LIMBA ROMÂNĂ

Prof. Florin Popa

PARTEA I - VOCABULARUL
1

VOCABULARUL ( LEXICUL ) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. A. Fondul principal de cuvinte (lexicul de bază sau vocabularul fundamental ) este alcătuit din cuvinte care se caracterizează prin : • Frecvenţă mare în comunicare. • Capacitatea de a intra în combinaţii lexicale şi sintactice. • Exprimă noţiuni de bază : Obiecte : casă , masă , scaun , pat , cuţit , furculiţă , ciocan etc. Materii : apă , carne, lapte, pâine , sare , oţet , vin etc. Organe ale corpului omenesc : gură , nas , gât , urechi , picior , rinichi etc. Animale şi păsări : câine , oaie , pisică , porc , găină , curcan , elefant etc. Floră : măr, vişin , cais , iarbă , floare , cireş , crizantemă etc. Culori : alb , negru , roşu , verde , galben , albastru etc. Relaţii de rudenie : mamă , tată , frate , bunic , soră , nepot etc. B. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular grupate în : ARHAISME – cuvinte care au dispărut din limbaj : armaş , hatman , ienicer , işlic , vătaf etc. REGIONALISME – cuvinte folosite într-o anumită regiune : ciubotă , cucuruz , lepedeu , conci etc. CUVINTE POPULARE – cuvinte integrate în limbajul familiar , comun , nerespectând normele limbii literare : matale,oftică , acuma , a găta , pită etc. ELEMENTE DE JARGON - cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona : bonsoir, ciao, arivederci, madam etc. TERMENI ARGOTICI – cuvinte specifice unor grupuri umane (elevi,militari,hoţi) : loveală, mardeală, pileală , şase,curcan , a face blatul , a se da grande, etc. TERMENI TEHNICI ŞI ŞTIINŢIFICI - cuvinte folosite în anumite domenii ale tehnicii şi ştiinţei : cibernetică, microscop, proton, abdomen , nutritiv etc. UNITĂŢI LEXICALE ( UNITĂŢILE VOCABULARULUI ) Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Ex. : om , loc , parc , inginer etc. Cuvântul compus este o unitate formată din două sau mai multe cuvinte prin : • contopire – untdelemn , cumsecade , douăzeci , binevoi etc. • alăturare – gura – leului , Piatra Neamţ , viţă – de – vie , nou – născut etc. • abreviere ( prescurtare ) – ONU , CEC , UNESCO , TAROM , UNICEF , SUA , ROMTELECOM etc. Expresiile sunt grupuri de cuvinte cu o anumită stabilitate în limbaj. Ex.:cât ai clipi din ochi (foarte repede),cât colea (aproape), sub cerul liber ( afară ), a fi în stare ( a putea ), în doi timpi şi trei mişcări ( foarte repede ) etc. Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care împreună au valoarea unei părţi de vorbire. Ex. : a aduce vorba ( a pomeni ) , a da sfoară în ţară ( a vesti ) , ţinere de minte ( memorie ) , nebăgare de seamă (neatenţie) , în floarea vârstei ( tânăr ) , din când în când ( rar ) etc. CRITERII DE RECUNOAŞTERE A LOCUŢIUNILOR : 1. Posibilitatea sinonimizării ( criteriu valabil şi pentru majoritatea expresiilor ) : a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi etc. 2.Limitarea posibilităţii de înlocuire a unuia dintre termeni : părere de rău ( opinie de rău – formulare greşită ). 3. Ordinea fixă a elementelor alcătuitoare : da din colţ în colţ,a face din ţânţar armăsar ( nu este posibil să spunem „în colţ a da din colţ” sau „a face din armăsar ţânţar”.) 4. Imposibilitatea adăugării unui determinant pentru termenii care fac parte din locuţiune : a ţine minte (multă ?) , a-şi bate joc (puţin ?) 5. Cuvintele componente ale locuţiunii , cu excepţia celor care fixează tipul locuţiunii (verbală , substantivală), nu au funcţie sintactică.

2

TIPURI DE LOCUŢIUNI : Locuţiuni substantivale : punct de vedere, părere de rău, aducere-aminte, dare de seamă, bătaie de joc etc. Locuţiuni adjectivale : bătător la ochi , de ocazie , cu soţ , fără gust , mare la inimă etc. Locuţiuni pronominale : cine ştie cine, cine ştie ce, ce fel de, Măria ta, Excelenţa voastră etc. Locuţiuni verbale : a-şi da aere , a bate apa în piuă , a-şi călca pe inimă etc. Locuţiuni adverbiale : de-a valma, pe nepusă masă, la îndemână, în zadar, într-o doară etc. Locuţiuni prepoziţionale : în loc de , din pricina , în ciuda , cu excepţia , în fruntea etc. Locuţiuni conjuncţionale : din moment ce, chiar dacă, pentru ca să, în timp ce, ca şi când Locuţiuni interjecţionale : Doamne fereşte,ferit-a sfântul,nu zău,ia te uită,ei bine,da de unde,pe naiba etc. SENSURILE CUVINTELOR Cuvântul este o îmbinare de mai multe sunete ( forma acestuia ) ,care are unul sau mai multe înţelesuri (conţinutul acestuia). EXEMPLU:Cuvântul "mândru "compus din şase sunete (litere) care alcătuiesc forma acestuia : m,â,n,d,r,u. mândru - înţelesuri (conţinuturi) : fudul=îngâmfat=trufaş ; frumos=falnic=mare; drag=iubit; fericit=mulţumit. Semnificaţia cuvântului reprezintă înţelesul (sensul) acestuia în context. Exemplu : Steaua luceşte pe cer. ( astru ); A devenit o stea a cinematografiei mondiale. (vedetă) A. SENSUL PROPRIU - este sensul asociat unei imagini obişnuite a unui obiect (sensul din dicţionar al cuvântului ). Exemplu cuvântul "braţ": a. Sens de bază - Avea braţul accidentat . (partea mâinii de la umăr la cot) b. Sens secundar - Dunărea se varsă în mare prin trei braţe . (ramificaţie a apei) - S-a sprijinit de braţul fotoliului . (marginea) - A adunat un braţ de flori. (cantitate ce poate fi dusă în braţe) - Şi-a pus haina într-un braţ al cuierului . (ramură a cuierului) -A aruncat mingea la o distanţă de cincisprezece braţe. (distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a forţei) Exemplu cuvântul "a fierbe" : a. Sens de bază - Medicii recomandă să fierbem apa înainte de a o bea. (a clocoti) b. Sens secundar - Carnea de vită se fierbe un timp îndelungat. (se prepară în apă clocotită) - Există vase speciale în care se fierb rufele. (sunt supuse acţiunii de fierbere a apei) Exemplu cuvântul "sălbatic" : a. Sens de bază - Animalele sălbatice trăiesc în libertate. (nedomesticite) b. Sens secundar - Copilul părea cam sălbatic. (sperios) - Fructul mărului sălbatic nu este comestibil. (nealtoit) - În timpul călătoriei au parcurs şi zone sălbatice. (neumblate, nelocuite) - Unele persoane au un comportament sălbatic. (brutal) B. SENSUL FIGURAT- Cuvântul are alt înţeles , prin atribuirea unor însuşiri mai puţin obişnuite ale obiectelor sau fenomenelor ( apare de regulă în context ) . Exemple : Construirea autostrăzii necesită mii de braţe de muncă . (oameni) Mulţimea fierbea de nerăbdare . (se agita) Îşi biciuia calul cu o furie sălbatică . (crudă , barbară) PRINCIPALELE CATEGORII SEMANTICE SINONIMELE sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită. Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ; taină = secret = mister ; praf = pulbere = colb blând = bun = blajin = paşnic = omenos = prietenos ; a relata = a povesti = a istorisi = a expune

3

profesiune) Pe cer strălucesc stele. cititoare . necitibil .ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. petrolier # petrolifer etc.prelucrător . Exemplu : a citi . şcol = radical. Şoferul a lăsat geamul maşinii. (realizabil) OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă.verbele şi adverbele.adjectivele. posibil # pasibil .(întoarcerea parţială a luminii în mediul din care a venit. niciodată şi întotdeauna .lucrătură . a cere) I s-a acordat o şansă în plus pentru a se corecta. neciteţ .şcolar . a lucra . tinereţe şi bătrâneţe .nelucrat. Exemplu : Am lăsat canarul să zboare. (meserie . (cugetare) La ora de fizică am învăţat despre reflexia luminii. lucr = radical. recitire . PLEONASMUL este folosirea unui cuvânt care repetă o idee exprimată deja prin intermediul altui cuvânt.(de calitate) . ( s-a oferit ) Înainte de concert şi-a acordat chitara. (să permiţi) Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat.prelucrare . citibil . Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. DERIVAREA este formarea unor cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. studenţii vor culege folclor popular românesc.(care conţin petrol) Inculpatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea. Cuvintele care aparţin aceleaşi familii lexicale sunt înrudite în plan semantic. Tatăl meu este un om bun . (excepţional) După ploi îndelungate. a se naşte şi a muri . (ascultător) La ţară ducea un trai bun . reflecţie # reflexie .dar deosebite ca sens de alte cuvinte. (gustos) .lucrare . Exemple : avar şi darnic .(vas ce transportă petrol) În judeţul Prahova există zăcăminte petrolifere. (a cerşi .tihnit) Sensurile unui cuvânt polisemantic alcătuiesc o arie semantică.cu care în vorbire pot fi confundate. lumină şi întuneric . citeţ .dar cu înţelesuri diferite. cititor . citire . (spaţiu atmosferic) Eu cer o carte de la Ionel. a reciti .şcolăresc .(susceptibil) Pentru el totul este posibil. (va abandona) .(folclor = creaţie populară) MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A. (a coborî = a merge în jos) Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. (s-a aşezat) Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. (am dat drumul) . (loc de extracţie a pietrei) Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare. Exemple : şcoală . (a reveni = a veni iarăşi) În vacanţă .inundaţiile sunt un pericol iminent.preşcolar . (cumsecade) Bucătarul pregăteşte un prânz bun . 4 . La şcoală am avut un profesor eminent . Cele mai frecvente categorii de la care se formează familii de cuvinte sunt substantivele. (gata să se producă) I-am cerut câteva minute de reflecţie. (a coborât) Exemplu : Ai făcut un lucru bun .a şcolări . ¤ . (liniştit. Exemple : Munca la carieră este obositoare.lucrător . PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică.prelucrabil prelucrat . (a reglat) CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite.când întâlneşte o suprafaţă de separare a celor două medii) Petrolierul plutea în derivă. S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat.şcolăriţă.prelucra . (normale = fireşti) A coborât jos cu scara rulantă.Familia lexicală este totalitatea cuvintelor formate de la acelaşi radical. Cuvântul de bază este cuvântul de la care se formează familii de cuvinte. Exemple : eminent # iminent .şcolărime . Îşi doreşte un copil bun . (infantilă = la copii) Le-au asigurat condiţii normale şi fireşti la internat.a şcoli .

Sufixe adverbiale : "eşte". "et". "mente".RADICALUL este elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie şi care conţine sensul lexical al cuvintelor.cocoşeală. COMPUNEREA este formarea unui cuvânt cu sens nou din două sau mai multe cuvinte existente deja în limbaj.moralmente.desiş.reface.nestatornic.albicios.arcaş. bleu .străluci.ONU. Pronumele a devenit adverb de mod : Ce mult s-a schimbat oraşul nostru !. prefixul "răs" .sticlet. SUFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete adăugate după radical pentru a forma cuvinte noi. "ona"confecţiona. SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi .gestapo.şcolar.prim-ministru.neputincios etc.răsfoi.tenor.despături. prefixul "re" .copilăresc.PNŢCD etc.strămoş. prefixul "stră" .osos.străfund."iş"pieptiş. b.strănepot etc.mulţime.după-amiază.anticomunist.bătrâneşte.micime. Substantivul a devenit adjectiv : Avea o inimă bărbată. DURERE . B. C.socoteală.desconcentra.unsprezece.abstractiza.nevăzător.remuşcare. recamier."ăreţ" plângăreţ.necunoscut. orişicine. Pronumele a devenit substantiv : Se ocupă de nimicuri . c. "iza". PARTEA A II-A – FONETICA FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii. Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â").anticultural etc.codrenesc.recăsători. "iu". prefixul "des" . Adjectivul a căpătat valoare de adverb : Învaţă greu o limbă străină. Compunerea prin abreviere : CEC.RATB. Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic (şi-au schimbat forma) la regulile limbii române. Participiul este folosit ca substantiv : Rănitul capătă de urgenţă îngrijire medicală. PREFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete aşezate înaintea radicalului pentru a forma cuvinte noi.descătuşa etc.reumatism (limba italiană). D. făţiş. "os".cuvânt format din şase sunete. Exemplu : ALBASTRU .OZN.o mie trei sute.chitară. Adjectivul a devenit substantiv :Leneşul mai mult aleargă. ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi.răscruce.feedback. Sufixe verbale : "ui". "icios". mignon. management gentleman (din limba engleză) .prăfui. Exemple : prefixul "ne" . deasupra.niciodată.străfulgera.cântăreţ.desprinde.răscroi. Participiul este folosit ca adjectiv : Am găsit uşa deschisă. ÎMPRUMUTURILE sunt cuvinte luate din alte limbi. binevoi.cuvânt format din opt sunete .bliţ (din limba germană).revenire etc.cuminte.şvaiţer. "iş"răriş.faleză. cârăi.neştiinţă. solfegiu.de către etc. Substantivul a devenit adverb : Toamna se numără bobocii . "tor"-. "eală".prosteşte. "aş"armaş.antirăzboinic.antiumanitar.arpegiu. Adverbul a căpătat valoare de substantiv : Iubeşte-ţi aproapele !.puiet.pădurar. a. "ăi".răsputere.argintiu.binefăcător.scriitor.călduros. Exemple : camping.educator. Compunerea prin contopire : bunăvoinţă. Sufixe adjectivale : "esc".outsider.untdelemn. LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet. prefixul "anti" . cotiza.Valea Călugărească. având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt.măcăi.NATO. şniţel. direcţiona.PDSR.dedesubt etc.dărui. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE este formarea unui cuvânt nou prin simpla trecere de la o parte de vorbire la alta ( schimbarea categoriei lexico-gramaticale ).actualmente.auriu. coulomb (din limba franceză).reamenaja.SNCFR. 5 . rontgen. Compunerea prin alăturare:bun-simţ. "ime". adagio. Exemple : Sufixe substantivale : "ar" .TAROM.descleia.nou-născut.răspoimâine etc.desing.

suiau.trei.p.â.i. 2. Substantivul D.qintal) . gherghef (gh.r. În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente. cas-tor.i. Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat). Când o consoană se află între două vocale."rct". a-vi-on.k. DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă. ta-blou."ndv".aerian. În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will.giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor).ă.chi).grâu. y (New York. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb.trec în silabe diferite.avion.watt (v. Articolul E.c.noroi.avânt.idee. ro-mâ-nă.gard. HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite.iarbă."nct". SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator. a-si-du-u.lady) În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete.trăiai etc.x.iute.d.cretă.veneai.v.a.Exemple : a-er. REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE 1. pendul.înalt.cadou.â) .w) . ca-te-tă.n. Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r". as-tral. MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire. jert-fă. TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă.t.franţuzoaică.t. arc-tic.iepure. Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană. VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete. Pronumele B.vulpe. Exemple : fiinţă. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet. etc.CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale. de-spre. ves-ti-ar.leoarcă.g. Ex."rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia.cinema."ncş". punc-ţie. Exemple : con-tract.j. sub-ac-va-tic. ast-ma-tic. dă-ră-ba-nă etc.f.aurifer.e."mpt". genune. punc-taj. kaliu.e. pe-re-che.u. : b. Exemple : drept-unghi. PARTEA A III-A – GRAMATICA GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. Verbul II.gând (î. Exemple : sculp-tor. sand-vici.î. PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A. O literă poate reprezenta două sunete : x . ti-gru etc.cs (xilofon.şleau. Două consoane alăturate aflate între două vocale.carieră.l.ţ. Adjectivul F. a-u-tor.exerciţiu) Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător. yancheu (i.n. 5. linc-şi.q (Quatar. con-struc-tor. iarbă. Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa. Conjuncţia 6 .două. mân-dru.despărţirea se face înaintea consoanei.watt) .mâine.m. Adverbul C.f) .y).ferestrău etc.o. : seară.garoafă. Exemple : mo-no-ton.ş. Numeralul C. pia-tră. vitrină.uimit. carne. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire. Ex.prefix) şi gz (examen.kilogram (c. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A. Părţile de vorbire se clasifică în : I. Exemple : lăcrimioară. EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt".Weber.cinci litere). cas-tron etc. a-le-e etc. mon-tan etc. simp-tom.r. unchi (u. Exemple: har-tă.r.carosabil. tri-plu. Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch.s.z.ă) .gh.toamnă. 3. : a. Exemple : pa-tru. Ex."ncţ". continuu etc.h.e. 4.k) . EXCEPTII ! Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte. in-ac-tiv.

furculiţă.masă. Complementul II. Interjecţia SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. 1. ¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte : ◊ lucruri : carte.Conjuncţiile .care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii.de întărire.prietenie. ◊ relaţii umane : iubire. MORFOLOGIA . Sintaxa are două părţi : I. SINTAXA PROPOZIŢIEI . PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE A.ajutorare. ¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex. III.Prepoziţiile .casă. Propoziţii secundare (subordonate) LEGĂTURA DINTRE MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte : ¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie.mamă. ¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte). Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază.Articolele .ger.inginer. Predicatul 2.Unele interjecţii Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază.ură.comparative) . care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze. Propoziţiile pot fi : 1. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie. . SINTAXA FRAZEI . ¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele.Unele adverbe (de negaţie.unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia.vânt. ◊ fiinţe : om.duşmănie etc.Substantivul şi pronumele în cazul vocativ. 1.PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE III.tristeţe.bancă.soră etc.B. Prepoziţia D.grindină. Atributul B. Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică. ◊ stări sufleteşti sau sentimente : bucurie. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate.profesor. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE A. ◊ fenomene ale naturii : zăpadă. Propoziţii principale 2. 1. Subiectul B.urs. Exemple : . Părţile de propoziţie se clasifică în : 1.bunic.uragan etc. 7 .perete etc.milă etc.

iapă. vulpe-vulpoi. B.medic. câlţi etc.băiat-fată.floarea soarelui. Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv. Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru .privighetoare.vas. animale. . tablouri.conducători). Substantive defective de plural (au formă numai pentru singular): tineret.coleg. b. profesor-profesoară etc. b. Satu-Mare .profesor.cal-iapă. (un) nume.elev. Genul Feminin (o. B. şale. Exemple : părere de bine (bucurie). Formele învechite sunt păstrate în expresii de genul : "a pune beţe în roate". Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare.numărul singular.carte.stele.frate etc. roată = roţi = roate .Substantive cu aceeaşi formă la singular şi plural.soldat. Irina .bursuc. icre. mulţime. cot = coate (încheieturi ale mâinilor) . (două) muncitoare. Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun.adică îşi pot schimba forma după număr şi caz. .creion etc. (două) învăţătoare etc. CAZURI SPECIALE . Genul Neutru (un.se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului. şir.inginer. 8 . OBSERVAŢII : Există o categorie de substantive care au aceeaşi formă pentru a denumi ambele sexe : procuror. garnizoană. boală = boli = boale. Alte substantive au sensuri diferite la plural.medic.vulpe."a băga în boale ". maşini. Numărul substantivelor A.fată etc. Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv. hotărât "l".caz N. (o) învăţătoare. b. are funcţie sintactică de subiect. punct de vedere (opinie).vase.prieten.bărbatfemeie.denumeşte un singur obiect : om.două) : cuier.frate-soră. capete (părţi ale corpului) . Exemple:cap = capi (şefi.gen neutru.maşină.tablou. Genul Masculin (un. aducere-aminte (amintire). coturi (unghere) . capuri (extremităţi geografice) . Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) : mazăre. Diferenţa de sex poate fi făcută şi prin cuvinte diferite : mamă-tată. Substantive compuse : nou-născut.unchi-mătuşă etc.măgar. C. Carpaţi . Numărul singular .copil. articulată cu art. Alte substantive formează femininul de la masculin sau invers cu ajutorul sufixelor:curcăcurcan. coţi (unităţi de măsură).Substantive defective de număr (au forme numai pentru un singur număr) : a. Substantive simple : om.bunăvoie. Punctul de vedere = locuţiune substantivală. blândeţe. grup.stilou. După conţinut substantivele sunt : a. (două) nume .animal. etc.. ochelari. (doi) pui.CLASIFICARE : După formă substantivele sunt de două feluri : a. elev-elevă. Numărul plural-denumeşte două sau mai multe obiecte: oameni.hipopotam etc.bob. (o) luntre.sere.Substantive cu sens colectiv : roi.vecin.( două) luntre.doi) : om.animal. Substantive defective de singular (au formă numai pentru pluarl) : zori. inginer-ingineră. .Cluj-Napoca etc.untdelemn.seră.casetofon.când nu sunt articulate: (un) pui.două) : bicicletă. doctor-doctoriţă.(cine a fost considerat cel mai bun ?) Genurile substantivelor A.Substantive cu forme multiple de plural : Unele au acelaşi sens (una dintre forme fiind învechită).lumină. Marea Neagră etc.Exemple : coală =coli =coale .animal. (o) muncitoare.stea etc. Franţa .untdelemn etc.vulpe etc.

din a cui pricină ? . conform cui ?. circumstanţial de loc. lapte (produs alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere) .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Complement circumstanţial de loc : Aşterne-te drumului.brânzeturi (varietăţi de produse lactate).povestitorului. (cum se îmbracă ? întrebare specifică complementului circumstanţial de mod .(care 9 .) Cazul Dativ ( D ) ¤ Complement indirect : Dă-i omului mintea cea de pe urmă.) ©Complement circumstanţial de timp :În timpul iernii oamenii cumpără lemne. handbal.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut : "Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut apoziţional : Eminescu îi era prieten lui Creangă.(când cumpără lemne întrebare specifică compl. în al cui timp ?întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de mod :Înoată contra curentului . (care el ?) Cazul Genitiv ( G ) © Atribut genitival :Elevul intrase în graţiile profesoarei .circumstanţial de scop.(unde să te aşterni ?întrebare specifică compl. Exemple: brânză (produs lactat). CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVELOR Cazul Nominativ ( N ) ⊝Subiect : Toamna coboară peste sat.te îmbie cu răcoarea lor.(din ce cauză nu se vede ?. ai cui erau plecaţi ? .circumstanţial de timp . (cui să-i dai ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Se îmbracă contrar modei . (cine coboară peste sat ?) ⊝Nume predicativ : Ionel este elev. cui să te aşterni ? . OBSERVAŢIE:Unele substantive au un înţeles la singular şi alt înţeles la plural.întrebare specifică atributului . sclavagism. (cine erau plecaţi ?-întrebare specifică subiectului .(cu ce scop se pregăteşte ?-întrebare specifică compl." (preot cui ? .întrebare specifică compl. a cui deasupra ?. argint etc.lapţi (glande reproducătoare ale peştilor masculi).întrebare specifică compl.întrebare specifică complementului circumstanţial de cauză. în a cui contră ? . vremii cui ?) ¤ Atribut prepoziţional :Traversarea conform regulilor de circulaţie este sigură.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de loc: Deasupra satului se adunaseră norii. în a cui vedere se pregăteşte ?-întrebare pentru identificarea cazului substantivului. Preot deşteptării noastre . în a cui contră înoată ?. circumstanţial de cauză .(care traversare ?.cacao.întrebare pentru determinarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de scop :Se pregăteşte intens în vederea concursului. contrar cui se-mbracă ?. isteţime.întrebare pentru identificarea cazului subst.în a cui împotrivă s-a pronunţat ? .(pentru ce s-a pronunţat ?întrebare specifică complementului indirect. semnelor vremii profet.(unde se adunaseră ? .(care luptă ?-întrebare specifică atributului . (ce este Ionel ?) ⊝Atribut apoziţional : El . (ale cui parcuri ?) ©Nume predicativ : Biserica era a enoriaşilor din sat.ale Timişoarei . Eminescu este cel mai mare poet român.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Atribut apoziţional (rar) : Parcurile municipiului. (în ale cui graţii intrase ?) ©Atribut prepoziţional : Se va intensifica lupta contra incendiilor .întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ¤ Complement circumstanţial de cauză : Datorită ninsorii s-au blocat drumurile.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement indirect:S-a pronunţat împotriva legii funciare. circumstanţial de loc . (cum înoată ?-întrebare specifică complementului circumstanţial de mod . unt. (a cui era ?) ©Subiect (rar) : Ai casei erau plecaţi în excursie. (din ce cauză s-au blocat drumurile ?. datorită cui ? .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de cauză:Din pricina ceţii nu se vede nimic.

de ce ? . (de unde bea apă ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Vedea ca prin ceaţă .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) Cazul Vocativ ( V ) ♦ Fără funcţie sintactică : Mergeţi . ⊝ Conjuncţia : "Că" leagă propoziţia subordonată circumstanţială de cauză de regenta 10 . SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivul îşi poate schimba valoarea gramaticală devenind : ♦ Adverb : Toamna se numără bobocii. circumstanţial de scop. împotriva. ⊝ Numeralul : A obţinut triplul recoltei de acum cinci ani. ⊝Pronume : Se ocupă cu nimicuri . potrivit. (în ce fel pare ?) ¤ Subiect (rar) : A venit la lume . (cu ce scop se pregăteşte ?. circumstanţial de cauză .Creangă ? –întrebare specifică atributului . înaintea. la ce a venit ? . (ce îşi schimbă ?) ¤ Complement indirect : Se gândea insistent la femeia aceea . spre. ♦ Adjectiv : Zoe . înspre.întrebare pentru identificarea cazului substantivului. unele specifice. asemeni. ⊝ Adverbul : Te va lăuda pentru binele făcut. ⊝Participiul : Plecatul în străinătate necesită viză. cu.întrebare pentru identificarea cazului substantivului. graţie. dragi copii . Pentru cazul genitiv : deasupra. cum trec zilele ! Alte părţi de vorbire pot deveni substantive : ⊝ Adjectivul articulat : Frumosul este apreciat de toţi. în timpul etc. toate celelalte cazuri folosesc prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale . Pentru cazul acuzativ : la.întrebare specifică compl.întrebare specifică suiectului. ⊝ Interjecţia : Are un of la inimă ! ⊝Prepoziţia : "Pe" este o prepoziţie simplă. (cum vedea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : În anul acesta va fi secetă .) ¤ Complement circumstanţial de scop : Se pregăteşte pentru concurs . dar năravul ba. (la ce se gândea ?) ¤ Complement de agent : Dorul îi era purtat de valurile mării. conform. asupra. în josul. prin. mulţumită. la dreapta. înlăuntrul. ⊝ Infinitivul lung : Citirea este o materie în clasele primare. (cu sens de lume multă) (cine a venit ?. (de cine îi era purtat ?) ¤ Complement circumstanţial de loc : Calul bea apă din pârâu . despre. înapoia. contra. în vârful. aidoma etc.pentru ce se pregăteşte ?.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut prepoziţional : Stoluri de păsări zburau deasupra deltei. în loc de. (când va fi secetă ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De teamă n-a mai făcut nimic. acasă ! OBSERVAŢIE : Cu excepţia cazurilor nominativ şi vocativ .) ¤ Complement direct : Lupul păru-şi schimbă .) ¤ Nume predicativ : De cele mai multe ori copiii sunt aidoma părinţilor . faţă de. în spatele.(din ce cauză na făcut ?. dinspre. în. dedesubtul. (ce fel de stoluri ?) ¤ Nume predicativ : "Iarba pare de omăt . la stânga. contrar. Pentru cazul dativ : datorită. din. către.întrebare specifică compl. prieten cui ?. în faţa. în afară de etc. fii bărbată ! ♦ Interjecţie : Doamne . (aidoma cui ?) Cazul Acuzativ ( Ac.

iaurgiu se scriu la nominativ plural cu trei de "i" când sunt 11 ..Repetiţia : " Patria e cerul cu soare. participiului." . unui elev unor elevi unei fete unor fete 2. şi D. brazii şi fagii trufaşi înalţă capetele lor spre cer.Epitet : "De treci codrii de aramă.Substantive precum fiu.aceste străzi. FELURILE ARTICOLULUI 1. Ex.ei. . un elev nişte elevi o fată nişte fete G. adverbului etc. e cerul cu nori. dar nu este foarte bine cunoscut de vorbitor. (această buturugă mică nu una oarecare. răsufletul ger " . ARTICOLUL ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv ( sau un înlocuitor al acestuia) arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului. OBSERVAŢIE : Articolul nu are înţeles de sine stătător.vizitiu. şi Ac. Ex. 1.acest car mare nu unul oarecare) Pereţii au urechi şi străzile ochi. : Buturuga mică răstoarnă carul mare. : În ciuda eforturilor depuse a rămas un nimeni." .binecunoscute vorbitorului) a.Metafora : "Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge. şi D. Totodată articolul este un mijloc în schimbarea valorilor gramaticale ale adjectivului.Personificarea : " Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. arătând că obiectul exprimat de acesta este individualizat. elevul elevii fata fetele G. E cerul cu lună şi e cerul cu stele. Ex." . Articolul hotărât propriu-zis CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.Articolul hotărât propriu-zis se alipeşte la sfârşitul substantivului făcând posibilă deosebirea cazurilor.. şi Ac. : Leneşul mai mult aleargă. ARTICOLUL HOTĂRÂT are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod clar obiectul denumit. 2. (aceşti pereţi. care devin substantive. ARTICOLUL NEHOTĂRÂT precede un substantiv (stă în faţa acestuia). VALORILE STILISTICE ALE SUBSTANTIVULUI .Hiperbola : "Vorba-i tunet. (una oarecare) CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.de departe vezi albind . elevului elevilor fetei fetelor . : Odată am văzut o fată . Ex. : Rănitul a fost transportat la spital." .Enumeraţia : "Aici stejarii.el având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor. Ex." III.

se potrivesc.) Articolul demonstrativ se acordă în gen. Exemple : Mâţa cea blândă zgârie rău.al doilea este dizidenţa masculinului la nominativ plural.casetofon al meu.economico-social. După structură. forma populară : Cei care se împrietenesc. cărţi bune.poate fi înlocuit cu un subst. Ex.ai.lui Radu.urât.runda a doua etc. oameni buni. clase mici.număr şi caz cu substantivul.determinată de acordul cu substantivul.Articolul posesiv (genitival) însoţeşte substantivul (sau înlocuitorul acestuia) la cazul genitiv sau intră în structura pronumelor posesive şi a numeralului ordinal . : Vorba bună mult aduce. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect. b. Exemple : copil mic. blândă = adjectiv) Cei din urmă vor fi cei dintâi.ale.ce-i etc.nou-născut.(cei din urmă are valoare substantivală. şi Ac.curat. ¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun.(cei .lung etc. Adjective simple : frumos. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine. cald.alb.cele. Exemple : lui Carmen. Omul leneş multe pătimeşte. copii mici.rece. carte bună. săracii ) ATENŢIE ! Articolele posesive şi cele demonstrative se scriu într-un singur cuvânt : al. B. (mâţa = subst.nominativ) . elevul cel mic elevilor cei mici fata cea mare fetele cele mari G. CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. . 1.iar al treilea este articolul hotărât enciclic : fiii. Exemple : Cravata aceasta este a ta ? ("a" se acordă cu obiectul posedat .a-l. Acestea nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte : a-i.feminin. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine.îşi schimbă forma în timpul comunicării.ce-l.număr şi caz cu substantivul determinat. subţire etc. Exemple: om bun.murdar etc.cea. (cei = aceia .adjectivele sunt : 1. singular.cel.adjectivele sunt : a.Articolul demonstrativ (adjectival) se află în faţa unui adjectiv sau a unui numeral. şi D. (care om ?) CLASIFICARE : A. .roşu.verde. Adjective compuse : cumsecade. Exemple : caiet al elevei. cea = articol . 12 . (care vorbă ?) . elevului cel mic elevilor cei mici fetei celei mari fetelor celor mari OBSERVAŢIE : Articolul demonstrativ nu trebuie confundat cu pronumele demonstrativ de depărtare.iaurgiii ) . articol .numărul şi cazul substantivului.articulate cu articol hotărât. .cald.binevoitor etc.(primul face parte din radical. amar etc. Cei săraci s-au revoltat.lui nenea etc."cravata" . 3.legându-se de substantivul determinat sau acordându-le valoare de substantiv.pronume) .În cazul numelor proprii masculine sau feminine care nu se termină în "a" . precum şi a substantivelor comune ce exprimă grade de rudenie la cazurile genitiv şi dativ se foloseşte articolul prociclic (în faţa substantivului) "lui" . ¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce.Articolul hotărât propriu-zis şi cel nehotărât au genul. III. Adjective variabile . clasă mică. verde. Articolul posesiv se acordă în gen. După flexiune. ¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic.vizitiii.

decât lung. suprem.Adjective care provin din limba latină unde erau forme ale comparativului sau ale superlativului : superior. Comparativ de superioritate Ex. Superlativ absolut Ex. Ex. care car ?) ¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci. . "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată . Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect.se scriu cu trei de "i" : propriii copii. minim. Ex. Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite.fix ( ficşi).Repetarea adjectivului .Adjective care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate : rotund. femei cumsecade. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama. Comparativ de inferioritate Ex." SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Adjectivul îşi poate schimba valoarea gramaticală." # Epitet personificator : "O umbră călătoare se-ntinde-ncet. . Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii). (care buturugă ?. (cum este ?) ¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. 3. Ex. număr şi caz cu substantivul determinat. mort. cu minte (inteligent) .devenind : 13 .Exemple : codru verde. Ex. din calea-afară.. inferior. : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă. 1.aşezate deci înaintea substantivului determinat. : de treabă (cumsecade) . de căpătâi (important) .ferice.vernil.Adverbe precum : "tare". (din ce cauză abia mergea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. bâtă. OBS. exterior. 2. angelic. Observaţie : Adjectivul se acordă în gen. Superlativ relativ de inferioritate Ex. nevoie mare. femeie cumsecade. Ex. ţărănesc. . : Am primit o floare foarte frumoasă . frunză verde. : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare. (decât a celuilalt) 2.nu-şi schimbă forma : cumsecade. ." # Epitet cromatic : "Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară. Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii. grozav. B. maxim. Adjective invariabile . : A trecut peste o apă mare.mare . A. (cum sunt bomboanele ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea. oameni cumsecade.auriu (aurii). 1. buştean. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte". Ex. Comparativ de egalitate Ex.. de nădejde (serios).Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar. (ca şi colega) 3.propriu (proprii). (din ce ?) OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi). Exemple : om cumsecade.auriii struguri. ( de onoare = cinstit ) FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI ¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare. tun. GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate.: Are o floare mai frumoasă .Substantive cu valoare adverbială : foc. (decât a colegei) C. (de când au învăţat ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat. : Era un om de onoare. : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună .Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare ! ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE .cenuşiii nori. : Am primit o floare la fel de frumoasă.Când sunt articulate. LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv.cenuşiu (cenuşii). VALORILE STILISTICE ALE ADJECTIVULUI # Epitet : "Timpul rece apasă umărul meu.viii microbi. Superlativ relativ de superioritate Ex. . . frunze verzi . : Adriana părea deşteaptă foc . codrii verzi. 2.: Am văzut o floare frumoasă .

( de către cine ?.valoare adverbială.optzeci. Andrei a câştigat îndoit . 14 .optsprezece. ambele.de amândoi = compl. (câte doi =subiect.zece.arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune: o dată. Celelalte numerale cardinale se scriu ţinându-se cont de părţile componente : şaizeci şi cinci. . (un fular oarecare) . : Casa a fost construită de amândoi .de două ori. Numeralul cardinal colectiv indică însoţirea a două sau mai multe obiecte : amândoi.înzecit etc.miliard etc.(câte patru = atribut adjectival..(un-altul) . "un" şi "o" sunt numerale cardinale.Substantiv : Leneşul mai mult aleargă . ) A.trei) .iar celelalte în bibliotecă. tustrei.cvadruplu.Adverb : Cugeta adânc ."o" pot fi confundate cu articolul nehotărât sau cu adjectivul pronominal nehotărât.(cum a câştigat ?.Când cuvintelor "un". valoare substantivală . amândoi amândouă ambii ambele G. (doi. (înzecit = atribut adjectival. numeralele cardinale propriu-zise pot fi de două feluri : .:Citea câte patru cărţi pe lună. După formă . Ex. ce fel de efort ?). : Cu o floare nu se face primăvară ! (dar cu douăzeci. Exemplu : Purta un fular de culoare roşie.altul pleacă. . : Un tren vine. ambii. amânduror(a) amânduror(a) ambilor ambelor Ex.:A depus un efort înzecit . toţi cinci etc. (care propuneri ? . împătrit. A mai trecut un an. d.treizeci se face !) .câte doi.şaisprezece. încincit. numărul .îndoit = complement circumstanţial de mod . NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV arată repartizarea numerică a obiectelor. .Când însoţesc un substantiv ce arată un obiect mai puţin cunoscut. Se declină doar primele patru dintre cele menţionate : CAZUL SINGULAR PLURAL N.:Câte doi stăteau în bancă. Ex. amândouă.milion. "un" şi "o" sunt articole nehotărâte.are valoare substantivală deoarece este autorul acţiunii pasive suferită de subiectul "casa") c. 1. şi Ac.repartizarea . Numeralul cardinal propriu-zis exprimă un număr abstract sau un număr concret : Doi şi cu doi fac patru .nouăzeci etc."o" li se opun în text pronume sau adjective pronominale demonstrative sau nehotărâte atunci ele sunt adjective pronominale nehotărâte. gruparea . Ex.Când în text sunt şi alte numerale cardinale sau se subînţelege prezenţa lor. NUMERAL CARDINAL MULTIPLICATIV arată în ce proporţie creşte o cantitate: dublu. cine stăteau în bancă ?) e. câteşpatru.Compuse : unsprezece. NUMERALUL CARDINAL a.Simple : unu. OBSERVAŢIE : Numeralele "un".valoare adjectivalăcâte cărţi ?) Ex.o mie nouă sute nouăzeci şi nouă etc.de zece ori etc.triplu. 4.câte trei etc.valoare adjectivală. Ex. Se formează din numeralul cardinal propriu-zis precedat de adverbul "câte":câte unul."ambele" = atribut adjectival) Ex. : Ambele propuneri au fost refuzate. se formează prin derivare cu prefixul "în" şi sufixul "it" de la numeralul cardinal propriuzis. III. O carte se află pe birou. NUMERALUL CARDINAL ADBERVIAL (DE REPETIŢIE). şi D. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor ( ordinul . multiplicarea . (o-celelalte) b. de agent.

"la cinci" = comp.întâia.valoare subst."înzecit" = compl. (este isteţ = predicat nominal.mă putea căuta de două ori) . Valoare adverbială . Ex. şi D. celui dintâi celei dintâi celui de-al doilea celei de-a doua ATENŢIE ! : Corect se spune clasa întâi.) 15 .de mod. ( cum preţuieşte ? .) Cărţile erau pentru al doilea .(ce fel de efort ?"înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit . circumstanţial . Ex.prima. 2. Şirul numerelor ordinale începe cu : întâiul.preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice. ( când a revenit ? . şi Ac.) Stăteau în grupuri de câte zece . OBSERVAŢIE: Numeralul adverbial "o dată" se scrie în două cuvinte şi nu trebuie confundat cu adverbul de timp"odată" (odinioară).) 3. circumstanţial de timp ) OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de".Se formează pornind de la numeralul cardinal propriu-zis precedat de prepoziţia "de" şi urmat de substantivul "oară" la plural. Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv. (o dată = numeral cardinal adverbial. indirect."cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală.(în ce fel de grupuri ? ."cea". : Tustrei candidaţi au obţinut note bune. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii. : Ionel este de două ori mai isteţ decât alt coleg din clasă. întâii trandafiri . : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă. Ortografie : Numeralele "primul". circumstanţial de mod ) Ex. Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival.Numeralul cardinal adverbial poate fi complement circumstanţial de timp sau de mod . Valoare adjectivală . Ex. ( pentru al doilea = nume predicativ ) Despica firul în patru . Ex. valoare substantivală. cel dintâi cea dintâi cel de-al doilea cea de-a doua G. Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ .de câte zece = atribut prepoziţional.(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl.cei doi = subiect.determină un verb.număr şi caz. ( cum despica ? . Ex.primul. (cine a parcurs ? .urmat de prepoziţia "de" CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N. : A fost odată ca niciodată. (care băieţi ?.) Ex. circumstanţial de timp . : M-a căutat doar o dată . VALORILE NUMERALULUI În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori : 1.un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb. când trece ?) Ex.determină un substantiv cu care se acordă în gen.valoare substantivală) Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru."întâiul" la numărul plural se scriu cu doi de "i" dacă se află în faţa unui substantiv de genul masculin : primii elevi.Ex. în ce mod este mai isteţ ?) B. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate.de două ori = compl.cea dintâi.NUMERALUL ORDINAL indică ordinea numerică a obiectelor.în patru = compl. : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele. : A revenit la cinci . circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială. OBSERVAŢIE :Declinarea lor se face cu ajutorul articolului demonstrativ"cel". (de cinci ori = compl.cel dintâi.:Trece prin oraşul natal de cinci ori pe an. (odată = odinioară = adverb de timp) Ex. Ex.

( pe) ele.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ) ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul.(pe) noi.nouă (persoana I).(a) ei. i (i. el. singular.(pe) ei.a.pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb.) OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare jumătate.noi. ultimul (adjectiv) . 5. circumstanţial de timp . (ţi = pronume în cazul dativ . PRONUMELE PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv. îţi. i (i.(pe) tine. PRONUMELE CU FORME PERSONALE A. "de două ori" = compl. : Mulţi sunt chemaţi. mulţi. exprimat prin pronume personal. ni (persoana I).. -ţi). 1. (pe cine suna ? "îi" = complement direct . nr.ea. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE . "o dată" = compl. o. gen masculin sau feminin.ei.(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct.vouă (persoana a II-a). gen feminin). gen feminin. PRONUMELE PERSONAL . formă neaccentuată) Ex. dumneasa. -FORME NEACCENTUATE:îmi. . (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar) Ex. puţini. Ex. Ex.de un alt pronume etc. (v-). te.câţiva (pronume nehotărâte).anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică). : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul. formă neaccentuată) . Ex. singular.În unele expresii verbale. -l = pronume în cazul acuzativ) Ex. mă.voi. vă.sutime etc. nr. (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ) Ex.ele.FORME ACCENTUATE : eu.(al) lui.(ai) lor (persoana a III-a. : Îi suna ceasul. -le). : Îi da cu gura înainte.persoana a III-a. ţi (ţi-. li (persoana a III-a. dumneavoastră. III. vi (pers. 16 .(pe) mine.. dânsa.dar puţini sunt aleşi. îl. Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ.. OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct. le.o conjuncţie. m-.dumneaei. Ex. -mi). -l. (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ) Ex.. Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ).(pe) voi. . de câte ori vorbeşte ? .genul masculin).sfert. ..număr şi caz. Ex.genul masculin). : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani. îi. (pe) ea.se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect. : Doar o jumătate de măr primeşti. dânsele.i). li (persoana a III-a. l. ne. -i).ţie. circumstanţial de timp.în frunte ţi-e pus.(pe) el.mi (mi. Ex. dumnealui . Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv).Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata. dânşii.ambele provenite din numerale cu valoare adverbială. .Ex.tu.exprimat prin pronume personal. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese.persoana a III. : Ce ţi-e scris.Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata. a II-a) îi. Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană. : Lasă-mă să te las !. ( de câte ori gândeşte ? .desemnează diferite persoane. .mie.genul feminin) OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv.De foarte multe ori.treime. : A luat-o la sănătoasa. dumnealor.gen. : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator.(ale) lor (persoana a III-a. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată . le (le.

Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie. : Toată pasărea îşi apără puii. : Vorbeşte cu sine însuşi. sieşi = compl.persoana a II-a. Ex.te = compl.matale .sine. Apare rar ca pronume.cu sine = compl. Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ.persoana a II-a. ele înseşi (însele) . a. Domnia sa. Ex. . : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot.mătălică.îşi. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două substantive). Înălţimea ta (sa). Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ. el însuşi . d-lui.Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta.În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire. OBSERVAŢIE : Pronumele personal. Ex. : Se teme şi de umbra lui. (cui îi provoacă ? . d-voastră. ai. .noi însene . Exemple : eu însumi (masculin) . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă.număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat. mătăluţă. tu însuţi . noi înşine . Ex."ai săi" . : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor.persoana a III-a. (cu cine vorbeşte ?.(care pui ? . Ex.tu însăţi . Ex. Excelenţa sa (voastră). OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa. te 1 = pronume reflexiv ( te . : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare. alor. voi înşivă . (ale = cărţile) 17 . Apoi însuşi a făcut valiza.forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află. . Ex.(acuzativ). îşi = atribut pronominal) Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică. Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !. . dei. Ex . direct.persoana a II-a .copiii (fraţii. : Şi-a adunat lucrurile.părinţii) lui. : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători. B.În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al. Ex. .sieşi. ale.doare . indirect) Îşi provoacă sieşi neajunsuri. : Ale mele erau cărţile de pe masă. (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale. : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. : Însămi am hotărât să-l ajut. îşi = pronume reflexiv) Ex. : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor.Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular.ţi=pronume personal) C. direct. .Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen. indirect) Îşi laudă cioara puii. d-ta.loveşti . D. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor. ei înşişi .voi însevă .te = compl. ea însăşi . Măria ta. pe cine loveşti ?) te 2 = pronume personal ( te .se s. (îşi apără puii = apără puii săi . pe cine doare ?) Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv).şi (dativ). Ex. Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit. Ex.eu însămi (feminin) . Ex. PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului.

Ex. Pronumele demonstrativ este de trei feluri : a.ale sale.asta.ăla.gen feminin.a ta.adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului.cealaltă.Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei.vreunul. OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori. . : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor.aceeaşi. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen.toţi. .al său.oarecare. Pronume demonstrativ de depărtare : acela.aceeaşi (genul feminin.adjectiv pronominal demonstrativ) B. Ex.o carte de-ale mele. Ex. (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ. Ex.Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi.articol demonstrativ) Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară. 18 .al vostru. : Acesta mi-a acordat notă maximă.ista. .cele. . caz acuzativ.ai tăi. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative. nr. . : Colegii tăi te-au încurajat.Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât.altul.număr şi caz.Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului.gen feminin. Ex. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta.celălalt. CLASIFICARE : 1. ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea. .Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz. : Nu vor uita niciodată această zi.aceiaşi (genul masculin. (cel = acela . (aceea = atribut adjectival.Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri.aista.aia. c.a noastră.altceva.a voastră.câteva.pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a. (cea = aceea .atâta. Am fost ajutat de un prieten al meu .aceea.numărul singular) cu pronumele aceia.ai voştri.aceasta. . : Faptele tale te-au acoperit de laude.ălalalt. Ex.cutare. cea.fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect. : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem.adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv. b.Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri. Pronumele nehotărât compus : altcineva.oricine.caz acuzativ) Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel. Ex. (săi .număr singular .câţiva..cineva. : Răspunsul a fost mereu acelaşi . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta.a sa.ale voastre. .ceastalaltă.fiecare. singular.caz nominativ. Pronumele nehotărât simplu : unul.acelei fete a sale.ailaltă. OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri.a mea.Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv.ale tale.ceva.ai săi. : Fapta cea bună să te însoţească. cei.gen neutru.toate) 2.al tău. : Cealaltă a fost colega Mariei.(ai) voştri se scriu cu un singur "i" ! PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE A.ale noastre.Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru.ale mele. Ex.numărul plural) . : Umerii săi erau destul de puternici.exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) Ex.pronume demonstrativ) Se vedea trecând un om pe lângă cea casă. Ex.atribut adjectival) . (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor) . (cea .Un obiect posedat şi un posesor : al meu.tot (toată.cestălalt.folosindu-se pronumele personal "lor".cesta.La rândul său.

(care elevi ?) # Atribut datival : El este unchi unora .funcţie sintactică compl. (care dorinţe ?) # Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. : Cine lipseşte ? Pronumele interogative sunt : cine. Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N. D. "Ce" . (cine învaţă ?) # Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor . Ex. Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular."vreunul" se scriu cu doi de "i" la N.ci se acordă în gen.al câtelea.s-a dus şi el acolo. plural.cât.este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri. indirect) Ex.) şi "unui"."altceva". El apare pe primul loc în structura enunţului.iar flexiunea se realizează numai după caz. 3.are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe."unei" (pentru D. (care mâncare ?) # Atribut apoziţional : Elevii.alţii decât ai noştri.cui ? . Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma.care. Pronumele nehotărâte "careva".) care pot să aibă şi alte valori morfologice. # Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate.număr şi caz cu substantivul determinat. alţi elevi învaţă.cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul". (pe cine îl asculta ?) # Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine. şi G.genul masculin.nr.de atribut adjectival. (unora = pronume nehotărât. (unchi cui este ?) # Complement direct : Îl asculta pe fiecare. funcţie sintactică de atribut pronominal) Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale : 1.nr.caz genitiv. 2.iar ca adj.iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice : # Subiect : Unul învaţă."alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte ! Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N. Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen. 19 . Ex. şi Ac. (când ?) # Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii. nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă . şi Ac. (cu ce scop ?) OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul". şi Ac.cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un substantiv. singular.numai în cazurile dativ şi genitiv singular. înlocuit. : Ai dat de urma vreunuia ?.genul şi cazul subst.ce. se afla în mare încurcătură."altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte. şi Ac.OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine. : Unora le place fotbalul. Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen. : Care elev lipseşte ? Îşi schimbă forma după gen. (vreunuia = pronume nehotărât. (cum ?) # Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora .număr şi caz : "Cine" ."niscai".cine ? .păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii".număr şi caz cu substantivul determinat. ."vreunii".cât percum şi din alte elemente de compunere. ( despre cine vorbeam ?) # Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte."niscaiva". (de către cine era ascultat ?) # Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit. C.N. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns. Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt. plural. . Ex.n-au obţinut rezultate bune.caz dativ.care. (din ce cauză ?) # Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi . Dintre acestea ce. (unde ?) # Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor .unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte. plural. iar "fiece". şi G. Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică.ce.

Adjectivul se acordă în gen.gen masculin se acordă cu substantivul de gen masculin "scriitor". şi Ac. şi D."Care" CAZUL Singular N.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin. “Cât” CAZUL SINGULAR PLURAL N. al câtelea ? MASCULIN Plural FEMININ Singular a câta ? Plural - Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale. care ? cărui(a) ? MASCULIN Plural care ? căror(a) ? FEMININ Singular care ? cărei(a) ? Plural care ? căror(a) ? . G. . G. Ex.gen feminin se acordă cu substantivul de gen feminin "opera". şi D.Adjectivul pronominal interogativ are întotdeauna funcţie sintactică de atribut adjectival.Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate. cărui = adjectiv pronominal. şi Ac. FUNCŢII SINTACTICE .după cazul la care se află.Acest adjectiv este însoţit de articolul posesiv (genitival). şi D. "Al câtelea" CAZUL Singular N. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV 20 .Pronumele interogativ îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. şi Ac.număr şi caz cu posesorul. . : A cărui scriitor este opera aceasta ? a = articol posesiv (genitival) .Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin .iar articolul posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat. G. D. . cât ? câţi ? câtor ? câtă ? câte ? câtor ? MASCULIN PLURAL FEMININ SINGULAR . # Subiect : Cine a fost la tine ? # Nume predicativ : Care este adresa ta ? # Atribut pronominal genitival : A cărui carte este mai interesantă ? # Atribut pronominal prepoziţional : De care carte ai cumpărat ? # Atribut pronominal datival : Căreia este nepot acest copil ? # Complement direct : Pe cine aştepţi ? # Complement indirect : Cui îi dai cartea ? # Complement de agent : De cine a fost chemat ? # Complement circumstanţial de loc : Lângă cine s-a oprit ? # Complement circumstanţial de timp : O dată cu care dintre ei a ajuns la piaţă ? # Complement circumstanţial de mod : Ca şi cine cântă ? # Complement circumstanţial de cauză : Din cauza cui a rămas acasă ? # Complement circumstanţial de scop : În vederea căruia dintre concursuri te-ai pregătit ? Acordul adjectivului pronominal interogativ "care" în cazul genitiv . -"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri.

se referă mai ales la fiinţe. Pronume relative simple : cine.Adjectivele pronominale relative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival.dar şi la lucruri şi se poate substitui (înlocui) prin "care"("ce").număr şi caz.de.al câtelea. 1/ ( "de" se poate înlocui cu "pe care" ) P1 = PP . P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) # Nume predicativ : Spune-mi 1/ care este adresa ta. 2/ ("căreia" ţine locul posesorului de nepot şi are funcţie de atribut pronominal în cazul dativ pentru P2) P1 = PP . P2 = CD ( ce să-mi spui ?) # Complement indirect : Te-am întrebat 1/ cui îi dai cartea. 2/ (ţine loc de nume predicativ formând împreună cu verbul copulativ "este" predicatul nominal) P1 = PP . P2 = CD (ce să-mi spui ?) # Atribut pronominal : Întrebarea este 1/ a cărui carte este mai interesantă ? 2/("a cărui" ţine locul posesorului şi îndeplineşte funcţia de atribut pronominal al P2) P1 = PP ."care".ci se acordă în gen. P2 = CD.Dacă introducem în frază ca subordonate propoziţiile care figurează ca exemple la pronumele interogativ."ce"."al câtelea" sunt identice cu cele interogative.număr şi caz cu substantivul determinat cu care stă împreună în subordonată. : Nu ştiu 1/ ce carte ai cumpărat.cât. ce (care) G. Pronume relative compuse : cel ce. P2 = PR ( P2 ţine locul numelui predicativ) # Atribut pronominal prepoziţional : Nu mă interesează 1/ de care carte ai cumpărat. îndeplineşte funcţia de complement direct pentru P2) P1 = PP . şi Ac. obţinem aceleaşi funcţii sintactice : # Subiect : Nu mi-ai spus 1/ cine a fost la tine. : Băiatul 1/ de l-ai văzut 2/ este colegul meu.are funcţie de atribut prepoziţional pentru P2) P1 = PP . 2/ ("cui" ţine locul 21 .ce.Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care apare în frază. 2. 2/ ("pe cine" ţine locul persoanei aşteptate. Dintre acestea devin adjective pronominale relative "ce".cel care.având aceleaşi forme.care. ce (care) MASCULIN Singular cel ce (care) celui ce (care) FEMININ Singular ceea ce (care) celei ce (care) Plural cei ce (care) celor ce (care) Plural cele celor FUNCŢIILE SINTACTICE . P2 = AT (care băiat ?) Pronumele relative compuse au următoarele forme : CAZUL N. şi D. P2 = CD ( ce nu-ţi pot spune ?) # Complement direct : Spune-mi 1/ pe cine aştepţi. (ce nu mă interesează?) 1 # Atribut pronominal datival : Nu-ţi pot spune / căreia nepot este acest copil."cât" atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv."cât". Pronumele relative se clasifică în : 1.unde leagă o propoziţie subordonată de regenta ei. Pronumele (adjectivele pronominale) relative "cine".2/ Îşi schimbă forma (flexionează) după gen. 2/ (cine ţine locul autorului acţiunii şi îndeplineşte funcţia de subiect în P2 ) P1 = PP . 2/ ("de care" ţine locul titlului cărţii ."care". Ex. Ex. Pronumele relativ "de" este invariabil. .

Pronume negative simple : nimic.(N.îndeplineşte funcţia de complement de agent pentru P2)P1 = PP. 2/ ("din cauza cui" ţine locul cauzei pentru care a rămas acasă. 2. 2/ ("de cine" ţine locul autorului real al acţiunii pasive. G.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pentru P2) P1 = PP . 2/ ("lângă cine" arată locul în care se desfăşoară acţiunea.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de scop pentru P2) P1 = PP . îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp pentru P2) P1 = PP . nici unul unii nici unuia unora MASCULIN PLURAL nici nici FEMININ SINGULAR PLURAL nici una unele nici uneia unora nici nici Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de cauză : Am aflat 1/ din cauza cui a rămas acasă. şi Ac.ca pronume având formele : CAZUL SINGULAR N. P2 = CD (ce te-am întrebat ?) # Complement de agent : Nu ştiu 1/ de cine a fost chemat. şi D. Dintre acestea "nici unul" şi "nici una" devin adjective pronominale negative pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen.iar pentru plural. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) E. şi D. G. "nimeni" are formă numai pentru singular şi flexionează după caz.persoanei asupra căruia se răsfrânge acţiunea.număr şi caz. În privinţa schimbării formei (flexiunii) trebuie reţinute următoarele : 1. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de mod : El este persoana 1/ ca şi cine cântă. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi apare în propoziţii negative. Pronume negative compuse : nici unul.P2 = CD (ce nu ştiu?) # Complement circumstanţial de loc : Mi-a spus 1/ lângă cine s-a oprit. 2. 2/ ("o dată cu care" arată timpul când s-a desfăşurat acţiunea.=nimănui) 3. 2/ ("ca şi cine" arată modul în care cântă persoana.pe cele de 22 . "nici unul" are flexiune completă. = nimeni .nimeni. P2 = CD (ce am aflat ?) # Complement circumstanţial de scop : Nu mi-ai spus 1/ în vederea căruia dintre concursuri te pregăteşti. Pronumele negativ "nimeni" se referă la nume de fiinţe.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pentru P2) P1 = PP .are funcţie de complement indirect pentru P2) P1 = PP . "nimic" la nume de lucruri . "nimic" este invariabil având formă numai pentru singular.nici una. 2/( "în vederea căruia" arată scopul pentru care se pregăteşte persoana. P2 =CD (ce mi-a spus ?) # Complement circumstanţial de timp : Ea este persoana 1/ o dată cu care a ajuns la piaţă. Are următoarea clasificare : 1. "nici unul" şi "nici una" atât la nume de fiinţe cât şi la cele de lucruri. şi Ac.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de mod pentru P2) P1=PP .

atât ca şi pronume cât şi ca adjectiv pronominal.a sta.(care elevi ?) # Atribut datival : El nu este nepot nici unuia dintre părinţii mei. 1. . (formează predicat nominal cu verbul copulativ) # Atribut pronominal genitival : N-a contestat meritele nici unuia dintre ei.a deţine etc. 6.(care cadou ?) # Atribut apoziţional:Elevii.existenţa : a fi."nimic". (unde să nu te aşezi ?) # Complement circumstanţial de timp : În timpul nici uneia dintre iernile trecute n-a nins atât de mult.necesitatea : a trebui. .a alerga etc.a lua. 23 .a exista.la feminin. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă : .starea : a şedea. plural se scrie cu doi de "i". (cine n-a venit ?) # Nume predicativ : Stiloul acesta nu este al nimănui. Adjectivul pronominal negativ are funcţie sintactică de atribut adjectival.(nepot cui ?) # Complement direct : N-am văzut pe nimeni dintre ai noştri la teatru. (în ce mod nu e mai deştept?) # Complement circumstanţial de cauză : Accidentul nu s-a întâmplat din cauza nici unuia dintre ei. (meritele cui ?) # Atribut prepoziţional : Cadoul de la nici unul dintre invitaţi n-a fost atât de frumos ca şi al tău. .a necesita etc."nimănui" au şi formele admise "nimica".a poseda.a da."nimănuia".a merge."nimenea". III.iar pronumele negativ are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul.a se afla. (pe cine n-am văzut ?) # Complement indirect : Nu-i dau dreptate nici unuia dintre contestatari. n-a obţinut premiul întâi la olimpiada de fizică. (de către cine ?) # Complement circumstanţial de loc : Să nu te aşezi lângă nici unul dintre ei. (cu ce scop nu m-am pregătit atât de mult ?) OBSERVAŢII : "Nimeni". La cazurile N. şi Ac. Pronumele (adjectivul pronominal) negativ "nici unul" se scrie la toate formele în cuvinte separate.a vieţui etc.posibilitatea : a putea. (cui nu-i dau dreptate ?) # Complement de agent : N-are să fie apreciat de nici unul dintre colegi.posesia : a avea.nici unii dintre ei . (când n-a nins atât de mult ?) # Complement circumstanţial de mod : Nu e mai deştept decât nici unul dintre noi.după cazul la care se află : # Subiect : N-a venit nimeni.acţiunea : a veni. (din cauza cui nu s-a întâmplat ?) #Complement circumstanţial de scop:În vederea nici unuia dintre examene nu m-am pregătit atât de mult. . .a trăi.

a dura.2.acţiunea făcând-o Maria) C. VERBELE INTRANZITIVE .a se gândi. VERBELE TRANZITIVE .au înţeles de sine stătător .pot fi tranzitive. (verb copulativ) Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni". (verb copulativ) Ex.cântându-i.a fugi. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive. . (ce a tradus ? . : Ajunsesem în oraşul natal. Ex. (aş = verbul auxiliar "a avea" . Ex. a face. Ex. Ex. ci cu ajutorul altor cuvinte. verb tranzitiv) C."ce ?"deci nu poate avea compl.a viziona.neputând forma singure predicatul.a voi etc. : A tradus un articol din limba engleză.) După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă ! Ex. (verb predicativ) . P2 = SB C.în funcţie de context. (voi = verbul auxiliar "a vrea") Aş fi trecut uşor peste şanţ. : Fiind obosit a adormit imediat.a iubi. direct) Observaţie : Unele verbe.a ajunge. (verb predicativ) .a şti. Mihai ieşise inginer.2.a pleca.a fi.1.a se teme. a se chema. ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor.a ruga.a sosi etc. Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect. a se mira. toate celelalte.a vrea. Verbe predicative . VERBE UNIPERSONALE .a părea."copilaşul"= compl. : Ieşeam pe uşa casei. 2/ P1 =PP . : Bunicul a clătinat uşor din cap. Verbe nepredicative .a călători etc. (verbul are subiect. fi = verbul auxiliar "a fi"). B.dar şi intranzitive.dorinţa : a dori. : El era frumos ca soarele. EXPRESII VERBALE IMPERSONALE .a deveni.:Merg cu maşina la serviciu. "un articol" = complement direct) B.ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea. CLASIFICAREA VERBELOR A.a ieşi.în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative.a amăgi. .a se strădui.formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii. (pe cine a adormit ? .1 VERBELE COPULATIVE .a urca.a se naşte. A.2 VERBELE AUXILIARE . B. (a = verbul auxiliar "a avea") Îmi voi croi drum prin nămeţi.nu pot avea complement direct:a merge. A.1.2.a însemna. a diminua.a rămâne.a vrea (a voi).nu au înţeles de sine stătător.Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi..Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol.a traduce.sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ.4.Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ). direct. : Trebuie 1/ să respectăm legile.a îndruma etc.pot avea complement direct : a da. Ex.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?". Ex. Ex.a se face. a hoinări. (verb intranzitiv) Şi-a adormit copilaşul. Fostul copil a ajuns om de ispravă.a certa. pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă 24 . În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea.2. precum şi la formarea diatezei pasive. VERBE PERSONALE .

Diateza pasivă se formează cu verbul auxiliar "a fi" şi participiul verbului de conjugat.a apune. ce au valoarea unui verb. Ex.e inutil. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari.a se cuveni.) Ex.e plăcut etc. Ex. (diateza reflexivă) C.a lătra.5. Ex. : Geamul fusese spart de vânt . (îmi pare bine = mă bucur) VALORILE VERBULUI "A FI" . : a sta de veghe (a veghea) .Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe. LOCUŢIUNILE VERBALE .e adevărat. Ex. : Pisica mieuna prelung. Diateza pasivă . În general în cadrul construcţiei : e bine. . .verbele la diateza pasivă sunt însoţite de un complement de agent. .a se părea etc. a da de gol (a deconspira) .e sigur. forma neaccentuată . Diateza activă .Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă.acţiunea este făcută şi suferită de subiectul gramatical.acordat în gen şi număr cu subiectul. : Ionel a plecat la piaţă. (formează diateza pasivă) Dacă mă anunţai. e lesne.Pronumele reflexive care însoţesc verbele în conjugare nu au funcţii sintactice. cu înţeles unitar.suferă acţiunea făcută "de vânt" = complement de agent) ATENŢIE:Nu trebuie să se confunde un verb la diateza pasivă cu un predicat nominal format din verbul copulativ"a fi" şi un nume predicativ exprimat printr-un verb la participiu.acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui.e de mirare.(este =costă).a behăi etc. : I-am lăsat 1/ să cânte în cor. în cazurile dativ şi acuzativ.(acesta arată de către cine este făcută acţiunea suferită de subiectul gramatical.De cele mai multe ori. ei = subiect subînţeles) B.Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei. (a fost =a avut loc) .el = subiecte subînţelese) .e uşor.3. (formează condiţionalul perfect) DIATEZELE VERBULUI Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical.a necheza. Tata este inginer . VERBELE IMPERSONALE . : a mieuna. Câinele lătra neîntrerupt.a răsări. 2/ (eu =subiect inclus . .e util.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva.animale sau plante.sunt grupuri de cuvinte. Ex. A.în frază. a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc. a sta în cumpănă (a ezita) . : Se silea din răsputeri 1/ să-şi aducă aminte adresa fostului coleg. C.acţiunea este făcută de subiectul gramatical. a lua cunoştinţă(a afla) . .e rău.acţiuni făcute de păsări. : Tu te temi de umbra ta. 25 . Ieri a fost un spectacol la Operă. (geamul = subiect. 2/ (el.aş fi venit la restaurant. Diateza reflexivă . Ex. : Ţăranul a fost silit să muncească pentru alţii. a băga de seamă (a observa) . propoziţii subordonate subiective ! C.fiind folosite doar ca semn gramatical al diatezei reflexive. După aceste expresii verbale urmează. Se construieşte cu pronume reflexive . Ex. ( Ionel = subiect gramatical care face acţiunea ) Ex.e necesar. Ex.

condiţionată . 3. Se construieşte cu conjuncţia "să". Trecut .Prezent : aş citi .văzui. Modul conjunctiv .acţiune trecută terminată înaintea altei acţiuni trecute : citisem.cântasem.vedeam. să fi văzut . Este singurul mod care are toate timpurile posibile : Prezent . reală.citi-voi. (predicat nominal. să văd . (predicat verbal. Este necesar ca în analiza predicatelor exprimate prin verbe să avem mereu în vedere diateza verbelor.acţiune trecută şi terminată de curând : citii.văd. Viitor anterior .Are două timpuri : . 26 . Se formează din viitorul verbului auxiliar "a fi" şi participiul invariabil al verbului conjugat. Modul Indicativ . Are două timpuri : .:Copacii sunt tăiaţi. perfect : să fi citit . Perfectul compus se formează din verbul auxiliar "a avea" şi participiul invariabil al verbului conjugat.optativ . să fi cântat . voi fi cântat .scriam. aş fi cântat .voi vedea. aş fi văzut .acţiune trecută şi terminată : am citit. perfect : aş fi citit .scriu.imperfect-acţiune petrecută în trecut. aş vedea . I.construindu-se prin verbul auxiliar "a avea" şi infinitiv (la timpul prezent) sau din condiţionalul prezent al verbului auxiliar "a fi"şi participiu (timpul trecut-perfect). voi fi scris .Perfectul compus şi viitorul au şi forme inverse : citit-am.arată o acţiune dorită sau condiţionată. exprimat prin verb la diateza pasivă . Predicatul nominal (verb copulativ şi nume predicativ la participiu) nu poate primi complement de agent. dorită . E un mod compus.arată o acţiune posibilă .văzusem. aş scrie .) Ex.cânt. să fi scris . . acţiunea nu este făcută de cineva anume. voi fi văzut .am văzut. Observaţie .acţiune reală realizată în momentul vorbirii : citesc. perfectul simplu .am scris. să scriu . Modul condiţional .arată o acţiune sigură . MODURILE VERBELOR Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea : reală .dar neterminată în momentul la care se referă vorbitorul : citeam. : Copacii sunt înverziţi. aş cânta .scrisei.Trecut .cântam. 2. Trecut.Trecut . Trecut . . Viitor . Viitorul se formează din verbul auxiliar "a vrea" şi forma de infinitiv a verbului conjugat. aş fi scris . să cânt . pe când predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă poate primi complement de agent.cântai. poruncită .dar terminată înaintea altei acţiuni viitoare : voi fi citit .voi cânta.acţiune petrecută după momentul vorbirii. mai mult ca perfect .am cântat.acţiunea a făcut-o cineva !) Cele două tipuri de predicate pot fi recunoscute prin posibilitatea sau imposibilitatea de a adăuga un complement de agent.Ex. posibilă . Trecut .voi scrie.acţiune ce se petrece după momentul vorbirii : voi citi. realizabilă .Prezent : să citesc . perfect compus . scrisesem.

cântă !.a plăcea. Modul participiu .a duce.a fi văzut.scrieţi !.timpul prezent:citeşte!. CONJUGAREA a IV-a .plecând.să fi scris. . nu scrieţi !. vezi!. o poruncă .a coborî. În afara conjugării modul participiu dobândeşte valoare adjectivală .a fi scris. perfect compus : am trecut. .a auzi. : Floarea este udată .voi fi văzut. viitor anterior : voi fi trecut.a călca.aş fi scris.a spune.a omorî. CONJUGAREA a II-a .vedeţi!. nu scrie !.perfect : aş fi trecut. CONJUGAREA a III-a .a tăbărî. .a face.Conţine rădăcina verbului de la care se formează timpurile şi modurile. Modul gerunziu .a alunga.acţiune trecută.Are doar persoana a II-a.a ocărî etc.a fi dat.terminaţia "î" : a hotărî. 2. .arată un îndemn .aş fi văzut.citiţi!.indicativ .a şedea.cântaţi !. Ex. (cum se exprima ?) . II.am dat.perfect : a fi trecut.terminaţia "a" : a lăsa.arată o împrejurare în care se desfăşoară o acţiune . perfect : să fi trecut.optativ poate avea şi forme inverse : vedea-i-aş .Observaţie : Modul condiţional .terminaţia "i" : a citi. Copacii sunt udaţi .aş fi dat.culegând.terminaţia "e" : a scrie. MODURILE NEPERSONALE ( NEPREDICATIVE ) Sunt moduri a căror formă nu se schimbă după persoană.a vedea etc. (ce fel de căi ?) Zilele-i erau sfârşite . . Observaţie : Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume neaccentuate 27 .citind.voi fi coborât.aş fi coborât.nu cântaţi !. duce-te-ai . .a zice etc.să fi coborât. Nu au funcţie sintactică de predicat ! 1.a iubi.indică numele acţiunii sau al stării.unde se acordă cu subiectul în număr şi gen. 4.am văzut.condiţional-optativ.a pleca.a muri etc.infinitiv. . nu cânta !.a tăcea. Modul imperativ . .conjunctiv.indicativ .numărul singular şi plural.terminaţia "ea" : a avea. (nume predicativ .Adverbială : Se exprima desluşit . Copacul este udat .a fi coborât. scrie!. (cine era dus ? .voi fi scris.a privi.am scris.Se formează cu sufixele gramaticale : "ând" şi "ind" : dând.a cere. : A parcurs căi bătătorite . După terminaţia infinitivului.a ofta.arată o însuşire a zilelor) Alte valori morfologice : . Modul infinitiv .Substantivală : Rănitul este dus la spital . Intră în structura următoarelor forme verbale compuse : .voi fi dat.să fi văzut.am coborât. Are şi formă negativă :nu citi !. (de către cineva) .a dori.Prezintă caracteristicile conjugării. valoare primită prin articulare) 3.să fi dat.a spera etc. Ex. Florile sunt udate .a opri. verbele se clasifică în patru conjugări : CONJUGAREA I . .a urî. nu citiţi !. FOARTE IMPORTANT:Verbele aflate la un mod personal nu au decât funcţia sintactică de predicat (verbal sau nominal). . .scriind etc. Modul participiu intră în structura diatezei pasive.

adverbele sunt de trei feluri : . (de ce m-am plictisit ? . cum ? ) Felurile adverbelor : a. 7.Adverbe de loc : acolo.supin) VALORILE STILISTICE ALE VERBULUI : Personificarea : "În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume." ( Mihai Eminescu ) Repetiţia : "Mai bine să urce.supin ) . După formă. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE : .aproape. (care valuri ? . b.reprezintă numele acţiunii sau scopul acesteia.cât. a unei stări sau a unei însuşiri.unde.niciodată.gerunziu) .degeaba etc.afară.Complement circumstanţial de cauză : Plouând prea tare. : Niciodată nu şedea degeaba .aici.sus. (cum mergeau ? .aproape. cerându-le. (când ? .la prăşit.Complement circumstanţial de scop : Au plecat la cules de mure. Modul supin . (arată însuşirea romanului supin ) . (când să gândeşti ? .simple : mereu.gerunziu ) . III.după cules.gerunziu) . ( care temă ? .compuse : întotdeauna.dincoace.acordându-se cu substantivul . Ex.nicăieri etc. Ex.gerunziu ) .atunci. După înţeles..Complement direct : Am auzit ţipând .(din ce cauză ? .altfel.s-au inundat străzile.de la scăldat etc.Nume predicativ : Romanul e de citit .dincolo.Complement circumstanţial de timp:Înainte de a vorbi gândeşte de trei ori.Complement circumstanţial de mod : Mergeau legănându-se. ( ce am auzit ? .. primesc la sfârşit vocala "u" : cunoscându-mă. .Atribut verbal : Tema de scris era foarte dificilă.infinitiv ) .să urce ! " ( Gala Galaction ) PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb.supin) . Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie : de spus. (pe unde a trecut ?. ( ce este simplu ? .(exceptându-l pe "o") .un adjectiv sau un alt adverb şi exprimă caracteristica unei acţiuni. 1.adverbele pot fi : .unde. ADVERBUL 28 . Uneori acest mod este folosit cu valoare adjectivală. (cu ce scop au plecat ? .infinitiv) .atribut adjectival ) 4.Complement circumstanţial de loc (foarte rar) : A trecut pe la scăldat .Complement indirect : M-am plictisit aşteptând .oricum.pentru învăţat.Subiect : E simplu a vorbi în numele altora. precum şi împrejurarea în care se petrece o acţiune.bine.când etc.aşa. văzându- i. petrecându-vă etc. : Valuri spumegânde se loveau de ţărm.

pieptiş. (adverb de mod .niciunde etc. devreme. .negreşit. şi.care tren ?) A părăsit rapid peronul.care împreună au valoarea unui adverb : de-a valma.cu funcţie de nume predicativ. sus .Adverbe de timp : acum. Observaţii : Există adverbe provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale .cum etc. prea. 2/ ("e uşor".mai puţin devreme.când.astfel. / P1 = PP .actualmente etc. . . . P2 = SB După acest gen de adverbe urmează o propoziţie subordonată subiectivă ( SB ). (când mi-a spus ?) ¤ Atribut prepoziţional adverbial : M-a surprins sosirea lor pe neaşteptate . cam.Gradul "Pozitiv" : sus.demult.zi de zi.Gradul "Superlativ relativ de inferioritate" : cel mai puţin sus.cu înţeles unitar.legate (contopite) : întotdeauna.mai devreme.devreme etc. Alte adverbe au un rol de nume predicativ într-o expresie verbală impersonală sau îndeplinesc funcţia de nume predicativ putând primi verbul copulativ "a fi".Gradul "Superlativ relativ de superioritate" : cel mai sus. (care sosire a lor ?) ¤ Nume predicativ :Astfel erau colegii din clasele primare. Ex.devreme. doar. 2/ (adverbul de mod "probabil" îndeplineşte funcţia de nume predicativ el putând primi verbul copulativ "a fi".Gradul "Superlativ absolut" : foarte sus.mereu. Ex. Ex. GRADELE DE COMPARAŢIE Mijloacele prin care se formează gradele de comparaţie ale adverbelor sunt aceleaşi cu cele folosite la adjective. devreme. ceea ce duce la ezitări în abordarea funcţiei sintactice : numai. : Probabil 1/ că lucrurile vor rămâne neschimbate. . "uşor") P1 = PP .tot atât de devreme..fireşte.oricum. Locuţiunile adverbiale .parcă.Gradul "Comparativ de inferioritate : mai puţin sus.cel mai puţin devreme. . (cum înainta ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : Cândva mi-a spus o poveste. Ortografia adverbelor Adverbele compuse pot fi scrise : . mai.cum a părăsit ?) Există adverbe formate prin derivare cu sufixe : târâş. Valorile stilistice ale adverbului 29 .ieri.prea sus.bineînţeles. P2 = SB Ex. devreeeme.:E uşor 1/ să desenezi. : Trenul rapid a plecat din gară. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR ¤ Complement circumstanţial de loc : Bunicii mei locuiesc departe .sunt grupuri de cuvinte. (unde locuiesc ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Şirul de oameni înainta greu .de jur împrejur etc. P2 = SB 1 2 Desigur / că toţi te vor ajuta.niciodată.expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ "a fi" şi adverbul de mod.sus.Gradul "Comparativ de egalitate" : la fel de sus.bine. .Adverbe de mod : agale.P2= SB.poate.Gradul "Comparativ de superioritate" : mai sus.odată.cu liniuţă (cratimă) : după-amiază. Observaţii: Există adverbe care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal(adverbe predicative) : pesemne. . : Pesemne 1/ că l-a supărat cineva.desigur. 2/ P1 = PP .de-a pururea. suus. predicatul nominal ar fi "este probabil")P1=PP .astă-vară etc. (adjectiv .(formează predicat nominal împreună cu verbul copulativ "a fi") Unele adverbe au conţinutul semantic foarte slăbit.în veci. barem.cel mai devreme.prea devreme.foarte devreme. .

asupra. precedat de prepoziţia "înainte" specifică cazului G. : Au trecut pe lângă muzeu .împotriva.fără. : Ei mergeau către sud.Cazul dativ : datorită. Ex.conform.deasupra. : faţă de.de-a curmezişul. Ex.) . : În spatele şcolii se află terenul de sport.în caz de. Ex.# Epitet : "Zboară şoimeşte .formă neaccentuată. de loc). faţă de. de către. Ex.în dosul.contra.în spatele."ridicaseră") LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar.de către. (unde au trecut ? .spre. Ex."pe lângă muzeu" = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv în cazul acuzativ. . (unde se vedea cerul ?"deasupra"=compl.înlăuntrul.:Deasupra se vedea cerul. Ex.. de peste etc.Cazul acuzativ : cu." (Mihai Eminescu) III. 1. Cazurile în care se folosesc prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : . de loc exprimat prin adv.Prepoziţii compuse : de la.fără de.în afara. (în ce mod a fost parcursă ? -"conform programei" = complement circumstanţial de mod exprimat prin substantiv în cazul dativ..Cazul genitiv : deasupra.cu excepţia.mai departe. de.asemeni. Ex.despre. afară de.mulţumită. circumst.în timpul. : Materia a fost parcursă conform programei . lângă.dinspre.în faţa.precedat de prepoziţia "conform") Observaţie : Cazul dativ poate folosi prepoziţiile genitivului în faţa unor pronume.împrejurul.pe lângă.de pe la.tot mai încet . din. prin.forma neaccentuată. în (la) stânga.în jurul etc. către. 8. Mai încet.pe sub.de-a latul. : Înainte-ne se zărea marea.contra. ("deasupra"= prepoziţie. după. în loc de. despre. Ex.pentru. de pe.graţie.în locul." (George Coşbuc) # Repetiţie : "Mai departe.în josul.aidoma. în.afară de.dedesubtul.Prepoziţii simple : cu."înainte-ne" = complement circumstanţial de loc exprimat prin pronume personal.leagă complementul de loc "munţilor" de verbul. PREPOZIŢIA Prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină. înaintea.la. Observaţie : Există prepoziţii provenite din adverbe..precedat de locuţiunea prepoziţională "în spatele") .în (la) dreapta. (unde se zărea ? . pe sub. Clasificarea prepoziţiilor . : Norii se ridicaseră deasupra munţilor. spre.către.în loc de.potrivit.care au valoarea unei prepoziţii.pe etc.în vârful.în urma. la..de.cu funcţie de predicat verbal.(unde se află terenul de sport ?-"în spatele şcolii = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv comun în cazul genitiv. dinspre. de (pe) lângă.caz D.de pe. precedat de prepoziţia "pe lângă") 30 . înspre. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"].contrar.de-a lungul.

dar.în cazul nostru principală) Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite 31 .pe măsură ce. : Taci tu .fiindcă.OBSERVAŢIE : Prepoziţia "de" poate avea şi alte valori morfologice.dar.de.două propoziţii de acelaşi fel.care împreună au valoarea unei conjuncţii. 1/ că-ţi stă norocul. întrucât. de . 1. ("de" = conjuncţie subordonatoare. Conjuncţii coordonatoare : şi.fie (disjunctive).ori. aşa e lumea ! ("de" = interjecţie) III. 9. : Eşti elev. deoarece.mi-a plăcut mult. (leagă două nume predicative) Ex. : Urcau pe scările de piatră. (leagă două atribute adjectivale) . : Îmi place 1/ să-l privesc 2/ şi să-l ascult. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş.dacă.ci. 2/ (două propoziţii principale) Ex. Ex.leagă complementul circumstanţial de loc "pe scările" cu atributul substantival "piatră") Ex. : pentru că.iar.ca.încât etc. : să. : Romanul de-l citii.poate fi înlocuit cu conjuncţia "dacă") Ex.deşi.răspunde. După funcţia pe care o au.de." (leagă două subiecte) Ex.conjuncţii simple : şi.căci.că. 3/ (două propoziţii subordonate subiective) Ex. ("de" = prepoziţie .chiar dacă. . Ex. 3/ (două circumstanţiale de scop) 2. 1/ deci învaţă.) Ex. Ex.însă. : Nu sta.măcar că.conjuncţiile pot fi : 1. : De ştii.conjuncţiile sunt : .în timp ce.ci (adversative).măcar să.ca să. CONJUNCŢIA Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii. b.) LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte.cât timp.ori. (leagă două complemente circumstanţiale de loc) Ex.conjuncţii compuse : ca să. După formă. : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa.deoarece. încât. Ex.din moment ce.introduce o propoziţie subordonată condiţională.fie. deci. Aceste conjuncţii pot lega : . fiindcă.cu toate că etc. 2/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop. : Nu tăia pomul din rădăcină 1/ ca să cadă 2/ şi să-i culegi rodul. ci şi.sau. 2/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei. : Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia. Ex.nici (copulative). 1/ ca să vorbesc eu.aşadar (conclusive). Ex. : În vacanţă mergem la munte sau la mare.cu înţeles unitar. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.două părţi de propoziţie de acelaşi fel.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte. ("de" = "pe care" = pronume relativ) Ex. Ex. CLASIFICAREA CONJUNCŢIILOR a. : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi.să.sau. : Apoi.

chiar să.că şi el e om. .fâş ! ("se auzea" =verb impersonal. haide .Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă. cirip .Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi.tipuri de subordonate : a."fâş.pentru că.imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga . bâlbâdâc .că.chiar dacă.Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare copulative sau disjunctive. d.dacă acestea se repetă.boca . .ca să. FUNCŢIILE SINTACTICE : ¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G. .măcar de. . (adverb de timp) III. : Vorbeşte şi nenea Ion.dacă.de vreme ce.iacă.fâş"=subiect) PUNCTUAŢIA : Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei. 10. . aoleu . 1. nani . b.cirip . (în ce mod mergea ?) ¤ Complement direct : Am auzit : trosc. : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci. . c.concesivă.fie că. vai .ceea ce le permite să introducă o varietate de propoziţii subordonate : să. mă . măcar să. Punctuaţia : . Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce.chiar de. stop .exprimă un mod de adresare : măi .chit că.de. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că.deoarece. cucurigu .Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată. na . 32 . Observaţie : Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice : Ex. (adverb de mod) Ex. trosc . bre .Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză.o stare sufletească : of .încât să.de câte ori. e. Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci. marş .condiţională şi consecutivă se pune virgulă.ia. aş .o poruncă : hai . fă .cu toate că. : Cum a auzit gălăgie.trosc ! (ce am auzit ?) ¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?) ¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş.Coşbuc) (ce să facă ?) ¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi") ¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca.fiindcă.din moment ce. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât. INTERJECŢIA Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : .cât timp. . (-şi = îşi = pronume reflexiv) Ex. piu ! piu ! .a şi ieşit din casă.întrucât.

Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare). SINTAXA PROPOZIŢIEI Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat. "Da. : Cine umblă pe toate drumurile 1/ nu ajunge nicăieri. : Marcel nu vine cu trenul. (interjecţie + PV + S) Dani. 2. OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului. 2/ . SINTAXA Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii ( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) . conţin şi alte cuvinte. b) Propoziţii negative Ex.P2 =PP. Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie . OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care.s-a supărat bunica. : Ei.Ai adus cartea cea nouă ? . unele adverbe sau interjecţii.raport de coordonare P1 = PP .propoziţia nu este negativă ! 33 . P2 = PP . 2. care constituie răspunsuri la întrebări.tu ai scris ? (subst.atributul şi complementul. III. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat : a) Propoziţii afirmative Ex. : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă. Ex. ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie. : .Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat. . : Gândeşte întâi 1/ şi apoi vorbeşte.subiectul. la vocativ + S + PV) b) Propoziţii dezvoltate ." = propoziţie simplă neanalizabilă. III. 2/ . Ex.Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei.pe lângă subiect şi predicat. CLASIFICARE : 1.raport de subordonare P1 = SB . Ex.conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare. 1.Da. Ex. După structură : a) Propoziţii simple . OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul. : Marcel vine cu trenul. Ex. ( S + A + A + PV + C + C) 2.alcătuite numai din părţi principale de propoziţie. dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ.

P2 = PR (determină verbul copulativ "fii") În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate).Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă. : Ştie el 1/ unde doarme vulpea. 2/ P1 = PP . Ex. : Cel pe care îl aşteptai 1/ a sosit de la Bucureşti aseară. acest termen impune felul subordonatei. P2 = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?) Ex. : "Cât de fumoasă te-ai gătit. 1.spunem că P2 este regenta lui P1) P1 = SB . Ex. Ex.pot exprima o stare sufletească. : Spune-mi 1/ cu cine te însoţeşti 2/ ca să-ţi spun 3/ cine eşti.propoziţiile sunt : a) Propoziţii enunţiative .tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă) Ex. Ex.ce este şi cum este subiectul."şanţul"-care şanţ ?) Ex. : Vine Marcel cu trenul ? OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative. 2/ P1 = PP . 2/ (cine va fi dus la spital ? . : A sosit de la Bucureşti aseară. b) Propoziţii secundare (subordonate) . Ex. : Trebuie 1/ să plece în zori. P2 = PP. : Fii 1/ după cum te arată chipul. După înţeles. : Îţi sunt zilele numărate. Ex. (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex.comunică o constatare. PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face. P2 = PP OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă. Naturo. 2/ P1 = PP .cât şi cele interogative. 2.ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă) 4.depind de o altă propoziţie (regentă). : Marcel vine cu trenul. P2 = AT (determină subst.deoarece adresăm întrebarea lui P2 pentru a răspunde cu P1. : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă) b) Propoziţii interogative . După scopul comunicării. 1. : Sare peste şanţul 1/ care era adânc.regentă pentru P2 = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P3 = CS (cu ce scop să-mi spui ?) P3 este regentă pentru P4 = CD (ce să-ţi spun ?) În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară .dezvoltată) . (propoziţie enunţiativă optativă) Ex. 4/ P1 = PP . : Cel ce este rănit 1/ va fi dus la spital. 2/ P1 = PP . P2 = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?) Ex. : Marcel ar veni cu trenul. Predicatele pot fi de două feluri : 34 .ele se numesc propoziţii exclamative . (propoziţie neanalizabilă) III.cât şi propoziţiile secundare (subordonate). : . Ex.au înţeles de sine stătător. Având o intonaţie exclamativă.propoziţiile sunt : a) Propoziţii principale . 2/ P1 = SB (cine a sosit ?) . Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale.3. Ex.formulează o întrebare.Da. Ex.

a ajunge (când se înlocuieşte cu "a deveni"). a se chema . B. OBSERVAŢII : . PREDICATUL NOMINAL . (diateza activă) Ex. b. (diateza activă .e frig.a avea loc.a se întâmpla.bineînţeles. : Merele sunt în coşuri viu colorate. al cui este ? etc. : Au venit sălbaticii să împace domesticii. Ex.a dura. a se găsi. : Adu-ţi aminte că într-o zi vei da socoteală pentru faptele tale.diateza activă) Ex. Ex.A.a se afla.ce a devenit ?.mi-e dor. (diateza reflexivă) Ex. (diateza reflexivă. este = verb copulativ .cum este sau ce este subiectul. : Haideţi la spectacol !. Ex.în expresii verbale impersonale) ."a marca printr-un semn").De asemenea şi pronumele interogativ care intră în componenţa întrebării îşi poate schimba forma în funcţie de cazul la care se află numele predicativ : pentru cine este ? .fenomene naturale) are funcţie sintactică de subiect.atribuie subiectului o acţiune sau o stare. Ex.Verbul copulativ "a fi" formează predicat verbal când este sinonim cu verbele :a exista.e vară etc. Ex. : Poate că nu a sădit în viaţa lui o floare. elevă = nume predicativ) VERBELE COPULATIVE sunt: a fi. diateza pasivă) ¤ Locuţiune verbală la un mod personal Ex.ca să fi respectat la rândul tău.a deveni. (sunt = se află) Ex. : Maria este elevă.verbul "a fi" este predicat verbal.a ieşi ( când se înlocuieşte cu "a deveni"). ce este ? şi cum este ? adresate subiectului. (Maria = subiect . fără îndoială."a veni pe lume"). RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine este ? . Ex. : "Mi-e sete de repaos.a costa." (M.iar substantivul (care exprimă stări sufleteşti.negreşit. : Bunicul stă pe scaun şi fumează . : O carte este douăzeci de mii de lei. a se preface .senzaţii.a se face (când se înlocuieşte cu "a deveni"). PREDICATUL VERBAL . sete = subiect Acordul predicatului verbal cu subiectul se face în număr şi persoană.poate.Verbul copulativ "a fi" poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ : ce a fost ?. ¤ Interjecţii predicative Ex. a se numi . : Respectă-i pe ceilalţi. VERBELE COPULATIVE -sunt instrumente gramaticale care au un înţeles de sine stătător şi fac legătura dintre numele predicativ şi subiect.. ("stă" arată starea şi "fumează" arată acţiunea) Predicatul verbal este exprimat prin : ¤ Verb predicativ la un mod personal : Ex. : Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. NUMELE PREDICATIV este partea esenţială sau elementul de bază al predicatului 35 .fireşte.cum părea ?.fără doar şi poate. a rămâne (când arată că subiectul va avea sau va păstra aceeaşi caracteristică). Predicatul nominal este alcătuit din : a) Verb copulativ b) Nume predicativ a. a se naşte (când nu are înţelesul de "a căpăta viaţă". : S-ar cuveni să fie dat în seama bunicilor. (este = costă) .a însemna (când nu se poate înlocui cu "a face un semn".atribuie subiectului o identitate sau o însuşire şi arată cine este.a proveni.desigur. : Iată un om cu scaun la cap !.Eminescu) e = predicat verbal . a părea (când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca aparentă sau impersonal.(diateza pasivă) ¤ Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative : pesemne.În construcţii de genul : mi-e sete.

OBSERVAŢII : Verbul copulativ se acordă cu subiectul în gen.Dacă un termen al subiectului este la masculin plural. "planului" = subst.participiu şi gerunziu. "mama" = subst. Nume predicativ simplu . : Maria este a doua. : Maria este harnică şi silitoare. ("a doua" = numeral ordinal.supin. .) Ex. Ex. : Maria este elevă.Masculin plural. : Poezia este de memorat. .comun. ( "vai" = interjecţie ) Unele verbe copulative pot avea nume predicativ multiplu.Feminin plural. : Maria este cea mai harnică.D.) ¤ Verb la modurile infinitiv. : Lucrarea a fost confrom planului. : Trandafirul şi garoafa sunt parfumate. Ex. Ex. . D.exprimat printr-o singură parte de vorbire.) Ex. G. Ex.nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. Ex. : Propunerea este a celor doi.la orice grad de comparaţie. Numele predicativ este de două feluri : 1. Dacă în propoziţie există un subiect multiplu. ("cea mai harnică" = adjectiv.caz N. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv.caz N."Mariei" = subst. : Este vai de ei. ("de memorat" = verb la modul supin) Ex.numele predicativ va avea următoarele forme : .caz G.frumoasă. Când predicatul nominal este exprimat prin verb copulaztiv căruia îi urmează o propoziţie 36 . Ex. . : Maria este harnică.comun. ("pentru" = prepoziţie . : Vasile şi Irina sunt colegi de bancă. ("a celor doi" = numeral cardinal. : Florile sunt pentru mama.caz G.. : Câmpia este înverzită.caz N.propriu.comun.în cazul nominativ. Ex. Nume predicativ multiplu .dacă subiectele sunt nume de fiinţă de genuri diferite.caz Ac.exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele. : Caietele sunt ale Mariei. ("ale" = articol posesiv .. : Harnici sunt băieţii. : Fata moşneagului era cuminte. "şi" = conjuncţie coordonatoare . ("altfel" = adverb de mod) ¤ Interjecţie Ex. ("conform" = prepoziţie . şi Ac. Ex. Ex. "silitoare" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) Numele predicativ se exprimă prin : ¤ Substantiv comun sau propriu în cazurile nominativ.grad de comparaţie superlativ relativ de superioritate. : Colegul meu este acesta. : Ea este altfel. şi Ac.) ¤ Pronume de orice fel. : Bujorii şi lalelele sunt plăcut mirositoare. Există situaţii când verbul copulativ sau numele predicativ se pot subînţelege. ( "al tuturor" = pronume nehotărât. : Băieţii şi fata sunt prieteni buni. ( "înverzită" = verb la modul participiu) ¤ Adverb sau locuţiune adverbială.număr şi persoană.caz N. .în cazurile N. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) 2. Ex.) Ex.numele predicativ ia forma acestuia. ( "acesta" = pronume demonstrativ de apropiere. Ex.) Ex.) Ex.genitiv (cu sau fără prepoziţie).G.caz G.dacă subiectele sunt nume de genuri diferite.ascultătoare şi bună la inimă.. Ex. : Meritul este al tuturor.Numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat dacă termenii subiectului multiplu sunt de genuri diferite la plural.acuzativ (cu prepoziţie) şi dativ (cu prepoziţie) Ex.număr şi caz dacă este exprimat prin adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare adjectivală (flexibilă). ("elevă" = subst. ) ¤ Numeral în cazurile N.) ¤ Adjectiv propriu-zis. caz D.Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen. Ex.dar mai harnice fetele.

Vasile şi Petre fac parte din echipa de fotbal a şcolii. 2/ P1 = SB (cine este bine instruit ?) . ." şi conjuncţia "şi") b. Ex. Subiect neexprimat nedeterminat . Înveţi o poezie. Subiect multiplu propriu-zis Ex. Ex. Ex. Subiect neexprimat inclus . : Mergeau la plimbare. Câinii latră prelung. 2. Ex.este exprimat. despre ce ? CLASIFICARE I. Ex.exprimat printr-o propoziţie subordonată subiectivă care ţine locul subiectului. Subiect propoziţional . P2 = PR ("să înveţe" . 1. : N-are cine mă îngriji ."ei") 2. : El şi Maria sunt colegi de bancă. Ex. Ex.Dacă între numele predicativ şi verbul copulativ sunt adverbe de mod. SUBIECTUL Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată de un nume predicativ. (ce n-are ? . : Maria merge la şcoală.exprimat prin construcţii absolute infinitivale şi gerunziale şi prin construcţii relativ infinitivale.de obicei. 2/ P1 = PP ("este" = predicat nominal incomplet) . : Hotărârea lui este 1/ să înveţe. Învăţaţi o poezie. P2 = PP 4. (element de coordonare este conjuncţia "şi") Ex.într-o propoziţie anterioară şi se subînţelege subiectul respectiv sau un pronume personal la persoana a III-a . : Maria citeşte 1/ şi scrie.Numele predicativ nu se desparte prin virgulă de verbul copulativ. aceeaşi. (eu) . : Dan. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine ? . Ex. singular sau plural. : Cel care învaţă 1/ este bine instruit. . Învăţăm o poezie.nu indică precis persoana care face acţiunea. 2. : Maria este elevă. Subiect disjunctiv Ex. 1.(elemente de coordonare sunt semnul de punctuaţie ". 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles "Maria") Ex. .rece şi ploioasă. 2. Subiect neexprimat subînţeles .este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie sintactică de predicat. III.acestea se pun între virgule. ce ? .construcţie relativ infinitivală) II. Subiect multiplu grupat Ex. (voi) 3. despre cine ? . evident .Între grupări apare semnul de coordonare ".(cele patru subiecte sunt grupate două câte două cu ajutorul conjuncţiei "şi". : Ziua era posomorâtă.") c.se numeşte predicat nominal insuficient (incomplet).Termenii unui nume predicativ multiplu se leagă prin virgulă sau conjuncţii coordonatoare.putând fi 37 . : Ora întâlnirii a rămas . (tu) . Subiect multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a. (noi) . : În depărtare se vede licărind o lumină. (subiect subînţeles datorită formei pe care o are predicatul . Subiectul simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire) Ex.ţine locul numelui predicativ "învăţătura") PUNCTUAŢIA ŞI TOPICA NUMELUI PREDICATIV . (ce se vede ? . : Vasile sau Maria este elev ? (se face o alegere între două sau mai multe subiecte posibile) 3. Subiect dezvoltat . fraţii şi surorile te-au condus la gară.construcţie absolut gerunzială) Ex. : Învăţ o poezie. : Mama şi tata . SUBIECTUL EXPRIMAT (apare în propoziţie) 1. SUBIECT NEEXPRIMAT .nu apare în propoziţii.subordonată predicativă care ţine locul numelui predicativ.

număr şi caz cu substantivul determinat. compus. câţi ? . : Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504.) Ex. : Spunea la radio. (cine a luat premiul ? . (ce te copleşeau ?) ¤ Adjectiv substantivizat (articulat) în cazul nominativ. : Mielul blând suge la două oi.ale) cui .ai.un pronume sau un numeral."cirip-cirip !" = interjecţie) Subiectul poate fi întâlnit . : Trebuie 1/ să urmăreşti 2/ ce spun alţii. ce fel de ? . (cineva spunea) 4. Ex. Ex. P2 = SB (urmează după un verb impersonal) . (cine nu s-au prezentat ? . 3.propriu.dacă nu sunt legaţi prin conjuncţii coordonatoare.Termenii unui subiect multiplu se despart prin virgulă. Ex. cât ? . 1. : A îndreptat spre noi o mână tremurândă.) După verbe şi expresii verbale impersonale urmează propoziţii subordonate subiective ! Ex.caz G. Ex. : Ai mei au plecat în excursie. ( cine pleacă ? "doi" = numeral cardinal propriu-zis) ¤ Verb la moduri impersonale (nepredicative) Ex. al (a. rar .înlocuit cu pronumele nehotărât "cineva") Ex.genitiv sau acuzativ. şi în cazurile dativ.(cine a fost ? subst.(cine dorea să-l asculte ?. : L-am cunoscut pe care a luat premiul. în cazul nominativ) ¤ Locuţiune substantivală în cazul nominativ. al cui timp ?) ¤ Numeral cu valoare adjectivală Ex. Ex.Se izolează prin virgule cuvintele intercalate între subiect şi predicat. : O creangă ruptă nu mai înverzeşte. (ce se auzea ? .caz D.Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat. Poate fi exprimat prin : ¤ Adjectiv propriu-zis Ex. câte ? . : Afară plouă.se acordă în gen. al (a) câtelea (câta) ? În funcţie de partea de vorbire din care provine. 3/ P1 = PP . : Doi pleacă la munte. : Aducerile aminte te copleşeau. : Ai lui nu s-au prezentat la şedinţă. . ) ¤ Interjecţie Ex. (cine au plecat ? . (ce fel de mână ?) ¤ Adjectiv pronominal Ex. (care lucru ? . Ex. ( ce se aude ? "cântând" = verb la modul gerunziu. : Se auzea cirip-cirip !.caz Ac. Subiect neexprimat inexprimabil . (care miel ?) ¤ Participiu cu valoare adjectivală Ex. ATRIBUTUL Atributul este o parte secundară de propoziţie care determină un substantiv.nu se poate exprima.deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia nu are subiect. : Îşi povestea peripeţiile cui dorea să-l asculte. Ex. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE :care ? . (ce fel de creangă ?) ¤ Gerunziu cu valoare adjectivală Ex. Atribut adjectival . (cine doarme mult ?) ¤ Pronume de orice fel (cu excepţia pronumelui reflexiv) în cazul nominativ. : Orice lucru este bun la timpul său ."ai mei" = pronume posesiv) ¤ Numeral în cazul nominativ Ex. III. : Pe banca a treia se aflau nişte caiete. (a câta bancă ?) 38 .simplu sau compus în cazul nominativ. P3 = CD (ce să urmăreşti ?) . SUBIECTUL POATE FI EXPRIMAT PRIN URMĂTOARELE PĂRŢI DE VORBIRE : ¤ Substantiv comun sau propriu.atributul poate fi : 1. : A plouat şi fulgerat toată ziua.) Ex. : Se aude cântând. (cineva scria) Ex. : Leneşul doarme mult. 2. : Scria în ziare. .

de cine este săvârşită o acţiune pasivă.exprimat prin substantiv cu prepoziţie în diferite cazuri. (ce fel de secure ? . Atribut pronominal apoziţional Ex. 1. (care colegi ?) 4. (care nimeni ?) OBSERVAŢIE:Atributul apoziţional (substantival sau pronominal) poate fi precedat de adverbul "adică". : A uitat fierul de călcat în priză. mi-au fost buni prieteni. muntele venerat al Moldovei. o stare sau o însuşire . (care oraş ? . Atribut adverbial Ex.în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire. (ce fel de plăcere deosebită ?) ¤ Gerunziu. : Dragostea de sine este fără margini. : Nu poţi face pe gustul tuturora . : Foştii colegi . : Are o plăcere deosebită de a fugi . (al cui gust ?) b. 1. i-a oferit adăpost la nevoie. un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune . Ex. Ex. COMPLEMENTUL Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . Atribut substantival a.Apoziţiile explicative se despart prin virgulă de termenul regent (pe care îl determină). : Răul ce şi-l face omul. (care fier ?) 5. adică aceia din gimnaziu . : Codrul . Ex. frate bun românului . cui i se atribuie o acţiune .) d.Coşbuc . :Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. (ce fel de coşuri ?) ¤ Supin.formă neaccentuată. (de al cui lătrat să nu-ţi pese ?) b. : Oraşul Satu Mare se află aşezat pe malurile râului Someş.Atributul apoziţional (apoziţia) poate fi : . : De securea fără coadă nu are frică pădurea.. (care roman ?) . : "Raira . Pe El-Zorab nu-l vei vedea . Atribut pronominal prepoziţional Ex.simplu (simplă) Ex.dezvoltat (dezvoltată) Ex. Ex.aşezat după un substantiv nearticulat. Ex.caz Ac.nimeni altul n-ar putea să i-l facă. (frate bun cui ?) 3. Atribut interjecţional Ex. 39 .exprimat prin verb la un mod nepersonal. : Sculatul devreme e folositor. Ex. : Strigătele : cu-cu. 4. : Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihail Sadoveanu. tu . nevasta mea . cu-cu veneau din marginea pădurii !. Atribut pronominal a. (care Ceahlău ?) OBSERVAŢIE : Cuvintele care alcătuiesc atributul apoziţional dezvoltat sunt analizabile. : Coşuri fumegând poluau oraşul.El-Zorab) ( care Raira ?) c. (ce fel de sculat ?) 6. Ex. Atribut pronominal genitival Ex. (care strigăte ?) III." ( G. COMPLEMENTUL DIRECT Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) . (care dragoste ?) c.caz D. : Lăsăm în urmă Ceahlăul .) d. Atribut substantival genitival Ex. Atribut substantival apoziţional Ex. Atribut substantival în dativ .2. Atribut substantival prepoziţional . Atribut pronominal în dativ Ex. care râu ?) .. Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei. ¤ Infinitiv.(voia cui ? -"ţi" =pronume personal. Atribut verbal . 2.

: L-am felicitat pe cel de-al treilea . (ce am auzit ? . ( ce n-a terminat ? . (ce luăm ?) 4.] 3. ori . Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac. (pe cine ?) Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal. cu excepţia lui şi ."cântând" = verb la gerunziu) 5. : Nu ştie a srie . Cheamă-l pe prieten."a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. : Pe el l-a felicitat. : N-a terminat de învăţat. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ. colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale. Ex. : I-am dat un creion . : Pe cei doi ( pe amândoi . : Se lăuda pe sine . (pe cine am întâlnit ?) 2.(adj. Să nu crezi pe nici unul . Ex."de învăţat" = verb la supin) Ex. Ex. : Luăm o doime dintr-un întreg. : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?) OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii : ♠ Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori. Ex.caz Ac.( ce nu ştie ? . demonstrative. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive .) Ex. pe al tău . : Am auzit cântând. : Pe Vasile l-a criticat diriginta.cu excepţia pronumelui “ce”.prin pronume posesive.supin şi gerunziu. fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe". (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise . Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire) Ex.fracţionar şi ordinal. (pe cine ?) . : L-am întâlnit pe Vasile.nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative. Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct. (ce i-am dat ?) Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ."pe el" = pronume personal. (pe cine am văzut ?) Ex. (pe cine ?) . pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu. Ex. se 40 .caz Ac. Numeral cardinal propriu-zis. sau şi cu nerepetate .) Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ.RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? . pe fiecare ) l-a felicitat profesorul. Ex. Le-am lăudat pe amândouă . : Pe el ( pe dumnealui . (pe cine ?) Ex.) (pe cine ?) Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct. : L-am văzut pe Vasile la stadion. (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o) Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta. (“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “. Ex.colectiv. (ce am citit ?) . Verb la infinitiv. ce ? Complementul direct se exprimă prin : 1. Ex. ( pe cine a felicitat ? . : Am citit romanul. (pe cine ?) . pe acesta . : Cheamă-l pe Ionel. Ex. Interjecţie Ex. : L-am strigat pe cel mare . Ex.

(din alb = adjectiv propriu-zis. despre cine (ce) ? Complementul indirect se exprimă prin : 1. Ex.comun.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. faţă de cine (ce) ? .precedat de prepoziţia “din” răspunde la întrebarea “din ce ?”) 3.răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”) Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent.pe.de.în.răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”) 4. Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ. acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale: pentru.comun. de cine (ce) ? .caz genitiv.caz Ac.. Ex.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. Ex. cu cine (ce) ? .caz acuzativ.precedat de prepoziţia “de” răspunde la întrebarea “de cine se teme ?”. : Mi-e dor de acela. (amândorura = numeral colectiv.spre.caz D. o însuşire .răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”) Ex. : Le-am dat amândorura premii. pentru cine (ce) ? . : S-a săturat de aşteptat.despart prin virgulă.din. precedat de prepoziţia “împotriva”.din. : Luptăm împotriva nedreptăţilor.cu.caz dativ.pentru.în.răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”) 2.:S-au adresat colegilor. contra cui ? .dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă. sau o caracteristică. împotriva cui ? .întru. în cine (ce) ? . : N-a cumpărat nici cărţi . răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”) 6. : Din alb s-a făcut negru.faţă de etc. : S-a plictisit învăţând.în. Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune . spre cine (ce) ? . dintre cine (ce) ? .(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv. (de ploaie = subst.precedat de prepoziţia “de” .răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”) Ex. Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului. Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de. (ce n-a cumpărat ?) 2. (de acela = pronume demonstrativ de depărtare.la. caz genitiv. COMPLEMENTUL INDIRECT Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . o interjecţie predicativă . din cine (ce) ? . : Toţi s-au ridicat împotriva voastră. Ex. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de. la cine (ce) ? . nici caiete . Ex.(împotriva nedreptăţilor = subst.din. Ex. Pronume în cazurile dativ. ori un adverb. (de aşeptat = verb la modul supin. asupra cui ? .în cazurile dativ .răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”) 5. şi genitiv cu prepoziţiile : asupra. precedat de prepoziţia “împotriva”. (a căuta = verb la modul infinitiv. Substantive comune sau proprii .împotriva.la.raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”) Ex.) Ex.la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu. ( învăţând = verb la modul gerunziu. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) .(colegilor =substantiv comun.contra. : Se gândeşte a te căuta. : Se teme de ploaie.. Ex. 41 .dintre. Răspunde la întrebările : cui ? .

răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”.Ex.”ori”.iar subiectul complement direct. Trecând verbul la diateza activă . Complementul de agent poate fi exprimat prin : ♠ Substantiv comun sau propriu în cazul acuzativ precedat de prepoziţiile “de” sau “de către”. Ex. 42 . (de cine este chemat elevul ?) Ex.. Trecând verbul “a chema” la diateza activă complementul de agent “de profesor” se transformă în subiectul “profesorul” (exemplul 2).: A fost felicitat de amândoi .”sau”. (de către colegi = complement de agent exprimat prin subst.nr.(cui le-am dat ?) 3. : Le-am dat mamei. Răspunde la întrebările : de cine (ce) ? . COMPLEMENTUL DE AGENT Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb la diateza pasivă. pers. precedat de prepoziţia “de”. (de mine = complement de agent exprimat prin pronume personal. : A fost lăudată de către colegi.răspunde la întrebarea“cui spune ?”.sing. iar fostul subiect “elevul” devine complement direct (pe cine cheamă ?).în cazul nostru verbul “spune”. (cine cheamă elevul ?) În primul exemplu verbul “a chema” este la diateza pasivă.2 : Profesorul cheamă elevul. ( de amândoi = complement de agent exprimat prin numeral colectiv. răspunde la întrebarea “de cine a fost făcută propunerea ?”) Complementul de agent stă de obicei după termenul regent. Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”. precedat de prepoziţia “de”.un verb la participiu sau supin cu valoare pasivă sau unele adjective derivate cu sufixul “bil”. Ex. Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogative sau relative ori când se insistă asupra agentului acţiunii... : Spune dirigintelui cele întâmplate.nr. caz Ac.“de către”... la diateza reflexivă cu înţeles pasiv. de către cine (ce) ? Complementul de agent este socotit subiectul logic al propoziţiei.(băiatului = subst. Ex.(dirigintelui = subst.caz D. succedându-i) Ex.”şi cu” nerepetate.precede verbul “să dai”) Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat.răspunde la întrebarea “de cine a fost felicitat ?”) ♠ Pronume în cazul acuzativ precedat de aceleaşi prepoziţii.comun. complementul de agent devine subiect. : Propunerea a fost făcută de mine. este aşezat în imediata apropiere a termenului regent.răspunde la întrebarea“ de către cine a fost lăudată ?”) ♠Numerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu aceleaşi prepoziţii.caz Ac.precedat de locuţiunea prep.1 : Elevul este chemat de profesor.lui tata şi Mariei câte un cadou. Ex. Ex.subiectul “elevul” este cel asupra căruia se răsfrânge acţiunea făcută de profesor. caz Ac.comun.I ..comun.pl.caz D.A rată autorul (agentul) real al acţiunii suportate de subiectul gramatical.. : Băiatului să-i dai premiul întâi.

plural. dedesubtul.precedat de prepoziţia “către”. înapoia. : De cine a fost lăudat ? Indiferent de locul pe care îl ocupă.circumst.caz Ac..sing.) ⇒ Adjectiv pronominal posesiv în cazul Ac.până la. Ex.în jurul. dinspre. Răspunde la întrebările : unde ? . : Pe cărarea bătută nu creşte iarba. : De tine a fost adusă scrisoarea ? Ex. nr.. “a” .II. un adjectiv . caz Ac.circumst. (către cei trei = compl.pers.complementul de agent nu se desparte prin virgulă de termenul regent.la.circumst. nr.răspunde la întrebarea “unde se topise asfaltul ?”) Ex.. (în jurul vostru = compl.de sub. de loc exprimat prin pronume interogativ nehotărât. de loc exprimat prin numeral cardinal propriu-zis.însoţit de articolul demonstrativ“cei”. de loc exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.prieteni şi vecini . Când sunt coordonate complementele de agent sunt despărţite între ele prin virgulă sau prin conjuncţii coordonatoare.pers. : În oraş .articulat cu art.sing.deasupra.circumst.circumst.de lângă..caz Ac.de la. aproape de.Ex.precedat de prepoziţia “în”.gen feminin.caz Ac. : S-a aşezat lângă ea. până unde ? . intervalul ) şi direcţia acţiunii . de loc exprimat prin subst.sub. : Către cine s-a îndreptat ? (către cine = compl. mai rar .precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv.sing. Şi G.caz Ac. de unde ? .în mijlocul. (lângă ea = compl. Ex.printre.nr. Ex. comun.precedat de prepoziţia 43 . nr.precedat de locuţiunea prepoziţională “în jurul” răspunde la întrebarea “unde se adunase multă lume ?”) ⇒ Numerale cu valoare substantivală în cazurile Ac. precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv. : Se îndrepta către cei trei. încotro ? Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin : ⇒ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : în. 4.III. caz Ac. departe de.dinapoia.de-a lungul.după..peste. răspunde la întrebarea“unde s-a aşezat ?”) Ex.pe.între.precedat de prepoziţia “pe”. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC Complementul circumstanţial de loc este partea secundară de propoziţie care determină un un verb( locuţiune verbală ) . gen neutru.dincolo de.către.genitiv cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : înaintea.în faţa.spre. (pe cărarea = compl. şi dativ (locativ) în expresii ce exprimă ideea de loc..înlocuieşte spaţiul spre care s-a îndreptat o anumită persoană. Ex. Ex. de loc exprimat prin subst. : Laura a fost felicitată de colegi.. o interjecţie predicativă sau .comun.în spatele.până. Arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire . (în oraş = compl. dinaintea.. hot.de pe sub.dintre. de-a latul etc.. răspunde la întrebarea “unde nu creşte iarba ?”) ⇒ Pronume în cazurile acuzativ.genitiv cu aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv precedat de prepoziţii ca şi la genitiv.circumst. lângă. de loc exprimat prin pronume personal.precedat de prepoziţia lângă. căldura topise asfaltul. gen feminin. limitele spaţiale ( punctul de plecare sau de sosire . : Se adunase multă lume în jurul vostru .

răspunde la întrebarea “care om ?”) Ex.aproape de etc. în jur de.gen masculin.caz Ac.în cursul.de peste. singular.circumst.articulat cu art.răspunde la întrebarea “unde se îndrepta ?”) ⇒ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de loc. : Pătrunjel găseşti în grădină . ( pe la secerat = compl. (după profesor = compl.caz Ac.caz Ac.gen masculin. Se desparte prin virgulă când este o înşiruire de complemente circumstanţiale de loc. (“unde se adună ?” – “în lac” este situat înaintea termenului regent “se adună”) Complementul circumstanţial de loc nu se desparte prin virgulă de termenul pe care îl determină.pe la.circumst. : A plecat de la munte săptămâna trecută. după.de-a lungul.în mijlocul etc.spre.în timp de.. comun.Nu trebuie să confundaţi complementul circumstanţial de loc cu unele atribute prepoziţionale !!! Ex. în vremea. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . : A plecat la Sovata luna trecută . cât timp ? . (“unde găseşti ?” – “în grădină” este situat după termenul regent“găseşti”) Ex. de timp exprimat prin substantiv comun..asupra.gen feminin.înspre.între.circumstanţial de timp 44 .precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” răspunde la întrebarea “de unde a plecat ?”) OBSERVAŢII : Complementul circumstanţial de loc poate sta după termenul regent pe care îl determină sau înaintea lui.către.cu.în timpul.circumst. “a”. Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin : ◊ Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-zise.. o interjecţie predicativă .precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” . Răspunde la întrebările : când ?. Arată timpul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire. : Omul de la munte este mai puternic.“către”. de loc exprimat prin verb la modul supin) ATENŢIE ! . de loc exprimat prin substantiv comun. : Am trecut pe la secerat . hot. Ex. în vreme de. Se desparte prin virgule (este izolat) atunci când este aşezat între subiect şi predicat. de când ? . Ex. (luna trecută = compl.înainte de. : Pleacă de acolo .nr. de loc exprimat prin adverb de loc.succedat de adjectivul propriu zis “trecută”. un adjectiv sau un adverb. răspunde la întrebarea “când a plecat ?”) ◊ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale în. nr.răspunde la întrebarea “de unde să plece ?”) ⇒ Verbe la modul supin (mai rar) Ex..singular. Ex.(de la munte = compl.de la. Ex.circumst.genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale înaintea. în urma.adjective pronominale nehotărâte sau numerale. nr. (de acolo = compl.la.precedat de prepoziţia “de”.până. : În lac se adună multe broaşte.singular.(de la munte = atribut prepoziţional exprimat prin subst. 5. până când ? . : A intrat în clasă după profesor.

Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii. Ex. : Şi-a valoare prepoziţională “decât”.. de timp exprimat prin numeral adverbial (de repetiţie) . Cu valoare adverbială Ex.precedate de prepoziţia “de”.circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. : A plătit triplu.circumst. de timp exprimat adverb de timp..gen fem.precedat de prepoziţia “înaintea”. : A sosit la gară înaintea noastră . : Am sosit la şcoala înaintea amândorura. de timp exprimat prin numeral colectiv. (a dat seama = locuţiune verbală. între verbul copulativ şi nume predicativ sau între părţile componente ale unei locuţiuni verbale.răspunde la întrebarea “când vor sosi ?”) Complementul circumstanţial de timp poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia. (înaintea amândorura = compl.caz Ac. (triplu = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral cantitativ cu valoare adverbială.exprimat prin substantiv comun.răspunde la întrebarea “când am sosit ?”) ◊ Numerale adverbiale Ex.caz Ac.în cazul acuzativ. Ex. Ex.persoana I.răspunde la întrebarea“când au sosit la gară ?”) ◊ Adjective propriu-zise referitoare la vârstă. circumst..răspunde la întrebarea “cât a plătit ?”) b. de timp exprimat prin adjectiv propriu-zis. Poate fi aşezat între subiect şi predicat . de timp exprimat prin verb la modul gerunziu.circumst.precedat de prepoziţia “înaintea”..la modurile gerunziu şi participiu.caz Ac..răspunde la întrebarea “de câte ori mam trezit ?”) ◊ Verbe la modul infinitiv cu prepoziţia “până” sau locuţiunea prepoziţională “înainte de”. : Ei vor sosi mâine.genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele şi dativ posesiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv Ex. (de două ori = complement circumst.(înaintea tuturor=compl. (înaintea noastră = compl.singular.genitiv cu locuţiuni prepoziţionale (ca la substantiv) şi dativ cu prepoziţii (ca la substantiv) sau fără dat atunci seama de urmări. : Îl cunosc de tânăr. răspunde la întrebarea “de când îl cunosc ?”) ◊ Numerale cardinale. : Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.circumstanţial de timp exprimat prin pronume nehotărât. : Vom pleca acasă înaintea tuturor.caz D.răspunde la întrebarea “când vom pleca acasă ?”) ◊ Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale în regim de genitiv.plural.gen masculin.în funcţie de intenţia vorbitorului de a accentua asupra acţiunii sau asupra momentului săvârşirii ei. circumst.precedat de prepoziţia “după”. răspunde la întrebarea “când a intrat în clasă ?”) ◊ Pronume în cazurile acuzativ. răspunde la întrebarea “când m-am întâlnit cu el ?”) ◊ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp. Ex. (de tânăr = compl..adverbe comparative sau locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca la substantiv)..precedat de prepoziţia “înaintea”.ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul.nr.caz Ac. Ex.între 45 .nr. : De două ori m-am trezit azi noapte. Numerale a. (mergând = compl.precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea“cum era mai mult mort ?”) 1. Ex. ( mâine = compl.

Ex. fără.decât.articulat cu art.asemenea.. Răspunde la întrebările : cum ? . în ce fel ? . în raport cu (de).(a busuioc = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.nr.conform.potrivit.nr.plural. răspunde la întrebarea “cât de lung este ?”) Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin : 2. cât ? . în. : Înoată împotriva curentului.a. Genitiv însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : împotriva. Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se prezintă o însuşire.precedat de prepoziţia “împotriva”. prin.precedat de adverbul cu valoare prepoziţională “cât”.nr. un adjectiv sau un adverb . cu.caz Ac. după.nr.gen masculin.ulterior.caz Ac. Substantive în cazurile : Acuzativ fără prepoziţie. hot. : A procedat conform înţelegerii. conformitatea cu ceva ori evaluarea cantitativă a unei acţiuni sau a unei însuşiri. “i” precedat de prepoziţia “conform”. răspunde la întrebarea “cum intră ?”) b.caz G.caz Ac. (împotriva curentului = complement circumstanţial de mod propriu zis exprimat prin substantiv comun.caz D.. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de 46 .gen masculin.posterior.în baza.superior.cât şi .precedat de prepoziţia “a”.sau fără prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele : inferior. Complement circumstanţial de mod comparativ. exprimat prin substantiv comun. în comformitate cu. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală ) la un mod personal sau nepersonal . : Este înalt cît casa . din.) Ex. Ex. (repede = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin de mod .răspunde la întrebarea “cât de înalt era ?”) c. Ex.răspunde la întrebarea “cum miroase ?” a.în comparaţie cu.componentele ei s-a intercalat complementul circumstanţial de timp “atunci” exprimat prin adverb de timp) 6. între.la fel ca ş..anterior.în lumina.. (cât casa = complement circumstanţial de mod comparativ . (conform înţelegerii = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun. hot.în temeiul.în chip de.ca şi. răspunde la întrebarea “cum înoată ?”) b. pe la. : Cearceaful este lung de doi metri. singular.singular.aidoma.. în funcţie de. Ex. dintru.cât. în ce chip ? .pe măsura etc.răspunde la întrebarea “cum a procedat ?”) 3.nr. o interjecţie predicativă . singular. (de doi metri = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin numeral cardinal însoţit de substantiv comun. în ce mod ? .gen feminin. : Miroase a busuioc. Complement circumstanţial de mod de măsură. cât de ? Complementul circumstanţial de mod este de trei feluri : a.precedat de prepoziţia “de”.gen masculin.articulat cu art. Dativ precedat de prepoziţiile : contrar.cu valoare adverbială sau însoţite de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : a. Complement circumstanţial de mod propriu-zis. ori adverbele de comparaţie cu valoare de prepoziţie : ca. : Intră repede în clasă. potrivit cu.gen feminin.singular. Ex. “a”.

dar poate sta şi înaintea acestuia. Pronume în cazurile : a. Interjecţie Ex.persoana a II-a.răspunde la întrebarea “de câte ori este mai lung ?”) 6. (repede = complement circumstanţial de mod exprimat prin adverb de mod.gerunziu sau participiu (cu valoare adjectivală precedat de adverb comparativ) Ex. : Este mai mare decât dumneata. : Soarele urcase de două suliţe pe cer.precedat de adverbul comparativ “ca”.plural.de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative. Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca şi la substantiv). (decât dumneata = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin pronume de politeţe.gen masculin.nr..gen feminin.la. : Copilul mergea boca-boca ! (boca-boca = complement circumstanţial de mod exprimat prin interjecţie .nr. Ex.răspunde la întrebarea “cum a acţionat ?”) 5.precedat de prepoziţia “asemenea”. (împotriva lui = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin pronume personal. (asemenea lui = complement circumstanţial de mod exprimat prin pronume personal. : Am procedat asemenea lui.răspunde la întrebarea “în ce mod rămase uimită ?”) 8.nr.precedat de prepoziţia “împotriva”.răspunde la întrebarea “decât cine este mai mare ?”) b.. : Vorbeşte repede.caz D. singular.numerale.Verbe la modurile infinitiv (precedat de prepoziţia “fără” sau de adverb comparativ).singular. : A acţionat în funcţie de amândoi.caz G. Acuzativ precedat de prepoziţii.cu până. Dativ precedat de prepoziţii (aceleaşi ca la substantiv) sau fără prepoziţii.caz Ac.caz Ac. : Este de două ori mai lung.caz Ac. Ex. (de două ori = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin numeral cardinal adverbial. Ex. Ex.precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie . : Era mai mult mort decât viu . răspunde la întrebarea “cum mergea copilul ?”) TOPICA ♦ Complementul circumstanţial de mod stă de obicei după termenul regent.răspunde la întrebarea “cum am procedat ?”) 7. (ca lovită = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb la participiu cu valoare adjectivală. singular.(de două suliţe = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin substantiv comun. : Rămase uimită ca lovită de trăznet.ei înotau împotriva lui.precedat de numeralul cardinal două” şi “prepoziţia “de”. (decât viu = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin adjectiv precedat de adverbul cu prepoziţii. Numerale adverbiale Ex.. Adjective în cazul acuzativ. răspunde la întrebarea “cum vorbeşte ?”) 9. Ex. Ex.răspunde la întrebarea “în ce mod înotau ?”) c. (în funcţie de amândoi = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral colectiv cu valoare substantivală.când se insistă asupra lui.răspunde la întrebarea “cât urcase ?”) 4. : Deşi curentul era puternic.persoana a III-a.precedat de locuţiunea prepoziţională“în funcţie de”. Ex.între 47 .însoţite de prepoziţiile : de.persoana a IIIa. ♦ Complementul circumstanţial de mod poate fi intercalat între subiect şi predicat. Adverbe sau locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepoziţie.precedat de advervul comparativ “decât” ...nr.

♦ Când este exprimat prin pronume sau adverbe interogative şi relative.răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Pronume în cazurile acuzativ. genitiv cu locuţiunile prepoziţionale din cauza .persoana a III-a. adverb sau interjecţie. astfel ( de ) are topică fixă şi stă înaintea termenului regent. nr.singular.precedat de locuţiunile prepoziţionale din cauza . din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită ... Răspunde la întrebările : din ce pricină ? . 7. : A îngheţat de frig . un adjectiv .genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale amintite la substantiv.cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin : ♦ Substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de .caz G. răspunde la întrebarea “din ce cauză a alunecat ?”) ♦ Adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea “din ce cauză s-au certat ?”) ♦ Verbe la modurile infinitiv perfect precedat de prepoziţiile pentru . plural.răspunde la întrebarea “din ce cauză a îngheţat ?”) Ex.caz Ac. din ce cauză ?.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”.singular.prin adverbele cam. (de flămândă = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv propriu-zis.precedat de prepoziţia “de”. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanţial de cauză este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală).răspunde la întrebarea “din ce cauză a întârziat ?”) Ex. singular. cu regim de genitiv.singular.aşa ( de ). pentru . (datorită poleiului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.gen neutru. la . a unei stări sau a unei însuşiri.nr. ( din cauza autobusului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.răspunde la întrebarea “din ce cauză m-a certat ?”) ♦ Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ. sau de locuţiunile prepoziţionale din cauză de . : M-a certat pentru el . (din cauza voastră = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. Arată cauza unei acţiuni .nr.caz D. : Nu mai putea de flămândă.caz Ac. din pricina .gerunziu şi 48 . dintre .caz Ac.persoana a II-a. din motiv de .precedat de prepoziţia “datorită”.gen masculin. (pentru cei doi = complement circumstanţial de cauză exprimat prin numeral cardinal. Ex. : S-au certat pentru cei doi (pentru al doilea.răspunde la întrebarea “din cauza cui a întârziat ?”) ♦ Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ.. (pentru el = complement circumstanţial de cauză exprimat prin pronume personal. : A întârziat din cauza autobusului . Ex.nr.precedat de prepoziţia “de”. Ex. mai . Ex.gen neutru.pentru amândoi). ( de frig = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.nr. Ex. în etc.tot ..caz Ac. de .verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”... pe .genitiv şi dativ. : Maşina a alunecat datorită poleiului . prea.precedat de articolul demonstrativ “cei” şi de prepoziţia “pentru”.precedat de prepoziţia “pentru”. : A întârziat din cauza voastră. atât ( de ).

precedat de prepoziţia “de”. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă. (cântând = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a intrat în clasă ?”) 7. : Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) TOPICA 1. (de aceea = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adverb.precedate de prepoziţiile pentru . în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile 49 . Ex.răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Adverbe cu prepoziţia “de” şi locuţiuni prepoziţionale. Ex. după .răspunde la întrebarea “din ce cauză era nemulţumit ?”) Ex. : De aceea n-a venit. de asta n-a venit. În situaţia complementelor circumstanţiale de cauză coordonate se aplică aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale.prin locuţiune adverbială sau printr-un gerunziu urmat de determinanţi. 3. Aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale se aplică şi când complementul circumstanţial de cauză este aşezat între subiect şi predicat. (pentru a nu fi reuşit = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul infinitiv perfect. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? . că a fost bolnav. 2. a răguşit. întru .când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ. Ex. PUNCTUAŢIA 1. Arată scopul unei acţiuni. la . Stă înaintea termenului regent. (întârziind = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. Substantive în cazul acuzativ. dar poate sta şi înaintea acestuia. : Nu mai putea de obosită .răspunde la întrebarea “din ce cauză a răguşit ?”) Ex. Despărţirea lui prin virgulă este obligatorie dacă este antepus (aşezat în faţa) termenului regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacă este exprimat printr-un verb la gerunziu.precedat de prepoziţia “de”.precedat de prepoziţia “pentru”. Complementul circumstanţial de cauză stă de obicei după termenul regent. : Întârziind . (de teamă = complement circumstanţial de cauză. răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) Ex. în ce scop ? .participiu precedat de prepoziţia de. 2. Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin : 1. : Cântând puternic. (de obosită = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul participiu. n-a mai intrat în clasă. spre . : De teamă .reluat prin corelativul “de asta” .

prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia . Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”, dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !) Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele. Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?” - ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! ) 3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului = complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G., răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin. Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”) Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”) 5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea. Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”) TOPICA 1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent. 2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii. Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul

50

insistă asupra scopului acţiunii.) PUNCTUAŢIA 1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule. 2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ. 3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ. 4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.

III. 2. 2. SINTAXA FRAZEI
Fraza este o îmbinare de două sau mai multem propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
Felul propoziţiilor din frază : Propoziţii principale – au înţeles de sine stătător, nu depind de înţelesul altei propoziţii din frază,dar pot impune prezenţa unei subordonate, atunci când sunt insuficiente (incomplete) ca înţeles. Ex. : Elevul învaţă , 1/scrie 2/ şi desenează. 3/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 = PP Între P1 şi P2 există elementul de coordonare “,”. Între P2 şi P3 elementul de coordonare este conjuncţia “şi”. A. Propoziţii secundare (subordonate) – nu au înţeles de sine stătător şi depind de înţelesul altei proproziţii din frază. Ele se află cu ajutorul unei întrebări (afară de întrebarea “ce face ?”) adresate unui cuvânt din altă propoziţie. Două propoziţii secundare (subordonate) sunt de acelaşi fel, atunci când : - depind de aceeaşi propoziţie - răspund la aceeaşi întrebare - au acelaşi termen regent (cuvânt determinat) Ex. : I-am spus 1/ să înveţe 2/ şi să scrie 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( “ce i-am spus ?” – “să înveţe”) P3=CD (“ce I-am spus ?” – “să scrie” , cele două propoziţii secundare sunt de acelaşi fel ,deoarece răspund la aceeaşi întrebare , depind de aceeaşi propoziţie şi au acelaşi termen regent.) ♦ DIN FRAZĂ NU POATE LIPSI PROPOZIŢIA PRINCIPALĂ ! ♦ Fraza poate fi alcătuită numai din propoziţii principale sau din propoziţii principale şi secundare. Raporturile ( relaţiile ) sintactice din frază sunt legăturile ce se stabilesc între propoziţiile unei fraze. 1. RAPORTUL DE COORDONARE a. Se stabileşte între : • Două propoziţii de acelaşi fel. Ex.:Citeşte 1 / şi scrie .2 / P1=PP; P2=PP (propoziţii principale coordonate cu ajutorul conjuncţiei “şi”) Ex. : Vino 1/ să asculţi .2/ şi să-ţi spui părerea.3/ P1 = PP ; P2 = CS ; P3 = CS (“cu ce scop să vii ?” – două propoziţii subordonate circumstanţiale de scop coordonate prin conjuncţia “şi”) • Două propoziţii subordonate diferite. Ex. : Călătoreşte 1/ când doreşte 2/ şi unde vrea. 3/ P1 = PP ; P2 = CT (“când

51

călătoreşte ?”) P3 = CL (“unde călătoreşte ?”) ,(două propoziţii subordonate diferite coordonate prin conjuncţia “şi”) • O parte de propoziţie şi o propoziţie secundară (subordonată). Ex. : Elevul harnic 1/ şi care ascultă 2/ este apreciat.1/ P1 = PP; P2 = AT (“care elev ?”) , (conjuncţia “şi” face legătura între atributul adjectival “harnic” şi propoziţia subordonată atributivă “care ascultă”) b. Se realizează prin : • Joncţiune cu conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare : - copulative : şi , nici , iar , precum şi , nu numai că , dar şi , ci şi . Ex. : Doarme 1/ şi visează. 2/ P1 = PP ; P2 = PP adversative : însă , dar , ci , iar şi numai că . Ex. : Te-am sunat 1/, însă nu ai răspuns. 2/ P1 = PP ; P2 = PP - disjunctive : ori , sau , fie . Ex. : Pleci 1/ sau rămâi ? 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă optativă) - conclusive : deci , dar , aşadar , aşa că , prin urmare , de aceea . Ex. : Ai întârziat de la oră 1/ , deci nu mai intri în clasă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă consecutivă) • Juxtapunere (alăturare , parataxă) , prin virgulă sau punct şi virgulă. Ex. : Tace , 1/ ascultă , 2/ meditează ; 3/ vorbeşte foarte rar. 4/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 =PP ; P4 =PP c. În funcţie de elementele joncţionale (de legătură) şi de sensul lor , propoziţiile coordonate pot fi : ♣ Coordonate copulativ ( acţiunea lor se asociază). Ex. : Citeşte 1/ şi rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate adversativ ( acţiunea lor se opune). Ex. : Citeşte, 1/ dar nu rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate disjunctiv ( acţiunea lor se opune şi se elimină reciproc) Ex. : Citeşte 1/ ori rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate conclusiv (a doua propoziţie este concluzia celei dintâi). Ex. : Ai greşit , 1/ deci eşti vinovat. 2/ P1 = PP ; P2 = PP 2. RAPORTUL DE SUBORDONARE a. Se stabileşte între o regentă şi o subordonată. Regenta este propoziţia de care depinde subordonata. Ea este propoziţie principală sau secundară. Subordonata este propoziţia care depinde de regentă.Ea este întotdeauna propoziţie secundară. Ex.:I-am spus 1/ că am înapoiat cartea 2/ pe care o împrumutasem. 3/ P1=PP;P2=CD(“ce i-am spus ?”) P3=AT (“care carte ?”). P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P1(“spus”). P2 este regentă pentru P3 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P3 (“cartea”). O regentă poate să aibă : - o subordonată. Ex. : Face 1/ ce vrea. 2/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce face ?) P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea pentru stabilirea felului subordonatei se adresează unui cuvânt (face) din P1. - două sau mai multe subordonate : • coordonate între ele. Ex. : I-am spus 1/ că l-am căutat , 2/ dar nu l-am găsit. 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce i-am spus ?) ; P3 = CD

52

cât timp . îndată ce . : Joacă fotbal 1/ deoarece îi place. P2 = PP ♦ TOPICĂ Subordonatele pot sta fie în faţa propoziţiei regente fie în urma acesteia. oricare . : A procedat 1/ cum l-am învăţat. 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt plec ?”) . : Oriunde priveşti 1/ vezi locuri minunate. deşi . Amândouă subordonatele au ca regentă pe P1 ( vezi întrebările puse ). Se realizează prin : ♦ Joncţiune cu : . : Când te-a întâlnit . de etc. 2/ P1 = PP . P2 = CD ( “pe cine laudă ?”) . oriîncotro . Ex. : Ai carte 1/ ai parte. chiar acă . 2/ P1 = PP . oricât . P2 = CM ( “în ce mod a procedat ?”) . Ex.( ce i-am spus ?) P1 este regentă pentru P2 şi P3 deoarece atât întrebarea adresată pentru aflarea felului subordonatei P2 cât şi cea adresată pentru aflarea felului subordonatei P3 sunt puse lui P1.conjuncţii subordonatoare : că . P2 = PP . P3 = PR( ţine locul numelui predicativ pentru propoziţia principală. alăturare ) . din moment ce . Ex. orice .unele pronume ( adjective pronominale ) nehotărâte : oricine . deoarece . să . P2 = PP . de vreme ce . parcă . Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare . încotro . P3 = CD (ce ţi-a spus ?). ce . 1/ ţi-a spus 2/ că te-a sunat. 3/ P1 = CT ( când ţi-a spus ?) . orişicare etc. oriunde . Ex. cât . Ex. P2 = CZ ( “din ce cauză joacă fotbal ?”) . încât . Ex. ♦ O propoziţie subordonată poate avea uneori două regente.pronume ( adjective pronominale ) relative : care . după ce . pentru că . P2 = CD ( “ce nu ştie ?”) . întrucât . ca şi cum . Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie. măcar să . unde . : Să fii tânăr 1/ înseamnă 2/ să ai idealuri. Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin 53 . căci .locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : cu toate că . câtă vreme . până să . Ex. • necoordonate între ele. din cauză că .Elementul de coordonare între cele două propoziţii subordonate este virgula şi conjuncţia adversativă “dar”.adverbe nehotărâte compuse : oricum . precum . 2/ P1 = CL ( “ unde vezi locuri minunate ?”) P2 = PP ♦ Juxtapunere ( parataxă . : Ai văzut 1/ şi mi-ai spus 2/ ce s-a întâmplat. după cum etc. P2 = PP . : Laudă 1/ pe oricine învaţă. 2/ P1 = PP . 1/ eu tot plec.2/ P1 = CZ (“din ce cauză ai parte ?”) . 2. când . 3/ P1 = SB ( precede un verb impersonal ) . P2 = PP ( formată numai dintr-un verb copulativ) . ca să . măcar că . cine . ca şi când . fără să . Nu ştie 1/ cine l-a strigat . până ce . pentru ca să .adverbe relative : cum . chiar de . Ex.) CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ PĂRŢI ALE SINTAXEI 1. fiindcă . b. Ex. cât . 3. din pricină că . oricât . cel ce . prin virgulă . P3 = CD ( se pot pune întrebări ambelor propoziţii principale – “ce ai văzut ?” şi “ce mi-ai spus ?”) P1 şi P2 sunt propoziţii regente pentru P3. 2/ P1 = PP . : Chiar dacă nu vine . 3/ P1 = PP . ori de câte ori .

funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă. realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ). : Elevul silitor obţine note bune. 4. Ex. Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind . Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale : a.conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ). Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului). C. Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază : Nu poate 1/ să sosească. 3. (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. 3. Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea . iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare. ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie . Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente.“sosi” = complement direct. Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare . Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte . 2. primele pot fi transformate în propoziţii subordonate . P2 = AT ( “care elev ?”) c. 2/ P1 = PP . respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent . Înlocuirea substantivului . Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune. ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva . care ţine locul numelui predicativ ). fiind diferite modalităţile de exprimare. 5. Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare . Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări . în frază . adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ). În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE 1. P2 = CD ( “ce nu poate ?”) b. Ex. Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate . A. 6. 4. în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară . care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa . (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază Elevul 1a/ care este silitor 2/ obţine note bune. Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie. : Nu poate sosi . EXPANSIUNEA ŞI CONTRAGEREA 1. 54 . fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă. ( “ce nu poate ?”) . Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ. Ex. : Avionul circulă fără oprire. 2. 1b/ P1 = PP .

55 .2/ P1 = PP . circumst. P2 = SB (cerută de expresia verbală impersonală “e bine”) Verb la diateza pasivă cu valoare impersonală : e ştiut . P2 = CM (“în ce mod circulă ?”) d. e destinat etc. Ex. se cuvine . Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere . e dat . a plăcea . Ex. desigur . se întâmplă . se pare .e hotărât.deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie. se crede . 2/ P1 = PP . a rămâne . e uşor . în acest exemplu “el” este subiect al propoziţiei subiective !) P2 = PP Verb reflexiv impersonal : se ştie . Ex. e recomandat . : El 1 / trebuie 2/ să-şi scrie testamentul. 2/ P1 = PP . 2/ P1 = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P2 = PP Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia : Ducându-se la cinematograf . se poate . : Gândeşte ca un om. Ex. În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator. 5. e permis . Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă. (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl.1/ s-a întâlnit cu Maria.circumst. : Cine nu are bătrâni 1/ să–şi cumpere . P2 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie”) Ex. e interzis . Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ). 2/ P1 = PP .se aude . se cade . e necesar . : E recomandat 1/ să fierbem apa înainte de consumare. a fi . a conveni . a durea . e sortit .e scris . : Când se ducea la cinematograf . bineînţeles . de timp (“când s-a întâlnit cu Maria ?”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ ( SB ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente. se bănuieşte . : Trebuie 1/ să vii la întâlnire . : E bine 1/ să-ţi pregăteşti singur lecţiile pentru a doua zi. e firesc etc. de mod Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază : Gândeşte 1/ cum gândeşte un om. P2 = SB (cerută de verbul la diateza pasivă cu valoare impersonală “e recomandat”) Adverb şi locuţiune adverbială predicativă : poate . e rău . Ex. a ajunge . : Cine este leneş 1/ aleargă mult. e lesne .2/ P1 = PP P2 = SB ( cerută de verbul reflexiv impersonal “se spune”) Expresie verbală impersonală : e bine .1/ P1 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie” . Ex. : Se spune 1/ că mâine va fi timp frumos.circumst. 2/ P1 = SB ( cine aleargă mult ?) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă este cerută de următoarele construcţii : Verb predicativ impersonal : a trebui . e greu . se zvoneşte . P2 = CM ( “în ce mod gândeşte ?”) 4. a veni . se spune etc. Ex. pesemne . 2/ P1 = PP . s-a întâlnit cu Maria. e dificil . 2/ P1 = SB ( cine să–şi cumpere ?) P2 = PP Ex. de mod Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza : Avionul circulă 1/ fără să oprească. “ducându-se”=compl.

♦ Pronume şi adjective pronominale nehotărâte : oricine . a însemna .fireşte . ♦ Adverbe relative : unde .1/ când a plecat de acasă. după cum . cât(ă) . TOPICA Propoziţia subordonată subiectivă poate sta : .Propoziţia subordonată predicativă stă de obicei după propoziţia regentă.după regentă.2/ P1 = PP . : Fii 1/ după cum te arată chipul. cum . cât . ca şi când . ce . 2/ să-şi ia şi umbrela. a se naşte . . cum . a se chema . Ex. : Poate 1/ va veni mâine bunica.când . a părea . a deveni .evident . a se face . dacă . se pune în faţa regentei. “cine ascultă puţin ?”) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă poate fi introdusă prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că .între subiectivă şi regenta ei pot fi intercalate şi alte tipuri de propoziţii. : Cine vorbeşte mult 1/ ascultă puţin. : A ajuns 1/ ceea ce era de aşteptat. Ex. ceea ce . cât . P2 = SB . cine . Ex.) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ) Propoziţia subordonată predicativă este introdusă prin : • Conjuncţii subordonatoare : că . cel ce . încotro . • Pronume relative : care .2/ P1 = PP (formată din verbul copulativ “a ajuns” care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet. Ex. ceea ce . dacă . : Cine aleargă mult 1/ va ajunge campion. negreşit . Propoziţia subordonată subiectivă reluată printr-un pronume demonstrativ se desparte prin virgulă de regentă.în faţa regentei. P2 = SB ( cerută de adverbul predicativ “poate”) Verb sau locuţiune verbală personală care nu au subiect în propoziţia din care fac parte. fără doar şi poate etc. Ex. Ex. 2/ P1 = SB .2/ P1 = PP .Dacă se insistă asupra conţinutului propoziţiei subordonate predicative . ♦ Pronume relative : care . a ajunge .oricare . Ex. P2 =CT . TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . când .3/ P1 =PP . 2/ P1 = PP (formată din predicatul nominal incomplet “fii”) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “asemenea chipului”) Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi . P2 = PP . fără îndoială . a ieşi . P3 = SB PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată subiectivă nu se desparte prin virgulă de regenta ei. ca şi când . P2 = PP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) – îndeplineşte rolul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă. • Adverbe realtive : unde . a rămâne . de . a se numi . 2/ P1 = SB ( înlocuieşte subiectul propoziţiei regente. cine . orice . ca să . ca să . : E uşor 1/ să scrieţi versuri. 56 . posibil . Ex. să . : Cine mult munceşte 1/ nu păgubeşte. • Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : ca şi cum . ce . 2/ P1 = SB . să . de . : Nu i-a trecut prin cap .

: El e colegul 1/ care m-a vizitat.1/ P1 = PP .2/ P1 = PP (conţine un verb copulativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “nesfârşită”) ATENŢIE ! Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subordonată subiectivă . câte ? . incomplet “e”) Răspunde la întrebările : care ? . 1/ Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit. P2 = AT (“care coleg ?”) Propoziţia subordonată atributivă se introduce prin : ♣ Conjuncţii subordonatoare : că . cât(ă) . ♣ Pronume relative : care . P2 = AT 57 . o regentă (formată dintr-un verb copulativ) şi o propoziţie subordonată predicativă. Ex.2/ P1 = PP . cât . care locuieşte peste drum .2/ P1 = PP (conţine un verb impersonal) P2 = SB (cerută de verbul impersonal “se pare”) Ex. TOPICA Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei. : Am întâlnit omul 1/ care m-a ajutat. 1/ P1 = PP . dacă . P2 = AT (“care vulpe ?”) incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. : Cum am spus 1/ va rămâne. 2/ P1 = PR (va rămâne = verb copulativ. : Se pare 1/ că a fost cel mai bun elev din clasă. alor) cui . după ele urmând o propoziţie subordonată subiectivă) Ex.Propoziţia subordonată predicativă nu se desparte prin virgulă de regentă. Ex. OBSERVAŢIE : Verbele a părea . a fi . ca să .Ex. câţi ? . cum . corect : Vulpea 1/ pe care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. a câta . P3 = PR (cerută de existenţa în regentă a predicatului nominal PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) îndeplineşte în frază rolul de atribut al unui substantiv (înlocuitor al acestuia) din regentă. a rămâne . P2 = AT (“care om ?”) Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă. a ajunge sunt copulative . cum ? . ceea ce .2 / P1 = PP . Întrebările sunt adresate unui substantiv din propoziţia regentă. cine . al câtelea. a (al. de .ale.2/ m-a vizitat. ce fel de ? . cât ? . să . ♣ Adverbe relative : unde . dar pot fi şi impersonale (acţiunea nu este făcută de o persoană anume . când . OBSERVAŢII : Pronumele relative sau adverbele relative care introduc propoziţia subordonată atributivă pot fi precedate de prepoziţie (locuţiune prepoziţională) ATENŢIE ! : În unele situaţii se foloseşte greşit pronumele relativ fără prepoziţie. Ex. ce . : Omul 1/. Ex. : Ziua aceasta pare 1/ să nu se mai termine. : Dacă taci 1/ e 2/ ca şi cum i-ai aproba atitudinea.3/ P1 = SB (cerută de verbul impersonal “e”) P2 = PP . îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet ) P2 = PP .

58 . dacă . Ex. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă. nu se desparte prin virgulă de aceasta. P2 = AT ( “care capră ?”) Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă. oricine . P2 = AT (“care cal ?”) Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale.2/ P1 = PP .Când se află după regentă . cum . : Ştie 1/ că vei veni. P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .2/ P1 = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P2) . Ex.) Răspunde la întrebările : pe cine ? . să . Ex. 2/ adică să picteze. P2 = AT ( “care mână ?”) P3 = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei. : Mâna 1/ care nu ştie 2/ să scrie 3/ dă vina pe condei.) ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă ! Se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. 1/ P1 = PP . care este un animal domestic 2/. P2 = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume relative : care . Ex. cine .1/ P1 = PP . : Orice vede . ce . cât(ă) . cât . oricare .3/ P1 = PP . de . Ex.1/ îşi doreşte. ca să . : Calul 1/. este folosit la munca câmpului. iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru. P3 = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia . P2 = CD ( “ce învaţă ?”) . : Nu lăsa pe mâine 1/ ceea ce poţi face astăzi. ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din propoziţia regentă. : Capra 1/ care zburdă 2/ o mănâncă lupul. când . P2 = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume nehotărâte : orice .2/ P1 = PP .2/ P1 = PP . : Ştie 1/ cum să lucreze la computer.(“care om ?”) PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important. Ex.1/ P1 = PP . : Învaţă şi pe ucenici 1/ceea ce ştia el foarte bine . P2 = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . ceea ce . Ex.

încotro .Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”. ca .. cui ?. 2 / P1 = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P2) . de la ce ? . cât(ă). cum . : Relele se agaţă 1/ de cine nu învaţă. : Merge 1 / la cine este bine primit.2/ P1 = PP . se desparte de ea prin virgulă. cât(ă) . cine . 59 . . Răspunde la întrebările : pentru cine ? .determină verbul “se auzea ?” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oriunde . P2 = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P1) OBSERVAŢIE . când . Ex. : Adu-ţi aminte 1/ că eşti elev. oridincotro .determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb . : Se teme 1 / să călătorească cu avionul. în ce loc ? .Dacă se află după regentă . la ce ? . P2 = PP ♦ Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce . cât . Ex. 1 / vedea feţe cunoscute. ce . P2 = CL ( “ de unde se auzea ?”. Ex. : Leul nu se uită 1/ când îl latră un câine. P2 = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . cu cine ? .1/ P1 = PP . care .Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă. de cine ? . P2 = CL ( “unde m-am deplasat ?”. Ex. pentru ce ? . Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă.2/ P1 = PP . cine . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc . 2/ P1 = PP .Dacă se află în faţa regentei . de la cine ? . Răspunde la întrebările : unde ? . şi determină un verb din propoziţia regentă. P2 = CD ( “ce ştiind ?”. cu ce ? . dacă . îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect. Ex. : Oriîncotro privea . ceea ce . Ex. Ex. P2 = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P1) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin: ♦ Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) . ca să . P2 = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P1) Propoziţia completivă indirectă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . : Ştiind 1/ cu ce se îndeletniceşte 2/ s-a întristat mult. de . Ex. P2 = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P1) ♦ Pronume relative : care . . : Se auzea mult zgomot 1/ dincotro nu te aşteptai . Ex.Dacă este aşezată în faţa regentei .2/ P1 = PP . de ce ? . arătând locul în care se petrece acţiunea. se desparte prin virgulă de aceasta. să .2/ P1 = PP . dincotro . adjectiv sau o interjecţie din regentă . la cine ? . oriîncotro . adresate verbului din propoziţia regentă. 2/ P1 = PP . propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta. : M-am deplasat 1/ unde locuiau buncii. în ce spaţiu ? .2/ P1 = PP .

este izolată prin virgulă de aceasta. 1/ de acolo trăieşti. circumstanţiala de loc se izolează prin virgule.1/ P1 = PP . P2 = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P1 – “până” = “până ce”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .Când în regentă se află un adverb corelativ .Dacă se află după regentă .Se desparte prin virgulă de regentă . Ex. : Atunci să mergi la teatru 1/.1/ când merge la piaţă . de când ? .2 / P1 = PP . înainte (ca) să . P2 = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P1) OBSERVAŢIE Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” . . Ex.1/ oriunde te-ai uita . în vreme ce . . P2 = CT (“când va merge la şcoala ?” . .Când se află după regentă . îndată ce .determină verbul “va merge” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oricând . 1 / primeşti ciocolată. cât timp ? . . : Când vine primăvara. până când ? . P2 = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P1 – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei. 2/ P1 = PP . (ori) de câte ori . până ce .2/ P1 = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P2) . de câte ori ?. arătând Răspunde la întrebările : când ? . Ex. P2 =CT 60 .Dacă este intercalată în regentă.2 / P1 = PP . 2 / P1 = PP . : Mama . îndată) . “până să” apare numai prepoziţia. dacă este în faţa ei. : De unde munceşti . Ex. : Împrejur . P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta. cum . nu se desparte de aceasta prin virgulă. Ex. până să . după ce . circumstanţiala de timp se izolează prin virgule. determină un verb din regentă . P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin : ♦ Adverbe relative : când . P2 = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui complement circumstanţial de timp . cât . Ex.2/ vezi numai verdeaţă. circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta. Ex.Intercalată în regentă . orişicând . 2/ face multe cumpărături. : Voi veni la tine 1 / de câte ori doreşti.1 / P1 = PP .) .Ex. : Nu zice hop 1 / până treci şanţul.Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei. : Oricând doreşti . imediat ce . 2 / P1 = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P2) . când vei avea poftă. cât timp . Ex. P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce .1 / se întorc în ţară păsările migratoare.2/ P1 = PP .) . : Va merge la şcoală 1 / când va împlini şapte ani.Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci . : Erai prea tânăr 1 / când s-au petrecut aceste evenimente. Ex. 2/ P1 = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P2) . P2 = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P1 – fiind intercalată în cadrul lui P1 se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie.

în ce mod ? . : Cântă 1 / de parcă ar fi profesionist.comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune. 2 / P1 = PP . 1 /P1 = PP . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb . Ex. 1 / cum ţi-e voia . parcă .(„când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P1) Răspunde la întrebările : cum ? . în ce fel ? .) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii : .propriu – zise . astfel). Ex. : În patul altuia . precum . care în cadrul propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod. 2/ P1 = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” . P2 = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?” .) P2 = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P1) OBSERVAŢIE Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi : .determină verbul “nu poţi” din P1.după cât .dacă e în faţa regentei . P2 = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P1) Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa . din ce pricină ? Ex. corespunde complementului circumstanţial de cauză.de parcă . : Întinde-te 1 / cât îţi este plapuma. cât .adjectiv sau un adverb. ca şi când. 1 / precum e calul. 2 / P1 = PP .ca şi cum. : Scrie 1 / precum îi dictează profesorul. P2 = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P1) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să. 1 / aşa se poartă. P2 = CZ (“din ce 61 . : Să cumperi şaua . decât . Ex. P2 = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”) . cât ? . 2 / nu poţi dormi. Ex. după cum . Ex. Ex. : Fii bucuros 1/ căci ai reuşit la examen. P2 = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin : ♦ Adverbe relative : cum . 2 / P1 = PP . Ex.dacă nu exprimă ceva important. Răspunde la întrebările : din ce cauză ? . P2 = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P1) . este intercalată în P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă . 2/ P1 = PP .dacă este intercalată în regentă. 2 / P1 = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P1) . : Cum a fost educat . : Dansează aşa 1 / precum i se cântă. iar aceasta conţine un corelativ.2 / P1 = PP .

) Uneori . întrucât .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că . Ex.) OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să .) ♦ Adverbe relative : cum . P2 = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P1 . deoarece . în regentă apare corelativul “de aceea”. 1 / n-am plecat de acasă. 2 / P1 = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P2 . de . : Omul nu trăieşte 1/ să mănânce. întrucât . Ex.) OBSERVAŢIE Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . P2 = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P1 . din moment ce . de vreme ce . arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii. propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta.arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii.) P2=PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei. 2/ P1 = PP . arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă. Ex. : Era obosit . Ex. arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P2. : Cum numai minciuni spune . dacă . 1 / pentru că a lucrat toată noaptea. pentru că ) .2/ P1 = PP . 1/ fiindcă ei te-au crescut. Răspunde la întrebările : cu ce scop ? . unde (rar). 1 / toţi îl ocolesc. în ce scop ? Ex. 2/ P1 = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P2 . 2 / P1 = PP .determină predicatul nominal “fii bucuros”. din pricină că . 62 . : Cum ploua . 1 / pentru că nu dormise toată noaptea. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă. ca să . fiindcă . pentru că . P2 = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P1 . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P2 = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”.cauză să fii bucuros ?”. de . arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă. : De aceea e obosit .Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă . căci .de ce . Ex. : Cinsteşte-ţi părinţii . deoarece . arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă .

2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?” . . P2 = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P1 . învaţă. Ex.) P2 = PP.) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să . arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă. ia şi o haină groasă la tine. toţi i-ar fi stăpâni.) . care îi este regentă.Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop . Ex.) . P2 = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P1 .Dacă este intercalată în regentă .Ex. . se desparte prin virgulă de aceasta. nimeni n-ar munci. 2/ P1 = PP (conţine mesajul important al frazei) .) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă. de . Ex. să reuşeşti la examen 2/. arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă. pentru aceea . 2/ P1 = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P2 . : Ca nu cumva să răceşti 1/ . : Când ar fi numai un câine 1 / .) P2 = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P1 . se izolează prin virgulă. acţiunea ei neavând un timp bine definit. Ex. : Du-te 1 / să te culci. P2 = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit. .) .determină adverbul “poate”) . ca să ştii la bătrâneţe. nu se desparte prin virgulă de ea. 2/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”. să . arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă. în ce condiţie ? Ex. 1 / ca să se afle în treabă . se desparte prin virgulă de propoziţia regentă. nu care cumva să . P2 = PP ♦ Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că . Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea . Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop. : Dacă vrei 1/.Dacă este în faţa regentei . 2 / P1 = PP .determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P2) . : În caz că toţi ar chiuli 1 / . : Învaţă la tinereţe 1/. 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”. P2 = PP 63 . : Să fie cald patul 1/. mâncarea poate fi rece.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex. P3 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : dacă . care îi este regentă.determină verbul “n-ar munci” din P2 .Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă .3/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P3 . ca nu cumva . P2 = PP ♦ Adverbul relativ când . Ex. : De aceea vorbeşte . care îi este regentă.

În orice situaţie . dacă . În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”. Ex. tot . Ex. : Oricât de înalt ar fi copacul . : Orice ai spune . oricât(ă) . 2 / P1 = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) . .2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) .Dacă este intercalată în regentă . chiar să . P2 = PP ( conţine corelativul “tot”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . atunci ajungi la sapă de lemn. 1 / frunzele tot cad pe pământ. : Deşi era cald 1/. că . chiar de . 1/ s-a prezentat la şcoală. fie că . 2/ P1 = PP . exprimându-se o condiţie. : Cu toate că era bolnav . P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă . măcar de . cu toate că . intercalată în regentă sau după regentă.1/ găsise Brăila. 1/ ca să izbucnească focul. oricum . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS) determină un verb . Ex. dar nu o împiedică.În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV) indică o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) . P2 = PP ♦ Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice . Ex. Ex. P2 = PP ♦ Adverbe relative sau nehotărâte : cât . totuşi . : Cu toate că muncise toată noaptea. care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : deşi . : Dacă te iei după gura lumii 1/. se izolează prin virgule de aceasta. să . un adjectiv . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că o scânteie e de ajuns ?”) 64 .Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă .Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei . indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia. ea tremura de frig. un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă. 1/ tot nu era obosit. 1 / tot voi cumpăra mobila. : O scânteie e de ajuns. : Cu toate că era orb . ea se desparte prin virgulă de regentă. 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) . oricât . Ex. de . chit că . 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P2 = PP Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot . măcar că . Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”. Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ? Ex. 2/ P1 = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) . Răspunde la întrebarea : care este urmarea faptului că ? Ex. măcar să . P2 = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .

1/ aşa încât îşi doreau un pic de odihnă. : L-a lăudat 1/ de l-a pricopsit. 1/ că îngheaţă apele.Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se poziţionează după regentă. că .Se desparte prin virgulă de aceasta. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că minte ?”) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : aşa încât . : Atâta a călătorit. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit ?”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex. aşa de . prea .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . Ex. Ex. 2/ P1 = PP . : Minte. de . încât să . Ex. nu se desparte prin virgulă de regentă. 1/ încât a obosit. destul . încât . atât . atâta .În situaţia când este introdusă prin conjuncţia “de”. . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit prea mult ?”) Uneori în regentă apar adverbele corelative : aşa . 1/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . P2 = CNS ( “care este urmarea faptului că l-a lăudat ?”) 65 . : Au călătorit prea mult . atât de . pentru ca să .2/ P1 = PP ( conţine corelativul “atâta”) . .