182

t'tl

roducere in ps i h o I ogie

cdror activitate sernnaleazd creierului senza(ia de sdrat.

Simfurile cutanate
De obicei se credea cd tactul ar reprezenta ul.r singur sim[. Astdzi, se considerd

cd sim{ul cutanat este alcdtuit din trei

Sirat
Dulce

simluri tactile distincte: unul care rdspunde la presiune. unul rdspunde la temperaturd gi celdlalt la durere. Motivul pentru care s-a fEcut aceastA delirnitare se datoreazd

Fig. 4.30. Ariile gustative ale limbii. Arli dislincle ale linthii sunt sensibile la gusturi
diferite. Centrul limbii
vreun gust.
e.ste

relativ insensibil la

faptului cd fiecare dintre aceste trei sinrfuri: a) rdspunde la o categorie distinctd de stimuli; b) are capacitatea de diferenliere intre un element constitutiv gi clasa de
apartenen[a; c) posedd un set distiuct de receptori; gi d) duce la experien{e care difera

aliment, va trebui addugat cel pu{in incl 20oh din condiment pentru a sim(i diferen{a. Spre deosebire de cazul olfac{iei,
gusturile sunt reprezeutate de un vocabular adecvat. Orice gust poate fi descris ca unul distinct sau ca o cornbinalie intre cele patru gusturi de bazd: dulce, acru, sdrat gi arnar (McBurney, 1978). Aceste patru gusturi sunt foarte bine depistate in zaharind (dulcele), acidul acetic (acrul), clomrd de sodiu (saratul) qi chinina (aniarul). Cand subicclii au fost rugali sd descrie gusturile diferitor
sLrbstan{e doar din punctul de vedere al celor patru gusturi de baz6, aceqtia n-au intAmpinat nici o dificultate; chiar dacd li s-a oferit posibilitatea sd foloseascd denumiri complelnentare. ei au folosit tot aceleagi patru denumiri de bazd (Goldstein,
r

fenomenologic dacd sinrtul este stirnulat. Acestea sunt criteriile staudard de diferenliere inlre ele.

SENZATIA DE PRESIUNE. Stirnulul

este presiunea fizicd ce ac{ioneazd asupra tegunrentului. Degi nr.l suntem con$tienti de presiunea constant6 care apasd asupra in-

tregului corp (de exenrplu, presiunea aerului), putern distinge varialiile de presiunc de pe suprafafa organisnrului. Unele par{i ale corpului sunt rrai sensibile decdt altele la senza{ia de presiune - buzele, nasul,

98e).

Sisternul gustativ codeazd gustLrl atAt prin interrnediul fibrelor nervoase specifice activate. cAt gi prin pattent-ul activarii in
aceste fibre. Se pare cd exista patru tipuri diferite de fibre nervoase corespunzdtoare celor patru gusturi de bazd,. Prirr urmare,
are sens sd discutdm despre,,fibre s[rate" a

obrazul sunt cele mai sensibile la presiune, in timp ce degetul mare de la picior are cea mai rnicd sensibilitate. Aceste diferen{e sunt in strAnsS legdturd cu numdrul de receptori care rdspund la stinruli. in regiunile senzitive putem delecta o for{d de numai 5 mg aplicatd pe o suprafa!5 rnicd. Totugi, ca gi alte sisteme senzoriale, sinrtul tactil prezintd efecte profunde de adaptare. Dacd lii prietenul de nrdnl o perioada de cAteva nrinute (fira a miqca rnAna), vei deveni in-

sensibil la aceastd sitLralie. De asemenea, suntenr sensibili gi la rnodelele de presiune,

Procesele senzoriale

183

940
o
(q

=30
-o '6

o
o.

320
H'to L

Fig. 4.31. Pragul ,,doui punct e". Graficul indicii valoat'ea pragului ,, douii ltunc'te" (itritsurat in mnr) in diferite pdr!i ale crtrpului. Pragul este deterninat de atingerea pielii t:tr cktud belisoure separate intre ele de o nticd dislanld. Subieclul spune dacii siutte un.singur beliSor .suu le sintte pe anAndoud. Distanlareu belisorului este astfel reglutci penlru q obsert'a care e distotllu ntinintd ltt care cele doud beyiSoarerot'/i simlite. Datele grafic'ului aratci pragurile de settsihilitute la./bntei. dar ele sunt.foarte asenriittdtoare Si la bdrball. (Dupd Weinstein, 1968.) corrsiderate
caIi

td ! i

ale prcs i un i i. Maj orita-

de ctlingere aclit,d va avea ca rezultat o ex-

tea studiilor axate pe senza{ia specific[ unui model de presir"rne rndsoard pragul ..doui puncte", adicd distanta rninimd intrc doud be{igoare foarte flnc care ating tegumentul. Acestea trebuia sa fie distanlate unul de celSlalt, astfel incAt sb se poatd sirn{i pe piele doud atingeri. in loc de una

perienfd diferitd de cea a dublurii sale pasive, irrrplicAnd gi acfiunea sirn{urilor rnotorii. Printr-o singurd atingere activd putern identifica cu ugurin(d obiectele din jurul nostru, chiar dacd majoritatea dintre noi nu prea suntem solicitali sd identificarl obiectele in aceasti manierd (Klatzky, Ledcnnan
gi Metzger, 1985).

(dacd este stimLrl dublu sau unic). Ca

gi

pragul pentru presiune. pragul ,.doud puncte" variaz6 corrsiderabil pe suprafa{a corpului. Pragul ,,doud puncte" are valoarea
cea rnai scdzutd la degetele de la rndnd gi cea nrai rnare la nivelul gambelor (fig. a.3 I ). In discufia anterioard ue-an.l concentrat aten{ia asupra a ceea ce se intAmpld dacd

SENZATIA TERMICA. StinrulLrl termic este tenrperatura pielii noastre. Terrnoreceptorii sr.rnt rnai ales tennina!ii nervoase libere situate in dernrul superficial 9i epiderm. in procesul transduc{iei. receptorii penlru rece genereazd un irnpLrls ner\1os
atunci cAnd are loc scdderea temperaturii la

in mod pasiv senza{ia de presiune, deci dac[ sur]ten.l atingi de ceva. Dar ce putem spune despre situalia cAnd exp lordrn rned i u I incouj urdtor', adicd atunci cAnd infbptuirn aceastd atingere? O astfel
erperimentdm

nivel cutanat iar receptorii pcnlru cold genereazd un irnpuls nervos atunci cAnd are loc o cre$tere a terlperaturii la nivel cutanat. (Hensel, 19731Duclauz gi Kenshalo.

184 1980). Agadar, diferitele calitati de temperaturd pot fi codate in principal de cdtre receptorii specifici activa{i (aga cum este codata inalfimea sunetului in recepfia auditiva). Totuqi, aceast[ specificitate a reacliei neryoase igi are lirnitele ei. Receptoriipentru rece nu rdspund doar la temperaturi scazute, ci gi la temperaturi ridicate (la peste 45"C). Stimulii foarte calzi vor activa atAt receptorii pentru cald, cAt gi cei pentru rece, ceea ce va duce la evocarea senza{iei de fierbinte. intruc6t menfinerea temperaturii organismului este decisivd pentru supraviefuirea ornului, trebuie sd simlirn gi

I ntroducere

in psihologie

durere fazic6, gi tipul de durere pe care o avem dupd aparitia leziunii, denurnitd durere tonici. Durerea fazicd, este ugoard gi poate sd creascd sau sI scadd rapid in intensitate; prin contrast, durerea tonicl este adesea de
lungd durata gi fermd. Spre exemplu, dacd glezna, vei simli irnediat o durere ascu{itd, radiantd (durerea fazicd), dar dupd pu{in timp vei sirnli o durere ferma datorit[ umfldturii gleznei (durerea tonicl). Cele doud tipuri de durere sunt mediate de cdile

iti luxezi

de conducere specifice (Melzak, 1990).

Durerea tonicd poate fi adesea severd - irt cazul unor pacien{i cu cancer sau in cazul celor cu arsuri puternice este absolut torlu-

cele mai mici schirnbdri de tenrperaturd. Dacd pielea are o temperaturd normald, putem detecta o incllzire de nutnai 0,4oC gi o rdcire de numai l,5oC (Kenshalo, Nafe, Brooks, i 961). Sirntul termic se adapteazd complet pentru a rnodera schirnbirile de temperaturd, astfel incAt dupl cdteva minute stimulul nu va nrai fi sirn{it nici cald nici rece. Aceastd adaptare explic6 diferenfele foarte mari de opinii despre temperatura apei din piscin6, ale acelora care sunt
deja in apdfa[6 de cei care-gi introduc doar un picior.

in socictatea noastrd, principala rnodalitate de a face fa(d unor astfel de dureri constd in administrarea de medicamente, in special morfind. Tirnp de mai mulli ani rnedicii au fost impotriva prescrierii de morfind inainte de declangarea durerii, intrucAt pacienlii pot dcveni dependen{i de morfind. Totugi, cercetdri recente au indicat cd aceia care folosesc morfina contra durerilor cronice nu devin depenrantd.
denfi, spre deosebire de cei care o consumd pentru a-gi provoca pldcere. Mai mult decAt oricare altd senza{ie, irrtensitatea gi calitatea durerii sunt influen-

SENZATIA DE DURERE. Orice stimul suficient de putcrnic perrtru a provoca o leziune a {esutului reprezintd stirnulul pentru durere. Acesta poate fi o presiune
mare, un goc electric sau substan[e chimice iritante. Efectul stirnulilor de durere constd in eliberarea unor substan{e chirnice la nivel cutanat, ce vor stimula receptorii spe-

cifici pentru pragurile inalte (stadiul transducliei). Algoreceptorii sunt, in special,

terrninafii nervoase libere specializate, din care cercetitorii au distins cel pulin patru tipuri (Brown gi Deffenbacher, 1919). In ce privegte varialiile calitative de temperaturS, cea mai imporlantd distinclie se face intre tipul de durere pe care o simfim in timp ce suferim leziunea, denurnitd

late gi de alli factori, diferiti de stimulul irnediat. Acegti factori sunt: cultura din care face parte individul, atitudinile gi experien{a anterioard. Influen{a izbitoare a culturii este ilustratd de faptul cd unele societa{i orientale se angajeazf, in ritualuri ce pot cauza o durere insuportabi16 celor din vest. Un astfel de caz este ,,legdnarea in cArlig", o cerernonie practicatd in unele zone din India.
Ceretnonia derivd dintr-o practicd antici in care unul din membrii grupului social va fi ales sd reprezintc puterea

zeilor. Rolul ornului ales (,,sdrbdto-

Proces el e s enzr,tr io I e

18s

Fig.,1.32. Culturd qi durere. In dreupta: doud cdrlige in/iple in spatele ,,sdrbcitoritului", intr-o cerentonie indiand de ,,legdnare in ctirlig". In stanga; agi11at de funiile balansoarului pe roli, ,,sdrbdlorilul" este trunsporlat din sat in sal. El binecuvdttteazd coltiii St recollele in timp c'e stti agdlat in carlige. (Dupd Kosauibi, 1967.)

ritul") cstc de a binccuvAnta copiii ;i

recoltclc din mai multe sate invecinate. intr-o anurritd perioada a anului. Ceea ce este remarcabil la acest ritual este thptul cd doud cArlige de o1el, prinse cu frAnghii puternice de vdrful unui balansoar pe roti, sunt infipte in mugchi, de o parte gi de alta a spatelui individului (fig. a.32). Balansoarul este transpoftat apoi din sat in sat. De obicci, in tirnpul procesiunii bhrbatul sta agitat de acele

vreunui tratament rncdical, ci doar cu o cataplasmd cu cenug.l de lemn. Doud saptdmini mai tdrziu, urmclc de pe spatele
sdu sunt abia

vizibilc (Melzak, 1973).

frdnghii. Dar in punctul culrrinant

al

irr mod ceft clurerca e o chestiune mai dcgraba de ordirr mental, decAt una a receptorilor senzoriali. Fenclrnene de tipul cclui descris anterior au dus la teoria ..por!ii de acces a durerii" (Melzak, 1913). Potrivit acestei teorii, senzatia dc durere nu necesiti doar activismul algoreceptorilor, ci qi o ,,poartd neuronald dc acces" situatd iu rlSduva spinarii. care sal fie deschisd gi s:i permitd semnalelor dureroase sI a.junga la nivel cerebral (poarla se inchide dacir fibrele specifice din nrirduva spindrii sunt
activate). intrLrcAt poarta nt:uronald poate fi inchisa qi de semnalelc transnrise descendent. de la nivel ccrebral spre mdduva

cererrioniei din fiecare sat. cl se lcagdnd agdtat nuurai de carligele nevdzute din

spatele siu - binecuvdntAnd copiii qi recoltele de cereale. Pare si nu existe rrici o dovadi ca acel orrr sirlte vreo durere in timpul ritualLrlui. rnai degrabd el parc sd se afle intr-o stare extaticS. Cand cirligele sunt scoase din spate,

ranile sc vindeci rapid

firir

a-jutorul

186

I ntro

ducere in ps iho logi e

spinSrii, intensitatea perceputd a durerii

poate fi redusd de starea mentald, la fel ca itr ceremoni a,,agd\Arii in cArlig". Existd gi alte fenomene compatibile cu

Dacd aveli dubii cd nu afi avea un astfel de sim!, incercali sd vd trezi{i noaptea qi si vd

teoria porlii de acces a durerii. De exem-

plu, stimularea prin presiune tinde sd inchidd poarta neuronalS (activeazd fibrele specifice), ceea ce explic[ de ce prin frecarea unei regiuni lezate poate fi alinatb durerea. O versiune extremd a acestui fenomen o constituie analgezia produsi prin stimulare, adicd stimularea unei regiuni a mezencefalului aclioneazd ca anestezic. Cu ajutorul acesteia se poate efectua o intervenlie chirurgicald pe abdomenul unui gobolan fbrd anestezie (Reynolds, 1969). Un alt fenomen inrudit const[ in reducerea durerii prin intermediul acupuncturii. Acupunctura este un procedeu de tratament ini{iat in China, in care acele de acupuncturd sunt inserate in punctele critice de pe
piele: rdsucirea acestor ace are ca efect eliminarea durerii, ftcAnd posibilS executarea unor interven{ii chirurgicale majore pe pacienfi in stare de cunogtinf[ (fig. a.33).

intrebali unde sunt brafele. Kinestezia vd face capabil sd rispundefi corect fird a privi. Receptorii responsabili de procesul de transduclie sunt localizati in mugchi, tendoane, articulafii qi la nivel cutanat. De cele mai multe ori sim{ul kinestezic nu actioneazd independent. Dacd avem un control activ asupra membrelor, kinestezia va fi sprijinitb gi de semnalele provenite de la centrul motor al creierului cdtre sistemul perceptual; iar cAnd atingem ceva, kinestezia este implicati impreund cu simlul
cutanat de presiune.

ORTENTAREA $r Mr$CAREA CORPULUI. in funclie de gravitalie, sim{im orientarea gi migcarea corpului in spa{iu (atAt migcarea liniar6, cAt gi cea unghiulard). Aceste capacit6li sunt adesea grupate

la un loc, intrucAt receptorii implicali

se

Probabil cd acele de acupuncturd au efect stimulator asupra fibrelor nervoase, care duc la inchiderea ,,por{ii de acces" a durerii.

afl6 cu tolii localizali in aparatul vestibular din vecindtatea urechii interne. Receptorii pentru orientare Si miscare liniard (deplasarea in linie dreapt[, ca in cazul alergdrii) sunt situafi in camerele cu limfb. in aceste camere, denumite saci vestibulari, se gdsesc celulele ciliate; in momentul cdnd un cil al acestor celule este incovoiat datoritd

Simfurile somatice
in completare la simlurile cutanate, de asemenea poseddm qi un set de simluri sontatice, fiecare dintre acestea informAndu-ne in legdturd cu migcdrile corpului gi cu orientarea acestuia in spaliu. KINESTEZIA. Pe baza informaliilor
culese de proprioceptori, centrii corticali

sunt congtien{i, in fiecare moment, de pozilia in spa{iu a pdr{ilor corpului gi de

miqcdrile efectuate
I

a n ive lu I

articula{i i I or.

inclindrii corpului sau acceleraliei liniare, rezulti un impuls electric (stadiul de transduc!ie). Simlurile de orientare gi miqcare liniard nu duc in mod tipic la senzalii congtiente, odatd ce ac{iunea lor principald constd in reglarea activitAlii motorii, care este in mare pafte inconqtient6. Receptorii pentru migcdrile unghiulare sunt sensibili la migcdrile corpului sau ale p5(ilor lui care se rotesc in spaliu, ca atunci cAnd facem o tumbd (pentru aceia dintre noi care pot) sau o sdriturl in bazinul cu apd. Acegti receptori sunt situa{i la nivelul

i3.

Procesele senzoriale

187
gtiente. Din acest punct de vedere ele sunt

tc

d
a

rl

canalelor semicirculare (fig. 4.24). Deplasarea relativd a endolirnfei in aceste canale va provoca ondula{ia cililor celulelor senzoriale fixate in aceste canale care trimit irnpulsuri spre centri (procesul de
transduc{ie), producAnd senza{ia de acceleratie. Stimularea putenricd a acestui sim! va produce anre(eald gi gre{uri. Astfel, in multe cazuri. sinrqurile sornatice nu genereazd senzalii de intensitate gi calitate con-

niult diferite de celelalte sinr{uri. Dintre senzafiile cutanate, in special durerea este binecunoscutd pentru faptul ci este pe
depl in con gtientizatS. Senzaf
ii

le olfactive gi

i.
re

u n
a
,c

cele gustative ne pot capta qi ele aten{ia, dar intr-o mdsurd mai micd. Iar vdzul gi auzul, sirnlurile rroastre inalt specializate, sLurt responsabile in r.nare nrdsurd de
imbogd{irea experien{ei congtiente.

rl
t-

rl i.r)
r6j
)

n
u

II

irr\

ii
t-

'lr/!

i)
.e

in A ;'e r..

jxl tztl V l""r,/ (.",'::t t*' '' t.)t l_F

itrt

I
i36_ )

. L-*-.--

'n).,.0J

(*j

("j
l,

ii

\)

ii li
ri
d

ri

i.
rl

Fig. 4.33. O hartl tipici de acupuncturd. lVunerele indicd locttrile unde qcele de acupunclurd prtt /i inserate, iat' crpoi riisttcite, electrizale sau incdlzile. in majoritatea ca:urilor
efectul va.f i o puternicir analge:ie.

188

I ntro duc

ere in ps i hologie

Rezumatul capitolului
Senzaliile rezuhddin procesele asofice implicate gi prin pattern-ullor ciate cu organele de sim!, cum ar fi de activitate. gi urechea, fiind probabil soochiul 4. Stimulul vizual este radia{ia eleclicitate de stimuli simpli (o lumind tromagneticd, cu frecvenla cuprinsi rogie, de exemplu). Aceste simluri intre 400 gi 700 nm, iar organele de includ vedere a, a:unl, mirosul, gussim! sunt ochii. Fiecare ochi contul, sim{urile cutanate (de presiune, line un sistem desemnat pentru forde temperaturd, de durere) gi simmarea imaginii (corneea, pupila, somatice (orientarea in spafiu lentilele) qi un sistem pentru translurile qi migcirile corpului). formarea (transduclia) imaginii in 2. Proprietatea comund a tuturor simimpulsuri electrice. Sistemul de transduclie se afld in retind, care lurilor este sensibilitatea de a detecta schimbdrile de mediu. Sensiconline receptorii vizuali: celulele bilitatea la intensitate se mdsoar[ cu ba,stonase gi conuri. prin pragul absolut, cantitatea mi- 5. Celulele cu conuri opereazd, la nimd de energie a stimulului ce intensitdli mari; ele duc la aparilia poate fi efectiv detectat5. Sensisenzaliilor cromatice 9i se gdsesc bilitatea la schimbdrile de intensidoar in centrul retinei (saufovea). tate a stimulului se mdsoard prin Sensibilitatea la intensitatea luminii pragul de diferenld sau diferenya este mediatd de proprietdlile celuab ia p erc eptib il d, diferenla minimd lelor cu bastonaqe gi conuri. De ?ntre doi stirnuli care pot fi efectiv exemplu, sensibilitatea este mai detectali. Proporfia de schimbare ce mare la nivelul retinei perdbrice trebuie detectat[ pentru a genera o (bogata in celule cu bastonage), senzalie sporeqte o datd cu intensitadec6t in fovea. tea iniliald a stimulului, fiind apro6. Luminile cu lungimi de undS difeximativ proporfionalS cu ea (legea rite duc la senzalii cromatice difelui Weber). rite. Orice culoare poate fi descrisd J. Fiecare modalitate senzoriald trefenomenologic cu ajutorul a trei buie sd recodeze energia sa fizici in dimensiuni : I umin ozitate, nunald Si impulsuri nervoase. Acest proces saturalie. Amestecul a trei lumini de transdttc{ie se realizeazd. prin (larg distanfate in banda de lungirni intermediul recep to ril or. Receptorii de undd) poate sd genereze aproape qi cdile nervoase de conexiune coorice lumind colorat6. Existd patru deazd inlensitatea stimulului prin senzatii cromatice de bazd: roqu, numdrul inrpulsurilor gi pattern-ul galben, verde qi albastru. Ameslor; aceqtia codeazd calitatea unui stimul prin fibrele nervoase specitecul acestora determind formarea
1.

Procesele senzoriale

189

experientei noastre cu privire la culori, cu exceplia faptului cd niciodatd nu vom putea vedea rogiaticverde sau gdlbui-albastru. Aceste fapte pot fi explicate cu ajutorul teoriei celor ,,doud stadii" ale culorii. Teoria postuleazd existenla a trei tipuri de celule cu conuri (fiecare dintre ele atingdnd un maximum de sensibilitate la anumite

Teoriile tentporale ale percepliei inallimii sunetului postuleazd cd indlfimea depinde de pattern-ul
temporal al rdspunsurilor neruoase de la nivelul sistemului auditiv care, la r6ndul sdu, este determinat de pattern-ul temporal al undei sonore. Teoriile locale arati cd fiecare frecvenld stimuleazd o regiune de pe membrana bazllard, iar fiecare zond stirnulati genereazd receplia auditivd a unei indl{imi. Totuqi, cele doud teorii se intrepStrund, teoria temporald explicdnd perceplia frecvenlelor scdzute, in timp ce teoria locald - perceplia frecvenlelor inalte. 9. Olfaclia este mult mai importantd la alte specii decAt la om. Majoritatea speciilor folosesc mirosuri speciale (fbromoni) pentru comunicare, dar gi omul pare a avea remanenle ale acestui sistem. Stirnulii olfactivi sunt moleculele din componen{a substanfelor chimice. Moleculele odorante sunt transportate prin aer, activAnd receptorii olfactivi situali in partea postero-superioard a foselor nazale. Cavitatea nazal| este sediul diferitelor tipuri de receptori (aproximativ 1 000). Chiar dacd nu putem spune ir.r cuvinte cdte nrirosuri sim{ini. o persoand normald poate identifica intre 10 000 qi 40 000 de mirosuri. 10. Gustul este influenlat nu numai de substanlele gustate, ci gi de codul genetic Ai experienla anterioar5. Stimulul gustativ este o substan{d solubild in salivd. Receptorii sunt

lungimi de undd), precum gi

proces elor" oponente roqu-verde gi galben-albastru, la un etaj superior in sistemul vizual (fiecare proces rdspunde in modalitdli contrare la cele doud culori oponente).

Stimulul auditiv este o undd de presiune modificabild, (unda sonord); organele de sim! sunt urechile. Urechea este aicdtuitd din: urechect externd (pavilionul gi conductul auditiv extern), rtrechea ntedie (timpanul 9i lanlul de oscioare) 9i urechea internd. Urechea internd are in componen{a sa cohlea - un tub spiralat ce conline mentbrana buzilara care susline celulele ciliate (receptorii acustici). Undele sonore transmise prin urechea externd qi medie provoaci vibratia membranei bazilare, ceea ce duce la deplasarea cililor gi care, in final, genereazd un impuls nervos. Indlyimea sunetului, cea mai importanti calitate a sunetului, sporegte odatd cu frecven{a undei sonore. Faptul cd putem auzi simultan doud sunete de indllimi diferite indicd existen{a unor receptori acustici care rdspund la frecven{e diferite.

190

nlroducere in psihologie

reprezentali de ntugurii gustativi, situali la nivelul papilelor gustative. Sensibilitatea gustativd variazd, dela o regiune la alta a limbii. Orice gust poate fi descris ca o combinalie a patru gusturi funda-

nrentale: dulce, sdrat, enler

gi

acru. Diferitele calitSli ale gustului sunt par{ial codate de fibrele nervoase specifice activate - diferite fibre rdspund optim la unul din cele patru gusturi - gi parlial de pa I t errt -ul fi brelor activate. 11. Se disting trei sin(uri cutanate: de presiune, de temperaturd qt de durere. Sensibilitatea la presiune atinge un maxim la nivelul buzelor, nasului gi obrajilor, iar cea mai micd sensibilitate se gdsegte la degetul mare de la picior. Suntem foarte sensibili la temperaturd, fiind capabili sa detectdm o r.nodificare a temperaturii mai micd de l"C. Pot fi codate diferite mdrimi ale temperaturii, mai ales dacd termoreceptorii de cald sau rece sunt activati.

Sensibilitatea la durere este puternic influenlatd nu numai de stimulii nocivi, ci qi de cultura, atitudinile gi experienla anterioard a individului. Aceqti factori pot influenla deschiderea sau inchiderea porlii neuronale din mdduva spindrii; durerea este experimentatd numai atunci cdnd algoreceptorii sunt activali, iar poarta e deschis6. 12. Simlurile somatice includ kineste-

zia qi sim{urile de orientare

qi

niscare a corpului. Kinestezia este simpl poziliei, a rnigcdrii membrelor gi capului fala de trunchi; receptorii sdi sunt situali in mugchi, tendoane, articula{ii qi la nivel cutanat. De asemenea, sim{ul de orientare se afld in relalie directd cu gravitalia gi cu propriile migcdri in spaliu (atdt ntiscdrile liniare, cdt 9i cele tm gh iul a r e). Aceste capacitdli sunt adesea grupate la un loc, intrucdt receptorii implicali se gdsesc cu tolii in aparatul vestibular, invecinat cu urechea internd.

Recomanddri bibliografice
Existd mai rnulte lucrdri cu caracter general privind procesele senzoriale gi perceptia. Dintre acestea se distinge lucrarea lui Goldstein, Sensation and Perception (Senzalia gi percep1ia, edilia a lll-a, 1989). Alte cdrti utile sunt: Barlow gi Mollon, The Senses (Simlurile, 1982); Coren gi \Nard, Sensation and Perception (Senzalia qi perceplia, edilia a III-a, 1989);
Sch i ffman, S e n s ot i o n a n d P e r ce p t i or (Senzalia qi perceplia, edilia a III-a, 1990); 9i Sekuler 5i

Blake,

P er

cept

ion (P erceptia, 1 985).

Pentru investigarea vederii cromatice, vezi Boynton, Human Color Visiort (Vederea cromaticd la om, 1979); qi Hurvich, Color Vision (Vederea cromaticd, 1981). Lucr[ri introductive asupra sim{r,rlui auditiv sunt: Moore, 4l Inlrodttction to lhe Psl,shologt of Hearing (lntroducere in psihologia recepliei acustice). editia a II-a, 1982); qi Yost qiNielson, Fundantentals of Hearing (lntroducere in receplia acusticd, edilia a II-a. 1985). Pentru sirn!ul olfactiv, vezi Engen, The Perception of'Oclors

Procesele senzoriale

l9l
I, volumul 3); Sensory Processes (Procese senzoriale, 1984), editat de Darian-Snrith Handbook of PercepSistemul nervos, sec{iunea
Sensory Processes and Perceplion (Procese senzoriale qi percepfia, 1986), editat de Boff, Kaufman gi Thomas, qi Steven's Handbook of
Ex p er
i

rtii
S1

(Perceplia substan!elor odorante, I 982); pentru simfuf tactil, Tactual Perception (Perceplia

logt:

The Nervous Sy,stem (Tratat de fiziologie.

tactil6), editat de Schiff 9i Foulke, 1982; iar pentru investigarea durerii, The Psycholog of

ri. ,i-

c:a

Pair (Psihologia durerii), editat de Sternbach, edilia a II-a, 1986. Pentru diferite referin{e existd rnanuale
multivolum, fiecare dintre acestea con{in6nd
numeroase capitole referitoare la sistemele sen-

tion and Human Performance (Perceplia gi perfonnanla umanE - tratat: volumul I);

ci

zoriale. Acestea sunt'. Handbook of Perceptiott

m en t a

I P sy c 11 6

(Perceplia

Carterette gi Friedrnan; Handbook of PhysioeSi

tratat, 1974-1978), editat

de

experimentalS - Steven, volumul I, 1988), editat de Atkinson, Hernstein, Lindzey gi Luce.

rTratat de

ps

ihologie

te
pri
-

an-

lu in
$1

ili
tle-

tzl

oit1

c1n

no

.;.

ul
'r5

Capitolul 5
Percep{ia

Funcfiile percep{iei Localizarea

Separarea obiectelor

Perceplia distanlei Perceplia miqcarii

Stadiile timpurii ale recunoaqterii Stadiul de coresponden!6 gi modelele conexioniste Recunoagterea obiectelor naturale gi procesarea top-down

Rolul atenliei Disculie critici: Tulburdrile de recunoastere

Contanf ele perceptuale
Constanla luminozitdlii gi a culorii Constanla formei gi a poziliei Constanla mdrimii

Dezvoltarea perceptuall Nivelul de discriminabilitate la copii Cregterea copiilor cu stimulare controlatd

nfonrra(ia pbtrunde in simlurile noastre sub formd de bili sau

nu aceasta este modalitatea iu care percepenl lumea. Percepem o lume de obiecte gi oarrreni, o lurne care ne bombardeazd cu

structuri integrate. nu cu fi"agrrente de senza{ii. Numai in conditii neobignuite vom

vedea trdsdturile individului 9i pdrti ale

unitali informatiouale; insb

stimulilor;in cea nrai mare parte atimpului vedenr obiectele tridirnensional. auzim cuvinte gi rnuzicd.

Funcfiile percepfiei
Percep[ia constituie modalitatea in care integrlnr senzaliile in percepte ale obiectelor. precurn gi modalitatea in care folosirn apoi aceste percepte pentru a sirn{i lumea (perceptul este rezultatul procesr.rlui perceptual). Iuspirati in parte de activitatea lui David Marr (1982), cercetdtorii avanseazd irr studiul percep{iei, intrebAndu-se care surtt problemele pe care sistemul per-

proprietatile sale caracteristice. Astfel, o datd ce gtirn cd obiectul este rldr, gtirn cd el estc comestibil; dacd gtinr cd obiectul este un lup. gtim cd nu trebuie sd-l deranjam. Deterrninarea poziliei unde se afld obiectele vizuale se referd la localizarea spa(iali, sau localizare. $i aceasta este uecesard pentru
su

pravi

e{r.r

ire. Local izarea reprezintd m ij I oa-

ceptual trebuie sd le rezolve. Doud problerne generale sunt in mod repetat men{ionate. Sistemul perceptual trebuie sd deter(n1ere. rnese,

nrine (a) care sunt obiectele din exterior pisici g.a.rn.d.) gi (b) unde se

afld aceste obiecte (lungimea bra{ului

stdug, sute de metri mai in fa{d etc.). Ace-

leagi doud problerne sunt irnplicate qi in perceptia auditivd (Ce a fost acel sunet, telefonul sau alarma? De tnde a provenit acel sunet, din fa{6 sau din spate?). In ce privegte vederea, detemrinarea a ceea ce sunt obiectele, ea se referd la procesul de recunoaqtere a pottern-ului, sau
recunoa$tere, pe scuft. Recunoagterea are o

importanta cruciala pcntru supravietuire.

intrucdt adesea trebuie si gtim ce este acel obiect, inaiute sI putenr deduce unele din

cele pe care le utilizdm la deplasarea prin mediu. Fdrd aceastd abilitate, ne vom ciocni constant de obiectele dinjur, eguAnd in apucarea lucrurilor pe care vrerrr sd le atingem, fiind astfel posibil sf, ne deplasdrn spre obiecte periculoase gi aninrale de pradd. Degi recunoagterea vizuald gi localizareanLt surlt iu totalitate independente (de exemplu, arnbele sarcini necesitd o oarecare inforr.na{ie despre forrna obiectului), ideea conforrn cdreia acestea sunt sarcini diferite din punct de vedere calitativ este susfinutd prin descoperirea faptului ca ele sunt executate de arii cerebrale diferite. Recunoagterea obiectelor depinde de o ramurd a sistemului vizual care cuprinde aria corticala de recep{ie vizuald (prirna arie corticald desemnatd sd recepfioneze

t94
informafia vizLrald) gi o regiune apropiatd debaza creierului. Spre deosebire de recunoa$tere. localizarea obiectelor depinde de

I ntroducere

in psihologie

obiectLrlLri. are loc

sanguin,

in special in

o cre$terc a fluxului raurura de recu-

o ramurd a sistemului vizual care se proiecleazdpe o arie cofticald, situati in vecindtatea pdr{ii superioare a creierulLri. Dacd ramura de recunoagtere a sistemului vizual al unui animal este lezatd, animalul va putea totugi percepe rela{iile spa{iale dintre
obiecte (de exemplu, un obiect aflat in fafa altuia), insd nu va putea deosebi obiectele reale (de exemplu, nu va putea diferenlia

noagtere a cofiexuluil cdnd acegtia se angajeazdintr-o sarcind de localizare, fluxul

sanguin spore$te in special in ramura de

localizarc (Haxby et al., 1990). JinAnd cont de aceste rezultate, precum gi de

altele. vorn trata separat recunoagterea
gi

localizarea. in conrpletare la recunoagterea gi loca-

lizarea obiectelor, celalalt scop al sistemului nostru perceptual constd in a nren{i rre

un cub de Lrn cilindru); dacd ramura de localizare este afectatb, anirnalul nu va putea distinge un cub de un cilindru, dar va gti unde se afl5 unul in raport cu celdlalt (Mishkin qi Appenzeller, 1987). Cercetdri nrai recente utilizeazd tehnici de scanare a creierului in scopul de a preciza recuuoa$terea unui obiect separat gi sistemele de localizare de la nivel cerebral. CAnd indivizii se angajeazdintr-o sarcind care pune irr evidentd recunoagterea

constantd

in171i garea ob iecte

or, ch iar

dacd impresiile lor asupra retittei suttt intr-o continud schirnbare. Aceastd constan(i perceptuali va reprezenta o altd problernd de studiu. in sfArgit, votl analiza ceea ce se gtie desple dezvoltarea diferi[elor aspecte ale percepliei. De-a lungul acestui capitol. vom fl interesa{i in special de percep{ia vizuali. dat fiind faptul cd percep{ia este dorneuiul cel mai investigat.

Localizarea
Pentru a gti unde se afld obiectele in mediul nostru, rnai intdi trebuie sb separdm obiectele unele de celelalte gi de fundal. in acest caz, sistemul perceptual poate determir-ra pozilia obiectelor intr-o lume tridimensionalS, inclusiv distanfa la care se afld de noi gi modelele de migcare ale
acestora. Ideea cd aceste trei abilitdti perceptuale - separarea, determinarea distan(ei gi detenninarea miqcarii- se afld intr-un

Hubel, 1988). Vom lua in discutie fiecare dintre aceste abilitati perceptuale.

Separarea obiectelor
Lnaginea proiectatd pe retind se prezintd sub forrna unui mozaic de diferite culori gi luminozitali. Sistemul vizualorganizeazd. acest mozaic intr-un set de obiecte distincte proiectate pe r"rn fundal. Acest tip de organizare avea o mare irlportanfd pen-

rapoft unitar, este sus{iuutd de descoperirile fiziologice care indica faptLrl cd toate aceste trei abilitali sunt nrediate dc aceeagi rarnurd a sistemului vizual (Livingstone gi

tru psihologia gcstaltist[ - rarnurd a psihologiei iniliatd in Cermania la inceputul

acestui secol.

Percep!ia

195 Gestaltigtii au subliniat importanla perceperii integrale a obiectelor sau formelor gi au propus o serie de principii cu referire la rnodalitatea de organizare a obiectelor.

FIGURA $I FOND. Dacd un stimul conline doud sau mai multe regiuni distincte. de obicei vedem o pafle a acestuia ca fiind o figurd, iar restul ca fiind fond. Regiunile vdzute ca figurE conlin obiecte de interes, ele sunt mai consistente dec6t fondul gi apar in fa{a fondului. Aceasta este cea mai elementard forrnd de organizare perceptual[. Figura 5.1 ne aratd cd organizarea figurl-fond poate fi reversibild. Faptul cd fiecare regiune poate fi recunoscutd ca o figurd, aratd cd organizarea figurd-fond nu este o parte a stimulului fizic, ci mai degrabd reprezintd o elaborare a sistemului nostru perceptual. Figura 5.2 ilustreazi un efect reversibil figurd-fond mult mai complex. (Se constatd faptul cd putem percepe relaliile figura-fond gi cu alte sinifuri. De exemplu, putern auzi cAntecul unei pds[ri pe un fundal de sunete exterioare, sau melodia cAn-

r ev er s i b

Fig. 5.1. FigurI pi fond reversibile. Capa i I d il us tr e az d i nv er s ar e a Jigur d-fond.

Ohservali cd se poate percepe atdt porliunea luminoasd (vasul), cdt Si porliunea intunecatd (doud profiluri), sub forma unei figuri pe fundal, insd numai una o datd. Acestvas afost

ddruit Reginei Elisabeta a II-a cu prilejul jttbileului de arginl, prezentdnd profilttl ei Si pe cel al Prinlului Phillip.

Fig. 5.2. Piafa sclavilor cu disparifia bustului lui Voltaire. In centrul acestei gravuri realizatd de pictorul Salvador Dali (1940), se afld ofgurd reversibilii.
Doud cdlugdrile stdnd sub o arcaddfornteazd bustul

lui Voltaire.

t96

Introdu cere i n ps i h o I ogi

Proximitatea liniilor 6ub foimi de , peratil va duce la vederea a trei.r. perechi li o linie suplimentari, in

lt'
-.

, .,

''} ''

. t:.'

} t.}?,,}
:.': 1:':a.:: a l ::
::

Ace!eafj linii, darcu pre!ungiri, duc la.fsnnarea perechilor contraBi

,frgi.pnrraqe. cu laturi intrerupte gi

IHt lt l
o
':

lr il+
--l
r.::::: .:.;

lini suplimentarS

?n

stAngal

:i\,'r,

ft,' ft
b r.:,-.,. i
l

Fig. 5.3. Gruparea perceptuali. Proximitatea liniilor subformd de perechi va duce

la vederea a trei perechi Si o linie suplimenlard, in dreapta. Aceleasi linii, dar cu prelungiri, duc la .forntarea perechilor contrare: trei pdtrate cu laluri intrerupte Si
o linie suplintentard in stdnga.

Fig. 5.4. Grupare prin proximitate. Subieclii descoperd ntai repede tinla T otunci cdnd aceasla este mai indepdrtatd de reslul

literelor (a), comparativ

cu prczentarea in care linla esle mai apropiald de celelalte litere (b). (Dupd Banks qi Prinzrretal, 1976).

tatd de o vioard pe fondul armoniilor executate de restul orchestrei).

GRUPAREA OBIECTELOR. Nu vedem nurnai obiectele de pe fond, ci qi o grupare parliculard de obiecte. Chiar gi rnodelele simple de linii sau puncte ajung sub fonnh de grupuri atunci cind le privim. in partea de sus a figurii 5.3 avern tendinfa sd vedem trei perechi de linii, cu o linie in plus in partea dreaptd. Dar se observd cd stirnulul poate fi descris gi sub forrna a trei perechi incepAnd de la dreapta, cu o linie in plus irr

le ale figurilor, explicd preferinta pentru gruparea din parlea de jos a figurii. In partea dejos a figurii inchiderea este un factor
rrrai puteruic dec6rt proxirrritatca.

st6nga.

ugoard modificare

liniilor,

Max Wertheimer (1912), fondatorul Gestaltismului, a observat existen{a rnai multor determinan{i de grupare. Strategia de cercetare a lui Wertheimer era de a construi dernonstra{iile, cllrl ar fi cea din figura 5.3, ldsAnd la intuiliacititorului verificarea grupdrii. Azi, cercetitorii utilizeazd aceste experimente ca sd arate cd diferitele rnodalitali de grupare a obiectelor irrdicd
performan[ele perceptuale. intr-o serie de

prezentatd in paftea de jos a figurii, ne va ajuta sd percepem cea de-a doua grupare. Gestaltigtii au propus o serie de deterrninanfi ai grupirii. Unul dintre acegtia este

experimente, la fiecare incercare, subiec!ilor li s-a aretat un monitor (fig. 5.a).

Sarcina subiectLrlui era sd decidd cAt se

proxinitatea: elementele apropiate intre ele vor tinde sd fie grupate irnpreund. Acest principiu explica preferinfa pentru gruparea de linii din parlea de sus a figurii
5.3. Inchiderea, sau tendin{a de grupare a elementelor pentru a completa spaliile goa-

poate de repede dacd imaginea contiuea sau l.lu o literd !int5, fie un T sau un F. La

acele incercdri unde imaginea con{inea litera fint5, subieclii au rdspuns mai repede
c6nd tinta era dispusd relativ mai departe de irnaginile nesemnificative ca in prezen-

Perceplia tarea (a)

t97

piatd de restul inraginilor - ca in prezentarea (b). Dacd {inta era aproape de restul imagin ilor, principiul proxirnitdli i a condus
la gruparea {intei la un loc cu celelalte ima-

decAt atunci cdnd {inta era apro-

?
}

gini, fiind nevoie de un tirnp suplimentar

pentru a extrage finta. Aceeagi sarcinf, va fi utilizatd pentru a studia un alt detenninant de grupare - a/inierea contpletd a obiectelor, tendin[a de a grupa la un loc obiectele care fonreazd un

contur continuu. Daci privirn figura 5.5 constatdm cd {inta F formeazd o parte a conturului cu restul imaginilor in prezentarea (b) a figurii, dar nu forureazd un cotttur in prezentarea (a). lntrucAt este uecesar un tirnp suplimentar pentru extragerea lintei din gruparea sa cu restul irnaginilor, subiec{ii au avut nevoie de o perioadd mai mare de tirnp pentru a rdspunde prezentdrii
(b). Un alt determinant de grupare care rne-

?l 1
F
b

Fig. 5.5. Grupare qi aliniere completi. Sabieclii descoperd mai repede linla F atunci cdnd ea nu formeazd o parle a conturului cu
formeazd o parte
Prinzmetal gi Banks, 1977) Degi gruparea perceptualS a fost stLrdia-

celelalte imagini (a), decdt atttnci cdnd linta F

a conturului (b). (Dupit

ritd a fi nrenlionat

este

sinilaritatea -ten-

dinfa de a grupa la un loc obiectele asemdnbtoare. Dacd inlocuim pe F din prezentarea (b) a figurii 5.5 cu litera O, probabili-

tatea ca subiecfii sd grupeze litera O cu restul imaginilor este foarte micd, deoarece litera O este foarle diferitd de restul imaginilor. in completare la gruparea integrald a obiectelor sub fonnd de seturi, sistemul perceptual grupeazd, de asemenea trSsdturile sau pdr{ile intr-un singur obiect. in asemeuea cazuri, existd gi alfi deterrninan{i de grupare. De exemplu, vom grupapdrlile pe baza distanlei cornune (doud contururi
pot fi

td in principal in cazul percepfiei vizuale, aceiagi determinan{i de grupare apar gi in perceplia auditiv6. Cu siguran{d cd proxinritatea opereazd gi in perceptia auditivd (degi este rnai degrabd proxin-ritate in timp, dec6t in spafiu): patru tobe care bat ritmic, cu o pauz6 iutre a doua gi a treia, vor fi
auzite ca doud perechi.

Similaritatea gi alinierea completd

obiectelorjoacd de asemenea un rol important in auzireatonurilor gi a stimulilor rnai

cornplecgi (Bregrnan gi Reidnicky

pd(i ale aceluiagi obiect

dacd acestea

197

5).

se afld la aceeagi distanfd fala de obsenyator), sau pebaza migcdrii lor (doud contururi deplasAndu-se in aceeagi direc{ie pot fi parti ale aceluiagi obiect). Exernplele de rnai sus evidenfiazd pe de o parte legdtura strAnsd dintre abilitatea de a segmeuta obiectele qi phrfile, iar pe de altd parte, abi-

Percepfia distanfei
Pentru a gti unde se afla un obiect. tre-

ii cunoagtern distanta sau adAncirnea. Degi percepfia addncimii unui obiect pare sd se realizeze lird efor1, aceasta este o remarcabild achizitie a structurii fizice a
buie sd ochilor nogtri.

litatea de a deterrnina distanfa qi migcarea.

198

I ntrr.t duc er e in p s iholo

gie

INDICIILE PERCEPTUALE DE ADANCIME. Retina, punctul de unde

pornegte vederea, este o suprafafd bidimen-

sionald. Aceasta inseamnb cd imaginea retiniand este plati gi nu are addncime, fapt care i-a condus pe numero$i cercetdtori ai percepliei (artigti, precum qi oameni de qtiinl6) la ideea indiciilor de distan!6 - as-

este mdrimea relativl. Dacd o imagine conline o arie de obiecte similare care diferb irr mdrime, oamenii vor interpreta obiectele mai mici ca fiind indepdrlate (fi5. 5 .6, a).

Al doilea indiciu monoocular este superpozi{ia. Dacd un obiect este pozi(ionat

astfel incAt acesta sd obstruclioneze vederea altui obiect, oamenii percep obiectul de suprapunere ca fiind mai aproape (fig. 5.6, b). Al treilea indiciu este inil{imea relativi. Dintre obiectele similare, cele care sunt mai inalte intr-o imagine sunt percepute ca fiind mai indepirtate (fig. 5.6, c). Cel de-al patrulea indiciu este perspectiva lineari. Atunci cAnd liniile paralele par sd ajungd in acelagi punct, ele sunt percepute ca dispdrAnd in distan{6 (fig. 5.6, fl. Aceste patru indicii sunt cunoscute de secole artiqtilor - din acest motiv ele mai sunt numite gi indicii picturale - iar la pictarea unui tablou se vor folosi adeseori mai multe indicii de acest gen.

pectele bidimensionale percepute de un ob-

servator gi folosite la deducerea distanlei intr-o lume tridimensionalS. Exist[ o serie de indicii de distan!6 care combinate vor duce la determinarea distanlei percepute. Indiciile perceptuale pot fi clasificate in indicii monooculare gi binoculare, in funclie
de implicarea unui singur ochi sau a am6n-

durora.
Persoanele care folosesc doar un singur

ochi, pot percepe foarte bine ad6ncimea prin restabilirea indiciilor perceptuale monooculare de adAncime. Figura 5.6 ilustreazd patru dintre aceste indicii. Primul

@@.,
a.

Mirime relative

b. Superpozitie

i&

/& I
d. Perspectivi liniar6

..R

,u

c. lnil{ime in c6mp

Fig. 5.6. Indiciile monooculare de distanfl. Figura ilustreazd patru indicii monooculare de distanld. Aceslea sunt folosite de
cdtre artisti pentru a descrie addncimea pe o suprafald bidintensionald; ele sunt prezente Si infotografii.

iie
1e

Percep!ia

t99
diferenla dintre aceste direc{ii reprezintl paralaxa binoculard. De asemenea, cele doud margini care au fost aliniate la prirnul ochi vor fi separate cAnd vei deschide ce de-al doilea ochi, gi, intr-adevdr, irnaginile in cel de-al doilea ochi sunt separate; diferen{a dintre imagir-rile retiniene la cei doi
binocular6. binoculard este un indiciu puDisparitatea ternic; el duce la o vie impresie de adAncime chiar gi in cazul unor stimuli complet lipsili de semnificafie, de exemplu un model intdrnpldtor de puncte care nu cou{ine alte indicii de adAncime (Julesz, 1911). p
Paralaxa

'e-

ct).

Un alt indiciu monoocular irnporlant implicd utilizarea migc6rii. Se observd faptul cd atunci cAnd ne deplasdm cu rapiditate, probabil cu un tren de vitezd, obiectele apropiate par sd se deplaseze cuvitezAiLr direc{ia opusd, in timp ce obiectele aflate la o distanf6 rnai mare se deplaseazl mai incet (degi in direc{ie opusd). Prin urmare, diferenla de

rat
e-

ul )e
ea

ochi reprezintd disparitatea

vitezd cu care aceste obiecte par sd

se

le :).

deplaseze anticipeazdexistenfa unui indiciu corespunzdtor adAncimii respective (acest indiciu se referd Ia paralaxa miqcirii). Vederea cu ambii ochi este avanta-ioasd

Ia
sa
rte

in percepfia ad6ncimii.

;te

'le

nt

ea rai

Deoarece ochii sunt separafi unul de altul, fiecare ochi percepe un obiect tridimensional dintr-un unghi ugor diferit. Prin unnare, fiecare ochi are o imagiue u$or diferita a obiectului. Contopirea acestor imagini diferite va da na;tere unei impresii de ad6ncime. Acest fapt poate fi demonstrat cu ajutorul unui dispozitiv, numit stereoscop (fig. 5.7). Stereoscopul prezintd fiecdrui ochi o fotografie sau a unui desen diferite. Dacd cele doud imagini sunt luate din pozi{ii ugor separate sau extrase din perspective diferite, observatorul va avea experien{a unei ..ad6ncimi".

binoculari

1-r
/

./i

\/ \.1

'\ir,,
, /

N--lr' J ./'r
-r

,i

Paralaxa binoculari este indiciul responsabil de recep{ia adAncirnii. Acesta se sprijind pe faptul cd orice punct vizibil va diferi ugor in direclia sa spre cei doi ochi. Un indiciu asemdndtor este disparitatea binocularl; el sebazeazd pe diferen{a dintre imaginile retiniene Ia nivelul celor doi ochi atunci cAnd privim de la distan{d un obiect. Atdt paralaxa binoculard cat $i disparitatea binoculard sunt consecin{e ale faptului cI ochii sunt separati. Se poate demonstra cu ugurin{6 prezen{a acestor indicii. Luali un creion gi indepdrlali-l la aproximativ 30 cm in fa!d; cu un singur ochi deschis, aliniali creionul cu marginea r erticala intre doi pere{i ai camerei. Acum incliide acel ochi qi deschide-l pe celdlalt. Creionulva fi acurn intr-o direclie diferitS;

lf

Disparitate Oino"rlurj J

Fig. 5.7. Stereoscopul qi indiciile perceptuale

binoculare de distan(5. Stereoscopul

este

acel dispozitiv care prezintd inagini diferite cdtre cei doi ochi. Acest modelfoarte simplu con-

line doudvederi, aEezate in.fayafiecdrui ochi; o barierd situald intre ochi pennitefecdrui ochi sd
vadd numai o singurd vedere. Dacdfecare vedere conline aceleasi doud sirnboluri (aici un cerc Ei un pdtrat), separate prin proporlii diferite de spaliu, stimulul este acelasi cu stimulul produs de un cerc Si un pdtrat situale la distanle diferite in spatele vederilor. Liniile punclate aratd modul in care imaginile de pe vederi simuleazd doud obiecte la distanye diferite in spa[iu.

La prezentarea unor astfel de imagini stereo, indiviz ii vor experintenta addncitnea. Paralaxa binoculard se referd la dy'brenya dintre separdrile imaginilor retiniene ale celor doi ochi.

200

Introdttcere in

ps

ihologie

PERCEPTIA DIRECTA. Ideea care std in spatele indiciilor de distan{d este

percepe o proprietate esen{iald - de exemplu, cA un obiect apare mai mare decAt un altul- gi atunci, in rnod incongtient, deduce informalia de distan{d
aceea

pectiv6. Elernentele care alcdtuiesc suprafap structuratd par din ce in ce mai

compacte pe mbsurd ce suprafa{a se depdrteazd. Acest gradient va danagtere unei puternice impresii de addncirne. Spre deo-

ci observatorul

din acea proprietate. Aceastd no{iune de rafionament incongtient a fost propusd de cdtre Helmholtz, in 1909. Degi ea continud si fie ideea-cheie in studiul percep{iei (Rock, 1983), unii psihologi propun o altd
abordare a percep[iei adAncimii. Gibson (1950; 1966: 1979) argumenteazd cd nu deducern addncimea, ci mai degrabd o percepern direct. Pentru a lua in considerare ideea lui Gibson, ar fi util sd afldmunde anume trebuie cdutatd informalia despre ad6ncime. Gibson afirmd cd, in ciuda cdutdrii propriet6{ilor ce caracterizeazd obiectele proerninente in spa{iu - cum ar fi, mdrimea relativd, superpozilia gi inal{imea relativd - oamenii vor cduta irrforma(ia despre fond. Cel rnai bun exemplu de astfel de inforrna{ie este gradientul de texturi (fig. 5.8). Gradientul de texturd apare dacd observ[m o suprafald in pers-

sebire de indiciile standard de distan{d, gradientul se extinde [a o arie vizuald largd, tar cdnd ne deplasdrn inainte, vom putea determina distan{a fa{[ de oricare alt punct de pe gradient. Prin urmare, inforrnalia de pe retind a gradientului rdrndne constant6, sau, ca sd folosim termenul lui
Gibson, invariantd. Potrivit lui Gibson, perceplia addncimii

este

chestiune de percep{ie directd

acestor invariante. Agadar, cdnd percepern addncimea intr-o scen5, uu este necesar sd

procesdm informalia prevdzutd prin indiciile de adAncime dispersate, ci putern percepe direct infonnaf ia adAncimiiprev[zutd de gradientul de texturd (Goldstein, 1989). Deqi ideile lui Gibson referitoare la perceplia directd sunt controversate (Fodor gi Pylyshyn, 1981), ele au influenlat mai multe domenii ale percep{iei. Ele vor inlesni discu{ia noastrd despre Iocalizare.

Fig. 5.8. Exemple de gradienfi de texturl. Elententele care compun suprafala structuratd (pietre in stanga, oameni in dreapta) apar din ce in ce mai apropiate pe mdsurd ce suprafaya se depdrteazd.

cgte

Perceplia

201

su-

Percepfia miqcirii
Dacd vrem sd ne deplasdm eficient in mediul nostru. trebuie sI cunoagtern nu uumai dispunerea obiectelor statice, ci gi traiectoriile de deplasare ale fiec6rui obiect. Trebuie sd gtirn, de exemplu, nu numai cd

mai
?ar-

puleonta,

larpu-

alt

tbrane

obiectul situat la c61iva centimetri in fa{a noastrd este o minge, dar gi faptul cd aceasta vine spre noi cu vitezd. De aici ajungem la problema rnodalitalii in care percepem
migcarea.

lui
imii

MI$CAREA STROBOSCOPICA. Ce
anume cauzeazd perceperea migcdrii? Cel rnai sirnplu rispuns este acela cd percepem un obiect in rnigcare atunci c6nd imaginea sa traverseazd retina. Rdspunsul pare insd a fi prea simplu, deoarece putem vedea migcarea chiar gi atunci c6nd pe retind nu se miqcd nimic. Acest fenomen a fost demonstrat in 1912 de cdtre Wertheimer in stu-

Migcarea pe care o vedern in film este stroboscopica. Filmul este pur gi sirnplu o serie de fotografii statice (cadre), fiecare ugor diferitd de precedenta. Cadrele sunt proiectate pe un ecran intr-o succesiune rapidd, cu intervale (de negru) intre ele. Rata de succedare a cadrelor este de mare importan(d. in prirnele zile ale imaginilor in miqcare, ea era de 1 6 cadre pe secundd. Din cauzavitezei de succedare prea lente, migcarea in aceste filme de inceput apare sacadatd gi incoerentd. AzL viteza de succedare este in mod obignuir de 24 de cadre pe secund6.

Aa
)elI rsd rdi)erzutd

MI$CAREA INDUSA. Un alt caz in care percepern deplasarea in absenfa unei

rnigcdri pe retind este fenomenul de migcare indusi. Ciind un obiect voluminos se migcd in jurul unuia mai rnic, obiectul mai mic pare a fi cel in migcare, chiar dac6 este static. Fenomenul a fost studiat inilial de cdtre psihologul gestaltist Dunker, in 1929.

8e)
Per-

rr 9i

rul:sni

diile sale privind miqcarea stroboscopici (fig. 5.9). Miqcarea stroboscopicd este produsd in modul cel mai simplu prin sclipirea unei lurnini in intuneric Ai apoi, cAteva milisecunde rnai tArziu, prin sclipirea unei alte lumini in apropiere de prima lumind. Lumina pare cb se deplaseazd dintr-un loc

Dunker a plasat subiecfii intr-o camerd

intunecatd, unde puteau sd observe un rnic cerc luminos in interiorul unei rame drep-

intr-altul, intr-o rnodalitate ce nu se poate

distinge de migcarea reald.

tunghiulare lum inoase. Dacd dreptungh iul era migcat spre dreapta, subieclii raportau cd cercul pare sd se migte spre stanga. Acest fenomen poate fi observat intr-o noapte cu vAnt, cdnd luna pare cd se deplaseazd printre nori.

re In

a:o.

Fig. 5.9. Migcarea strotroscopicd. Cele patru cercuri din Sirul de sus corespund lu palru lunrini. Dacd acestea sclipesc una dupd alta, cu un scurt interval (de negru) intre ele, atunci acesteavor ardta ca o singurd ltunind intr-o miqcare conlinud, cum este cea indiccrld in Sirul de jos alfigurii. Aceasta este miscarea stroboscopicd; ntiScarea dinfilme qi din imaginile de lelevizitme este de acest tip.

202 MI$CAREA REALA. Desigur cd sistemul nostru vizual este sensibil gi la migcarea reali * migcarea indusi de migcarea pe retin6. in condilii optime, pragul pentru vederea migcirii este extrem de scdzut; un obiect trebuie sd se miqte aproximativ numai o cincime din diametrul unui singur con din retind pentru a detecta migcarea (Nakayama gi Tyler, 1981). Putem detecta mult mai bine migcarea atunci cAnd vedem un obiect situat pe un fond structurat (migcarea relativd), dec6t atunci cAnd fundalul este intunecat sau neutru qi poate fi vdzutd doar migcarea obiectului (migcarea absolutd). Potrivit lui Gibson (1966; 1979), existd un pattern distinctiv al informa{iei produs iu migcarea relativi. in rnod specific, pe misurS ce obiectul se deplaseazd, el acoperd qi descoperd pd(i ale fondului. Gibson afirmd ci putem folosi acest pattern pentru a dirija percepfia migcdrii, exact in acelagi mod in care dirijdm perceplia ad6ncimii. Anumite aspecte ale migc[rii reale sunt codate de cbtre celulele specifice din cortexul vizual. Aceste celule rispund la anumite miqcdri, fiecare celuld rdspunzdnd cel

I ntro duc

ere in ps ih o logie

oblinute din studiile efectuate cu oameni. Desigur cd aceste studii nu implicd procedeul de inregistrare a activitdtii unei singure celule; mai degrabd ele implic6 o tehnicd denumitd adaptare selectivi. Adaptarea selectivd reprezintd o pierdere in sensibilitatea la migcare, care apare atunci c6nd vedem migcarea; adaptarea devine selectivd daci se pierde sensibilitatea la
miqcarea vdzutd gi la migcSri similare, insd nu gi la migcbri care diferd semnificativ in direc{ie sau vitez6. De exerrplu, dacd privim la dungi in migcare ascendentd, vom pierde sensibilitatea la migcarea ascendentd, insd abilitatea de a vedea miqcarea

afectat[ (Sekuler qi Ganz,1963). Este posibil ca aceastd selectivitate si se datoreze oboselii neuronilor corticali specializali pentru migcarea ascendenti, in timp ce neuronii specializa{i pentru migcarea descendentd funclioneazi
descendentd nu va
ca de obicei.

fi

mai bine la o anurnitd direc{ie qi la o anumitd vitezd ale migcdrii. Unele dovezi ale existenlei acestor celule provin din studiile efectuate pe animale. Dovada se obline prin inregistrarea activitalii unei singure celule nervoase din cortexul vizual,in timp ce se prezinti stimuli cu diferite modele de migcare (fig. a.a). Studiile de inregistrare a

Ca gi in cazul altor tipuri de adaptare, de obicei nu percepem pierderea sensibilitdfii, ci vom percepe efectul ulterior produs de adaptare. Dacd privim la o cascad5 timp de c6teva minute, iar apoi ne uitdm la stAnca din spatele acesteia, stAnca pare cd
migcd ascendent. Majoritatea miqcdrilor produc acest efect ulterior de miqcare in
se

direcfie contrard. Totugi, are loc ceva mai mult la perceplia migcirii reale decdt activarea neuro-

nilor specifici. Putem vedea migcarea

atunci cdnd urmdrim un obiect luminos care se deplaseazi in intuneric (de exemplu, un avion care zboard.noaptea). Deoarece ochii urmdresc obiectul, imaginea executS doar o migcare scurtS, neregulatS, pe retind (co-

activitdtii unei singure celule au descoperit celule corticale adaptate la direclii particulare ale migcdrii. Existd chiar unele celule specifice adaptate pentru a detecta un
obiect ce se deplaseazdspre cap, celule de o certi utilitate pentru supraviefuire (Reagan,

Beverley gi Cynader, 1979).

De asemenea, sunt dovezi cu privire la existenta celulelor detectoare de migcare,

respunzitoare unei migcdri de glisare imperfectd a ochilor), cu toate cd percepem o migcare constantd, continuS. De ce? Rds-

punsul este acela

ci

informalia despre

modul in care se migcd ochii va

fi trimisd

)qte

Perceplia

-ltt.

sistemului vizual^gi va influen{a migcarea

pe care o vedem. In esenf6. sisten-rul vizual

A a cauzat deplasarea lui B; rnai precis,

!,;g-

pare sd-l lanseze pe B. (Totugi, aceastd per-

sin:eh-

lap;en-

rnci ine

ila
nsd

este irrformat de sistemul motor care mai tArziu este responsabil de pierderea migcirii regulate pe retin[, ca apoi sistemul vizual sd corecteze aceastl pierdere. in situaliile nonnale de vedere, exist[ atAt miqcdri oculare, cAt gi rnigcdri arnple ale imaginii retiniene. Sistemul vizual trebuie
sd combine aceste doud surse de informa{ie pentru a determina migcarea perceputd.

ceplie a cauzalit6lii se obline nurnai atunci cdnd intervalul dintre A, care se indreaptd spre -8, gi -8, care incepe sd se deplaseze, este foarte scurt, mai pulin de l/5 dintr-o secundd.) Mai mult decAt atAt, percep{ia cauzalitllii nu este rnediatd prin ra{iona-

rin
pri'om
:el1-

mente conqtiente. Subiectul nu igi motiveazdin rnod explicit faptul cd,l lovegte pe B gi B s-a deplasat, astfel cd I trebuie sd fi cauzat deplasarea lui,B". Mai degrabS,
cauzalitalea pare a
1

MI$CAREA $I PERCEPTIA EVENIMENTULUI. Miqcarea obiectelor nu ne

spune doar unde sunt situate obiectele, ci qi

fi

perceputd

fird

inter-

ven{ia vreunui ra{ionarnent (Goldstein,

e8e).

trea

:r 9i
lec-

ilor
as-

ceea ce fac ele. Prin urntare. perceplia migcdrii este direct legatd de percep{ia evenimentelor. Un cAine care latrd alergAnd

zali
:azd are,

fi perceput nu doar ca un ,.cAine in miqcare", ci gi ca un eveuiment, ,.un cAine care ataci".

spre un intrus va

;ibipro:ada

MiEcarea este importantd in special in percepfia evenimentelor cauzale simple. CAnd doud obiecte sunt in mi$care, vom percepe pe acela din ele care a cauzat migcarea celuilalt. lntr-o demonstrafie a acestui fapt, Michotte (1963) a utilizat pdtrate in calitate de stirnuli, asenrdndtoare celor din figura 5.10. CAnd pdtratull se depla-

n-tt A.

E:- 'l
B

nla
ecd :ilor e ir.r
peruroarea care
t. ull

seazd spre pdtratul

se migca

B, iar apoi B

incepe

imediat sd se deplaseze in directia in care

obiectull, subiec{ii

rapofteazd,cd,

Fig. 5.10. Miqcarea qi percep{ia cauzalitilii. Cdnd pdtratul A se deplaseazd spre pdtratttl B, iar apoi B incepe intediat sd se miSte, subieclii raporteazd cd A il ,,lanseazd" pe B (a). Per ceplia cauzalitdlii este oarecum diferitd atunci cdnd A se opre$te inainte sd ajungd la B (b).

Recunoaqterea
Ne vom intoarce la cea de-a doua funccu r epartizarea in put -ului
v
i

rchii
)ar o
(

zual intr-o

alti

tie rnajora a perccptiei: recuuoa$terea

co-

ceea ce este un obiect. Recunoagterea obi-

imimo (asspre

ectului echivaleazd cu repartizarea lui

intr-o categorie - ,,aceasta este o cdmag[", ..aceasta este o pisicd", ,,aceasta este o margaretd" g.a.m.d. Desigur cd putem recunoagte qi oarnenii, ceea ce echivaleazd

,,acesta este Ben Murphy" sau ,,aceasta este Irene Paull". In fiecare caz, recunoagterea obiectelor sau

categorie, cea a oamenilor

nlsa

a oamenilor ne permite sd deducem mai multe proprietdfi ale obiectului-,,daci este o cdmagd, atunci e corrfeclionatd din pAnza qi pot s-o irnbrac"; ,,dacd este o pisicd, atunci

204
ea mA poate zgeria dacd am sd o trag de coadd"; ,,dacb este Ben Murphy, el va dori sd-mi spuni una din acele glume prostegti" etc. Recunoagterea este ceea ce ne permite sd trecem dincolo de infonnalia datd. Care sunt atributele unui obiect pe care le folosim la recunoagterea lui? Forma, m[rimea, culoarea, textura, orientarea etc.? in timp ce toate aceste atribute pot aduce o anumitd contribulie, forma pare s[joace un rol decisiv. De exemplu, putem recunoagte o ceagc6, indiferent daci ea este mare sau micl(variazd mdrimea), dacd are culoarea maron sau alb (variazdculoarea), dacb este
netedd sau asprd (variazdtextura), dacd se prezintl in plan vertical sau ugor inclinatd (variaz|orientarea). Spre deosebire de cele de mai sus, abilitatea de a recunoagte o ceagcb va fi afectatd de diferen{ele de form5; daci o parte a formei cegtii este astupat6, este posibil sI n-o putem recunoagte. Un element semnificativ pentru sus{inerea ideii ci forma este important[ in recunoag-

Intr o ducer e tn ps i hologie

zeazd informalia de pe retin6, in particular

varia{iile de intensitate, pentru a descrie obiectul sub forma componentelor rudimentare, de exemplu linii, muchii qi unghiuri. Sistemul folosegte aceste componente rudimentare la construirea unei descrieri a obiectului in sine. in stadiile tArzii, sistemul compari descrierea obiectului cu descrierile forme I or di ferite lor categori i de

obiecte stocate irr memoria vizualS gi selecteazd cea mai bunI corespondenld. De exemplu, pentru a recunoaqte un obiect particular, precum litera B, forma obiectului trebuie s6 se potriveascb cu forma lui B, mai bine decdt cu orice alte litere. Aici interesul nostru se concentreazd asupra stadiilor tirnpurii, care construiesc
descrierea formei obiectului.

DETECTORII DE TRASATURA DELA NIVELUL CORTEXULUI CEREBRAL. Ceea ce se cunoa$te cel mai bine in legdturd cu trdsdturile rudimentare ale percepliei obiectului provine din studiile efectuate cu alte specii (pisici, mairnu!e), care utilizeazd procedeul de inregistrare a activitdtii unei singure celule nervoase din cortexul vizual (fig. a.q. Aceste studii examineazd sensibilitatea neuronilor corticali specifici atunci cAnd se prezintd diferili stimuli regiunilor retinei asociate

tere este acela cd putem identifica multe obiecte aproape la fel de bine din simple linii desenate care conservd doar forma obiectelor, precum din fotografii color in detaliu care pdstreazd numeroase atribute ale obiectelor (Biederman gi Ju, 1988). intrebarea care se pune este: cum ne folosim de forma unui obiect pentru a-l r epartiza intr-o categor ie adecvatS? La rezolvarea acestei chestiuni, mai intAi ne vom concentra asupra obiectelor simple, cum ar fi literele alfabetului, iar mai t6rziu vom analiza obiectele naturale, cum ar fi
animalele gi mobilierul.

cu acegti neuroni, o astfel de

regiune

retinianl poart[ numele de cAmp receptiv al neuronului cortical. Primele studii asupra unei singure celule nervoase au fost inifiate de cbtre Hubel gi Wiesel (1968), care au oblinut premiul Nobel in l98l
pentru cercetdrile lor. Hubel gi Wiesel au identificat trei tipuri de celule in cortexul vizual ce pot fi deosebite prin tr[sdturile la care ele rispund. Celulele simple rdspund atunci c6nd ochiul este expus la un stimul-linie (de

Stadiile timpurii ale recunoasterii

Dupd Marr ( 1982), putem face distinc{ia intre stadiul ,,timpuriu" gi stadiul ,,tArziu" in recunoaqterea unui obiect. in sta-

diile timpurii, sistemul perceptual utili-

exemplu, o linie sublire sau o muchie dreaptd dintre o regiune de lumind qi una

Perceplia

205

ir
il-

l.
u le

o *l**r[*",".l*

r[t

"-rr*4{,4+il1
inchis
Deschis

Wlt{fiil+{liltt
inchis
Deschis

;i

inchis

Deschis

l,.^

Fig. 5. I 1. Rdspunsul unei celule sim ple. F igura ilustreazii rdspunsul unei celule corticale simple la o bard de lumind. Stinulul este prezentat in pttrlea nrperioard afgurii, rdspttnsul in parlea inferioard; ./iecare ,,varf'vertical pre2entat in imaginea de jos core.spttnde unui intpuls nen,os. Cdnd nu existd nici un slinrul, doar ocazional se inregistrea:d un inrpuls. Cand stimulul esle rotit, celula va rdspuncte sau nu, inJilnclie cte pr,tzilia Si orientarea barei de lunrind. Penlru acea,sld celuld bara orizontald de luminci ntt prodttce o schintbare in rdspuns, o bard pozilir,tnata la 15" produce o schimbare ne,sentnifcativd, iar o bqrd verticald produce un rdspuns.foarte antpht.

de intuneric), la o pozilie gi o orientare particulare in cadrul cArnpului receptiv. Figura 5.1 I ilustreazd modalitatea iu care o
celuld sinrpla va raspunde la o bard verticala gi la barele inclinate fa{a de pozitia vefticala. Rdspunsul descregte pe rndsurd ce orientarea diferd de cea optima. Alte celule simple sunt adaptate la alte pozilii gi orienthri. Celula complexl, de asernenea, rds-

pund la coltLrri gi unghiuri de

lungime
19801

specificd (DeValois gi DeValois, Shapley gi Lennie. 1985).

r-

Toate celulele descrise mai sus se referd rnuchiile, barele, collurile gi unghiurile la care acegti detectori rdspund pot fi folosite pentru a aproxiura mai rnulte forme, se poate spune cd detectorii de trdsdturd constmiesc

la detectori de trislturi. intrucAt

lr
la
te

ir
i_

st
t. i1

punde la o bard sau la o nruchie allate la intr-o orieutare parliculard, insd aceasta nu necesitd ca stimulul sd fie intr-un auuure loc in cArttpul receptiv. O celula cornplexa rdspunde la orice stinul aflat in cAnrpul receptiv, gi rdspunde in mod continuu odatd ce stimulul se deplaseaza de-a lungul cdrnpului receptiv.

blocuri de percep{ie a formei. Aqa cum

vorn vedea. aceastd presupunere parc lotu$i

mult mai exactd pentru fornrele simple

(cum ar fi literele), decAt pentru formele complexe (cum ar fi acelea ale tabelelor) sau modelul dungat al blanii tigrului.

ri

l-

i.
j

Celulele hipercomplexe nu necesitd ca stirnulul sd aibd doar o orientare pafliculara, ci gi o lungirne particulard. Dacd un stirnul se intinde dincolo de lungirnea optinra. raspunsul va descregte gi va putea chiar irrceta. Din rapoartele iniliale ale lui
Hubel gi Wiesel, cercetdtorii au descoperit celule care rdspund la trdsaturile formei, altele decAt simplele bare de lumind; de exemplu, celulele hipercomplexe care rds-

INDICATORI COMPORTAMENTALI FATA DE TRASATURTLE ITUDIMENTARE. In corrrpletare la inregistrdrile activitdtii unei singure celule, cercetdtorii au efectuat pe subiec{i uman i teste
referitoare la compofiamentul untalt fala de trasaturile rudimentare ale obiectelor. Una dintre cele mai cunoscute tehnici a fost elaboratd de cltre Treisman (de exemplu, Treisman gi Gormian. 1988). La fiecare incercare a experimentului, s-a prezentat

rU

le ie Ia

206
subieclilor o serie de itenii. ei trebuind
sd

I t'tt roclu ce r

e i n ps

h o I ogi e

decidS. cdt mai repede posibil, dacd aceasta

confine o !inta. De exernplu. {inta poate fi o curbd, iar ne-{intele linii drepte, a$a curn se prezinta in figura 5.12. Ceea ce diferd de la o incercare la alta este numdrul de ne-{inte * care sunt intre 3 gi 30 -, intrebarea prittcipald fiind cAt de niult afecteazdacest num6r timpul necesar detectdrii {intei. Dacd {inta este definita printr-o trdsaturd rudimentar5, observatorul va fi capabil si cerceteze o arie in paralel, mai degrabd decdt sd examineze fiecare ne-{intb in serie. Prin unnare, numdrul de ne-finte nu va avea trici un efect asupra tirnpr"rlui alocat detectdrii trdsbturilor rudimentare. Este eract ceea ce se intAmpld cu seriile prezentate in figura 5. I 2, care sugereazS cd trdsdtura rudimentard a obiectelor este curbura. Din punct de vedere fenor.neuologic, curba pare sd,,iasd"

trasaturi vor.juca un rol la fel de inrporlant ca gi cr-rrbarea in determinarea lormei. Cu toate acestea, gi alte trdsdtLrri care trec testr.rl ,,pop-out" par sa aiba de-a f'ace cu forma. Exerrrplele includ culoarea gi orientarea. Aceste rezultate sugereazd faptul ca trisdturile rudimentare ale obicctelor surtt proprietdfi simple care caracrerizeazd punctele qi liniile, unele dintre ele, dar nu toate, avAnd legdtLrrd cu fortna.

RELATIILE DINTRE TRASATURI. Descrierea forrnei nu este datd nr"rnai de

trdsdturile sale: trebr-rie specificate qi rela!ii1e dintre trdsdturi. Importanfa acestor rela{ii este prezentatd in figura 5.13. Trasaturile unui T au in courpozilie o linie verticald gi o linie orizontald. dar in afara

din seria de elemente; dirt acest motiv, demonstra{ia cercetdrii paralele in acest
test se referl la efectul de disparilie (sau efectul pop-out).

\./
E

\-r/

\-

\i

lr

:"/

cazului cAnd aceste linii sunt combinate corect.peltern-ul care va rezulta nLl este utt T. Descrierea literei T trebuie sd conlina mentiunea cd linia orizontalS este ataqati la v6rful liniei verlicale, pe centru. Acesta este tipul de relalie dintre trAsituri pe care gestaltigtii il aveau in vedere atur-rci cAnd au aveftizat corrunitatea psihologilor, cu cAliva ani iu urnrd, cd ,,intregul este mai mare decAt suma pdr{ilor sale". O relalie ir-rtre trdsdturi (de exernplu, ,.linia orizontald atagata pe vArful liniei verticale, pe centru") e clar ci nu reprezintd o trasdturd rudirnentard, qi prin unnare ne vol'n a$tepta ca ea sd e$ueze la testul ,,pop-oLlt". $i va equa. Dacd subiec{ii sunt instruili si cerceteze tinta ,,'f" ascunsi intr-urr fundal de nefinte .,L", timpul aiocat pentu descoperirea tintei cregte o datd cu numdrul ne-[intelor (Cave gi Wolfe, 1989).

Fig. 5.12. Clutarea formei. Timpul necesar pentru a gdsi curha nu depinde de nuntdrul de linii drepte aflate imprejurul ei. (DupdTreisman gi Gonnican, 1988)
Treisman a descoperit efectele,,pop-out"

gi pentru alte trdsdturi. Doud trdsdturi de acest gen sunt lungimea unei linii (o linie lungd dispare dintr-o serie cu altele scurle) gi propor(ia contrastului de lurninozitate dintre punctele vecine (o pereche cu un
contrast puternic va dispdrea). Aceste doud

LI.F..T
Fig. 5.13. Rela{iile dintre trlslturi. Toate
fbrntele itrcltrd trdsdturile unei liniiverticale Si a ttnei linii orizonlale, dar nutrrai Jbrnto din

dreapla prezintd relatio dintre trdsdturile

carocteristice I iterei
T.

Perceplia

207
Ei

t
-1

Stadiul de corespondenfi modelele conexioniste

I
a

Acurn, de vreure ce am aflat o serie de

,t

a u

lucruri cu privire la modalitatea de descriere a forrnei unui obiect, putem studia modul in care aceastd descriere se potrivegte cu descrierile formei stocate in memorie, pentru a descoperi cea mai bunb
coresponden{6.

I /\13
Fig.5.14. O re{ea simpli. Nivelul bazal (bottottt) al relelei con[ine trdsdturile (diagonala ascendentd, diagonal a descendentii, linia verticald qi curba orientatd spre dreapta); nit,elul ,superior (top) conyine literele, iar conexiunea dintre o lrdsdturd Si o literd presupune.faptul cd lrdsdlura este parte a literei. Intt"ucdt conexiunile sunt excilatorii, dacd o lrdsdlurd vaJi aclivatd, activarea se va propaga spre I iterd,

t.

tt-

n o
,a

'e

d
u

ri

RETELE SIMPLE. Nurneroase cercetdri efectuate asupra stadiului de coresponden!6 au ulilizat patlent-uri sirnple, in special scrierea de mAnd, litere sau cuvinte tipdrite. Figura 5.14 ilustreazd modul in care stocdm descrierile formei literelor. Ideea de bazd. are doud aspecte: a) literele sunt descrise in termenii anurnitor tr5sSturi; gi b) infomraliile cu privire la trdsSturile care corespund literelor sunt conlinute intr-o re{ea de conexiuni (de aici qi ten.nenul de modele conexioniste). Irrteresartt la aceste rnodele conexioniste este faptul cd putem concepe ugor modul in care se realizeazd, refelele intr-un sistem
nervos adevdrat, cu ariile sale de receptori

Re{eaua din figura 5.14 ne spune despre categoria K cd ea este descrisd printr-o diagonald ascendentd, o diagonald descendentd gi o linie verticald; categoria R este descrisd printr-o diagonald descendentd. o linie verlicalS gi o curbd orientatd spre dreapta, iar categoria P este descrisd printr-o linie verlicald gi o curbd orientatd spre dreapta.

(Ca sb menlinem discufia intr-un cadru simplu, vom ignora relafiile dintre trbsdturi). Pentru a vedea cum poate fi utilizatd aceasti re{ea la recunoa$terea (sau potrivirea) literelor, vom Iua in considerare ceea ce se int6mpla dacd se prezintd litera K. Aceasta va activa trdsdturile diagonalei ascendente, a diagonalei descendente gi a liniei verticale. Toate aceste trdsdturi vor activa categoria K; doud dintre ele - diagonala descendentd gi linia verlicalS * vor activa categoria R; una dintre ele - linia verticald - va activa P. Numai categoria K are toal.e trasaturile activate. priu urmare ea va fi selectatd ca fiind cea mai bund potrivire.

gi neuroni interconecta{i. Prin urrlare,

conexionisntul oferd, o punte intre modelul tipului de activitate a psihicului gi un model nervos de activitate cerebrald. Nivelul bazal al refelei din figura 5.14
conline trasdturile - de exernplu, ascendent diagonal, descendent diagonal, Iinie verticald qi curbd orientatd spre dreapta - iar

nivelul superior confine literele in sine.

tte

'i/
':tt '!e

Existenla conexiunii dintre o trdsdturd gi o literd inseamnd cd trdsdtura este o pafie a literei. Faptul cd aceste conexiuni au la capete vArfuri de sdgeatS, inseamnd cd ele sunt conexiuni excitatorii; dacd trdsdtura este activati, activarea se propagi spre litere (intr-o manierd analogd modalitalii de propagare a irnpulsLrrilor nervoase intr-o refea de neuroni).

Modelul prezentat mai sus este prea simplu pentru a-l lua in calcul in numeroasele aspecte ale recunoagterii. Pentru a observa ce lipsuri are un model, vom vedea ce se intAmpld dacd va fi prezentatd litera R. Aceasta activ eazd,trdsdturi le d iagonalei descendente, liniei verticale qi a curbei

208
orientate spre dreapta. Acum ambele categorii R qi P vor avea toate trdsiturile acti-

Introducere in psihologie

a) nodurile care desemneazdtrdsdturile sau

vate, iar sistemul perceptual nu va putea

decide care din cele doud categorii asigurd o mai bunl potrivire. Pentru a gti sd aleagd

pattern-urile (cum ar fi nodul pentru o linie vertical[, sau pentru litera R); qi b) conexiunile dintre noduri care sunt atAt exci-

intre aceste doud categorii, sistemul

are

nevoie de prezen{a unei diagonale descendente care sd insemne un inpul ce nu poate fi P. Acest tip de cunoagtere negativd este

inclusd in re{eaua mdritd, prezentatb in figura 5.15. Aceastd re(ea are tot ceea ce con{ine gi precedenta, plus conexiunile inhibitorii (sirnbolizate cu cercuri la capete) dintre trdsdturi gi literele care nu conlin
aceste trdsdturi.
K

tatorii, cdt gi inhibitorii. Toate re{elele conexioniste se limiteazi doar la noduri gi conexiuni.r Mai mult decAt atdt, refelele din figurile 5.14 9i 5.1 5 permit compararea simultand a obiectului cu toate categoriile stocate (informa{ia cu privire la trdsdtur[ trece prin toate nodurile odatd); aceasta se deosebeqte de compararea in acelagi tirlp sau secven{iald a obiectului cu categoriile stocate. Procesarea simultand (nurnitd gi procesare paraleli) este caracteristicd
rnodelelor conexioniste.

RETELE CU ACTIVARE

TOP-

DOWN.Ideea de bazda modelului pe care tocmai l-arn studiat - acela ca o literd trebuie sd fie descrisd prin trlsdturile care-i Fig. 5.15. O re{ea miriti, Releaua conline conexiuni inhibitorii intre trdsdturi Si /iterele care nu conlin aceste triisdturi, precum Si conexiun i ex c it at or i i.
Dacd trlsdtura este conectatd cu o literd lipsesc, precum qi prin trdsdturile pe care le confine - a fost propusd inilial de cdtre cer-

cet5torii din domeniLrl inteligen{ei artificiale, care au incercat sd scrie programe computerizate pentru a sirnula percepfia literei la oameni (Selfridge 9i Neisser, 1960). Cu toate ca ideile lor au avut urr
succes relativ in timp, in ultimd instantd ele

printr-o correxiune inhibitorie, prin activarea trds6turii descreqte activarea literei. in cazul literei R din figura 5.15, diagonala
descendentd transmite inhibitia spre categoria P, ?n felul acesta micAorAnd nivelul sdu general de activare; categoria R va recep{iona loarte rnultd activare gi prin urrnare va fi selectatd ca fiind cea mai bund po-

s-au dovedit neadecvate in explicarea modului in care contextul afecteazd abilitatea de percepere a literelor. in mod particular, ele n-au putut explica de ce este mai ugor sd percepem o literd atunci cdnd este prezentatd, ca o parte a cuv6ntului, decdt atunci

trivire. Discu(ia anterioard ilr-rstreazd unele insugiri fundarnentale ale relelelor conexioniste, despre care se poate spune cd oferd o noud cale de inlelegere a proceselor cog-

nitive (Rurnelharl qi McClelland,

1986:

fi prezentatd individual. Astfel, dacd subieclilor li se prezinti o scurtd irnagine con{indnd fie numai litera K, fie cuvdntul WORK, iar apoi sunt intreba{i daci ultima literd a fost K sau D, ei sunt mult mai precigi dacb imaginea con(ine un cuvAnt, decdt o singurd literd (fig. 5.16).
c6nd ar
de un

McClelland gi Rurnelhart, 1986). Relelele prezentate in figurile 5.14 gi 5.15 sunt alcdtuite doar din doud tipuri de entitdli:

I Fiecare conexiune este acompaniati de obicci numir. sau greulate, care indica puterea cone-

xiunii (n.a.)

Ate1orr-ca-In{i" 1ll !STRATIII

BRA'I.A

Perceplia

209

La evaluarea rdspunsului, re{eaua de conexiuni trdsdturd-literd trebuie rnodificati in unele privin{e. Mai intAi. trebuie sa adduglm la re{eaua noastrd un anumit nivel de cuvinte gi irnpreund cu acesta conexiunile sale excitatorii gi inhibitorii care pleacd de la litere la cuvinte (fig. 5.1 7). in
completare, trebuie

Cuvdnt sau literd

si

addugdm conexiu-

nile excitatorii care pleacd de la cuvinte la bazd, spre litere; aceste conexiuni de la vArf la bazd (conexiuni top-dowr) explica

de ce o literd este rnai perceptibila la o scurtd prezentare in contextul unui cuvAnt, decAt atunci c6nd este prezentate individual. Dacd se prezintd doar litera R, de exemplu, vor fi activate trdsdturile liniei verticale, diagonalei descendente gi ale
curbei orientate spre dreapta sunt activate, iar aceastd activare se va propaga spre nodul R. Deoarece literele sunt prezentate
un timp foafte scur1, r.ru toate trdsdturile vor

Fig. 5.16. Perceplia literelor

Ei a

cuvintelor.

Aceastd /igurd ilustreazd succesiunea de evenirnente dintr-un experintent care comparii per-

ceptibilitatea unei litere individuale sau din

contextul unui cuvdnt. ll'lai intai subieclii att vdzut un punct de reper, ttrmat de un cuvdnt sau o

literd, prezentale timp de cdteva milisecunde.

Apoi experintentatorul a prezentat un stimul

conlindnd o ntasc(t vizuald in poziliile unde se aflau literele, plus doud solulii de rdspuns. Sarcina subiec;ilor era sd decidd care din cele doud solulii au apdrut in cuvdntul sau lilera prezentatd mai devrente. (Dupd Reicher, 1969)

fi activate in intregime, iar apogeul actirarii la nodul R poate sd nu dureze suficient pentru aparilia recunoagterii. Spre deosebire de cazul de mai sus, dacd R se prezintdin tripletul RED, are loc o activare nu numai de la trdsdturile lui R spre nodul R, ci gi de la trdsdturile lui E qi D spre nodurile lor; atunci toate aceste litere parlial activate vor activa nodul RED, care la
r

rdndul sdu va transmite activarea inapoi la literele sale prin conexiunile top-dou,n. Concluzia este cd existd o sursd adilionalS de activare pentru litera R, dacd aceasta este prezentatd intr-un cuvAnt - gi anume, activare care vine dinspre cuv6nt spre bazd, (down): astfel se explicd de ce este mai ugor sd recunoagtem o literd irrtr-un cuvAnt, decAt atunci cAnd este prezentatd

..t

l'\
:)
ReSi

individual. Mai multe descoperiri cu prit ire la pattern-ul Iiterelor gi cuvintelor sunt compatibile cu acest model conexionist t \{cClelland gi Rumelhart, l98l ).

Fig. 5.17. Refea cu activare top-tlowtr.

leaua conline conexittni excilalorii Si inhibitorii intre litere Si cuvinte (precunl Si intre Iriisdluri
Si

litere),

unele dintre conexiunile excilalorii

care pleacd dinspre cuvinte spre litere.

210

I nl

rodu c ere i n psihologie

Recunoagterea obiectelor naturale $i procesarea top-down

$tim cdte ceva despre recunoagterea literelor gi cuvintelor, dar ce putem spune
despre obiectele naturale - animale, plante, oameni, mobilS, gi irnbrdcdminte?

rniSArunILE

OBIECTELOR NA-

TURALE. Trdsdturile formei obiectelor naturale sunt mult mai complexe decAt liniile gi curbele, gi rlult mai aserndndtoare formelor geometrice sirnple. Trdsdturile
cornbinate trebuie sd dea forma oricdrui obiect identificabil (precum sunt liniile gi curbele ce pot fi combinate pentru a forma orice liter6). De asemenea, trdsdturile obiectelor trebuie sd fie de aga rraturd inc6t sd
poatd

fi determinate

sau construite din trd-

sdturi rudimentare, precum liniile gi curbele, deoarece trdsdturile rudimentare reprezintd singura inforrna!ie pe care sisternul o are inilial disponibild. Aceste criterii
Geoni

au dirijat cercetarea pentru identificarea urrui set posibil de trdsdtLrri ale obiectLrlui. O propunere ar fi aceea cd trdsdturile obiectelor includ o serie de fonne geometrice, de exemplu cilindri, corluri, cuburi, pene. ilustrate in figura 5.18, a. Aceste trdsdturi se referd la geoni (un neologism utilizat la descrierea ionilor geometrici). fiind prezenta{i de cdtre Biederman ( 1987). Biederman afirmd cd un set de 36 de geoni asemindtori cu cei din figura 5. I 8, a, combinali conforur unui set redus de relatii spa{iale, este suficient peutru descrierea formei tuturor obiectelor identificabile de cdtre oameni. Trebuie merr{ionat faptul cd numdrul posibil de obiecte compus din numai 2 georri este de 36 x 36 (po{i forma urr obiect posibil prirt combinarea oricdror doi geoni - fig. 5.18, D), in timp ce nunrdrul obiectelor posibile realizate din trei geoni este de 36 x 36 x 36. Surna acestor
doud numere este deja de ordirrul a 30 000, gi rnai sunt de studiat gi obiectele alcdtuite
Obiecte

'trd
34

3n
I

fi

I,e

naturale. Se observd cd alunci cdnd arcul (geonul 5) este ata$at pe o parte a cilindrului (geonul 3), elformeazd o ceascd; dacd este ataqat lavdrful cilindrului, va fonna o gdleatd. (Dupd Biederman, 1990)

Fig. 5.18. Un set posibil de trdsituri (geoni) pentru formarea obiectelor naturale. (a) Penele, cuburile, cilindriiSiconurile potf trdsdttu'i ale obiectelor complexe; (b) Cand trdsdturile (geonii) sunt contbinate, ele forntea:d obiecte

:
i.
.e

Perceplia

211 obiect este bund in mdsura in care pot fi descoperili geonii obiectului. Intr-un experirnent, a fost gtearsd acea parte a formei unui obiect care fie detennina regdsirea geonilor (vezi coloana din dreapta figurii 5.19), fie nu (coloana din nijloc a tigurii 5.19). Recurroagterea obiectelor a l'ost rnult mai buni dacl nu a existat nici o arnestecare a geonilor. Un alt experiment a cornparat recurtoagterea obiectelor simple cu recunoa$terea celor cot-t.tplexe (fig. 5.20). Se comit maipu(irte erori asupra unui obiect complex. de exernpltt

din 4 sau mai mlrlti geoni. Mai mult decAt atAt, geonii. cum sunt cei din figura 5.1 B, a, pot fi deosebili exclusiv sub aspectul formei trdsdtr-rrilor rudirnentare. De exemplu. geonul 2 din figura 5.1 8, a. cubul, difera de

geonul J. cilindrul, deoarece cubul are rnarginile drepte fa{[ de cilindru care are
rnargini curbatet rnarginile drepte gi curbate sunt trdsdtLrri rudimentare. Dovada faptului cd geonii suut trdslturi, provine din experimentele iti care subiec{ii
incearcd sA reculloascd obiectele prezentate intr-uu interval de timp scurt. Descoperirea generalS estc aceea cd recunoagterea unui

v
?

un elefant, care este alcdtuit din mulli

F.-

?-\

r-,
t,

f-a

)/
t\f'r -- lt \/ /,

tr
\

-_\\
I

N
ffi
-

'.)../
l\

\\
- '

\'

t\

\1
(

\,
r'

f-'. ) r 'ri

:'$

t{

'nrl
rf

?,

Fig. 5.19. Recunoagterea obicctului gi reglsirea geonului. Itentii

/olo.si1i in erperintentele de rec'unoa$tere u obicc'lului. Coloana clin stdnga pre:intd yersiunile intac'te ale obiectelot'. Coloana din mijloc arald yersiurtile obiec'telor cu unele pdrli Sterse, tltu' gec.tnii sunt tottrsi identdicabtli. Colouna din tlreapta pre:intd yersiunile ol';ieclelor cu unele pdrli Sterse, insd geonii nu pot./i identiJicali. Rec'utloe$lerea esle mcti bund in cazul t,ersiunilor din coloano din ntijloc, decal in cazul versiuttilor din dreapta. (Dupd Biederman, 1987)

212

tr@=
V
<tr

I ntr

oducere in ps ih o logie

O=
1

Fig.5.20. Obiecte simple gi complexe. Trdsdlura obiectelorvariazd

tn complexitate, care este mdsuratd prin numdrul de geoni. Ca exemple: lampa conline 2 geoni, lanterna 3 geoni, stropitoarea 4 geoni, iar elefantul cel pu;in 7 geoni. Cu cdt obiectul conline mai mulyi

geoni, cu atdt mai uSor va fi recunoscut. (Dupd Biederman,

987)

geoni, decAt asupra unui obiect simplu, cum ar fi o lamp5, alc[tuitd doar din c61iva geoni.

PROCESE TOP-DOWN. Distinclia-cheie in perceplie se face intre procesele bottom-up gi procesele top-down.
Procesele bottom-up sunt dirijate exclusiv de cdtre input, in timp ce procesele top-dou,n sunt dirijate de cultura gi expectanlele per-

Cu cAt existl mai mulli geoni in alcituirea unui obiect, cu atAt mai sigur vor fi gisili
cdfiva dintre ei, chiar gi atunci cAnd obiectul este prezentat o perioadd scurtd de timp, deoarece este suficient un numdr redus de geoni pentru a recunoa$te un obiect complex.

De obicei, descrierea obiectului nu include doar tr6sdturile sale, ci gi relaliile dintre ele. Acest fapt este evident in figura 5.18b. Dacd arcul este atagat pe o parte a cilindrului, el formeazd o ceagcd; cdnd este atagat la vArful cilindrului, va forma o 96leat6. Odatd ce descrierea formeiobiectului este construitd,, ea va fi comparatd cu o serie de descrieri a geonilor stocate in memorie, cu scopul de a gdsi cea mai bund potrivire. Procesul de coresponden{I intre descrierea formei unui obiect gi seria descrierilor stocate in memorie se aseamdnd cu procesul descris anterior in acest capitol, pentru litere gi cuvinte (Hurnmel gi Biederman, 1992).

soanei. Pentru a ilustra acest lucru, recuo lampd, exclusiv pebaza geonului sdu, implicd numai procesele bottont-up; individul pornegte cu trdsdturile rudimentare ale input-ului, iar apoi comparl aceastd descriere ainput-ului cu descrierile stocate ale obiectului. Prin contrast, recunoagterea cd obiectul este o lampd, parlial pebaza faptului cd se afld pe noptiera de lAngd pat, va implica unele procese top-down; individul pune in migcare o
noa$terea cd un obiect este

informafie care este alta decdt cea din input. DeSi majoritatea proceselor studiate pAnd acum in acest capitol sunt de tipul bottont-up, gi procesele top-down joacd un rol important in percep{ia obiectului. Procesele top-down stau la bazaefectelor puternice pe care le are contextul in

Perceplia

213
Dacd ai rnai privit irnagini arnbigue asemdrrdtoare celei cu femeia tAndra din figura 5.21 (adic6, daci ferneile tinere reprezintb contextul), vei avea tendirrfa sd vezi mai int6i femeia tAndrd in imaginea ambigud. Acest efect de coutext ternporal este prezeutat in figura 5.22, cu un alt set de imagini.

percep{ia noastre asupra obiectelor gi oamenilor. Te agtepti sd vezi in bibliotecd pe Sarah, paftenera ta de studiu la chimie, in fiecare zi a sdptarn6nii, la ora trei dupd-arniazd, gi dacd ea intrd in bibliotec[ in acel rronlent, de-abia dacd ai nevoie sb te uili gi sa-{i spui c[ este ea. Experienla
anterioard a dus la o puternicd expectanfd, fiind nevoie deun input redus pentru recunoa$tere. Dar Sarah poate sd apard pe neagteptate in cartierul tiu in tirnpul vacanlei de Crdciurr: atunci vei avea o rnare problerna la recunoaqterea ei. Ea este in afara

contextului - expectanfa este violatl gi trebuie sd recurgi la o procesare extertsivd de tip boltortt-re penlru a spune c[ de fapt este ea (,,executim o dubla interpretare").

'I

Mai precis, aturrci cAnd contextul

este

adecvat (adici anticipeazd input-ul obiectului), el va facilita pcrcepfia; cAnd este neadecval. el va afecla perceptia. Efectele contextului sunt rernarcabile dacd obiectul stimul este ambiguu, adici poate fi perceput in mai multe rnodalitdli. In figura 5.21 avem un exemplu de imagine arnbiguS; ea poate fi perceputd fie ca o ferneie bAtrand, fie ca o femeie tAndrd (degi sunt nrai multe ganse sd fie vdzutd la inceput femeia bAtrana).

Fig. 5.21. Stimulul ambiguu. Desenttl ambigttu

o

poalefi vdzut.fie

ca o lanclrd.femeie,

/ie ca

femeie bdtrana. Alajoritatea oanrenilor vdcl nai intai fenteio bdtrdnd. Fenreia landrii este orientatd inlr-o parte vdzdndu-i-se pqrtea stangd aJblei. Bdrbia ei este nasulJbneii bdtrdne, iar lanlul de lu gat este gura Jbnteii bdtrane. (Dupd Boring, 1930)

i*'I

,/ \

e tr
r
i "\
Ceect ce se vede

Fig. 5.22. Efectul contextului temporal.

aici

depinde de ordinea in ccu'e sunt privite aceste imagini. Imaginile din nrijlocul seriilor sunt anbiglte. Dacii privint inaginile care repre:inliifala unui bcirbol, ele aralci ca niSteJi:iononrii distorsionate. Dacd prit,im imctginile cu.fbnrcia tdndrd, ele vor reprezenta o./bnteie tdniird. (Dupd Fishe r, 1961)

214
Privegte imaginile ca $i curr ai privi o bandd desenatd, de la stAnga la dreapta gi de sus in jos. Irnaginile aflate in mijlocul seriilor sunt ambiguc. Dacd vizionezi figurile exact in ordinea sugeratd. r,ei vedea cd aceste irlagini ambigue au forma unei fizionomii masculine. Dacd vei privi figurile intr-o ordine coutrard, irnaginile arnbigue vor reprezenta o ferneie tinara. Figura 5 .23 ilustreazl nrodal itatea in care con-

Introducere in

ps

ihologie

Datoritd procesdrii /op-clown. molivele gi dorintele noastre pot afecta percep{iile.

Dacd ne este foafte foarne, o arurrcdturd de ochi sprc o rninge rogie aflatd pe urasa din bucdtdrie poate percepe o rogie. Dorinta de a rnAnca ne duce cLr gAndul la hran5, iar

aceste expectante sLlnt combinate cu irtpul-ul (un obiect rotund, rogu), efectul fiiud perceptul unci rogii. $i motivele au o influenld semuificativl asupra perceptiei.
De exemplu. dacd crederr cd un bdrbat este Lrn tip care molesteazd copiii, este foarte

textul spafial prevdzut cu simbolurile din

jur influen{eaz[ perceplia unui simbol ambiguu. Dacd privirr figura de la virf la bazd, avem tendinfa de a vedea cifia 13 in
mijloc: dacd privini de la stAnga la dreapta,
vom vedea litera B.

posibil sd perceperl in nrod gregit

ca

inten{ia sa inocentd de a atinge un copil cstc dc urtur5 scrualn.

E

lectele de corrtcrt gi procesalea

Obiectul stirnul nu trebuie si fie ambiguLr pentru a demonstra efectul de context. Sd presuplluer.r-l cd unei persoane i se aratd mai intAi irnaginea unei scene, iar apoi, in scopul identificdrii, i se prezintd pentru scurl timp imaginea unui obiect neambiguu; identificarea va fi rnult mai
precisd dacd obiectr,rl este adccvat scenei. De exerrrplu. drrpa observarea urrei sceue de bucatdrie. sr-rbiectul va identifica corect mai curAnd o pdine decAt o cutie pogtal5, prezentate pentru scr"ut timp (Pahner, 1975).

top-down apar gi in cazul materialelor mult rnai simple, cunl ar fi literele gi cLrvintelc. Anterior arn mentiorrat cd o literf, este mai uqor de percepLlt dacd va fi prezentatd ca parte a unui cuvdnt. Acesta este efectul de context. in care cuvlintul coustituie u11 con-

text al literei individuale. Un efect de context inrudit constd irr capacitatea de a identifica mult rnai rapid cuvintele in contextul unei fraze adecvate, decAt atunci cAud sunt prezentate individLral. Sa considerdm fraza ,,El a balansat
bastonul gi a

lovit..."; ultimul cuvdnt

este

l2
Jt

identificat ca fiind,,nri11gea", aproape inainte ca ochiul s5-l fixeze. In general, procesarea lctp-clov'n joacd un rol rnajor in citire. CAnd citirn, nu scrutdm cu privirea

13
l4

{}

linia textului intr-o rnigcare coustant continLrd. Mai degrabd ochii sunt in stare de repaus o perioada scurtd de tirrp. apoi sdrirr la o altd pozitie pe linie; rdmin stationari pentru o altd pcrioadd scurld. apoi trec

Fig. 5.23. Efectul contextului spa{ial. Figura

din centru esle atnbiguii, ier nodulituteu in

care ,-eden.figura depinde defaptul clacii sun, tent atenli ltr Sir sau la coloand.

iarlqi la o altd pozilie (probabil la o linie diferitd) 9.a.rn.d. Perioadele in timpul cdrora ochii ramAn intr-o pozitie rremigcat5, denumite fixdri. au loc atunci cAnd sistemul vizual extrage inforrnatia. AtAt uumirul de flxdri ef'ectuate. ctit gi durata lor. sunt puternic influen-

Percept ia

215
spre o scend sau o imagine. Daci privirr ochii subiectului, vom vedea c[ acegtia nu sunt sta{iouari, rnai degrabd, ei urrndresc scena. Ca gi in cazul citirii, migcarea de urmdrire nu este una constaut corttinud, ci. mai curAnd, implicd fixdri succesive. Existd o serie de tehnici destinate inregistrdrii acestor migcdri oculare. Cea mai siurpla metodd constd in monitorizarea ochilor cu ajutorul unei videocamere, iu aqa fel incAt ochiul care este fixat pe ceea ce reflectd corneea sa apard pe monitor suprapus imaginii ochiului. Cu ajutorLrl inagirrii suprapuse, experimentatorul poate determina

le. de

{ate de nivelul de cunoagtere a textului qi, prin urrnare. de cantitatea de procesare

iin
de

iar
cu

top-dov,rt invocatS. Dacd materialul este nefamiliar. sd spllnem - un material gtiin{ific neobignuit - are loc o procesare
lop-dovtn destul de redusS. In aceste cazuri avem tendin[a sa fixdrn fiecare cuvdnt, cu

tul
JO iei.
ste

rte

ci
pil

excep{ia anurnitor funcfii ale cuvintelor, cum ar fi: ,.aitt, ,,dett, ,ra" g.a.m.d. Pe mdsurd ce materialul devine mai obiqnuit. vorx pune in migcare experienla anterioard in procesele top-down, iar fixarile vor deveni mult rnai distarr{ate gi n-rai scurte ca
timp (Rayner,1978; Just qi Carpenter. 1980).

punctul din scend unde este fixat ochiLrl.

rult :le. nai
CA

Rolul atenfiei
in cea rnai rnare parte a timpului suntem bombarda(i cu atdt de mulli stirnuli,
incAt este inrposibil sd ii recunoagtem pe to{i. Degi pu[ine obiecte ajurrg in corrgtiin(d indiferent de ceea ce facem, in anumite lirnite selectdrn ceea ce percepenr. in timp ce stai jos gi citegti, opregte-te pentru ulr rloment. irrchide ochii gi fii aterrt la diferilii stirnuli care ajung la tine. De exernplu,
percepe faptul ca te strdnge pantoful stdng. Ce sunete auzi? Existd vreun miros in aer?

Procedeul asigurd o metodd modestd de

monitorizare a migclrilor oculare, iar cercetdtorii care utilizeazi procedeul pot relua banda vidco pentru a trtdsura durata fiecdrei fixdri. Migcarile oculare folosite in observarea cu aten(ie a unei imagini garanteaza faptul ca diferitele pdrfi ale imaginii vor cddea pe fovee. astlel cd toate detaliile sale pot fi vdzute. (Aga cum arn men{iortat in capitolul antcrior. fbveea are cea mai bund rezolu{ie). Punctele pe care se fixeazd ochii nu

de
l11-

irt

pid
ite. .i
sat iste
r

narro-

'in
rea

Probabil nu ai fost congtient de aceste inptrt-uri anterioare pentru cd nu ai fost nevoit sd le selectezi pentru recunoagtere. Procesul cu ajutorul cdruia selectdm inptft-ul se numegte aten{ie sclcctivi.

onde sd-

VEDEREA SELECTIVA. Care

este

!io:rec

-:^
lllt

nan age
..-n-

modalitatea exactd prin care ne dirijdm aten{ia spre obiectele de interes'l Cel nrai sinrplu mijloc constS in reorientareafizicd a receptorilor senzoriali astlel incdt ei sa favorizeze receptia acelor obiecte. Pentru vedere, aceasta inseamni migcarea ochilor
pdnd carrd t'rbicctul de irtteres va ajurree pe

surrt distribuite urtilortn gi rrici uu sunt intdmplStoare. Ele constituie locurile, cu cea rnai mare cantitate de infornra{ie despre inragine. locuri unde sunt pozitionate lrdsatLrrile importante. De cxenrplu, irt cazul obserr,'drii unei fotografii reprezentdnd o fiziononrie, in regiunile corespunzdtoare oclrilor. nasului gi gurii au loc numeroase fixdri (fig. 5.24). Percepcrea irr-raginii va
prcsllplure ca sisternul perceptual sd com-

cele mai senzitive regiuni ale retinei. Studiile dc atenfie vizuala implicd adesea observarea unui subiect care privegte

bine aceste diferite vizion[ri rapide iutr-o sirrgura rcprczcntare a sccrrci. un proces inrudit cu asarnblarea unei inragini dintr-o serie de instantanee ale partilor sale. Exista obiecte irr care dileritele viziondri rapide nu pot fi cornbinate intr-o singurd reprezerltare: aceste figuri imposibile surrt ilustrate in fieura 5.25.

216

Introdu cer e ln ps i h ologi e

'!, \:! 1

1
X

&i l\
': "'i".'..v -"'

t .\

i"i r
i.,.

Fig. 5.24. Migciirile oculare la privirea unei imagini. Ldngdfotografia tinereifete este prezentatd o inregistrare a ntiScdrilor oculare ale unui subiect care inspecteazd imaginea. (DupiYarbus,1967)

In fiecare din aceste figuri, recuuoagterea pare normald dacd suntem atenli la fiecare pafte, insi imaginile diferitelor etape nu se contopesc intr-o singurd imagine coerenti. Si luim in considerare obiectul prezentat labazafigurii 5.25. Daca sunteln atenli la partea dreaptd a desenului, vedem ceva asemdndtor cu un desen de bare dreptunglriulare unite intre ele realizat in perspectivd; c6nd suntem atenli la partea stAngi a desenului, vedem trei bastonage rotunde; dacd incercdm sd punem la un loc produsele migcdrilor noastre oculare observSm cd ele nu se contopesc. Problema este in mod clar una de integrare a instantaneelor separate; daci figura este suficient de micd inc6t imaginea sd se asambleze pe fovee, ea tinde sd piardd atAt ad6ncimea, cdt gi calitatea de figurd imposibild, apbrAnd pur gi simplu sub forma unor linii pe o suprafafd pland (Hochberg, 1978).

Fig. 5.25. Figuri imposibile. Dacd privim oricare parte a/igurii de sus vont constala cd are sens perceptuql, nu insd SiJigura in ansamblu. Acelasi lucru se intampld Si cufigura de jos.

<te

Perceplia

211

in

RECEPTIE AUDITIVA SELECTIVA.

poate spune aproape nirnic despre con.

cazul receptiei auditive, cel mai apropiat lucru de miqcdrile oculare il

reprezintS deplasarea capului nostru astfel incdt urechile sd fie direclionate spre sursa de interes. Totugi, acest mecanism de aten-

{inutul mesajului (Moray, 1969). Faptul cd rapoftdrn atAt de pu{in dir mesajele la care nu aln fost aten{i a con. dus la ideea cd stimulii la care nu sunten atenli sunt filtrali in totalitate (Broadbent

fie are o utilitate lirnitatd in multe situalii.

Sd considerdm, spre exemplu, o petrecere

in grup.

Sunetele

mullirnii de voci

ne

bombardeazd urechile, iar sursele lor nu sunt atAt de indepdrtate, astfel cd reorientarea urechilor ne va permite sd urmdrirn in mod selectiv o conversa!ie. Avem capacitatea, ins5, sd folosirn mijloace exclusiv mentale pentru a fi atenli selectiv la mesajul dorit. Unele dintre indiciile perceptuale pe care le utilizdm sunt direclia sunetului, migc6rile buzelor (ale vorbitorului) gi ca-

ata

racteristicile parliculare ale voc ii vorbitorului (inal{imea sunetului, v itezagi intona!ia). Chiar gi ir, absenla vreunuia din
aceste indicii putem selecta, dar cu dificul-

67)

aila
'taine

tate, un mesaj din doud pe baza semnifica{iei lui. Cercetarea realizald pe ceea ce se numegte ,,ferromenul de ascultare selectivd"

tul
3rn

(cocktail party phenomenon) indicd faptul cd ne amintim foarte putin din mesajele la
care nu am fost atenfi. Un procedeu comul.l

1958). Oricum, acum existd o dovadi consistentb a faptului cd sistemul per ceptual proceseazd intr-o oarecare mdsuri stirnulii la care nu suntem aten{i, chia dacl acegtia nu ajung vreodatd la nivelu congtiin(ei. Una dintre dovezile in favoa rea procesdrii par{iale a stirnulilor la cart nu suntem atenti ne indic[ faptul cd estt foarle probabil sd auzirn sunetul numelu nostru chiar atunci cAnd el este rostit it goapt6, intr-o conversa{ie la care nt suntem aten{i. Acest lucru nu se intArnpli dac6 intregul n,esaj la care nu suuten atenfi (cum ar fi conversalia unei altr persoane in carnerd) s-a pierdut la nive lurile inferioare ale sistemului perceptual Prin urmare, o pierdere de aten{ie nu blo clleazd in totalitate mesajele, ci mai de grabi le atenueazl, ceva asemdndtor con trolului de volum dat mai incet, dar nr intrerupt (Treisman, 1969).

3m
3p-

SELECTIE TIMPURIE VERSU!

rsrga Je;

al acestei cercetdri coustd in transmiterea prin cascd a unui mesaj pentru fiecare ureche2. Subiectul este rugat sd repete (sau sd

schileze) unul din aceste mesaje. Dupd

cAteva minute, mesajele sunt intrerupte, iar

ro-

SELECTIE fAnztn. CAnd are loc se leclia rnesa-ielor? Are loc in stadiile tirn purii ale recunoagterii - cAnd construim descriere a inpul-ului - sau numai in tirn pul stadiilor tdrzii - cand compardm des
crierile input-ului cu cele stocate ale obiec telor? Problema este imporlantd deoarec ea se referd la posibilitatea noastrd de ignora in mod selectiv ceva inainte de
gti ce inseamnd acel ceva - selec{ia timpu rie - sau numai dupd ce cunoaqtem semni ficalia acelui ceva - selec{ia tdrzie. Existd acur.n o dovadd atAt pentru se

im
in

auditorul este intrebat despre mesajulrepetat anterior. Persoana va rapofta foarte pu1in din ceea ce

lor
lca
e,

aauzit. Observa{iile auditorului se limiteazd de obicei la caracteristi-

ri lur
ra-

cile sunetului auzit cu cealaltd ureche - dacd vocea era asculitd sau nu, dacd era voce de

femeie sau de bdrbat etc.; individul nu

2

Ascultare dichoticd (n. trad.)

lec{ia timpurie, cAt

gi pentru

selec{i

2t8
tdrzie. Dovada pentru selec{ia timpurie provine din studiile care inregistreazd activitatea electricd de la nivelul cortexului auditiv. Aceste studii au ca punct de pornire descoperirea cd orice stimul auditiv va declanga o succesiune de unde cerebrale, unele dintre ele apdrAnd mai
devreme gi reflectAnd procesele anterioare de determinare a semnificaliei stirnulului. Agadar, dupd aproxirnativ 100 de milisecunde de la debutul stimulului, apare o

I ntr odu cer e in ps ilt

o I ogi

financiar6, fie rnalul unui r6u. Modul in

care subiec{ii au parafrazat propozilia indicd modalitatea lor de interpretare a cuvAntului ambiguu. in timp ce cuvAntul ambiguu era transmis urechii atente, un cuvAnt legat de unul din cele doud semnificalii ale sale, sd spunem ,,rAu", a
fost transmis urechii neatente. FormulSrile personale ale propoziliei la
care subiecfii au fost aten{i sunt influen{ate de ceea ce a fost prezenlal la urechea neatentS: de exemplu, cu cuvAntul ,,rAu" la urechea neatentS, formularea probabilS ar

undd negativS, insensibil6 la varialiile semnificaliei. Aceastl undd a fost mdsuratd atunci cAnd subieclii umani au executat o sarcinb care implica atenfie. Sd considerdm un experiment in care intr-o situalie subiecfii ili monitortzeazd o ureche pentru !inte, in timp ce intr-o altd situalie, subiec{ii trebuie s6-gi impartd atenfia, ceea ce inseamnd impdrlirea selectivit5tii. Dacd selectivitatea apare timpuriu, diferenla dintre situalii este reflectatd in unda cerebrald tirnpurie descrisd mai sus. De fapt, magnitudinea acestei unde este mai micS dacd linta apare in situalia de atenlie divizatd (Hillyard,
985). Dovada pentru selecfia tArzie provine din experimentele care utilizeazd numai tehnici compoftamentale gi care incearcd
1

fi

,,Bdrbatul s-a plimbat pe apd". Acest efect poate sd apard numai dac6 subieclii determind semnificalia cuvintelor Ia care nu sunt atenli. Prin urmare, selecfia in acest test a fost indeplir-ritd cu intdrziere (Lackner qi Garret, 1973).

UNITATEA TN,q,SATUNILOR. AM
discutat despre rolul aten{iei in selectarea unui obiect sau unui mesaj dintre altele sau in selectarea unei pdrli a obiectului de alte pir{i ale acestuia. insd atenlia face
rnai mult decAt sd selecteze. De asernenea, atenfia unegte, sau ,,lipegte" la un loc trdsdturile unui obiect. Aceastd idee poate fi foarte bine irrleleasd fhcAnd referire la cazul explordrii vizuale de scuftd duratd a unei serii de obiecte, cum ar fi piesele de mobilS din camera de zi. Chiar gi flra aportul atenliei, pofi percepe foarte rapid cd existd o canapea in camerd, gi c5 existd ceva auriu in aceeaqi incipere, dar ai nevoie de pu{ind atenfie pentru a determina care este canapeaua gi care este obiectul auriu. Adicd este nevoie de atenfie pentru a-i repartiza formei culoarea gi alte proprietd{i (Treisman gi Schmidt, 1982).

arate sernnifica{ia stimulilor la care nu suntem atenli. intr-un experiment subieclii purtau c6gti, ascultAnd propozilii cu o ureche qi ignordnd orice se auzea cu cealalt6 ureche. Mai departe, subieclilor li s-a cerut sd parafrazeze propozilia auzitdcu urechea atentd. Unele din aceste propozilii confineau cuvinte ambigue, ca fraza ,,The man walked by the bank" (Bdrbatul se plimba pe malul unui rAu), unde ,,bank" poate insemna fie o institulie

sI

Perceplia

219
sau o sculi de un anume tip". (Reubens 5i Benson. I 97 I ). Ce aspecte ale recunoagterii obiectului sunt

T ulb ur dr ile de rec unau$te re

un proces

Recunoaqterea unui obiect este de obicei hrd elort fiind atat de automat izata

deteriorate in agnozia asociativa? Dat fiirrd faptul cd pacienlii se descurcd bine la sarcinile vizuale, altele decAt recunoa$terca curn ar fi desenarea obiectelor sau constatarea potrivirii a doua obiecte desenate - este probabil ca deteriorarea sd apar6 in stadiile tdrzii ale recunoaqterii, acolo unde are loc compararea obiectului input cu descrierile stocate ale obiectului.

inc6t o considerirn corecta. lnsi procesul se poate deteriora daci indivizii suferd de o
afectriune cerebrald (de exemplu, datoritd unui

accident vascular cerebral). Terrnenul general utilizat pentru tulburdrile de recunoagtere este

agnozia.

O posibilitate ar fi aceea cd descrierile stocate ale obiectului s-au pierdut ori sunt ascunse (Damasio, 1985). O altd posibilitate presupune faptul ci recunoa$terea este indeplinitd de catre

AGNOZIA ASOCIATIV,I.. Un interes particular il reprezintd tipul de agnozie denumit[ agnozie asociativl. Aceasta este un sindrom in care pacienlii cu arrurnite regiurri cor-

retea conexionisti,

qi c5 problema se

datoreazd unei deterio16ri a nodurilor care prelucreazd infbrmalia vizuald (Farah, I 990).

ticale lezate au dificultate

in

recunoagterea

obiectelor, numai dacd ele sunt prezentate vizual. Spre exemplu, pacien{ii sunt incapabili sd numeascf, un pieptene dacd este prezentat ilrtr-o imagine, dar pot si-l nurneascd atunci cdnd il ating. Deficitul este exemplificat prin cazul de
mar Jos:

DEFICITE SPECIFICE DE CATEGORIE. Unii pacienfi cu agnozie asociativd au problerne in recunoagterea anurnitor categorii
de obiecte. Aceste deficite specifice de categorie au o rnare importan{6, deoarece ele ne pot spune ceva nou despre cAt de normal opereazd recunoalterea. Cel mai frecvent deficit specific de categorie este chiar pierderea abilitalii de recunoa$tere a fizionomiilor, denumit prosopagnozie. CAnd apare acest deficit. existd totdeauna o leziune cerebrala la nivelul ernislerei drepte gi adesea un grad rnai mic de afectare la nivelul

In primele trei s6ptbm6ni petrecute

in spital, pacientul n-a putut identifica

obiectele comune prezentate vizual gi nu a $tiut ce se afla pe masa lui pdnd cdnd nu a gustat. El a identificat obiectele imediat duptr atingerea lor. Dar
cdnd i s-a arAtat un stetoscop. el l-a descris ca.,o coarda lungh cu ceva rotund la capat" gi a intrebat dach acesta este un ceas. El a identificat un deschizdtor de conserve spun6nd ,,poate fi o cheie". A fost rugat sd numeascd o brichet6, dar el a spus ..nu $tiu". A spus cI ,,nu este sigur" atunci cand i s-a aratat o periuli de din1i. Rugat sa identifice un pieptene, el a ri.spuns ca uu qtie. Pentru o pip6. el a spus: ,,un tip de ustensild. nu sunt sigur". Ardtdndu-i-se o cheie. rdspunsul a fost: .,nu $tiu ce cste asta: probabil o pila

regiunilor omoloage ale emisferei

stAngi.

Deficitul este prezentat prin urmdtorul caz:

Pacientul nu-gi putea identifica asis-

tenlii rnedicali. .,Tu lrebuie si fii medic pentru cd ai halat alb. dar nu $tiu care dintre ei egti. Voi qti dacb vorbe;ti." El n-a reugit sd-gi identificc solia in tilnpul orelor de vizit5... A equat in identjficarea lotografiilor lui Churchill. Hitler 9i Marilyn Monroe. Cdnd a fost confruntat cu aceste ponrete, el a procedat in mod deductiv. cdutdnd un deraliu critic esen-

lial care sa produc6 rdspunsul (Pallis.

I

955).

220
Un alt deficit specific de categorie implicb deteriorarea abilitatii de recunoaqtere a majo-

I ntr

dttc er e

in

p s ih o

logie

ritAlii lucrurilor vii, in timp ce recunoagterea lucrurilor fbrd viald este relativ intact6n.,sau invers (individul poate recunoa$te lucrurile vii, dm nu pe cele fbrd viaja). in aceste cazuri, ,,lucrurile vii" includ animale, plante gi alimente, in timp ce,,,lucrurile fbri via{i!' includ in mod tipic obiectele executate de cdtre oameni, in special cele acfionate manual, cum ar fi uneltele. Prin urmare, un pacient cu acest tip de.tulburare specific6 de categorie Va fi incapabil s5 identifice animalele domestice din nigte foto' grafii f6cute intr-un grajd, lnsd nu va avea nici o problemd cu uneltele gospoddregti; un alt pacient poate prezenta un modelcontrar. Doud din explicaliile deficitelor specifice de categorie au implicalii in recunoagterea normal5.'O explicalie ar fi aceea cf, sistemul de recunoa$tere normald este organizat ln jurul unor clase diferite de obiecte - un subsistem pentru fizionomii. attul pentru animale, al treilea pentru obiectele mici etc. - iar aceste subsisteme sunt localizate in diferite regiuni ale creierului. Dacd un pacient suferd numai de o leziune cerebral6 limitatd, el poate prezenta o pierdere a unui anumit subsistem.

l-eziunea cerebralf, dintl.o regiune specificd a emisferei drepte, de exemplu, poate afecta subsistemul de recunoagtere a fizionomiei, insd celelalte subsisteme rdmdn intacte. Cea de a doua explicalie subliniazd proprietblile utilizate la identificarea membrilor categoriei. Potrivit acestei ipoteze, categoriile-diferS:in ceea ce privegte tipurile de proprietdli care sunt utilizate la idintificarea rnembrilor lor. Prin urmare, majoritatea obiectelor (vii sau fbrd via{6) suntrecunoscute in special pebazaformei lor, dar nu gi in cazul fizionomiilor, care tind sa fie recunoscute pebaza p6r{ilor lor specifice gi a raporturilor dintre ele. Atunci, prosopagnozia poate implica o deteriorare in analiza a-numitor

pdrfi specifice^, in timp ce analiza formei 16'

mdne intact6. In mod similar, obiectele executate de catre oameni au deseori margini drepte, in timp ce animalele gi plantele au forme neregulate. Pacien,tii care nu pot recunoagl.e lucrurile vii, dar pot recunoa$te pe cele {hrd viali

vor prezenta o deteriorare a procesului de analizd a formelor neregulate, nu qi a celor

regulate: pacienlii care se manifesta contrar, vor prezenta o deteriorare a procesului de analizi a formelor regulate, nu gi a celor neregulate (Damasio, 1985).

Constanfele perceptuale
Am subliniat faptul c6 cele doud scopuri majore ale sisternului nostru perceptual constau in determinarea a ceea ce
existd qi uncle exist6, adicd in deterrninarea

nozitate), nu a$a cum se izbesc de globul

ocular.

identitalilor gi locurilor obiectelor aflate in cAmpul vizual. Dar se pare cd mai existd un scop al sistemului perceptual - men{inerea constanti a inlbligSrii obiectelor, chiar dacd irnpresiile acestora asupra retinei sunt schimbdtoare. Ne afldm la un nivel de dezvoltare care ne permite sd reprezentdm - gi sd experimentdm - obiectele aga cum sunt ele in lume (obiectele reale sunt constante in form6, rndrime, culoare, lumi-

Astfel, obiectul va fi perceput ca fiind relativ constant, fbr[ deosebire de schimbdrile de luminS, poziliadin care il privim,
sau de distan{a. Maqina dumneavoastrd nu se mdregte pe mdsurd ce vd apropia{i de ea,

nu-gi schimbd forma cAnd vd plimbali in jurul ei, sau culoarea c6nd o privili la lumind artificiald, chiar dacd imaginea ei pe retini sufer6 aceste schimbdri. Aceastd tendin!6 spre constante se referd la constan{a perceptual5. Degi constanfa nu este perfect6, ea reprezinti un aspect rernarcabil al
experien{ei vizuale.

Perceplia ,ci
)ta

221 vom contir.tua sd vedem catifeaua neagrd ca fiind neagrd chiar gi in lumina soarelui, deoarece aceasta continud sd reflecte o cantitate de lumind mai mica decdt reflectd mediul sdu. Este vorba de procentajul relativ de lumind reflectatd care determind Iuminozitatea sa.
Aceeagi situalie are loc gi perrtru culoa-

6d

Constan{a luminozitifii qi a culorii

Atunci cAnd uu obiect este lurninat el reflectd o anumitd cantitate de lurnind. Cantitatea de luminb reflectatd este legat6 de lumirrozitatea aparentd a obiectului. Fenomenul de constan{l a luminozit[fii se referd la faptul cd lumirrozitatea perceputd a unui obiect particular se poate schimba foarte pu1in, chiar dacd proporlia de lumind reflectatd se schimbd in mod semnificativ. Astfel, o cdmagd din catifea neagrd aratd aproape la fel de neagrd in lumina soarelui precum gi la umbrb, chiar dacd ea reflectd de rnii de ori nrai rnultd lumind atunci cAnd este direct lumirratd de
razele solare.

ia
lte

vit
ce

iila!a) 0r,

re. Tendinfa unui obiect de a avea aproximativ aceeagi culoare la diferite surse de

fie

ia
zia

lumini

se nurne$te constan(a

culorii. Ca gi

Ior
r6)u-

,a-

luale de

Cu toate cd efectul prezentat tnai

in cazul constanlei luminozithtii, constanla culorii poate fi eliminatd prin indep6rtarea obiectului de fondul sdu. De exemplu, dacd te ui{i la o rogie coaptd printr-un tub care eclipseaza arnbian{a gi natura obiectului, rogia poate avea orice culoare - albastru, verde sau roz - in func(ie de lungimile de
undd pe care le reflectf,. Oricurn, constanla culorii, ca gi constan{a luminozit6tii, de-

sus

lor
ar.
'ta-

nu are loc in circumstan{e norrnale, o

schimbare

in rnediu il

poate distruge.

pind de un fond eterogen (Land, 1977;

Maloney qi Wandell, 1986).

Dacf, atagezi o bucatd de catifea rteagrd pe

o plangetd albd gi o luminezi cu o lumittd puternicd, catifeaua va avea tot culoarea neagr6. PAnd aici uu are loc nimic nou.

Constanfa formei gi a pozifiei

Dacd o ugf, se deschide spre noi, forrna imaginii sale pe retind suferd o serie de

intre tine gi catifea pune acum un ecran

negru, opac, cu o micd deschizdtu16, astfel incdt sI poli vedea doar un petic din catifea. Acest paravan reduce ceea ce vezi rul
nd

mnt.

nu in

prin deschizdturd doar la lurnina reald reflectatd de catifea, independent de mediul sau. Acunr catifeaua apare alb5. deoarece lumirra care ajunge la ochi prin deschizdturd este mai intensd decAt cea provenitd de la ecran. Aceastd demonstra{ie
pune in eviden[a Lrn indiciu perceptual responsabil de menlinerea constarrtd a luminozitdtii unui obiect. CAnd percepem obiectele in dispunerea lor naturala, diferite alte obiecte sunt de obicei vizibile. Constan{a lurninozitalii depinde de relatiile dintre intensitatile luminii reflectate de diferite obiecte. Astfel. in mod normal

schirrrbdri (fig. 5.26). Forrla dreptunghiularl a ugii produce o imagine trapezoidald, cu rnarginea dinspre noi rnai largd decdt rnarginea afticulatd in balamale; apoi trapezoidul devine mai sub{iat. pAnd cAnd, in final, tot ceea ce este proiectat pe retind va fi o bard verticali, partea plini a ugii.
Cu toate acestea, percepem o ugd neschimbatd care se deschide. Faptul ci fornra perceputd este constanta in tirnp ce irnaginea

nipe 3n-

retiniand se schirnbd este un exemplu de

constan{i a formei.
O altd constanla irnplicd poziliile obiec-

rta
r-

lal

telor. in ciuda faptului cd o serie de imagini schinrbdtoare intpresioneuzd retina pe mdsurd ce ne migcdm, poziliile obiectelor

222

I ntr o ducer e in ps i h ol ogi

fixe rdmAn constante. Suntem inclinali s[ admitem aceastd constan{i a pozifiei, dar ea necesitd ca sistemul perceptual sd ia in calcul atAt migcirile noastre, cAt gi imaginile retiniene in schimbare.
Sd presupunem cd ne deplasdm ochii
de-a lungul unei scene statice. Imaginea se migcd de pe o parte pe alta a receptorilor

vizuali in aceeaqi modalitate in care s-ar fi

deplasat obiectele din sceni. Sistemul vizual trebuie sd receplioneze de la nivel cerebral informafia cd ochii se migcd, gi trebuie sb ia in considerare aceastd informa{ie

la

interpretarea migcdrii imaginii. Dacd

sistemul vizual este informat cd ochii s-au migcat doar cu 5" spre st6nga, sistemul vizual elimind aceste grade din semnalul

vtzual.
Unele dintre aceste ,,calcule" sunt transmise creierului. Utiliz6nd tehnica de inregistrare a activitdlii unei singure celule nervoase, cercetdtorii au descoperit neuroni

Fig. 5.26. Constanfa formei. Variatele imagini retiniene produse prin deschiderea unei uSi suil cal se poate de diferite, $i totusi percepem o uSd cuformd dreptunghiulard constantd.

Il

cerebrali care rdspund numai dacS un obiect din exterior se migc6, gi nu dacd ochiul se migcd asupra unui obiect static (Robinson qi Wurtz, 19'16). Constanla formei gi constanla poziliei au de asemenea implicalii in discufia anterioard despre scopurile de localizare gi recunoagtere. in general, constanlele fac ca sarcinile de localizare gi recunoagtere sd fie mai u$oare. Daci un obiect pare s6-gi schimbe pozilia de fiecare dati cAnd ne migcdm ochii, deterrninarea ad6ncimii lui (o parte importantd a localizdrii) poate fi extrem de dificila. Dacd forma unui obiect s-a schimbat de fiecare datd cAnd l-arn migcat, atunci descrierea obiectului pe care o construim in stadiile timpurii ale
recunoagterii, de asemenea se va schimba. iar recunoaqterea va deveni o sarcini im-

posibild.

Constan{a

mirimii

Cea mai studiatd dintre toate constanlele este constan(a mirimii - faptul cd mirimea obiectului rdrndne relativ constantd indiferent de distanla la care se aflE. Pe mdsurd ce un obiect se distan{eazd de noi, in general nu il vedem ca micgordn-

Perceplia

))a

h
i-

ie ra tu

'(t
i: >.nhih _l

ul ul
S-

e:r-

Fig. 5.27, Mdrimea imaginii retiniene. Aceastd figurd iltrstreazd raportul geometric dintre mdrimea fizicd a unui obiect Si ntdrimea imaginii sale pe retind. Sdgelile A Ei B reprezintd obiectele de aceeasi mdrime, insd unul din obiecte se a/ld la o distanld dubldfa\d de ochi. Ca rezultat, imaginea retiniand a obiectului A este aproape jumdtate din nrdrintea retiniand a
obiectultri B. Obiectul reprezentat prin sdgeata C este mai mic decdt A, dar pozilia sa tttai apropiatd de ochi cauzeazii o imagine retiniand de aceeasi ntdrime ca Si cea a obiectului A. du-se in mdrime. Pune o monedA de 25 de centi la o distan!6 de 30 crn in fald gi de-

ni
ln
:d

ic
el
e-

plaseaz-o pe lungimea bra{ului. Devine aceasta mai micd? Nu atAt de vizibil, cu

toate cd imaginea retiniand a monedei cand se afld la o depdrtare de 30 crr este jumdtate din imaginea retiniand a monedei cand
se afld

e-

Mai intdi, Emmert a luat o grupd de subiecli cdrora li se cerea sd-gi fixeze privirea pe centrul unei imagini, pentru aproximativ 1 minut (fig. 5.28). Apoi, subiec{ii se uitau Ia un ecran alb unde vedeau o imagine ulterioari. Sarcina lor consta in aprecierea mdrimii imaginii ulterioare; variabila independentd era distanla ecranului.

ta
sd

la 12 cm (fi5.5.27).

;i
1e

Cu siguranfd cd nu putem percepe moneda devenind jumdtate din mlrimea sa, pe m[surd ce o deplasdrn pe lungimea brafului. Ca gi alte constanfe perceptuale, constan{a mdrirnii nu este perfecta; obiectele aflate la foarte mare distan{d apar rnai mici decdt aceleagi obiecte apropiate, aga cum fiecare a constatat atunci cind a privit in jos de pe o clddire inaltd sau dintr-un avion

ui

fl ct
m

le
le n-

in zbor. DEPENDENTA DE REPERELE DE ADANCIME. Exernplul cu moneda indicd urmdtorul aspect: atunci cAnd percepem mlrimea unui obiect, avem in vedere gi altceva in completare la mdrirnea imaginii retiniene. E vorba despre distanla perceputA a obiectului. incd din 1881, Emmert a ardtat cd aprecierea mdrirnii depinde de distan{d. Emmert utilizeazlo rnetodd ingenioasi care implicd aprecierea imaginilor
ulterioare.

Fig. 5.28. Experimentul

cartea

lui Emmert. line la distanla normald de citire in con-

n.,i

n-

le
n-

diliile unei bune ilumindri. Fixeazd privirea pe crucea din centrulfigttrii timp de I milutt, apoi priveSte pe un perete aJlat la distanld. Vei vedea o imagine ulterioard din doud cercuri care sunt nmi ntari decdt stimulul. Apoi priveSle la o bucatd de hdrtie apropiatd de oclti; imaginea ulterioard vaf ntai micd deccit stintulul. Dacci imaginea ttlterioard se stinge, clipirea din oclti poate uneori sd o restabileascd.

224
Deoarece mirimea retiniand a irnaginii ulterioare era aceeagi indiferent de distanfa ecranului, orice varialie in mdrimea apreciatla imaginii ulterioare se datoreazi distanlei sale percepute. Daci ecranul se afla la distan{6, imaginea ulterioard era mai mare; cdnd ecranul era aproape de subiec{i, imaginea ulterioar[ era mai micd. Experimentul lui Emmert este destul de ugor de realizat de cdtre oricine. P e bazaacestor experimente, Emmert a afirmat cd mdrimea perceputd a unui obiect sporegte cu: a) mdrimea retiniand a obiec-

I nlroducere in psi hol ogie

stanti. De exemplu, c6nd o persoand se indepdrteazd de tine, mdrimea irnaginii ei pe retind devine mai rnic[, insd distan{a perceputd devine mai mare; aceste douS sclrimbdri se anuleazd, una pe alta, iar rezultatul este acela cd perceperea rndrirnii persoanei rbrnAne relativ constantd.

lLUZllLE. PrincipiuI invarianlei mirime-distantd pare a fi fundamentalin in{elegerea unor iluzii de mdrime. (O iluzie este

perceptul fals sau deformat: el difer6 de

starea de lucruri descrisd de fizicd prin intermediul instrumentelor de mdsurd). Un bun exemplu de iluzie de mdrime este iluzia lunii. CAnd luna se afld aproape de orizont, ea pare cu 50Yo mai mare decit atunci cdnd se aflI la zenit, chiar dacd in ambele pozilii luna produce aceeagi mdrime a irnaginii retiniene. O explicafie a acestei iluzii este aceea cd distanla perceputd fald de orizont este apreciatd ca fiind mai mare decAt cea fa(d de zenit; astfel, o distantd perceput6 mai mare duce la o mdrime perceputd mai mare

tului; b) distanla perceputd a obiectului. Mai precis, mdrimea perceputd este egal6
cu produsul mdrimii retiniene irrmulfit cu
distanla perceputd. Aceasta este cunoscutd sub denumirea de principiul invarian{ei

mirime-distan{i. Principiul explicl constan{a mbrirnii in urmitorul fel: cAnd distanla fa{5 de un
obiect cre$te, imaginea retiniand a obiec-

tului descregte; dar dacd sunt

prezentate

indicii de distan{d, distan{a perceputd se va mdri. Astfel. produsul mdrimii retiniene gi distan{a perceputd vor rdmAne aproximativ constante, ceea ce inseamnd cd mlrimea perceputd va rimdne aproximativ con-

(Holway qi Boring, 1941). O alta iluzie de mdrime este camera lui

Ames (dupd numele inventatorului, Adelberl

Ames). Figura 5.29 prezinti camera lui

Fig. 5.29. Camera lui Ames. Vedere a camerei lui Ames privitd de un obsentator printr-un vizor. Si cdinelui depind de pozilia in canterd. Camera este destinatd dislorsiondrii percepyiilor noastre. Datoritd.formei percepule a camerei, mdrimile relalive ale bdielehtlui Si cdinelui sunt diferite in cele doudfotografii. $i totuSi bdieSelul Si cdinele sunt aceiasi in ambelefotografii.

Mdrimile bdielelului

Perceplia

225

in-

ipe
)er-

inr-

rtul
.nei

ar|-

:lelste
de

lriu
Un

via
lnt.
and ziti
i

inii
:ste
:otrt cea

Fig. 5.30. Forma reali a camerei lui Ames. AceastdJigurd aratd.forma reald a canerei ltti Ames. Bdie;elul aJlat in stanga este defapt de douii ori mai indepdrlat decdt bdie\elul din dreapta: totuSi, aceastd diftrenld de distanld nu este detectatd dacd privint camera printr-un vizor. (Dupit Goldstein, 1984) Ames vdzutd de un observator printr-o micd deschizdtu16. Cdnd baie{elul se afl5 in collul din stAnga camerei (fotografia din stdnga), el apare mult mai rnic decAt atunci aceeagi distanfd.

mai
tare

In esen{d. presupunerea

noastrd confonrl cdreia camera este uor-

rlui
beft

mald blocheazd firesc aplicafia uzuald a principiului invarianlei mdrime-distan{d,

lui

cdnd se afl6 in coltul drept (fotografia din dreapta). Totugi, este acelagi bdiefel in ambele imagini. in acest caz constanfa mdrirnii este afectat5. De ce? Motivul constd in construclia camerei. Degi camera se aratA ca orice canrerd normald unui observator care o prive$te prin acel vizor, in realitate este construitd astfel incAt colful din stAnga e aproape de doud ori mai indepdftat de noi decAt collul din dreapta (vezi schita din figura 5.30).

in conseciufd, este afectatd constanta mdrimii.

gi, Degi toate exemplele de constan{6 per-

ceptuald descrise pAni acum sunt vizuale, acestea pot fi intAlnite la fel de bine gi la nivelul altor sirn{uri. De exeniplu, o persoand va auzi aceeagi nielodie daci frec-

Astfel, bdie{elul aflat in stAnga este de fapt rnult mai depafte decdt cel din dreapta gi in consecin{d proiecteazd o imagine retiniand mai mic6. Nu avem de ce sd corec:or. iiri i
iine-

ven{ele tuturor notelor sale se dubleazd. Oricare ar fi modalitatea senzoriald, constanfele depind de relaliile dintre trdsdturile stirnulului - dintre nrdrimea retiniand gi distan{6 irr cazul constanfei mdrimii, dintre intensitatea a doud regiuni adiacente in cazul constan{ei luminozitdtii g.a.m.d. intr-un fel, sistemul perceptual inlegreazd aceste
trdsdturi pentru a rdspunde intr-o manierd constantS, ch iar dacd trlshturi le ind ividul u i sunt schirnbdtoare.

tdrn aceasti diferentd de distantd, deoarece credem cd privirn o camerd obignuitd gi de aceea afirmd,m cd

ambii biieti se afl6 la

226

I ntroclu

cere in ps i hologi

Dezvolt ar ea perceptuali
O intrebare mai veche despre percep[ie estc aceca daca abilitdlile noastre de a percepe sunt invdJate sau inndscute caractcrul obignuit al percepliei in raporl cu problema educa!iei. Investigarea sa se intoarce in timp spre filosofii secolelor aIXVII-lea gi al XVlil-lea. Un grup de filosofi, nativigtii (incluzAnd pe Descartes giKant), au sunt inndscr.rte este de a vedea ce capacitf,li are un copil. La inceput, ai putea crede cd

susfinut c6 ne nagtem cu abilitatea de a percepe ceea ce facem. Spre deosebire de acegtia, empirigtii (Berkeley 9i Locke)

afirmau cd invdlirn modalitalile de percepere prin experien[a noastr6 cu obiectele dirr mediu. Psihologii contemporani considerd cd este posibild o integrarc roditoare a punctelor de vedere ernpiriste gi nativiste. Azi, ninreni nLl are nici o indoiald asupra faptului ca atAt genetica, cAt gi experienla influenleazd perceplia; mai degraba scopul constl in a surprinde contribulia fiecdreia

cercetarea se referd doar la nou-ndscu{i deoarece, dacd capacitatea este inndscutd, ea poate fi prezentd din prima zi a vie{ii. Aceastd idee pare a fi totugi prea simpld. Unele capacitSli inndscLrte, cum ar fi cele de perceplie a formei, pot apdrea nurnai dupd ce s-au dezvoltat 9i alte capacitdli de bazd, de exernplu vederea detaliilor. Alte capacit[1i inndscute pot rrecesita existen{a urrui anume tip de inpul de rnediLr pentru

un timp apreciabil in scopul rnaturizdrii capacitdlii. Agadar, stLrdiul capacitdlilor

inndscute traseazd dezvoltarea perceptual d

din prirnul rninut de viata pAni in perioada tiurpurie a adolescenlei.

METODE DE STUDIERE A NOUNASCUTILOR. E, dificil sa gtirn ce percepe un copil pentru cd el nu vorbegte gi nu urmeazd instruc[iuui gi pentru cd are un set complet limitat de compoftanrente. Pentru
a studia percepfia

gi de a spune care sunt interac{iunile lor.

Pentru cercetdtorul modern, intrebarea

,,Trebuie sd invd{arn ca sd percepelrl?" a oferit o cale spre intrebdri mult mai spe-

copiilor nou-ndsculi, ccr-

cifice: a) Ce capacitate de a face deosebiri au copiii (fapt care ne spune cAte ceva despre capacita{ile inndscute), gi in ce fel se schirnbd aceastd capacitate cu vArsta, iu condilii de cregtere norrnald?; b) Daca animalele sunt crescnte in conditii care linriteazd invbtarea (se rcferd la stimularea controlati), ce efecte are acest lucru asupra capacitdlii de a face deosebiri mai tArziu?l c) Ce electe are cregterea in condilii controlate, asupra coordorrdrii perceptual-motorii?

cetdtorul are nevoie sd descopere o fornrd de comportament prin care copilul sd indice ceea ce poate diferen{ia. Compofiamentul deseori utilizat pentru acest scop este tendin{a copilLrlui de a privi diferen{iat spre unele obiectc. iar din accst compofla-

ment, psihologii fac o metodi de observa(ie preferen(ial[. Aceastd rnetodd este ilustrata in figura 5.31. Copilului ii sunt prezenta{i doi stinruli pe o parte gi pe alta. Experimentato-

Nivelul de discriminabilitate la copii

Probabil cea mai directd cale de a descoperi care dintre capacitdlile perceptuale

rul, ascurrs de vederea copilului, privegte printr-un pcrete despartitor in spatele stimulilor gi. prin observarea ochilor copilului, rndsoard perioada de tirnp in care copilulprivegte la fiecare stimul. (De obicei. pe ntru prec i z e, experi rnentatoru I va utiliza
i

o videocamcrd pentru a inregistrapqtlern-ul

Percep{ia

227

Fig. 5.31. Dispozitiv de observafie preferen{ial5. Aceastd ,,canterd de observalie" se utili:eazd pentru studierea vederii preferenliale la copii. Cctpilul sld intins int-un pdtul Si priveSte in sus la imaginile Si obiectele c(lule pe tcn;an. Experintentatorul priveSle printr-un orificiu ;i inregislreazd cornportamentttl de privire al copilului. (Dupd Fantz, 1961) de vedere al copilului). Din cAnd in cdnd,

pozitiile stimulului sunt schirnbate la intdmplare. Dacd un copil privegte constant la un stimul mai mult decdt la altul, experi

rdspunsul e in funcfie de c6t de bine vede copilul dungile. Prin utilizarea acestor tehnici, psiho-

logii investigheazd o varietate de capacitSli

perceptuale la copii. Unele dintre aceste

nrentatorul conc I uzione azd cdnou-ndscu-

tul

ii

poate deosebi.

Psihologii trtilizeazd de asemenea poten{ialele evocate in scopul studierii perceptiei copilului. Pentru a inregistra potentialele evocate, electrozii sunt plasa{i pe partea dorsald a capului copilului, deasupra cor-texului vizual. Electrozii nu sunt deranjanti, iar copilul se adapteazl rapid la ei. \letoda presupune un pattern alcltuit din doui dungi late prezentate copilului. Electrozii vor capta un rdspuns electric (potentialul evocat); dac[ dLuigile sunt foarte
insuste. rdspunsul dispare. Se considerd cd

capacit6li sllnt necesare la perceperea formelor, gi prin urmare sunt folosite in sarcinile de recunoagtere; alte capacitdli studiate la copii, in particular perceplia adancimii, sunt irnplicate iu sarciua de localizare; alte capacit6{i sunt irnplicate in sarcina de rnenlinere a aparentei constarrte a obiectelor percepute. PERCEPEREA FORMEI. Pentru a fi capabil sd percepi un obiect, mai intdi trebuie s[ po{i deosebi o pafte a obiectului de alta. o abilitate care se refera la acui-

228
tatea vizuall. Acuitatea vizuald este legatd de sensibilitatea de contrast; aceasta din urmd reprezirrtd, in serrs larg, abilitalea de a deosebi irrtre dungi ncgre gi albe in diferite condilii. (Dungile negre gi albe vor corespunde diferitelor p[\i ale pattem-ului; aceste pa(i ilustreazd relatia dintre sensibilitatea

I ntrodu

cere in ps i hol ogie

de contrast gi acuitate.) Un numdr considerabil de studii s-au concentrat asupra acuitdlii gi sensibilita{ii de contrast la copii.
Metoda caracteristicd utilizatd, la studierea acuitdlii vizuale este observa{ia preferenfiald, cu un model de dungi, prirnul sti-

serrsibilitatea de contrast sporeqte rapid in primele 6 luni de via{a (Banks, 1982). Studiile privind potenlialele evocate vizual oferd rezultate conrparabile. Baza acestei dezvoltdri a modelului de recepfie vizuald nu este pe deplin infeleasd, dar se gtie cd optica oclriului, retina gi cortexul continud sd se dezvolte in aceastd perioad[.

mul, gi un cdrnp uniform de gri, celdlalt stinrul. Inilial, dungile sunt relativ distan{ate, 9i copilul preferd s5 priveascd mai degrabi modelul, decdt cArnpul uniform. Apoi cercetltorul micgoreazd intervalul dintre dungi pAnd cAnd copilul nu mai manif-estd nici o preferinfd. Probabil cd in aceastd situatie copilul nu mai face deosebirea intre dungd qi anbian{a sa, astfel cd modelul dungilor nu urai prezintd pdr{i perceptibile, ardtdnd ca un cArnp unifonn. Cdnd sunt studiali la v6rsta de aproximativ 1 lund, copiii pot vedea unele pattern-uri, insd acuitatea este destul de scbzutS. Acuitatea vizuald sporegte rapid in prirnele 6 lur-ri de viat6; apoi mai lent, atingAnd nivelul de adult intre I gi 5 ani (Teller, Morse, Borton, Regal, 1975; Pirchio, Spinelli, Fiorentini, Maffei, 1 978). Cercetdtorii folosesc aceeagi rnetodd la studierea sensibilitatii de contrast. Acum ambii stimuli sunt pattern-uri de dungi negre gi albe, iar ceea ce diferd este frecven{a spa{iali a dungilor, unde cu cAt este mai mare frecventa spatialA a pattent-ului, cu
atdt este mai rnicd este distanla dintre dungile succesive de negru (fig. 5.32). Sensi-

ililililililililil

illlllilililillilllililllililililtl

rig. s.si. Frecven{a spafialS. p),ttrrr-rt aiu

dreapta are o frecvenyd spaliald mai mare
(distan{a intre dungile succesive esle mai micd) Si are un contrast aparent nrai mic.

Ce ne pot spune aceste studii despre lumea perceptualA a copilulLri? La vArsta de I lund, copiii pot distinge obiecte grosiere;
vederea lor poate deosebi obiecte relativ rnari. Totugi, acest tip de vedere este suficient pentru a percepe unele caracteristici brute ale fizionomiei (creAnd ceva asemdndtor unui pattent de dungi albe qi negre). Figura 5.33 utilizeazd, rezultatele experimerrtelor de acuitate vizuald gi sensibilitate de contrast pentru a sirnula ceea ce vede un copil cu vdrsta de 1 ,2,9i 3 lun i atunci cdnd imaginea fizionomiei unei femei se afld la o distanld de 15 crn. La vArsta de I lun6, acuitatea vizuald este atAt de slabd, incAt copilului ii este dificil s6 perceapd expresiile faciale (qi

bilitatea de contrast a copilului este mai bunl la frecvenle spafiale mici (distanle
mari intre dungi) decAt la alte frecvenfe, dar este mai mic6 decdt sensibilitatea adultului la toate frecventele. Ca gi acuitatea vizual6,

intr-adevir, nou-ndscufii privesc mai ales la contururile exterioare ale unei fizionomii). La vdrsta de 3 luni, acuitatea vizuald a copilului se imbundtdfegte pAni la nivelul in care acesta poate descifra expresiile faciale (Goldstein, 1989). Nu e de mirare cd bebelugii sunt mult rnai impresionabili social la vArsta de 3 luni decAt la I lurra.

Perceplia

229
1 lund ..........'

Capacitatea de a face deosebirea intre marginile intunecate gi cele luminoase are o irnpoftanlb hotdrAtoare pentru vederea tbrmelor, dar ce putem spune despre celelalte aspecte ale recunoagterii obiectului? Sensibilitatea noastrd la unele trdsdturi ale formei obiectului se manifestd tirnpuriu. La prezentarea unui triunghi, chiar gi un

2 luni

copil de 3 zile iqi va dirija miqcdrile oculare mai degrabd spre laturi gi colluri, decAt si priveascd forma 1a intAmplare (Salapatek, 1975). De asemenea, copiii gdsesc unele forme mult mai interesante decAt altele. Ei au tcndinfa sd se uite mult mai mult la forlnele care se asearnbnd cu fiziononriile umane; aceasti tendin{d ce se bazeazd pe preferin{a de a privi unele trdsdturi care alcdtuiesc o fizionomie, ca gi pe preferinla rnai degrabd pentru contururi curbate, decit pentru cele drepte (Fantz,1961;1970). De la vArsta de 3 luni, copilul poate recunoagte cAte ceva din fizionouria mamei. chiar qi intr-o fotografie. Acest fapt este dezvdluit de preferin{a copilului de a privi mai degrabd la fotografia urarrei, decdt la fotografia unei femei striine (Barera gi Maurer, I 981).
PERCEPEREA ADANCIMIL
PeTcep-

Fig. 5.33. Acuitalea vizuuli

Si

sensibilitatea de

conlrast. Simularea a ceea ce vede un copil cu vdrsta de 1, 2, gi 3 luni atunci c6nd priveqte fizionomia unei fernei aflatd la o distan{d de aproximativ l5 crn; fotografia din dreapta jos prezintd ceea ce vede adultul. Sirnuldrile percepfiei copilului au fost oblinute mai intdi prin detenninarea sensibilitatii de contrast a copilului, gi apoi prin aplicarea acestei funclii a sensibilitatii de contrast la fotografia din dreaptajos. (Dupd Ginsburg, l9B3)

1ia adAncimii incepe sd apard pe la vArsta de 3 luni, insd nu este in totalitate instalatd p6nd la aproape 6 luni. Dovada in favoarea

Folosirea indici i lor morroocu lare aratd un curs de dezvoltare sirnilar. La 5 Tzluni, dar nu inainte, copiii vor intinde rndna dupd doud obiecte mai apropiate, dacd ,,apropierea" este semnalatd prin indiciul monoocular de rn6rime relativ6. O dovadd suplimentarl de dezvoltare a percepfiei rnonooculare de adAncirne provine din studiile efectuate cu ,,pripastia vizuali". Prdpastia vizuald (ilustratd in figura 5.34) se compune dintr-o punte centrald, aqezatd peste o suprafafd de sticl6, sub care se afld un material structurat ca o tabla de gah cu o pafte ,,pu(in addncd", gi, la o distan{a de

acestei concluzii provine din studiile de

disparitate binoculard. Un copil vede un patlern oarecare de puncte care seamdnd cu un obiect aflat in miqcare, numai dacd este sensibil la inforrnafia de disparitate binocular6. Astfel, dacd un copil igi migcd ochii pentru a urmdri un obiect, probabil el este mai sensibil la disparitate. De fapt, copiii mai rnici de 3 luni r1u vor urmdri migcarea obiectului, in tirnp ce copiii intre 3 gi 6 luni vor urmiri obiectul (Fox, Aslin, Shea, Dumais, 1980).

cA{iva centimetri, cu o ,,parte adAnc6". (Aparenfa adAncimii in figura 5.34 - prd-

230

I ntr

ducer e in ps ihologie

Fig. 5.34. Prdpastia vizuald. ,,Prdpastiavizuald" este un dispozitiv care indicd abilitatea copiilor Si a animalelor de a percepe addncimea in timp ce se deplaseazd. Prdpastiavizuald este alcdtuitd din doud suprafeye, ambele cu un model sintilar tablei de Sah Si acoperite cu un stral subyire de plexiglas. Una din suprafele se afld chiar sub pelicula de plexiglas; cealaltd se aJld la cd\iva centimetri mai in interior. Cdnd pisicula este asezatd pe centrul tablei intre partea adancd Si cea ntai pulin addncd, ea refuzii sd treacd spre partea adAncd, dar se va deplasa rapid spre parrea nai pulin addncd. (Dupi Gibson gi Walk, 1960) pastia - este deci creatA printr-o schimbare bruscd a gradientului de texturd). Un copil care se poate t6ri (in vArstd de aproximativ 7 luni) este a$ezat in centrul puntii; un ochi

cimii, constan{ele perceptuale necesitd o perioadd mai mare de timp pentru a se

dezvolta. De exemplu, cu toate cd existd un anumit grad de dezvoltare a constan{ei mbrimii la vArsta de 6 luni, copiii de 8 ani prezintd totuqi o constan!5 perceptuald mai

este astupat pentru a elimina interven{ia

indiciilor binoculare de addncime. CAnd

mama

il cheamd sau ii face semn sd vind de pe paftea pufin adAnc6, copilul se vatAri

cu consecvenla spre mama sa, dar c6nd mama ii face semn de pe partea adAnc6, copilul nu va trece ,,prdpastia". Agadar, cAnd copilul este suficient de rnare ca sd se poati tAri, percepfia ad6ncimii este relativ
bine dezvoltat5.

redusd comparativ cu cea a adul{ilor (Zeigler gi Leibowitz, 195'7). Constan{ele reprezint6,, in sens larg. calea prin care ni se aratd lumea qi, desigur, nu existd nici un mijloc de a fi siguri de ceea ce experimenteazl, un copil. lnsd unii cercetdtori au fost impresionali de faptul cd rdspunsurile naturale ale copiilor la stimuli se aseamfurd cu cele ale adullilor. Ei se intorc spre
semnalele sonore, se apdrd cAnd un obiect zboard spre ei gi nu cad de pe platforrne

PERCEPEREA CONSTANTELOR.
Comparate cu percep{ia formei qi adAn-

Perceplia

231
minoasd este necesard pentru a intreline
sistemul vizual. Fdrd stimularea luminoasd celulele nervoase din retind gi coftexul vizual incep sd se atrofieze. Deqi acest fapt nu ne spune prea multe despre rolul invSldrii in dezvoltarea perceptual6, el este imporlant in sine. Studiile de inregistrare a activitdfii unei singure celule nervoase au prevdzut o cauzd mai complexd a efectelor devastatoare

inalte. Asemdnarea intre rdspunsurile copi-

lului

qi ale

adultului la aceiagi stimuli suge-

reazd faptul ca adultii gi copiii pot experimenta acegti stimuli intr-o modalitate simi-

larl (Bower,

19BZ).

Cregterea copiilor cu stimulare controlati

Acum ne vom intoarce la intrebarea,,in ce mdsurd experien{ele specifice afecteazd,

capacitilile perceptuale?". Pentru a rdspunde acestei intreblri, cercetdtorii au alternat in mod sistematic tipurile de experien{e perceptuale pe care le are un organism tdndr gi apoi au observat efectele acestei
experienle asupra unei performante percep-

ale absen{ei stimul6rii. inregistrdrile obtinute din cortexul vizual al pisicilor gi maimufelor nou-ndscute aratd cd ele au celule simple, complexe gi hipercomplexe foarte asemdndtoare cu cele ale animalelor adulte

tuale ulterioare. Degi inten{ia acestor cercetdri este in general de a studia invdfarea, varialiile in experienle prezintd uneori procese inndscute afectate.

(vezi pagina 174) (Hubel gi Wiesel, 1963; Wiesel qi Hubel, 1974). Totugi, aceste celule rdspund mai lent gi sunt mai pufin specializate comparativ cu celulele adulte. De

exemplu, la pisoi, dacd ei primesc o

anLl-

ABSENTA STIMULARII. Cele dintai experimente de stimulare controlatd au cdutat sd determine efectele creqterii unui animal in absen{a totalS a stirnulSrii vizuale. Experimentatorii au linut animalele in intuneric timp de cAteva luni de la nagtere
pAni cAnd ele au fost destul de mature pen-

mitd stimulare vizual6, celulele devin sirnilare celor adulte in 4-6 saptdrnAni. Dacd acegtia sunt crescuti in intuneric, multe

un !ei
rni rai
.r1f

tru testarea vizuald. Ideea care a stat la

baza acestor experimente era aceea c6, in cazul in care animalele trebuie sdinvele sd perceapd, ele vor fi incapabile si perceapd

de la prima expunere la lumind. Rezultatele au avut efectul a$teptat: cirnpanzeii crescu{i in intuneric primele 6 luni de la nagtere detecteazd lumina, dar nu pot discriminap att ern-urile (Riesen, 19 47 ). Cu toate acestea, studiile ulterioare au ardtat
cd o cregtere prelungitl in intuneric are un

dintre celulele lor corlicale nu vor rdspunde atunci cdnd vor fi introdugi intr-o camerd luminatd. In mod similar, animalele care au crescut cu un ochi astupat au puline celule corticale care rdspund la stimularea acelui ochi, fiind in esen{d oarbe cu acel ochi. in general, dacd un animal este privat din na;tere de stimulare vizuald, cu cAt este mai lungd privarea, cu atdt rnai pronunfat este deficitul. Pe de altd parte, pisicile adulte pot avea un ochi astupat o
perioadd mare de timp lbrd pierderea vederii cu acel ochi. Aceste observalii au condus la ideea cd existi o perioadi critici, in prirnele zile de via{5. pentru dezvoltarea capacitalilor vizuale inndscute; absenfa stimuldrii in aceastd perioadd produce o tulburare permanentd a sistemului vizual.

:le ni

ici

riaLl

ile
.nd

)re

IC

efect mai complex decit impiedicarea invaldrii; aceasta calzeazd deteriorarea neuronilor din diferite pd(i ale sistemului vizual. O anumiti cantitate de stimulare lu-

STIMULARE LIMITAT.I.. Din cauza faptului cd absen{a totald de lungd duratd a

232
stimulSrii poate distruge capacit5lile
inn5.s-

Introducere in psihologie

cute, cercetitorii au schimbat strategia

de studiu. Acegtia nu mai priveazd anima-

lele de stimulare pe o perioad6 rnare de timp; in schimb, ei studiazd efectele cregterii animalelor cu stimularea ambilor ochi, dar numai de un anumittip. Cercetdtorii au

crescut pisoii intr-un mediu in care vd.d numai dungi verticale, sau nurnai dungi orizontale (fig. 5.35). Pisoii devin orbi la dungile cu orientare - verticald sau orizontal6.- pe care nu o pot experimenta. $i studiile de inregistrare a activitSlii unei singure celule nervoase aratd cd mai mulli neuroni de la nivelul cortexului vizual al pisicii ,,crescute orizontal" rbspund la stirnulii orizontali gi nu rdspund la stimulii vefticali, in timp ce pisica ,,crescutd vertical" prezintd un rnodel vizual coutrar

(Blakemore gi Cooper, 1970; Hirsch gi Spinelli, 1970). Ce se intAmpld cu celulele corticale care nu sunt stimulate? Se degenereazd sau sunt ,,rechemate" sd rdspundd stimulilor disponibili? Dacd apare o degenerare a celulelor cofticale, atunci trebuie sd existe arii ale coftexului vizual care nu

rdspund stimulilor. Dovada acestei problerne este mixtd, dar se pare cd favorizeazd,ipoteza degenerdrii (Movshon gi Van Sluyters, 1981).

Desigur cd cercetdtorii nu vor ini{ia

experimente de privare a oamenilor care au o stimulare vizuald, nonralA, insd privarea poate avea loc gi in mod natural sau ca o consecinld a tratamentului medical. De

Fig. 5.35. Mediu vizual controlat. intr-un experiment cu mediu vizual controlat, pisoii sunt finuli in intuneric de la nastere pdnd la
vdrsta de 2 sdptdmdni. Ulterior, aceStia sunt

plasali intr-un tub, timp de 5 ore pe zi, iar

restul lintpului il petrec in intuneric. Pisoiul se afld pe o plaforntd de plexiglas, iar tubul

cadrilat se extinde deasupra Ei sub el. Pisoiul este echipat cu un guler cu pliseuri prin care ntt-Si poate vedea propriul corp Si care nu permite intoarcereq capului. Pisoii nu par afi deranjali de aceastd situalie. Dupd cdteva luni de expunere, pisoii pot vedeafoarte bine dungile verticale, dar sunt orbi la dungile orizonlale. Un alt experiment, care viza inregistrarea

exemplu, dupd o intervenlie chirurgicald asupra ochiului, ochiul operat este de obicei pansat. Dacd acest lucru se intAmpld unui copil in primul an de via{d, acuitatea vizuall a ochiului pansat va fi redus[ (Awaya et a|.,1973). Aceasta sugereazd cd existd o perioad[ criticd timpurie in dezvoltarea sistemului vizual umalt, similard
cu cea de la anirnale; dacd stimularea este intreruptd in aceastd perioadS, sistemul vizual nu se va dezvolta normal. Perioada criticd este mult mai mare la oameni decAt

activildlii unei singure celule nervoase, a

descoperit puline celule corticale care au rdspuns la dungile orizontale. (DupI Blakemore gi Cooper, 1970)

la animale. Ea poate dura aproximativ

ani, dar cea mai mare vulnerabilitate apare in tirnpul primilor doi ani de viald (Aslin qi Banks, 1978).
8

ercep! ia

233

Fig. 5.36. lnv5{area coordonlrii perceptual-motorii. a) Pi.soiul poartit un guler c'are il impietlicit sd-Sivadd ntcmbrele Si truncltiul. Gulenil esle uSor Si are un efec! ntic asuprtt locontoliei. Pisoii pol sa sc miSIe liber litttlt de 6 rtre:ilnic intr-urt tnediu luntinal $i slruc'turul. Reslul tintpului sttnt tintt!i iird gulere itttr-o canterd intunecutti; b1 Dispo:itit,ul pentru leslureu t'i:uald dirryea:d plasotttertlul !tibutei. Ben:ile au 2,5 cm /d1ine qi7,5 cm di.stanld intre ele. itt litttpul te.stdrilor, lrunc'hiul, mcmbrele ,os/erioare Si tm ntenthru crtilerior sutlt suslitlute cu in,figurd. PisLtiul esle purtel tle.scenclettl spre rtrarginea dinlatd. Evuluarect coorcloncirii perceptual-ntotorii se ba:eu:ci pe conslalqrca decti pisoiul par$e$le sau nu pe una din benzi. (Dupit Hein gi Held, 1967)

Nici una din accste fapte nu indica faptLrl cd trebuie sa invafdnr sd percepem.

in cdini. putern recuuoa$te furnicarii mult

rnai ugor decAt cAinele). Faptul cd anumite

Mai degrabl faptele aratd cd anumite tipuri de

contexte pot lacilita de asenrenea recunoagterea obiectelor parliculare - de exemplu, scena unei ferrne faciliteazi recunoa$terea unei vaci - este aproapc cr-r sigurantd o consecintd a in\ Atarii.

stitlulare sunt esen{iale pentru intretinerea ;i dczvoltarea capacitalilor perceptuale care sunt prezcnte de la nagtere. Dac[ existd
r reo situatie de invSlare care sd se petreacd in situatiile descrise lrai sus, ea este de un

tip spccial gi are loc uumai in timpul r.rnei perioade critice tinpurii. implicAnd o reinterven{ie partiald a cortexului.

COORDONAREA PERCEITTUALMG

Dar aceasta nu iusealrnA cd invdtarea nu are nici r-rn efect asupra perceptiei. Pentru a dovedi aceste efecte, va trebui sd cercetdm abilitatea rroastrd de a recunoagte obiectele cornune qi modul in care aceastd abilitate este influenlata de context qi expectanfd. Faptul cd putern recunoagte mai ugor un obiect familiar decAt unul nefarniliar - de exernplu, r.rn cdine fa{d de furnicarul-african - cu siguran{d trebuie sd se
datoreze

TORIE. inl'dlarea are ur.r rol impoftant atunci cAnd coordoneazl percep{iile prin rdspunsuri motorii. Dovada acestui lucnr rczultl din studiile in care sLrbieclii recepf

ioneaza o stinrulare normald. dar suut irn-

piedicali sd elaboreze rdspr-rrrsuri normale la acea stirnulare. In aceste conditii. coordonarea perceptual-motorie nu se dezvoltd.

De exernplu, irrtr-un studiu, pisoii

alr

invalirii

(deoarece sunteln cres-

cu{i intr-un rnediu bogat in furnicari gi rar

petrecut 6 ore pe zi intr-un rnediu lunrinat Ei structurat in care avcau posibilitatea si se migtc aproxirnativ liber. In tirrpul acestui experiment. ei puftau gulere u$oare care ii irnpiedicalr sA-$i vadd corpr-rl sau labele

234

Intr o duc

er

e in ps ihol o gie

(fig. 5.36, a). Cu exceplia celor 6 ore de expunere din fiecare zi, acegtia au stat intr-o camerl intunecatd. Dupi 12 zilele-a fost testatd coordonarea vizual-motorie.
Testul consta in ldsarea pisoilor pe o masd (cu o llbuld din fa{d imobilizatb qi cealaltd liberd sd se migte) cu un numir de benzi orizontale ieqind din ea (fig. 5.36, b). Cercetdtorul era interesat sd determine

invdlat rdspunsul de agezare a lSbu,tei(Hein

qiHeld, 1967). La coordonarea perceptual-motorie nu este necesard doar invdfarea, ci invdfarea

trebuie sd implice gi migcdrile autoproduse ca rdspuns la stimulare. intr-un alt experiment, doi pisoi cresculi in intuneric au avut prima lor experienfd vizualS in ,,caruselul pisoilor", prezentatin figura 5.37. O dat[ce pisoiul activ p6gegte, el deplaseazi pisoiul pasiv aflat in carusel. Degi ambii pisoi primesc aproximativ aceeagi stimulare vizuald, numai pisoiul activ beneficiazd de stimularea produsd de migcdrile sale. Prin urmare, numai pisoiul activ a invSlat cu succes coordonarea senzorial-motorie; de exemplu, doar pisoiul activ a invd{at s6-gi fereascd lSbufa pentru a evita o coliziune. Rezultate asemdndtoare au fost oblinute gi la oameni. in unele experimente, subiec-

dacl pisoii iqi vor intinde ldbula spre una din benzi. Acesta este rdspunsul pe care o pisiculb crescut6 normal il va efectua foarte exact. Toli pisoii experimentali qi-au intins l6bu{a liberi cAnd s-au apropiat de masd - ei au vdzut cd masa se afld in raza lor de acfiune. Dar in 50% din incercdri pisoii au ratatbenzile, ceea ce indici faptul ci ei n-au invdlat sb-gi dirijeze membrele spre o lintd vizualS. Dup[ cAteva ore ftrd. guler, petrecute intr-o camerd luminatd normal, pisoii au

lii

poarla ochelari prismatici care defor-

?1ffi

Fig. 5.37. Importanta migcirilor autoproduse. I mbii pisoi au receplionat aproximativ aceeasi stimulare vizuald, dar nnnai pisoiul activ beneficiazd de stimularea produsd de propriile miscdri. (Dupd Held qi Hein, 1963)

ercepfia

235 siderabild. Cursul normal al dezvoltdrii urror capacitd{i poate necesita ani de input normal provenit din mediu; astfel, efectele tirnpurii ale rnediului asupra dezvoltdrii ne indicd mai degrabd existen(a unor procese inndscute, decAt a unor procese invdtate. Dar, de asemenea, existd in mod cert gi efecte remarcabile ale invdldrii asupra percepliei, dacd perceptia trebuie sd fle coordonati de un cornpofiament motor. Am avut de strdbdtut un drum lung pentru a rdspunde la irrtrebarea
generald dacd perceplia este inndscutd sau invdtat6.

rrreaze direclia in care se afld obiectele. inrediat dupd punerea acestor ochelari, persoana are telnporar probleme cu atingerea obiectelor gi adesea se ciocneqte de lucruri. Dacd o persoand se deplaseazd pu{in gi incearcS sd efectueze sarcini motorii in

timp ce poartd ochelarii, ea inva{d sd se

adapteze. Pe de altd parte, dacd persoaua irnpinsl intr-un scaun rularrt, ea nu se r a adapta Ia ochelari. In mod aparent, miqeste

carea autoprodusd este esenliald pentru

adaptarea la prisrnd (Held, 1965).

In final, dovada indicd faptul cf, ne

naftem cu o capacitate perceptual5 con-

Rezumstul capitolului
i. Studiul percep{iei este legat de cele doud funcfii majore ale sistemului
perceptual: localizarea, sau determinarea poziliei obiectelor, Si recunoasterea, sau determinarea a ceea ce sunt obiectele. Procesele de localizare gi recunoaqtere sunt executate de cdtre diferite regiuni ale cortexului. De asemenea, studiul percepliei analizeazdmodalitatea in care sistemul perceptual rnenline constantd aparenla obiectelor, chiar dacd imaginile retiniene ale acestora sunt schimbdtoare. Un alt interes il reprezintd modul de dezvoltare a capacitdtilor perceptuale. Pentru a locahza obiectele, mai intdi trebuie sd,le separdrt unele de altele gi apoi s[ le organizdm in grupuri. Aceste procese au fost studiate pentru prima datd de cdtre psihologii gestaltisti, care au propus principiile de organizare. Un astfel de principiu este cel de organrzare a stimulului in regiuni coresfo n dului. Alte principii intereseazd bazele pe care le folosim pentru a grupa obiectele la un loc: proximitatea, inchiderea, alinierea contpletd qi s imil aritatea. Locahzareaunui obiect necesitd cupunzdtoare

fignrii

qi

3.

noagterea adAncimii sale. P ercep

lia

addncimii se bazeazd de obicei pe indiciile de addncinte. Indiciile monooculare de addncime includ rrdrintea relativd, perspectiva linear[t qi p ar a I axa ntis c drii. Indi ciile binoculare de addncim e includ p ar al axa gi disparitatea (dispantatea se datoreazd. faptului cd orice obiect asigurd imagini ugor diferite pentru cei doi ochi). O altemativd pentru deducerea distanlei pe baza indiciilor de adAncime este noliunea lui Gibson de perceplie directd,unde o sursd de informa{ie cum ar fi gra-

236
dientul de texturd fumrzeazd. informalia directd despre addncimea unui obiect. Localizarea unui obiect necesitd cunoagterea mipcdrii obiectelor in
deplasare.
P e r cep li a miS
c

Introducere in psihctlogie

4.

drii poate

fi produsd qi in absenla unui obiect in migcare pe retind; un astfel de caz este miS c ar ea s trob o s cop icd, in care o serie de imagini rapide, in
secvenle, induc migcarea aparentd;

un alt caz de perceplie a miqcdrii

frrd un obiect in deplasare este nzqcarea indusd, in care deplasarea unui obiect voluminos induce miqcatea aparentd a unui obiect stafionar de dimensiuni mai mici. Miscarea reald (indtsd de un obiect in miqcare pe retin6) este codatd parlial de cdtre celulele specifice ale

cortexului vizual qi indicatd de inregistrdrile activitdlii unui singur neuron qi de experimentele de

5.

adaptare selectivd. Recunoaqterea obiectului se rezumd La repartizarea acestuia intr-o categorie gi se bazeazd, in special pe forma obiectului. in stadiile tintpurii ale recunoagterii, sistemul vizual utilizeaz d in fo rmali a retini an6 pentru a descrie obiectul in termeni

de trdsdturi, cum ar

fi liniile gi

unghiurile; neuronii care detecteazd aceste trdsdturi (detectori de trdsdtttri) sunt localiza{i la nivelul cortexului vizual. Pentru a gdsi cea mai bund coresponde n[d, in s tadiil e tdrzii ale recunoaqterii sistemul

vizual potrivegte desclierea obiectului cu descrierile formei stocate in memorie. 6. Multe din cercetdrile asupra stadittlui de corespondenld al recunoaqterii au utilizat modele de litere. Coresponden{a poate fi explicatd printr-un model conexionist sau relea. Nivelul bazal al relelei conline trdsdturile, iar urmdtorul nivel con{ine literele; cottexittnea excitatorie intre o trdsdtur[ qi o literd aratd cd trdsdtura este o parte a literei, dar dacd are loc o conexiune inhibitorie inseamnd cd trdsdtura nu este o parte a literei. Dac[ se prezintd o 1iter6, ea activeazd unele trdsdturi din re{ea, care transmit activarea sau inhibilia literelor; litera care primegte cea mai mare activare reprezintd cea mai bund potrivire cu ittput-ul. Releaua poate fi extinsd pentru a include un nivel de cuvinte qi pentru a explica de ce este mai ugor de recunoscut o literd atunci cdnd este prezentatd. intr-un cuvAnt, decAt atunci c0nd este prezentat6. individual. 7. Trdsdturile formei obiectelor naturale sunt mai complexe decAt liniile, fiind asem[ndtoare cu formele geometrice simple, cum ar fi cilindri, conuri, cuburi gi pene. Un set limitat de astfel de forme poate fi suficient, in combinafie. pentru a descrie fomele tuturor obiectelor pe care oamenii le pot recunoagte. Cdnd se prezintd, pentru un timp

ercep!ia

237

scurt un obiect desenat, recunoa$terea obiectului este buni, in m5sura in care pot fi extrase trdsAturile
sale.
8.

Procesele de recunoaElere bottont-up

sunt dirijate numai de citre input, in timp ce procesele de recunoagtere top-down sunt dirijate prin experienla persoanei gi expectanle. Procesele top-down stau la baza efectelor de context in percep{ie,

deoarece contextul formeazd o expectalie perceptuald, iar cAnd aceastd expecta{ie este satisficutd de o informa\ie input insuficientd, ea este intrebuin{atd pentru recunoaEtere.
9.

Atenyia selectivd este procesul prin

care selectdm unii stimuli pentru anumite procesdri. in cazul vederii, mijlocul primar pentru direcfionarea atentiei este reprezentat de nti S c d r i I e o c ul are. Maj oritatea fi x5rilor ochiului au loc asupra celor rnai informative pd(i ale scenei. Atenlia selectivi are loc de asemenea gi in recepfia auditivS. De obicei, suntem capabili sd ascultdnt selectiv prin intermediul indiciilor perceptuale, cum ar fi: directia sunetului gi caracteristicile de voce ale vorbitorului. Abilitatea pentru atentia selectivd este mediatd de procesele apdrute in stadiile timpurii ale recunoagterii, precum qi de procesele care apar numai dupd ce a fost determinatd semnifi ca{ia mesajului. in completare la funclia sa

selectiv6, atenlia este intrebuinlatd gi la ,,inchiderea" trdsdturilor unui obiect. 10. O alta funclie majord a sistemului perceptual este aceea de a menline aceeaqi infEligare a obiectelor in ciuda numeroaselor schimbdri ce au loc in stimulii receplionafi de catre organele de sim!. Constanla luntinozitdlii se referd la faptul cd un obiect apare la fel de luminos, indiferent de cantitatea de lumind pe care o reflectd. in timp ce corslanla culorii inseamn[ cd un obiect are aproximativ aceeagi culoare. indiferent de sursa de lumind care il lumineazd. in ambele cazuri, constanla perceptuald depinde de rela!iile dintre elementele obiectului qi elementele fondului. Doud alte binecunoscute constan!e perceptuale sunt cortstcrrtlo forntei qi cottstanla poziliei. 1 1. Cea mai studiatd dintre toate constanlele perceptuale este cons t a nla nrdrintii - mdrimea oricdmi obiect rdmdne relativ constantd indiferent de distan{d. Mdrirnea perceputd a unui obiect sporegte atat o datd

cu ntdrimea imaginii retiniene

obiectului, cAt qi o datd cu distanla p er cep utd a obiectului, potivit p rincipiului invariantei ntdrinte-distanld. Agadar, pe mdsurd ce un obiect se indepdrteazd de cel care il percepe, mdrimea imaginii retini ene se micgorea 25,, insd, distan{a perceputd cregte; cele doud schim-

238

Intro

du

cere i n psih ologie

bdri se anuleazd una pe aha,rezult6nd constanla perceptuald. Acest principiu poate explica anumite iluzii. 12. Cercetarea dezvoltdri i perceptuale este de interes in mdsura in care capacitatea perceptuald este inndscutd, gi in mdsura in care ea este invdlatd prin experienfd. Pentru a determina capacitdlile inn6scute, cercetdtorii studiazd abilitalile de discriminare ale copiilor, utilizdnd metodele de observalie preferenliala $i potenlialele evocate vizual. Acuitatea vizuald,, cu rol decisiv in procesul de recunoagtere, sporeqte rapid in primele 6 luni de via{d,

13. Animalele crescute

in intuneric su-

ferd o tulburare vizuald permanentd,

iar animalele crescute cu un ochi

,,astupat" nu mai pot vedea cu acel

ochi. Anirnalele adulte nu-qi pierd

vederea, chiar dacd sunt private de

stimulare perioade mari de tin,p.

Aceste rezultate sugereazd existenla

apoi ceva mai lent, pdnd cdnd aceasta atinge nivelul de adult la vArste cuprinse intre I Si 5 ani. Perceplia addncimii apare pe la vArsta de 3 luni, dar nu este pe deplin instalatd pAnd la vdrsta de 6 luni. Constanlele perceptuale incep sd se dezvolte mai devreme de 6 luni, insd sunt necesari ani de zile pentru a ajunge la o dezvoltare totald.

unei perioade critice la inceputul vielii, in timpul cdreia absenla unei stimuldri normale produce o aberalie a capacitdlii perceptuale inndscute. Dacd stimularea este controlatd de la inceputul vie{ii, astfel incdt anumite tipuri de stimuli sd fie absente, animalele gi oarnenii devin insensibili la stimulii de care ace$tia au fost priva{i; nici in acest caz efectul nu este legat de invdlare. 14. Coordonarea perceptual-motorie trebuie sd fie inv61atd. Animalele care nu-qi pot vedea propriile membre nu-qi vor dezvolta o coordonare normald. Atdt animalele, cdt gi oarnenii trebuie sd se migte (niscare autoprodusd) pentru a-gi dezvolta o coordonare perceptual-motorie normal6.

Re

co

man ddri
4 {in de

ib li o g r afi c e 2.
1990);

Majoritatea textelor prezentate in recornan-

cunoaftere vizual[ gi acfiune, Vol.

ddrile bibliografice ale capitolului

subiectele tratate in acest capitol. Mai jos sunt prezentate alte cdteva surse. Aborddri generale ale percepliei sunt dispo-

Coren gi Ward, Sensation and Perception (Senzalie gi percepfie, edilia a III-a, 1989), 9i Rock,

The Logic of Perception (Logica percepliei,

nibile in Osherson, Kosslyn gi Hollerbach,

Invitation to Cognitive Science: Visual Cognition and Action (Invitalie la qtiin{a cognitivd:

1983). Abordarea distinctivd a Iui Gibson privind problemele percepliei addncimii gi a

migcdrii in particular, gi a percep{iei in general, este prezentatdin The Ecological Approach to

Perceplia
Visual Perceprion (Abordarea ecologicd a percepfiei vizuale, 1986). Abordarea cognitivd a lui Mar privind percep{ia este prezentatf, in caftea sa L'ision (Y ederea, I 982). O prezentare mai simpl6 a cercetdrilor lui Man este intdlnitd in primele capitole ale lui Johnson qi Laird, The Computer and the Mind (Computer qi psihic, 1988).

239
Disorders o/ Object Recognilion and Whctt They Tell Us Ahout l',lormal Vision (Agnozia vizuald: tulburdri de recunoagtere a obiectului
gi ce ne spun ele despre vederea

normal6, 1990),

Problernele recunoaqterii qi atentiei sunt Si Lehmkuhle, Visual Information Processing (Procesarea informaliei vizuale, 1982). Studiile privind mecanismele cerebrale implicate in procesul de recunoaqtere
discutate in Spoehr

Si Posner Si Marin (coord.), Mechanisms of Attention (Mecanismele atenliei, 1985). Abordarea conexionistd a problemelor recunoagterii qi localizdrii este continutd in doud volume: Run e I hart Si M cC I e I I an d, P ar a I I el D i,s t r ibu t ed Processing (Procesarea distribuit[ paralel, 1986); aceastd abordare este discutatd qi de

Posner, Foundations of Cognitive Science

(Fundamentele gtiinfei cognitive, 1989).

sunt discutate

in Farah, Visual Agnosia:

Capitolul 6
Congtiin{a qi stirile sale modificate
Aspecte ale congtiin(ei
Conqtiin!a

Amintirile preconqtiente Incongtientul Congtiinfa divizatd Disocierea congtiinlei Personalitatea multiplS

Somnul qi visele
Orarele de somn

Profunzimea somnului

Tulburlrile de somn
Visele Conlinutul visului Disculie criticS: Tborii ale somnului cu vise Substan{ele psihoactive
Sedativele Opiaceele Stimulantele Halucinogenele Substanlele derivate din cannabis Disculie critici: Dependenla de drog

Meditafia
Forme tradilionale de meditalie Meditalie qi relaxare Efectele meditaliei

Hipnoza Induclia hipnotici Sugestiile hipnotice Disculie criticd:,,Observatorul ascuns"

Fenomene Psi Dovezi experimentale Dezbateri privind dovezile Dovezi amuzante Scepticismul legat de fenomenele Psi

tinrp ce cititi aceste rAnduri, sunfteti treaz sau visali? Cu greu veli ,1i'',.rr.u pe cineva cu aceasta intrebare. Fiecare dintre noi cunoagte diferenfa dintre starea obiqnuitd de veghe gi experienta visdrii. Totodatf,, recunoagtem gi alte stdri ale conqtiin{ei, inclusiv pe acelea induse de droguri gi alcool. Starea de congtiin!5 a unei persoane se supune fErd greutate schimbarii. in acest moment, aten{ia dumneavoastrd se con-

An

centreazd asupra acestei cdr{i; iar in cdteva minute, afi putea fi profund captafi de un vis dium. Perrtru cei mai mulli dintre psihologi, o stare modificatd a congtiinfei existd oricAnd are loc o trecere de

la modelul obignuit de func{ionare rrentald la o stare ce pare diferitd persoanei care trliegte schimbarea. Degi aceasta nu este o definilie foarte exactd, ea reflectb faptul cd stdrile congtiin{ei sunt personale, deci subiective. St6rile rnodificate ale conqtiinfei pot varia de la pldcerea trdirii urrei reverii viu colorate, pdnd la confuzie gi denaturare perceptuald datoratd intoxicafiei cu droguri. In acest capitol vom avea in vedere acele stdri rnodificate ale congtiin(ei ce sunt trdite de fiecare dintre noi (de exemplu, sournul gi visele), precum gi acelea care au loc in circumstante speciale (ca in meditafie, hipnozd gi consumul de droguri).

Aspecte ale congtiinfei

Disculiile despre natura experien(ei
congtiente qi despre funcliile congtiin{ei
vor apbrea de-a lurrgul acestei cdr{i pe m5surd ce analizdrn percepfia. rnemoria, Iimbajul, rezolvarea problemelor gi alte teme. Din acest rnotiv, ar fi de ajutor sd prezentdnt o teorie generalS despre congtiin!5, care sd poatd oferi un cadru cu privire la aceste teme variate, aga cum sunt prezentate maijos. Oricurn, o astfel de abordare nu este

fi descurajantd pentru anumiti cititori, in special pentru aceia ale cdror preocupiri anterioare in gtiin{5 au fost dorneniile in care faptele sunt clare precum cristalul, iar teoriile bine stabilite. Totugi, ce poate fi
te

convenabild, intrucdt nu existd un acord

general cu privire la aceastd teorie. Mai de-

mai interesant sau mai provocator decAt sI te aventurezi spre un teritoriu ce nu este insemnat pe hartd? In timp ce sunt fbcute descoperiri impoftante in neurofiziologie, biologie evolutivS, geneticd qi diverse sfere ale psihologiei, mulli observatori considerd ca o explicalie a con$tiinlei este arndgitor inchisd. In absenla unei teorii
generale, discutia noastrd despre congtiint6 poate sd facd pufin mai mult decdt sa introducd cdliva termeni gi concepte care pot oferi o perspectiva asupra temei, aga curn

grabd putern spune cd existd aproape tot atet de rnulte teorii despre congtiinfd cAt ruumdrul de irrdivizi carc au teoretizat aceastd ternd. Aceastb stare de lucruri poa-

242
apare la inceputul capitolelor urmdtoare. O

I ntr oducer e

in ps i ho lo gie

integrare a diverselor speculalii ce va fi oferitd aici agteaptd cercetdri viitoare, unele dintre ele fiind intuite de studenfii
care citesc aceste pagini.
Ce este congtiin!a? inainte, psihologii e-

gini (ulterioare) colorate pe retini, dupd ce au privit fix la o luminl strilucitoare, au vdzut de fapt o serie de culori consecutive.
Aceste afirmalii insd nu reprezintd intreaga

chivalau ,,congtiinla" cu ,,mintea". Aceqtia au definit psihologia ca fiind ,,studiul minlii gi al conqtiinfei", folosind metoda introspec{iei pentru a cerceta congtiinfa. Aga

cum se prezintd

in capitolul 1, gi in-

trospec{ia - ca metodd de investigare -, gi congtiinla - ca subiect de investigare - au cdzut in dizgra[ie o datd cu aparilia beha-

viorismului

la inceputul secolului

al

XX-lea. John Watson (fondatorul behaviorismului) 9i adeplii sdi au considerat c[ dacd psihologia urma sd devind o qtiinld, atunci datele ei trebuiau sd fie obiective gi

mdsurabile. Comportamentul poate fi

observat in public, iar diversele reac{ii pot

situalie: ele se referd la ceva de interes adilional psihologiei. Depi behaviorigtii se puteau ocupa de multe fenomene in termenii rdspunsurilor verbale, preocuparea legatd de comportamentul observabil i-a llcut sd neglijeze probleme psihologice interesante, cum ar fi visarea, rneditalia gi hipnoza, deoarece aspectele subiective reprezentau o temd lipsitd de interes pentru ei. inc[ din anii '60, psihologii incep sd inleleagd cd faptele de conqtiinld sunt prea des intAlnite gi prea importante pentru a fi neglijate. Aceasta nu inseamnd cd psihologia trebuie sd fie definita exclusiv ca studiu al congtiinlei; inseamnd doar cb o
psihologie completd nu-gipoate permite sd

fi mdsurate obiectiv. in opozilie cu cele de mai sus, experienfele personale ale individului dezvSluite prin introspeclie nu pot fi observate de citre allii gi mdsurate in
mod obiectiv. Dacd psihologia se ocupd cu studiul compoftamentului, inseamnd cd ea ar putea trata evenimentele publice in locul intAmpl6rilor personale, observabile numai de cdtre persoana care treie$te evenimen-

neglijeze congtiinfa. Un punct de vedere strict behaviorist - de a constr6nge psihologia la studiul comportamentului observabil - este limitat. Dacd cineva poate teoretiza asupra naturii congtiinfei, iar acea teorie poate conduce la prediclii verificabile privind comportamentul, atunci o asemenea teoretizare reprezintd o contribu{ie
valoroasd la in{elegerea modului de ac{iune
a psihicului.

tul. Behaviorismul nu a cerut o schimbare atdt de radicalS precum l6sau sd se in!eleagd declara{iile sale. Behaviorigtii ingi9i studiazd evenimentele personale atunci cAnd cercetarea le-o cere. Ei au acceptat rdspunsurile verbale ca un surogat al introspecfiei, atunci cAnd au fost studiate trdirile subiective ale persoanei. Ceea ce declarau subiec{ii era considerat obiectiv, insd nu se linea seama de incertitudinile care stdteau la baza situaliei subiective. Spre deosebire de behaviorigti, mai mulli psihologi au continuat sd creadd cd persoanele care relateazd experienle cu ima-

Conqtiinfa

in

ciuda reconsiderdrii congtiinlei in

psihologie, nu existd deocamdatd un acord comun asupra definirii termenului. Numeroase texte definesc pur gi simplu congtiinla ca fiind cunogtin{a individului despre stimulii interni gi externi, despre evenimentele din mediul inconjur[tor, senza{iile

corporale, amintirile gi gAndurile sale. Aceastb definilie identificd numai unul dintre aspectele conqtiinfei qi ignord faptul

ConStiinla Si stdrile sale modificate

243
poftante pentru sLrpraviefuire sunt adesea

cd, de aserlenea, suntem congtienfi cAnd

incercf,m sd rezolvim o problemb, sau cAnd alegern deliberat o cale de acliune dintre multe altele ca rdspuns la irnprejurdrile de rnediu sau la scopurile personale. Astfel, suntem congtienli cAnd monitorizdn rnediul (intern sau extern), cAnd cdutdm sd ne controldrn pe noi ingine sau
rnediul nostru. Pe scurt, congtiinla implicd:

in topul prioritdlilor. Dacd avem senzafia de foame, este dificil sd ne concentrdm

asupra studiului; dacd avem o durere neagteptatd, punem orice alte gAnduri in afara congtiin{ei, pAn[ cAnd facem ceva care si ne scape de durere.

CONTROLUL. O altd functie a corlgtiin{ei este programarea, initierea gi ghidarea ac{iunilor personale. Fie cd programarea e simplS gi dusd la bun sfdrgit (de exenrplu. irrtdlnirea cu un prieten pentru a
lua masa) sau complexd gi de lungd duratd (pregdtirea unei cariere de o viatd), actiunile noastre trebuie sa fie ghidate gi aranjate in acord cu evenimentele din jur. Prin functia de programare, evenimentele care nu au avut loc pot fi reprezentate in con$tiintA ca posibilitdti viitoarel putern crea scenarii alternative, putem face alegeri gi

a) monitorizarear proprie gi a mediului,

astfel cd percepfiile, amintirile qi gdndurile sunt reprezentate pe fondul stdrii de conqtien{d; gi b) controlul de sine gi controlul asupra mediului, astfel incdt suntem capabili sa iniliem gi sd ducem la bun sfArgit

activit6ti comportamentale gi cognitive

(Kihlstrorn, 1984). MONITORIZAREA. Procesarea informa{iei din mediu este principala func{ie a sistemelor senzoriale ale organismului, este cea care ne conduce la cunogtin{a a

jurul nostru, precum Insi nu putem fi atenfi la tofi stimulii care bombardeazd simlurile noastre; este posibilS aparilia
ceea ce se petrece in
qi in propriul nostru corp.

ini{ia activitdli corespun zdtoar e. Nu toate acliurrile sunt ghidate prin decizii congtiente gi nu toate solufiile pentru diverse problerne sunt elaborate la nivel
congtient. Una dintre ideile psihologiei rnoderne este aceea cd evenimentele mentale implicb ambele procese: cougtiente gi noncongtiente, gi cd multe decizii gi actiuni sunt conduse in intregime din afara sferei

unei supraincarcdri cu informa{ii. Congtiin{a se concentreazd. pe anumiqi stirnuli qi ii ignora pe al1ii. Deseori, irrfornta{ia selectatd are legdturd cu schimbdrile din lumea noastri internd sau externd. in tirnp ce vd concentrafi asupra acestui paragraf, probabil ci nu suntefi vigilent la numerogii sti-

muli din fundal. Dar dacd ar fi acolo o schimbare, cum ar fi scdderea in intensitate
luminii sau aerul care incepe sd miroasd a fum de {igar[. sau dacd inceteazl.zgomotul instala{iei de aer conditionat, atunci imediat afi deveni congtienfi de aceqti stirnr,rli.
a

congtiirr{ei. Solulia la o problernb poate ap6rea ,.din seuin", Ibrd s6 ne ddm seama c5 ne-arl gAndit la ea. $i o dati ce aveln solutia, nu suutem capabili sd oferim o descriere introspectivd a rnodului irr care solufia a fost oblirrutd. Putem cita multe exemple de decizii luate gi de rezolvare a

Atenfia are un caracter selectiv: anumite evenimente au prioritate inaintea altora, cAgtigAnd accesul citre congtiin{d gi spre inilierea de actiuni. Everrirnentele imI

Vizualizare directd (n. trad.)

problemelor apdrute la un nivel nonconqtient. deqi acest lucru nu inseamnd cf, toate contpoftamentele respective apar lird o reflectare congtientd. Congtiin(a nu este ttumai un monitor in care se deruleazd comporlamentul, ci joacd gi un anurnit rol in direcfionarea gi controlarea acelui cornportament.

244 Amintirile precon $tiente

Din tot ceea ce se intdmpld in jurul
nostru acum, din toate informaliile stocate qi amintirile evenimentelor trecute, ne putem concentra atenlia doar asupra cAtorua denumite

Introducere in psihologie

amintiri precongtiente. Acestea includ amintiri specifice ale unor evenimente personale, precum gi informaliile acumulate de-a lungul vielii, cum ar fi:
cunogtin{e despre semnificalia cuvintelor, asezarea strdzilor unui orag sau localizarea unei ldri anume. De asemenea, ele includ gi cunoqtin{e despre deprinderi invdlate, cum sunt procedurile irnplicate in conducerea maginii sau succesiunea migcdrilor ce trebuie efectuate la legarea gireturilor unui pantof. O datb stdpdnite aceste deprinderi, ele devin operative in afara unui control congtient, iar atunci c6nd e solicitatd atenlia in legbturi cu aceste deprinderi, suntem capabili sd descriern etapele implicate.

stimuli la un moment dat. Ignordm, selectdm gi respingem tot tirnpul, aqadar congtiinla este intr-o continud schimbare. Dar evenimentele gi obiectele ce nu sunt in atenfia noastrd pot avea totugi anumite influen{e asupra conqtiinfei. De exemplu, nu poli fi conqtient de faptul cd auzi gongul ceasului la o anumitd o16. Dupd cAteva gonguri devii vigilent; atunci ai putea reveni sd numeri aceastb semnalizare a ceasului pe care nu ai gtiut cd o auzi. Un alt

exemplu de atenlie perifericd (sau monitorizare non-congtientd) este efectul ,,luncbline" (Farthing, lgg2). in timp ce vorbegti cu un prieten intr-un restaurant cu autoservire, ignori celelalte voci sau
zgomotele de fond, pe cAnd sunetul produs la rostirea numelui tdu dintr-o altS conversa{ie ili va atrage atenfia. Cert este faptul cd nu ai detecta numele tiu dintr-o altd conversafie, dacd nu ai incerca acest lucru, iar intr-un anume sens, monitorizAnd conversa{ia nu egti pe deplin conqtient de alte conversalii pdnd cAnd un semnal deosebit nu-!i atrage atenlia asupra existen{ei lui. Numeroase cercetdri indicd faptul cd inre-

Inconqtientul
in conformitate cu teoriile psihanalitice ale lui Sigmund Freud gi ale adep{ilor sdi, anumite amintiri, impulsuri gi dorinle nu
sunt accesibile congtiin{ei. Teoria psihanaliticd atribuie aceste fapte incongtientului. Freud credea cd anumite amintiri gi dorin{e

- cd sunt deviate in incongtient, de unde pot continua sd influen{eze

sunt refulate

acliunile noastre chiar dacd nu suntem

conqtien{i de ele. Gdndurile gi impulsurile refulate in inconqtient nu pot accede in

gistrim gi evaluim stimuli pe care nu-i percepem conqtient (Kihlstrom, 1987).

Acegti stirnul i ne infl uenfe azd subconstient

conqtiin{6, dar ele ne pot afecta intr-un nrod indirect sau deghizat - prin vise, comportamente iralionale, manierisme gi lapsusuri. ,,Lapsusulfreudian" se referd de obicei la pronunldrile neintenlionale care dezvdluie impulsuri ascunse. Spun ,,I'm
sad you're better" (Sunt trist, egti mai bun),

sau opereaz[ la nivelul non-conqtient al

congtiin{ei.

Multe amintiri gi gAnduri ce nu fac parte din conqtiinfd Ia un moment dat pot fi
aduse in con$tiint6 atunci c6nd este nevoie. in prezent, e posibil sd nu fii conqtient de

vacanla petrecutd vara trecutd, insd amintirile sunt accesibile dacd doregti sd le retrdiegti; ele devin o pafte vie a congtiinlei tale. Amintirile accesibile conqtiinlei sunt

cdnd inten{ionez sd spun,,I'm gladyou're better" (Sunt bucuros, cd egti rnai bun). Freud considera c6 dorinlele qi impulsurile incongtiente constituie cauza celor mai multor boli mintale. El a dezvoltat metoda psihanaliticl al cdrei scop era sd atragd materialul refulat in congtiinfd gi, in felul acesta, sd vindece individul (v. cap. 17).

ConStiinla Si sldrile sale ntodificate

245 obiectului

Majoritatea psihologilor acceptd ideea

cd existd

amintiri qi procese psilrice inacce-

sibile introspec{iei gi care, pril.l urmare, pot descrise ca incongtiente. Cu toate acestea, mulli suslin faptul cd Freud a pus prea mult accent pe aspectele emo{ionale ale incongtientului gi nu s-a ocupat indeajuns de alte aspecte. Acegtia includ in incon$tient o arie largd de procese psihice de care depindem constant in via{a de toate zilele, dar la care nu avem acces in mod

- nu avem acces con$tient la opera{iile acestora (Vehnans, I 99 1 ). In aceastd sec{iune s-au discutat patru
concepte: congtiinfa, procesele nol.l-col1$tiente. arnintirile precongtiente gi inconqtientul, pe care am incercat sd le tratdrn in categorii distincte. Cu toate acestea, in

fi

prezent nu toate procesele gi amintirile stocate sunt at6t de ugor de clasificat. Din acest motiv, unii psihologi preferd sd nLr facb aceste tipuri de distinclii, iar in locul
lor sd vorbeascd despre urr continuunr noncongtient - congtient care se intinde de la o extremd a proceselor psihice total iucongtiente (de diferite niveluri) p6nd la cealaltd extrem6, cea a. congtiinfei reflective (Farlhing, 1992). Totugi, versiunile acestor concepte sunt atAt de rispAndite in literatura de specialitate, incdt ar trebui sa fi{i familiarizali cu ele, chiar dacd acei psihologi vorbesc despre acestea intr-un mod oarecum diferit.

congtient (Kihlstrom, 1987). De exemplu, in timpul percep{iei subiectul poate fi congtient de dou6 obiecte aflate in mediul inconjurdtor, dar nu este con$tient de calculele mentale executate aproape instantaneu pentru a determina dacb unul e mai

apropiat sau mai mare decdt celdlalt (v. cap. 5). Degi aveffr acces congtient la rezultatul acestor procese mentale - in care
suntem congtien{i de mdrimea gi distanla

Congtiinla divizatd
O funcfie important[ a conqtiinfei este controlul actiunilor noastre. Dar anumite activitati sunt practicate atitt de des, incAt ele devin obignuin!6. Pentru a invdla sd
conduci o magind
e

vdfate, nu mai cer o concentrare a atenfiei.

necesard o concentrare

intensd

la inceput. Trebuie sd ne con-

centrlm gi sd coordondm diferite acfiuni (schimbatul vitezelor, eliberarea ambreiajului, acceleratul g.a.m.d.) gi cu greu ne
putem gAndi la altceva. insd o datd ce migcirile devin automatizate, putem sd pufidrn o conversalie ori sd admirdm peisajul, {ird a fi congtienli de toate migcdrile irnplicate in condusul maginii, pAnd cAnd apare un potenlial pericol care sd ne atragd aten{ia asupra gofatului. Deprinderile, cum ar fi condusul maqinii sau cursele pe bicicletd. o datd bine in-

Acestea devin autornalizale, permipnd astlel o relativa degajare a congtiintei pentru ca aceasta sd se concentreze asupra altor problerne. Astfel de procese automatizate pot avea insl consecinfe negative in diferite ocazii; de exemplu, atunci cAnd un gof'er ruleazd pe stradd, datoritd obignuinfei, poate trece pe lAngd semnele de circulalie lird s5 le ia in seamd.

Disocierea con$tiinfei
Cu cAt o ac{iune devine mai automatizatd, cu atAt rnai pulin necesitd un control conqtient. Un alt exemplu este cel al pianistului foarle talentat care poaftd o conversa{ie cu un spectator in timp ce cAntd o

246
partiturA cunoscutd. Pianistul exercitd control asupra a doud activitdti - cdntatul gi conversa{ia, dar nu se gAndegte la rnuzic6 pdnd cdnd nu apasd pe o clapd gregitd care ii va atrage atenfia, intrerupdnd temporar

I nl

rodu cere in ps ihol ogi e

pria sa vArstd, precunl gi un set specific de amintiri gi compoftamente caracteristice; in mod frecvent, diferitele personalit6{i se pot

deosebi gi la scris, tudinile

in talent artistic

sau

conversatia. Neindoielnic, pute{i da gi durnneavoastrd alte exemple de activitali bine invdtate. activitati automatizate care
necesitd un control redus. Un mod de a interpreta acest fapt este acela cd avern un oarecare control (dacd vrem, ne putem concentra gi asupra proceselor automatizate), insd acest control este disociat de congtiinld. (,,A disocia" inseaffrnd a despdr{i, a scinda un lucru de celalalt). Psihiatrul francez Pierre Janet ( I 889) a elaborat conceptul de disociere. El a propus explica{ia cd in condilii specifice anumite gAnduri qi acliuni se disociazd de restu I con gti inle i g i fu ncli on eazd, in afara acesteia. Disocierea diferd de conceptul freudian de refulare, intrucAt amintirile gi gAndurile disociate sunt accesibile congtiinlei.

chiar in cunogtin{ele de limbi strdine. Atiqi comportarnentul personalitdlilor alternante sunt diferit marcate. De exemplu. dacd personalitatea A este timidd, iuhibatd gi rigidd rnoral, personalitatea B poate

extravertita, libertind gi predispusd la alcoolism gi promiscuitate sexualS. in majoritatea cazurilor, unele personalitdli nu
sunt congtiente de experien{a celorlalte. Pe-

fi

Dar amintirile refulate nu pot fi aduse in conqtiintd; ele trebuie sd fie deduse din
semne sau simptome (cum ar fi lapsusul). CAnd avem de-a face cu o situafie stresant6, o vom exclude temporar din mintea

rioadele de amnezie inexplicabila - pierderea mentoriei pentru patru ore sau zile intregi in fiecare sdptlmAnd - sunt un indiciu al prezen!ei personalitalii multiple. Unul din cele mai faimoase cazuri de personalitate multipl6 este acela al lui Chris Sizemore, ale cdrei personalitali alternative - Eve White, Eve Black gi Jane - au fost schilate in filmul ,,The threefctces of Eve" (Cele trei fe{e ale Evei, Thigpen gi Cleckley, 1951), iar apoi reprezentate nrai amplu in autobiografia sa ,,Eu sunt Eva"
(Sizernore qi Pittillo, 1911). Un alt caz bine studiat de personalitate mLrltipld este acela al lui Jonah, un bdrbat de27 de ani care a

noastrd, pentru a fi capabili sd acliondm eficient; iar cAnd suutem plictisili, putem cidea intr-o stare de reverie sau de visare diurnS. Acestea sunt exemple de disociere; ele implica disocierea unei pdr{i a congtiinlei de cealaltd. Cele mai severe exemple sunt demonstrate prin cazurile de per-

fost internat intr-un spital suferind de

dureri de cap severe gi adesea umrate de pierderea mernoriei. Personalul rnedical a
observat schimbdri izbitoare in personalitatea sa de lao zi laalta, iar psihiatrul care se ocupa de caz a descoperit trei personalitdli secundare distincte. Structurile de perso-

sonalitate multipl[.

nalitate relativ stabile care se eviderrliau sunt schilate in figura 6.1 gi pot fi carac-

Personalitatea
Personal itatea

multipli

lerizate astfel:

rnultipll reprezintd existenta a doud sau mai rnulte personalit6li bine dezvoltate gi integrate in acelagi individ. in cele mai multe cazuri, fiecare personalitate are propriul siu nume qipro-

Jonah. Personalitatea prirnard. Tirnid, retras, politicos gi extrent de conven!ional. este supranumit ..conven{ionalul". Uneori este speriat gi confuz in

tirnpul interviurilor; Jonah nu

congtient de celelalte personalitdli.

este

ConStiinla Si stcirile sale modificate

247
,,Mediatorul"

Samnty. Acesta posedd cele rnai intacte amintiri. Sarnrny poate coexista cu Jonah sau sd-l dea deoparte pe Jonah, ori sa-l aducd inapoi. El pretinde cA este pregdtit sd il apere sau sd-l sfltuiascd pe Jonah atunci cdnd acesta are problerne; el este supranurnit ..rnediatorul". Samml'

iqi amintegte ca a aparut la vdrsta 6 ani, cdnd nranla sa l-a injunghiat

de

pe

tatal sau vitrcg. iar Sammy gi-a convins pdrinlii sd nu se mai batd vreodatd in

fala copiilor.

Kitlg Young. A apdrut cdnd Jonah avea

6 sau 7 ani pentru a redresa identitatea sexuali a Iui Jonah. Dupd ce mama sa l-a imbrdcat de cdteva ori cu haine de fat[, Jonah a devenit confuz cu privire la numele fetelor gi biietilor de la gcoala

unde invdla. King Young privea de fiecare datd cu aten(ie la interesele sexuale ale lui Jonah; aga cd a fost supranumit ,,afectuosul". E,l este par{ial congtient de celelalte personalitdti.

,,Rdzboinicul" Fig. 6.1. Cele 4 personalitS{i componente ale

lui Jonah. Cele trei persctttulildli de la peri.[erie au cunoStirtle ragi despre e ristenlaJieccireia dintre ele, dar sunt con:itiente de exislenlu lui Jonah. Jonah nu are nici o cuttoStinld cles-

Usolfa Abdulla. O persoand rece, beligerantd gi manioas6. Usoffa este capabil sd ignore durerea. Este datoria sa supremd sd vegheze gi sd protejeze securitatea lui Jonah; de aceea este supranumit ,.rdzboinicul". A aparut la vdrsta de 9 sau 10 ani, atunci cAnd o gagcd de biieli albi l-au bdtut, fbri ca Jonah sd-i provoace in vreurr fel. Jonah era neajutorat, dar Usoffa s-a ivit gi a
luptat cu rautate impotriva atacatorilor. De asernenea, gi el este parfial congtient
de celelalte pcrsonalitdli.

pre acesle persr,tnalitdli alternutive. (Dupd

Ludwig et al.. 1972) corp. Observatorii noteaza f-aptul cd schimbarea de la o personalitate la alta este adesea inso{ita de rnodificdri subtile ale schcmei corporale sau ale tirnbrului vocal. Noua personalitate vorbegte, umbl6 gi gesticuleazd dife rit de gazda. Pot aplrea chiar gi r-rnele modificdri fiziologice, de exemplu

ale tensiunii arleriale sau ale activitatii

Cele patru personalitdli au reacfionat loarte diferit in toate situatiile cu teme incdlcate emotional dar, in esentA, au oblinut scoruri asemdndtoare cu cele ale testelor care nu implicau stdri emotive sau cor.lflicte personale, curr sunt testele de inteligen{5 sau dc vocabular. in cazurile de personalitate nrultipld, congtiinla este atet de puternic divizatl, inc6t o rnullirne de personalitati diferite pot locui in acelaqi
cerebrale (Putnarn, 1 984). Degi indivizii cu personalitati rnultiple sunt relativ rari, au fost studiate suficieute cazuri care sd puud in evidentd anumite trisdturi comune, oferind astfel indicii le-

gate de modul de dezvoltare a personaI itAtilor mLr Itiple intr-un individ. Disocierea initialS pare sd apard ca rdspuns la un eveniment traunratizant din copildrie (dc obicei intre 4 qi 6 ani). Copilul face fafi

248
unei probleme dureroase prin crearea unei

I ntr o duc

er

e in ps i ho lo gie

persoanh este capabil[ s5 intre,

rdrea sa,

alte personalitali care sd suporte qocul

situafiei dificile (Frischholz, 1985). in cazul lui Jonah, Sammy (rnediatorul) a apdrut atunci cdnd Jonah a fost martor la atacul mamei sale impotriva tatdlui sdu vitreg. Aceastd ipotezd este susfinutd de faptul ci cei mai mulli oameni cu personalitali multiple au fost agresali incd de rnici copii,

la hot6intr-o anumitd stare de transd

fizic sau sexual.

Ideea de fond este cd acel copil inva!6 sd se apere de durerea agresiunii prin disocierea amintirii de congtiin{d. in cazurile extreme in care copilul este adesea agresat sever, aceast[ rnetodd de apdrare de-a lungul timpului conduce la personalitdli multiple in care numai una sau doud subpersonalitdli sunt congtiente de agresiune, in timp ce celelalte nu au amintirea traumei. Separarea personalitdlilor este de naturd adaptativl pentru copil, astfel cd el poate reline conqtiinfa agresiunilor in alte euri ale sale. in acest fel, sentimentele gi amintirile agresiunii nu se revarsi continuu in congtiin{a copilului atunci cAnd acesta nu se poate descurca, de exemplu, la gcoald sau in timpul jocului cu allii copii (Braun, r 986).

caracteristicd h ipnozei (discutatd rnai tArziu in acest capitol). Deseori pacienfii cu personalitate multipl6 fac excelente expuneri hipnotice gi descriu faptul ca experienla avutd in starea de transd este identicd cu experienfa trditd in propria copil[rie. Una dintre personalitdtile unui pacient spunea: ,,Ea creeaz\ personalitdlile blocAnd totul in mintea ei, prin relaxare mental[, col'lcentrare puternicd gi prin dorinfe" (Bliss, 1980, pag. 1392). Aceastd propozilie - descriere este evident o autohipnozS. O datd ce indivizii descoperd faptul cd

prin crearea unei personalitdli cu ajutorul autohipnozei iqi alina suferin(ele emotionale, ei sunt ap{i sd creeze gi alte personalitali in viitor, atunci cAnd se vor confrunta cu probleme emofionale. De aceea, cdnd Jonah a fost bdtut la vArsta de l 0 ani de o gagcd de baiefi albi, el a creat o altd personalitate - Usoffa Abdula, care sd-i rezolve problerna. Unii pacienli cu personalitate rnultiplS se obignuiesc atAt de rnult sd se apere irripotriva problemelor prin intermed i ul persorral it61i lor alternative, inc6t acegtia continud procesul pe toatd perioada adultS, creAnd noi personalitali ca rdspuns la noi probleme; de aceea ei pot ajunge sd

Un alt factor in dezvoltarea personalitalii multiple pare sd fie susceptibilitatea

crescutd la autohipnozd, proces prin care o

aibd mai multe personalitali diferite.

Somnul qi visele
Somnul pare sd fie opusul vigilen{ei, cu toate cd cele doud stf,ri au rnulte in comun.
este in intregime liniqtit: unii oameni um-

in timpul somnului gAndim, dupd cum ne aratb visele, degi tipul de gdndire in vise se
abate pe diferite cdi de la gAndirea pe care o avem cdnd suntem trezi. in timpul somnului ne formdm amintiri; aceasta o qtim din faptul cd ne amintim visele. Somnul nu

bl5 in timpul somnului. Cei care au adormit nu sunt in totalitate insensibili la mediu: pdrin{ii sunt trezili irnediat de pldnsul copilului. Somnul poate fi planificat: unii oameni pot decide sd se trezeascd la un moment dat gi reuqesc sd facd acest lucru. Cercetdtorii au urmdrit ritmurile normale

ConStiinla Si stdrile sale ntctdificale

249
,,ceaslll biologic" cu mediul inconjurdtor. Pe scurt, avem nevoie zilnic de sincronizatori2 ai ceasului biologic; in lipsa acestora are loc tulburarea ritmului circadian, deci
9i a somnului (Kripke, 1985). lntr-unul din cazurile studiate cu aten{ie,

somn-veghe, profunzinlea somnului in diferite perioade ale noplii, precum;i factorii

ambientali gi individuali care afecreazd

somnul.

Orarele de somn
Nou-ndscu{ii au tendinfa de a alterna frecvent somuul cu starea de veghe. Spre linigtea pdrinfilor, nou-ndsculii au un ritm de doud,,a1ipiri" pe zi gi un somn mai lung noaptea. Timpul total de somrr al unui copil variazd de la aproxirnativ 1 7 orepezi pAnd la circa 13 ore pe zi in primele $ase luni de via{a. Cei mai mulli adulli dorm in rnedie 8 ore pe noapte. Cu toate acestea, unii se descurcd cu 4-5 ore de soltllt pe noapte gi existd unele relatdri ocazionale ale oamenilor care spurr cd dorrn gi rnai pu{in de atirt. Patlern-urile de somn, de asefflenea, variazd de la persoand la persoand. Cu tolii gtiur despre aga-zisele

un tAndr orb dirr na$tere a avut un ritm circadian de 24.9 ore. ir'r consecinlf,, el era complet defazatcu ciclul noapte-zi aproape la fiecare doul sdpthrnAni. Siugurul rnod de a se sincroniza gi de a rdspurrde cerinfelor vielii sale profesionale era de a lua stimulante gi sedative care sd colttracareze
imbdri le periodice de-a lun gul d iferitelor faze ale ritrnului s6u. Degi s-au fEcut eforturi susfinute pentru a modifica ciclul somsch

rrului sdu prin monitorizarea gi controlul somnului intr-un laborator, acestea nu au avut succes (Miles, Raynal, Wilson, 191'7).
Diferen{a de fus orar care deranje azdpe

,,giini" care se culcd gi se trezesc devreme gi ,,bufni1ele" care se culcl gi se trezesc

tdrziu (Webb, 1975). Multe dintre functiunile corpului (cum ar fi temperatura, rnetabolismul, compozilia sdngelui gi a urinei) au propriul lor flux gi reflux, atingAnd un rnaxirn diurn gi un minim nocturn - in cicluri de aproximativ 24 de ore. Aceste modele ciclice infhligeazd un fel de ,,ceas biologic" cunoscut sub numele de ritm circadianl. in condiliile in care o persoarrd nu dispune de nici o metodd cu care sd rnarcheze scurgerea unei zile gi a unei nopfi, ciclul tinde sd aiba o perioadd naturald de 25 de ore.
Cauza acestei abateri de la ciclul de 24 de

mulli oameni atunci cAnd cdldtoresc cu avionul spre o zond cu fus orar diferit, se datoreazd dereglarii ritrnulLri circadian.
Ceasurile lor interne care regleazd sornnul gi rnetabolismul sunt desincronizate de un nou ciclu diurn-noctum gi s-ar putea sd fie nevoie de cAteva zile pAnd sI se adapteze la noul orar. Oboseala gi lipsa vigilenlei caracteristice zborului uu sul.lt doar rezultatul rigorilor cdlStoriei: de exemplu, o cdldtorie in directia nord-sud (fhra schimbdri de fus orar) nu produce aceleaqi sirnptome.

Profunzimea somnului
Unii oameni sunt mai ugor de trezit din somn; allii se trezesc rnai greu. Cercetarea inceputd in 1930 (Loomis, Harvey, Hobart, 1937) a dus la realizarea unor tehnici senSincronizatod ai ccasului biologic. adicd factorul (sau factorii) de mediu: lumini. tcmpcratura. relajii sociale. Fiind scdiul unor variafii ciclicc. ceasul biologic este capabil si impund perioada sa ritmurilor liziologice ale organismului (n. trad.)
2

ore este o chestiune speculativd. in orice caz, replicile date de mediu (cel rnai irnportant este ciclul zilnic diurn-nocturn)
sunt necesare pentru a men{ine sincronizat
Provine din \at. ci rca :..aproximati v" ..2i"; aproximativ o zi (n. trad.)
I
Si di es

2s0
sibile pentru mAsurarea profunzimii somnului gi determinarea momentului apariliei

I ntro ducer e in ps i ho I ogi e

viselor in tirrpul somnului (Dement qi Kleitman, 1957). Aceastd cercetare utilizeazd dispozitive care mbsoari modificd-

rile electrice de la nivelul scalpului, asociate cu activitatea spontand a creierului din tirnpul somnului, precum gi cu migc6rile oculare ce apar in timpul visdrii. Inregistrarea graficd a modificdrilor electrice
sau a undelor cerebrale se numegte electroencefalogrami sau EEG (fig. 6.2 qi 6.3).

nul implicd cinci stadii: patru stadiide somn profund qi al cincilea stadiu, cunoscut sub numele de somn cu mipc[ri oculare rapide (sau REM - rapid eye movements). CAnd o persoand igi incliide ochii gi se relaxeazd, undele cerebrale caracteristice aratd
un pattern de 8-12 Hz (cicli/s) acestea fiind cunoscute ca unde alfa. Pe mdsurd ce individul intrd in primul stadiu de somn,

CINCI STADII DE SOMN. Analiza

traseelor undelor cerebrale ne aratl cd som-

undele cerebrale devin mai pu{in regulate gi scad in amplitudine. Stadiul 2 este caracterizat de aparilia fusurilor- scurte devieri ale rdspunsurilor ritmice de 1216 Hz - cu aparilia unor vArfuri asculite qi pante descendente in amplitudinea intregii electro-

Veghe Somnul REM

Stadiul

l Fusuri
Complex K

Stadiul 2

stadiut3
stadiur

rytu/'vw{\lw
Unda delta

\AAAA/\4,44,[,^4,V1/V\!!q,{

Fig. 6.2. Aranjarea electrozilor pentru

inregistrarea electrofiziologiei somnului. Diagrama aratd modul in care electrozii sunt atasali pe capul Si pefala subiectului intr-un experiment tipic de

Fig. 6.3. Activitatea electrofiziologici in timpul somnului. Figura prezintd inregistrdrile EEG in
timpul stdrii deveghe qi in timpulvariatelor stadii de somn. Veghea este stadiul caracterizat de unde alfa (8-l2 H) Stadiul I - indicd tranzilia de la starea de veghe la stadiile de somn profund. Stadiul 2 - este defnit de prezenla fusurilor (scurte salve de unde de I2-16 Hz) si a cotnplexelor Kt. Stadiile 3 Si 4 - sunt marcate de prezenla undelor delta (l-2 Hz), iar singura diferenld intre aceste doud stadii este aceea cd in stadiul j apar unde delta generalizate, iar in

(l) inregistreazd pattern-urile undelor cerebrale. Electrozii din apropierea ochilor subiectului (2) inregistreazd miscdrile ochiului. Electrozii de pe bdrbie (3) inregistreazd tensiunea qi activitalea electricd din
somn. Electrozii de pe scalp

muSchi. Un electrod neutru a$ezat pe ureche (4) completeazd circuitul prin amplificatori (5) care produc inregistrdrile grafice ale diferilelor ,, pattern-uri "
.

stadiul 1 are loc o activitate delta dominantd.

Se

poate vorbi de stadiul 3 de somn cdnd 20-50% din inregistrarea EEG con{ine unde delta, Si de stadiul 4 atunci cdnd conline 50(% sau mai mult unde delta.

Complexe K - grafoelemente care constau dintr-o undd rapidd, una sau mai multe unde lente qi apoi un qir de unde rapide de I l-13 cicli/secundd (n. trad.).

Cotqtiin1a Si stdrile sale modificate

251 diul 4). Dupa aproximativ 70 de rninute.

stadiul al doilea reapare, unnat imediat de prirna perioadd REM a nop{ii. Observafi cd stadiile mai profunde (3 gi 4) au apdrut in

encefalograme. Stadiile niai profunde 3 qi J se caracterizeazd prin unde lente ( 1-2 Hz), cunoscute sub denumirea de unde delta. in general, cel care doanne este greu de trezit in timpul stadiilor 3 gi ./. degi poate fi trezit
de ceva personal, currr ar fi un nurne familiar sau pl6nsetul copilului. Un semnal imper-

tirnpul primei pdrfi a nopfii, in timp

ce

sonal, un sunet puternic, poate fi ignorat. Dupd o ord sau mai mult de cAnd adultul a adonnit, apare o altd schirrbare. Electro-

encefalograrna devine foarle activd (chiar mai activ[ decAt atunci cAnd subiectul este treaz), dar subiectul nu este treaz.Electrozii plasa{i in apropierea ochilor detecteazd migcdri oculare rapide; aceste rnigcdri sunt atAt de pronunfate, incAt o altd persoand poate observa ochii subiectului cum se migcd de jur-imprejur, sub pleoapele inchise. Acest
stadiu este cunoscut sub denumirea de somn

majoritatea perioadelor de sorlln REM apar in ultima parte. Acesta este modelul tipic: stadiile mai profunde tind sd dispard in a doua jurrrdtate a noptiipe mdsurd ce sornnul REM devine mai proeminent. In general, surrt patru sau cinci perioade de REM distiucte intr-o noapte de 8 ore, cu o scurld trezire spre dirninealS. ,,Pallenl"-urile ciclurilor de somn variazd, qi in funclie de vArstd. De exemplu, nou-ndscufii petrec aproape jurndtate din

timpul lor de somn

in REM. Aceastd

proporlie scade la 20-25% din tirnpultotal

de somn la vArsta de 5 ani, rdmAnAnd constantd pAnd la o vArstd inaintatd, cdnd scade la 18% sau mai puf in. Persoanele in vArstd tind sd renunte la stadiile 3 9i 4 (in unele cazuri aceste stadii dispar complet); ele renunld la somn mai mult tirnp din noapte

REM; celelalte patru stadii sunt denun-rite stadii de somn non-REM (sau NREM).
Aceste variate stadii de somn alterneazd

in timpul nop(ii; somnul incepe cu stadiile NREM gi const[ din cAteva cicluri de
sornn, fiecare confinArrd perioade de somn

REM giNREM. Figura 6.4 ilustreazd profilul tipic al unui sornn de noapte. Dupd
cum vedefi, persoana trece foarte repede de la starea de veghe la un somn profund (sta-

gi mai frecvent. Un tip obignuit de insomnie pare sd se instaleze astfel la persoarrele mai in vdrstd (Gillin, 1985).

Cele douh tipuri de sorrn, REM gi NREM, sunt tot atAt de diferite de starea de

REM

E1 t2 z
UJ

'tt J (U

tn4

Fig. 6.4. Succesiunea stadiilor de somn. Diagrama erenrplificd strccesiunea Si dttata stadiilor de sontn in timpul unei nopli tipice. Subiectul trece succesiv de la stadiul I la stadiul 4 in timpul primei ore de somn. Revine prin stadiile 3 Ei2, ajungdnd in stadiul somnului REM. Subiectul oscilea=d intre perioade NREM Si REM cu doud scurle treziri dupd aproximativ 3 %, Si 6 ore de somn.

1<)
veghe, precum sunt una fafa de cealaltd. Intr-adevdr, unii cercetdtori nu considerd REM doar un simplu somn gi atAt, ci rnai

Inlroducere in

ps

ihologie

corpul in sine nu efectueaz[ nici una dintre

aceste activitAti (Hobson, 1989).

Subieclii trezifi

in tirnpul

somnului

degrabd o

a treia stare a creierului in

completare la starea de veghe gi la somnul

NREM. in timpul somnului NREM, migcdrile oculare sunt virtual absente, are loc o scddere a ritmului cardiac Ai respirator, apare o cregtere a relaxdrii musculare, iar metabolismul cerebral scade cu 20-35% in comparalie cu cel din starea de veghe. Spre deosebire de sornnulNREM, in timpul somnului REM apar izbucniri de migcdri oculare foarte rapide care dureazd I 0-20 secunde, cregte ritmul cardiac, iar metabolismul cerebral se intensificd gi poate fi comparat, oarecum, cu cel din starea de veghe. Mai depafte, in timpul somnului REM suntern

REM raporteazd, aproape intotdeauna cd au visat, dar c6nd sunt trezifi in timpul somnului NREM ei vor rapofta visul avut in

aproape complet paralizali, numai inirra, diafragmul, rnugchii oculari gi rnusculatura netedd (mugchii intestinali gi ai vaselor sanguine) sunt active. in concluzie, somnul NREM se caracterizeazd printr-o activitate cerebrali scdzutd intr-un corp foarte relaxat, in timp ce somnul REM este caracterizat printr-un creier in mare parte treaz intr-un corp realmente irrrobilizat. Probele fi ziologice indicd faptul cd in somnul REM creierul este izolat intr-o mare misurd de canalele sale senzoriale qi motorii; stimulii provenili de la alte pbrli ale organismului sunt bloca{i inainte sd ajungd la creier, iar

numai aproximativ 25o/o din tinrpul de somn. Visele raportate latrezirea din somnul REM tind sd fie ca nigte imagini pline de via!6, au trdsdturi emolionale qi ilogice - ele reprezintd acel tip de experienl5 pe care in mod nonnal il asociern cuvAntului ,,vis". Prin contrast, visele NREM sunt mult mai asemdndtoare gAndirii treze, rtu au incdrcdturd ernofionala gi nu au caracteristici vizuale precul.ll cele din somnul REM, fiind asemdndtoare cu ceea ce se intdmpld in viala din starea de veghe. Astfel, activitatea mentald este diferita in timpul somnului REM qi in perioadele NREM, dupd curn ne indicd tipul visului pe care il raportdm (bizar gi ilogic fa15 de logic Ai coerent) gi frecvenfa rapo(Irii visului
(aproape intotdeauna fa{d de ocazional). Este irnportant sd gtirn cb deverrim congtien{i de vis numai dacd ne trezim in timpul visdrii. Dacd dupd trezire ii acorddm

atenlie gi facem un efort s6 ne aducem aminte visul, doar o parte din el va fi evocat. Altfel, visul nostru este efemer gi dispare rapid; putem qti cd am avut un vis, dar vom fi incapabili sd ne amintim confinu-

acesta nu transmite semnale motorii in

exterior. Cu toate acestea, creierul este incd foarte activ in sornnul REM, fiiud condus spontan de descdrcdrile neuronilor giganli

ce igi au originea in trunchiul cerebral. Acegti neuroni se extind in ariile cerebrale care controleazd migcdrile oculare gi activitbtile motorii. Din aceastd cauzd, in tirnpul somnului REM creierul inregistreazd activarea neuronilor implicali in activitatea locomotorie Si vdz, chiar in cazul in care

turile sale. Dacd sunte{i interesat s[ vd arnintili visele, luafi un carne{el gi un creiorr lAngd patul dunineavoastri. Spunefi-vi cd vrefi sd vd trezili in momentul cAnd visali. La trezire, incercali imediat sd vd amintili detaliile, dupd care notati-le in carnefel. Subliniati orice aspect care vi se pare ciudat gi spune{i-vd cd dacd data viitoare apar intAmplSri aseurdnf,toare, aveli de
gAnd si le recunoagte{i. Desigur, problema este cd ve[i pierde o parte din tirnpul de somn dacd incercati aceastd metod6.

252
veghe, precum sunt una fafa de cealaltd. Intr-adevdr, unii cercetdtori nu considerd REM doar un simplu somn gi atAt, ci mai degrabd o a treia stare a creierului in cornpletare la starea de veghe gi la somnul

I ntrodu

cere in ps i hol ogie

corpul in sine nu efectueazd nici una dintre

aceste activitdti (Hobson, 1989).

Subieclii trezi{i

in tirnpul

somnului

NREM. in timpul somnului NREM, migcdrile oculare sunt virtual absente, are loc o scddere a ritmului cardiac ai respirator, apare o cregtere a relaxdrii musculare, iar metabolismul cerebral scade cu 20-35% in comparafie cu cel din starea de veghe. Spre deosebire de somnulNREM, irr timpul somnului REM apar izbucniri de migcdri oculare foarte rapide care dureazd I 0-20 securrde, cregte ritmul cardiac, iar rnetabolismul cerebral se intensificl gi poate fi compara! oarecum, cu cel din starea de veghe. Mai departe, in timpul somnului REM suntem

REM raporteazd.aproape intotdeauna cd au visat, dar cdnd sunt trezili in tirnpul somnului NREM ei vor raporta visul avut in

aproape cornplet paralizali, numai iuiura, diafragmul, rnugchii oculari gi musculatura netedd (mugchii intestinali gi ai vaselor sanguine) sunt active. in concluzie, somnul NREM se caracterizeazd printr-o activitate cerebralI scdzutd intr-un corp foarte relaxat, in tirnp ce sornnul REM este caracterizat printr-un creier in mare parte treaz intr-un corp realmente imobilizat. Probele fiziologice indicd faptul cb in somnul REM creierul este izolat intr-o rnare mdsurd de canalele sale senzoriale gi rnotorii; stimulii provenili de la alte pdrli ale organismului sunt bloca{i inainte sb ajungd la creier, iar

numai aproxirnativ 250/o din tirnpul de sonrn. Visele rapoftate latrezireadin somnul REM tind sd fie ca nigte imagini pline de via{i, au trdsdturi emolionale gi ilogice - ele reprezintd acel tip de experienla pe care in mod nonnal il asociem cuvAntului ,,vis". Priu contrast, visele NREM sunt mult mai asemdndtoare gAndirii treze, nu au incdrcdtLrrd emo{ionald qi nu au caracteristici vizuale precurn cele din sorrnul REM, fiind aserndndtoare cu ceea ce se intdrnpld in viala din starea de veghe. Astfel, activitatea mentald este diferita in tirnpul somnului REM 9i in perioadele NREM, dupd curn ne indicd tipul visului pe care il raporthrn (bizar qi ilogic fa{d de logic qi coerent) gi frecven{a raportdrii visului
(aproape intotdeauna fatd de ocazional). Este irnportant sd qtim cd devenim congtien(i de vis numai dacd ne trezim in tim-

pul visdrii. Daca dupl Irezire ii acorddrn aten{ie gi facem un efoft sd ne aducem aminte visul, doar o parle dirr el va fi evocat. Altfel, visul rrostru este efemer qi dispare rapid; putem gti cf, am avut un vis, dar

acesta nu transrnite semnale rnotorii in

exterior. Cu toate acestea, creierul este incd foafte activ in sornnul REM, fiind condus spontan de descdrcdrile neuronilor giganfi

ce igi au originea in trunchiul cerebral.

Acegti neuroni se extind in ariile cerebrale care controleazd rnigcbrile oculare gi activitdtile rnotorii. Din aceast[ cauzd, in timpul somnului REM creierul inregistreazd activarea neuronilor implicali in activitatea

fi incapabili sd ne amintim confinuturile sale. Dacd sunte(i interesat sd vd arnintiti visele, luafi un carne{el gi un creion lAngd patul dumneavoastrd. Spune!i-vi cd vreli sd v[ trezili in momerrtul cAnd visa{i. La trezire, incerca{i iniediat sd vd arnintili detaliile, dupd care notati-le in carnelel. Subliniati orice aspect care vi se pare ciudat gi spuneli-vd cd dacd data viitoare apar intArnpldri asemdndtoare, ave{i de
vom
gdnd sd le recunoagte{i. Desigur, problema este ch ve{i pierde o pafte din tirnpul de somn dacd incercafi aceastd metodS.

locomotorie Si vdz, chiar in cazul in care

ConStiinla qi stdrile sale modificate

2s3 NARCOLEPSIA $I APNEA. Doua tulburhri de somn relativ rare, dar severe sunt narcolepsia qi apnea. O persoarrd cu narcolepsie poate adormi in timp ce scrie
o scrisoare, conduce o rnagina sau poaftd o

Tulburirile

de somn

Aproximativ 90% din persoanele adulte dorm intre 6 qi 9 ore, iar cele mai rlulte dirrtre acestea dorm T /z-8 ore. Majoritatea celor care donn numai 6-7 ore, prezintd semne de somnolen{d in tirnpul zilei, chiar dacd ei nu-gi dau seama de acest lucru. Aceasta situatie aratd faptul cd majoritatea indivizilor au nevoie de 8-9 ore de somn pentru a scdpa de somnolen{a din

conversatie. Dacd un student adoarme in timp ce profesorul predd este perfect normal: dar dacd profesorul adoarme in timp ce {ine lec{ia, poate indica narcolepsia. ln-

divizii care prezintd

tirnpul zilei (Kripke qi Gillin, 1985).

Se

poate spune cd exista o tulburare de somn atunci cAnd incapacitatea de a dormi suficient va duce la deteriorarea func{iondrii zilnice a organismului sau la somnolen{d excesivd.

aceastd disfuncfie resimt atacurir irezistibile de toropealS qi adorm pur gi simplu in momente total inadecvate. In cazurile severe, aceste episoade pot apdrea de cAteva ori pe zi gi pot dura de la cAteva secunde pAna la 15-30 de minute. Narcolepticii au dificultdli in pdstrarea slujbelor datoritd somnolenlei din tirn-

INSOMNIA. Termenul de insomnie este folosit la descrierea simptomului de

insatisfac{ie legatd de durata sau de calitatea somnului. Concluzia cd o persoand are sau nu insomnie este intotdeauna subiectivi. La rnul{i oameni care se pl6ng de
insomnie se corrstat6 cd au un somn perfect normalatunci cAnd sunt investiga[i intr-un laborator specializat. in timp ce altora care nu se plAng de insornnie li se gdsesc tulburdri de somn (Trinder, 1988). O trdsbtura distinctivd a insomniei este aceea cd oamenii tind sd supraestimeze lipsa lor de somn. Un studiu ce a urrndrit somnul oamenilor identificati ca insomruiaci a descoperit cd numai jumdtate din aceqtia au fost treji mai rnult de 30 de minute in timpul noptii (Carskadon, Mitler,

pul zilei gi reprezintd un pericol poten{ial dacd acegtia conduc magina sau dirijeaza diferite utilaje. Aproximativ unul dintr-o mie de indivizi suferd de narcolepsie idiopaticd gi alte forme mai u$oare - cazuri neidentificate care pot fi rnult mai multe.
potrivitd
Pe scur1, narcolepsia este prezen{a nea episoadelor REM in cursul zilei.

In timpul atacului narcoleptic, victimele intrS foarle rapid in starea REM, atAt de
rapid inc6t pot pierde controlul rnugchilor

gi cad inainte de a se putea ageza. Mai

rn u lt, mu i r ap orteazd, experienf e hal uc i natorii in timpul atacului ca qi cum realitatea e inlocuita cu vise foarte vii de tip REM. Narcolepsia se transmite ereditar gi existi probe cd o gend specifica sau o combinalie de gene este susceptibila de producerea acestei tulburdri (Hobson, 1988). Prin apnee, individului i se opre$te respirafia in timpul sonrnului. Existd doud cauze ale atacului de apnee: I ) creierul nu
11

Dernent, 1974). Problema poate

lumina sau sornnul nelinigtit
ca veghe sau cd
sLrnt

fi

cd

resimfite

unii indivizi igi arnirrtesc

numai tirnpul petrecut in veghe gi cred cd nu au domit, irrtrucAt nu au nici o amin-

reuqeqte sb transmitd semnalul ,,respira{ie"

tire sd

fi licut acest lucru. Tabelul

6.1

cdtre diafragmd gi ceilalti rrugchi implica{i

oferd unele informalii despre nrodul in care ne putern asigura cd avem un soml.l odihnitor.

in respiratie. astfel cauzdnd oprirea respira{iei; 2) rnugchii din partea superioard a

I

Atacul narcoleplic (n. tracl.)

254

I nlrodttcere

in psihologie

Tabelul 6.1. Sfaturi pentru un somn bun in timpul nop{ii. Existii o inlelegere destul de mare intre cercetdtori Si clinicieni cu privire la modalitatea de a evita prr,tblenrele legate de sontn. Aceste
recomanddri sunt prezenlate sumar in acest tabel; unele sunt bazale pe cerceliiri acluale, iar altele sunt simple opinii ale experlilor in domeniu. (Dup[ Pion, 199 1)

PROGRAM REGULAT DE SOMN. Stabilili un program regulat de mers la culcare gi de trezire. Puneli ceasul sa sune lap anumittr orA in fiecare dimineald gi trezili-vA la ora fixatd, indiferent cdt de pulin ati dormit. Fili consecvent in ceea ce privegte somnul de dup6-amiaz6. Dormili dup6-arniaz[ sau nu; cdnd somnul in aceastd perioadd a zilei este doar ocazional, s-ar
putea s5 nu dormili bine noaptea respectivd. De asemenea, trezirea la ore tdrzii in zilele de sfbrgit de sdptdrndni poate dezechilibra ciclul de somn.

ALCOOLUL $I COFEINA. Consumul unuipdhlrel de alcool inainte de culcare va poate ajuta sf, adormili, dar va tulbura ciclul de sornn gi poate cauza trezirea mai devreme in ziua urmitoare. ln plus, evita[i biuturile cofeinizate (cum ar fi cafeaua sau cola) cu cAteva ore inainte de culcare. Cofeina acfioneazd ca un stimulant chiar gi asupra acelora care pretind ca nu sunt afectali de ea, iar organismul are nevoie de 4-5 ore pentru a elimina cantitatea de cofeind din s6nge. Dac6 trebuie neaparat sh be{i ceva inainte de culcare * incercali laptele; existd o dovadi clar6 care sus{ine vorba din popor c6 un pahar cu lapte inainte de culcare te ajut6 sf, adormi.
CONSUMUL DE ALIMENTE INAINTE DE CULCARE. Nu mdncalipreamult inainte de a vd duce la culcare, deoarece aparatul digestiv are de lucru cdteva ore dupd aceasta. Dacd neapdrat dorili sd mdncali ceva inainte de culcare, luati o gustare u$oarA.

EXERCITII FIZICE. Exerciliile fizice regulate vd vor ajuta sd dormi{i mai uqor. insd nu vd angaja{i la exercilii dificile chiar inainte de culcare.
PASTILE PENTRU SOMN. Fili precaut la folosirea pastilelor pentru somnl Orice tip de pastild tinde sd dezechilibreze ciclul de somn, iar folosirea pe termen lung duce inevitabil la insomnie. Chiar gi in noplile dinaintea examenelor, evitali folosirea pastilelor pentru somn. O noapte grea tinde sd nu afecteze perfonnanfa din ziua urmdtoare, in timp ce ame{eala produsd de consumul unor astfel de pilule o poate afecta.

RELAXAREA. Evita{i g6ndurile stresante inainte de a merge la culcare gi angajafi-vi in activitAli ugoare, care vd ajutl sd vd relaxa{i. incercali s5 faceli acelagi lucru in fiecare sear6 inainte de a merge la culcare, cum ar fi o baie fierbinte ori audilia unei melodii relaiante. Ciutali ca temperatura camerei s5 fie cAt mai confortabild gi sd rdm6nd constant6 pe timpul noplii.
CAND TOTUL E$UEAZA. Dacd sunteli in pat gi aveli probleme in a adormi, nu vd ridicali. Stali in pat gi relaxali-vi. Dar dacd gi acest lucru egueazd gi devenili tensionat. atunci, pentru o scurt6 perioad6, dali-vdjos din pat gi executa[i o activitate odihnitoare care sa reducd anxietatea. Sd l-ace[i flotdri sau altceva asemanator pentru a vd relaxa nu e o idee tocmai bun6.

ConStiinla Si stdrile sale modificate

255

gatului devin prea relaxati, permilAnd inchiderea parliald a traheei, astfel inc6t rnugchii respiratori sunt obligali sd forfeze intrarea aerului, ceea ce cauzeazil colapsul total al ciilor respiratorii. in timpul apneei, nivelul oxigenului din sAnge scade dramatic, fapt ce conduce la secrelia hormonilor de urgen[a.

Tofi oamenii viseazi? Degi rnulli

oa-

Aceastl reac(ie provoacd trezirea subiectului pentru a putea respira din nou. Majoritatea oamenilor au cAteva apnee
pe noapte, dar persoanele cu problente severe de somn pot avea cAteva sute de apnee

pe noapte. La fiecare apltee, acegtia se trezesc pentru a-gi relua respiratia, insd aceste treziri sunt atAt de scurte, incAt nu
sunt congtienfi de ele. Rezultatul este acela

cd persoanele care suferd de apnee pot

petrece 12 ore irr pat in fiecare noapte, iar a doua zi pot sd fie incd sorunorogi, incAt sd adoannd chiar gi in toiul unei conversalii (Ancoli-Israel, Kripke, Mason, I 987).

din somu este intdlnitd mai frecvent la cei in vArst6. Pilulele pentru
Apneea
inducerea sonrnului fac trezirea rnai dificild, rndrind perioadele de apttee (timp in care creierul este privat de oxigen), care se dovedesc uneori a fi fatale.r Faptul cd oamcnii nu reu$esc sd se trezeascd constituie probabil una din cauzelc principale de deces in timpul somnului.

meni nu-gi amintesc diniineaqa visele, dovada sornnului REM sugereazd faptul cd cei care nu-gi amintesc visele, viseazd la fel de rnult ca gi cei care-gi ar.r-rintesc visele. Dacd luati persoane care alr jurat cd nu au visat niciodata, le ducefi iutr-uu laborator de cercetare a somttului gi le trezili dintr-un sonrn REM. veti observa o ratd a raportdrii visului comparabilS cu cea a altor persoarle. Dacd cineva spune ,.Nu am visat niciodat5", acest lucru inseamnd ,,Nu-mi pot aurinti visele". Cercetatorii au proplls rnai mLrlte ipoteze privind diferenlele de reamintire (de raportare) a visr-rlui. O posibilitate este aceea cd indivizii care nu-gi amintesc visele au mai rnulte dificultali in amintirea viselor comparativ cu cei care igi arrirttesc. O altd ipotezd sugereazd faptul cd unii oameni se trezesc ugor in tintpul sonrnului REM gi astfel i9i amintesc rnai ntulte vise decAt aceia care dortn profund. Modelul general acceptat privind atnitttirea visului
sus(ine ideea cd ceea ce se intimpla itr tnorrentul trezirii reprezintd f'actorLrl crucial.

Visele
Visarea este o stare rlodificatd de congtiirr{d, in care fanteziile gi irnaginile rnemorate sunt temporar confundate cu rea-

Potrivit acestei ipoteze, inlormaqia visului nu este consolidatd, dacd imediat dLrpd visare apare o scurtd perioadd de trezire confuzi (Koulak 9i Goodenough, 1976; Hobsotr, 1 e88).

cAT nn MULT DUREAZA VISELE?

Unele vise par a se petrece aproape instantal'leu. Ceasul degteptdtor suna gi ne treziur cu amintirile unui incendiu care izbucrregte, cu maginile pornpierilor care sosesc in sunetul sirerrelor. Deoarece soneria ceasului inca mai sund, ne ddm searla cd acest sunet trebuie sd fi produs visul. Cercetdrile sugereazd c[ soneria ceasului deqteptdtor sau un alt sunet reintegreazd o scend cornpletd a viselor anterioare. Aceastd experienfd are corespondenta ei in timpul stdrii

litatea extenr6. Cercetdtorii nu au reugit

incd sd inleleagd de ce oarnenii viseazl, gi rnai ales, de ce oamenii viseazd ceea ce
viseazd. Cu toate acestea, rnetodele moderne de cercetare au rdspurrs la marile intrebdri cu privire la visare.
i Sindromul mor{ii subite nocturne inexplicabile

(n. trad.)

256
de veghe, cdnd un singur indiciu de reactualizare poate accesa o amintire bogatd care necesitd un anumit timp pentru a o povesti. Durata unui vis poate fi dedusd dintr-un studiu asupra somnului REM in care subieclii au fost trezili din somn qi ruga{i sd interpreteze scenic ce au visat (Dement gi Wolpert, 1958). Timpul care le-a fost necesar pentru a mima visul a fost aproape acelaqi cu durata perioadei de somn REM, ceea ce aratd cd incidentele derulate in timpul visdrii dureazd aproximativ la fel cAt cele din realitate.

I ntro duc er e in ps i ho lo gie

intr-unul din visele lui Brown, acesta a descoperit cd visa gi a decis sd sune la o stalie de taxi ca un indiciu al controlului
sdu asupra evenimentelor. CAnd s-a cdutat

in buzunar

sd vadd daci are ceva mlrun{ig pldteascd goferul, a g6ndit cd s-a trezit. Apoi a gdsit monezile risipite prin pat. In acel moment, cAnd s-a lrezil intr-adevdr, era tol6nit intr-o pozilie diferitd 9i, desigur, {brd vreo monedd.

si

igrol,u sEAMA oAMENIIDE FA_PTUL CA IN ACEL MOMENT VISEAZA?

Rdspunsul la aceastd intrebare este: ,,CAteodatd da". Oamenii pot fi inv[!a!i sd recunoasci momentele in care viseaz6, iar congtien{a lor sd nu intervind in cursul spontan

PUTEM CONTROLA CONTINUTUL VISELOR NOASTRE? Psihologii au demonstrat cb este posibil un control asupra visul ui prin sugestionarea subiecli lor inainte de a adormi, iar apoi prin analizarea con-

al visdrii. De exemplu, subieclii au fost

antrena{i sd apese pe un buton atunci cAnd iqi dau seama c[ viseazd (Salamy, 1970).

linutului viselor. intr-un studiu amdnun{it privind sugestia implicitd pre-vis, cercet6torii au testat efectul ,,ochelarilor cu lenti16 rogie" timp de cAteva ore inainte de somn. Degi nu s-au l}cut sugestii de facto, iar
subiec(ii nu au gtiut scopul experimentului, mulli dintre indivizii testali au raportat
cd imaginea viselor a avut o tentd rogie (Roffwarg, Heman, Bowe-Anders, Tauber,

Unii indivizi au vise ,,lucide"l, in care evenimentele par atdt de firegti (lipsegte caracterul bizar gi ilogic al visului), incAt au impresia ci sunt treji 9i congtienli de acestea. Doar la trezire igi dau seama c5 a fost un vis. Acegti ,,visdtori" raporteazd diferite ,,experimenteo' pe care le fac in visele lor pentru a determina dacd sunt treji sau viseaz6. Fiziologul olandez van Eeden (1913) a fost unul dintre primii care a oferit o explicalie precisd privind inilierea acliunilor in visul lucid gi a demonstrat cd
aceste evenimente nu apar in mod normal. intr-un raport ulterior, Brown (1936) descrie un experiment standard in care sdrea gi incerca sd rSm6nd suspendat in aer. Dac[

acest lucru ii reugea, gtia cd a visat. $i Brown qi van Eeden raporteazd o ,,trezire falsd" in timpul visului. De exemplu,
I

I978). intr-un alt experiment ce viza efectul unei evidente sugestii pre-vis, subieclii au fost rugali sd incerce sd viseze despre o caracteristicd a personalitalii pe care ei ar fi dorit sd o aib6. Majoritatea subiec{ilor au avut cel pu{in un vis in care trisdtura doritd putea fi recunoscutd (Carlwright , 197 4). Sugestia posthipnotici este o altd modalitate de a influenla con{inutul visului. intr-un studiu extensiv care folosegte aceastd metod6, povestirea detaliatd a visului a fost sugeratd subieclilor puternic impresionabili. Dupd sugestie, subiectul a adormit pAnI c6nd a fost trezit din somnul REM.
Unele din visele rezultate reflectd aspectele tematice ale sugestiei lbrb a include multe elemente specifice ale sugestiei, in timp ce alte vise oglindesc elemente specifice ale sugestiei (Tart giDick, 1970).

Corespunzdtoare perioadei cu motilitate oculard

din somnul REM, dupa Aserinsky, 1967 (n. trad.)

ConStiinla Si slirrile sale modificate

257
sd nu apard congtiente intr-o formd nedeghizall- evitAnd astfel o posibild aparitie a angoasei sau a sentimentului de vinovdtie. Transformarea con{inutului latent intr-urr conlinut nranifest se realizeazd, prin ,,rnunca de vis", a$a cum a denumit-o Freud, a

Confinutul visului
Teoria lui Freud este una din prirnele incercdri gi cea mai cor.nprehensivd in explicarea corr{inutulLri viselor, 1ir5 a face vreo referire la supranatural - teoria sus[ine cd visele sunt producfii mentale care pot fi in{elese qi interpretate. in caftea sa ..Interpretarea viselor" (1900), Freud a afirmat cf, visul este ,,calea regald ce duce la cunoagterea activit5tilor incongtiente ale psihicului". El a sus{inut cd visul este incercarea deghizatd de satisfucere a unei dorinle. Prin aceasta, in{elegea cb visul are
legdturf, cu dorin{ele, trebuinfele sau ideile pe care indivizii le considerd inacceptabile gi care sunt refulate in irrcongtient (de exem-

cdrei functie este de a cifra gi a deghiza rnaterialuI in inconqtient, irrtr-un asemenea mod incdt sb poatd ajunge in congtiintd. Cu toate acestea, cdteodatd rnunca de vis egueazd gi angoasa il trezegte pe.,visdtor". Visul exprimd in esen{d satisfacerea dorin{elor sau a trebuin{elor care sunt prea dure-

la sentimettte de virrov6{ie atunci citrd sunt recul.loscute

roase sau care conduc
conqtient (FreLrd, I 933).
Partea cogrritivd a visdrii rolul acesteia in rezolvarea problemelor qi in gdndire este din ce in ce rnai recunoscutd (vezi discu{ia criticd,,,'l'eoriile somnului cu vise"). Degi psihologii cognitivigti resping multe din ideile lui Freud, acegtia au recurroscut cd teoria sa are aspecte cognitive.

plu, ata;amentul erotic al copilului fa!6 de pdrintele de sex opus). Aceste idei gi dorin{e reprezintd con{inutul latent al visului. Freud a folosit metafora ,,cenzorului"
pentru a explica transfonnarea con{inutului latent in con{inut manifest (personajele gi evenimentele care alcdtuiesc relatarea efectivd a visului). in consecin{6, Freud a spus

cd ,,cenzorul"

protejeazd pe cel care doarme. perrni{Andu-i sd-qi exprirne sirnbo-

il

lic impulsurile refulate, pentru ca acestea

De fapt accentul pus de Freud pe trausformdrile gdndirii prin asocia{ie liberd merge mai depafie decdt afirma{ia suprasimplificata cd toate transfonndrile din vise pot fi explicate ca satisfacere a dorinlei.
reorganiza vasta arie de infornralii care s-au acumulat in tirnpul zilei. Potrivit acestei teorii, creierul este ca un computer dotat cu o banci mare de date gi cu o reGa bogatd in programe de control. Unele din aceste programe sunt mogtenite (instinctive), altele sunt invilate gi continuu modificate de experienli. Somnul, in special REM, este perioada in care creierul se afltr in afara activitdtii sale obi;nuite - se izoleazd. de cdile neuronale senzoriale gi

Teorii sle somnului cu vise

in ultimii ani au fost elaborate diverse teorii

gi s-au intreprins numeroase cercetdri. Aici

vom descrie sunrar doud teorii privind somnul

cu vise, una propusS de Evans in 1984, care analizeazd, lucrurile din perspectiva cognitivist6, gi alta descrisd de Crick gi Mitchison (1983. 1986), din perspectiva neurobiologic6. Teoria lui Evans privegte somnul ca pe o perioadd in care creierul se detageaz6 de lurnea externf, 9i folosegte acest timp pentru a tria gi

motorii.

in acest timp. banca de date gi figierele programelor sunt deschise 9i devin disponibile
pentru schimbare qi reorganizare, conform experienlelor din tirnpul zilei. in teoria lui Evans se spune cd nu suntem congtienfi de procesarea ariei de informalii ce

258
aie loc in timpul somnului REM. Cu toate acesin timpul visdrii creierul revine pentru scurtb vreme [a activitatea de tipul celei din starea de veghe, astfel incdt psihicul con;tient observd un mic egantion de programe in func;iune. Creierul incearcd sd interpreteze aceastd inforrnalie in acelagi fel in care ar interpreta stimulii venili din mediul extern, ddnd na;tere unui tip de pseudoeveniment care caracterizeazd visul. Astfel, visele nu sunt altceva dec6t un mic subgrup al unei vaste cantitdli de infor-

Inlrodtrcere in psihologie
nu este altceva decdt o descdrcare spontand a neuronilor. necesard curf,tdrii zilnice a retelei.

tea.

Aga cuin am observai mai devreme, cre-

ierul este foarte activ in timpul somnului REM, fiind ocupat cu senrnale neuronale care trec din trunchiul cerebral spre cortex. Potrivit teoriei, aceste semnale gterg intr-un anume fel asocialiile false ale memoriei formate in timpul zilei precedente; ne trezirn cu reteaua curd!at[. creierul fiind astlel pregbtit pentru noi acumuldri de informalii.
Crick
gi

malie ce este scanatA gi sortatd

in timpul

Mitchison sugereazd de asemenea cd

somnului REM, o licdrire momentanA a psihicului conqtient de care ne aducem aminte atunci c6nd ne trezim. Evans este de pdrere cd visele pot fi utile la deducerea intregii arii de procesare apdrutd in timpul somnului REM, dar aceste vise reprezintd un e$antion extrem de mic pe care se pot intemeia rationamente. Crick gi Mitchison igi fundamenteazAteoia pe faptul cd scoarla cerebrald, spre deosebire de alte pirli ale creierului, integreazd numeroasele relele neuronale interconectate, in care fiecare
celuld nervoasd are capacitatea de a o excita pe alta. Autorii consider6 cd amintirile sunt codate in aceste retele. cu neuronii gi sinapsele lor reprezentdnd diferitele trdsdturi ale unei anrintiri. Aceste re{ele sunt ca nigte pdnze de pdianjen. iar atunci cdnd o pafte din pdnzd este excitatf,, sd zicem la auzul unor note muzicale, un impuls nervos traverseazi releaua, favorizdnd reproducerea melodiei. Problema acestor sisteme de re{ele este aceea cd ele nu mai func{ioneazi la parametri optim i atunci cdnd are loc orsupraincdrcare cu informalii din afar6. Prea multe informalii intr-o singurd retea pot produce asocialii bizare (fantasme) la unii stimuli, acelaqi rdspuns (obsesii) indiferent de stimuli, ori asociagii (halucinafii) ce pot fi declanqate in absenla oricdror stimuli.

a incerca sA ne amintim anulnite vise aspect cheie in psihanalizf, * nu este o idee tocmai bun6. Autorii cred c5 o astfel de reamintire poate ajuta la ref inerea unor
rnodele de 96ndire care mai bine ar trebui sb fie uitate; ci cit pattern-urile de gindire sunt nrai veritabile cu atat sistemul incearci sd le
selecteze mai bine.

Cele doui teorii au c6teva aspecte in co-

mun, insd existd o diferenld clar[ intre ele. Evans considerl visele congtiente ca un indicator de suprafa!5 a proceselor reorganizalionale ce au loc in timpul somnului REM, in timp ce Crick gi Mitchison sugereazd cd visele sunt ceva mai mult dec6t un fapt intdmplator. {brd

conlinut real. Dar ambele teorii considertr ci sornnul REM joacd un rol irnportant in stocarea informaliilor gi in pregdtirea creierului de pe o
zi pe alta pentru a face fala noilor acumulari de informalie. insa nici o teorie nu atribuie viselor o bogattr simbolisticd qi un in{eles ascuns, a$a cum o face abordarea psihanaliticd in analiza

conlinutului viselor,

Pentru a lace lald unei supraincdrcdri de infbrmafie, creierul are nevoie de un mecanism redundant, Un astfel de mecanism poate opera eficient atunci cdnd sistemul este izolat de canalele informa{ionale externe gi ar trebui sd aibd o modalitate de activare spontan6 a re(elei care sd elimine conexiunile false. Mecanismul

propus de Crick

gi Mitchison se referd

In uma cercetirilor pe animale, Winson 990) ne oferd cateva dovezi interesante care se sprijinS pe aceste doul teorii ale visului. Cheia acestei activitAli este o unicd undd cerebrald, cunoscutd sub denumirea de ritm teta. Acest ritm cerebral de 6 Hz EEG pus in migcare de neuronii trunchiului cerebial pout. h observat in hipocamp, o structurd cerebrald implicatb in formarea memoriei de lungd dumt6. Winson crede cd la un animal in stare de veghe, ritrnul teta ,,eticheteazd" intrarea informafiei vitale necesard supravie{uirii ani(
I

la

somnul REM: calitatea halucinatorie a viselor

malului, iar aceastd informalie etichetatd este cuplati mai tdrziu la memoria de lungd durat6"

ConStiinla Si stdrile sale modificate

259

in timpul somnului REM. Winson a scos in

eviden{6 faptul ci ritmul teta este observat la animalele in stare de veghe numai cdnd acestea sunt angajate in activitdli vitale pentru supravieluire; de exemplu, ritmul teta apare la pisici atunci cdnd acestea urmdresc prada. Winson a
i
I
.

a ardtat cd numai aceia care au avut o

descdrcare puternici in timpul zilei descarcd iarigi

in

perioada somnului REM

al

animalului.

descoperit cd aceiagi neuroni cerebrali ce au fost activafi de un stimul specific prezentat ani-

malului in stare de veghe (timp in care a fost

prezent ritmul teta). sunt reactivali in timpul sornnului REM. Ritmul teta este intotdeauna prezent in somnul REM gi absent in somnul NREM. Monitorizdnd neuronii cerebrali. Winson

Existd unele probe care sugereazd faptul cd un mecanism asemf,ndtor poate opera gi la fiinlele umane, iar acel ritm teta intr-adevdr ac{ioneazi la ,,etichetarea" unei intrdri de informalie importanta, ce va fi procesatd mai tdrziu in cadrul somnului REM. Astfel, visarea poate necesita

cuplarea noilor inlormalii cu anrintirilc rnai vechi, proces care poate explica de ce visele irnplicl deseori un amestec de dificultdli curente gi experienfe din copildrie.

Substanfele psihoactive
Din timpuri strdvechi, omul a folosit diferite substan{e pentru a-gi alterar propria
ce au apdrut

in ultimii peste 40 de ani cu privire la modelele de cornportamettt le-

t
i

- pentru a se stitnula sau relaxa, pentru a-gi induce somnul sau peutru a-l preveni, pentru a ir-rtensifica percep{iile obgnuite, ori pentru a-gi produce halucina{ii. SubstanleIe care afecteazi comportarnentul, congtiinfa gi dispozilia psihica sunt denumite psihoactive. Acestea includ nu numai drogurile cum
stare de congtiin!6

gate de consur.nul de droguri. In 1950 foar-

te pufini oameni foloseau droguri (altele decAt ligari gi alcool). Cu toate acestea, din 1950 ne-am transfonnat dintr-o societate relativ liberd de droguri, intr-o societate
consumatoare de droguri. Nurnerogi factori

au contribuit la aceastd schimbare.

De

]
r
a a

sunt heroina gi rnarijuana, ci gi tranchilizantele, stimulantele gi alte substanle bine cunoscute precum alcoolul, tuturrul gi cafeaua. Tabelul 6.2 prezintd gi clasificd substan{ele psilroactive care sunt folosite in mod curent gi abuziv. Poate fi destul de dificil pentru studen{ii de astdzi sd aprecieze schimbarile majore
' in numcroase lucrdri de spccialitate nu se face distinclia intre slare ..alteratd" gi stare ..modificatd" a congtiinfei. In acest sens sunt necesare uncle explicafii: ,,starile nrodificatc ale conqtiintei" indich acele modificiri normalc clinic, fird intervenlia unui agent nociv, agresiv; ..starile alterate ale congtiin{ei" reflectd intr'rr entia unui agent cu caraclcr nociv asupra congtiin[ei in arrsarrblu. De excmplu. son.rnul normal. fiziologic, estc o stare modillcatd a conptiinlei. in tinrp ce corla produsi dc un accidcnt sau stdrile eulorice produse de droeuri sunt stf,ri alterate alc
constiinlci (n. trad.).

exemplu, din anul 1950 a inceput utilizarea pe scard larg6, a tranchilizantelor in tratamentul bolilor mintale gi al problenrelor emofiorrale; iar aparilia in 1960 a contraceptivelor orale a schirnbat mult atitudinea

omului fatd de droguri. Drogurile au devenit o op{iune accesibild de a rezolva unele probleme - in{elegAnd prin acestea altele decAt bolile ftzice.ln anii '60 gi '70 arnericanii au explorat noi stiluri de via{d, in unna inlesnirilor furnizate de transport gi de extinderea piefelor de munc5. O datd cu cregterea tirnpului liber, oamenii au cdutat

I
t-

l.

ir

r-

,,senza{ii" noi, iar consumul drogurilor in scop recreativ a devenit o astfel de ,.senza\ie". Din aceste motive, folosirea drogului, in special de cdtre tineri, a crescut constant in anii '60 gi '70. Cu toate acestea, in anii '80 consumul de droguri a inre-

260
gistrat o pantd descendentd, graduald, care a continuat in anii '90 (fig. 6.5). Factorii care au contribuit la acest declin sunt numerogi, dar cu siguran{d cd unul dintre acegtia a fost cregterea semnificativd a numdrului de persoane tinere care cred cd folosirea drogurilor, chiar qi experimental, este ddundtoare. Un alt factor este acela
legat de interesul pentru sdndtate qi educa{ie fizic6,. Cu toate acestea, dintre fdrile industrializate ale lumii, SUA are cea mairidicatd cotd privind consumul de droguri (Johnson, O'Malley, Bachman, 1992). Se considerd cd drogurile enurnerate in tabelul 6.2 afecteazd comporlarnentul gi congtiinfa, intrucAt acestea aclioneazd pe cdi biochimice specifice asupra creierului. La consurn repetat, un individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare

Introducere in psihologie

continuu individul trebuie sd ia din ce in ce mai mult drog pentru a avea acelagi efect)

gi prin simptomul de intrerupere (dacd folosirea drogurilor este intreruptd, persoana prezintd reac{ii fizice gi psihologice neplScute). Dependen{a psihologicd se referd la nevoia care se dezvoltd prin invdlare. Persoanele care folosesc in rnod obiqnuit un drog pentru a reduce simptomele
anxioase, pot deveni dependente de acesta, chiar daci nu dezvoltd o nevoie fizicd. De exemplu, furnltorii de marijuana nu par sI

dintre aceste droguri. Dependen{a fizicil, denumitd gi adicfie, se caracterizeazd prin

dezvolte toleranfd fa(a de drog, acegtia avdnd sirnptome minime de sevraj. Totugi, un individ care inva{d sd consurne marijuana, atunci cArrd este pus in fa{a unor situa(ii stresante, va renunla cu greu la acest obicei. Consumul anumitor droguri, precum alcoolul, duce de la dependen{a psihologicd la dependen\a fizicd, din ce in ce mai mult, pe mdsurd ce substan{a este consumatd.

toleran{I (ceea ce inseamnd cd la consum

'c

(6

ii,r .:it:t(J.

;L

o o

Fig. 6.5. Consumul ilicit de droguri. Procentajul elevilor din liceele americane care au raportat consumul unui drog ilicit pe o perioadd de 12 luni inainte de absctlvire. Drogurile includ marijuana, halucinogene, cocaina, heroina Si alte opiacee, stimulante, sedative Si tranchilizante.
(Dupd Johnson, O'Malley, Bachman, 1992)

Constiin{a Si starile sale ntodificate

261

Tatrelul 6.2. Substan(ele psihoac-

tive care sunt folosite in mod excesiv in viata de zi cu zi

SEDATIVE
Alcool (Etanol)

Sedativele
Sedativele sunt substante care scad activitatea sisternului nervos central gi care includ tranchilizantele rninore, barbituricele gi alcoolul etilic. Cel nrai folosit dintre
acestea este alcoolul. Aproape fiecare so-

Barbiturice
Nembutal
Secobarbital

cietate, primitivd sau indr,rstrializatd consumd alcool.

Alcoolul poate fi produs prin fermentarea cerealelor

Tranchilizante minore
Meprobamat
Diazepam

fructelor - gi a legumelor - cartofi. Prin procesul de distilare, conlinutul alcoolic al bduturii ferstruguri, mere, prune rnentate poate

secar6, grAu, porumb

OPIACEE (NARCOTICE) Opiul

qi

fi mdrit pentru a obline tari", gen whiskey sau rom. ,,bduturile

EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL. in cantitali mici, se pare cd alcoolul sporegte energia individului,
face sd se simtd plin de viafa gi sociabil. In realitate, este ul1 sedativ al sistemului nervos central, nu un stimulant. Efectul inilial de stimulare al alcoolului se crede cd apare
^il

deriva{ii sIi

Codeina

Heroina

Morfina Metadona

STIMULANTE
Amfetamine
Benzedrina Dexedrina Metedrina Cocaina

din cauzd cd sinapsele inhibitorii de la nivel cerebral sunt suprimate pulin nrai
devreme decAt cele excitatorii. Dat fiind faptul cd neuronii cerebrali menfin un echi-

Nicotina Cofeina

libru strAns intre excitafie gi inhibilie, suprimarea sinapselor inhibitorii are ca efect o senza{ie de excitare sau stimulare.
Totugi, sinapsele excitatorii vor fi gi ele suprimate in curAnd; efectele stimulatoare
dispar, cauz6nd o stare de somnolentd li o func{ionare mai redusd in plan senzorial gi rnotor. Mf,surarea cantitAtii de alcool din aerul expirat (ca in utilizarea analizorului de respira{ie) oferd un indiciu precis al cantititii de alcool in sange. Prirr urrnare, este utor sd determirrini relafia dintre concentra{ia de alcool in singe (CAS) 9i compor-

HALUCINOGENE
LSD
Mescalina

Psilocibina Fenciclidina (PCP)

CANNABIS Marijuana
Hapig

tarnent. La

o concentrafie de

0,3-0.5%o

alcool in sdnge (30-50 de miligrarne de alcool/1000 niililitri de sdnge), alcoolul

262
produce ameteli, relaxare gi eliberarea inhibiliilor. Oarnenii spun lucruri pe care in mod obignuit nu le-ar spune; ei tind^sd devin[ mai sociabili gi mai expansivi. Increderea de sine poate sd sporeascd, in tirnp ce reactiile motorii incep sd incetineascd (un cuplu de efecte care pune in pericol via{a unui gofer). La un nivel al CAS de l%0, func{iile senzoriale qi motorii sunt serios afectate. Limbajul devine greoi, iar oatnenii au dificultili in coordonarea miqcdrilor. Unele persoane au tendinfa de a fi supdrlcioase gi agresive; altele sunt tdcute qi morocbnoase.

Introducere in psihologie declaratd ca intoxicatd? Relatia dintre CAS

gi consumul de alcool nu este

simpla.

Aceasta depinde de sexuI persoanei, greutatea corporald gi viteza de consumare. VArsta, metabolismul individului qi experienfa in consumul de alcool sunt al{i factori ce trebuie luafi in considerare. Degi efectele consumului de alcool sunt extreln de variate, o pafte din ele sunt prezeutate

La urr nivel

de2o/oo,

bdutorul este putemic

4o/oo

poate cauza moartea. Declararea legald a intoxica{iei etilice in majoritatea statelor este la o concentralie de alcool in sAnge de 1%0. Care este cantitatea de alcool pe care o persoand poate sI o collsurle fbrd a fi legal afectat, iar un nivel mai mare de

in figura 6.6. Mai rnult decdt at6t, nu este adevdrat cd berea sau vinul sunt rnai pu{in capabile sd imbete pe cineva decAt o fac bduturile tari. Un pahar de 4 uncii cu vit.t (o uncie :28,35 g / 4 uncii : 113,4 g) 9i 1,2 uncii de whiskey de 80o (e 34 g) au aproximativ acelagi conlinut de alcool gi
cam acelagi efect.

CONSUMUL DE ALCOOL. Consumul de alcool este considerat de majoritatea studenfilor ca

o parte integrantd

2'r 45 1 n ll iii!,iiiiii 54 I 2= .q= l< 63 1, 2 S.:= 1. Lrj 72:1 lr 2 F F 82 ,;,,:1 2 *i 4l l 91,l 12 x. 3 * o 100 . t 2 109:t 2
r

ifrl,'d

UJ

condusul maginii CAS pSnd la 0,5 o/oo

Atenfie la

DePrinderile de a conduce

Nu conduceti

sunt afectate
0,5-0,9o/oo

de la loloo in sus

Fig. 6.6. CAS gi consumul de alcool. Valorile aproximative ale CAS in fttnclie de consuntul de alcool intr-o perioadd de 2 ore. De exemplu, dacii ave1i o greutate de zB2 kg Si api bdut I halbe de bere in doud ore, CAS-ul duntneavoaslrd pctate fi cuprins intre 0,5%o :Si 0,9%o, iar abilitdyile dumneat)ostrd de conducere a ntasinii pot fi serios afectale. $ase halbe de bere consumate in acelasi timp, de doud ore, duc la o CAS de ntai mult de l%o - nivelul acceptat ca dovadd a i nt ox ic dr i i. (Dupd,,National Highway Traffi c Safety Adrn inistration")

t<

ConStiinla Si stdrile sale modificate

263
socia-

.S

vietii sociale. Acesta favorizeazd

a.
t_

Si

te te in in
\l

bilitatea, calmeazd tensiunile, elibereazd inhibiliile 9i irr general se adauga distractiei. Totugi, consurnul de alcoolin via{a sociald poate crea probleme de tipul: tirnp pierdut pentru studiu, performan{e mici la examen datoritd mahmurelii gi controverse sau accidente in timpul intoxicafiei. Cele mai serioase problerne sunt accidentele. in
legdturd cu accidentele de rnagind, alcoolul este prirrcipala cauzd a rnorlii la vArstele cuprinse intre l5 gi 24 de ani. CAnd vArsta legal6 privind corrsur.nul de alcool a fost coborAtd in diferite state de la21 la

unei tendinle de scddere treptatd (Johnson. O'Malley gi Bachman, 1992). Propor{ia bdutorilor printre str.rden!i este chiar mai ridicatd, iar rata de scddere este mai micd. De exemplu, in I99I I5o/o dirftre studenfi au afirmat cd au consumat alcool in lurra precedentd (procent mai mic decdt irr 1982, care a fost de 830/o), iar 4lo/o atr raportat cd au bdut la cel pulin o petrecere in curs de doud sdptdmAni (mai rnic, fafd de 45o/o in 1986). Procentul de studenli im-

plicali in consumul de alcool la chefuri

este uirnitor de mare in cornpara{ie cu procentul reprezentAnd alte persoane de ace-

.:

l8 ani,

ru
Si

accidentele de trafic fatale ale tinerilor

intre 18 gi 19 ani au crescut cu 20 pAnd la

50%. Dupd ridicarea pragului vArstei rnirrime pentru consurlul de alcool, in majoritatea statelor numdrul accidentelor de trafic
a scdzut.

1-

Aproximativ '/.r dirr adullii americani

relateazi, cA au consurrat alcool. Cel pu{in l0% din acegtia au problerne sociale, psihologice sau rnedicale rezultate in urma consumului de alcool. Probabil jumdtate dirr acegti 10% sunt dependenli fizic de alcool.

Consurnul bduturilor tari sau pe timp indelungat poate cauza probleme serioase pentru sdndtate. Hipertensi unea arteriald, accidente vasculare cerebrale, ulcerele, cancerele gurii,

eagi vArstd (410% perrtru studenli Si 32% pentru al1ii, in 1991). in mod cert. consumul bduturilor alcoolice in cxces este o problemd niajord pentru studeuli (Johnson, O'Malley qi Bachrnan, 1992). Au fost luate numeroase mbsuri pentru a facc fa{d acestei problerne. Un numdr rnare de universitdli nu n-rai perrnit consumul alcoolulLri in campus. Altele au luat o pozilie mai agresivd. In Ner.v Jersey, Universitatea Rutgers a infiinlat un progralr de recuperare a studen{ilor dependen[i de alcool gi droguri; intre orele de curs ace$tia pot asista la qedinfele de consiliere {ird a pdrdsi canrpusul. Eforturile colegiilor gi uni-

gAtului gi stornacului, ciroza hepatica

gi

depresia sunt adesea asociate cu consumul regulat de cantitdli substan{iale de alcool. Consumul de alcool este larg rdspAndit printre tinerii sub 2 I de ani, cu toate cd s-a

inregistrat un declin modest la elevii de liceu. Raportul procentelor cu privire la cel pufin o ocazie de,,chefcu bduturS" (o petrecere unde s-au biut 5 sau mai multe bduturi una dupd alta), aratd de asernenea o scddere

dela4lYo in 1983 la3lYo in 1991. Degis-a interzis vdnzarea alcoolului cdtre liceeni,
aceste procentaje incd reprezintd cote foafte

versitdlilor au fost intensificate din 1989 prin ,,Drug Free School and Canrpuses Act" (Legea Scolilor Si campusurilor Jiird droguri),lege care cere institufiilor sd intreprindd at6t programe de educafie cu privire la consumul de alcool, cAt gi servicii de consiliere care sd fie accesibile studeniilor qi angajafilor. De asemenea, alcoolul este un factor de risc pentru dezvoltarea lZtului. Marnele care beau mult sunt predispuse la pierderi repetate de sarcind sau la nagterea unor
copi i subponderali. C ircumstanta derrumitd

sindromul alcoolic al fdtuluir

I

care

se

ridicate ale consurnului de alcool.

in ciuda

Sau embriopatia alcoolica (n. rrad.)

264

Introducere in ps ihologie

Tabelul 6.3. Semnele alcoolismului. intrebdrile elaborate de cdtre ,,Nalional Institute on Alcohol Abuse and Alcoholisn " ajuld oamenii sd deterntine dacd au sau nu probleme privind consunul de alcool.
Cu cdt descoperi mai devrenre c6 ai o problemi legatd de consumul de alcool, cu atdt ifi va fi mai ugor sd scapi de ea. Mai jos sunt cAteva intrebiri care te vor ajuta sd afli daci egti dependent de alcool sau nu. Este tirnpul sd fii cdt se poate de sincer cu tine insuli - numai tu poli ;ti c6t de afectat egti de rolul pe care il joac[ alcoolul in viala ta.

2. 3. 4. 5. 6. 7.

l.

Existd weo persoanl apropiati care sd fie ingrijoratd de faptul cd bei? Cdnd ai de-a face cu o problemd te refugiezi in biutur6? Egti cdteodatd incapabil s[ faci fata problemelor de la serviciu sau de acasa datorita consurnului de alcool? Ai avut vreodatS nevoie de ajutor medical ca rezultat al consumului de alcool? Ai trdit vreodatd o experienfi de amnezie - o pierdere totalA a memoriei pe fonduI stdrii de veghe - in rimp c" U"it Ai avut vreodatd un conflict cu legea. legat de consumul de alcool? Ji s-a int6mplat adesea si nu-1i pofi gine promisiunile pe care !i le-ai fdcut cu privire la controlul consumului de alcool?
faci ceva inainte ca lucrurile
inrdutS{eascd.

Dac[ ai rdspuns cu DA la oricare din intrebdrile de mai sus, este posibil caviala ta sd fie
afectat[ de consumul de alcool qi ar trebui
sd
sE se

caracterizeazd prin retardare rnintalb gi deforrnalii multiple ale fefei qi gurii - este catnatd, de consur.nul de alcool in tirnpul sarcinii. Cantitatea de alcool necesard producerii acestui sindrom nu este prea bine stabilit6, dar se considerd cd gi cAteva zeci de grame de alcool pe sdptdmdnd pot fi in detrimentul mamei (Streissguth, Clarren,
Jones,1985).

torilor de alcool scade. Prin contrast, alcoolicul menfine sau dezvoltl acest rnodel de comportament, iar in aceastd perioadd
are prima problemI majord datoritd alcoolului. Dupd o perioadd plind de dificultdli. maj oritatea alcoo I i c i I or cauta aj utor inai nte sd implineasc[ 40 de ani. Dacd problernele
cauzate de alcool vor continua, este posibil

ALCOOLISMUL. Sunt multe definilii date alcoolismului, dar cele mai multe dintre ele includ: incapacitatea de a te abline (senza{ia cd nu poate trece o zi lard s6 bei) sau lipsa controlului (incapacitatea de a te opri dupd una sau doua befii intr-un tirnp relativ scurt). Tabelul 6.3 prezintd cdteva intreblri care ajutd la determirrarea semnelor alcoolisrnului. Anii de vArf in ce privegte consumul de
alcool pentru marea majoritate a oamenilor sunt intre 16 gi 25 de ani. Dupd v6rsta de 20 gi pdna in 30 de ani media consuma-

si moard cu 15 ani rnai devreme fa!6 de speranta de via!6 pentru popula{ie in general (Schuckit, 1989).
ca persoana
Degi scenariul de mai sus descrie carac-

teristicile generale ale rnajorititii alcoolicilor, consumul intens de alcool poate progresa, in cazul alcoolismului, la orice vdrst6. Persoanele care au devenit dependente psihologic de alcool - cei care folosesc de obicei alcoolul pentru a face fafd stresului gi anxietdtii - au mari ganse de a devenialcoolici. Acegtia sunt predispugi la uu cerc vicios. RecurgAnd la alcool atunci cAnd sunt corrfrunta{i cu unele problerne, ei le trateazd de fapt ineficient. In

Constiinla Si starile sule nodificate

265
satislbcbtor, el incluzAnd o rrare varietate de droguri ilicite). Opiaceele sunt fblosi-

consecint6, respectivii devin qi mai anxiogi gi inadecvali, consurndnd din ce in ce mai mult alcool irr incercarea de a-gi sus{ine aprecierea de sine. Consumul intens qi prelungit de alcool duce la dependenld fizicd.toleran{a persoanei la alcool creqte, deci trebuie sd consume din ce in ce rnai rnult alcool ca sd aibd acelagi efect - iar individul incepe sd prezinte simptome de intrerupere cAnd se abline de la bdutur6. Simptomele de intrerupere pot varia de la stdri de iritabilitate gi rdu general p6nd la tremur

toare in medicind peutru proprietdlile lor

analgezice, insd datoritd capacitdtii lor de a altera dispozitia psihica gi de a reduce an-

xietatea. au coudus la rlspAndirea collsumului ilegal. Opiul, care este sucul solidi-

gi anxietate intensd. In unele cazuri, ele includ confuzie, halucinatii gi convulsii. Acest sindrorn, denumit delirium tremens (DTs) apare de obicei numai la alcoolicii cronici care au incetat sd mai bea dupd o
perioadd de consum intens (Julien, 1992). Cu toate cd definilia include gi incapacitatea de ablinere de la consuurul de alcool
sau absen{a controlului caracteristic acestui

ficatr al macului opiaceul, con(ine nurneroase substan[e chimice, printre care morfina gi codeina. Codeina, ca ingredient obiqnuit folosit in re{etele impotriva durerilor gi rdcelii, are efecte ugoare (cel putin Ia doze mici). Morfirta gi derivatul ei, heroina', sunt mult mai puternice. Cel mai utilizat drog ilegal este heroina, deoarece fiind mult mai concentratd, poate fi ascunsd mai bine gi introdusd prin contrabandd mai ugor dec6t tnorfina. CONSUMUL DE HEROINA. Heroina poate fi injectata, fumat[ sau inhalatd. La inceput, drogul produce o senza{ie de
bine. Consumatorii experimentati relateazd o stare deosebitd de tremur sau agitalie care dureazd un minut sau doud dr.rpa injectarea intravenoasS. Unii descriu aceastd
senzafie ca o stare de pldcere intensd, simi-

model comportamental, foafte pu{ini alcoolici vor fi vdzu{i in stare de ebrietate pdnd la sfdrgitul vie{ii. Acegtia. de obicei, alterneazd perioadele de intrerupere (sau consum moderat) cu perioadele in care consurld excesiv. DacI nu consumd alcool tirnp de dou6 s[ptarndni sau chiar luni, aceasta nu insearnnd cb individul nu este alcoolic. Probabil cel mai folosit criteriu pentru diagnosticarea alcoolismului este acela dacd alcoolul cauzeazd problerle in activitatea de munc6, sindtate sau in relatiile de familie.

Opiaceele
Opiul gi derivatii sdi cunoscu{i sub denumirea colectivd de opiacee sunt droguri

lard unui orgasm. Tinerii care prizeazd heroin6 au relatat cd au uitat de tot ceea ce le provoca necazuri. Prin urmare, colrsr,rmatorul sirntc o sporire, o consolidare sau o gratificare a forlelor proprii. ntr rrrai are congtiin{a foamei, a durerii gi dorin{ei sexuale. Persoana se lasd dLrsa de sornn, alternAnd lrezireacu starea de somnolen{d, in tirnp ce privegte confortabil la televizor sau citeqte o carte. Spre deosebire de alcoolic,
consumatorul de heroind poate da rdspunsuri ingenioase la testele de inteligenta, are reacfii adecvate la tcstele de agilitate gi rareori devine agresiv.
1

care diminueazd sensibilitatea fizicI gi capacitatea de a rdspunde la stimuli, prin

inhibarea sisternului nervos central. (De obicei, aceste droguri sunt denumite narcotice, insd ,,opiacee" este un termen mai precis; temrenul ,,narcotice" nu este definit

l-atcxul (n. trad)

Papaver somniferum (n. trad.)

r Diacetil-morflna (n. trad.)

266
Schimbdrile produse de heroind in congtiinfd nu sunt atdt de uimitoare; nu existd experien{e vizuale rremaipomerrite sau senz,atille de plutire. Este o schirnbare a dispozitiei psihice - stare de euforie gi anxietate redusd - care detennind oamenii sd inceapd si consume acest drog. in orice caz, l1eroina este foarte adictivd; chiar gi o perioadd scurtd de folosire poate crea dependen{6 fizicd. Dupa ce o persoand a fumat sau prizat (inhalat) heroind, cregte toleranla, iar aceastd rnetodd nu mai produce efectul dorit. In incercarea de a se recrea

Inlrodu cere in ps i hoI og,ie

rilizale. Folosirea in comun a acelor este o cale extrern de ugoard pentru a fi infectat cu virusul HIV (Human hnmunodeficiency Virus). SAngele de la o persoand infectatd poate rdmAne in ac sau seringd, iar apoi este injectat direct in circuitul sanguin al persoanei urmdtoare ce folosegte acul. Folosirea in comun a acelor gi seringilor de cdtre aceia care consurnd droguri reprezir"ttd cea mai rapidd cale de rdspAndire a

virusului HIV.

RECEPTORII OPIOIZI. in anii '70

cercetdtorii au fbcut o descoperire importantd privind infelegerea fenomenului de dependerrld fizicd, observdnd cd opiaceele acfioneazd asupra unui neuroreceptor specific situat in creier. Neurotransrnildtorii traverseazd joncliunea sinapticd dintre doi
neurorri unde se cupleazd la neuroreceptori, declangdnd activitatea in neuronul receptor (v. cap. 2). Dupa configura{ia moleculard, opiaceele se aseamdnd cu grupul de neurotransmifdLtori denurnili endorfine. Aceste endorfine se cupleazd la receptorii opioizi, producdnd senzafii de plScere, precum gi
de reducere a disconfoftului (Julien, 1992).

intr-un mod cAt mai original, individul

poate ajunge sd-gi injecteze sub piele drogul, ca apoi sd-gi injecteze heroina in vend. O datd ce consurnatorii incep sd-gi injecteze lreroina in vend, sunt necesare doze din ce in ce mai puternice pentru a produce starea optimd, iar disconfoftul fizic al intreruperii devine interrs ( friguri. transpi rali i. crampe stomacale, stbri de vom6, dureri de cap). De aici apare motivalia de a continua folosirea drogului, din nevoia de a evita durerea gi disconforlul. Vit[mirile provocate de, consumul he-

roinei sunt multe. Moaftea provocatd prin

supradozare este intotdeauna o posibilitate, deoarece concentra{ia heroinei curnpdratd din stradd variaz6, adeseori foarte mult. De aceea, consumatorul nu poate fi niciodatd sigur de puterea prafuluipe care il achizilioneaz1,. Moartea survine prin sufocare, dato-

respirator de la nivel cerebral. Consumul de lreroini este in general asociat cu o deteriorare serioasd a viefii personale gi sociale. Deoarece rnenlinerea acestui viciu este costisitor, consu-

rit[ deprirndrii centrului

matorul se implicd adesea in activitdti ilegale.

Celelalte pericole adilionale consumului de heroind sunt: SIDA (Sindromul de lmunodeficienfd DobAnditd), hepatitele gi alte infec{ii datorate seringilor neste-

Heroina 9i morfina elimind senzafia de durere prin cuplarea lor la receptorii opioizi neocupali (fig. 6.7). Consumul repetat de heroinb detennind o scddere a producfiei de endorfind; in acest caz, organismul are nevoie de o cantitate mai mare de heroind pentru a satura receptorii opioizi neocupa{i, in scopul de a reduce durerea. CAnd consurnul de heroind este discontinuu, persoana prezintd simptome chinuitoare de intrerupere, deoarece numerogi receptori opioizi sunt neocupa(i (din momentul in care produclia norrnald de endorfina a scdzut). in esenfd, heroina a

inlocuit opiaceele naturale ale corpului

(Koob qi Bloom, 1988).

ConStiinla Si stdrile sale nrodificate

267
Heroini

Aceste cercetdri au dus la dezvoltarea

de noi medicamente care opereazd prin

reglaj rnodu lant asupra receptori lor opio izi. Medicatia folositd contra abuzului de droguri se in-rpafte in doua clase: agonista gi antagonistd. Medicamentele de tip agorrist se cupleazd cu receptorii opioizi, producAnd starea de pl6cere, astfel incAt este redusd dorin{a aprigd de a consuma opiacee; acestea cauzeazd o mai micd deteriorare psihicd gi fizic[, comparativ cu opiaceele. Medicamentele de tip antagottist

Receptor opioid

Membrana

neuronali

Metadoni

blocheazd gi ele receptorii opioizi, itrs6

intr-o manierd in care nu ii activeaz6,; r'nedicamentul servegte la blocarea receptorilor, astfel incAt opiaceele nu pot cdgtiga accesul cdtre aceqtia. Din aceast6, cauzd, pacientul nu trbieqte nici o senza{ie de pldcere, iar dorinta nu este satisfEcutd (fig. 6.7). Metadona este cea mai cunoscutd substan{d de tip agonist cu care se trateazd indivizii dependenfi de heroind. Creeazd qi ea dependen\d,fizicd,, dar produce maipu{ine dereglari psihice decAt heroina gi rrai pu{ine efecte de depreciere fizicit. CArrd se administreazS. in cantitdfi nrici pe cale oral6, suprimd dorinfa de a consurna heroind gi previne sirnptomele de intrerupere. Naltrexona este o substan!5 de tip antagonist care blocheazS acliunea heroinei,

Heroini

Fig.6.1 . Medica{ia contra abuzului de droguri.

deoarece are o afinitate mai mare pentru receptorii opioizi decAt are heroina in siue. Naltrexona este adesea folositd in spitalele

de urgentd, pentru a anula efectele unei

supradoze de heroind. insd ca tratament la dependen{a fizici nu a dovedit o eficien{d generald. Cu toate acestea, naltrexona pare sd fie de ajutor pentru cei care-gi dau seama cE au mai mult de cAgtigat dacd nu consumd droguri, decAt dacd sunt dependenfi

a) Heroina se cupleazd la receplorii opioizi, itttitdnd aparilia naturald a endorfinelor Si producdnd o stare de pldcere. b) Metadona este o sub.slanld de tip agonist care, de asemenea, se cupleazd la receptorii opioizi Si
produce o slare de pldcere. Meladona reduce dorinla de a consunta heroind Si simptomele asociale de dependenla ./izicd. c) Naltrexona este o substantd de lip antagonist care blocheazd receplorii opioizi, astfel incdt heroina nu are acces cdlre aceStia. Dorinla aprigdpentru heroind nu este satisfdcutd, iar Naltrexona nu a dovedit o eficienyd generald ca ntetodd de lratamenl.

de drog. Interesant este faptul cd Naltrexona reduce dorin{a de a consurna alcool. Alcoolul deterrnini eliberarea de endor-

268 fine, iar Naltrexona aclioneazd prin blocarea receptorilor opioizi, reducAnd efectele plScute ale alcoolului gi, implicit, nevoia de a bea (Julien, 1992).

Intr oducer e in ps

ih ol

ogie

Atunci cAnd toleranla se dezvolta p6ni in punctul in care dozele orale nu mai sunt eficiente, rnulli consumatori recurg la injectarea intravenoasd a amfetaminelor. Dozele puternice, intravenoase, produc imediat o experienld pldcuta (imagini strdlucitoare sau pete luminoase care se succed fird incetare); aceastd experienfd este urmatd printr-o stare de iritabilitate gi disconfort care poate fi dep[gitd numai printr-o

Stimulantele
AMFETAMINELB.
Spre deosebire de

sedative qi opiacee, stimulantele sunt substanfele psihotrope care sporesc vigilen!a. Amfetaminele sunt stimulante puternice,

v6ndute sub denumirea comerciald

altd injectare adilionald. Dacd

aceastb

de

secvenld este repetatd la fiecare cdteva ore

Metedrind, Dexedrind qi Benzedrind, iar in limbajul argotic sunt cunoscute cu numele de,,speed",,,uppers" sau,,Bennies". Efectele imediate ale acestor droguri constau in
cregterea vigilenlei, atenuarea senza{iei de oboseald gi monotonie. ActivitAtile dificile care necesitd rezistenld fizicdpar mult mai u;oare atunci cdnd sunt consumate amfetamine. Ca gi alte substanfe psihoactive, ca-

pe perioada unei zile, persoana va sfArqi printr-o ,,prdbugire", un somn adAnc urmat de o perioadd de letargie gi depresie. Cel care folosegte intens amfetamine poate
cduta eliberarea de acest disconfort prin revenirea la consumul de alcool sau heroin6. Folosirea amfetaminei timp indelungat

pacitatea amfetaminelor de a altera dispozilia psihicd gi de a cregte increderea de

sine este principalul motiv pentru care

acestea sunt consumate. De asemenea, oa-

menii le consumd pentru a rdmAne treji gi pentru a sl6bi in greutate. Marea majoritate a medicamentelor pentru linerea sub control a greutSlii confin amfetamine. Pentru a invinge oboseala (de exemplu, in cazul condusului maginii pe timp de noapte), dozele reduse gi adrninistrate pe perioade limitate de timp par a fi relativ lipsite de efecte nocive. Totuqi, a$a cum existi efectele stimulatoare ale amfetaminelor, exista gi o perioadd decompensatorie, timp in care consumatorul este deprimat, iritabil gi obosit. Toleranla se dezvoltS rapid, iar acesta are nevoie de doze mai mari pentru a obline efectul dorit. Datoritd faptului cd dozele crescute pot avea
efecte periculoase

este insolitd de deteriorarea drasticd a sdnAhtii fizice qi mentale. Consumatoriide ,,speed" pot dezvolta simptome asemdndtoare celor cu schizofrenie acutd (v. cap. l6). Aceste simptome includ iluziile paranoide (convingerea falsd cd ceilalli vi persecutd) gi halucinaliile vizuale sau auditive. Delirurile paranoide pot duce laviolenla neprovocatd. De exemplu, in timpul unei epidemii de amfetamin[ in Japonia (la inceputul anilor '50 cAnd amfetaminele se comercializau fbrd prescriplie rnedicalS gi
erau recomandate pentru ,,eliminarea oboselii qi intdrirea spiritului"), 50Yo din cazurile de crimd pe o perioadd de 2 luni au

fost corelate cu abuzul de amfetamind

(Hemmi, 1969).

COCAINA. Ca

gi alte stimulante,

cocaina sau ,,coke" este o substan{d ob{inutd, din fructele uscate ale arbustului de
Coca; ea spore$te energia qi increderea de sine; consumatorul este ,,plin de duh" gi hiperactiv. La inceputul secolului, cocaina era u$or de ob{inut fiind intrebuinlatd pe

agitalie, confuzie, palarterialS- medica{ia pebazd de amfetamine trebuie folositd cu atenfie.

pitalii

gi hipertensiune

ConEtiinpa Si stdrile sale ntodificale

269
ceelor. Iritabilitatea, care apare in urrna euforiei la consumul repetat de cocaind, se transformi intr-o depresie chinuitoare. Starea de decddere este cu atdt mai pronuntatd cu cAt sentimentul de bine a fost mai puternic, qi nu poate fi uguratd decAt cu mai multd cocainA (fig. 6.8). Consumatorii inr6i{i de cocaind pot trdi aceleagi simptorne ca gi consurnatorii de amfetamind. O halucina{ie vizuald cornund este pata de lumind (..lurnirri de zf,pada") sau luminile migcdtoare. Mai pu{in obignuitd, dar mult nrai deraniantd, este seuzalia de ,,gAndaci care circul6 sub piele" (gAndacii cocairrei). Halucinafia poate fi atdt de intens6, incAt individul va folosi un cu{it cu care s5-gi taie pielea gi sd scoata gAndacii. Aceste experien{e sunt deterrninate

scard largd gi, de fapt, era url ingredient in prirna retetf, de Coca-Cola. Cu tirnpul consumul acesteia a scdzut, ins6, recent, popularitatea ei a crescut. chiar dacd acum consumul este ilegal. intr-adevdr, cocaina este drogul ales de numerogi tineri, care il con-

siderd rnai sigur decdt heroina sau arnfetaminele. Cocaina poate fi inhalatd sau combinatd intr-o solulie gi injectatd direct in vend. De

asemenea, poate fi transformatd intr-o compozilie inflamabild curroscutd sub denumirea de ,,crack", care se fumeazd. Unul dintre prirnele studii cu privire la efectele cocainei a fost descris de Freud in 1 885. Freud a incurajat folosirea cocainei intr-una din expunerile sale. El nota:
...veselia gi permanenta euforie ce nu diferd in nici un fel de euforia naturali a unei persoane sdndtoase. . . Percepi o sporire a autocontrolului qi posezi mai multa vitalitate gi capacitate de munc[. . . Cu alte cuvinte, egti cu totul norrrral gi este foarte greu de crezut cd te afli
sub influenla vreunui drog...Activitatea fizicd sau mentald intensivd este exe-

de faptul ca drogul produce declattgarea spontand a neuronilor senzoriali. Studiile realizate pe copii afectati de cocaind inainte de a se nagte indicl faptul

cd drogul cattzeazd copiilor

numeroase

tulburdri, chiar gi in cazul in care mama a consumat destul de rar cocaind in timpLrl

cutatd fdrd nici o obosealS...Acest rezultat este placut, lbrd a avea alte reaclii
adverse nepl6cute care unneazd euforiei date de alcool (1885, 1974, pag.9).

sarcinii. Efectele ddunbtoare includ: deza copi I u I u i i utrauteri n, tulburdri neurologice, malforma{ii ale orvo ltarea int6,rziatd,

ganelor gen ito-urinare, congestii cerebrale.

aceste declaralii, in

Nu dupd mult timp, Frer,rd gi-a retras urmatratdrii unuiprie-

ten cu cocaind. Rezultatele au fost dezastruoase: prietenul sdu a dezvoltat o adic{ie severd, a cerut doze mai mari de drog gi a sl6bit, toate acestea ducAnd la deces. in ciuda dcscrierilor anterioare, gi aga cum a descoperit gi Freud lnai tArziu, co-

Cercetdrile aratd cd pdna gi o singurd expLrnere la cocaind in tirnpul sarcinii poate cauza afec{iuni permanente ale copilului. Cocaina traverseazd foafte ugor gi foarte repede placenta, iar foetr-rsul trarrsformd o cantitate sernnificativd de cocaind ir.r nor-

L.-

caina provoacl o puternica dependentd ftzicd,. De fapt. a devenit rnai adictiva qi rnai periculoasd in ultirnii ani, o datd cu aparilia crack-ului. Toleranfa gi efectele intreruperii - care se dezvoltd la consumul repetat - apar totugi, chiar daci nu sunt a16t de dramatice ca in cazul folosirii opia-

cocaini - un drog chiar rnai puternic. Norcocaina nu este elirninatd din uter: foetusul o excretd in lichidul antniotic Ai apoi o inglrite, astfel se reexpune singur la drog. Deqi o singurd dozd de cocaind qi metabolilii sdi sunt eliminati de un adLrlt in aproxin-rativ 2 zile. foetusul este expus acestora 5 sau 6 zile. In consecin(d. aproape nici un copil expus la cocaind nu scaph de efectele acesteia (Julien, 1992).

270
Semnal Neuron

I n lr

dtt cer e in p

s i lt o

logi e

Semnal Neuron PompA

Pompi

\+*-r!t /ll
Neuro-

Cocaini

transmil5tor Receptor
Neuron Receptor Neuron

Fig. 6.8. Efectele moleculare ale cocainei. a) Inpulsul nemos determind

eliberarea tnediatorilor chimici ce transporld sentnalul in ./anta sinapticd la neuronul receplor. lJnii neurotransmiliitori sunt apoi recaplali in neuronul iniliator (procesul de recaptare), in timp ce restul sunt dezintegrali chintic Si./da(i inactivi (procesul de degradare). Acesle procese sunt discutale in capitolul 2. b) Mai multe direclii de cercetare indiciifaptul cdtot cocaina este ceq care blocheazd procesul de recaptare pentru lrei neurotransntildtori (dopantina, serotonina Si norepinefrina) ce sunt implicali in reglarea dispoziliei psiltice. Prin intpiedicarea recaptdrii de cdtre cocaind, efectele normale ale aceslor mediatori chimici sunt amplificate; in particular, excesul de dopamind esle asociat cu starea de euforie. TotuSi, consutnul prelungit de cocaind produce o inst(icienlci a acestor neurolransntildtori, deoarece recaplarea lor pentru ofolosire ullerioard este blocatd; eceasta inseamnd cd organismul degradeazd mediatorii inlr-un ritm mai rapid decdt ii poale iardsi produce. O datd cu golirea regulatd a str,tcului de mediatori

prin consuntul repetat de cocaind, etforia

Aga cum existe o corelatie intre heroinb gi SIDA. tot a$a gi irrjectarea cocainei poate duce la infectarea cu virusul HIV cAnd acele sunt folosite de mai mulli oarneni. in

este inlocuitd de anxielate Si depresie.

nurnesc halucinogene sau droguri psihe-

unele cazuri, SIDA poate fi o problernd rnai mare pentru corlsumatorii de cocaind.
decAt pentru cei care fblosesc heroina. Un

delice. Caracteristic halucinogenelor este faptul cd opereazd transfonndri in percep1ia mediilor interne gi externe ale individului. Stirnulii de rnediu obignui{i sunt percepu{i ca eveuirnerlte ce n-au mai avut
loc pAnb aturrci, de exernplu sunetele gi culorile diferd in mod esen{ial de cele obignuite. Percepfia timpului este atAt de alterat6, incdt minutele par a fi ore. Consumatorul poate trdi halucinatii auditive, vizuale
gi tactile, avdnd o abilitate redusd in a face diferenfa intre propria persoand gi mediul

motiv este ,,consun-lul in grup la petreceri", unde cocainomanii impart de rnai multe ori intre ei acelagi ac pentru injecfie, spre deosebire de heroinomani, care adorm imediat dupd injeclie.

Halucinogenele
Drogurile al cdror efect principal este
acela de a altera experienla perceptuald se

incorrjurdtor. Unele substanfe halucinogene sunt derivate din plante, preculn mescalina extrasd

Constiinla Si stdrile sale modificate

271 tizdrii relatdrilor cu privire la reactiile dure ale drogului, precurn gi datorita rapoarlelor ce au pus in eviden{d tulburdrile genetice ale consumatorilor gi urrnagilor lor.
PCP. Degi este vAndut ca halucinogen

dintr-un cactusr gi psilocibina din ciupercile cu propriet[ti halucinogene2. Altele sunt sintetizale in laboratoare, cum ar fi

LSD (dietilamida acidului lisergic)

PCP (fenciclidina).

9i

o gi insipidd, care substanld incolord, inodord se vinde dizolvata pe cuburi de zahdr sau pe bucd{ele de hArtie. E,ste un drog foarte

LSD. Drogul LSD sau ,.acid" este

(in limbajul de strada fiind numit ,.Praful

ingerului",,,Shermans" sau,,Sttperacid"), PCP este de fapt un anestezic disociativ.
Poate cauza halucinalii Ei, de asetnertea,

puternic, ce produce halucinaqii chiar gi la doze reduse. Unii consurnatori au halucina{iifoarte vii sub formb de culori gi sunete, in timp ce allii au experien{e mistice sau sernireligioase. Oricine poate avea o reaclie neplScutd sau infricog6toare (,,o cdld-

torie nepl6cuti"), chiar gi aceia care

au

avut multe experien{e pldcute la ingerarea LSD-ului. O altl reaclie adversd este supraproiec{ia care poate apdrea zile, sdpt6mAni sau luni dupd ultima ingerare a drogului. Individul trdiegte iluzi i 9i lialucinali i sirnilare cu acelea avute in tiurp ce consuma drogul. CAnd LSD-ul este aproape

poate indLrce consutnatorului senzafia cd este disociat sau separat de rnediul inconjurdtor. Fenciclidina a fost sintetizat, in 1956 pentru a fi utilizat, ca anestezic general. Are avantajul cd elimind durerea, fd,rd a produce o corrrd profundS. Cu toate acestea, producfia legald de PCP a fost iutreruptd atr:nci cAnd rnedicii au descoperit cd aceastd substan(6 induce pacien{ilor stdri de agitalie, halucinalii gi o stare psihoticd asemdndtoare schizofieniei. Datorita faptului ci ingredientele sunt ieftiue, iar drogul
este relativ ugor de produs (intr-un laborator

cornplet elirninat din organism (in 24 de ore dupd ingerare). strpraproiec(ia apare probabil ca o recol.lstituire a amintirilor
experierr{ei precedente. Mult mai infricogatoare la cousumatorii de LSD este pierderea sin-rplui realitalii. Aceastd alterare la rrivelul congtiin{ei poate

de bucdtdrie), PCP-ul a fost larg folosit pentru falsificare altor droguri rlLrlt mai
scurlrpe. De cele rnai multe ori este vAndut
ca THC (un ingredient activ al nrarijuanei). Ferrciclidina poate consumatd sub

fi

formd lichida sau de pastile, dar mult mai

des este fumatd sau aspiratd pe nas. In doze

duce la comportamente dezorieutate

qi

irationale gi, ocazional, la o stare de panicd in care victima simte cd nu poate controla ceea ce gAndegte sau ceea ce face corpul sdu. Mulli oameni qi-au pierdut via{a aflAndu-se in aceastd stare. LSD-Lrl a fost foarle popular in perioada auilor '60, dar consumul sdu a scdzut, probabil datorita mediar

mici, acest drog produce o desensibilizare la durere - fiind asemdndtoare cu o stare ugoard de ebrietate -, dar gi confuzie. dezinhibilie gi o coordonare psihonrotricd
defectuoasd. Dozele mai mari produc dezo-

Mcscalul sau Pey'otl

(n. trad.)
2

Echinocachts williamsii

rientare gi o stare asemdndtoare comei. Spre deosebire de individul cale a experirnentat LSD-ul, consumatorul de PCP este incapabil sd-gi dea seama de propria stare irrdusa gi adesea nu-gi anrinteSte nirnic
despre aceasta.

Pq,1ori6, mexicana este cca mai reprczentativa din ccle I I varietiti de ciupcrci cu prrprietdti halucino_eene (n. trad.)

Efectele fenciclidinei nu sunt pe deplin in{elese. Deqi drogul reduce sensibilitatea

)11
unei persoane la durere, consumatorul pare sd trbiascd in acelagi timp gi un mare aflux

I ntr

duc

ere in ps iho lo gie

de informafii, persoana sim{ind cd

este

bombardatd de o mullime de stimuli. Contrar imaginii rdsp6ndite, consumatorii de PCP sunt, de cele mai multe ori, violenfi. CAnd polilia sau altcineva incearcd sd ajute persoana, intrucdt aratd,a fi betute sau bolnavi, stimularea intensd datoriti bruscdrii sau ridicdrii de jos sporegte ac{iunea fenciclidinei asupra persoanei. in incercarea de a scbpa, consumatorul ii poate rdni pe ceilalli sau pe el insugi, mai ales din cauzd cd este insensibil la durere.

matoriifrecvenli raporteazd stbri de anxietate, groazd, qi confuzie, ca experienle ,S)zvale'o; aproximativ l3 raporteazd cd au avut, ca experien{e ocazionale: simptome de panicd acut6, halucinatii gi distorsiuni neplScute ale imaginii corporale (Halikas, Goodwin qi Guze, 1971; Negrete gi Kwan,
I

1972).

Marijuana are un efect negativ asupra

performanfei

in

activit6lile complexe.

Coordonarea motorie este afectatd semni-

ficativ la doze mici; gi abilitatea de a urmiri un stimul in migcare este de asemenea influenlatd de marijuana (Institutul de Medicind, 1982). Aceste fapte demonstreazd faptul cd, sub influenfa drogului,

Substan{ele derivate din cannabis

Planta cannabis a fost recoltatd incd din timpuri strdvechi pentru efectele sale psihoactive. Frunzele uscate qi florile, sau marijuana, reprezintd forma care este cel mai des folositd in SUA, in timp ce rdgina solidificatd a plantei, denumitd haEiq (hash), este folositd in Orientul Mijlociu. Ingredientul activ din ambele substanle este THC-ul (tetrahidrocanabinol). Luat pe cale orald in doze mici (5-10 mg) THC-ul produce o stare specificd, asemdnStoare celei de plutire, iar in doze mari (3070 mg), produce reaclii severe qi de lungd durat6, similare celor provocate de drogurile halucinogene. Ca gi in cazul consumului de alcool, reaclia comportd deseori dou[ stadii: o perioadd a stimuldrii qi a euforiei urmatd de o perioadd de tranchilizare gi somn.

condusul maginii este foafte periculos. Num6rul accidentelor de automobile datorate

consumului de marijuana este dificil de stabilit intrucAt, spre deosebire de alcool, THC-ul este rapid eliminat din sAnge spre {esuturile adipoase gi organele interne. O analiz6, a sAngelui dup6 doud ore de la
ingerarea unei doze de marijuana nu arati nici o urmd de drog, chiar dacd un observator consideri ci persoana este serios afectatS. S-a estimat cd Yr din goferii implicali in accidente rutiere au fost sub influen{a marijuanei, combinatd cu alcool (Jones gi Lovinger, 1985). Efectele marijuanei pot persista mult timp dupd ce stdrile subiective de euforie sau de somnolen{d au dispdrut. Un studiu intreprins pe o serie de piloli civili ce au simulat o aterizare a indicat faptul ca dupa o ligard fumatd (care con{inea 19 mg de THC), performanla de zbor este semnificativ afectatl, tirnp de mai bine de24 de ore, in ciuda faptului cd pilolii nu erau congtienli de aceste efecte (Yesavage, Leier, Denari gi Hollister, 1985). Aceste descoperiri au provocat o mare ingrijorare in legdturd consumul de marijuana de cdtre aceia ale cdror activitdti irnplicd securitatea

Cei ce consumd regulat marijuana rela-

teazi numeroase modificdri senzoriale

gi

perceptuale: o stare de euforie generald gi senzalia de bine, unele distorsiuni ale spa{iului gi tirnpului, precum gi alterarea per-

cepfiei sociale. Nu toate experienlele cu marijuana sunt pldcute. 16% din consu-

ConStiinla Si stdrile sale ntodificate

273

iLl

publicd. Se gtie cI marijuana afecteazl, funcliile memoriei, aceastd observalie fiind bine documentatl prin cercetare. Marijuana are doud efecte clare asupra memoriei: 1) determind memoria de scurtd duratd sd

ri
S.

propoziliei (Darley et al., 1973); 2) rnarijuana afecteazd procesul inv6{drii, adicd se interfereazd cu transferuI noilor informalii din memoria de scurtd duratd irr rnemoria de lungd duratd (Darley et a1.,1973; Darley

fie mai

n.

susceptibilS la interferen{a. De exemplu, datoritd unor distrageri momentane, unele persoane pot pierde firul conversafiei ori pot uita ce spuneau in rnijlocul

et al., 79ll). Aceste cercetdri

sugereazd

faptul cd a incerca sd invefi sub influenla marijuanei nu este o idee bund; reproducerea materialului studiat va fi foarte slabd.
la droguri ,,dure" fbrd a consuma mai inainte rnarijuana (Kandel. 1975: Kandel et al., 1986). Aceastd teorie a ,.trambulinei" cbtre consumul de droguri a fost criticat[, intrucdt majoritatea persoanelor tinere care fumeazd mari.juana nu continua cu consumarea altor droguri. Totugi, consumul intens de marijuana pare sd

ta

:l
,i

Dependenla de drog
Toate drogurile despre care s-a discutat au electe profunde asupra sistemului nervos central gi orice individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare dintre acestea. Faptul cd elevii de I l-12 ani consumi droguri este ingrijoritor nu numai pentru ci exista posibilitatea afectirii sistemului nervos central, care este incS in procesul de dezvoltare, ci qi pentru cE o implicare timpurie in consumul de

o anumitd influenfd in folosirea altor droguri ilegale. O expertizd la nivel na[ional referitoare la birbalii intre 20 9i 30 de ani a aritat cf, dintre aceia care au fumat marijuana
aib6
de 1000 de ori sau mai nrult (echivalentul acca 3 ani de consum zilnic), l3Vo au incercat ulterior cocaina Si 35% heroina. Dimpotrivh, mai pulin de loh din persoanele studiate care nu au

fumat marijuana au folosit aceste droguri

,dure". Dintre cei care au fumat marijuana mai pu{in de 100 de ori, numai 70/o au incercat ulterior cocaina gi 4% heroina (O'Donnell gi

droguri preveste$te

o folosire

extensivl

drogurilor mai tdrziu. Un studiu longitudinal realizat pe elevii de liceu indicd urmdtoarele stadii in consumul de drog:
bere qi vin -+ bduturi spirtoase -> *>marijuana + alte droguriilegale

Clayon,

1982).

Nu existi un anume tip de personalitate

asociat cu consumul de droguri. Oamenii in-

cearci drogurile dintr-o mul{ime de motive, cum ar fi curiozitatea sau dorin{a de a trbi o
nouA stare de congtiin!6, de a sclpa de durerea fizic6 sau de necazuri, ori pentru a se elibera de plictiseal5. Cu toate acestea, trAs6tura distinctivd care anticipeazi consumul de droguri este conformitatea sociala. Persoanele cu un scor ridicat la diferite teste de conformitate socialS

Asta nu inseamnd cd folosirea unui anume drog va conduce in rnod invariabil la consumul altor droguri in serie. Numai aproximativ % din elevii care au consumat bduturi spirtoase au ajuns sb fumeze marijuana gi numai /+ dintre consumatorii de marijuana au ajuns sl foloseascd LSD, amfetamine sau heroin6. Elevii se opresc la diferite stadii ale consumului, dar nici unul dintre ei nu a ajuns direct de la consumul de bere sau vin la droguri ilegale fhrd a consuma in prealabil bduturi spirtoase, gi foarte pu{ini elevi au progresat de la b6uturi spirtoase

(care se vdd pe sine conformi cu valorile tradilionale ale societdlii) sunt mai pu{in apfi pentru consumul de droguri decdt aceia care au un scor mic la astlel de teste. Nonconformistul poate fi at6t un singuratic care n-are nici o legdturd cu alte persoane, cdt gi un membru al unei subculturi care incurajeazd folosirea

274
drogului (Marlatt, Baer, Donovan gi Kivlahan,
1988). Un studiu asupra adolescenlilor a identi-

I nlroducere

in psihol ogie

ficat mai multe trisdturi legate de conformitatea social6,

trisituri

care pievestesc folosirea

drogurilor. Elevii de 18-19 ani care au fost evaluali de colegii lor de qcoald ca impulsivi,
nepoliticogi, nedemni de incredere, lipsi{i de ambilie qi neobiqnuili cu munca, sunt mai atraqi de b6utur6, fumat qi droguri. Ei sunt, de asemenea, predispugi sI devinl consumatori inrdifi

Newcomb gi Bentler (1988) au condus un studiu important privind efectele consurnului de droguri asupra tinerilor. Acegtia au concluzionat cd stilul de via{d ce irnplica un consum regulat de droguii include, de asemenea. nonconformism fa!6 de valorile traditionale, adoptarea unor compofianrente deviante sau ilegale. asocierea cu indivizi angajali in astfel de com-

l2 animaitarziu (Smith,

1986).

portamente, relatii dificile cu familia, Iipsa intereselor educalionale, experienle de tulburare emofionalI gi stdri de alienare gi rdzvrtrtire.

Meditatia
Prin meditafie, o persoand achizi{ioneazd cu ajutorul unor exercilii gi ritualuri specifice, o stare rnodificatd de congtiinfd. Aceste exercilii includ controlul gi reglarea

subiectul igi elibereazb mirttea pentru a

recepfiona uoi experienle. qi meditalia concentrativ5, care se realizeazd, prin conceutrarea atenfiei asupra unui obiect, cuvAnt sau idee. Ceea ce urmeazd este o descriere
a meditaliei de purificare:

respira{iei, concentrarea atenfiei, eliminarea stimulilor externi, adoptarea pozitiilor yoga gi formarea urror irnagini mentale legate de un eveniment sau simbol. Rezultatul acestor practici este pldcut, apdrAnd o stare uqor rlodificatd in care individul este relaxat fizic Ai mental. Unii indivizi, dupd o vastd practicd meditativd, pot trdi experien{e mistice in care iqi pierd congtienfa de sine qi dobAndesc sentirnentul cd sunt implica!i intr-o corrgtiin{d nrai largd. O
astfel de tehnicd meditativd este intAlnitd in fiecare religie a lurnii. Budigtii, hindugii, sufigtii, evreii gi cregtinii - to{i au o Iiterameditative.

Aceastd metodd incepe prin hot6rdrea de a nu face nimic, de a nu gdndi nimic, de a te relaxa complet gi a te deta$a atat de mental cdt gi de scop... p6gind in afara curentului de sentimente gi idei, privind goana acestui curent. Refuzd sE te cufunzi in curent. Alegdnd o altd rnetaford... privegte-ti ideile, sentirnentele gi dorinlele curn zboari pe firmament ca un stol de pdsdri. LasS-le
sd zboare. Tu doar priveqte.

Nu l6sa pd-

sdrile sd te trag6
r

in nori (Chauduri,

turd ce descrie ritualuri care induc st[ri

965).

Forme tradifionale de meditafie

Formele tradi{iorrale de rneditalie se conformeazd practicilor yoga, un sistem de g6ndire bazat pe religia Hindu sau Zen, ultirna fiirrd derivata din budisrrrul chinez gijaponez. Doud tehrrici conrurre de rneditafie sunt meditalia de purificare, in care

Existd o relatare asemdndtoare, folosit5 intr-un studiu experirnental, cu referire la

med ita{ia concentrativS:

Scopul acestei intruniri este de

invd{a unele lucruri despre concentrare. Jinta propusd este concentrarea asupra unei vaze albastre. Prin concentrare nu se in{elege cd trebuie sd analizali diferitele pir{i ale vasului, ci mai degrab6 sd

Constiinla

;i stdrile

sale ntodificate

27!

incercafi sd vedefi vaza a$a cum existd

in sine, lirb sd face{i leglturd cu alte lucruri. Se exclud gAndurile, sentimentele, sunetele sau senzaliile corporale
ea

gi a deveni congtient de tot ceea ce conjoard 9i despre sine insugi.

il

in

O stare similari de relaxare poate

cl r-rde urmdtoarele trepte:

(Deikman, 1963).

produsd gi frrI asocialiile mistice ale MT

Tehnica dezvoltatd de Benson et al. in

Dupd cAteva gedin{e de meditalie concentrativd, subiec{ii relateazd mai multe efecte: o perceptie modificatd, rnult mai intensd, avazei; uneori micgoratS, in special in retrospeclie; perceptii contradictorii, curn ar fi aceea cdvaza umple tot cAmpul vizual sau nu; scdderea eficacitdlii stimulilor externi (distragere redusd sau eventual o inregistrare conqtientd redusd); un efect pldcut gi sentimentul de a fi rdsplatit. Studiile experimerrtale privind meditalia sunt in mod uecesar de scurtd duratd gi nu oferd o infelegere ampld in legdturd cu modificarile congtiirrlei pe care o persoand le poate dobAndi atLurci cdnd practica gi antrenamentul meditativ se extind pe o perioadd de mulli ani. in studiul siu despre

1.

Ageza{i-vd intr-o pozitie conforlabil

9i inchideli ochii.

2. 3.

Relaxa{i profund

toti rnugchii,

ince

pAnd de la talpd gi pAna la mugchii fe !ei. Pdstrafi aceastd stare de relaxar

profundd.

,a
)n,tt-

int
:re

Respirali pe nas. Congtientiza{i actu respirator. In timp ce expira{i, spunel in gAnd cuvdntul ,,unu". De exemplu irrspirati...expirali. ..unu": inspirali.. expira{i, ,,unu"; qi tot aga. Continual procedura timp de 20 de rninute. Putel
dar nu folosili o sonerie pentru aceastz

deschide ochii ca sd verificafi tirnpur

Matrantudra (text budist tibetan vechi de secole), Brown (.1911) a descris pregdtirea complexd necesard stapdnirii tehnicii rr-reditaliei. De asemenea, a ardtat ca schimbdrile in plan cognitiv pot aparea la diferite niveluri ale meditaliei (in acest tip de meditalie indivizii parcurg 5 niveluri pAnd
cAnd ajung la un vacuum de idei, percep{ii, la diminuarea eului, stare cunoscutd sub denumirea de s amdh i c on c en tralivd).

4.

5.

La incheierea exerciliului, stati linigtr cdteva minute cu ochii inchigi (pentr inceput) gi Lrlterior cu ochii deschigi. Nu vd ingrijora{i dacd a{i atins un nive profLrnd de relaxare. Luati o atitudin pasivd. Aqtepta{i alte gAnduri. Cdn aceste gAnduri apar gi vd tulburd stare in care sunte{i, ignorali-le gi gAndili-vi ,,ei, bine", qi continuali repetarea cu vAntului ,,unu".

Meditafie qi relaxare
rta

Practicafi aceastl tehnicd o datd sau d doua ori pe zi, insd nu mai inainte d doud ore de la ultima mas5, pentru c in acest timp procesele digestive vc

la

O fonnd de meditalie laica gi oarecum comercializatd a fost larg promovatd in S.U.A. ;i in alte {dri, fiind cunoscutd sub numele de medita{ie transcendentall sau MT (Forem, 1973). Tehnica se invala ugor cu ajutorul unui profesor, care ii dd novicelui o mantri (un sunet special) qi instructiunile pentru a invd{a cur.r-r s5. repete aceastl mantrS, pentru a se relaxa profund

interfera cu rnodificarile subiective (Benson, Kotch, Crassweller $

Greenr.vood, 1977, pag. 442).

in tinrpul acestui tip de rneditalie, indi

vidul iqi produce o stare redusd de tonu fiziologic. Subiectul descrie stdri apropiat
celor generate prin alte practici rneditative

relaxare mentald, sentimentul de a

fi i

armonie cu lumea. stare interioard de bini

276

I ntrodttcere

in ps i ho I ogie

Efectele meditafiei
Meditalia este o tehnicd eficientd pentru
inducerea relaxdrii gi reducerea tonusului

un film color. La inceput am ,,vdzut"

mingea acolo unde trebuie sd se opreasci, frumoasi 9i albi stAnd pe iarba de

un verde stdlucitor. Apoi scena

se

fiziologic. Majoritatea studiilor privind

acest fenomen raporteazd o scddere semni-

ficativd a ritmului respirator, o scidere

consumului de oxigen qi prin aceasta. o mai micd eliberare de dioxid de carbon. Pulsul este incetinit, iar concentralia de lactali in sAnge scade (Dillbeck gi Onne-Johnson, 198'1). Meditalia s-a dovedit eficace qi pen-

tru cei care suferd de anxietate cronicd (Eppley, Abrams gi Shear, 1989), dar qi pentru imbundtd{irea aprecierii de sine
(Alexander, Rainforth qi Gelderloos, 1991). Numeroase persoane irnplicate in psihologia sportului cred cd meditalia poate fi

schirnbd rapid 9i ,,vbd" mingea deplasdndu-se acolo; traiectoria, unna gi forma, pdnd gi felul cum se con.rportd pe iarbi. Apoi totul dispare; urmAtoarea sceni imi arata culn realizez modelul de schimbare a direc(iei, care va transforma imaginile anterioare in realitate. Numai la sf6rgitul acestui film personal gi spectaculos - in stil hollywoodian -

voi alege o crosd gi voi porni

minge" (1974, pag. 79).

spre

Literatura cu privire la cercetarea meditafiei este constituiti din cdrli de diferite calitdli gi preten{ii. Cd(ile care se centreazdin special pe aspectul comercial sunt suspecte. Totuqi, probele aratd cd med italia
poate reduce starea de excitalie (in special

utilS in oblinerea unor performan{e maxime la atleli (Syer gi Connolly, 1984). Practicarea meditaliei ajutd la diminuarea
stresului dinaintea unui evenirnent sportiv. iar prin experien{d atletul inva!6 s6-gi relaxeze diferite grupe musculare gi sd aprecieze diferenlele subtile de contracfie muscular6. Meditalia poate contribui gi la formarea unor imagini mentale ale detaliilor unui eveniment viitor, cum ar fi o cursd de

la indivizii stresa{i) gi poate fi valoroash pentru acei care suferd de anxietate qi incordare. Pentru a face un rezumat, vom cita din Harr6 qi Larnb:
Valoarea meditaliei pentru individ depinde de atitudine gi
un
de

coborAre la ski, p6n6 c6nd atletul este intr-o totald sincronizare cu girul acf unilor. Schiorul vizualizeazd, staftul, vileza de coborAre pe p6,rtie qi slalomul printrejaloane,

astfel incAt el urrndreqte mental fiecare acliune. Prin crearea senza{iilor vizuale ale

unei performante de succes, atletul incearcd sd-gi programeze corpul gi muqchii pentru o maximd eficienld. Marele jucdtor de golf Jack Nicklaus a dezvoltat aceastd

context. Pe,,piafa spirituald" existd mai multe culte ale meditaliei, fiecare din ele accentudnd calitalile maestrului (guru) qi ale membrilor acestor institulii ce s-au autodefinit ca elitiste. Aparilia acestora poate fi privitd, probabil, ca o expresie a destrimdrii sistemului familial in cadrul societdlii occidentale. Tinerii disperali, afla{i in cdutarea unei cdlduze, gisesc substituienli parentali in locuri ciudate gi sunt predispugi sd de-

tehnicd pe cont propriu cu cdliva ani in urmd. Incercdnd sd descrie cum gi-a imaginat performanfa sa, el a scris:
,,N-am lovit niciodati mingea, nici chiar pe teren, fbrd sd am o imagine foarte clard a acesteia in minte, Este ca

vind nigte practican{i cu ,,creiere sp6late" de puternice exercilii psihosornatice, acces care i-a fbcut dependenli de cult gi de contribu{ia financiar6. Adev6ratul potenlial creator al meditaliei poate fi realizat numai acolo unde meditalia
este practicata pentru dezvoltare

indivi-

dua15, iluminare (1983, pag. 377).

gi autonomie totalf,

ConStiinla Si stdrile sale modificate

277

Hipnoza
Dintre toate stdrile modificate ale congtiinfei, nici una nu a ridicat mai multe intrebdri ca hipnoza. Degi odatd a fost asociatd cu ocultismul, hipnoza a devenit acum subiectul unor riguroase investigalii gtiinlifice. Ca in toate ariile de investigatie psihologicd rimAn incenitudini, dar cu toate acestea multe aspecte au fost bine definite. Urmdtoarea definilie a hipnozei servegte ca introducere in subiect:
Hipnoza poate fi definitl ca o interacliune sociali in care o persoand (subiectul) rdspunde sugestiilor oferite de o altd persoanl (hipnotizorul) pentru a trdi modificdrile actului perceptual, memoriei gi acliunii voluntare. in cazul clasic, aceste experienle gi comportanrentele adiacente sunt asociate cu convingerea subiectivd (delimitatd de iluzie) qi cu ac{iunile involuntare (delimitate de constr6ngere) (Kihlstrom, 1985, pag. 385-386).

Aceeagi stare poate

fi

indusb gi cu ajutorul

altor metode, diferite celor de relaxare. Transa hipnoticl de hiperactivitate se caracterizeazl, prin cregterea incorddrii gi vigilenlei, iar procedeul de induclie a transei este unul activ. De exemplu, intr-un experiment subieclii pedaleazd pe o bicicletd

sta{ionard (de laborator), timp in care recep{ioneazd sugestii de rezisten{5 gi vioiciune - acegtia sunt la fel de impresionabili la sugestiile hipnotice ca gi cei care erau in starea convenfionald de relaxare (Banyiai gi Hilgard, 1916). Acest rezultat infirrnd ecualia obignuitd potrivit cdreia hipnoza se realizeazl. prin relaxare, dar este compatibild cu metodele de inducere a transei folosite de dervishi, intAlnili in unele ordir-re
ale religiei musulmane.

Induc{ia hipnotici in
hipnozS, un subiect cooperant (in
cele mai multe circumstanfe, singurul tip care poate fi hipnotizat) renunfd la un anu-

Hipnotizorii moderni nu folosesc comenzi autoritare. Cu pu{in antrenament, subieclii pot ajunge si se autohipnolizeze (Ruch, 1915). Subiectul intrd in starea hipnoticd atunci cAnd sunt indeplinite anumite condilii; hipnotizorul doar fixeazd aceste condifii. Caracteristicile stdrii de transd hipnoticd sunt:

. c o o

mit control al comportamentului sdu in

favoarea hipnotizorului, acceptAnd o anumitd deformare a realitdfii. Hipnotizorul folosegte metode variate pentru a induce
aceastd stare. De exemplu, subiectul este rugat s6-gi concentreze aten{ia asupra unui punct (cum ar fi o pionezd infiptd in perete), tirnp in care se relaxeazb treptat. Se poate face o sugestie pentru adormire, intrucAt, la fel ca gi somnul, hipnoza este o stare relaxatd in care individul este lipsit de interes pentru ceea ce se petrece injur. Dar somnul nu este decAt o metafor6. Subiectului i s-a spus sd nu adoarmd cu adevdrat,

Reducereafuncyiei de planificare. Subiectul hipnotizat pierde iniliativa giva prefera sd agtepte ca hipnotizorul sd-i sugereze ce sd fac5. Atenlia devine mai selectivd decdt de obicei. Subiectul, cdruia i se spune sd asculte doar vocea hipnotizorului, va ignora orice altd voce din camerS.

Produclia imaginativd este uSor de

evocal. Subiectul poate descoperi cd
trdiegte experienfe la distanfd in timp gi spa{iu.

ci sd continue si

asculte hipnotizorul.

Reducerea controlului realitdpii Si toleranla crescutd pentru deforntdri ale acesteia. Subiectul poate accepta necondifionat experientele de tip halu-

278

ntrocluce re in ps ihol ogi e

cinator (de exernplu, transpunerea intr-o persoand imaginard care crede cd std pe un scaun al6turat), {ir5 sd ve-

70

/V=533

rifice dacd acea persoand este reald). CreSterea gradului de sugestibilitate. Pentru a putea fi liipnotizat, subiectul trebuie sd accepte sugestiile, iar chestiunea mdrimii gradLrlui de sugestibilitate in condilii de hipnozd, este incd disputatd. Studii atente au depistat o
oarecare cre$tere a sugestibilitetii odata

50

&

sh
l,.ix

N 40

o trl o u
f =

;tj,

30
l$

cu inducerea stdrii hipnotice, degi

ea

:l

:2
'iii
,ll

este mai redusd decAt se presupune in ge-

neral(Ruch, Morgan 9i Hilgard, 1973).

Antneziu post-hipnolicii esle adesea prezenld. Dacd va prirni instrucfiuni pentru aceasta, subiectul putenric impresionabil va uita totul sau aproape totul din ce s-a intAmplat in tirnpul
gedin(ei hipnotice. O data cu declanga-

0123456789101112
coTAREA SUSCEPTTBILtTATII HTPNOTICE Fig. 6.9. Diferen{e interindividuale in gradul

rea unui sernnal prestabilit, arnintirile

subiectului revin. Nu tofi indivizii sunt la fel de irnpresionabili la hipnozl (fig. 6.9). Aproximativ 5-10% din populalie nu poate fi hipnotizatd, cltiar gi de un hipnotizor cu experien(d, iar restul persoanelor prezintd grade variate de susceptibilitate la hipnoz6. In orice caz, dacd o persoand este hipnotizatd cu o anumitd ocazie, aceasta probabil va fi la fel de susceptibild qi alta datd (Hilgard, 1961). S-ar putea crede cd indivizii care sunt puternic impresionabili la hipnozd ar

de hipnotizabilitate. Dupd .fr,tlosirea unui procecleu standard de inducere u hipno:ei, cerceld!orii au adminislrot la 533 de subiecli
I 2 tesle de sugestie din Scalu Stunford de sugestibil itate hipnoticit. Scopul experimentului era de a lesta aparilia rdspunsurilor hipnotice, cum sunt cele descrise in tert (de eremplu, subiectul este incapabil sri-Si.flexeze un bra! ori sit-Si des/acd degetele incleState alunci cand

fi puternic sugestibili sau docili qi in alte situatii sociale. Oricum, cercetdrile

putea gdsesc cd aceastd afirma{ie nu este adev6ratd; testele de personalitate elaborate pen-

hipnctlizorttl sugerea:d aceste posibilitdtr. Rdspunsttl afosl nolat cu ,,prezenl" sau ,,abs e nt ", i ar r ds p u nsur i I e,, p reze n t " au fost tot a I izale, pentru fiecare subiect, clt ut1 scor incepand de la 0 (total neimpresionabil) la l2 (puter n i c i m p r es i on a b i I). ll[ aj o r i t a t ea s ttb i ecg i I or s-au inlegrat pe la mijlocul grafiatlui, cu exceplia celor care au oblinut scoruri foarte ntari saufoarte nici. (Dupd Hilgard, 1965)

tru mdsurarea gradului de servilism nu se coreleazi semn ifi cativ cu susceptibi litatea
hipnoticd. O buna prediclie a irnpresionabilitatii la hipnoza este datd de starea individului - daca individul are sau nu o irnaginafie bogatd. dacb se bucurd de vise diurne gi dacd are abilitatea sd genereze imagini rnentale vii (Hilgard, 1979).

Sugestiile hipnotice
Sugestiile date unui subiect hipnotizat
pot avea ca rezultat o varietate de comportarxente gi experien{e. Controlul motric al unei persoane poate fi afectat, noile con!inuturi mnezice pot fi uitate sau cele vechi

reactualizate, percepfiile curente

radical rr-rodificate.

pot fi

ConStiinla Si stdrile sale ntodificate

279
su-

CONTROLUL Mr$CiRrr. Mulli

biecli hipnotizali rdspund la sugestia directd prin migciri involuntare. De exemplu.

dacd o persoand std cu bra{ele ridicate qi cu

palmele fa{d-n fa{a, iar hipnotizorul sugereazd cd, mAinile suut atrase una de cea-

lalt5, in curAnd rnAinile se vor rnigca

gi

d.

:f

subiectul va sirn{i cd acestea sunt propulsate de o forla ce nu-i apar{ine. De asemenea,

o ul o
&.

sugestia directd poate inhiba migcarea. Dacd unui subiect sugestionabil i se spune cd un bra{ este anchilozat(ca o bard de fier sau ca un bral intr-o atel5), iar apoi este
rugat sd indoaie bra{ul, subiectul nu va putea face acest lucru, ori va trebui sd depund

E
:f

un efort considerabil pentru a-gi flexa bra(ul. Acest tip de rdspuns este mai rar
decAt rnigcarea sugeratd.

1 2 3 4 5 6 7 B S 10
NurvrARur- DE trEMt ulrATl

Subiecfii trezi[i din hipnoza pot rdspunde la un semnal prestabilit de hipnotizor. Acesta se nume$te rdspuns post-hipnotic. Chiar dacl sugestia a fost uitatd, subiectul va sim(i o constrAngere de a men{ine com-

Fig. 6.10. Distribu(ia amneziei post-hipnotice. Subiecyii au desfdsurot

l0 ucliut'ri in tintp

portamentul lripnotic. E,i pot incerca

sd

justifice un astfel de compoftarnent ca fiind iralional, chiar dacdL irnboldul de a-l realiza este irlpulsiv. De exemplu, un bhrbat, cdutAnd o explica{ie ra{ionald a faptului ca a deschis fereastra atunci cArrd hipnotizorul gi-a luat ochelarii (sernnalul prestabilit), a declarat cd in camerb aerul nriroase pu{in
canr ur6t.

./bst intrebali ce s-a intdmplat in tinpul hipnozei, subieclii s-au di/brenliat prin nuntdrul de acliuni pe care nu Si le-au anrinlit: gradul de ttitare pentru un.subiect dat era cuprins inlre 0 Si I0 itemi. Experitnentul a int;tlicat 491 cle subiecli, iar groJicul schilea:d ntrndrul subieclilor la fiecare nivel al uitdrii. Grof cul prezintd distribulia bintodald penlru antne:ia posthipnoticd, avand vdtfuri la 4 Si l0 itenri uitali. (Dupd Cooper,1919)

ce erau hipnoti:ali, iar apoi au prinrit inslrucliuni pentru amnezie posl-hipnoticd. Cdnd au

AMNEZIA POST-HIPNOTICA. La sugestia hipnotizorului, evenimentele ce apar in timpul hipnozei pot fi ,,uitate" pdnd cdnd un semnal al hipnotizorului ajutd subiectul sd gi le arninteasc5. Aceasta este amnezia post-hipnotici. Subiec{ii diferd foarte mult din punct de vedere al susceptibilitatii la anrnezia post-hipnoticd (fig. 6.10).

Itemii ce trebuiau reactualizali in acest experiment reprezerltau l0 acliuni pe care subiectul le-a desligurat in tirnpul hipnozei. Foarte putini subiecli aLr uitat unul sau doar doi iterni; mai rnulti subiecli au uitat 4 sau 5 iterni. Oricum, un numdr mare de subiectiau uitat to{i cei 10 itenii. Acest tip de distributie bimodalf,. care prezintd doud grupe distincte de subiecli, a fost detern'rinat in nunreroase studii privind amnezia post-hipnoticS. Grupul de sLrbiecli cu o