Sunteți pe pagina 1din 4

Versiune imprimabila: Baiatul cel bubos si ghigortul

Page 1 of 4
Imprima povestea!

Baiatul cel bubos si ghigortul


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un baiat. El, de la nasterea lui, se pomenise bubos. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube? dara n desert. Baietii la joc si fetele la hor a l huiduia si fugiau de dnsul ca de o lepra. Si fiindca n-avea ncotro, si el, biet, si nghitea amarul, si r abda. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai, cum unii se ncurau jucndu-se, cum altii se zbenguiau cu fetele, si rmnea la dnsii. n toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. Drumul nsa i era pe la curtea mparateasc a. ntr-o zi, cnd scoase apa vazu n ciutura un ghigort. Bucuria lui, ca o sa aiba n ziua aceea leguma mai deosebita. Cnd, ce sa vezi d-ta? pestele ncepu sa-i vorbeasca: - Flacaule, arunca-ma iara n put, si nu-ti face pacat cu mine, c a mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. Baiatul se minuna de asta; cum de sa vorbeasca un peste? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul n put. Fata mparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. Ce nu facu bietul tatasau, ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei, dara ca s-o nduplece, ba. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara, desi toti erau mparati si fii de mparati. Baiatul cel bubos nsa de cte ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra, vedea ca i tot rde. El nici sa se gndea ca pentru dnsul se punea la fereastra, si ca l pndea pna ce trecea, ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zmbetul pe buze. Pasamite fata mparatului, ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos, ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. Azi asa, mine a sa, pna ce, ntr-o zi, l chem a de vorbi cu el. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cnd vazu ca pe dnsul l cheama! Se facu rosu ca sfecla, se zapaci pna ntr-at ta de nu stiu deocamdata sa zic a nici doua boabe leg anate. Att de mult se fst cise el. Apoi, tiindu-si firea si lundu-si inima n din ti, dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici, dragul neichii; fetei i tcia inima nu-i tcia, dara lui stiu ca-i tcia de sta sa-i iasa afara din piept. Si dintracel minut, nu stiu ce facea el, nu stiu ce dregea, ca se pomenea, fara voia lui, trecnd pe la curtea mparateasca, ia a sa, numai ca sa treaca. El si uitase de peste. Acum si aduse aminte de dnsul, si ducndu-se la pu t ntro zi, se uita nauntru si zise: - Pe ste, pestisor, ghigortule draga, mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata, odata; rogu-te, scapa-ma de bubele astea uricioase si mputite. N-apuca sa sfrseasca vorba bine, si ce sa vezi dumneata? odata i cazu bubele, si ramase curat si luminat, ca un pui de brad.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=002.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Baiatul cel bubos si ghigortul

Page 2 of 4

Cnd l-a vazut fata de mparat asa mndru si frumos, nu s-a mai putut opri, si la sarutat. Vezi ca inima i da brnci catre dnsul, si se bucura, nevoie mare, ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. Ea frumoasa de pica, el frumos ca un bujor, vazu ca sunt numai buni de a se lua n casatorie, si ducndu-se la mparatul, tatal sau, i zise: - Tata, eu mi-am g asit logodnicul. Nu stiu daca tie ti place ori ba, dara mie mi sfrie inima dupa dnsul. - Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine, fata mea? Unde ai mai auzit tu ca o fata de mparat sa ia de barbat pe un fluiera-vnt, golan si fara nici un c apati? - Tat a, poate sa fie sarac, poate sa fie golan, cum zici d-ta, dara este om de omenie, destept si apoi mie mi place. Eu am sa traiesc cu el. Pe el mi zice inima s al iau. Daca nu vei voi sa ma nso tesc cu el, sa stii cu hotarre ca pe altul nu iau, o dat a cu capul. Daca vazu tatal fetei, mparatul, c a fie-sa pusese piciorul n prag si nu voia nici n ruptul capului sa ia pe altul de barbat, mi i-a luat binisor pe amndoi, i-a bagat ntro butie si i-a dat pe grla. Ei ncepura a se boci si a plnge de mi ti se rupea rarunchii. El, biet, nevinovat, pat ea necazul dupa urma fetei mparatului, caci el nici nu-i batuse capul, ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata mparatului. Vaznd nsa ca cu bocela nu o scoate la nici un capati, se rusina singur de sine, cum de sa se arate el, cruce de voinic, asa putin la inima cnd se ntmpla de caz n nevoie, si ncepu a se gndi, ca ce ar face sa scape de primejdie. Cnd, odata i veni n gnd ghigortul. - I!... zise, ghigortule dragut, acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. Stiu ca poti multe. Scapa-ma de nevoia n care am cazut. Abia i iesi din gura vorba cea din urma, si, ce sa vezi dumneata? dintr -o pacatoasa de butie, unde mi se facu un palat, de nici mparatul, tatal fetei, nu avea asa palat bogat si mpodobit cu de toate frumusetile lumei. Atta numai, ca butia ajunsese la mare, si acest palat acolo se nfiinta. Mai gndi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute ntro padure. Dorinta lui se mplini numat ct te stergi la ochi. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut, mare. Toate lucrusoarele dintrnsul era puse la rnduiala lor si toate mi vorbeau ca niste nazdravane. Ei acolo au facut nunta. Fata la nunta au fost: fiarele padurii, copacii cei mareti, floricelele cele frumoase, pasarile vazduhului si stelele cerului mpreuna cu snta luna. Traiau acolo ei ca n snul mumei lor. Unde sa auzi la dnsii cearta! ferita sntuletul sa vezi la dnsii neunire. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vre coada ntre ei. Si asa petrecnd ei, casatoria lor fu binecuv ntat a cu un copilas, ce se nascu mplato sat cu un piept de aur. Mum a-sa, fata mparatului, cum l vazu asa, se sperie, si i si puse gnd rau. Dara fiind rodul pntecelui sau, i fu mila sa-i faca de petrecanie. Se duse deci de-l puse ntr-un pom nalt si l napusti acolo. Venind ursitoarele, ele ursi pe copil ca va ajunge om mare; ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa, la mare marire; ca hrana i-o va aduce o pasare; ca va ntmpina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale, din care va scapa cu fata curat a; apoi ca va fi povat uit de o alta pasare.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=002.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Baiatul cel bubos si ghigortul

Page 3 of 4

Si n adevar, chiar de a doua zi ncepu a veni un vultur n toate zilele, si a-i aduce de mncare. n vremea aceasta, mparatul, tatal fetei, plecase n vnatoare cu o multime de curteni, slujitori si vnatori. Si vneaza ici, vneaza colea, se departase de oamenii sai, pe nebagate n seama. Cum, cum, el se rataci, ramind numai cu credincerul sau. E! ce te faci tu acum? c aci seara se apropie, si loc de repaus nu este, si casa de gazduit nici pomeneala. Tot bjbind ei prin amurg, dete peste palaturile baiatului celui bubos. Cum ajunsera, descalecara, si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii, aceasta i nfrunta, zic ndu-le: - De, ma neghiobilor, da ce, aici legati voi caii? locul cailor este la grajd. mparatul ramase stlpit de mirare. Si apoi i veni si cu rusine cum el, mparatul, sa fie mustrat de o proptea. Si, tot strngnd pumnii si dintii de necaz, se plimba de colo pna colo pe dinaintea portii, ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astmpere necazul. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni, lucru ce nu mai vazuse el de cnd intrase n butie, cobor scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori nauntru si-i osp ata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. Stapnii palatului cunoscura pe mparatul, dara el nu-i cunoscusera pe dnsii, vezi ca nici nu-i tr asnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. mparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu n acele palaturi. Napuca sa priveasca cu bagare de seam a la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba, si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se mbarbatau una pe alta la lucru. Masa se puse n liniste si cu buna rnduiala. Toate si aveau vataful lor: tacmurile mesei, tr ancanaile de la bucatarie, asternuturile, maturile de casa si de curte, grajdurile, curtea, toate erau cu rnduielile lor. Dupa ce ospata ca un mparat, a doua zi plecara vnatorii cei rataciti. Gasind o poteca care i scoase la luminis, de unde cunoscura drumul, mparatul pleca la curtea lui cu hotarre desavrsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul mparatiei sale, si despre care nimeni nu -i povestise nimic. El avea de gnd ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. Vulturul urma a hrani copilasul lep adat de ma-sa si pus n copaci, carele crestea repede ca o floare, pna ce ntr-o zi se tinu vulturoaica dupa dnsul sa vaza unde tot vine el. Cnd privi ceea ce facea, si zburli penele de pe d nsa si puse gnd rau copilului. Ea se ascunse si stete acolo pna ce pleca vulturul. Cum se duse el, vulturoaica veni la copil si cu pliscul ncepu a ciocni n pieptul copilului, ca sa-i mannce rarunchii. Pieptul fiind tare, pentru ca era, cum zisei, de aur, nu-l putu sparge asa lesne. Copilul, cum simti ciocniturile vulturoaicei, ntinse mnusitele, parca l-ar fi nvat at cineva, apuca pe vulturoaica de gt, si strnse, si strnse, pna ce o sugruma s i cazu jos moarta. Atunci si copilul, coborndu-se din copaci, o apuca razna pe cmp. n cale se ntlni cu un cocor. Cum l vazu, se mprieteni cu el. Cocorul d nd peste o asa bunatate si frumusete de copil, nu se mai ndura a se dezlipi de dnsul, si traiau mpreuna n cuibul lui. Gasind o carte pe unde colinda cocorul, o aduse baiatului, si acesta nvata sa citeasca si sa scrie. Dupa ce se mai m ari baiatul, cocorul l nvata a face o luntre, cu care se plimba pe apa. El lua oameni cu dnsul n luntre, cu care se nvata la mnat. Mai t rziu el i si ntrecu la meste sugul de a mna luntrea si i plimba si pe dnsii. Plimbndu-se el asa pe apa, a zarit palaturile tatalui sau. A cercetat ce era

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=002.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Baiatul cel bubos si ghigortul

Page 4 of 4

aceea si a aflat c a acolo traieste o pereche de oameni. El s-a dus sa faca cunostinta cu dnsii. Acolo, din una, din alta, se dara n vorba si despre copii, si afla ca el este copilul lor. Dupa aceasta parintii l rugara sa ramie cu dnsii. El nu voi, vezi ca ursita lui l tr agea n alta parte. Se puse n luntre si iesi la lume. Aci daca ajunse, dete peste palaturile mparatului, tatal ma-sii. Cum l v azu mparatul, nu stiu ce parca i zicea sa ia n nume de bine pe acest june. Iar lui, fara sa stie de ce, i tcia inima de bucurie. Vezi ca, mare, sngele apa nu se face, si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. El intra n slujba la mparatul. Si ispravile ce aduse mparat iei prin iscusinta lui facu pe mparat s a aiba pe acest tnar mai de aproape al sau. Fiind tot pe lnga mparatul, si v aznd adesea pe fata mparatului, caci dupa surghiunirea fetei celei mari dob ndise mparatul alta fat a, l batu gndurile sa se ntinza pna la dnsa si nu gresi, caci si ea pusese ochii pe dnsul. ntr-o zi se ncumese ai face cu mustata, dara cam cu sfial a; ea se uita gales la dnsul. Azi asa, mine asa, pna ce ntr-o zi mersera am ndoi naintea mparatului, dadura n genunchi, marturisira ca sunt ndragiti, si se rugara de mparatul sa-i casatoreasca. mparatul, carele stia de patarama celei dinti fete, nu se mpotrivi nici o cirta de timp, ci stiind si pe baiat destept si ager la minte, puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. Apoi fiind si batrn, se cobor din scaunul mparat iei si i urcara pe dnsii, cari domnira cu omenie cte zile avura. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=002.php

7/12/2003