IZOLATII TERMICE

Diferenta de temperatura dintre doua medii diferite sau identice din punct de vedere structural,implica autoamt manifestarile fenomenului de transfer termic. Cele doua medii pot fi separate prin pereti omogeni sau neomogeni sau se pot afla in contact direct.In calculele necesare dimensionarii structurilor termoizolatoare pentru cladiri,peretii ce sapara interiorul cladirii de exterior sunt de cele mai multe ori,pereti plani neomogeni formati din diferite materiale. Tot de regula,acesti pereti sunt strabatuti de fluxul termic dupa o directie perpendiculara pe planul pe care il formeaza.Valoarea acestui flux termic se masoara in wati si caracterizeaza nivelul pierderilor de caldura din locuinte pe anotimpul friguros.Daca,la un moment dat,temperatura interiora ajunge sub valoarea temperaturii exteriore,din cauza cresterii acesteia,fluxul termic isi schimba sensul urmarind insa aceeasi directie.Atunci cand temperatura exterioara este mai scazuta decat temperatura interiora,temperatura peretelui la interior este mai scazuta decat temperatura camerei.Chiar si temperatura la exteriorul peretelui difera de temperatura mediului exterior fiind ceva mai ridicata.De marimea fluxului termic ce strabate peretii depinde cantitatea de caldura ce se pierde pe timpul iernii dar si nivelul temperaturii in incaperi pe timpul verii.Fluxul termic este direct influentat de rezistentele termice ale straturilor materiale pe care le parcurge.

Materilele cu o rezistenta termica foarte ridicata sunt numite materiale termoizolatoare. Rezistenta termica este inversul conductivitatii termice a materialului respectiv. Dupa cum se vede,densitatea fluxului termic ce strabate perete neomogen influenteaza direct pierderea de caldura de la interior catre exterior. Se pune intrebarea fireasca daca pierderile acestea de caldura pot fii oricat de mari si care sunt posibilitatile de a le limita cat mai drastic.Raspunsul este unul singur:natura materialelor din care sunt obtinute elementele unei constructii ce separa interiorul acesteia de mediul inconjurator este factorul principal care determina marimea fluxului termic.Atunci cand discutam de transferul termic,dintre multitudinea de caracteristici fizice si chimice ale materialelor de constructie ne intereseaza doar caracteristica denumita conductivitate termica si care se masoarain w/mk.Materialele cu o conductivitate termica ridicata sunt considerate termoconductoare ,iar cele cu o conductivitate termica redusa sunt cunoscute sub denumirea generica de izolatoare termice sau termoizolatoare. Desi metodologia de aplicare a termoizoatieieste aceeasi pentru fiecare material in parte,la constructiile existente numarul solutiilor disponibile este mai redus in comparatie cu cladirile in curs de proiectare.Daca,la acestea din urma,solutia plasarii stratului termoizolant in interiorul zidului care poate fi din caramida,beton.BCA,este frecvent adaptata,ea nu se poate aplica si cladirilor deja construite.La acestea solutia aplicarii izolatiei pe exterior este cea mai aplicata.Placarea peretilor prin interior cu materiale termoizolante are dezavantajul ca reduce suprafetele incaperilor si nu acopera grosimile planseelor si plafoanelor care sunt niste punti termice importante.

MATERIALE TERMOIZOLANTE Sunt cunoscute sub aceasta denumire toate materialele care au un coeficient de conductivitate termica sub 0.25Kcal/mh grad. Dupa natura componenetelor,materialele termoizolante se clasifica in materialeanorganice si materiale organice. Materialele anorganice pot fi materiale celulare coerente formate dintr-o matrice solida in interiorul careia se afla o intreaga retea de capilare cu aer,multe dintre ele complet inchise.Sticla celulara este unul din exemple.O alta categorie de materiale anorganice este reprezentata de materialele granulare cum ar fi de exemplu perlitul.Granulele de perlit inglobate in masa unui liant chiar fara proprietati termoizolatoare deosebite,pot construi pe ansamblu un termoizolator important.Insfarsit,din randul materialelor termoizolatoare anorganice fac parte si materialele fibroase,cunoscute fiind vata de sticla si vata minerala. Aici este cazul sa lamutim confuzia care se face adesea intre vata mineral si vata de sticla in sensul ca si una si cealalta sunt nominalizate drept vata de sticla.Deosebirea este aceea ca materiile de la care se porneste difera:roca si sticla nu au compozitii chimice identice. Materialele termoizolante organice se clasifica dupa structura astfel: -materiale coerente ,fibroase sau nefibroase,in a caror structura intra anumite materii organice inglobate in masa unui liant.In aceasta categorie intra placile PFL,placile si cochiile din pluta -materiale celulare poroase(polistiren,spume organice) Din punct de vedere ai caracteristicilor fizice,rigiditatea materialelor termoizolante este un factor important deoarace in

functie de acestea este ganditsi realizat sistemul de fixare si de sustinere a acestora.Pe acest criteriu materialele se clasifica astfel: -materiale foarte rigide(clasa T1),cu coeficient de tasare,la o sarcina de 200daN/mp,de 1% -materiale rigide(clasaT2),cu coeficient de tasare intre 1si 5% la sarcini de 200daN/mp -materiale semi-rigide(clasa T3),cu coeficient de tasare intre 5si 10%la sarcini de 200daN/mp -materiale usor tasabile(clasa T4),cu coeficient de tasare intre 10si 29%la sarcini de 200daN/mp -materiale foarte tasabile(clasa T5),cu coeficient de tasare de peste 20/ la sarcini identice cu cel precedent. Legat de prezentarea acestei caracteristici este locul sa precizam ca nu sunt rare situatiile cand, sub aceeasi denumire comerciala ,exista mai multe sortimente diferentiate intre ele de valoarea acestui parametru. Pentru exemplificare am ales cazul polisterenului .In comert acesta se gaseste sub forma a trei sortimente diferite:de interior,de exterior si polisteren extrudat . Asa zisul polisteren de iinterior are o densitate mai mica rezultata din gradul mairidicat de expandare.Acest grad mai ridicat de expandare se reflecta intr-o densitate mai scazuta,si de sigur,un grad e tasare mai mare. Totusi separarea atat de neta intre mediile de folosinta recomandate esteb usor fortata.Vom alege sortimentul ghidandu-ne ,in special, dupa sarcina pe care aceasta va trebuii sa o suporte in timp.Izolarea planseelor si a teraselor circulabile unde peste statul izolator se aplica o sapa si eventual un placaj ceramic,se va realiza cu placi de polistiren cu densitate ridicata.Avand in vedere faptul ca ,in orice sit6uatie ,placile de polistiren nu pot ramane neprotejate la

exterior,rezulta ca influenta factorilor de mediu asupra placilor nu este directa si nu poate fi prea mare in timp.Mult mai importanta este forta de coeziune intre granule care constata ca difera de la fabricant la fabricant.O faramitare prematura a placilor de polistiren poate constitui, desigur ,un neajuns destul de costisitor dar, totodata , nu se ofera inca indicii de calitate legati de acest aspect.O verificare primara se poate face insa :daca ,prinsa cu o mana de una dintre laturi ,o placa din polistiren avand o grosime de 2-3 cm se rupe cu usurinta este necesara testarea produselor oferite si de alti fabricanti. Densitatea este un alt criteriu de clasificare a materialelor termoizolante : -placi si saltele din vata minerala (vata de roca ) -clasa A1 18 < d < 25 kg / m -clasa A2 25 < d < 35 kg / m -clasa A3 35 < d < 60kg / m -clasa A4 60 < d < 100 kg / m -clasa A5 100 < d < 160 kg / m -clasa A6 160 < d < 200 kg -saltele din vata de sticla -clasa B1 7 < d < 9,5 kg / m -clasa B2 9,5 < d < 12,5 kg / m -clasa B3 12,5 < d < 18 kg / m -clasa B4 18 < d <25 kg / m -clasa B5 25 < d <50 kg / m -clasa B6 50 < d <80 kg / m -clasa B7 80 < d < 120 kg / m -placi din polisteren expandat -clasa P 1 9 < d < 13 kg / m -clasa P 2 13 < d < 16 kg / m

-clasa P 3 16 < d < 20 kg / m -clasa P 4 20 < d < 50 kg / m -clasa P 5 35 < d < 50 kg / m Toate tipurile de materiale termoizolatoare poarta un cod de produs conform metodologiei europene. Pe langa partea literara codul poate fi completat cu simboluri care sa detalieze si alte caracteristici ale produsului. Clasificare conform normelor C.E. termoizolatie din vata minerala-codMW termoizolatie din sticla celulara-cod CS termoizolatie din perlit expandat -cod EPB termoizolatie din polisteren extrudat-cod XPS termoizolatie din polisteren expandat-cod EPS termoizolatie din spuma rigida de poliuretan-cod PUR termoizolatie din spuma fenolica-cod PF termoizolatie din pluta-cod ICB termoizolatie pe baza de fibre de lemn-cod WF termoizolatie din vata de lemn-cod WW In practica curenta a lucrarilor de izolare termica aplicate cladirilor pentru locuit,cea mai des intalnita situatie este placarea pe exterior cu placi termoizolante(din materiale minerale sau din polistiren expandat),termoizolatia sub acoperis,din saltele de vata minerala sau vata de sticla,dublata uneori de placi din polisteren expandat fixate la partea inferioara,termoizolatie din polisteren extrudat pentru placarea exterioara a peretilor subsolurilor si demisolurilor.Planseele peste subsoluri si demisoluri neincalzite se izoleaza termic cu placi termoizolante rigide care pot fi incluse in grosimea placii sau protejate pot fi aplicate peste acestea urmand a fi pentru a rezista sarcinilor specifice corespunzator

.Alegerea materialelor se va face in raport cu situatia concreta

care,de la caz la caz,poate fi dferita si va tine seama de cateva principii esentiale: -Vata minerala si vata de sticla sunt materiale izolatoare cu calitati deosebite.In conditiile obisnuite de temperatura aceste materiale pot avea valori de conductibilitati termice mai reduse chiar decat ale polistirenului. Atat vata minerala minerala cat si vata de sticla au insa propietatea de a retine umiditatea.La umiditate crescuta conductivitatea acestor materiale creste si astfel,propietatile lor termoizolatoare scad.Pot fi utilizate la temperaturi cu mult peste cele intalnite in mod curent intr-o locuinta,trecand chiar de la 1000 C. -Polistirenul este un polimer organic care are propietatea de a putea fi expandat in anumite conditii. Printr-o crestere remarcabila a volumului ,in masa polimerului este inclus aer.Nivelul de expandare este controlabil si,in functie de aceasta se pot obtine materiale cu diferite densitati.Expandarea intrun spatiu strict delimitat si in anumite conditii specifice este,foarte pe scurt,tehnologia de obtinere a polistirenului extrudat. Acesta are o densitate sensibil mai mare decat cea a polistirenului expandat. Vata de sticla,vada minerala si placile din polistiren sunt cele mai des intrebiuntate materiale termoizolatoare. Polistirenul expandat si polistirenul extrudat Conform normelor europene in vigoare ,placile din polistiren expandat sunt simbolizate EPS iar placile din polistiren extrudat sunt intre simbolizate cele doua XPS.Tehnologia clase cat si in de aplicare a acestor placi termoizolatoare este identica dar unele proprietati fizice difera atat cadrul fiecarei clase.Aceste

diferentieri compresiune

vizeaza

conductivitatea la

termica inconvoiere

,rezistenta ,rezistenta

la la

(tasarea),rezistenta

tractiune si densitatea . MODUL DE APLICARE AL SISTEMULUI DE TERMOIZOLARE A FATADELOR A. CONDITII DE APLICARE Termoizolatia nu poate fi pusa in opera pe timp de ploaie si nici atunci cand temperatura nu se incadreaza intre 5 - 25 C. Nu se aplica pe suporturi inghetate, suprafete expuse radiatiilor puternice, pe vant puternic sau pe ceata. Nu se aplica pe suprafete orizontale sau inclinate si suprafete expuse ploilor. B. PREGATIREA STRATULUI SUPORT Lucrarile de izolatie termica exterioara se executa la pereti din beton, zidarie de caramida, BCA, cu sau fara tencuiala; - stratul suport trebuie sa fie uscat, curat, fara pete de grasime, desprafuit, cu o rezistenta mecanica corespunzatoare, si sa nu aiba denivelari mai mari de 10mm. Pentru neregularitati mai mari de 10mm, se recomanda aplicarea suplimentara a unei tencuieli de uniformizare; - daca stratul suport prezinta fisuri, acestea trebuie reparate in prealabil; in cazul suporturilor din beton, acestea trebuie sa aiba o varsta mai mare de 45 zile si sa nu prezinte urme de materiale de decofrare; - pentru suporturile de zidarie tencuita fara vopsitorii sau zugraveli, se verifica daca suprafata este portanta (prin ciocanire), iar zonele in care tencuiala prezinta dezagregare, se indeparteaza si se repara. - in cazul suprafetelor zugravite, daca zugravelile sunt poroase si nu prezinta exfolieri, se pot trata cu un grund de aderenta si

fixare Vopsea. - toate tipurile de strat suport amintite se curata si se amorseaza corespunzator inainte de aplicarea sistemului de izolatie termica. C. METODA DE APLICARE Punerea in opera a sistemului nu prezinta dificultati deosebite daca se face de catre personal calificat si se respecta conditiile si procedurile de aplicare. Succesiunea operatiilor: 1. Montarea profilului de soclu - Inainte de fixarea profilului de soclu in dibluri, se verifica planeitatea profilului - Se fixeaza profilul de soclu incepand cu partea inferioara a fatadei (profilul de soclu avand latimea adaptata grosimii termoizolatiei). - Fixarea se face cu dibluri rapide (6*40 sau 6*42 mm cu guler). 2. Aplicarea placilor din polistiren 2.1. Prepararea adezivului masa de spaclu - Se aduga pulberea in apa proportia de amestecare (aprox. 6.5 parti material uscat/1 parte apa). Atentie! Pentru amestecare nu se utilizeaza scule din aluminiu. - Pentru amestecare se foloseste mixerul pentru tencuieli la viteza redusa pana la omogenizarea produsului, evitand a se forma cocoloase. - Materialul se lasa in jur de 5 minute dupa care se omogenizeaza din nou si poate fi gata pentru aplicare. 2.2. Aplicarea adezivului masa de spaclu pe placile de polistiren - Pe suport plan: se intinde adezivul pe placa de polistiren in camp continuu, cu un spaclu cu dinti din otel inoxidabil. - Pe suport neuniform: se aplica adezivul in benzi perimetrale pe marginea placii si in puncte in campul placii.

Trebuie avut in vedere ca adezivul sa nu umple rosturile dintre placile de polistiren alaturate pentru preveni aparitia puntilor termice. 2.3. Aplicarea placilor din polistiren - Se foloseste polistiren expandat EPS, cu densitatea de 15 Kg/m3, detensionat, cu dimensiunile 500X1000mm. - Se aseaza primul rand de placi in profilul de soclu, una langa alta, cu latura lunga pe orizontala, si apoi se continua aplicarea intercalat si intertesut, ca la o zidarie. - Se preseaza placile cu ajutorul unui dreptar pentru a nu deforma placa de polistiren si se verifica permanent planeitatea cu ajutorul nivelei cu bula (boloboc), cu lungime de min. 2m. - Daca prin presarea placii, adezivul iese pe margini, acesta trebuie eliminat pentru a preveni aparitia rosturilor deschise intre placi. - Taierea si ajustarea placilor de polistiren se poate realiza cu ajutorul unui fierastrau sau cutter. 3. Ancorarea suplimentara cu suruburi si dibluri. - este necesara in cazul in care suprafata pe care se aplica termoizolatia are o inaltime mai mare de 6 m; - este necesara in cazul in care suprafata este tencuita sau din beton si in cazul in care din calculul termotehnic rezulta o grosime a placii de polistiren mai mare de 6 cm; - numarul de dibluri recomandat este de 5 buc./mp, iar montarea lor se face la min. 24h de la lipirea placilor de polistiren pentru ca adezivul sa se intareasca (se evita astfel dezlipirea placilor); - in jurul usilor si a ferestrelor, polistirenul trebuie decupat si montat in asa fel incat rosturile sa nu fie in prelungirea spaletilor sau a glafurilor.

4. Armarea - Inainte de inceperea armarii, placile de polistiren se slefuiesc cu hartie abraziva si se curata. In cazul in care armarea intarzie cu 7 zile, placile se slefuiesc si se curata din nou. - Dupa lipirea si ancorarea placilor din polistiren expandat, se prepara masa de armare, urmarind aceleasi indicatii ca la prepararea masei de lipire (pct. 2.2.). - Operatiunea de armare incepe cu aplicarea profilelor de colt din aluminu cu plasa de fibra de sticla pe colturile exterioare si a profilelor de colt din PVC cu plasa de fibra de sticla la golurile de usi si ferestre si chituirea diblurilor pentru polistiren. - La partea superioara a ferestrelor si a usilor se monteaza profilul de colt cu picurator, care are rolul de a impiedica scurgerea apei peste elementele de inchidere; la partea inferioara a ferestrelor se monteza glafurile din material plastic sau tabla. - Se aplica masa de armare intr-un strat de aprox. 4 mm, peste care se aseaza plasa de fibra de sticla si se preseaza cu gletiera, astfel incat aceasta sa se inglobeze in masa de armare. - Masa de armare se aplica cu spaclu cu dinti, pe o suprafata cu o latime cu 10 cm mai mica decat latimea plasei de fibra de sticla. - Plasa de fibra de sticla se suprapune pe o latime de 10 cm. - Armarea si inglobarea plasei de fibra de sticla se executa de sus in jos, pe lungimea desfasurata a sulului. - Se urmareste inglobarea completa a plasei de fibra de sticla in masa de armare - Dupa realizarea armarii suprafetei, stratul de adeziv se

lasa min. 5 zile de la aplicare in functie de conditiile de mediu. 5. Tratarea zonei de soclu Deoarece zona de soclu este expusa suplimentar la factori externi (infiltratii de apa, socuri mecanice si termice) se recomanda a se trata specific. 5.1. Hidroizolarea soclului Materiale: Hidroizolatie pe baza de bitum Polistiren Extrudat XPS-placi Plasa de armare din fibra de sticla masa de spaclu Metoda de aplicare: Stratul prin suport trebuie se sa fie curat si si uscat. se Se vor elimina eventualele urme de grasimi sau alte impuritati. Se verifica portanta ciocanire, desprafuieste verifica planeitatea, eliminandu-se eventualele urme de decofrare. Se aplica un strat de hidroizolatie pe baza de bitum, in grosime de 2mm, pe toata suprafata soclului, cu ajutorul fierului din otel inoxidabil,dupa care pe proaspat se lipesc placile de polistiren extrudat XPS.Dupa 24 h sau mai mult, in functie de conditiile climaterice, se trece la armarea cu plasa de fibra de sticla si masa de spaclu. 5.2. Termoizolarea soclului Metoda de aplicare: Se pregateste stratul suport (idem mai sus). Se lipesc placile de polistiren extrudat XPS cu masa de spaclu. Perioada de uscare este de min. 24h.

Termoizolarea soclurilor In conceptia moderna de proiectare a cladirilor ,cota 0,00 care

cota superioara a pardoselii parterului ,se afla mai sus decat cota terenului sistematizat din zona constructiei .Aceasta se intampla si la cladirile fara subsol sau demisol dar si la cele prevazute cu spatii partial sau total subterane.Portiunea exterioara a cladirii cuprinsa intre nivelul terenului sistematizat si nivelul pardoselii parterului este cunoscuta sub denumirea de soclu .De obicei soclul este marginit de un trotuar din beton sau asfalt de diferite latimi .Trotuarul este construit cu o usoara panta care sa permita scurgerea apei inspre exterior .Termoizolarea soclului se recomanda a fi realizata cu polistiren extrudat XPS-R (rugos)aplicat peste folia de hidroizolatie.Aplicarea placilor de polistiren extrudat se va intinde cel putin 30 cm sub nivelul solului si va urca pana in dreptul planseului de beton al parterului .Suprafata membranei de hidroizolare va trebui sa fie uscata ,fara praf si sa fie suficient de bine lipita de zid pentru a asigura capacitatea portanta .Pentru lipirea placilor de polistiren la folia hidroizolanta vor fi folositi aditivi care au aceasta recomandare .Adezivul bitumos 2K(Bitumen Kleber 2k )din gama adezivilor Baumit este un aditiv bicomponent ,fara solventi de ,intarit polistiren cu fibre.Este pe recomandat pentru lipirea placilor extrudat hidroizolatii bituminoase

.Aplicarea prin lipire a placilor din polistiren extrudat se poate face pornind de la limita inferioara (sub nivelul terenului)sau de la partea superioara .Din mai multe motive de detaliu optam pentru inceperea lipirii placilor de la limita superioara chiar daca ,uneori ,va trebui ca acestea sa fie sprijinite provizoriu.Principalii pasi ai executiei sunt urmatorii: -se identifica ,pe peretele exterior al cladirii ,axul planseului de beton al parterului .In cazul cladirilor din zidarie ,aceasta operatie

este simpla deoarece betonul placii si al grinzii este evident in exterior.In situatia cladiriilor din beton se va recurge la masuratori ajutatoare.O data ce a fost punctat axul planseului ,cu ajutorul furtunului de nivel ,va fi trasat perimetrul intregii cladiri la acest nivel .(anexa 2) -se prepara adezivul bituminos conform instructiunilor din prospectul insotitor . -pe un banc de lucru se aseaza placa de polistiren . Numarul de puncte in care se va aplica adezivul difera in functie de starea suprafetei pe care urmeaza a fi aplicata placa.In orice caz ,pentru prima placa intreaga (1000 x 500 mm )adezivul se va aplica in minimum cinci puncte :cate unul in fiecare din cele patru colturi si unul la mijlocul placii. Cantitatea de adeziv pentru fiecare punct echivaleaza aproximativ cu cantitatea medie ce se poate lua cu mistria . Dupa intinderea adezivului (tot cu mistria )trebuie sa se obtina pete de adeziv cu forme aproximativ circulare avand diametre de aproximativ 15 cm si grosimi de aproximativ 1 cm . In situatia unor suprafete cu denivelari mari ,adezivul se va aplica pe tot conturul placii,sub forma de banda continua lata de aproximativ 10 cm si inca in trei puncte aflate la interior .Grosimea adezivului ,dupa intindere ,nu va depasi 1 cm .Bucatile mai mici se vor acoperi in intregime cu un strat de adeziv . -prima placa,intreaga,se aplica cu latura superioara pe linia de nivel trasata anterior si depasind coltul cladirii cu lungime egala cu grosimea placilor folosite.Se preseaza bine placa pe suprafata insistand in dreptul punctelor cu adeziv .Pentru evitarea unui numar prea mare de taieri se recomanda ca de la un colt sa se porneasca simultan pe cele doua laturi .

-conform anexei 3 ,randul urmator va incepe cu o jumatate de placa si va continua cu placi intregi pana la coltul alaturat.Ultimul rand de placi va trece sub cota terenului nivelat cu cel putin 30 cm. -cele doua laturi ale cladirii se vor incepe simultan din coltul aflat pe acelasi diagonala cu primul .La intalnirea acestora cu primele doua,placile soclului au vor fost fi taiate corespunzator cu polistiren pentru urmeaza realizarea unor de tesaturi convenabile la cele doua colturi.Dupa ce toate laturile placate operatiunea dibluire a placilor.Aceasta nu poate avea loc mai devreme de 24 ore de la operatia de lipire a placilor In functie de gradul de aderenta obtinut se vor monta 5,6 sau 8 dibluri pe fiecare placa.Locurile pentru gauri vor fi marcate conform dimensiunilor alese.Pentru gaurire este necesar un ciocan rotopercutor(in special pentru beton).In zidarie de BCA sau caramida se pot practica gauri cu o bormasina obisnuita dar echipata cu un burghiu cu cap vidia .Pentru blocurile ceramice tip Porotherm chiar nu se recomanda folosirea percutiei deoarece acestea sunt foarte casante .Este important de retinut ca diblurile trebuie sa patrunda in beton minimum 35 mm iar BCA sau caramida 45 mm. Pentru stabilirea adancimii de gaurire se va tine seama de aceste dimensiuni la care se va adauga grosimea placii ,grosimea stratului de adeziv precum si grosimea tencuielii peretilor daca aceasta exista. Dimensiunea rezultata va fi suplimentata corespunzator pana la lungimea de diblu imediata superioara valorii calculate .Pentru executia gaurilor in suprafetele portante se vor folosi burghie cu diametrul de 8 mm .Atat pentru placile termoizolante din polistiren (expandat sau extrudat )ale soclului cat si pentru cele ale fatadelor ,schema minima de amlasare a gaurilor pentru dibluri este anexa 3 .In comert exista dibluri cu o gama larga de lungimi ale tijei de metal sau plastic. Dupa ce gaurile au fost executate la adancimea necesara,diblurile (fara cui )for fi introduse in gauri prin apasare cu mana .Talerul

diblului va trebui sa vina in contact cu suprafata placii .In caz de nevoie gaura se mai adanceste putin pentru a permite patrunderea completa a diblului .Se potriveste cuiul in orificiul central al talerului dupa care se bate cu ciocanul pana la refuz,reusindu-se astfel si presarea talerului in placa pana la nivelul suprafetei acesteia .Cu mistria sau cu o gletiera se vor netezi adanciturile talerului din plastic folosind adeziv. -la minimum 12 ore de la spacluirea talerelor diblurilor ar trebui facuta o spacluire a suprafetelor placate folosind un fel de rindea speciala .Mai ales in cazul soclurilor unde suprafetele sunt de obicei reduse,se poate renunta la aceasta operatie si cu atat mai mult cand urmeaza aplicarea unui placaj ceramic . -se executa spacluirea suprafetelor folosind unul din adezivii de spaclu prezentati in suprafata anexa 3.Pentru aceasta se va prepara masa de intr-un strat de 2-3 mm peste care spaclu conform instructiunilor din prospect.Aditivul se intinde pe termoizolanta ,imediat ,se aseaza plasa de fibra de sticla .Portiunile spacluite vor avea dimensiuni rezonabile astfel ca pana la intinderea si fixarea plasei adezivul sa nu inceapa sa se usuce.O metoda mult mai convenabila este ca,mai intai ,sa se intinda plasa de fibra pe toata lungimea peretelui,fixandu-se din loc in loc cu cuie sau agrafe provizorii,acestea vor fi indepartate. In ambele cazuri se va folosi mistria si gletiera .Trebuie retinut ca inadirile de plasa ,atat pe orizontala cat si pe verticala se fac cu petrecerea capetelor pe o lungime de minimum 10 cm.In continuare ,beneficiarul poate opta pentru o tencuiala decorativa sau pentru placarea soclului cu marmura ,granit,gresie,etc.

FINISAREA SUPRAFETELOR TERMOIZOLANTE 1) Grunduirea suprafetelor Grunduirea este o operatie pregatitoare in vederea aplicarii tencuielii avand rol de amorsa pentru aceasta. Exista mai multe tipuri de grunduri indicate pentru executia sistemului termoizolant EPS. Grundul Universal (Baumit Universal Grup ) este un grunt gata preparat care pe langa rolul de amorsa serveste pentru egalizare , absorbtie si aderenta a tencuielilor . Este comercializat in galeti de 25 kg. Cu o galeata se poate acoperii o suprafata de 100 m de masa de spaclu sau 80 m , tencuiala obisnuita. Inainte de intrebuintare , continutul galetii se amesteca lent, manual sau cu mixerul. Aplicarea grundului peste masa de spaclu uscata se face cu ajutorul trafaletului cu blanita sau cu bidineaua. Grosimea stratului de grund nu trebuie sa fie mare dar suficient de uniforma. Uniformitatea se poate constata printr-un colorit cat mai egal pe intreaga suprafata. Dupa aplicarea grundului urmeaza un interval de 24 ore pentru uscare. 2) Tencuirea suprafetelor Solutia la moda pentru finisarea fatadelor termoizolante , neventilate, este tencuiala decorativa . Aceasta se aplica intr-un strat foarte subtire (2-3 mm ) . Aplicarea tencuielii se va face dupa ce continutul galetii a fost bine omogenizat ( manual sau cu mixerul electric ). Cu drisca din inox se intinde materialul intr-un strat gros de 2-3 mm, apasand puternic . Urmeaza netezirea suprafetei cu o drisca din PVC sau polisteren , eventual umezind suprafetele . Fiind ultimul strat de finisare se va

acorda o atentie deosebita aplicarii acestuia . Nu trebuie sa se aplice mortarul pe fasii orizontale , in scara ,incepand de sus . Nu se va incepe tencuitul cu fatada cea mai vizibila a imobilului . Supravegherea lucrarii trebuie sa se faca aproape tot timpul . Timpul de uscare eate de aproximativ sau udate . 3) Termoizolarea fatadelor ventilate Fatadele ventilate,termoizolante, difera de fatadele neventilate,de care s-a vorbit mai inainte , prin faptul ca la o anumita distanta (cativa cm.) de suprafata placilor izolatoare se prevede un paravan din diferite materiale care sa asigure estetica fatadei , protectia termoizolatiei si existenta unui spatiu de circulatie a aerului numit spatiu de ventilare . Rolul acestuia este sa permita circulatia vaporilor de apa fara ca acestia sa condense pe suprafete si sa elimine actiunea directa a razelor de soare asupra termoizolatiei .Pentru fatadele ventilate rolul unei bariere de vapori intre interior si exterior se anuleaza . In vederea asigurarii unei circulatii corespunzatoare , prin tiraj natural , a aerului in spatiul de ventilare este nevoie sa fie asigurate accesul si evacuarea acestuia . Accesul aerului din exterior se face deasupra soclului iar evacuarea acestuia se face sub streasina sau in lateral fata de atic (de la caz la caz). Aplicarea placilor termoizolante pe peretii portanti se face la fel ca la fatadele neventilate . Singura diferenta este ca, in paralel cu lipirea placilor sau inainte de aceasta operatie , se va face fixarea in pereti a clipsurilor metalice de sustinere a panourilor de fatada . Distantele intre randurile de clipsuri specifice tipului de panouri ales . si intre clipsuri pe rand sunt 24 ore de la aplicare . In acest interval suprafetele tencuite nu vor fi lovite ,zgariate

TERMIZOLAREA MINERALA

FATADELOR

CU

PLACI

DIN

VATA

Conductivitatea termica a vatei minerale si a vatei de sticla este comparabila cu cea a polisterenului expandat , in anumite variante fiind chiar mai scazuta . Vata minerala si vata de sticla sunt livrate catre desfacere sub forma de saltele roluite sau sub forma de placi . Pentru termoizolarea fatadelor se vor folosi placi termoizolante in timp ce saltelele sunt folosite pentru termoizolatii la acoperisuri, terase , conducte ,aparate termice etc. Desi valoarea coeficientului de conductivitate termica al vatei minerale si de sticla le recomanda cu prisosinta , nu trebuie neglijat aspectul conform caruia o umezire pronuntata a acestor materiale le slabeste considerabil proprietatile izolatoare . Umezirea stratului izolator poate proveni din vaporii de apa antrenati de microcurentii de aer ce strabat peretii de la cald inspre rece precum si din precipitatii . Daca impiedicarea patrunderii apei din precipitatii depinde de protectia adoptata in proiect , patrunderea vaporilor de apa prin microcurentii de aer se poate impiedica cu asa zisele bariere de vapori amplasate intre termizolatie si zonele mai calde . O bariera de vapori se poate realiza prin interior si adesea este reprezentata de vopsirea suprafetelor interioare ale peretilor exteriori cu vopsele pe baza de ulei , polimeri sau materiale bituminoase sau chiar prin aplicarea de membrane impermeabile sau se realizeaza la exterior cu folii impermeabile din materiale plastice ,metal , bitum,masticuri etc . Principalele conditii pe care trebuie sa le respecte o bariera de vapori acceptabila sunt : -sa reziste in timp atat sub influenta vaporilor de apa cat si in conditiile impuse in general peretilor exteriori ai unei cladiri.

-sa nu reprezinte un mediu agresiv pentru materialele de constructie cu care vine in contact. Pentru izolarea termica a fatadelor sunt indicate placile rigide , hidrofobante, din vata minerala sau vata de sticla. Aceste placi pot avea sau 48 kg /m. fetele netratate , o fata tratata sau ambele de fabricatie al placilor din vata fete tratate . Densitatea acestor placi este de 32 kg/ m, 40 kg / m Grosimile anorganica se situeaza in gama 2 20 cm. Suprafetele pe care se pot aplica placile din vata minerala pot fi realizate din beton ,caramizi pline sau cu goluri , BCA ,lemn etc . Conditile generale de pregatire a suprafetelor sunt cele expuse , deja anterior : indreptarea prin indepartarea proeminentelor proeminentelor si umplerea cu adeziv a golurilor , curatarea de praf si vagetatie ,indepartarea tencuielii burdusite etc. La cladirile vechi , in curs de reabilitare , toate accesorile cum ar fi pervaze de ferestre ,stucaturi si alte profile de fatada vor fi indepartate. Pentru verificarea planeitatii suprafatelor va fi folosit un dreptar de 3 m . Abaterile constante (proeminente si depresiuni ) nu trebuie sa depaseasca limita de 10mm. Placile din vata minerala si vata de sticla nu sunt contraindicate categoric pentru lucrarile de termoizolare a soclurilor . Totusi mai ales in partea subterana a acestuia pe o portiune de minim 30 cm cat se recomanda pentru izolare ar trebui sa fie izolata cu polistiren extrudat a carui hidroscopicitate este mult mai redusa . La linia de separatie intre termoizolatia de soclu si cea a fatadei se va monta profilul de soclu din aluminiu ,ales conform grosimii placilor ce vor fi folosite . Profilul de soclu va fi montat pe o linie perfect orizontala , trasata pe perete in urma masuratorilor cu furtunul de nivel .Pentru lipirea placilor termoizolante va fi folosit un adeziv recomandat pentru placile din vata de sticla sau vata minerala .

Prepararea adezivului .Necesarul de apa pentru un sac de adeziv este de 6,5 l .Intr-un vas de preparare se pune mai intai apa peste care se toarna incet adezivul sub o amestecare continua . Amestecarea se face manual sau cu un mixer electric .Cand amestecarea se considera incheiata , pasta obtinuta se lasa in repaus timp de 10-15 minute. Intr-un interval de timp de 24 ore adezivul poate fi folosit fara alterarea calitatii .In ceea ce priveste temperatura ambianta , aceasta trebuie sa fie minim de 5 C. Aplicarea adezivului pe placa se face minim in puncte la interior. Placile se aseaza de regula pe orizontala . Principiile de tesere la colturi sunt la fel cu cele descrise la polistiren. Inperimetrale ale golurilor de ferestre si usi bucatile de placa vor depasi cu cativa cm muchiile golului, urmand sa fie taiate cu exactitate ,la pozitie ,dupa uscarea adezivului. Dibluirea placilor din vata minerala sau de sticla se face dupa una din schemele urmatoare. Alegerea se face tinand cont de starea suprafetelor de aplicare si de marimeasuprafetelor pe care a-a aplicat adeziv. Dupa aproximativ 24 ore de la lipirea placilor termoizolante se vor executa gaurile pentru dibluri conform uneia din schemele propuse. Adancimea gaurilor in zidul portant va fi de min. 35 mm pentru zidurile din beton si de min. 45 mm pentru caramida , BCA ,alte materiale . Producatorii de termoizolatie pe baza de vata minerala sau de sticla au propria lor gama de adezivi , dibluri ,planse de armare , grunduri ,tencuieli . Atunci cand se alege lungimea tijei diblurilor se va tine seama , pe langa dimensiunile minime de patrundere in zid ,de cinci puncte (colturile si centrul placii ) sau in banda perimetrala plus trei

grosimea

tencuielii-daca exista-de grosimea stratului de adeziv

(maxim 10mm ) si de grosimea izolatiei . Gaurile pentru dibluri se executa cu burghiu de 8mm cu cap vidia si utilizand un ciocan rotopercutor. Este demn de notat ca folosind dibluri ,coltare sau plasa din fibra de sticla altele decat cele indicate de producatorul de placi din vata nu se poate intampla nimic neplacut daca se respecta dimensiunile aplicare. Normele producatorilor indica o grosime de 7 mm pentru masa de spaclu ce trebuie sa se aplice pe placi dupa dibluire.In aceasta grosime va trebui sa fie inclusa si plasa din fibra si anume cam la jumatatea ei .In zonele in care armatura din plasa trebuie dublata (coltul golurilor de ferestre si usi etc .)plasa de baza se va aplica peste primul strat ce va avea o grosime de 2 mm.Se aplica al doilea strat de masa de spaclu , cu o grosime de 5 mm, peste care se preseaza straifurile de plasa suplimentara. Acestea vor trebui incluse in masa de spaclu pana cand nu se mai observa din afara . Tot in aceasta etapa , de "perete umed "se vor aplica si coltarele (atat la colturile cladirii cat si la muchiile golurilor ). La capetele de innadire , plasele se petrec pe o latime de aprox .10cm.Dupa aplicarea mesei de spaclu se va face o verificare a plaienitatii suprafetelor cu un indreptar de 3 m . Erorile nu pot fi mai mari de 5 mm . Grunduirea sau tencuiala primara este menita sa asigure o decor, prin priza optima intre tencuiala de baza si tencuiala de incheiate. Grundul se va aplica la cel putin 24 ore dupa spacluire. Se va folosi o bidinea sau un trafalet cu blanita. Temperatura ambianta nu trebuie sa fie mai mica de 5 C si prescriptiile de

aplicarea careia lucrarile de termoizolare si finisare se considera

Tencuiala de decor se va aplica dupa uscarea grundului, preferabil in ziua urmatoare . Temperatura ambianta trebuie sa fie peste 5 C iar razele de soare directe si foarte puternice trebuie sa fie evitate fie prin instalarea unor paravane din prelata fie prin alegerea zilelor si a intervalelor dintr-o zi cand efectul razelor solare nu este asa de puternic . Aplicarea tencuielii decorative se face manual , cu drisca metalica ,dupa care urmeaza structurarea tencuielii cu o dtisca de PVC . Tencuiala decorativa trebuie sa fie aplicata in benzi , continuu ,fara intreruperi .Jonctiunea dintre benzi se face de asemenea continuu ,cu acelasi sens de inaintare ,preferabil utilizand benzi de hartie adeziva . Atat pentru suprafetele termoizolate cu polistiren cat si pentru cele termoizolate cu placi din vata se practica uneori renuntarea la tencuiala decorativa si se practica uneori renuntarea la tencuiala decorativa si se aplica ,peste tencuiala de baza (spaclu )o vopsea lavabila . In aceasta situatie tencuiala primara trebuie sa fie ceva mai groasa (> 5 mm ) iar suprafata acesteia sa fie foarte neteda . Vopseaua lavabila nu poate indeparta neregularitatile si ,uneori ,le pune in evidenta mai mult . Materiale din vata minerala termo si fonoizolante Proprietati generale: Substanta anorganica cu fibre de silicat Substanta fibroasa deschisa; fibrele minerale au o distributie Diametrul fibrelor 6-10 microni Neinflamabil Neutru din punct de vedere chimic, nu corodeaza substantele Capacitate de izolare termica la temp medie de +10 grade C

unuforma

cu care vine in contact (0,031-0,034 W/mK)

Proprietati fonoabsorbante Amortizarea vibratiilor Rezistenta redusa la difuzia vaporilor Stabilitate dimensionala (dilatare/contractie) rezistent la putrezire, nu este atacabila de ciuperci, insecte, Usor de croit rezistenta la caldura la placi, pisla, preformate si cochilii

rozatoare

aprox 250 grade C Domenii de utilizare perete oblic si planseul mansardei fara sarcini termoizolatii cu aerisire plansee de pivnita plansee intre etaje izolarea acoperisurilor plate din beton armat sau din tabla

cutata Prezentare rulouri placi usoare placi autoportante placi necirculabile placi semirigide, fonoabsorbante placi circulabile usoare placi circulabile grele materile de caserare saltele de vata minerala cusuta elemente de izolare a tevii (cochilie)

Materiale termoizolante utilizate in tehnica frigului Cateva din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca materialele termoizolante pentru a fi utilizate in tehnica frigului sunt:

- Conductivitate termica redusa; - Higroscopicitate redusa; - Permeabilate la vapori redusa; - Rezistenta mare la inghet; - Sa nu aiba miros; - Sa nu fie receptive la mirosuri; - Sa nu aiba valoare nutritiva pentru insecte si rozatoare; - Sa nu se taseze; - Usor de prelucrat; - Inerte din punct de vedere chimic; - Durata mare de exploatare; - Densitate aparenta mica; - Rezistenta mecanica buna. In practica izolatiilor frigorifice se intalnesc numeroase materiale, dintre care in continuare sunt prezentate cele mai reprezentative. Pluta - Conductivitate termica redusa - Densitate aparenta mica - Rezistenta la compresiune mare - Aprindere grea - Higroscopicitate redusa - Montare usoara. Velitul - Este realizat din straturi multiple de carton ondulat lipite intre ele si impregnate cu bitum; - Conductivitate termica Densitate aparenta mica Polistirenul expandat - Conductivitate termica foarte redusa: - Densitate aparenta mica - Este utilizat des pentru izolarea peretilor, a plafoanelor si a conductelor;

Adecvat

pentru

realizarea

de

elemente

prefabricate

pana

la

dimensiuni de 2x6m; - Punct de topire relativ scazut (80C) - dezavantaj; - Rezistenta redusa la compresiune - dezavantaj; - Coeficient de dilatare termica ridicat - dezavantaj. Spuma de poliuretan - Utilizat aproape in exclusivitate pentru izolarea: - Frigiderelor casnice; - Dulapurilor frigorifice; - Autodube frigorifice; - Recipiente si conducte; - Se poate expanda direct la locul de montaj sub actiunea R11, ceea ce interzice utilizarea acestui material dupa intrarea in vigoare a protocoalelor internationale privind agentii frigorifici poluanti pentru stratul de ozon; - Conductivitate termica foarte redusa: - Densitate aparenta mica - In timp R11 se evapora si este inlocuit de aer - dezavantaj. Cateva tipuri de izolatii din poliuretan utilizabile in conditionarea aerului, livrate sub forma de folii rulate sunt prezentate in imagine. Ampora - Utilizat aproape in exclusivitate pentru izolarea: - Dulapurilor frigorifice; - Vitrine frigorifice; - Mijloace de transport frigorifice; - Se constata o restrangere a utilizarii acestui material. Spuma de clorura de polivinil - Material impermeabil la umiditate; - Se stinge singur sub actiunea flacarii (nu este inflamabil); - Are o rigiditate mare; - Se utilizeaza la constructii navale.

Armarea se face in acelasi mod ca mai sus si se lasa pentru uscare minim 5 zile.