam ca nici macar aluziv n-am voi sa punem n discutie caracterul inspirat al Cartilor lui Moise si a "toata Scriptura". (2 Timotei 3,16), sa le consideram colectii de credinte populare. Voim doar sa aplicam la un caz concret adevarul de-acum general acceptat, ca fapte istorice pot fi transmise posteritatii pe cale orala. Tinta demonstratiei noastre fiind aceea de a arata, convingator, pe baza de dovezi sigure, ca, fara a fi influentata de izvoare scrise, nici macar de Biblie, Miorita pastreaza amintirea unui eveniment biblic pe alta cale, prin transmiterea vie a subiectului din generatie n generatie; acest demers, la rndul sau, slujind la a trage concluzia, pentru noi limpede, ca fenomenul n-ar fi posibil dect daca stra-stramosii oamenilor ce au n tezaurul lor national Miorita au trait n acele locuri unde evenimentul s-a consumat, iar ei, acei ndepartati stramosi, l-au nregistrat si 1-au sublimat n arta. n fata acestei, recunoastem, socante, chiar provocatoare pozitii, e posibila o obiectie justificata. S-ar putea crea impresia ca noi prezentam o regiune stravechea Havila, Valahia de mai trziu, Romnia de azi ca fiind locuita nentrerupt, de la aparitia primilor oameni pna n prezent,
111

situatie ce a facut posibil ca acolo sa se perpetueze "amintiri" din timpii Genezei. Dar ntre timp a fost Potopul care a nimicit pe toti oamenii de pe fata pamntului, cu exceptia lui Noe si alor sai. Descendentii acestora s-au nmultit apoi din nou si s-au raspndit iarasi peste ntreg pamntul, unii dintre ei ajungnd pe meleagurile tarii Havila, altii prin alte parti. Sansele de a poseda "amintiri" stravechi, de la nceputuri, sunt asadar egale pentru toti locuitorii planetei. Acei dintre oameni care au ajuns sa populeze zona danubiana, "fisonita", chiar daca aceasta a fost ntr-adevar tara Havila din Cartea Facerii, nu sunt, prin urmare, cu nimic mai favorizati dect oricare altii n a detine asemenea "amintiri". Ceea ce este perfect adevarat. Istoricii religiilor au identificat reminiscente de la nceputurile existentei umane la cele mai diverse populatii, risipite oriunde n lume. Impresia semnalata provine de acolo ca noi nu privim situatia panoramic, ci ne ocupam de un caz particular. Pentru ca scopul nostru e sa dovedim ca stravechea Havila e Valahia de mai trziu si ne restrngem investigatiile doar n acest spatiu. Faptul ca oamenii acestor locuri poarta nca n substraturile fiintei lor reflexe ale luminii originare nu contrazice ci vine n concordanta cu argumentele expuse anterior. n aceeasi ordine de idei se cere reevaluata o informatie cunoscuta, dar careia nu i se da aproape nici o importanta.
112

Iosif Flaviu e citat si el printre multii autori antici care i-au nregistrat pe daci. Spre deosebire nsa de altii, care ne ofera pretioase date despre acestia, marele istoric iudeu pune scurta sa referinta la daci ntr-un context care da de gndit.

113

Pomenirea dacilor e prilejuita de prezentarea pe care el o face esenienilor. n opozitie cu oficialii evrei, Iosif Flaviu avea fata de esenieni o admiratie nelimitata, el nsusi fiind n tineretele sale adept al lor. Esenienii, spune el, sustin ca toate lucrurile trebuie dedicate lui Dumnezeu. Ei cred n nemurirea sufletului. Sunt adepti neclintiti ai dreptatii, pentru victoria careia trebuie sa lupti. Modul lor de viata e superior tuturor celorlalti, fiind "de admirat ct de mult i ntrec pe toti ceilalti oameni care se dedica virtutii". "Ei se dedica virtutii si dreptatii n asa masura cum nu s-a mai vazut la altii, nici greci, nici barbari". Cu o singura exceptie: "ei seamana cu acei daci care sunt numiti polistai. (Iosif Flaviu. Antichitatile iudaice, XVIII, I, 5.)

POLISTAI

GURA DE RAI

Cum am spus, afirmatia aceasta se pierde printre alte referate mai bogate n detalii, unii cercetatori multuminduse cu consemnarea ei, altii chiar ndoindu-se de autenticitatea sa. De unde sa fi avut un iudeu cunostinte despre daci?
114

Nu aceasta e nsa ceea ce trebuie sa ne mire. Iosif Flaviu scrie la Roma n ultimii ani ai secolului I d.H., perioada n care campania iminenta mpotriva dacilor preocupa pe toata lumea. Niciodata cele spuse odinioara de Horatiu nu se potriveau mai bine ca acum: "Oricine mi iese n cale ma ntreaba: Hei! bunule, (tu trebuie sa stii pentru ca esti n relatii mai strnse cu zeii), ce-ai mai auzit despre daci? (Horatiu. Sermones, II, 6, 51-53.)

HORATIU

CELSUS

115

Altceva e n stare ntr-adevar sa ne uimeasca: de unde nrudirea dintre credinta iudeilor si cea a dacilor? Daca ntre iudei si, sa zicem, populatiile canaaneene, egipteni, asirobabilonieni, cu care ei au fost n contact, puteau exista influente reciproce, ce 1egatura aveau ei cu dacii? Tocmai dificultatea unui raspuns la aceasta ntrebare i-a mpins pe unii comentatori sa se ntrebe daca Iosif F1aviu se referea ntr-adevar la daci. Pe acestia i putem linisti. La cteva decenii dupa Iosif Flaviu, un scriitor grec foarte cultivat, Celsus, bun cunoscator al culturii clasice, dar si al Bibliei, de care se slujeste pentru a-i combate cu o causticitate nca nemaintlnita pe crestini, spune despre "getii de la Dunare" ca sunt un popor "vechi si de ntelepciune foarte nalta, profesnd nvataturi nrudite cu ale evreilor. (Origen. Scrieri alese. Partea a patra. Contra lui Celsus. Bucuresti: Editura Istitutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1984, p 42. ntr-o notita a sa, Eminescu scrie: "n fata poporului egiptean stateau doua popoare, grecii si evreii - Marte si Moise. Marte si-a ales pentru practic artele, apucaturile industriale, chitibusurile /.../ Moise si-a ales partea cea buna: elementele substantei cosmice si nemurirea sufletului. Unii lasi si speculanti, altii viteji si drepti. De remarcat ca genialul poet i nzestreaza pe evrei exact cu aceleasi virtuti cu care anticii i caracterizau pe daci, obiect al adoratiei sale. Eminescu, Mihai. Fragmentarium. Editie dupa manuscrise, variante, note, addenda si indici de Magdalena D.
116

Vatamaniuc. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1981, p. 570.) Or, cum dacii n-au ajuns niciodata n contact cu iudeii, iar de un misionarism mozaic prin aceste parti neputnd fi vorba, singura solutie rationala a problemei e ca dacii mosteneau niste precepte religioase comune cu ale evreilor dintr-o vreme n care stramosii si ai unora si ai altora nu apucasera a se razleti. E farte interesant ca n credinte populare romnesti larg raspndite, "jidov" nu are semnificatie etnica si, n nici un caz, nuanta peiorativa de varsta recenta. "Jidovii" erau uriasii din vechime, "de dinainte de potop", asemenea acelora din Facerea 6,4. Se dau si locurile pe unde ei au trait: pe lnga Dunare, Tismana, Cerna. Exista o multime de toponime ca: Valea Jidovilor, Fntna Jidovu1ui, Drumul Jidovilor, Jidova, toate foarte vechi si fara vre-o legatura eu evrei din vremurile apropiate de noi. n limbajul comun, "jidovina" nseamna trecatoare (Fochi, Adrian. Datini si eresuri, pp. 167 s.u.). O reminiscenta a timpilor de la nceput e si elementul att de batator la ochi ca nici nu-l mai vedem: culoarea alba a portului popular romnesc. Iata ce spune Odobescu despre aceasta: "Dacii n-au purtat haine poleite /.../; hainele erau la dnsii de lna alba, de cnepa alba si tot astfel sunt si
117

acum ale muntenilor romni /.../ Poporul la noi se mbraca n alb, att vara ct si iarna; albul la dnsul e culoarea predomnitoare; si bgati de seama ca nici un alt popor european nu are aceasta predilectiune pentru culoarca candorii. (Odobescu, A.I. Opere. Bucuresti. Editura de stat pentru literatura si arta, vol. II, pp. 104-I05.)

ORIGEN Ceea ce e extraordinar n acest fapt att de familiar nou ca nu-l mai observam e afirmatia lui Odobescu precum ca romnii sunt singurul popor european care se mbraca traditional n alb. ntradevar, taranul romn mergea pna adineaori la lucrul cmpului mbracat exclusiv n alb, si deloc ntr-o alta culoare, ceea ce, mai nti, e total nepractic. Apoi, taranii europeni, de orice etnie, iubesc
118

straiele cat mai bogat colorate. De unde aceasta exceptie la romni? E, tot asa, o mostenire din nceputuri. Ei au adus culoarea candorii din lumea candorii si din timpii candorii. n legatura cu Miorita e neaparat necesar sa fie evidentiata nca o observatie ce vizeaza statutul ntr-adevar exceptional al poemei. Miorita prezinta o drama, cea mai teribila si cea mai odioasa: omorul. Numai ca ea nu nareaza actul propriuzis. n ea omorul nu apare ca fapt, ci doar ca virtualitate. Ea nu-si propune sa nfatiseze dect pozitia omului fata de moarte. Or, aceasta pozitie nu mai e cea a lui Abel ci e una hristica, a celui ce accepta jertfa, sau, n orice caz, se situeaza mult deasupra incidentului, vazndu-l cu atta detasare de parca pe el nu l-ar implica deloc. E ceva din linistea, din mpacarea pe care o exprima Iisus cel rastignit n iconografia rasariteana; cel ce si-a trait agonia n gradina Ghetsimani, printr-un zbucium interior n fata caruia suferinta provocata de supliciul fizic paleste.

119

n eseul citat, Nichifor Crainic spune referitor la aceasta: "Se pare ca firea lui (a poporului romn), de poezie blajina si de seninatate, se exclude de la groaznicul spectacol al suferintei. Ea nu staruie asupra momentului de vaiet si de snge de pe Golgota, care, n doctrina mntuirii crestine, joaca un rol capital. Chinurile Domnului, att de bine placute evlaviei catolice, care le rasuceste n convulsiunile de gips ale Cadavrului ritual, cu orbite si obraji teribil nvinetiti, cu fruntea si coastele vapsite n parodia sngelui sacru, - delicatetea noastra de simtire le acopere cu maldare de flori, pe pictura sfntului Epitaf. Cantecul popular spune de "un pat mndru 1ucrat" unde Hristos e asezat "dormind frumos" si-l mpodobeste cu flori de mac, cu minta, cu spice de gru, cu clopotei si flori domnesti, cu busuioc. E aceasta nepriceperea fa de misterul crestin al unui popor nededat cu doctrina si cu dogma? (Crainic, Nichifor. Op. si loc cit.) Nicidecum, e raspunsu1 firesc la aceasta ntrebare, desigur, retorica. E atitudinea unui popor care "nu priceepe" teoretic doctrina si dogma, care le are implantate n fiinta sa, congenital. n aceasta consta marele mister al Mioritei, forta ei incomparabila de fascinatie, longevitatea ei egala cu a spetei umane, galaxia ei de variante, peste o mie nregistrate, dar, desigur, mult mai multe, caz cu totul si cu totul singular ntre toate poeziile lumii, populare si culte; ea, avnd ca
120

subiect cea mai respingatoare faradelege, ea converteste abjectia n ncntare, intunericul n lumina paradisiaca. "Relatnd" omorrea lui Abel, Miorita nu aceepta, refuza, respinge agresiunea nu printr-un gest de aparare, si nici macar printr-o declaratie de dezaprobare, ci prin ceva cu totul neasteptat, mult mai puternic: printr-o atitudine de solidarizare cu Creatia, cu momentul magnific al Genezei, ceea ce duce nu numai la condamnarea crimei ci la neantizarea ei. Atmosfera ntr-adevar edenica din Miorita este nrudita cu atitudinea pe care o au toti cei patru evanghelisti atunci cnd nareaza rastignirea Mntuitorului. Seninatatea Mielului jertfit se rasfrnge n scrisul lor, din care nu razbate nici o umbra de indignare, de protest, nici macar de durere. Misterul Mioritei provine de acolo ca ea evoca un episod terifiant de la nceputurile existentei umane prin optica neotestamentara. Cum e posibil asa ceva? Prin aceea ca "autorul" Mioritei simtea instinctiv ceea ce Pavel va explica, ntr-adevar inspirat, ca tot ceea ce se petrece nainte de Hristos sunt "umbre" ale ntruparii, proiectii a ceea ce va fi la "plinirea vremii". Miorita evoca moartea lui Abel nu prin sublinierea notei atroce ci prin ceea ce evenimentul are n el mesianic, prefigurativ. De unde atmosfera nu de moarte, ci de nunta, nu infernala, ci paradisiaca.
121

Cnd Lucian Blaga definea "spatiul mioritic" tocmai aceasta dominanta o avea n vedere, plaiul scaldat ntr-o lumina nepamnteasca, "gura de rai", si nu atrocele, pe care, cum am spus, Miorita nu ca-l ignora: l converteste n poezie edenica.

Binenteles, ne aflam prin spatiile cele mai de taina ale fiintei, acolo unde conturele devin tremuratoare, ca vazute prin "apa mortilor", cele despre care Blaga spunea: "Solidaritatea sufletului romnesc cu spatiul mioritic are un fel mulcom, inconstient, de foc ngropat, nu de efervescenta sentimentala sau de fascinatie constienta. Se probeaza nca o data ca aici ne miscam prin zonele "celuilalt tarm" al sufletului sau ntr-un domeniu de investigatie a adncimilor.( Blaga, Lucian. Trilogia culturii. Bucuresti. Editura pentru literatura universala, 1969, p. 126.) Am observat mai nainte cum n viziunea romneasca, n virtutea unei uluitoare familiaritati, Dumnezeu coboara la
122

conditia omului. Dar "deplasarea" are loc n ambele sensuri. Apropierea de divinitate se realizeaza si prin transpunerea omului ntr-o existenta feerica, n care nu se mai poate face nici o delimitare ntre cer si pamnt, pamntul devenind, cum tot Blaga l descoperea n cntecul popular, straveziu, iar cerul peisaj accesibil: La mijlocu cerului Este-un pom a raiului Pe la mijloc zugravit Cu zugrava din dumbrava ." (Tiberiu Alexandru, Negresti-Oas-Maramures) (La luncile soarelui, p. 56.) tabloul avnd o prospetime de icoana pe sticla. Prin preajma: .,.Se face-un feredeu Un 'se scalda Dumnezeu, Dunnezeu si cu Smpetru... (Sabin Dragoi, Lipova-Banat). (Ibidem, p.55.) Pe asemenea tarmuri, n care preaplinul puritatii nceputurilor se revarsa, ciobanul haladuieste cu oile n largul
123

sau, "pa cer, pa pamtu", legea gravitatiei, ca si toate celelalte, fiind abrogata: Dar si un'le pate? Pa cer, pa pamntu, Dar si un'le-adapa? 'N cel noret de ploaie. Dar si un'le 'nchide? 'N cel cearcan de luna... (Ilarion Cocisiu Peceneaga-Macin Dobrogea). (Ibidem, p. 89.) Nu fantasticul e ceea ce ne copleseste de uimire n cazurile de fata, ci "firescul fantasticului", naturaletea cu care el e tratat. E ceva ce depaseste actul artistic. Cu orict geniu l-am acredita pe "autor", asemenea viziuni, n care transcendentul e abordat frontal, cu atta realism, nu le mai putem pune pe seama fanteziei. Ele, cu orict scepticism ne-am narma, trebuie sa recunoastem ca nu pot fi atribuite dect unor oameni care chiar au vietuit acolo, "unde cerul se ntlneste cu pamntul". Pentru ca aici avem de-a face cu o cu totul alta experienta, cu un trai pe alte meleaguri dect cele pamntesti, asa cum le stim noi. Cunoastem fantasticul din basme, cu cai care zboara, cu animale care vorbesc, cu munti care se bat n capete, cu voinici care, decapitati, tratati cu apa vie se refac subit.
124

Totul e minunat, nu e nevoie sa fii neaparat copil pentru a savura asemenea ncntatoare naivitati. n colindele din care extragem aceste giuvaieruri, nu mai e vorba deloc de un astfel de supranatural, ci de ceva cu totul firesc si transcendental totodata, de amintirea, prea proaspata ca sa nu ne descumpaneasca, a unei existente reale ntr-o alta lume, sau n lumea noastra, dar n zorii nrourati ai aparitiei ei. Iata nca un cadru desprins din candoarea acelei lumi, n care, ca izvodind direct din cer, se iveste Fisonul Genezei, rul sfnt al naintasilor ndepartati: Stna oilor n cercu lunii; Focu oilor, Raza soarelui. Unde le-adapa? n vadu Dunarii... Se nte1ege ca de aici nu se mai poate ajunge ntr-un loc, ci ntr-o unica stare: Oile pornesc Lin pin ciar sanin... (Densusianu, Densus-Hateg). (Ibidem, p. 38.)
125

Lin Prin chiar senin... Iar sublimul fiind atins, comentariul devine o impietate. Numai Blaga mai poate rosti: "Cu acest orizont spatial se simte solidar ancestralul suflet romnesc, n ultimele sale adncimi, si despre acest orizont pastram undeva, ntr-un colt nlacrimat de inima, chiar si atunci cnd am ncetat de mult a mai trai pe plai, o vaga amintire paradisiaca: Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai... (Blaga, Lucian. Op. cit. p. 125.) N LOC DE NCHEIERE n lucrarea de fata am adus dovezi din discipline diverse pentru a demonstra ca "tara Havila"din ntia Carte a lui Moise este Valahia de mai trziu, Romania de azi. Daca Fisonul biblic, unul din rurile care curgeau prin Eden, a fost identificat cu Dunarea nca din epoci ndepartate, noi avnd dovezi scrise despre aceasta datnd din secolul IV d.H., este pentru ntia oara cnd se identifica tara Havila cu Tara Romneasca.
126

Importanta acestei descoperiri nici nu e nevoie sa mai fie subliniata. E suficient sa amintim ca, n aceasta lumina, tara n care au trait stramosii romnilor si n care ei traiesc azi este consemnata nca din mileniul II nainte de Hristos. Dar si mai important dect acest lucru e faptul ca Tara Romneasca apare nu ntr-o cronica oarecare, ci n Sfnta Scriptura, ba, mai mult, e prima tara pe care Biblia o numeste.

Adam cu plugul. Icoana pe lemn. Nordul Transilvaniei.

127

BIBLIOGRAFIE - Biblia sau Sfnta Scriptura. Bucuresti. Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1968 - Biblia sau Sfanta Scriptura. Versiune revizuita, redactata si comentata de Bartolomeu Valeriu Anania, n "Steaua" nr. 3-4, 1995 - Biblia Hebraica Stuttgartensia. Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft, 1990 - The Bible. Revised Standard Version. The British and Foreign Bible Society, 1971 - The Holy Bible. Authorized King James Version. London and New York. Collins - Amusin, I. D. Manuscrisele de la Marea Moarta. Bucuresti. Editura stiintifica, 1963 - Amzulescu, AI. 1. (Antologie de), Balade populare romanesti. Vol I-III. Bucuresti: Editura pentru literatura, 1964 - Balu, Ion. "Fragmentul dacic", in Steaua nr. 1-2, 1995 - Beza, Marcu. Urme romnesti n Rasaritul Ortodox. Bucuresti, 1935 - Bratianu, G. I. O enigma si un miracol istoric: poporul romn. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1988 - Bratulescu, Monica, ed. La luncile Soarelui. Bucuresti. Editura pentru literatura, 1964 - Blaga, Lucian. Trilogia culturii. Bueuresti. Editura pentru literatura universala, 1969
128

- Cassius Dio. Istoria romana. Vol. III. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1985 - Calinescu, G. Viata lui Mihai Eminescu. Bucuresti. Editura pentru literatura, 1964 - Cndea, Virgil, Constantin Simionescu. Prezente culturale romnesti. Istanbul. Ierusalim. Paros. Patmos. Sinai. Alep. Bucuresti. Editura Sport-Turism, 1982 - Coman, Ioan G. Scriitori bisericesti din epoca straromna. Bucuresti: Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1979 - Crainic, Nichifor. Iisus n tara mea, In "Gandirea" nr. 1112, 1923 - Daniel, Constantin. Civilizatia asiro-babiloniana. Bucuresti. Editura Sport-Turism, 1981 Daniel, Constantin. Civilizatia sumeriana. Bucuresti. Editura Sport-Turism,1981 - Daniel, Constantin. Orientalia mirabilia. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1976 - Daniel, Constantin, Ion Acsan, ed. Tablitele din argila. Scrieri din Orientul antic. Bucuresti. Editura Minerva, 1981 - Daicoviciu, C., H. Daicoviciu. Columna lui Traian. Bucuresti. Editura Meridiane, 1966 - Daicoviciu, Hadrian. Dacii. Bucuresti. Editura stiintifica, 1965 - Densusianu, Ovid. Graiul din Tara Hategului. Bucuresti. Editura pentru literatura, 1966 - Dictionar Biblic. Oradea. Editura Cartea crestina, 1995
129

- Dragut, Vasile, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache. Pictura romaneasca in imagini. Bucuresti. Editura Meridiane, 1970 - Drmba, Ovidiu. Istoria culturii si civilizatiei. Vol. II. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1987 - Eliade, Mircea. De la Zalmoxis la Genghis-Han. Bucuresti: Editura stiintifica si enciclopedica, 1980 - Eliade, Mircea. Istoria credintelor si ideilor religioase. Vol I. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1981 - Eminescu, Mihai. Fragmentarium. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1981 - Eminescu, Mihai. Opere. Vol. XIII. Bucuresti. Editura Academiei Republicii Socialiste Romania - Eminescu, Mihai. Poezii. Editie ngrijita de Perpessicius. Bucuresti: Editura de stat pentru literatura si arta, 1958 - Fochi, Adrian. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Bucuresti. Editura Minerva, 1976 - Fochi, Adrian. Miorita. Bucuresti. Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1964 - Fontes Historiae Daco-romanae. Vol. I-Ill. Bucuresti. Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1970 . - Fugariu, Florea, ed. Scoala Ardeleana. Vol. III Bucuresti. Editura Albatros, 1970 - Giurescu, Constantin C. Istoria romnilor. Editura Cugetarea, 1939 - Giurescu, Constantin C. red. Istoria Romniei n date. Bucuresti. Editura enciclopedica romn, 1971
130

- Glashouwer, Wiliam I.J. Asa a aparut lumea. Bielefed. Christliche Literatur-Verbreitung, - Hasdeu, B.P. Scrieri istorice. Vol. I-II. Bucuresti. Editura Albatros, 1979 - Homer. Iliada. n romaneste de G. Murnu. Bucuresti. Editura de stat pentru literatura si arta, 1959 - Issar, Arie S. La Bible et la science font-elles bonmenage?, in "La Recherche" nr. 283, janvier 1996 - Josephus Flavius. The Complete Works of Josephus. Grand Rapids. Kregel Publications - Lambrino, Al. "Les Fleuves du Paradis", n Melanges de l'Ecole Roumaine en France, 1924 - Mac Kendrick, Paul. Pietrele dacilor vorbcsc. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1978 - Mic Dictionar Enciclopedic. Bucuresti. Editura stiintifica si enciclopedica, 1978 - Odobescu, Alexandru. Opere. Vol. I-II. Bucuresti. Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1967 - Opperman, Manfred. Tracii intre Arcul Carpatic si Marea Egee. Bucuresti. Editura Militara, 1988 - Origen. Scrieri alese. Partea a patra. Contra lui Celsus. Bucuresti. Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1984 - Oetea, Andrei, red. Istoria poporului roman. Bucuresti. Editura stiintifica, 1970 - Ovidius Nasso. Scrisori din Tomis. In romaneste de stefan Bezdechi. Cluj. Editura Cartea Romneasc, 1930
131

- Ovidius Naso. Tristele. Ponticele. Traducere si prefata de Teodor Naum. Bucuresti. Editura Univers, 1972 - Pascu, Stefan, red. Atlas istoric. Bucuresti. Editura didactic si pedagogica, 1971 - Prvan, Vasile. Getica. Bucuresti. Editura Meridiane, 1982 - Prvan, Vasile. nceputurile vietii romne la gurile Dunarii. Bucuresti. Editura stiintifica, 1974 - Pearsall, Judy and Bill Trumble ed. The Oxford English Reference Dictionary. Oxford si New York. Oxford University Press, 1995 - Perhes, Justus. Atlas Antiquus. Gotha, 1897 - Pippidi, D.M. Contributii la istoria veche a Romaniei. Bucuresti. Editura stiintifica, 1958 - Pippidi, D.M., ed. Dictionar de istorie veche a Romaniei. Bucuresti. Editura stiintific si enciclopedic, 1976 - Procopius din Cezareea. Istoria secreta. Bucuresti. Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1972 - Radulescu, A., C. Scorpan, R. Florescu. Itinerare arheologice dobrogene. Bucuresti. Editura Sport-Turism, 1976 - Russu, Ion. Daco-getii in Imperiul Roman. Bucuresti. Editura Academiei Rcpublicii Socialiste Romania, 1980 - Simonescu Dan, Gheorghe Buluta. Pagini din istoria crtii romanesti. Bucuresti. Editura Ion Creanga, 1981 - Stoicescu, Nicolae. Continuitatea romanilor. Bucuresti. Editura stiintific si enciclopedica, 1980 - Studii teologice Dr. 9-10, 1952
132

- The New Encyclopaedia Britannica. Chicago. Encyclopaedia Britannica, Inc. 1992 - The World Book Encyclopedia. Chicago. Field Entreprises Educational Corporation, 1960 - Webster's Third New International Dictionary. Chicago. Encyclopaedia Britannica, Inc. 1986 ADAOS PATRU SECVENTE PRIVIND NCRESTINAREA ROMNILOR. UN OM DE LA RASARIT Trecusera ca la trei decenii de cnd la Tomis, pe malul apusean al Pontului Euxin, murise Ovidiu. Dar lumea acestor locuri nu arata altfel de cum o vazuse marele poet exilat. Daca dacilor coborti din nord litoralul alb, inundat de lumina, li se parea deosebit de cald si primitor, pentru un meridional tinutul se prezenta de-a dreptul aspru. Pe lnga albastrul viu al Mediteranei, marea de aici aparea sura, rascolita adesea de crivul ce bntuia dinspre stepele scitice, prevestind parca viitoare mari invazii. n afara de aspectul neprietenos al reliefului si climei, unui alungat din saloanele Romei i mai dadeau fiori si trasaturile localnicilor. Pe strazile cetatilor, replicile ca ciripite ale grecilor erau acoperite de cele grave si profunde, si tocmai de aceea parca mereu amenintatoare, ale localnicilor.
133

Cu geii n amestec sunt grecii de pe-aice, Dar geii cei razboinici i covresc pe greci scria pooetul, facnd de buna seama o observatie corespunzatoare realitatii, folosind-o nsa ca un motiv n plus pentru lamentatiile sale. Dar daca asa stateau lucrurile vazute dinauntrul cetatii, ceea ce te astepta dincolo de ziduri, n cmpul deschis, unde elenii, ca avangarda a civilizatiei, nici macar nu calcau, este usor de imaginat. Stufoasa literatura inspirata de cucerirea vestului salbatic american, att de gustata si azi, are n Tristele lui Ovidiu naintasi directi, usor recognoscibili. "Barbarii" cunoscuti de el sunt un amestec nspaimntator de eschimosi si piei rosii: Si-asa de tare-i vntul ca dezgoleste case Si turnurile-nalte le culca la pamnt Atunci, de frig, barbarii si pun pe ei cojoace, si pun itari: nu-si lasa dect obrazul gol; Iar turturii de gheata le zuruie n plete, De alba promoroaca scnteie barba lor, Aice vinu'ngheata si el pastreaza chipul Ulciorului, si nu-l bei, ci-l farmi n bucati! ...................................................................... Cnd crivatul salbatic, cu aspra lui suflare, ngheata apa marii, n Istru'nvalurat ndata se asterne cmpia cea de gheata
134

Barbarii dau navala pe caii lor cei iuti, Sagetile lor zboara departe, pn'departe Si toata-mprejurimea calari o pustiesc. Fug oamenii! De arini nu-i nimeni sa mai vada; A barbarului prada e-al omului avut, Nimica toata: carul ce scrtie, vreo vita; Si toata-agonisita sarmanului plugar. .......................................................................... Calari pe cai, puzderii, sarmatii si cu getii Tot misuna pe drumuri: cnd vin, cnd iar se'ntorc, Nici unul nu-i sa n-aiba la dnsul arc si tolba Si cu venin de sarpe sunt unse-a lor sageti. Au glas si chip salbatic, aidoma lui Marte; Nici barba nu si-o taie, nici parul de pe cap Si mna lor ndata te'njunghie cu cutitul Caci tot barbarul are cutit la coapsa lui... (n superba talmacire a lui Teodor Naum). Aceste relatari, care au plasticitatea si prospetimea faptului vazut, trait aidoma, nu din auzite, daca nu putem spune ca sunt inexacte, sunt n mod sigur unilaterale. Ca dacii nu-i primeau pe romani cu ovatii vom sti si mai concret peste o jumatate de secol, cu prilejul celor doua razboaie ale lui Traian. Dar ei puteau fi considerati "barbari" numai n acceptia originara a termenului, oameni adica dinafara ariei de civilizatie greco-romana, si nicidecum n ntelesul capatat mai trziu: dinafara oricarei civilizatii.
135

Dacii nu erau ctusi de putin niste primitivi. Ei, cum bine se stie, se amestecau adesea n politica Imperiului Roman, ceea ce, n datele epocii nsemna ca faceau politica la nivel mondial. "Augustus, dupa cum ne informeaza Suetoniu, promisese pe Iulia... lui Cotiso, regele getior, n vremea cnd ceruse n schimb n casatorie pe fiica acestui rege." August, asadar, ginere de get! Se ntlege ca un mparat de talia lui Octavian nu planuia legi matrimoniale dect cu cineva care putea nclina balanta evenimentelor n favoarea sa, si n nici un caz cu persoane de rang ce l-ar putea compromite. Ovidiu nsusi, care va sfrsi prin a se atasa de geti, in limba carora va scrie poeme, si a marturisi ca Tomisul i devenise drag (Tam mihi cara Tomis...), l pretuia n mod deosebit pe Cotiso, att pentru nobletea spirituala a acestuia, ct si pentru faptul ca regele get era el nsusi un poet de mare talent. "Poetului poetul ntinde-a sale brate" spune Ovidiu atunci cand i se adreseaza lui Cotiso: ...artele frumoase A omului naravuri barbare le-mblnzesc, Si dintre regi nici unul nu le-a'ndragit ca tine, Din timpul lui nici unul nu le-a'nchinat mai mult. N'ai scris tu nsuti versuri? De n'ar fi al tau nume n fruntea lor, n'as zice ca le-a facut un trac. Orfeu, deci, nu e singur poet pe-aceste locuri...

136

La mult citata afirmatie a lui Herodot ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci" se pot adauga multe altele care-i vad pe daci nu numai sub aspectul lor razboinic, caracteristica dictata de necesitatea de a-si apara patria si nu din dorinta de a cotropi pamnturi straine, ci sub acela al unei nalte moralitati, dovada nu a primitivismului ci a unei conduite evoluate. Celsus, un autor din secolul urmator celui n care am poposit noi, spune ca "druizii din Galia si getii sunt popoare vechi si de ntelepciune foarte nalta, profesnd nvataturi nrudite cu ale evreilor." Iar ca el nu calca alaturi de adevar o marturisete chiar un evreu, Iosif Flaviu, care-i considera pe daci drept un termen superlativ de comparatie, atunci cnd, ca sa sublinieze virtutile si eforturile spre perfectiune ale esenienilor i raporteaza la credinciosii lui Zamolxe. Era deci perioada cnd partile acestea de lume fusesera nglobate n provincia romana Moesia (anul 46 d.H.). Nimeni n-ar fi putut banui ca descinderea aici a unui barbat nre doua vrste, diferit cu totul ca nfatisare de negustorii, militarii ori sclavii cu care calatorise pe corabie, pierdut n multimea pestrita ce atunci, ca si totdeauna, misuna prin porturi, va transforma profilul sufletesc al oamenilor acestora, va nzestra cu un chip anume poporul ce tocmai se zamislea din amestecul romanilor cuceritori cu dacii autohtoni, chip cu care noul popor va strabate mileniile, chip ce-i va ajuta noului popor
137

sa nvinga mileniile ce nu se prevedeau deloc binevoitoare cu el. Omul acela avea o alura prea modesta pentru o misiune att de hotartoare. Dar cu acest om ciudat, care mpreuna cu prietenii sai, un mic grup, a pornit sa cucereasca lumea, ne vom rentalni. Mai ntai nsa, vom face un ocol pna spre frontiera de rasarit a mparatiei, zon fierbinte si pentru ca de acolo amenintau necontenit parii, dar si pentru ca popoarele cucerite si ncorporate n Imperiul Roman se agitau ntruna, un loc de frunte n ansamblul protestatarilor detinndu-l putin numerosul dar binecunoscutul neam al iudeilor. ANDREI n anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu, n Iudeea, tara ce apartinea provinciei romane Siria, a nceput o miscare de masa diferita de toate cele anterioare. C populatia nu accepta stapnirea romana era o stare de lucruri permanenta, cunoscuta si de Cezarul nsusi, si nici el nu se astepta la alt ceva; ceea ce tinea el sa se faca era ca nemultumirea sa nu se manifeste fatis, si n nici un caz sa nu ia proportii. Principiile medicinei functioneaza si la
138

scara organismului politic: masurile preventive sunt preferabile tratamentului bolii, iar, daca aceasta a izbucnit, ntelept e sa fie combatuti ct mai drastic nca de la primele semne. Masuri profilactice fusesera luate nca de cu buna vreme. Dupa lunga domnie a lui Irod, dispretuit la Roma dar sprijinit totusi pentru ca facea politica mpilatorilor cu o eficienta mai mare dect ar fi reusit-o unul de-al lor, dupa dezamagitoarea experienta cu fiul acestuia Arhelau, n Iudeea fusesera numiti procuratori romani. Acestia, nconjurati de osteni, binenteles, se deplasau de la Cezareea, capitala oficiala a tarii, de pe malul Mediteranei, 1a Ierusalim, ori de cate ori situatia o reclama, si, fara exceptie, la Pati, cnd evreii de pretutindeni se adunau la templu. Astfel, capitala iudaismului, se poate spune mondial, pentru ca toate provinciile erau ntesate cu iudei, era supravegheata cu o rigoare exemplara. Si totusi, cu toata profilaxia, organismul politic era departe de a se arata complet sanatos. N-apucau bine sa fie stinse vlvataile ntr-o parte ca altele izbucneau n alta. Urmasilor lui Moise sulul de flacari naltat cnd deasupra unei cetati cnd deasupra alteia le amintea de cel ce-i calauzise pe parintii lor la iesirea din robie si aceasta i nsufletea si mai mult si-i mbata cu speranta victoriei mai putemic dect vinul, acum cnd "Egiptul", simbolul robiei, nu mai era undeva, departe, dincolo de pustie si de Muntele Sinai, ci se oplosise la ei n batatura, facndu-i robi n chiar ara Promisa, pe ei care nu recunosteau alta slujire
139

dect cea fata de Iahve. Pentru legionari nsa, care nu-si bateau capul cu legendele tuturor supusilor cnd ei nu mai credeau nici n propriii zei, eruptiile incendiare nu ascundeau alt simbol dect prezena pojarului gata sa se extinda, impunnd deci interventii urgente si dure. Ceea ce se vedea acum pe malurile Iordanului era nsa foarte greu de definit. Nu parea a fi propriu-zis o rascoala, desi mase enorme de oameni erau concentrate n vale si pe naltimile din mprejurimi. Zilnic soseau altii si altii, n cete, de pe toate cararile, dinspre Ierusalim, din celelalte parti ale Iudeii, din Galileea si de dincolo de Iordan. Nu erau narmati (cu exceptia militarilor, amestecati si ei n multime, nu puteai sti la o prima vedere, ca s-o supravegheze sau sa i se alature n cazul ca lucrurile ar degenera ntr-o revolta), si asta facea rostul acestei nvalmaseli si mai de nenteles. Desi ncercari de a-l deslusi se facusera. Printre cei veniti nu se stie n ce scop, printre simpli curiosi adusi si ei de suvoi, se ntlneau si echipe trimise sa iscodeasca ce se petrece acolo si chiar sa puna ntrebari raspicate si de neevitat conducatorului nemaipomenitei razmerite. Numai ca simpla vedere a acestuia, n loc sa risipeasca nedumerirea, o sporea. Daca duhul pustiei si-ar lua un trup, n-ar arata n nici un caz altfel. Omul, nalt si subtire, clatinndu-se ncoace si ncolo, ca o trestie batuta de vnt, n ritmul frazelor strigate, parea de-abia iesit dintr-una din
140

grotele nenumarate care ciuruiesc pantele dezolante din apropiere. Cu parul si barba nepieptanate dect de scaii desertului, n-avea nici urma de sfiala si se adresa cu aceeasi francheta si descultilor nu cu mult rnai ntoliti dect el, ca si snobilor saduchei, ca si negustorilor plini de importanta, pe masura pungilor dosite pe sub faldurii mbracamintei, ca si vamesilor ce nici macar nu mai faceau un secret din faptul ca jecmanesc n afara oricaror norme, dupa bunul lor plac, ca si femeilor usor de recunoscut, unele tinere, de-abia niste fetiscane, altele mai trecute si cu att mai sulemenite si mai zornaitoare din bratari si din glezniere, ca si soldatilor tmpi si aroganti, a caror dotare pna-n dinti fata n fata cu despuierea lui aparea nu numai inutila ci de-a dreptul hilara. El nu purta pe pielea-i argasita dect niste smocuri din par de camila culese de prin spinii ce strajuiesc drumurile dogorte ale caravanelor. Se ncingea cu o curea gasita lnga cenusa unui foc dupa vreun popas al pacurarilor nomazi. Desi-i mustra pe toti, oamenii nu plecau, ci dimpotriva, mbulzeala crestea. I ascultau, puneau ntrebari, l ascultau iarasi. Unii cadeau ntr-o reculegere adca, apoi se nfatisau naintea pustnicului care-i stropea cu apa din Iordan. Nu era spalarea rituala la care fariseii tineau att de mult, si nici cea practicata cu si mai multa rvna de esenienii ce-si aveau n apropiere, n mijlocul pustiei, una din cele mai mari colonii. Nu era curatirea traditionala ce se facea la nesfrsit, de cateva ori pe zi. Aici se savrsea
141

ceva cu totul nou si unic: botezul, consfintirea unei radicale transformari launtrice. Efectul sau nu era automat si exterior, ci determinat de procesul pocaintei, al rentoarcerii la Dumnezeu, ceea ce grecii au tradus prin metanoia, schimbarea cugetului. "A te schimba" n limbajul popular romnesc are o acceptie mult mai bogata dect cuvintele o arata la prima vedere; nu nseamna numai a-ti nlocui un rnd de haine cu altul, ci a-ti scoate mbracamintea murdara si a lua alta curata, spalata mult si limpezita n vadul rului, mirosind a proaspat; a te primeni, deci. Nu n fiecare zi "te schimbai". "Te schimbai" doar duminica si, mai ales, la Pati si la Craciun, la Rusalii. Cam aceasta se petrecea si cu sufletul pentru ca omul sa fie vrednic de a fi botezat. Dar partea cea mai misterioasa a actiunii barbatului de la Iordan era marturisirea sa ca tot ce face nu-i dect o pregatire, ca el nsusi nu-i dect un precursor. Asa cum grecii i aveau pe filosofi sau chaldeenii pe magi, evreii i-au avut pe prooroci, acele guri binecuvntate prin care Iahve vorbea poporului Sau. Proorocii i-au nsotit pe evrei de-a lungul istoriei, i-au trezit cnd erau toropiti de confuzia groasa a pacatului, i-au mbarbatat cnd disperarea trecea dincolo de orice limita si se parea ca Iahve i-a parasit definitiv. Si, mai presus de toate, ei i-au amintit mereu lui Israel ca Mesia cel promis, Salvatorul lor, Eroul invincibil, naintea caruia toate mparatiile pamntului se vor nchina, va sosi n mijlocul lor. Or, nicicnd poporul
142

lui Israel nu fusese mai uitat de Iahve dect acum. Si dovada ca Dumnezeu nu mai vrea sa stie de Israel era chiar faptul ca de cinci sute de ani nici un prooroc nu se mai ridicase dintre fiii lui, Iahve refuznd sa i se mai adreseze nici macar cu dojana. Si iata ca atunci cnd parea ca nici o speranta nu mai poate miji de nicaieri, cu picioarele nfipte n vrtejurile Iordanului, un barbat i striga pe toti sa se ridice deasupra malului gata sa-i sufoce, sa se purifice, sa se ntremeze, caci momentul att de mult asteptat al ivirii lui Mesia a sosit. Si lumea, n valuri mai nestavilite dect ale Iordanului n timpul ploilor, alerga la el. n sfrsit, Iahve si-a ntors iarasi fata spre poporul sau. S-a aratat un prooroc! Poate, cine stie, Izbavitorul nsusi... Asadar, straniul barbat le explica tuturor ca el nu e dect un vestitor. Era nsa o deosebire totala ntre el si proorocii cei din vechime. Aceia, cu totii, l anunau pe Mesia, dar nu-L ntrezareau dect undeva, departe, ntr-un viitor nedefinit. "l vad, dar acum nca nu-i; l privesc, dar nu de aproape..." (Numerii 24, 17) spunea Valaam n numele tuturor vechilor prooroci. Pe cnd proorocul cel nou i asigura: Nu-i cine stie unde, e aici ntre voi, n mijlocul vostru, ntr-o buna zi vi-L voi arata. Si nu cine stie cnd: acum!

143

Un medic contemporan, scriitor si istoric, dupa ce a urmarit "toate cu de-amanuntul de la nceput", cum afirma el, spune ca poporul era "n asteptare". Toate popoarele sunt n asteptare. Fiecare om e n asteptare. Nu exista un anotimp dupa care sa nu astepti un alt anotimp, o stare dupa care sa nu astepti altceva. Trebuie sa existe undeva, n viitor, un moment al asezarii tuturor lucrurilor, moment spre care tindem mereu. Cine nu mai asteapta nimic nseamna ca a murit, chiar daca nu si fizic. Atunci nsa era o altfel de asteptare, sau aceeasi asteptare dar ridicata la o cota extrema. Lumea simtea ca scnteia e gata sa sara. Atavic, oamenii pastreaza nca nauntrul lor energii obscure care raspund la diferitele impulsuri ale necunoscutului. Aceste energii au fost candva mult mai proaspete, cu timpul s-au tocit ori au aipit cu totul, pentru ca sa se declanseze cnd nici nu ne asteptam, uneori n momentele cruciale, poate scapndu-ne de la pieire. Necunoscndu-le, le depunem deavalma n dosarul instinctelor. Oamenii de stiinta actuali privesc cu tot mai mult interes spre acest tarm nvaluit, caruia ca sa aiba un nume, i spun subconstient, si fac tatonari sa-l exploreze, desi submersiunile sunt deocamdata timide. Dar energiile latente exista. Iar atunci ele erau activate ntr-o masura teribila. "Instinctul" le spunea tuturor, iudeilor, dar si multora dintre straini, ca o schimbare radicala e iminenta.
144

Oamenii rasfoiau cu nfrigurare scrierile vechi si ceea ce n acestea parea a prevesti chiar momentul de fata capata acum intelesuri izbitoare, mai nainte nebanuite. Romanii recitau versuri pline de luminoase viziuni din Virgilius, grecii se ntorceau la cutare pasaj din Platon ori dintr-un poet tragic. n mod surprinzator, frazele se apropiau uneori pna aproape de identitate, ba, ceea ce contraria si mai mult, aproape coincideau cu viziunile proorocilor evrei. nvatatii de mai tarziu vor polemiza vertiginos ncercnd sa indice care e "modelul" si care "plagiatul". Mai sigur e ca acesti autori nu s-au inspirat unii de la altii. Viziunile lor se asemanau pentru ca toata lumea era n asteptare, iar cele mai sensibile dintre constiinte (sau subconstiinte) dadeau la iveala tabloul pe care impulsurile necunoscutului l iluminau nauntrul lor. Ca asteptarea se simtea cu o acuitate mult mai mare n Iudeea nu se datora, poate, numai faptului ca Israel era pregatit n mod special pentru primirea lui Mesia, ca Tora, Legea sfnta a lui, era o calauza, un pedagog catre Mesia, ci si aceluia, sa-i zicem factorului geografic, ca Mesia trebuie sa apara aici, pe pamtul lui Iacov, ba mai mult, factorului, sa-i zicem ontologic, ca Mesia trebuie sa se nasca din chiar neamul lui Avraam, mai precis din spita lui Iuda, si, restrngnd si mai mult aria, din casa regala a lui David. Poporul lui Israel, de altfel, nici nu implica celelalte neamuri la binefacerile mntuirii ce va sa vina, dect in sensul ca toate acestea se vor supune lui.
145

Cum va fi aratnd Mesia? se ntrebau cu siguranta multimile adunate n vadul Iordanului. Oricum, nu ca un oarecare, si ar trebui sa-L recunoasca daca ntr-adevar e n mijlocul lor. Proorocul nu-l descria. i atribuia o putere, cum i se cade unui Izbavitor, nelimitata. Oamenii se uitau n juru-le, printre ei, apoi iar ramneau cu ochii tintuiti asupra proorocului. Dar daca totusi e el? Chiar cu nfatisarea salbatica pe care o are, nu poseda cuvntul sau o forta teribila din moment ce, sub ochii romanilor, a fost n stare sa adune atata popor, cum nu s-a mai vazut de pe timpul lui Iuda Galileeanul, popor ce a fost n asa masura cucerit de el nct e gata, la un semn, sa execute tot ce-i va cere? Proorocul nsa nu obosea n a-i lamuri ca el nu e dect un premergator, un deschizator de drum. El, asa cum apare, ca stapn pe vointa lor, a tuturor, n stare, daca ar dori-o, sa-i pornasca ntr-o clipita n razboi deschis mpotriva Romei, el, conducatorul lor, fata de Mesia e ntr-o situatie att de joasa nct nu e vrednic sa-I execute nici slujba rezervata ultimului dintre sclavi: sa-I dezlege cureaua sandalei. Iar daca aceste cuvinte erau destul de lamurite si capabile sa le sugereze slava Mntuitorului, proorocul le mai spunea n schimb altele cu nteles mai greu de strabatut.
146

Cel asteptat i va urma lui, dar l si precede, l depasete adica si n trecut si n viitor. Spus asa, cu cuvintele lui concrete si colorate, asta ar nsenma, n termeni abstracti, ca Cel prevestit de el e cumva etern, lucru cu totul de neacceptat, calitatea aceasta neavnd-o dect Iahve, iar Mesia, n reprezentarea iudeilor, orict de slavit ar parea, nu poate fi totusi dect un om; ce-i drept, un om care i va ridica pe ei la o maretie ce s-o ntreaca si pe a egiptenilor si pe-a asirienilor, si, mai ales, pe a romanilor. Etern nsa... Numai ca acum nu e timp de speculatii teologice. Important e ca Mesia exista, s-a nascut si e undeva foarte aproape, poate chiar de fata. Iar dorinta lor, n care se concentra dureros si fantastic, ca materia cosmica ntr-o stea ce se prabuseste n sine, toata asteptarea lungului sir de naintasi, toata speranta n care acestia au trait si au dormit, era sa-L vada pe Mesia. Si ntr-o zi proorocul L-a aratat ntr-adevar, nsotindu-si gestul minii ntinse cu niste cuvinte enigmatice: "Iata Mielul lui Dumnezeu..." A dezamagit aparitia Aceluia pe care proorocul l dadeadrept Mesia? A ntrecut toate asteptarile? n mod sigur a derutat. Nu "iata Leul !", asa cum te-ai fi asteptat la unul descins din coapsa lui Iuda. De cte ori au murmurat fiecare dintre ei cuvintele parintelui lor Iacov, cu siguranta profetice, cuvinte ce nu e chip sa nu se ndeplineasca ntocmai, cuvinte pentru mplinirea carora erau ei adunati aici: "Iudo, pe tine te vor lauda fratii
147

tai. Minile tale n ceafa vrajmasilor tai. nchina-se-vor tie feciorii tatalui tau. Pui de leu esti, Iudo, fiul meul... El a ndoit genunchii si s-a culcat ca un leu, ca o leoaica." Cine-l va destepta? Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de crmuitor din coapsele sale, pna ce va veni mpaciuitorul, caruia se vor supune popoarele..." Si acum, n loc de Leu: "Iata Mielul!" Aratarea nu s-a facut cnd toata lumea era de fata. Era dupa amiaza, cand caldura torida devine de nesuportat, iar oamenii veniti, ca de fiecare data, dinainte de a se zari bine de ziua, se mprastiasera, unii urmnd a reveni mai spre asitntit. Acum lnga prooroc nu mai ramasesera dect doi dintre ucenicii sai. Ei, de cum au auzit ceea ce toti fiii lui Israel asteptau de sute si sute de ani sa auda: "Iata-L!", s-au luat dupa Cel aratat. Acesta i-a primit n locuinta Lui, vreo coliba improvizata; cas n-a avut nicicnd, casa Lui fiind cerul si pamntul. Dar important e ca "au ramas cu El n ziua aceea." Doi tineri, doi iudei dintre attia altii, ntr-o zi anumita, la o ora ce le-a ramas pentru vecie ntiparita n suflete si neau conunicat-o: patru dupa amiaza, au stat sub acelasi acoperis, L-au privit si L-au ascultat vorbind pe Cel asteptat de toti, de unii cu buna stiinta, de altii dintr-o pornire nedeslusita a inimii, asteptat nsa de catre toti.
148

Stim si numele unuia dintre cei doi, primii fericiti ce au ascultat cuvintele Lui n calitate de Mtuitor, de Fiu al lui Dumnezeu: Andrei, cel ce-I va deveni Apostol. El e "cel dinti chemat". De la el ne-au ramas doar cteva cuvinte, spunnd nsa infinit mai mult dect ar putea-o face tomurile tuturor bibliotecilor din lume, esenta a nsasi Sfintei Scripturi: "Am aflat pe Mesia". El a spus-o primul. O vor spune nca multi. O va spune, pecetluind-o cu viata, fratele sau Petru. Dar chiar Petru a auzit aceste cuvinte, care exprima totul, de la Andrei. Pentru a rosti aceste cuvinte si a lamuri intelesul lor nermurit, vor porni cu totii pna la marginile lumii; numai pentru aprinderea acestor cuvinte n sufletul fiecarui om vor mai trai ei de aci ncolo si pentru aceasta vor muri. Iar Andrei, cel care le-a pronuntat nti, primul ce a avut fericirea visata de noianuri ntregi de oameni, aceea de a-L gasi pe Mesia, nu e altul dect calatorul pe care l-am ntlnit cobornd de pe puntea unei corabii ntr-una din cetatile Daciei Pontice, tocmai pentru a vesti si celor de acolo evenimentul central al vietii sale; eveniment ce merita si trebuie neaparat, cu orice risc, cu orice pret, vestit, pentru ca e unul si acelasi cu evenimentul central al vietii omenirii. L-am aflat pe Mesia! vor spune de aci ncolo si locuitorii Daciei. Si vor adauga: L-am aflat de la chiar acela care a
149

rostit cel dinti aceste cuvinte capitale, de la Sfntul Apostol Andrei! CALENDARUL E n firea omeneasca tendinta de a lasa urme n timp, asa cum nalta monumente n spatiu. Calendarul e plin de date aniversare. O ornduire, de cum se instaleaza, mai nainte de a trece la treburile gospodaresti, are grija sa anuleze aniversarile precedente spre a si le impune pe ale ei, cea care vine dupa ea procednd, fireste, la fel. Zeificndu-si mparatii, romanii, considernd ca acestia merita mai mult dect o zi aniversara, le-au consacrat cte o luna ncheiata. O luna au numit-o Iulie dupa numele dictatorului Cezar; alta, careia i-au spus August, i-au oferit-o lui Octavian. Si ar fi continuat daca Tiberiu, care avea un fel de a fi ciudat, suferea de spleen, intra n greva imperiala si-si omora plictisul ntr-o statiune de pe litoral exact ca un modern, dar care se vede ca nu era lipsit de realism si chiar de umor, nu le-ar fi retezat-o atunci cnd i-au propus o luna si lui. "Ce va veti face cnd veti ajunge la al treisprezecelea mparat? Le-a zis el, stopnd cu aceasta pornirea de rebotezare a lunilor. Si asa se face ca n calendarul universal avem luni cu nume de zeitati, ca Ianuarie si Martie, ori, pur si simplu,
150

numerotate: a saptea, a opta, a noua, a zecea - Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, dar am ramas cu doar doua purtnd numele unor capete de imperiu, Iulie si August. Romnii sunt singurul popor din lume care are o luna purtnd numele unui pescar: ndrea, rezultatul, potrivit normelor fonetice ale limbii romne, a numelui grecesc Andreas. Si, de fapt, n calendarul vechi romnesc acesta e singurul caz n care o luna poarta nume de om, pentru ca acest calendar ignora memoria suveranilor antici (lui Iulie i se spunea Cuptor, iar lui August Mslar). E adevarat ca nu un pescar oarecare putea exercita o asemenea influenta ncat sa-si impuna numele n calendar. Andreas fusese nu numai pescar, ci si "pescar de oameni", dupa expresia a nsusi nvatatorului sau, adica Apostol al lui Iisus Hristos. Aici trebuie observat ca exista o deosebire esentiala ntre ndrea, pe de o parte, si Iulie si August, pe de alta. Numele mparatilor romani se atribuiau lunilor printr-un decret, printr-o hotarre luata de cele mai nalte autoritati, pe cnd o luna s-a numit ndrea prin simpla adoptie populara, asa cum, daca aceasta era pe placul ntregii obsti, o luna putea fi numita Ciresar sau alta Brumarel. Ceea ce este infinit mai greu. Daca un nalt for poate emite un ordin si dispune de mijloacele necesare sa impuna executarea sa, ca
151

poporul sa accepte, de buna voia lui, nesilit de nimeni, un anumit nume pentru o luna, aceasta trebuie sa i se impuna cu o asemenea evidenta cu care el stie ca n Iunie se coc ciresele sau ca n Octombrie cad primele brume. E cea mai sigura dovada ca stramosii romnilor au fost crestinati de Sfntul Apostol Andrei. Numele sau a fost dat lunii care ncepe dupa sarbatoarea martirizarii lui, 30 Noiembrie, nu printr-o masura luata de sus, de catre autoritati, ci prin consensul popular. Forma ndrea, perpetund originalul grec Andreas, si nu forma Andrei, cum se va statornici numele mai trziu n limba romna, atesta cu siguranta absoluta vechimea fenomenului, situarea lui n epoca genezei poporului si lirnbii romne. Alaturi de dovada scrisa, transmisa de Origen si Eusebiu, si de cele conservate n colinzi, obiceiuri si toponimie, numele de ndrea dat lunii Decembrie de catre romni, caz unic n lume, vine sa depuna marturia de necombatut n favoarea originii apostolice a crestinismului romnesc. GEII N NOUL TESTAMENT Faptul de a se sti unul din primele popoare europene cretinate e pentru romni spre paguba lor sufleteasca daca l folosesc drept lauda desarta, dar, cultivat ntru adevar, e una din supremele lor bucurii.
152

E istoriceste dovedit ca o mare multime de romni erau crestini nca din secolul I. Dupa afirmatia lui Tacit, "superstitia" ce-si avea originea n Iudeea se raspndise "chiar si la Roma", ceea ce corespunde ntru totul cu indicatia din Filipeni 4,22 dupa care noua nvatatura cuprinsese nu numai straturile de jos ale societatii ci patrunsese si n "Casa Cezarului". nca nainte de Traian, consulul Flaviu Clemens, varul lui Domitian, fusese condamnat la moarte de catre acesta pentru vina de a se fi convertit la crestinism. In acest context, e sigur ca printre ostasii romani adusi n Dacia, printre nenumaratii colonisti, printre negustorii (investitorii epocii) ce au dat buzna spre noua provincie cucerita, unii venind dinspre Metropola, altii din Orientul imediat, acesta si mai masiv crestinat, multi au fost indubitabil crestini, ca sa nu mai vorbim de propovaduitorii sositi special cu scopul raspndirii noii religii. Asadar, oricum, prin filiera romana poporul romn s-a nascut crestin. Constiinta lui nu se mpaca nsa doar cu att. Romnii au, mai nti sadita n adncul lor, apoi demonstrata documentar, convingerea ca erau crestini, fie si ntr-un numar redus, chiar mai nainte de cucerirea Daciei, c romnii sositi aici au gasit daci crestini. Aceasta realitate a facut ca spiritul de confruntare, dezlantuit att de atroce n timpul celor doua razboaie, sa paleasca rapid, pe masura ce cele
153

doua comunitati crestine luau cunostinta una de cealalta, totul conducnd la o, pentru oficiali, de nenteles nfratire care explica romanizarea rapida a autohtonilor, proces altfel greu de nfaptuit n conditii de confruntare prelungita. Ceea ce nseamna ca religia crestina a fost un ferment al plamadirii poporului romn, ca acesta nu doar ca s-a nascut crestin dar si recunoaste n crestinism una din cauzele esentiale ale formarii sale. Vom reaminti spusa lui Origen, reprodusa de Eusebiu, potrivit careia Dacia Pontica a fost evanghelizata de unul din apostolii Mtuitorului, si anume, de chiar "cel dinti chemat", de Andrei, fratele lui Petru: "Cnd Sfintii Apostoli si ucenici ai Mntuitorului nostru s-au mprastiat peste tot pamntul locuit, Toma, precum cuprinde traditia, a luat ara parilor; Andrei, Scitia; Ioan, Asia, unde si-a petrecut viata pna ce a murit n Efes. Acestea sunt relatate ntocmai de Origen n Carteaa III-a a Comentariilor asupra Genezei". Samnta adusa de Sfntul Andrei n Scitia se vede ca a cazut pe pamnt bun, pentru ca putini ani dupa aceea, la distanta de doar doua decenii, Sfntul Pavel i trece pe locuitorii acestei provincii ntre cei ce se afla deja ntru Hristos: "Nu va mintiti unul pe altul, le scrie el Colosenilor (3,9-11), fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, si v-ati mbracat n cel nou, care se nnoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce
154

i-a zidit, unde nu mai este elin si iudeu, taiere mprejur si netaiere mprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si ntru toti Hristos." Nu vom mai relua o discutie inutila, n legatura cu care lucrurile au fost lamurite, ca, adica, n acest pasaj e vorba despre populatia din Scitia Minor si nu despre stepele scitice de la nordul Marii Negre. Vom ncerca totusi sa ne lamurim la ce neam de oameni se gndea marele Apostol cnd l introducea ntr-o enumerare att de importanta si att de patetica prin recurgerea la sirul de antiteze ce se unesc n final ntru Hristos. ncepnd din anul 46, deci chiar din perioada n care apostolii parasesc Palestina si pornesc n toate partile sa propovaduiasca Evanghelia, Dobrogea face parte din provincia romana Moesia. n 86, Domitian scindeaza provincia n Moesia Superior si Moesia Inferior, aceasta din urma cuprinznd si Dobrogea. n ciuda denumirii oficiale, lumea i spunea nsa tinutul Scitia, asa cum facuse si Strabon (58 i.H - 21 d.H.), si Ovidiu, contemporanul sau, n repetate rnduri, astfel ca, n 292, cnd Diocletian o proclama provincie separata, el i da numele intrat de mult n uz: Scytia Minor. De ce totusi Scitia, cnd regiunea era locuita, n primul rnd, masiv, de geti, pe litoral, n stralucitoarele lor cetati, de greci, si, de-acum de colonistii romani?
155

Sciti au fost pe aici cu siguranta. Ovidiu, pe la nceputul secolului i si vazuse, ei erau nsa pe cale de disparitie, absorbiti n masa daco-romna. Cazul este similar cu cel al tribului germanic al francilor, disparut cu totul, nu nainte nsa de a boteza cu numele sau o ntreaga tara locuita de o cu totul alta semintie, de gali romanizati. Sau, ca sa revenim mai n vecini de Dobrogea, bulgarii, asimilati cu totul de slavii din sudul Dunarii, le-au transmis denumirea celor ce i-au deznationalizat. Asa deci, cum galii se vor numi francezi, cum slavii sud-dunareni se vor numi bulgari, geto-romnii din Dobrogea vor fi cunoscuti, cu sau fara acceptul lor, ca sciti. Astfel, "scit" a ncetat de timpuriu sa mai denumeasca o etnie, el desemnnd de fapt pe locuitorul provinciei Scitia, care nu era scit ctusi de putin. Iata o dovada n acest sens din literatura vremii. Celsus, caruia nu-i putem contesta calitatea intelectuala si rigoarea informatiei, spune la un moment dat: "Asa a fost cazul cu Zamolxe din Scitia". C el nu face o confuzie ci se slujeste de terminologia curenta ne-o atesta o alta expresie a lui: "getii care cinstesc pe Zamolxe". Este exemplul cel mai limpede ca, n acceptia lui si a attor altora, "scitii" erau de fapt geti get-beget, daca ne este permis acest joc de cuvinte. Exact asa stau lucrurile si cu supranumele de Scitul dat episcopului de Tomis Teotim I, pe care hunii, cunoscndui foarte bine etnia, l numeau Dumnezeul romanilor". n
156

secolul IV, cnd scitii parasisera demult scena istoriei, Ioan Cassian, daco-roman din Dobrogea, era considerat Cassianus natione Scytha", ca si, mai trziu, dupa anul 500, Dionisie Exiguul, creatorul calendarului crestin. Nu catre partile Kievului, crestinate de-abia n secolul IX, a cazut samnta semanata de SfntulAndrei, ci la Tomis si la Callatis, la Durostor si la Niculitel. Numai astfel poate fi explicat numarul enorm de martiri ce au sfintit cu sngele lor pamntul Dobrogei, nregistrati de martirologiile privite cu rezerve pna mai adineauri cnd au fost stralucit confinnate de deseoperirile arheologice, de inscriptii si de sfinte moaste. Numai asa se explica abundena de via spirituala (Ioan 10,10) de la gurile Dunarii. Ca n attea rduri, prejudecatile ne mpiedica sa vedem clar si cnd ne referim la iesirea la lumina a crestinilor n timpul lui Constantin cel Mare. Multi dintre cercetatorii actuali, unii de prestigiu de necontestat, considera Biseriea drept o institutie ce-si are originea n perioada Sfntului Constantin. Sigur ca libertatea, ncetarea persecutiilor au facut ca viata crestina sa nfloreasca brusc, sa cunoasca o dezvoltare impetuoasa. Dar aceasta n masura n care viata crestina exista si pana atunci, presa putemic asupra zagazului, si nu asteapta dect conditiile n care sa se manifeste plenar. Nu nseamna ca mai nainte nu exista mai nimic si totul a aparut odata cu libertatea. Istoricii sunt tentati, n ce
157

priveste Dacia Pontica, Scitia, dar si Dacia n general, sa plaseze crestinarea masiva n secolul IV, pe motivul ca marturiile anterioare nu sunt sufieient de consistente. Sa nu uitam nsa ca acelasi lucru este valabil pentru ntregul Imperiu, pentru crestinism n general. Sigur ca secolul de aur, cel al sfintilor Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Hrisostom n primul rnd, dar si al altora, zeci, aproape de aceeasi marime, nu poate fi comparat cu nimic din ce fusese pna atunci, dar el n-a aparut din senin, era nu att ceva nou ct continuarea unui proces ce, mai putin vazut, sub servitutile clandestinitatii, se desfasoara de trei secole. Edictul de la Milan este ca ridicarea unei cortine. Nu nseamna ca oamenii de pe scena apar abia acum, ci ca noi nu i-am vazut n prealabil. In ce priveste marturiile despre crestinismul daco-romn anterioare secolului IV, ele totusi exista. Fara sa-i numeasca pe daci, dar, probabil, subntelegndu-i, la mijlocul secolului II, Iustin scria: "Nu exista nici un neam, fie traind pe carute si n corturi si crescnd vite, la care sa nu se faca rugaciuni n numele lui Hristos." Orict de exagerata ar fi afirmatia aceasta, ea exprima totusi o realitate indubitabila, raspndirea extraordinara a crestinismului la un secol de la aparitia lui,
158

raspndire pe care Sfntul Iustin o crede ca fiind ea nsasi o minune dumnezeiasca. Tertulian (160-240), n schimb, declara expres ca Hristos stapneste "n tinuturile sarmatilor, dacitor, germanilor si scitilor." Sa ne reamintim ca pe cnd traia Tertulian, Dacia nu se afla pe undeva, pe la capatul pamntului, pe tarmul legendar al hiperboreilor, ci ntre limesurile Imperiului, strabatuta de temeinice sosele romane, administrata riguros, deci foarte bine cunoscuta, iar aprecierile nvmntului si incisivului apologet nu erau facute dupa zvonuri ci n perfecta cunostinta de cauza. n opozitie cu afirmatia lui Tertulian este n general socotita cea a lui Origen, facuta cteva decenii mai trziu. Acesta sustine ca "foarte multi" (plurimi) dintre britanici, germani, daci, sarmati si sciti nu au auzit cuvntul Evangheliei. Cum cele doua marturii par a se contrazice, ele au fost cel mai adesea considerate "nesigure", deci nedemne a fi trecute ntre dovezile istorice serioase. Se ignora faptul ca Origen nu neaga propovaduirea Evangheliei la neamurile amintite, ci chiar o confirma, el sustinnd doar ca nu toti au auzit Vestea cea Buna. Ceea ce, desigur, era foarte adevarat. Azi cnd dispunem de statistici destul de exacte privitoare la raspndirea crestinismului n diferite epoci, suntem cu totii de acord ca n momentul la care se refera Origen imensa majoritate a
159

populatiilor amintite nu erau crestinate si doar un procentaj redus al acestora devenisera adepti ai lui Hristos. Aproape niciodata nu se face efortul minim de a se citi afirmatia lui Origen n context. S-ar observa atunci ca el comenta versetul 14 din Matei 24: "Si se va propovadui aceasta Evanghelie a mparatiei n toata lumea spre mrturie la toate neamurile, si atunci va veni sfrsitul. De fapt,Origen argumenta prin aceasta de ce Parusia ntrzie, cnd aceasta, nca din prima generatie de crestini, de la apostoli chiar, era crezuta ca iminenta, fapt ce provoca mari tulburari n snul comunitatilor crestine. Or, spunea marele nvatat, iata ca exista destui daci, sarmati si attia altii care nca n-au auzit cuvntul Evangheliei, ntrzierea sfrsitului lumii fiind astfel justificata prin raportarea la chiar cuvintele Mntuitorului. Noi retinnd singura concluzie corecta, aceea ca Origen, confirmnd patrunderea propovaduirii crestine pna la daci si la alte popoare, face doar mentiunea, corecta si necesara argumentatiei sale, ca foarte multi dintre membrii acestora nca nu auzisera de noua nvatatura. Repetam, la ora cnd aceste afirmatii se faceau, dacoromanii se gaseau n teritoriul Imperiului, erau "compatriotii" marilor personaltati citate. Romnii, ntre multe altele, sufera de "complexul Aurelian", se considera adica mereu la periferia lumii civilizate, daca nu chiar abandonati n afara ei, uitnd ca ei au facut parte din Imperiul
160

Roman 170 de ani, cu alte reveniri sub Constantin cel Mare si Iustinian, iar prin ramura lor pontica, mai multe secole. Tertulian sau Origen, asadar, pomenindu-i, nu se refereau la niste semintii despre care abia daca se auzise cte ceva, ci la o provincie a Imperiului, perfect cunoscuta. Si pe ct de pagubitor este sa te supraevaluezi, tot pe att este si sa te vezi mereu mai jos dect esti. Marturiile scrise la care ne-am referit (si care am vazut ca nu sunt nici nesigure si nici nu se contrazic) sunt pe deplin validate de sngele martirilor din lunga perioada a persecutiilor, ca si de nflorirea extraordinara a vietii bisericesti nregistrata odata cu obtinerea libertatii de credinta sub Constantin cel Mare. Peste o suta de inscriptii crestine si peste treizeci de bazilici, unele de dimensiuni ce impresioneaza si raportate la arhitectura actuala, la unele mai pastrndu-se si fragmente de fresca, descoperite n Dobrogea, dar si n nordul Dunarii, vorbesc nu atat de o puternica ncrestinare n secolul al IV-lea, asa cum obisnuit se afirma n tratatele de istorie, ct de o supraabundent viata crestina avndu-si originea n epoca apostolica, via ce se dezvoltase extraordinar vreme de trei secole si care nu astepta decat momentul favorabil sa se poata manifesta deschis. Fara aceasta bogatie "freatica", "subterana", nu se poate explica izbucnirea att de impresionanta a vietii bisericesti de dupa anul 313.
161

Imediat ce situatia a permis-o, gasim n Dacia Pontica un mare numar de episcopate si o mitropolie. Ierarhii de aici se bucurau de o pretuire deosebita din partea omologilor lor. n anul 325, episcopul "scit" este consemnat printre participantii la ntiul sinod ecumenic; la al doiIea participa Gerontius, la al treilea Timotei, la al patrulea Alexandru. La sinodul din 458 este prezent "Theotimus humilius Scythiae regionis episcopus", cel care va apara pozitia calcedoniana ntr-o scrisoare adresata mparatului Leon. Teotim I fusese prieten al Sfntului Ioan Hrisostom. Ioan Cassian a fost hirotonit diacon de acelasi Ioan Gura de Aur si preot de catre papa Inocentiu I, de catre ntii statatori ai Bisericii Universale nedivizate asadar, mprejurari ce atesta nu numai stima ce i se acorda ci si vocatia sa ecumenica, ilustrata de ntreaga sa lucrare de mai trziu. La 18 martie 550, papa Vigilius i trimitea o scrisoare episcopului Valentinian cu formula de adresare: "Dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae", n care, dincolo de stereotipia epistolara, observam importanta pe care personalitatile de vrf ale timpului o dadeau si omului si scaunului n care acesta statea. Ca si faptul ca, la alegerea lui Epifaniu ca patriarh ecumenic, "Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scytiae metropolitanus" semna la pozitia a 7-a ntre mitropolitii si episcopii prezenti.
162

Am expus acest compendiu de istorie bisericeasca, repetnd date, binenteles, larg cunoscute, cu singura dorinta de a evidentia un lucru: toate personalitatile enumerate, si care sunt indubitabil daco-romane, poarta determinativul de "scit". Documentele citate imediat anterior arata nsa cum nu se poate mai limpede ca se avea n vedere "provincia Scythia", careia cei vizati i apartineau, si nicidecum etnia acestora. Iar prin aceasta am dorit sa demonstram ca un numar att de mare de exemple pledeaza fara drept de apel pentru interpretarea n acelasi mod a consemnarii "scitului" de catre Sfntul Apostol Pavel n citatul din Coloseni, citat, care, de fapt, constituie subiectul acestei pledoarii. Dar chiar formularea Sfntului Pavel nu lasa loc altei abordari. n citatul acesta, el vrea sa arate ca oamenii apartinnd unor categorii pna atunci ireconciliabile, care se dusmaneau reciproc, care se excludeau una pe alta, ntre care nu putea fi stabilita nici o legatura, devin una, un tot armonios, n Hristos. Pentru ilustrarea acestei idei, el opune, ca si cum le-ar aseza fata n fata pe doua coloane, exemplele cele mai contrastante; din punct de vedere etnic: elin iudeu, religios: taiati mprejur netaiati mprejur; social: sclav -liber. n acest flux al antitezei trebuie sa se nscrie si termenii "barbar" si "scit". Care este insa opozitia dintre acestia? Daca Pavel are n vedere scitul ca etnie, nu numai ca simetria demonstratiei sale se
163

prabuseste, dar ea si pierde si sensul. Istoricii greci i considerau pe sciti cei mai barbari dintre toti barbarii, barbarii prin excelenta. Ce rost avea aici dublarea unui termen printr-un cvasi-sinonim, cnd cei doi trebuiau sa apara ntr-un putemic contrast? Daca Pavel ne comunica o realitate cu totul socanta, n mentalitatea epocii de neimaginat, ca, adica, iudeul si elinul, cel provenit din mozaism ca si cel dintre pagni, sclavul si cel liber n Hristos sunt unul si acelasi, cum ar putea el sa ne anunte, n aceeasi ordine de idei, ca n Hristos nu se mai face deosebire ntre un barbar si alt barbar? E cum nu se poate mai evident ca aici se are n vedere tot o opozitie, de aceeasi elocventa ca si celelalte. La deosebirile de ordin etnic, religios si social, se adauga cea de ordin cultural. "Scitul" de aici nu poate fi dect cel din Scitia Minor, din aria Imperiului, si care am vazut ca are o bogata viata spirituala, abia acesta contrastand cu barbarul de dincolo de fruntariile civilizatiei. Or, am vazut din toate cele aratate anterior ca "scitii" din Dobrogea sunt de fiecare data geti, apoi daco-romani. n Cuvntul catre cititori ce nsoteste editia din 1988 a Bibliei, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, comentnd pasajul din Coloseni unde apare, pentru prima si ultima oara, n Noul Testament, termenul de "scit", si coroborndu-l cu alte citate din Epistolele pauline, conchide: "Predica Sfantului Apostol
164

Andrei n Scitia Mica ne apare ca o deplina certitudine... Rasarit n aceste tinuturi prin predica unui Apostol, Cuvntul lui Dumnezeu a patruns adnc n constiinta si memoria celor care le locuiau, devenind una din componentele fundamentale ale trairii lor crestine si ale vietii lor spirituale." Iar daca "scitul" din Coloseni e get din Scitia Mica, asa cum noi credem a fi si cum ne-am straduit sa demonstram ca este, nseamna ca originea apostolica a crestinismului romnesc e dovedita nu doar de autoritati precum Tertulian, Origen sau Eusebiu, ci de Izvorul documentar suprem, de Noul Testament, prin chiar cuvintele Sfntului Apostol Pavel.

165

DICTIONAR ADAM. Primul om creat de Dumnezeu si asezat n raiul cel din Eden. Etimologic este pus n legatura cu cuvntul care, n ebraica, nseamna "pamnt". (NOTA PAGINATORULUI: Adamclisi este n realitate pamntul lui Adam.) AFEREZA. Suprimarea vocalei initiale a unui cuvnt. BDELIU. O rin galbuie, asemanatoare cu chihlimbarul. Se gasea n "tara Havila" amintita n Facere. (NOTA PAGINATORULUI: la Colti din judetul Buzau se gaseste chihlimbar de o calitate exceptionala, relativ ieftin pentru colectionari. La Ermitaj se gaseste o camera tapata cu chihlimbar de aici.) BIG-BANG. Explozia initiala din care, dupa cea mai recenta teorie cosmogonica, a luat nastere Universul. Fenomenul, asa cum este descris de savantii de azi, si gaseste o analogie aproape perfecta n viziunea eminesciana din Scrisoarea I: "Dar deodat-un punct se misca... cel dinti si singur. Iata-l / Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal... " BITINIA. Provincie antica n nord-vestul Asiei Mici, populata de tracii veniti din PeninsulaBalcanica (Herodot). ntr-o scrisoare din 112, Piliniu cel Tnar i raporteaza lui
166

Traian ca populatia de aici este covrsitor crestina. Colonisti bitini se ntilnesc si n Dacia, de pilda la Apulum. CHENOZA. Dezbracarea lui Hristos de slava dumnezeiasca si coborarea la conditia umana. CREATIONISM. Conceptie potrivit careia lumea a fost creata de Dumnezeu. ERMINIE. Manual de pictura bisericeasca dupa tipicul bizantin. Spre deosebire de Occident unde, de la Renastere, arta s-a desacralizat, n Rasarit s-au perpetuat tiparele traditionale consfintite prin norme precise, neschimbate din primele secole crestine. ESENIENI. Secta iudaica opusa mozaismului oficial, caracterizata printr-o viata ascetica asemanaloare monahismului crestin. ESHATON. Termen grecesc nsemnnd "final". Sfrsitul lumii, asa cum e prezis n Apocalipsa. EVA. Prima femeie, sotia lui Adam. Cuvntul n ebraica nseamna "viata". EVOLUTIONISM. Conceptie ce sustine aparitia ntmplatoare a vietii, fara o vointa supranaturala, si
167

dezvoltarea de la sine a organismelor vii, de la forme primitive, monocelulare, la altele tot mai complexe pna la om, care ar descinde dintr-o specie de maimuta. IOTACIZARE. nmuierea unei consoane prin i semivocalic. ISAHAR, ZABULON, ASER. Tinuturile locuite de triburile israelite numite astfel dupa fiii patriarhului Iacov, din care proveneau. Cele amintite aici erau situate spre nord-vestul Canaanului. Pe deasupra lor ar fi trecut privirea lui Moise daca ea s-ar fi ndreptat spre Troia. Cnd Moise privea Tara Fagaduintei, aceasta nca nu era ocupata de poporul evreu, asadar denumirile de fata apartin unei perioade ulterioare. (NOTA PAGINATORULUI: Moise n-a fost lasat sa intre n Tara promisa Caananul de lnga Marea Moarta (Marea Neagra n realitate) dupa ce a ratacit 40 de ani prin pustiul Sinai (Scit mai exact la nordul Marii Negre) care l-a ratacit si pe Cirus n campania sa mpotriva scitilor. Tudor Diaconu a tradus inscriptia pelasga de pe inelul de la Ezerovo, descifrnd si numele posesorului care este MOISEI si nu Moise. Este si mai interesanta locatia muntelui de unde a adus Tablele Legii, cine si unde s-a turnat vitelul de aur, cine erau adeptii cu care a hoinarit prin pustiu, pe unde au trecut n Marea Rosie, si cine erau egiptenii care i urmareau, din a caror robie au scapat.)
168

METANOIA. Cuvnt grecesc nsemnd "schimbarea mintii", a spiritului, ntoarcerea la Dumnezeu. Tradus n romneste prin "pocainta". MOISE. Cel mai mare conducator al poporului evreu, cel care i-a scos din robia Egiptului si i-a dus spre Canaan, unde nsa el nu va intra. Prin el, Iahve a dat poporului ales Legea (Tora). I se atribuie primele cinci carti din Biblie (Pentateucul). n prima dintre ele, Facerea, cea dinti tara pe care o inregistreaza e Havila, identificata n cartea de fata cu "Tara Vlah" (Valahia). Cum Moise a trait pna pe la 1230 .H., reiese ca cea mai veche atestare a Valahiei dateaza din secolul XIII .H. (NOTA PAGINATORULUI: Moise era pelasg iar egipt la pelasgi nsemna strainatate, ceva din exterior (un fel de abroad al nchipuitilor englezi de azi). n realitate Biblia este VEGANA DEVENITA GETICA PRIN ADOPTIA LIMBII VEGANE (EXTRATERESTRE), LIMBA ADAMICA, LIMBA ROMNA (CE ARE UN SISTEM DE NCIFRARE DE TIP MATEMATIC), si se numea PUIUL gasindu-se la TISMANA loc de unde a fost furata prin copiere de o secta de tadatori (evrei), iar originalului i s-a dat foc, pentru stergerea urmelor. Daca Moise este creatorul primelor cinci capitole din Biblia aceasta el este sigur si cel care a participat la furtul ei si apoi la plecarea (exodul) precipitata prin pustiul de la nordul Marii Negre prin Georgia, Armenia, Turcia, Siria de azi pna la Ierusalim (vechi oras pelasg care nseamna n traducere vedenia
169

raiului) unde compilnd Puiul copiat prin extragerea vocalelor, anagramari ale denumirilor si numelor a inventat Tora. Apoi popii evrei au scris Biblia (prin hotie si nu prin inspiratie divina) pe care au trimis-o n lume pe varianta ebraica si apoi greceasca, ca se ne parvina ca o carte sfnta a altora, fiindca de a noastra noi uitasem. De la noi au plecat multi cu misiuni pe pamnt ca un RAM ajuns n India RAMA, care acolo era venerat ca un print al ntelepciunii. Numai Moisei al nostru dupa ce si-a mbnzit turma de hoti timp de 40 de ani prin pustiu i s-a dat voie sa revina acasa fara el. Dacii au fost si sunt toleranti, nsa Dumnezeu nu i-a permis marelui Moise sa puna piciorul n tara pe care a tlharit-o att de pervers n ceea ce era mai sensibil si l-a ngropat la Varna, mai precis la Ezerovo, unde i-a fost gasit inelul de aur cu scris pelasg get dac romn ce curge normal din limba adamica, initiala pe care nici chiar hotii bibliei n-au negat-o. Limba romna se nrudeste cu toate limbile lumii fiindca din ea provin toate idioamele. Babilonul sau amestecarea graiurilor s-a produs la noi prin crearea matematica de catre calugari a idioamelor: sanscrit la Putna, grec la Slon (Aluni Buzau), ebraic la Tismana (de unde s-a furat si BIBLIA GETICA), latin la Curtea de Arges.) ONIX. Piatra semipretioasa, varietate de agat, indicata ca existnd n "tara Havila", alaturi de bdeliu si de aur. (NOTA PAGINATORULUI: verificati si oricalc, ce se gasea din belsug pe vremea Daciei Preistorice si care cred
170

ca a fost exploatat pna la radere de straini, asa cum se ntmpla si azi cu alte bogatii.) OVIDIUS NASO. Mare poet latin (43 .H. - 17 d.H.). Nu se cumoaste motivul pentru care a fost exilat de August care nu suporta un concurent (motive politice si de femei din protipndada) la Tomis, unde a murit. Spre a i se ridica pedeapsa, scria poeme sumbre despre Dacia Pontica si locuitorii sai. n realitate, i-a pretuit pe geti si a scris poeme n limba lor, opere din pacate pierdute. (NOTA PAGINATORULUI: suspect au mai fost pierdute o seama de documente si odoare pe la Viena, Budapesta, Ermitaj, Vatican, si alte locuri care nu vor sa se afle adevarul ca sa nu se constate goliciunea lor biscisnica de epigoni ai dacilor.) TABULA PEUTINGERIANA. Harta din sec. III d.H., cuprinznd si Dacia Traiana, cu Dunarea si multe cetati cunoscute din izvoarele antice.

MOISE

IUSTINIAN SI STAFUL
171

GASPAR

BALTAZAR

IISUS PESCAR DE OAMENI

172

LAZAR NVIAT

SAMARITEANA
173

PASTORUL CEL BUN

174