Sunteți pe pagina 1din 23

UNIVERSITAS

A FOST ODATå UN CENACLU…


UNIVERSITAS

A FOST ODATå UN CENACLU…

MIRCEA MARTIN
coordonator

EDITURA MUZEUL NA¥IONAL AL LITERATURII ROMÅNE


Bucure[ti, 2008
COPERTA: Tudor JEBELEANU
PREZENTAREA GRAFICå: Floarea ¥U¥UIANU
REDACTOR: Eugenia ¥ARåLUNGå
TEHNOREDACTARE: Ecaterina HRISTEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României


A fost odat` un cenaclu… / Bucure[ti : Editura
Muzeul Literaturii Române, 2008
ISBN 978-973-167-003-4

061:821.135.1.09

Carte ap`rut` cu sprijinul Ministerului Culturii [i Cultelor,


prin Administra]ia Fondului Cultural Na]ional
CUPRINS

PROLOG
Argument / 11
Not` asupra volumului / 17
Scurt` istorie / 19

I
AMINTIRI, MåRTURII

Poe]i
Horia G~rbea – S`geata timpului / 25
Radu Sergiu Ruba – Zona noastr` de libertate / 30
David Ioachim – L-am citit înainte pe Cezar Baltag [i abia dup` aceea pe Nichita / 35
Paul Vinicius – Vinerea dulce / 39
Lucian Vasilescu – Universitas – cel mai frumos naufragiu
la ]`rmul incert al literaturii rom~ne / 45
Augustin Ioan – O rememorare / 48
George Arun – Pa[aport pentru poezie / 52
Ramona Fotiade – ’90 – O poetic` a mi[c`rii de protest / 54
Doina Tudorovici – Prezentare sub form` de balad` a ceea ce-a[ fi putut s` fiu… / 61
Saviana St`nescu – New York via Universitas / 65
Anca Mizumschi – Cine t`cea la Martin? / 68
Ioan Es. Pop – Lumea \n trei zile / 72
Mihail G`l`]anu – Amintiri de la Universitas. „La Martin“ / 76
Valentin Iacob – Flotila de zeppeline / 80
Fevronia Novac – Cenaclul Universitas, o comunitate interpretativ` / 84
Adrian Alui Gheorghe – Universitas, ce vremuri…! / 88
Vasile Baghiu – Am trecut [i eu pe la Universitas… / 92
Petru] Pârvescu – Scriitorul – destin [i op]iune / 96
Eugenia ¥ar`lung` – Etajul III, pe dreapta – ENCLAVA & împrejurimile / 102
Radu Sergiu Ruba – Destinul cu perechea sa de palme / 105

Prozatori
C`t`lin ¥\rlea – „De ce, adic`, exist` literatura român`?“ / 111
R`zvan Petrescu – „…tr`iam vremurile c\nd printr-o simpl` expira]ie
scoteai aburi clandestini“ / 118
Marian Ilea – „Nu \nc`pea pardon \n analize…“ / 128
Bogdan Teodorescu – Despre cum am fost [i eu pe acolo / 130
R`zvan R`dulescu – Cenaclul Universitas – dare de seam` / 133
George Ardeleanu – M\]a, Piticul logoreic, Amicul, Maestrul… / 136
Filip Florian – Firimituri / 140
Andreea Pora – O mai ]ine minte dom’ profesor? / 142

Critici
Ovidiu Verde[ – Cenaclul ca (pre)text / 147
Iulian Costache – Din vremea cenaclului de vineri… / 151
Roxana Iordache – Universitas, vise pe furate / 156
Traian Ungureanu – Ultimul etaj / 158
Vlad Niculescu – Literatur` [i retractare / 161

Grupul de la Bra[ov
Simona Popescu – Vremea am`girii / 165
Marius Oprea – Pentru curiozitatea poli]iei politice, Universitas a fost un subiect gras / 174
Andrei Bodiu – Prietenii mei, Mircea Martin, Universitas / 180
Sorin Matei – ßi eu am fost poet… / 183
Caius Dobrescu – Paternalism sau libert`]i emergente? / 187

Mircea Martin – Cenaclul ca form` de spirit / 201

Invita]i
Ana Blandiana – Atît de complicata maieutic` / 215
Constan]a Buzea – (Scrisoare c`tre Mircea Martin) / 217
Angela Marinescu – çnt\lnirea mea cu Cenaclul Universitas / 220
George B`l`i]` – Marroco / 223
Constantin Ab`lu]` – Cenacluri motivate / 225
Mircea C`rt`rescu – La Martin / 227
Al. Mu[ina – ßi eu am sim]it acel fior / 229
Florin Iaru – Pe întuneric / 232
Ion Stratan – Salut la centenar / 234
Bogdan Ghiu – Universitas, literatura (tot mai) interioar` / 235
Cristian Moraru – Universitas, istorie, politic` / 237
Dialog între Viorel Marineasa [i Daniel Vighi –
O prelungire creatoare, nicidecum epigonic`, a optzeci[tilor / 239
Gheorghe Jurma – Uneori, Provincia… / 245
II
ANTOLOGIE LITERARå

Mircea Martin – R`sfoind caietul cu file alb`strii / 249

Poezie
Sergiu ßtef`nescu – requiem pentru copil`ria timpului / 265
Andrei Damian – Lumin` osoas` / 268
Gabriel St`nescu – Final presupus / 272
Dinu Regman – hai ku / 274
David Ioachim – Domina]ie de gol / 278
Radu Sergiu Ruba – Biblioteca rulant` / 280
Cristian Popescu – Filmul artistic / 284
Paul Vinicius – drumul cafelei / 290
Daniel B`nulescu – Regiunile c`r]ii / 293
Lucian Vasilescu – Intrarea \n [ut / 296
Ramona Fotiade – granma / 298
Simona Popescu – Televizorul / 304
Marius Oprea – O privire peste r\u / 310
Caius Dobrescu – Epistol` de la un poet / 313
Andrei Bodiu – Marele meu poem de dragoste / 315
Augustin Ioan – love story / 319
George Arun – O diminea]` \nsorit` / 322
Aurel Dumitra[cu – Tat`l nostru / 325
Ioan Es. Pop – iarn` cu mircea / 327
Iustin Pan]a – Soldatul Nelu / 332
Fevronia Novac – Lini[tea / 338
Mihail G`l`]anu – Colec]ie de scoici / 341

Proz`
R`zvan Petrescu – ßansa / 347, U[a / 348
C`t`lin ¥\rlea – Tovara[u’ L`cr`mioar` / 350
Marian Ilea – Ancheta / 358
George Ardeleanu – Proz` / 366

Dramaturgie
Horia G~rbea – Mereu Electra / 371
Programe, confesiuni, eseuri
Ioan Es. Pop – Argument \mpotriv` / 379
R`zvan Petrescu – „Prive[te \napoi cu m\nie“ / 382
Aurel Dumitra[cu – Scrisoare c`tre Mircea Martin / 386
Cristian Popescu – Despre moarte [i cincinal / 390
Caius Dobrescu – Rena[terea poeziei / 392
Simona Popescu – Despre poezia nou` / 397
Marius Oprea – 8 puncte de vedere / 405
Iulian Costache – Scrisul între utopie [i ipohondrie / 406
Ovidiu Verde[ – „Parabol` despre resentiment“
sau poezia de iubire a lui Mircea Iv`nescu / 413
Roxana Iordache – Poezia poetelor / 420
Iustin Pan]a – Manual de g\nduri care lini[tesc / 425
Vlad Niculescu – çncercare de r`spuns la \ntrebarea „La ce sluje[te s` mori poet?“ / 430
Horia G~rbea – Un spectator de [coal` nou` / 434

III
ECOURI CRITICE

Lauren]iu Ulici
Solii promo]iei ’90 încep s` apar` / 441
Doamna Bovary, pe strada Toamnei / 443
Luciditate [i orgoliu / 444
Dan-Silviu Boerescu – Terasa / 446

Cartea cea mai mic`


Horia G~rbea – Copil`ria secret` / 453
Andrei Damian – Regiunea de lini[te / 454
Cristian Popescu – Familia Popescu / 455
Ramona Fotiade – Punerea \n libertate / 457
Augustin Ioan – Gestica / 459
Daniel B`nulescu – Ziua \n care am fost publicat / 461
C`t`lin ¥îrlea – Povestiri cu pensionari / 463
George Arun – Personajele mele / 465
Anca Mizumschi – Departe de Hemingway / 467

çn jurul lui Cristian Popescu


Cristian Popescu [i poezia rom~neasc` postbelic` / 472
Cristian Popescu [i genera]ia ’90 / 473
Popescu în cîteva legende (adev`rate) / 478
Mircea Martin
De la optzecism la nou`zecism [i mai departe /
Portret de grup / 481
Spre o nou` paradigm` literar` / 483
R`spuns la ancheta revistei „Convingeri comuniste“ / 485
Poten]ialitate creatoare – r`spuns la ancheta revistei „Ramuri“ / 486
O nou` genera]ie în poezia tîn`r`? / 487
Un cenaclu de v\rf, de avangard` / 479
S` nu ne speriem de tinerii poe]i / 491

Interviuri
Între oglinzi paralele / 495
Mizez pe mul]i dintre ace[ti tineri, s\nt foarte sigur de voca]ia lor / 500
Literatura de azi trebuie s` for]eze aten]ia publicului / 505

Texte \nso]itoare
Poetul ca vatman / 509
Poezia ca de-dramatizare a existen]ei / 511
Cristi Popescu sau despre moarte ca oper` personal` / 517
O promo]ie am\nat` (Doina Tudorovici, Ramona Fotiade, Simona Popescu) / 521
Radu Sergiu Ruba sau lumea ca o carte / 526
Poetul trece la atac / 527
Despre R`zvan Petrescu / 531
Despre Marian Ilea – Ve[ti din Desi[tea / 533
Despre Iustin Pan]a – Poetul lucrurilor simple [i vii / 534

Colec]ia Prima verba a Editurii Univers


(George Arun, Ion Manolescu, Caius Dobrescu, T.O. Bobe,
Sergiu ßtef`nescu, Ovidiu Verde[, Doina Ioanid) / 541

IV
ECOURI LITERARE

Radu Sergiu Ruba – Post ludum / 545


Ioan Es. Pop – popescu. o privire spre viitor… / 547
Paul Vinicius – orbul [i umbra lui lovindu-se de pere]i… / 548
Eugenia ¥ar`lung` – Mansard` \n Ghencea-Militar / 553
Daniel B`nulescu – Cei [apte regi ai ora[ului Bucure[ti. Capitolul 10. / 557
Anca Mizumschi – Frecventam \mpreun` / 563

EPILOG / 567
PROLOG
Argument

Nu eu se c`dea s` „fac“ aceast` carte, nu eu trebuia s-o adun [i s-o compun. Frumos
[i firesc ar fi fost ca ea s` apar` drept rezultat al muncii unei echipe în cadrul c`reia rolul
meu s` fi fost cel mult acela de consultant. Nu s-a întîmplat a[a, de[i ini]iativa unui volum
Universitas a fost într-adev`r colectiv` [i dateaz` de peste 10 ani.
Cîndva, prin 1997, cî]iva membri ai cenaclului mi-au dat o întîlnire (undeva, pe lîng`
Universitate) în timpul c`reia am ajuns la concluzia c` ar fi bine s` scoatem [i noi o carte
împreun`, carte care s` nu fie doar o antologie de texte literare (precum cele ale
lunedi[tilor) – de vreme ce aproape to]i reu[iser` s`-[i publice în r`stimp volumele
personale –, dar care s` evoce „via]a la Universitas“ în acei ani de sfîr[it de deceniu [i de
epoc` istoric`. N-am fost prea mul]i la întîlnire, vreo patru-cinci (Horia Gârbea, Lucian
Vasilescu, C`t`lin ¥îrlea, Paul Vinicius, poate [i Daniel B`nulescu). Din p`cate, în
continuare nu s-a „mi[cat“ nimeni, cu excep]ia lui Horia Gârbea care mi-a trimis, prompt
ca de obicei, evocarea sa.
Un an mai tîrziu, Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter [i Gheorghe Cr`ciun lansau
antologia lor comentat` Experimentul literar românesc postbelic (Editura Paralela 45) [i
m` invitau s` o prezint în Rotonda Muzeului Na]ional al Literaturii Române. Am
descoperit cu acel prilej c`, de[i textele unor membri ai Universitas-ului erau pomenite
într-o cronologie a anilor ’80-’90 (Simona Popescu, Caius Dobrescu, Cristian Popescu),
cenaclul ca atare nu figura, al`turi de Junimea [i de Cenaclul de luni, printre Punctele de
convergen]` ale epocii. Ba chiar mai mult, I. B. Lefter scria într-o parantez` urm`toarele:
„Cenaclul de luni va fi împiedicat s` continue în 1983. În locul lui va fi înfiin]at cenaclul
Universitas condus de Mircea Martin.“ (!)
Adev`rul este c` Universitas nu s-a înfiin]at dup` desfiin]area Cenaclului de luni [i
nici „în locul“ acestuia. Universitas [i-a început activitatea în aprilie 1983, iar Cenaclul de
luni [i-a încetat-o în toamna lui 1983. Aveam, oricum, afilieri [i subordon`ri institu]ionale
diferite (Centrul Universitar Bucure[ti, respectiv Universitatea din Bucure[ti). Am fost
teribil de contrariat de aceast` aser]iune eronat` – am [i reac]ionat pe loc – , nu încetez nici
ast`zi s` m` mir c` I.B. Lefter, care a frecventat cenaclul Universitas, ca [i al]i optzeci[ti,
a putut s-o fac`, [i înc` atît de non[alant.
Aveam s` descop`r în continuare la el o tendin]` tot mai accentuat` de a extinde
limitele optzecismului mult dincolo de acelea ale genera]iei propriu-zise. Concep]ie
împ`rt`[it`, de altfel, [i de Alexandru Mu[ina, care, în Antologia poeziei genera]iei ’80
(Editura Aula, 1993 [i 2002), îi include – f`r` ezitare [i f`r` vreo problematizare – pe
Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Aurel Dumitra[cu, Marius Oprea, Cristian Popescu [i pe
Simona Popescu, autori sensibil mai tineri (cu excep]ia lui Cristian Popescu) [i propunînd
fiecare o poetic` greu reductibil` la „modelul“ optzecist.

11
Discu]ia poate fi lung` [i complicat`. Reducînd optzecismul la o paradigm`, o anumit`
simplificare (vreau s` spun clarificare) devine posibil`, îns` nu f`r` riscuri. Oricum am
întoarce îns` defini]ia acestei paradigme, ea nu ar putea ocoli, de pild`, pe [aizecistul
Marin Sorescu (poetul, prozatorul, dramaturgul) pe care, îns`, teoreticienii optzecismului
se feresc s`-l revendice ca precursor. Se extinde, apoi, aceast` paradigm` pîn`-n mileniul
nostru, cu alte cuvinte îi cuprinde [i pe dou`mii[tii din cea mai vie contemporaneitate?
A[a par s` stea lucrurile dup` aceia[i teoreticieni.
Nu doresc s` m` pronun] acum asupra validit`]ii respectivei ipoteze, nici nu m`
gr`besc s-o resping de plano. E incontestabil c` în anii ’80 s-a produs în literatura român`
o schimbare important` – poate chiar o ruptur` – [i c` rolul decisiv în aceast` schimbare
l-au jucat tinerii de atunci. La fel de adev`rat este faptul c` evolu]ia ulterioar` a literaturii
noastre a avut loc în sensul aprofund`rii acelei schimb`ri. Întrebarea care se ridic` este
îns` dac` nu cumva - în chiar continuarea acelei direc]ii - s-a atins un stadiu, un prag care
ne-ar putea face s` ne gîndim la o alt` denumire, la o alt` paradigm`.
Desigur, nu putem vorbi de o schimbare radical` [i nici de apari]ia unei genera]ii în
fiecare deceniu. Cred îns` c` e cazul s` ]inem seama de o anume intensificare a ritmului
[i de o sacadare crescut` a creativit`]ii (literare, artistice, intelectuale) în deceniile postbelice.
Oricum, dac` e s` leg`m activitatea cenaclului Universitas de apari]ia unei promo]ii
numite „nou`zecist`“, atunci nu putem s` nu constat`m faptul c` aceast` promo]ie apare
„strivit`“ între optzeci[ti [i dou`mii[ti, la fel cum promo]ia ’70 a fost „prins`“ între
[aizeci[ti [i optzeci[ti, suportînd, la rîndul ei, acela[i tratament asimilator, nivelator.
Nu-mi propun s` iau ap`rarea acestor promo]ii „strivite“, r`mîn la p`rerea c` i se pot
descoperi fiec`reia diferen]e specifice consistente în raport cu predecesorii [i succesorii.
Iar dac` ar fi s` integr`m crea]ia nou`zeci[tilor înl`untrul paradigmei optzeciste,
încercarea ar conduce negre[it la o anamorfoz` a respectivei paradigme.
Sugestia mea este îns` alta: ar fi, poate, mai productiv s` ne folosim de privilegiul
apropierii noastre de aceste fenomene spre a le analiza [i interpreta în detaliu [i abia apoi
s` construim paradigme pe care, oricum, urma[ii no[tri nu vor pregeta s` le modifice, fiind
mai bine plasa]i decît noi în vederea atingerii unui astfel de scop.
N-a[ dori ca disocierile de mai sus s` fie interpretate ca o distan]` luat` fa]` de
optzecism [i optzeci[ti. Simt doar nevoia s` temperez „imperialismul“ unora dintre ei, f`r`
ca pre]uirea mea pentru opera lor s` se diminueze din aceast` cauz`. M-am sim]it aproape
de mul]i dintre ace[ti tineri în a c`ror efervescen]` intelectual` de la sfîr[itul anilor ’70
recuno[team impulsuri, nemul]umiri, reac]ii încercate de mine însumi cu 10-15 ani mai
devreme.
Cred c` am fost primul care am semnalat, îndat` dup` Colocviul de poezie de la Ia[i
din 1977, afirmarea colectiv` a poe]ilor ce se vor numi mai tîrziu optzeci[ti (vezi articolul
Portret de grup, ap`rut în „Echinox“, nr. 10-12/ 1978, pe care am ]inut s`-l inserez [i în
cuprinsul volumului de fa]`). Unii dintre optzeci[tii care mi-au fost studen]i îmi d`deau s`
le citesc textele înainte de a încerca s` le publice; le citeam [i le comentam cu interes [i
pl`cere. Fiind în juriile de debut de la Albatros [i de la Cartea Româneasc`, am încercat,
împreun` cu Lauren]iu Ulici, s` gr`besc aceste debuturi: evident, nu doar în cazul lor, ci
[i al altor autori pe care nu i-am cunoscut decît mai tîrziu, precum Liviu Ioan Stoiciu. Cred
c` mai p`strez pe undeva copii ale referatelor scrise pentru Strada Castelului 104, volumul

12
lui Alexandru Mu[ina, [i Greutatea cernelii pe hîrtie al lui Romulus Bucur. (N-a fost deloc
simplu, mai ales în cel de-al doilea caz). ßi volumul care ar fi trebuit s` constituie debutul
în critic` al lui Ion Bogdan Lefter – [i care a ap`rut abia 20 de ani mai tîrziu (sub titlul
Flashback 1985, Paralela 45, 2005) – a trecut pe la mine. Era în 1983 sau ’84 [i ar fi fost
prima abordare serioas` a problematicii postmoderniste la noi. Din p`cate, volumul n-a
putut s` apar` atunci.
Pîn` s` se „înc`lzeasc`“ atmosfera la Universitas [i s` ajungem s` ne cunoa[tem mai
bine între noi, trebuie s` admit c` rela]iile mele cu optzeci[tii, respectiv cu lunedi[tii, au
fost mai apropiate decît acelea cu cenacli[tii „mei“. Iar cînd, dup` interzicerea Cenaclului
de luni, au început s` vin` la [edin]ele noastre, eu unul m-am bucurat mult. Iar lecturile [i
comentariile lor s-au integrat firesc în spiritul locului; nu-mi amintesc s` fi ap`rut conflicte
[i animozit`]i. I.B. Lefter, Gheorghe Iova sau Traian T. Co[ovei interveneau deseori [i cu
folos în dezbaterile noastre. Prin urmare, în nici un moment al presta]iei mele ca
„îndrum`tor“ al Universitas-ului nu am inten]ionat o replic` sau o „contrapropunere“ la
ceea ce propunea ori propusese Cenaclul de luni.
Nu am fost [i nu sunt îns` de acord cu perspectiva anexionist`, asimilatoare a
optzeci[tilor pentru c`, voit sau nevoit, ea neglijeaz` ori minimalizeaz` noutatea literaturii
nou`zeciste. Dac` optzecismul însu[i e greu de unificat – [i chiar lunedismul, nucleul s`u
dur (s` ne gîndim la diferen]ele evidente între Ion Stratan, de pild`, [i Romulus Bucur sau
între Mariana Marin [i C`lin Vlasie) –, cu atît mai greu de acceptat este asimilarea
produc]iei noului val. Ce ar fi asem`n`tor între prozele lui R`zvan Petrescu [i cele ale lui
Iova sau Cr`ciun? Cu cine, cu care dintre optzeci[ti seam`n` Cristian Popescu? Dar Ioan
Es. Pop, dar Iustin Pan]a? Prezen]a cotidianului [i a autobiograficului în textele ambelor
promo]ii: de acord, dar cît` deosebire în tratarea lor! Vreau s` cred c` antologia care
urmeaz` face credibile afirma]iile mele. Am în vedere atît textele literare, cît [i pe cele
critice. ßi chiar unele pagini memorialistice, precum cele ale Ramonei Fotiade, care
traseaz` cu mîn` sigur` relieful problemei în discu]ie.
Promo]ia ’90 este mult mai larg` decît cenaclul Universitas care, de[i a fost frecventat
de autori din mai toate ora[ele ]`rii, nu a absorbit crea]ia tuturor nou`zeci[tilor. Poe]ii
nem]eni [i cei g`l`]eni au trecut pe la Universitas, ca [i cei din Timi[oara (mai pu]in
Rodica Draghincescu) ori cei din Re[i]a (mai pu]in Ion Chichere), dar congenerii lor din
Cluj ori din Ia[i n-au venit, dup` cîte îmi amintesc eu, probabil [i pentru c` aveau la
dispozi]ie excelentele lor reviste „Echinox“ [i „Dialog“.
Nou`zecismul este îns` un concept controversabil, chiar pentru nou`zeci[ti. Unii
dintre ei refuz` aceast` apartenen]` [i, dincolo de o motiva]ie mai mult sau mai pu]in
individualist`, ceea ce i-a f`cut retractili a fost modul în care ideea de genera]ie sau de
promo]ie nou`zecist` a fost promovat` chiar în revista omonim`. Înfiin]at` de Lauren]iu
Ulici ca supliment al „Luceaf`rului“ [i încredin]at` unor nou`zeci[ti reprezentativi
precum Cristian Popescu, C`t`lin ¥îrlea [i Ioan Es. Pop, revista era menit` s` publice
produc]ia literar` a celor mai tineri scriitori [i, desigur, opiniile lor într-un climat de
libertate, de convulsie social` [i de confuzie. Am salutat aceast` apari]ie [i am [i
colaborat la primele numere. Mi s-a p`rut apoi c` revista î[i îndepline[te doar par]ial
misiunea, c` tipul de „caragialism“ propus cititorilor participa mai degrab` la confuzia
general` decît încerca s` o destrame. Nu e aici locul unei analize textuale [i contextuale,

13
sigur este c` astfel s-a produs prima sciziune declarat`, asumat` polemic, între membrii
cenaclului Universitas.
Aceast` sciziune s-a adîncit prin contribu]ia lui Dan-Silviu Boerescu. El a avut meritul
de a publica primele c`r]i (dup` 1990) ale unor nou`zeci[ti în Editura Phoenix, dar [i
ne-meritul de a-i ataca pe al]ii cu mijloace nu tocmai cavalere[ti. Comentariile lui critice
sunt inteligente atunci cînd nu sunt tulburate [i deformate de o aplecare greu represibil`
spre zeflemea [i spre echivocul facil. Performan]a lui a fost aceea de a pune pe fa]a
nou`zecismului pecetea b`[c`liei. Numero[i nou`zeci[ti [i cenacli[ti, nu doar „grupul de
la Bra[ov“, nu s-au recunoscut în aceast` imagine.
Am fost, la rîndul meu, contrariat [i dezam`git. Nu cred c` a[a ceva am încercat noi
s` propunem, nu acesta era spiritul Universitas. A[ vrea s` fiu bine în]eles, inclusiv de
c`tre Dan-Silviu Boerescu. Nu ironia [i nici umorul c`utat cu ardoare m` îndep`rteaz` de
un asemenea discurs, ci un fel r`v`[itor de cinism. Acesta poate fi împins uneori pîn` la
un patetism pe dos, un patetism al neg`rii.1
Doresc s` propun, cu ajutorul acestui volum [i al coautorilor s`i, o alt` imagine a
cenaclului Universitas [i, implicit, a nou`zecismului. Chiar dac` voi apela uneori la
acelea[i texte. Ceea ce conteaz` în primul rînd sunt textele însele, dar nici modul în care
ne raport`m la ele nu este indiferent. Conteaz` volumele publicate [i figurile, deja
constituite public, ale autorilor. Dar [i „figura“ abstract` numit` Universitas merit` s` fie
recompus` ca un reper pentru cei mai tineri care s-au legitimat deja, la rîndul lor, ca o nou`
genera]ie [i care se pot reg`si (sau nu) în experien]a noastr`.
Cu o parte a dou`mii[tilor am avut prilejul s` fac cuno[tin]` acum doi-trei ani, cînd am
condus o vreme (foarte scurt`, nu din vina mea), Cenaclul Uniunii Scriitorilor. C`r]ile
unora le [tiam dinainte, am apucat s` [i public cîteva la Univers. Sînt fericit c`, înainte de
a p`r`si editura, am f`cut posibil debutul unei prozatoare puternice precum Florina Ilis.
Am crezut [i în talentul lui Filip Florian care, în anii ’80, nu-[i g`sise înc` vocea, dar care
s-a impus atît de conving`tor în cadrul promo]iei sau genera]iei 2000. O genera]ie care
pare s` redescopere, printre altele, utilitatea cenaclurilor în plin` libertate [i economie de
pia]`.
Volumul de fa]` nu vrea s` fie – cel pu]in în inten]ia mea – o pledoarie pentru
nou`zecism. Dac` m`rturia literar` [i teoretic` a membrilor Cenaclului Universitas
contribuie la o delimitare colectiv`, la o specificare colectiv` – în raport, desigur, cu un
„înainte“ [i cu un „dup`“, cu atît mai bine. Ceea ce îmi propun este mai degrab` o fixare
în con[tiin]a [i în memoria public` a unei activit`]i literare [i intelectuale desf`[urate în
condi]ii neprielnice, în ultimii ani ai perioadei totalitare, despre care cei mai tineri dintre
contemporani no[tri [tiu foarte pu]in sau aproape nimic.
C`r]ile poe]ilor, prozatorilor, criticilor care au frecventat Cenaclul Universitas au
ap`rut în num`r mare dup` 1990, ceea ce nu s-a întîmplat înainte decît în cazuri rarissime
1 Cinism [i patetism pe care le reg`sesc într-un text trimis de Dan-Silviu Boerescu – f`r` ca eu s` i-l cer,
sperînd a fi publicat în aceast` carte. El se intituleaz` Decalogul unei mor]i frumoase [i sus]ine inutilitatea
public`rii unei astfel de „opere“ a unor oameni deja plicitisi]i de literatur`, unii chiar foarte plicitisi]i de via]`,
du[i de mult` vreme din aceast` lume… Pe scurt, „o piatr` tombal` a unei mici gropi comune“.
Eu sînt ceva mai optimist decît Dan-Silviu Boerescu: nu public acest text (din care redau, totu[i,
esen]ialul), dar îi public un altul, scris pe vremea cînd autorul era „mai tîn`r [i la trup curat“, vorba poetului.

14
(Radu Ruba [i Cristian Popescu) din cauza politicii oficiale de filtrare sever` a debuturilor,
de restrîngere a cîmpului literar [i a audien]ei acestuia. De[i apari]iile publice au fost
pu]ine în afara presei studen]e[ti [i a mediului universitar, activitatea cenaclului a avut un
anumit ecou în lumea literar` [i într-un cerc mai larg al amatorilor de literatur`.
Universitas a func]ionat ca un fel de institu]ie alternativ`, neoficial` (de[i acceptat`
oficial), marginal`, o institu]ie recuperatoare de talente din mediul studen]esc [i nu numai.
Îns` Universitas n-a fost doar o figur` abstract`, n-a fost doar o fiin]` de hîrtie, cum nici
membrii s`i n-au fost doar a[a ceva. Evoc`rile nostre au rolul, printre altele, de a dovedi
c` acest cenaclu chiar a existat, a avut o via]` a lui, cu întîmpl`ri spectaculoase ori anoste,
cu personaje proeminente ori modeste, mai mult talentate decît inteligente (sau invers), cu
gesturi caracteristice, cu reac]ii mai mult sau mai pu]in (im)previzibile, cu priviri [i
zîmbete inconfundabile.
…Spuneam c` nu eu se cuvenea s` compun acest volum; am în]eles s`-mi asum un
astfel de rol în prim`vara lui 1989, cînd un volum colectiv implica o mare [ans` – de fapt,
singura – [i implica o r`spundere de o oarecare gravitate. Într-un climat de libertate nu
cred c` mai era nevoie de autoritatea mea pentru o astfel de întreprindere. Era nevoie doar
de cooperare colegial`. Din p`cate, ruptura produs` la începutul anilor ’90 între membrii
cenaclului a fost l`rgit`, adic` diversificat`, de politic`. O comunicare [i o colaborare între
grupuri [i chiar între persoane devenea tot mai greu de imaginat. La aceast` mi[care
centrifug` s-au ad`ugat [i presiunile materiale, mobilitatea, agita]ia [i atrac]iile noului
mod de via]`. Unii cenacli[ti au renun]at la literatur`, al]ii au p`r`sit România. Mul]i au
disp`rut cu totul din orizontul meu. Eu însumi am fost acaparat de alte activit`]i.
De ce am insistat, uneori pîn` la oboseal` [i exasperare, spre a ob]ine contribu]ia a cît
mai mul]i dintre fo[tii cenacli[ti, de ce am perseverat, în ciuda nesiguran]ei [i impasurilor
materiale, s` „produc“ aceast` carte? R`spunsul e simplu: pentru c` am vrut s` r`mîn`
ceva în urma întîlnirilor [i discu]iilor noastre vreme de [apte ani, ceva dincolo de c`r]ile
fiec`ruia, de[i nu independent de ele. De ce s` r`mîn`, la ce bun? Întrebare la care evit s`
dau un r`spuns fiindc` îi presimt adierea patetic`.

Mircea Martin

15
Not` asupra volumului

Acest volum e conceput ca o antologie de grup, care con]ine îns`, pe lîng` texte
literare [i critice, amintiri [i evoc`ri menite s` schi]eze un context social [i s` recompun`
o „atmosfer`“. Am ]inut s` participe la aceast` ac]iune reconstitutiv` [i scriitori care, f`r`
s` fie membri, au frecventat reuniunile Cenaclului Universitas din proprie ini]iativ` sau au
trecut pe acolo la invita]ia mea. M`rturia lor complementar` mi s-a p`rut necesar`,
semnificativ`.
Prima parte a volumului este dedicat` m`rturiilor despre via]a cenaclului iar cea de a
doua antologiei de texte reprezentative. çn partea a treia intitulat` Ecouri critice am inclus
articole, comentarii, interviuri referitoare la emergen]a [i succesiunea de promo]ii
creatoare din ultimele decenii [i cu deosebire la nou`zecism cu Cenaclul Universitas \n
centru. L-am inclus ca documente de epoc`.
Le-am ad`ugat comentarii mai lungi sau mai scurte despre unii membrii ai cenaclului
[i despre volumele lor. Debuturile c\torva dintre ei \n cadrul colec]iei „Cartea cea mai
mic`“ mi s-au p`rut vrednice de a fi semnalate. La fel, cred c` [i importan]a figurii [i
operei lui Cristian Popescu se cuvenea subliniat` \n mod special. Am introdus \n sumar [i
c\teva articole ale regretatului Lauren]iu Ulici spre a marca [i \n acest fel rolul s`u \n
sus]inerea proiectelor noastre.
Ca un „desert“ la „prînzul“ nostru universitar, oferim cititorilor un set de texte literare
în care membrii Cenaclului se evoc` [i se invoc` unii pe al]ii, se transform` în veritabile
personaje, al`turîndu-se astfel propriilor creaturi fictive.
Cum se vede, nu toate numele care semneaz` rememor`ri în prima parte a volumului
se reg`sesc [i în antologia din partea a doua (reciproca este [i ea valabil`). O selec]ie
trebuia f`cut` [i, dac` criteriile mi-au fost clare, motivele concrete, practice, m-au dep`[it
nu o dat`. (Cînd cineva nu r`spunde la apel, n-ai ce s` faci.) Succesiunea m`rturiilor
urmeaz`, în linii mari, ordinea intr`rii pe scena cenaclului. Am l`sat la urm` grupul de la
Bra[ov, care a ]inut întotdeauna s` r`mîn` „stat în stat [i cenaclu în cenaclu“, cum observ`,
cu ironie [i simpatie, un coleg.
Pentru antologia literar` am ales numai texte scrise între 1983-1990. Mi s-a p`rut
potrivit s-o prefa]ez cu însemn`rile mele din timpul [edin]elor ce au avut loc în primii ani.
Doresc s` atrag aten]ia asupra grupajului de eseuri care completeaz` [i sus]in antologia
literar`, fiecare dintre ele probe str`lucite, în opinia mea, de inteligen]` disociativ` [i de
autoreflexivitate.

M` simt dator s` mul]umesc tuturor celor care – mai promp]i sau mai del`s`tori – au
sfîr[it prin a participa la sumarul acestui volum; mul]umesc [i autorilor din afara
cenaclului care au onorat invita]ia mea…

17
Un omagiu recunosc`tor merit` în postumitate Dan Alexandru Condeescu, fostul
director al Muzeului Na]ional al Literaturii Române, care a dovedit o disponibilitate
constant` [i concret` fa]` de proiectul nostru. ¥in s`-i mul]umesc [i actualului director al
M.N.L.R., dl Radu C`lin Cristea, optzecist de seam`, pentru sprijinul direct acordat
apari]iei de fa]`.
În fine, mul]umirile mele se îndreapt` spre redactoarea volumului, Eugenia ¥ar`lung`,
ea îns`[i membr` a Universitas-ului din ultima lui perioad`; mul]umesc doamnei Ecaterina
Hristea, tehnoredactoarea volumului, lui Tudor Jebeleanu, înso]itorul fidel al optzeci[tilor
[i, iat`, [i al nou`zeci[tilor, doamnei Floarea ¥u]uianu, care ni s-a al`turat în final cu
pasiune [i competen]`.

Dedic aceast` carte memoriei celor care au plecat dintre noi, lui Cristi Popescu, lui
Iustin Pan]a, lui Aurel Dumitra[cu, lui Dinu Regman [i, nu în ultimul rînd, lui Lauren]iu
Ulici, care a fost mereu aproape de Universitas.

M.M.

18
Scurt` istorie

Începuturile Cenaclului Universitas nu se pierd în negura vremurilor. Prima întîlnire


anun]at` „oficial“ (prin mici afi[e puse la Facultat`]ile de Filologie [i Filosofie) a avut loc
în a doua vineri din luna aprilie a anului 1983. Au mai fost dou` întîlniri preg`titoare, de
fapt „l`muritoare“. Prima a fost cu Rectorul de atunci al Universit`]ii, profesorul Ioan
Iovi]u, care m-a abordat la Casa Universitarilor, propunîndu-mi s` m` ocup de un Cenaclu
„cerut de studen]i“ [i dorit [i de domnia sa. De[i fizician, domnul Ioan Iovi]-Popescu (cum
semna în acte) mi-a p`rut un sincer amator de literatur` (l-am întîlnit apoi [i la concerte,
spectacole etc). M-a impresionat pasiunea cu care a încercat s` m` conving` s`-l „ajut“ [i
faptul de a fi recunoscut c` a mai f`cut aceea[i propunere lui Ioan Alexandru, lui Eugen
Simion [i lui Pompiliu Marcea, care l-au refuzat. Mi-a fost greu s`-l refuz [i eu, i-am cerut
un timp de reflec]ie. Peste cîteva zile m-au c`utat la Facultate doi studen]i de la Filosofie –
ßtefan (Andrei) Damian [i Sergiu ßtef`nescu, acesta din urm` cunoscut de mine de la
Re[i]a – rugîndu-m` s` accept s` „îndrum“ cenaclul Universit`]ii m`car pîn` la sfîr[itul
anului respectiv. Aveam reticen]ele mele, dar, în fa]a entuziasmului [i seriozit`]ii tinerilor
mei interlocutori, n-am putut spune nu.
Primele [edin]e s-au ]inut undeva la demisolul Clubului Universit`]ii, într-un fel de bar
foarte slab luminat, cu doar trei-patru participan]i; num`rul lor a crescut apoi pîn` la opt
dar nu mai mult. În afara celor doi ini]iatori, îmi amintesc de colegul lor Gabriel St`nescu,
de trei eminen]i studen]i ai mei – Dinu Regman de la Englez`, Sever Avram de la
Francez`, Traian Ungureanu de la Român`. Tot de la Român` erau [i Nicoleta Pavel [i
Raluca Brancomir care nu mi-au fost studente. Nu mai [tiu exact cînd [i-a f`cut apari]ia
Radu Ruba, la începutul verii sau al toamnei, dar [tiu c` mi-a pus în bra]e un manuscris
care avea s` fie (cu modific`rile de rigoare) volumul s`u de debut Spontaneitatea în]eleas`
(Cartea Româneasc`, 1983). În toamn`, acestora li s-au ad`ugat inginerii: Horia Gârbea,
Paul Vinicius, Lucian Vasilescu, Daniel B`nulescu, Ady Serafim. Abia mai tîrziu au intrat
masiv în scen` filologii: Ramona Fotiade, Cristian Popescu, C`t`lin ¥îrlea etc. Date mai
exacte referitoare la ordinea cronologic` a apari]iei în cenaclu pot fi g`site în notele mele
din timpul [edin]elor s`pt`mînale.
Din toamna lui 1983 [edin]ele cenaclului s-au ]inut la etajul III al cl`dirii din Schitu
M`gureanu, într-o sal` mai mare ce va deveni în curînd neînc`p`toare. În mijlocul ei –
masa acoperit` de o pînz` (ori catifea?) ro[ie în capul c`reia mi se rezerva un loc mie [i
„secretarului“ cenaclului. Acest post a fost ocupat în ordine de: ßtefan (Andrei) Damian,
Caius Dobrescu [i C`t`lin ¥îrlea.
ßedin]ele se ]ineau s`pt`mînal, vinerea, chiar [i în timpul sesiunilor de examene. Din
p`cate, în 1985 sau chiar în 1984, a început ceea ce a[ numi politica ceau[ist` de înfrigu-
rare a popula]iei citadine, care, în centrul istoric al Bucure[tiului, func]iona din plin, adic`
func]iona prin golirea caloriferelor (spre a se evita înghe]area [i spargerea lor). Dac` în

19
primele luni de iarn` din 1984 am rezistat r`mînînd îmbr`ca]i în înc`perea rece, în anii
urm`tori întrerupeam pur [i simplu reuniunile noastre de la sfîr[itul lui noiembrie pîn` pe
la mijlocul lui martie.
Începeam [edin]ele pe la orele 18 „trecute fix“, dup` ce se potolea rumoarea
revederii [i a schimbului de informa]ii între grupuri [i între persoane. Se fuma f`r`
încetare, de[i aveam o pauz` între cele 2-3 lecturi [i discu]iile care urmau. Trebuia s`
încheiem neap`rat la orele 10 seara; ra]iunea invocat` – ra]ionalizarea energiei
electrice, economia de curent (dar mai erau [i alte ra]iuni, de alt` natur` decît econo-
mic`). Dac` nu m` în[el, în ultimii doi ani, ora închiderii a fost chiar 9 seara. Nu era
chip s` r`mînem peste aceast` or` pentru c`, dup` cinci-zece minute de la dep`[irea ei,
port`reasa urca s` ne someze iar, dac` nu coboram peste alte cinci minute, ne „t`ia“ pur
[i simplu lumina, l`sîndu-ne s` coborîm sc`rile la flac`ra brichetelor. (Dup` dou`-trei
prelungiri ob]inute „pe barba mea“, nu mai aveam nici un fel de autoritate în fa]a
„cerberilor“ de la intrare.)
În leg`tur` cu acest regim al c`ldurii [i al luminii (electrice), cred c` merit` s` fie
relatat` o scen` istoric` în mai multe sensuri: semnificativ` pentru istoria cenaclului, dar
[i pentru istoria acelor vremuri; pentru raporturile dintre literatur` [i administra]ie, dar [i
pentru ceea ce, chiar în acei ani, Vaclav Havel avea s` numeasc` „puterea celor f`r` de
putere“.
…Citea Radu Ruba. De obicei, el nu citea, î[i rostea versurile „din cap“, avea o
memorie fabuloas`. În acea sear` venise cu poeme proaspete, înc` nefixate probabil [i
adusese, pentru siguran]`, [i versiunea lor scris` în alfabetul braille. Prin urmare, citea,
adic` î[i purta degetele peste cartoanele cu semne în relief. Cînd, lecturile fiind mai multe
în seara respectiv` decît de obicei [i el însu[i citind mai multe texte, lumina se stinse f`r`
preaviz. Rumoarea produs` în sal` n-a durat îns` mai mult decît o clip`, c`ci Radu î[i
continua lectura ca [i cum nu s-ar fi întîmplat nimic deosebit. (Ceea ce pentru el era
adev`rat [i începea s` devin` [i pentru noi!). Am sim]it cu to]ii – într-o simultaneitate care
era a corpului [i a spiritului, expresia „trup [i suflet“ sun` plin în acest caz, a fiec`rui trup
[i suflet [i al tuturor laolalt` – c` participam la un moment unic, indimenticabil. ßi atunci
s-a instaurat o lini[te mare. Nu se auzeau razele de lun` izbindu-se de geamuri, c`ci nu era
lun`, afar` era un întuneric aproape compact, se auzea îns` fî[îitul degetelor lui Radu
trecînd peste litere, se auzea – sau mi se p`rea mie c` aud – cum ard ]ig`rile aprinse de cei
din preajm`. În aceast` t`cere absolut`, vocea lui Radu, cu toate inflexiunile ei, suna
stenic, reconfortant, compensator, r`zbun`tor.
…Se aud pa[i precipita]i pe scar`. Era, desigur, port`reasa de zi ori portarul de noapte
ori amîndoi, irita]i c` nu coborîm de[i ne întrerupseser` lumina de mult. Se deschide u[a
smucit [i ne imagin`m perplexitatea fiin]ei r`mase în cadrul ei, c`ci Radu continua s`
citeasc` imperturbabil iar noi continuam s`-l ascult`m cu aten]ie. Dup` o clip`, persoana
din u[`, roste[te impersonal, vorbind cu sine dar l`sîndu-ne [i pe noi s` auzim, doar atît:
„å[tia-s nebuni!“ [i trînte[te u[a la loc. Radu [i-a încheiat lectura, n-am mai r`mas s`
coment`m, am coborît în t`cere ([i în întuneric) sc`rile, am trecut pe lîng` ghereta
portarilor care se uitau la noi încrunta]i, indigna]i.
Stau [i m` întreb acum – dup` atî]ia ani – [i dup` întîlniri cu tinerii în ace[ti din
urm` ani, de ce, atunci, la sfîr[itul lecturii lui Radu Ruba nu am avut reac]ia spontan` s`

20
aplaud`m. Ar fi fost o desc`rcare fireasc` dup` tensiunea acumulat` anterior, ar fi fost
un mod de a celebra o mic` victorie cî[tigat` în fa]a opacit`]ii (la propriu [i la figurat).
De ce a func]ionat doar o spontaneitate a t`cerii, nu [i una a ex-prim`rii explozive,
tinere[ti?
R`spunsul îl putem g`si chiar în titlul volumului de debut al lui Radu Ruba: Sponta-
neitatea în]eleas`. Titlu oximoronic [i ironic, elocvent în sugestivitatea lui implicit`
pentru o perioad` istoric` în care spontaneitatea era controlat` [i constrîns` [i, în
consecin]`, autocontrolat` [i autoconstrîns`, dup` cum libertatea îns`[i era definit` nu
altfel decît ca o „necesitate în]eleas`“. În acei ani, frigul din case, penuria alimentar`,
teroarea preventiv` contribuiau la o atmosfer` general` ap`s`toare ce se r`sfrîngea [i
asupra noastr`, oricît încercam noi s` producem [i s` delimit`m în jurul nostru un spa]iu
de relativ` normalitate.
Probabil c` o atmosfer` mai destins` era în timpul taberelor de crea]ie din var` (de la
Izvorul Mure[ului [i Sl`nicul Moldovei), la care eu n-am participat, la Festivalul de poezie
de la Sighetul Marma]iei sau la Serile de poezie de la Dese[ti, unde cenacli]tii „mei“ erau
prelua]i de Lauren]iu Ulici [i de unde se întorceau întotdeauna cu cele mai importante
premii. Cristian Popescu, Daniel B`nulescu, Paul Vinicius, Andrei Damian, Horia Gârbea
[i Ramona Fotiade s-au num`rat printre laurea]i.
Cenaclul a avut dou` ie[iri publice în provincie, una restrîns`, la Re[i]a, [i alta,
numeroas`, la Timi[oara. La cea dintîi i-am luat cu mine pe Radu Ruba, pe Cristian
Popescu, pe Marius Oprea [i pe Caius Dobrescu. Cred c` s-au sim]it bine acolo, înconju-
ra]i fiind cu mult` aten]ie [i admira]ie, în cadrul Cenaclului Semenicul, de scriitorii
reprezentativi ai locului: Olga Neagu, Marcu Mihai Deleanu, Gheorghe Zincescu,
Octavian Doclin, Nicolae Sîrbu, Ioan George ßeitan, Iacob Roman etc.
Un impact considerabil mai mare l-a avut îns` vizita la Timi[oara unde, pe lîng`
Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu [i Viorel Marineasa, co-organizatori, au venit s` ne
întîlneasc` [i s` ne asculte numero[i scriitori, profesori [i studen]i. Nu mai ]in minte exact
componen]a echipei; nu lipseau, în orice caz, Cristian Popescu, Simona Popescu, Ramona
Fotiade, Nicoleta Pavel, Fevronia Novac, Caius Dobrescu, Marius Oprea. N-a lipsit,
fire[te, Andrei Bodiu, care-[i f`cea studiile acolo. Au fost dou` întîlniri, una diminea]a, la
Casa Studen]ilor, [i alta seara, la Casa Universitarilor. Încuraja]i de succesul primei
întîlniri [i de reac]iile spontane de încîntare ale colegilor timi[oreni, cenacli[tii „mei“ s-au
dezl`n]uit (în sensul literal al cuvîntului) în timpul reuniunii de sear`. Nu-i mai
recuno[team, erau vizibil emo]iona]i [i supramotiva]i. Fiecare a dat, adic` a citit ce avea
mai bun [i mai spectaculos, adic` mai subversiv. Mi-l amintesc pe Cristian Popescu,
transportat [i transpirat, recitînd, cu un fel de disperat` determinare, poeme pe care le
[tiam la acea vreme numai eu [i înc` foarte pu]ini prieteni de-ai lui: poemul cu „tovar`[ul
Popescu“ [i poemul cu „Gic` Petrescu“. Sala era electrizat`: nu mai auziser`, nu mai
citiser` a[a ceva. În aerul tensionat al serii de atunci aceste nume r`sunau ca [i cum ar fi
fost pseudonime ale lui Ceau[escu.
Efectele acestor lecturi nu s-au sim]it numai la Timi[oara, ci [i la Bucure[ti. Impresia
mea a fost c`, dup` acest moment, supravegherea cenaclului s-a intensificat. Nu am avut
probe clare în acest sens, dar figurile noi s-au înmul]it în sala noastr` de [edin]e, [i, cum
audien]a crescuse mult, nici nu-mi mai permiteam s` cer tuturor s` se prezinte.

21
Poate c` acum e momentul s` consemnez arestarea [i anchetarea în septembrie 1988
a celor trei membri bra[oveni ai Cenaclului Universitas – Marius Oprea, Caius Dobrescu,
Sorin Matei – acuza]i de „complot împotriva orînduirii socialiste“. În fapt, ei puseser`
cîteva afi[e la Universitate cu un con]inut „du[m`nos“, adic` antidictatorial. Aveau s` fie
elibera]i înainte de începerea anului universitar [i urm`ri]i în continuare (dificultatea
pentru cei care i-au urm`rit [i arestat consta în a recunoa[te oficial c` fapta lor chiar a avut
loc).
Reac]ia lor fa]` de reprimarea dur` a revoltei de la Bra[ov din 1987 ne atr`gea [i nou`
aten]ia asupra decalajului imens între preocup`rile noastre literare, estetice [i problemele
grave din via]a social`.
La începutul anului 1989, considerînd c` experien]a acumulat` în peste cinci ani de
cenaclu ar merita s` fie pus` în valoare, adic` publicat` într-un volum colectiv, am început
colectarea de texte [i selec]ia lor. Am discutat sumarul, am negociat cu autorii ale[i piesele
din cuprins [i, dup` ce am cules [i „roadele ultimei stagiuni“, m-am dus cu volumul
respectiv la Cartea Româneasc`. Acolo s-a decis s`-l preia Florin Mugur, care urma s`-l
citeasc` peste var` [i apoi s` avem o discu]ie pe text. Titlul viitoarei c`r]i trebuia s` fie
Universitas ’90.
Discu]ia din octombrie 1989 a fost mai simpl` decît m` a[teptam, Florin Mugur nu
avea obiec]ii majore, volumul a fost trecut în planul ferm al editurii pe anul 1990, cînd,
probabil, ar fi [i ap`rut. În primele luni de dup` Revolu]ie, apari]ia lui n-a constituit o
prioritate pentru nimeni, nici pentru editur`, nici pentru mine, nici pentru autorii din
cuprinsul lui, ace[tia din urm` preocupa]i fiind cu to]ii s`-[i g`seasc` ori s`-[i reg`seasc`
un rost în noul mod de via]`.
ßedin]ele de cenaclu s-au r`rit [i ele, [i-au diminuat semnifica]ia [i au încetat prin
mai-iunie aproape de la sine. P`rea s` fie la mijloc un acord tacit, e drept c` nu [tiu cît de
general împ`rt`[it. Oricum, ideea dominant` a fost c`, de acum înainte, într-o societate
liber`, c`ile afirm`rii [i public`rii personale sunt larg deschise. Solu]ia cenaclurilor [i a
volumelor colective p`rea a fi dep`[it`. Tinerii mei prieteni î[i concepeau deja volumele
proprii iar, în a[teptarea acestora, unii, bra[ovenii, de pild`, au scos o plachet` de grup
intitulat` Pauz` de respira]ie (Litera, 1990).
L`sîndu-m` eu însumi antrenat în aventura editorial` numit` „Univers“, am considerat
capitolul Universitas încheiat. În toamna lui 1990 m-am dus la Cartea Româneasc` unde
urma s` apar` un volum al meu mai vechi cu titlul Necesitatea poeziei, volum pe care l-am
retras avînd convingerea c` trebuie s` l`s`m locul celor care nu s-au putut exprima pîn`
atunci [i c`, oricum, nimic nu mai poate, nu mai trebuie, s` fie ca înainte. M-am în[elat
copios. Tot atunci am retras [i volumul Universitas ’90.
Sper, totu[i, ca volumul de fa]`, Universitas 2008, s` stîrneasc` ceva mai mult interes
decît Universitas ’90. Mai \nt\i, pentru c` volumul a fost conceput \n libertate. ßi spre
marea mea satisfac]ie toate textele din vechiul sumar au trecut aceast` prob` a expresiei
libere. Apoi pentru c`, pe l\ng` textele de atunci, cartea de fa]` recompune [i contextele
de atunci.
ßi, \n fine, pentru c`, dup` 25 de ani de la \nfiin]area sa, Universitas a devenit istorie.

M.M.

22
AMINTIRI, MåRTURII

poe]i
prozatori
critici
grupul de la bra[ov
mircea martin
invita]i