LIMBA ROMÂNĂ

Prof. Florin Popa

PARTEA I - VOCABULARUL
1

VOCABULARUL ( LEXICUL ) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. A. Fondul principal de cuvinte (lexicul de bază sau vocabularul fundamental ) este alcătuit din cuvinte care se caracterizează prin : • Frecvenţă mare în comunicare. • Capacitatea de a intra în combinaţii lexicale şi sintactice. • Exprimă noţiuni de bază : Obiecte : casă , masă , scaun , pat , cuţit , furculiţă , ciocan etc. Materii : apă , carne, lapte, pâine , sare , oţet , vin etc. Organe ale corpului omenesc : gură , nas , gât , urechi , picior , rinichi etc. Animale şi păsări : câine , oaie , pisică , porc , găină , curcan , elefant etc. Floră : măr, vişin , cais , iarbă , floare , cireş , crizantemă etc. Culori : alb , negru , roşu , verde , galben , albastru etc. Relaţii de rudenie : mamă , tată , frate , bunic , soră , nepot etc. B. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular grupate în : ARHAISME – cuvinte care au dispărut din limbaj : armaş , hatman , ienicer , işlic , vătaf etc. REGIONALISME – cuvinte folosite într-o anumită regiune : ciubotă , cucuruz , lepedeu , conci etc. CUVINTE POPULARE – cuvinte integrate în limbajul familiar , comun , nerespectând normele limbii literare : matale,oftică , acuma , a găta , pită etc. ELEMENTE DE JARGON - cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona : bonsoir, ciao, arivederci, madam etc. TERMENI ARGOTICI – cuvinte specifice unor grupuri umane (elevi,militari,hoţi) : loveală, mardeală, pileală , şase,curcan , a face blatul , a se da grande, etc. TERMENI TEHNICI ŞI ŞTIINŢIFICI - cuvinte folosite în anumite domenii ale tehnicii şi ştiinţei : cibernetică, microscop, proton, abdomen , nutritiv etc. UNITĂŢI LEXICALE ( UNITĂŢILE VOCABULARULUI ) Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Ex. : om , loc , parc , inginer etc. Cuvântul compus este o unitate formată din două sau mai multe cuvinte prin : • contopire – untdelemn , cumsecade , douăzeci , binevoi etc. • alăturare – gura – leului , Piatra Neamţ , viţă – de – vie , nou – născut etc. • abreviere ( prescurtare ) – ONU , CEC , UNESCO , TAROM , UNICEF , SUA , ROMTELECOM etc. Expresiile sunt grupuri de cuvinte cu o anumită stabilitate în limbaj. Ex.:cât ai clipi din ochi (foarte repede),cât colea (aproape), sub cerul liber ( afară ), a fi în stare ( a putea ), în doi timpi şi trei mişcări ( foarte repede ) etc. Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care împreună au valoarea unei părţi de vorbire. Ex. : a aduce vorba ( a pomeni ) , a da sfoară în ţară ( a vesti ) , ţinere de minte ( memorie ) , nebăgare de seamă (neatenţie) , în floarea vârstei ( tânăr ) , din când în când ( rar ) etc. CRITERII DE RECUNOAŞTERE A LOCUŢIUNILOR : 1. Posibilitatea sinonimizării ( criteriu valabil şi pentru majoritatea expresiilor ) : a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi etc. 2.Limitarea posibilităţii de înlocuire a unuia dintre termeni : părere de rău ( opinie de rău – formulare greşită ). 3. Ordinea fixă a elementelor alcătuitoare : da din colţ în colţ,a face din ţânţar armăsar ( nu este posibil să spunem „în colţ a da din colţ” sau „a face din armăsar ţânţar”.) 4. Imposibilitatea adăugării unui determinant pentru termenii care fac parte din locuţiune : a ţine minte (multă ?) , a-şi bate joc (puţin ?) 5. Cuvintele componente ale locuţiunii , cu excepţia celor care fixează tipul locuţiunii (verbală , substantivală), nu au funcţie sintactică.

2

TIPURI DE LOCUŢIUNI : Locuţiuni substantivale : punct de vedere, părere de rău, aducere-aminte, dare de seamă, bătaie de joc etc. Locuţiuni adjectivale : bătător la ochi , de ocazie , cu soţ , fără gust , mare la inimă etc. Locuţiuni pronominale : cine ştie cine, cine ştie ce, ce fel de, Măria ta, Excelenţa voastră etc. Locuţiuni verbale : a-şi da aere , a bate apa în piuă , a-şi călca pe inimă etc. Locuţiuni adverbiale : de-a valma, pe nepusă masă, la îndemână, în zadar, într-o doară etc. Locuţiuni prepoziţionale : în loc de , din pricina , în ciuda , cu excepţia , în fruntea etc. Locuţiuni conjuncţionale : din moment ce, chiar dacă, pentru ca să, în timp ce, ca şi când Locuţiuni interjecţionale : Doamne fereşte,ferit-a sfântul,nu zău,ia te uită,ei bine,da de unde,pe naiba etc. SENSURILE CUVINTELOR Cuvântul este o îmbinare de mai multe sunete ( forma acestuia ) ,care are unul sau mai multe înţelesuri (conţinutul acestuia). EXEMPLU:Cuvântul "mândru "compus din şase sunete (litere) care alcătuiesc forma acestuia : m,â,n,d,r,u. mândru - înţelesuri (conţinuturi) : fudul=îngâmfat=trufaş ; frumos=falnic=mare; drag=iubit; fericit=mulţumit. Semnificaţia cuvântului reprezintă înţelesul (sensul) acestuia în context. Exemplu : Steaua luceşte pe cer. ( astru ); A devenit o stea a cinematografiei mondiale. (vedetă) A. SENSUL PROPRIU - este sensul asociat unei imagini obişnuite a unui obiect (sensul din dicţionar al cuvântului ). Exemplu cuvântul "braţ": a. Sens de bază - Avea braţul accidentat . (partea mâinii de la umăr la cot) b. Sens secundar - Dunărea se varsă în mare prin trei braţe . (ramificaţie a apei) - S-a sprijinit de braţul fotoliului . (marginea) - A adunat un braţ de flori. (cantitate ce poate fi dusă în braţe) - Şi-a pus haina într-un braţ al cuierului . (ramură a cuierului) -A aruncat mingea la o distanţă de cincisprezece braţe. (distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a forţei) Exemplu cuvântul "a fierbe" : a. Sens de bază - Medicii recomandă să fierbem apa înainte de a o bea. (a clocoti) b. Sens secundar - Carnea de vită se fierbe un timp îndelungat. (se prepară în apă clocotită) - Există vase speciale în care se fierb rufele. (sunt supuse acţiunii de fierbere a apei) Exemplu cuvântul "sălbatic" : a. Sens de bază - Animalele sălbatice trăiesc în libertate. (nedomesticite) b. Sens secundar - Copilul părea cam sălbatic. (sperios) - Fructul mărului sălbatic nu este comestibil. (nealtoit) - În timpul călătoriei au parcurs şi zone sălbatice. (neumblate, nelocuite) - Unele persoane au un comportament sălbatic. (brutal) B. SENSUL FIGURAT- Cuvântul are alt înţeles , prin atribuirea unor însuşiri mai puţin obişnuite ale obiectelor sau fenomenelor ( apare de regulă în context ) . Exemple : Construirea autostrăzii necesită mii de braţe de muncă . (oameni) Mulţimea fierbea de nerăbdare . (se agita) Îşi biciuia calul cu o furie sălbatică . (crudă , barbară) PRINCIPALELE CATEGORII SEMANTICE SINONIMELE sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită. Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ; taină = secret = mister ; praf = pulbere = colb blând = bun = blajin = paşnic = omenos = prietenos ; a relata = a povesti = a istorisi = a expune

3

prelucrare . cititor . (să permiţi) Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. (a reglat) CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite. necitibil . (am dat drumul) . (realizabil) OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă. citibil . DERIVAREA este formarea unor cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. (s-a aşezat) Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia.prelucrător .lucrare .ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. Exemple : Munca la carieră este obositoare. (cugetare) La ora de fizică am învăţat despre reflexia luminii. studenţii vor culege folclor popular românesc. 4 . posibil # pasibil . a reciti .prelucra . Exemplu : a citi .nelucrat.şcolăresc .(de calitate) . recitire . a cere) I s-a acordat o şansă în plus pentru a se corecta.a şcolări . lucr = radical. (liniştit.tihnit) Sensurile unui cuvânt polisemantic alcătuiesc o arie semantică. (cumsecade) Bucătarul pregăteşte un prânz bun . neciteţ . (va abandona) .a şcoli . PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică.când întâlneşte o suprafaţă de separare a celor două medii) Petrolierul plutea în derivă. cititoare . ¤ . Cuvântul de bază este cuvântul de la care se formează familii de cuvinte.adjectivele. Şoferul a lăsat geamul maşinii. (meserie . (a reveni = a veni iarăşi) În vacanţă . (infantilă = la copii) Le-au asigurat condiţii normale şi fireşti la internat. Exemple : şcoală .(folclor = creaţie populară) MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A.(întoarcerea parţială a luminii în mediul din care a venit.inundaţiile sunt un pericol iminent. şcol = radical. niciodată şi întotdeauna . tinereţe şi bătrâneţe . Exemplu : Am lăsat canarul să zboare. (a coborât) Exemplu : Ai făcut un lucru bun . profesiune) Pe cer strălucesc stele. (spaţiu atmosferic) Eu cer o carte de la Ionel. petrolier # petrolifer etc. ( s-a oferit ) Înainte de concert şi-a acordat chitara. (ascultător) La ţară ducea un trai bun .preşcolar . (excepţional) După ploi îndelungate. Exemple : eminent # iminent . PLEONASMUL este folosirea unui cuvânt care repetă o idee exprimată deja prin intermediul altui cuvânt.prelucrabil prelucrat . Îşi doreşte un copil bun .(vas ce transportă petrol) În judeţul Prahova există zăcăminte petrolifere.(care conţin petrol) Inculpatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea.Familia lexicală este totalitatea cuvintelor formate de la acelaşi radical. (loc de extracţie a pietrei) Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare. (gustos) . La şcoală am avut un profesor eminent . Cele mai frecvente categorii de la care se formează familii de cuvinte sunt substantivele.şcolăriţă.dar deosebite ca sens de alte cuvinte. S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. (normale = fireşti) A coborât jos cu scara rulantă.cu care în vorbire pot fi confundate. (a cerşi . Tatăl meu este un om bun .şcolărime . a lucra . a se naşte şi a muri . Cuvintele care aparţin aceleaşi familii lexicale sunt înrudite în plan semantic. (gata să se producă) I-am cerut câteva minute de reflecţie.şcolar .verbele şi adverbele. citire . citeţ .dar cu înţelesuri diferite. lumină şi întuneric .lucrător . Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare.lucrătură . reflecţie # reflexie .(susceptibil) Pentru el totul este posibil. Exemple : avar şi darnic . (a coborî = a merge în jos) Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară.

prefixul "des" . recamier.şcolar.necunoscut.moralmente. "ona"confecţiona. orişicine.desconcentra.arcaş.RADICALUL este elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie şi care conţine sensul lexical al cuvintelor. LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet.remuşcare. prefixul "re" . "tor"-. Exemplu : ALBASTRU .după-amiază. Compunerea prin abreviere : CEC.cocoşeală.PNŢCD etc. cârăi.NATO.sticlet.binefăcător.untdelemn. coulomb (din limba franceză).reamenaja. adagio. Exemple : prefixul "ne" .cântăreţ.albicios.antiumanitar. Participiul este folosit ca substantiv : Rănitul capătă de urgenţă îngrijire medicală.gestapo.actualmente. "aş"armaş. SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi .nestatornic. Substantivul a devenit adjectiv : Avea o inimă bărbată.feedback.nou-născut.tenor.răspoimâine etc. Sufixe verbale : "ui". SUFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete adăugate după radical pentru a forma cuvinte noi. solfegiu.dedesubt etc.desprinde. management gentleman (din limba engleză) .faleză.răscruce.arpegiu. Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â").ONU.anticultural etc.SNCFR.cuvânt format din opt sunete . binevoi.Valea Călugărească. "icios". mignon. Sufixe adverbiale : "eşte".de către etc. Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic (şi-au schimbat forma) la regulile limbii române. "os".codrenesc. făţiş.neputincios etc.micime.bătrâneşte.RATB. "et".PDSR.TAROM. Exemple : camping. bleu .străfund.antirăzboinic.OZN.recăsători.o mie trei sute. "iu".răsfoi.nevăzător.prăfui.socoteală.străfulgera. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE este formarea unui cuvânt nou prin simpla trecere de la o parte de vorbire la alta ( schimbarea categoriei lexico-gramaticale ). rontgen.bliţ (din limba germană). PREFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete aşezate înaintea radicalului pentru a forma cuvinte noi. cotiza. Participiul este folosit ca adjectiv : Am găsit uşa deschisă. "eală".cuvânt format din şase sunete.puiet.unsprezece. Adjectivul a căpătat valoare de adverb : Învaţă greu o limbă străină. "ime".educator. DURERE .strămoş. ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi.dărui.reface. "iza". prefixul "răs" . a.outsider.revenire etc.osos. b. deasupra. B.desiş.chitară.reumatism (limba italiană).neştiinţă.mulţime. prefixul "stră" . Pronumele a devenit adverb de mod : Ce mult s-a schimbat oraşul nostru !.pădurar.călduros.anticomunist.strănepot etc. Compunerea prin contopire : bunăvoinţă.străluci. şniţel.niciodată. 5 .auriu.abstractiza. c. ÎMPRUMUTURILE sunt cuvinte luate din alte limbi.prosteşte.descleia. Exemple : Sufixe substantivale : "ar" ."iş"pieptiş. "mente". D.copilăresc. Sufixe adjectivale : "esc". direcţiona.cuminte. Pronumele a devenit substantiv : Se ocupă de nimicuri . Adjectivul a devenit substantiv :Leneşul mai mult aleargă. COMPUNEREA este formarea unui cuvânt cu sens nou din două sau mai multe cuvinte existente deja în limbaj.descătuşa etc."ăreţ" plângăreţ. "iş"răriş.prim-ministru. Substantivul a devenit adverb : Toamna se numără bobocii . Adverbul a căpătat valoare de substantiv : Iubeşte-ţi aproapele !. prefixul "anti" . C.şvaiţer. PARTEA A II-A – FONETICA FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii.măcăi.desing.răscroi. având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt.despături.răsputere. Compunerea prin alăturare:bun-simţ.argintiu.scriitor. "ăi".

linc-şi."mpt". HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite.giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor). tri-plu. mân-dru.z.u. SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator.a.cinci litere). Exemple : lăcrimioară. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet. jert-fă.cinema. arc-tic. con-struc-tor. a-vi-on.w) .e. cas-tron etc.leoarcă.e.cretă.CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale. Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa. carne. yancheu (i.prefix) şi gz (examen.m. Ex.aerian.f) .kilogram (c. EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt". Ex.y). pe-re-che. : seară. : a.d.j. ti-gru etc."ncş".watt) . Ex.l. Numeralul C.ă) . Exemple : mo-no-ton.Exemple : a-er. simp-tom. Părţile de vorbire se clasifică în : I. Verbul II. TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă.h. 2.trei.i.iarbă.gând (î. Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat). ast-ma-tic.ă. punc-taj."rct".idee.ţ.carieră. in-ac-tiv.â) . Două consoane alăturate aflate între două vocale. continuu etc.grâu.k. Exemple : sculp-tor."nct". dă-ră-ba-nă etc.avânt.chi). Exemple : pa-tru.mâine.garoafă."ndv".t. 4. VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete. punc-ţie. Pronumele B.f."ncţ". REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE 1. : b.Weber. Adverbul C. Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch. EXCEPTII ! Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte.trec în silabe diferite.aurifer.q (Quatar.suiau. a-le-e etc.v.r. ta-blou. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb. În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente.lady) În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete.cadou. genune. pia-tră.r.n. gherghef (gh. Adjectivul F. 3.e. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire. Exemple: har-tă. a-si-du-u.avion. ves-ti-ar. kaliu.şleau.veneai.î.ferestrău etc.două.trăiai etc.x. Conjuncţia 6 .înalt. Substantivul D.despărţirea se face înaintea consoanei.o.franţuzoaică.c. Exemple : fiinţă. Articolul E.exerciţiu) Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător.carosabil. 5. Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r". vitrină.cs (xilofon. y (New York. unchi (u.n.watt (v. sub-ac-va-tic. sand-vici.toamnă. ca-te-tă.g. Exemple : drept-unghi.iepure. pendul. as-tral.p. iarbă.s."rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia.t.k) . ro-mâ-nă.noroi.i.gh.qintal) . mon-tan etc. cas-tor. PARTEA A III-A – GRAMATICA GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.iute. Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană. de-spre. PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A. DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă. În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will. MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire.â. O literă poate reprezenta două sunete : x . Când o consoană se află între două vocale.gard.ş.vulpe. Exemple : con-tract.uimit. a-u-tor. etc.r.

tristeţe.Substantivul şi pronumele în cazul vocativ.masă. ¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte).care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii. Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică. ¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE A.milă etc.mamă.comparative) . 1.duşmănie etc. 1. Părţile de propoziţie se clasifică în : 1. 1.Conjuncţiile . SINTAXA FRAZEI . Prepoziţia D. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte : ◊ lucruri : carte. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie.vânt. Interjecţia SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.uragan etc. .urs.profesor.bunic. Propoziţii principale 2.Articolele .Unele interjecţii Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază.prietenie. Subiectul B.unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia. Exemple : . care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze.ger. Predicatul 2. 7 . ◊ relaţii umane : iubire. III.soră etc.Unele adverbe (de negaţie. ¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele. Atributul B. ◊ fiinţe : om.inginer. Propoziţii secundare (subordonate) LEGĂTURA DINTRE MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte : ¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie.PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE III. ¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire. Sintaxa are două părţi : I. MORFOLOGIA . Propoziţiile pot fi : 1. ◊ stări sufleteşti sau sentimente : bucurie. SINTAXA PROPOZIŢIEI .Prepoziţiile .B.de întărire.grindină.casă. PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE A.bancă.perete etc.furculiţă.ajutorare. Complementul II. ◊ fenomene ale naturii : zăpadă.ură. Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază.

vulpe.Substantive cu aceeaşi formă la singular şi plural.bob.cal-iapă.adică îşi pot schimba forma după număr şi caz.untdelemn etc.casetofon.. doctor-doctoriţă. Substantive defective de singular (au formă numai pentru pluarl) : zori. boală = boli = boale.animal. blândeţe. Numărul plural-denumeşte două sau mai multe obiecte: oameni.( două) luntre. b. hotărât "l". Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv. cot = coate (încheieturi ale mâinilor) . Substantive simple : om. grup. Exemple:cap = capi (şefi. Genul Neutru (un. garnizoană. etc.denumeşte un singur obiect : om.soldat.două) : cuier.prieten. aducere-aminte (amintire). C.creion etc.vas. (o) luntre. Genul Feminin (o. punct de vedere (opinie).coleg.gen neutru. şale. mulţime. şir.stele. maşini. (un) nume."a băga în boale ". are funcţie sintactică de subiect.caz N.inginer. Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) : mazăre. profesor-profesoară etc.privighetoare. Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru .se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului. Alte substantive formează femininul de la masculin sau invers cu ajutorul sufixelor:curcăcurcan.două) : bicicletă.(cine a fost considerat cel mai bun ?) Genurile substantivelor A. Punctul de vedere = locuţiune substantivală. Carpaţi .frate-soră. ochelari.animal. Satu-Mare . .Substantive cu sens colectiv : roi.vecin. (două) nume . tablouri.hipopotam etc.sere.lumină.doi) : om.bunăvoie.tablou.carte. După conţinut substantivele sunt : a. CAZURI SPECIALE .Substantive cu forme multiple de plural : Unele au acelaşi sens (una dintre forme fiind învechită). animale.unchi-mătuşă etc.conducători).profesor. (o) muncitoare. Substantive compuse : nou-născut.seră. b.Exemple : coală =coli =coale .măgar.medic. (două) muncitoare. (două) învăţătoare etc. câlţi etc. Exemple : părere de bine (bucurie). Franţa .floarea soarelui.untdelemn. b. B. coţi (unităţi de măsură).bursuc. Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare. Genul Masculin (un. coturi (unghere) .iapă. Formele învechite sunt păstrate în expresii de genul : "a pune beţe în roate".când nu sunt articulate: (un) pui.numărul singular. Substantive defective de plural (au formă numai pentru singular): tineret. . .copil.Cluj-Napoca etc. Alte substantive au sensuri diferite la plural.Substantive defective de număr (au forme numai pentru un singur număr) : a. inginer-ingineră. icre. Irina .stea etc.animal.medic. capete (părţi ale corpului) . roată = roţi = roate . Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun.bărbatfemeie.stilou.CLASIFICARE : După formă substantivele sunt de două feluri : a.maşină.băiat-fată. (o) învăţătoare. Diferenţa de sex poate fi făcută şi prin cuvinte diferite : mamă-tată. Numărul substantivelor A.frate etc. Marea Neagră etc.vase. OBSERVAŢII : Există o categorie de substantive care au aceeaşi formă pentru a denumi ambele sexe : procuror. vulpe-vulpoi. capuri (extremităţi geografice) . articulată cu art. Numărul singular . 8 .elev.fată etc.vulpe etc. elev-elevă. B. (doi) pui. Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv.

brânzeturi (varietăţi de produse lactate). Eminescu este cel mai mare poet român. contrar cui se-mbracă ?. OBSERVAŢIE:Unele substantive au un înţeles la singular şi alt înţeles la plural. (cine coboară peste sat ?) ⊝Nume predicativ : Ionel este elev.(care luptă ?-întrebare specifică atributului .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut apoziţional : Eminescu îi era prieten lui Creangă. în a cui contră ? . (în ale cui graţii intrase ?) ©Atribut prepoziţional : Se va intensifica lupta contra incendiilor .întrebare pentru determinarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de scop :Se pregăteşte intens în vederea concursului. Exemple: brânză (produs lactat). (cui să-i dai ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Se îmbracă contrar modei . (a cui era ?) ©Subiect (rar) : Ai casei erau plecaţi în excursie.întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ¤ Complement circumstanţial de cauză : Datorită ninsorii s-au blocat drumurile. ai cui erau plecaţi ? . vremii cui ?) ¤ Atribut prepoziţional :Traversarea conform regulilor de circulaţie este sigură.întrebare pentru identificarea cazului subst. circumstanţial de loc .întrebare specifică compl.(pentru ce s-a pronunţat ?întrebare specifică complementului indirect.întrebare specifică compl.(când cumpără lemne întrebare specifică compl. a cui deasupra ?.) Cazul Dativ ( D ) ¤ Complement indirect : Dă-i omului mintea cea de pe urmă. (care el ?) Cazul Genitiv ( G ) © Atribut genitival :Elevul intrase în graţiile profesoarei .(unde să te aşterni ?întrebare specifică compl. conform cui ?. în a cui contră înoată ?. circumstanţial de loc. (cum se îmbracă ? întrebare specifică complementului circumstanţial de mod .(unde se adunaseră ? . handbal.(cu ce scop se pregăteşte ?-întrebare specifică compl. CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVELOR Cazul Nominativ ( N ) ⊝Subiect : Toamna coboară peste sat. semnelor vremii profet.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut : "Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune. datorită cui ? .întrebare specifică atributului . (ale cui parcuri ?) ©Nume predicativ : Biserica era a enoriaşilor din sat. din a cui pricină ? .cacao. (din ce cauză s-au blocat drumurile ?.circumstanţial de scop.întrebare specifică complementului circumstanţial de cauză.povestitorului.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Complement circumstanţial de loc : Aşterne-te drumului.te îmbie cu răcoarea lor." (preot cui ? .(care 9 . în al cui timp ?întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de mod :Înoată contra curentului . cui să te aşterni ? . (cine erau plecaţi ?-întrebare specifică subiectului .în a cui împotrivă s-a pronunţat ? .ale Timişoarei . în a cui vedere se pregăteşte ?-întrebare pentru identificarea cazului substantivului. circumstanţial de cauză .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement indirect:S-a pronunţat împotriva legii funciare.(din ce cauză nu se vede ?.lapţi (glande reproducătoare ale peştilor masculi). lapte (produs alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere) .) ©Complement circumstanţial de timp :În timpul iernii oamenii cumpără lemne. unt. Preot deşteptării noastre .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Atribut apoziţional (rar) : Parcurile municipiului.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de loc: Deasupra satului se adunaseră norii.circumstanţial de timp . (ce este Ionel ?) ⊝Atribut apoziţional : El . (cum înoată ?-întrebare specifică complementului circumstanţial de mod .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de cauză:Din pricina ceţii nu se vede nimic. sclavagism. argint etc.(care traversare ?. isteţime.

unele specifice. (în ce fel pare ?) ¤ Subiect (rar) : A venit la lume . din. (cum vedea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : În anul acesta va fi secetă . despre.) ¤ Complement circumstanţial de scop : Se pregăteşte pentru concurs . Pentru cazul acuzativ : la. în afară de etc. la ce a venit ? . în faţa. asupra. înlăuntrul. (aidoma cui ?) Cazul Acuzativ ( Ac. (cu ce scop se pregăteşte ?. în. potrivit. prieten cui ?. circumstanţial de cauză . mulţumită. spre. toate celelalte cazuri folosesc prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale . prin. dinspre.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut prepoziţional : Stoluri de păsări zburau deasupra deltei. graţie. ♦ Adjectiv : Zoe . (ce fel de stoluri ?) ¤ Nume predicativ : "Iarba pare de omăt . în josul. (la ce se gândea ?) ¤ Complement de agent : Dorul îi era purtat de valurile mării. cu. dragi copii . în spatele. ⊝Participiul : Plecatul în străinătate necesită viză. împotriva. (ce îşi schimbă ?) ¤ Complement indirect : Se gândea insistent la femeia aceea . ⊝ Adverbul : Te va lăuda pentru binele făcut. ⊝Pronume : Se ocupă cu nimicuri . (când va fi secetă ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De teamă n-a mai făcut nimic. în vârful. dar năravul ba. către.întrebare specifică compl. de ce ? . conform. înspre. ⊝ Interjecţia : Are un of la inimă ! ⊝Prepoziţia : "Pe" este o prepoziţie simplă. (de cine îi era purtat ?) ¤ Complement circumstanţial de loc : Calul bea apă din pârâu . Pentru cazul genitiv : deasupra. contrar. înapoia. în loc de. în timpul etc. (de unde bea apă ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Vedea ca prin ceaţă . Pentru cazul dativ : datorită. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivul îşi poate schimba valoarea gramaticală devenind : ♦ Adverb : Toamna se numără bobocii. faţă de.întrebare specifică suiectului. circumstanţial de scop. aidoma etc.(din ce cauză na făcut ?.întrebare specifică compl. la dreapta. înaintea. ⊝ Numeralul : A obţinut triplul recoltei de acum cinci ani. ⊝ Infinitivul lung : Citirea este o materie în clasele primare. contra. (cu sens de lume multă) (cine a venit ?. fii bărbată ! ♦ Interjecţie : Doamne .întrebare pentru identificarea cazului substantivului.pentru ce se pregăteşte ?.) ¤ Nume predicativ : De cele mai multe ori copiii sunt aidoma părinţilor . la stânga. ⊝ Conjuncţia : "Că" leagă propoziţia subordonată circumstanţială de cauză de regenta 10 .Creangă ? –întrebare specifică atributului .) ¤ Complement direct : Lupul păru-şi schimbă .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) Cazul Vocativ ( V ) ♦ Fără funcţie sintactică : Mergeţi .întrebare pentru identificarea cazului substantivului. cum trec zilele ! Alte părţi de vorbire pot deveni substantive : ⊝ Adjectivul articulat : Frumosul este apreciat de toţi. dedesubtul. acasă ! OBSERVAŢIE : Cu excepţia cazurilor nominativ şi vocativ . asemeni.

ARTICOLUL HOTĂRÂT are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod clar obiectul denumit.Personificarea : " Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.Articolul hotărât propriu-zis se alipeşte la sfârşitul substantivului făcând posibilă deosebirea cazurilor. şi D." .iaurgiu se scriu la nominativ plural cu trei de "i" când sunt 11 . ARTICOLUL NEHOTĂRÂT precede un substantiv (stă în faţa acestuia). (această buturugă mică nu una oarecare.Epitet : "De treci codrii de aramă. un elev nişte elevi o fată nişte fete G. unui elev unor elevi unei fete unor fete 2. şi Ac. brazii şi fagii trufaşi înalţă capetele lor spre cer. care devin substantive. elevului elevilor fetei fetelor .. arătând că obiectul exprimat de acesta este individualizat. VALORILE STILISTICE ALE SUBSTANTIVULUI .. OBSERVAŢIE : Articolul nu are înţeles de sine stătător.binecunoscute vorbitorului) a.acest car mare nu unul oarecare) Pereţii au urechi şi străzile ochi." . ARTICOLUL ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv ( sau un înlocuitor al acestuia) arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului. : Odată am văzut o fată . Ex.aceste străzi. (aceşti pereţi. şi D. Ex. Ex.Hiperbola : "Vorba-i tunet. E cerul cu lună şi e cerul cu stele.vizitiu. : Leneşul mai mult aleargă.ei.de departe vezi albind ." . şi Ac. elevul elevii fata fetele G. adverbului etc. Articolul hotărât propriu-zis CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. dar nu este foarte bine cunoscut de vorbitor. : Rănitul a fost transportat la spital." III.Repetiţia : " Patria e cerul cu soare. : În ciuda eforturilor depuse a rămas un nimeni.Substantive precum fiu.Metafora : "Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge. Ex. participiului.Enumeraţia : "Aici stejarii. (una oarecare) CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. : Buturuga mică răstoarnă carul mare. FELURILE ARTICOLULUI 1. . Totodată articolul este un mijloc în schimbarea valorilor gramaticale ale adjectivului. răsufletul ger " ." . e cerul cu nori. Ex. 1. 2.el având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor.

legându-se de substantivul determinat sau acordându-le valoare de substantiv.În cazul numelor proprii masculine sau feminine care nu se termină în "a" .alb. După flexiune.Articolul demonstrativ (adjectival) se află în faţa unui adjectiv sau a unui numeral. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine.economico-social.numărul şi cazul substantivului. Adjective variabile . se potrivesc. Acestea nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte : a-i.a-l.urât. Omul leneş multe pătimeşte. şi D. (cei = aceia . verde. (care om ?) CLASIFICARE : A.feminin.verde.adjectivele sunt : a. cărţi bune.Articolul hotărât propriu-zis şi cel nehotărât au genul. blândă = adjectiv) Cei din urmă vor fi cei dintâi. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect. Adjective compuse : cumsecade. .adjectivele sunt : 1. Ex.vizitiii. elevul cel mic elevilor cei mici fata cea mare fetele cele mari G. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine. amar etc. (mâţa = subst. Exemple : copil mic. : Vorba bună mult aduce. cald. articol . CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. copii mici.casetofon al meu.număr şi caz cu substantivul.ai. . clasă mică. După structură.roşu.al doilea este dizidenţa masculinului la nominativ plural. III.(cei . Adjective simple : frumos.cea. ¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun. săracii ) ATENŢIE ! Articolele posesive şi cele demonstrative se scriu într-un singur cuvânt : al. Exemple : Mâţa cea blândă zgârie rău.iaurgiii ) .cele.poate fi înlocuit cu un subst. ¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic.lui nenea etc.nou-născut. cea = articol .iar al treilea este articolul hotărât enciclic : fiii. .runda a doua etc.articulate cu articol hotărât. Articolul posesiv se acordă în gen. forma populară : Cei care se împrietenesc. carte bună. şi Ac.pronume) .Articolul posesiv (genitival) însoţeşte substantivul (sau înlocuitorul acestuia) la cazul genitiv sau intră în structura pronumelor posesive şi a numeralului ordinal .nominativ) . 1.lung etc. clase mici. precum şi a substantivelor comune ce exprimă grade de rudenie la cazurile genitiv şi dativ se foloseşte articolul prociclic (în faţa substantivului) "lui" . 3. Exemple: om bun. Exemple : Cravata aceasta este a ta ? ("a" se acordă cu obiectul posedat . Exemple : lui Carmen.determinată de acordul cu substantivul.număr şi caz cu substantivul determinat. Cei săraci s-au revoltat.curat.lui Radu.îşi schimbă forma în timpul comunicării. Exemple : caiet al elevei.rece. B. singular. elevului cel mic elevilor cei mici fetei celei mari fetelor celor mari OBSERVAŢIE : Articolul demonstrativ nu trebuie confundat cu pronumele demonstrativ de depărtare.ce-i etc. ¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce.) Articolul demonstrativ se acordă în gen.binevoitor etc.cel."cravata" .murdar etc. b. oameni buni. 12 . (care vorbă ?) .ce-l. subţire etc.(primul face parte din radical.cald.ale.(cei din urmă are valoare substantivală.

care car ?) ¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci. Adjective invariabile . : Am primit o floare foarte frumoasă . Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect.mare . : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare. 2. Ex. : Adriana părea deşteaptă foc . Ex. . GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate. inferior. cu minte (inteligent) . LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv. frunze verzi . (ca şi colega) 3. din calea-afară.ferice.Substantive cu valoare adverbială : foc. Comparativ de egalitate Ex. 3. "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată . ." SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Adjectivul îşi poate schimba valoarea gramaticală. tun.Adjective care provin din limba latină unde erau forme ale comparativului sau ale superlativului : superior.: Am văzut o floare frumoasă .devenind : 13 .Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar.viii microbi. Ex. Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii). de căpătâi (important) .auriu (aurii). exterior. bâtă. 1. Exemple : om cumsecade.nu-şi schimbă forma : cumsecade. decât lung. (de când au învăţat ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat. Superlativ relativ de superioritate Ex. ţărănesc.cenuşiu (cenuşii). mort.Exemple : codru verde. VALORILE STILISTICE ALE ADJECTIVULUI # Epitet : "Timpul rece apasă umărul meu. Superlativ absolut Ex.Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare ! ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE .vernil.Repetarea adjectivului . suprem. : Am primit o floare la fel de frumoasă. Ex.se scriu cu trei de "i" : propriii copii. de nădejde (serios).auriii struguri. Ex. : Era un om de onoare.. maxim. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama. buştean. OBS. . 1. (care buturugă ?." # Epitet cromatic : "Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară.propriu (proprii)." # Epitet personificator : "O umbră călătoare se-ntinde-ncet. ( de onoare = cinstit ) FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI ¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare. Observaţie : Adjectivul se acordă în gen.Adverbe precum : "tare". A. grozav. 2. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte". frunză verde. : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă. minim. . angelic. Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite.fix ( ficşi). Comparativ de superioritate Ex. (decât a colegei) C. număr şi caz cu substantivul determinat.Când sunt articulate. (din ce ?) OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi). oameni cumsecade. . Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii. femei cumsecade.aşezate deci înaintea substantivului determinat. Superlativ relativ de inferioritate Ex.Adjective care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate : rotund. codrii verzi. (cum sunt bomboanele ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea. : A trecut peste o apă mare.: Are o floare mai frumoasă . (cum este ?) ¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. Ex. : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună . B.. . (decât a celuilalt) 2. (din ce cauză abia mergea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. nevoie mare. Comparativ de inferioritate Ex.cenuşiii nori. femeie cumsecade. : de treabă (cumsecade) .

(o-celelalte) b. valoare substantivală . Exemplu : Purta un fular de culoare roşie. : Casa a fost construită de amândoi .de zece ori etc. numeralele cardinale propriu-zise pot fi de două feluri : ."o" pot fi confundate cu articolul nehotărât sau cu adjectivul pronominal nehotărât.nouăzeci etc. amânduror(a) amânduror(a) ambilor ambelor Ex. OBSERVAŢIE : Numeralele "un".valoare adverbială.Adverb : Cugeta adânc .Când în text sunt şi alte numerale cardinale sau se subînţelege prezenţa lor. şi D. . ) A. d.(cum a câştigat ?. 14 . amândouă. ambele. Ex.valoare adjectivalăcâte cărţi ?) Ex. amândoi amândouă ambii ambele G.o mie nouă sute nouăzeci şi nouă etc. O carte se află pe birou. tustrei.:Citea câte patru cărţi pe lună. (înzecit = atribut adjectival.(un-altul) . gruparea .(câte patru = atribut adjectival.valoare adjectivală.cvadruplu. Se formează din numeralul cardinal propriu-zis precedat de adverbul "câte":câte unul. NUMERALUL CARDINAL a. se formează prin derivare cu prefixul "în" şi sufixul "it" de la numeralul cardinal propriuzis. Ex. ambii. Andrei a câştigat îndoit .înzecit etc. A mai trecut un an. câteşpatru. ce fel de efort ?). NUMERAL CARDINAL MULTIPLICATIV arată în ce proporţie creşte o cantitate: dublu.altul pleacă.miliard etc. de agent.de amândoi = compl.Simple : unu. "un" şi "o" sunt articole nehotărâte.:Câte doi stăteau în bancă. 1. (care propuneri ? .Compuse : unsprezece.repartizarea ."ambele" = atribut adjectival) Ex.arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune: o dată. : Ambele propuneri au fost refuzate.îndoit = complement circumstanţial de mod . NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV arată repartizarea numerică a obiectelor. (câte doi =subiect.Substantiv : Leneşul mai mult aleargă . Ex. După formă . : Un tren vine. (un fular oarecare) .treizeci se face !) . Ex. : Cu o floare nu se face primăvară ! (dar cu douăzeci. "un" şi "o" sunt numerale cardinale. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor ( ordinul . Celelalte numerale cardinale se scriu ţinându-se cont de părţile componente : şaizeci şi cinci.are valoare substantivală deoarece este autorul acţiunii pasive suferită de subiectul "casa") c.milion. numărul .optsprezece. Se declină doar primele patru dintre cele menţionate : CAZUL SINGULAR PLURAL N.Când însoţesc un substantiv ce arată un obiect mai puţin cunoscut. . şi Ac. Numeralul cardinal colectiv indică însoţirea a două sau mai multe obiecte : amândoi. împătrit.Când cuvintelor "un". toţi cinci etc.( de către cine ?.câte doi.de două ori.. cine stăteau în bancă ?) e. III.optzeci.zece. multiplicarea .câte trei etc. NUMERALUL CARDINAL ADBERVIAL (DE REPETIŢIE).trei) ."o" li se opun în text pronume sau adjective pronominale demonstrative sau nehotărâte atunci ele sunt adjective pronominale nehotărâte. 4.şaisprezece.triplu. încincit.:A depus un efort înzecit . Numeralul cardinal propriu-zis exprimă un număr abstract sau un număr concret : Doi şi cu doi fac patru . .iar celelalte în bibliotecă. (doi.

( cum despica ? .(în ce fel de grupuri ? . şi Ac.întâia. Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv. Ex. Ex.:Trece prin oraşul natal de cinci ori pe an.de mod. Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival. : M-a căutat doar o dată .) Stăteau în grupuri de câte zece .) 3.preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice.valoare substantivală) Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru. valoare substantivală. Valoare adverbială . circumstanţial de timp ) OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de"."la cinci" = comp.un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb. circumstanţial de mod ) Ex.valoare subst. (odată = odinioară = adverb de timp) Ex. : A fost odată ca niciodată. când trece ?) Ex.cea dintâi."întâiul" la numărul plural se scriu cu doi de "i" dacă se află în faţa unui substantiv de genul masculin : primii elevi. Ex. VALORILE NUMERALULUI În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori : 1. Ex. ( pentru al doilea = nume predicativ ) Despica firul în patru . Valoare adjectivală . Ortografie : Numeralele "primul".(ce fel de efort ?"înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală.NUMERALUL ORDINAL indică ordinea numerică a obiectelor."cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. Ex. : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele. ( când a revenit ? . (de cinci ori = compl. OBSERVAŢIE :Declinarea lor se face cu ajutorul articolului demonstrativ"cel". circumstanţial .mă putea căuta de două ori) . : Tustrei candidaţi au obţinut note bune. : Ionel este de două ori mai isteţ decât alt coleg din clasă. (o dată = numeral cardinal adverbial. şi D. Şirul numerelor ordinale începe cu : întâiul.urmat de prepoziţia "de" CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N. (cine a parcurs ? .) Cărţile erau pentru al doilea ."înzecit" = compl. (care băieţi ?. OBSERVAŢIE: Numeralul adverbial "o dată" se scrie în două cuvinte şi nu trebuie confundat cu adverbul de timp"odată" (odinioară). în ce mod este mai isteţ ?) B.) 15 . circumstanţial de timp . Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ . 2. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii. circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială.Se formează pornind de la numeralul cardinal propriu-zis precedat de prepoziţia "de" şi urmat de substantivul "oară" la plural.în patru = compl. întâii trandafiri .Ex. : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă.număr şi caz.determină un substantiv cu care se acordă în gen. Ex. : A revenit la cinci .de câte zece = atribut prepoziţional.(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl.cei doi = subiect.) Ex. ( cum preţuieşte ? . indirect."cea".de două ori = compl.prima. cel dintâi cea dintâi cel de-al doilea cea de-a doua G. celui dintâi celei dintâi celui de-al doilea celei de-a doua ATENŢIE ! : Corect se spune clasa întâi. (este isteţ = predicat nominal.determină un verb. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate.cel dintâi.primul. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit .Numeralul cardinal adverbial poate fi complement circumstanţial de timp sau de mod .

a II-a) îi.. : Mulţi sunt chemaţi.dumneaei. -l. 5. m-. mă.ei.(pe) ei.sfert. o. OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct. vi (pers.în frunte ţi-e pus. îl.ea.gen..ambele provenite din numerale cu valoare adverbială.(pe) voi.(pe) tine. -mi).voi.Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata. : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani. . ( de câte ori gândeşte ? . Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv). Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ.pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb. PRONUMELE CU FORME PERSONALE A.ele.tu.de un alt pronume etc.(ale) lor (persoana a III-a.număr şi caz. dânsa.i). ţi (ţi-. PRONUMELE PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv. : A luat-o la sănătoasa.genul masculin). gen masculin sau feminin. dumneasa. (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ) Ex. Ex..Ex. el.(pe) el.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ) ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul. . formă neaccentuată) . : Doar o jumătate de măr primeşti.mi (mi. -FORME NEACCENTUATE:îmi.nouă (persoana I). (v-).) OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare jumătate.noi. : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul. "o dată" = compl. : Lasă-mă să te las !. ultimul (adjectiv) .persoana a III. puţini.(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct.sutime etc.genul feminin) OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv.vouă (persoana a II-a).De foarte multe ori. 16 . dumneavoastră. le.desemnează diferite persoane. . nr. circumstanţial de timp .FORME ACCENTUATE : eu. PRONUMELE PERSONAL .(ai) lor (persoana a III-a.(al) lui. -ţi). exprimat prin pronume personal.treime.Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata.(pe) mine. singular.anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică). Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ). : Îi da cu gura înainte. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE . (ţi = pronume în cazul dativ . mulţi. : Ce ţi-e scris.(a) ei.persoana a III-a. te. . gen feminin.genul masculin). gen feminin). singular.. (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ) Ex. dumnealui . îi.câţiva (pronume nehotărâte).se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect. ni (persoana I). Ex. Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană.( pe) ele. : Îi suna ceasul.(pe) noi. li (persoana a III-a. "de două ori" = compl.exprimat prin pronume personal. de câte ori vorbeşte ? . îţi.mie. l. i (i. III. ne.. formă neaccentuată) Ex. dumnealor. li (persoana a III-a. (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar) Ex. -i). (pe) ea.o conjuncţie. : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator. . -l = pronume în cazul acuzativ) Ex. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. -le). Ex.ţie. vă. Ex. nr. 1. i (i. circumstanţial de timp. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată .În unele expresii verbale. dânşii. le (le. Ex. dânsele. (pe cine suna ? "îi" = complement direct .a.dar puţini sunt aleşi. Ex.

Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular.voi însevă .(care pui ? . : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor. ea însăşi . : Şi-a adunat lucrurile. ei înşişi . Ex.Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta. : Vorbeşte cu sine însuşi. Ex.copiii (fraţii. : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot.ţi=pronume personal) C. Înălţimea ta (sa). d-voastră. indirect) Îşi provoacă sieşi neajunsuri. ele înseşi (însele) . a.noi însene . : Toată pasărea îşi apără puii. sieşi = compl. d-lui. pe cine doare ?) Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv). Apoi însuşi a făcut valiza.loveşti . mătăluţă. Ex. Ex.În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire. . Domnia sa. B. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă. alor. Ex.matale . .persoana a II-a. : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare. : Se teme şi de umbra lui. îşi = atribut pronominal) Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică. Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ.număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat. îşi = pronume reflexiv) Ex.tu însăţi . (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale.îşi. . Măria ta. direct. Apare rar ca pronume. d-ta."ai săi" .sieşi. Ex. Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit. PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului.Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen. direct. : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor. Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !.părinţii) lui. Ex . Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ. (îşi apără puii = apără puii săi .şi (dativ). OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa.persoana a II-a. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două substantive).(acuzativ). (cu cine vorbeşte ?.cu sine = compl. Ex.sine. : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. OBSERVAŢIE : Pronumele personal.persoana a II-a . el însuşi . pe cine loveşti ?) te 2 = pronume personal ( te . (ale = cărţile) 17 . : Însămi am hotărât să-l ajut. Excelenţa sa (voastră). : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători. Exemple : eu însumi (masculin) . noi înşine . Ex. Ex.eu însămi (feminin) . (cui îi provoacă ? .persoana a III-a.te = compl.doare . indirect) Îşi laudă cioara puii.te = compl. Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie. . tu însuţi . dei. . te 1 = pronume reflexiv ( te .se s. Ex. ai.În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al. . voi înşivă .mătălică. ale. Ex. D. : Ale mele erau cărţile de pe masă.forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află.

cealaltă. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative.tot (toată.a ta.cestălalt. OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri.pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a.adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv.a sa.ai tăi. Ex. b.Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz. : Fapta cea bună să te însoţească. CLASIFICARE : 1.o carte de-ale mele.al tău. ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea.toţi.ai voştri.adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului.Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului.altceva.câteva. c.cele.Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei.ailaltă.a voastră. Ex.Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât. . (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ. Ex. : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem.gen feminin.aceea.asta.aia. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta.Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru.(ai) voştri se scriu cu un singur "i" ! PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE A. .ale sale. (aceea = atribut adjectival. Ex.Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri.numărul singular) cu pronumele aceia.ceva. Ex. OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori. 18 .numărul plural) .caz nominativ.gen neutru.ălalalt.ceastalaltă. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi.. : Răspunsul a fost mereu acelaşi .aceasta. : Acesta mi-a acordat notă maximă. Pronume demonstrativ de depărtare : acela.adjectiv pronominal demonstrativ) B.câţiva. . nr.folosindu-se pronumele personal "lor". : Colegii tăi te-au încurajat. .a mea.exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) Ex. .aceeaşi.Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta. (săi . Ex.ista. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen. cei. . (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor) . cea.Un obiect posedat şi un posesor : al meu.ale mele. Ex.oarecare.pronume demonstrativ) Se vedea trecând un om pe lângă cea casă.vreunul. : Nu vor uita niciodată această zi.aista.al său.caz acuzativ) Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel.cutare. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta.Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv.atâta.atribut adjectival) .toate) 2. (cel = acela .ăla. Pronumele nehotărât compus : altcineva. Pronumele demonstrativ este de trei feluri : a. Ex.ai săi.articol demonstrativ) Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară. Pronumele nehotărât simplu : unul. .cineva. : Faptele tale te-au acoperit de laude.cesta.La rândul său.ale tale. : Cealaltă a fost colega Mariei. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect.ale noastre.aceiaşi (genul masculin. caz acuzativ. Ex. : Umerii săi erau destul de puternici.a noastră.gen feminin. .acelei fete a sale.număr şi caz. Am fost ajutat de un prieten al meu . : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor.Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri.al vostru. (cea = aceea . (cea .aceeaşi (genul feminin. singular.fiecare.oricine.ale voastre.număr singular .fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv.altul.celălalt.

şi Ac. plural. Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică.este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri.are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe. (cu ce scop ?) OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul".cât percum şi din alte elemente de compunere.nr. şi Ac.ce.N. El apare pe primul loc în structura enunţului. . indirect) Ex. şi Ac. alţi elevi învaţă. D.s-a dus şi el acolo.iar flexiunea se realizează numai după caz.cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un substantiv.cui ? . Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen.care. se afla în mare încurcătură. iar "fiece". : Unora le place fotbalul. plural. (care mâncare ?) # Atribut apoziţional : Elevii. : Ai dat de urma vreunuia ?. (vreunuia = pronume nehotărât."altceva".iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice : # Subiect : Unul învaţă. nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă .genul masculin.genul şi cazul subst.cât."alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte ! Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N. (care elevi ?) # Atribut datival : El este unchi unora ."niscaiva"."vreunii". C.alţii decât ai noştri. : Cine lipseşte ? Pronumele interogative sunt : cine."unei" (pentru D.număr şi caz : "Cine" .caz genitiv. (care dorinţe ?) # Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular. (unchi cui este ?) # Complement direct : Îl asculta pe fiecare. ( despre cine vorbeam ?) # Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte. şi Ac.al câtelea. (când ?) # Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii."vreunul" se scriu cu doi de "i" la N."niscai". Ex.unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte.care.păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii".n-au obţinut rezultate bune. înlocuit. "Ce" . Ex. Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen. (unora = pronume nehotărât. (unde ?) # Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor . Dintre acestea ce. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns. (din ce cauză ?) # Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi .cine ? .ci se acordă în gen. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma.cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul". Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul. funcţie sintactică de atribut pronominal) Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale : 1.OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine. singular. Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N.număr şi caz cu substantivul determinat. plural. Pronumele nehotărâte "careva". (pe cine îl asculta ?) # Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine. 2.) şi "unui". .iar ca adj.nr. (de către cine era ascultat ?) # Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit. (cine învaţă ?) # Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor ."altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte. (cum ?) # Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora . : Care elev lipseşte ? Îşi schimbă forma după gen. 19 .caz dativ.) care pot să aibă şi alte valori morfologice. # Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate. şi G.de atribut adjectival.numai în cazurile dativ şi genitiv singular.ce.funcţie sintactică compl. şi G. Ex. Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt.număr şi caz cu substantivul determinat. 3.

iar articolul posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat. G.Acest adjectiv este însoţit de articolul posesiv (genitival).Adjectivul se acordă în gen. Ex. ."Care" CAZUL Singular N.număr şi caz cu posesorul. G.Adjectivul pronominal interogativ are întotdeauna funcţie sintactică de atribut adjectival. şi D. . D.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin . al câtelea ? MASCULIN Plural FEMININ Singular a câta ? Plural - Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale. şi D. şi Ac.după cazul la care se află.Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate.Pronumele interogativ îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. -"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri. cât ? câţi ? câtor ? câtă ? câte ? câtor ? MASCULIN PLURAL FEMININ SINGULAR . . G. : A cărui scriitor este opera aceasta ? a = articol posesiv (genitival) . cărui = adjectiv pronominal. care ? cărui(a) ? MASCULIN Plural care ? căror(a) ? FEMININ Singular care ? cărei(a) ? Plural care ? căror(a) ? . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV 20 . “Cât” CAZUL SINGULAR PLURAL N. şi D. şi Ac.gen feminin se acordă cu substantivul de gen feminin "opera". # Subiect : Cine a fost la tine ? # Nume predicativ : Care este adresa ta ? # Atribut pronominal genitival : A cărui carte este mai interesantă ? # Atribut pronominal prepoziţional : De care carte ai cumpărat ? # Atribut pronominal datival : Căreia este nepot acest copil ? # Complement direct : Pe cine aştepţi ? # Complement indirect : Cui îi dai cartea ? # Complement de agent : De cine a fost chemat ? # Complement circumstanţial de loc : Lângă cine s-a oprit ? # Complement circumstanţial de timp : O dată cu care dintre ei a ajuns la piaţă ? # Complement circumstanţial de mod : Ca şi cine cântă ? # Complement circumstanţial de cauză : Din cauza cui a rămas acasă ? # Complement circumstanţial de scop : În vederea căruia dintre concursuri te-ai pregătit ? Acordul adjectivului pronominal interogativ "care" în cazul genitiv . şi Ac. FUNCŢII SINTACTICE .gen masculin se acordă cu substantivul de gen masculin "scriitor".Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin. "Al câtelea" CAZUL Singular N.

2/ ("de care" ţine locul titlului cărţii . P2 = CD. Pronume relative compuse : cel ce. 2/ (ţine loc de nume predicativ formând împreună cu verbul copulativ "este" predicatul nominal) P1 = PP . ce (care) G. obţinem aceleaşi funcţii sintactice : # Subiect : Nu mi-ai spus 1/ cine a fost la tine."al câtelea" sunt identice cu cele interogative. 2. P2 = CD ( ce nu-ţi pot spune ?) # Complement direct : Spune-mi 1/ pe cine aştepţi. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) # Nume predicativ : Spune-mi 1/ care este adresa ta. îndeplineşte funcţia de complement direct pentru P2) P1 = PP ."care". 2/ ("pe cine" ţine locul persoanei aşteptate.cât.de.are funcţie de atribut prepoziţional pentru P2) P1 = PP .2/ Îşi schimbă forma (flexionează) după gen. 1/ ( "de" se poate înlocui cu "pe care" ) P1 = PP .al câtelea.ci se acordă în gen.Dacă introducem în frază ca subordonate propoziţiile care figurează ca exemple la pronumele interogativ. . Pronumele relativ "de" este invariabil.cel care. Dintre acestea devin adjective pronominale relative "ce". Pronumele (adjectivele pronominale) relative "cine". 2/ (cine ţine locul autorului acţiunii şi îndeplineşte funcţia de subiect în P2 ) P1 = PP .se referă mai ales la fiinţe.având aceleaşi forme. 2/ ("căreia" ţine locul posesorului de nepot şi are funcţie de atribut pronominal în cazul dativ pentru P2) P1 = PP . P2 = AT (care băiat ?) Pronumele relative compuse au următoarele forme : CAZUL N.număr şi caz."care". 2/ ("cui" ţine locul 21 .ce. Ex."cât". (ce nu mă interesează?) 1 # Atribut pronominal datival : Nu-ţi pot spune / căreia nepot este acest copil. P2 = CD (ce să-mi spui ?) # Atribut pronominal : Întrebarea este 1/ a cărui carte este mai interesantă ? 2/("a cărui" ţine locul posesorului şi îndeplineşte funcţia de atribut pronominal al P2) P1 = PP .număr şi caz cu substantivul determinat cu care stă împreună în subordonată.dar şi la lucruri şi se poate substitui (înlocui) prin "care"("ce"). : Nu ştiu 1/ ce carte ai cumpărat. Ex. ce (care) MASCULIN Singular cel ce (care) celui ce (care) FEMININ Singular ceea ce (care) celei ce (care) Plural cei ce (care) celor ce (care) Plural cele celor FUNCŢIILE SINTACTICE ."ce". şi Ac.care. şi D. Pronumele relative se clasifică în : 1. Pronume relative simple : cine. P2 = PR ( P2 ţine locul numelui predicativ) # Atribut pronominal prepoziţional : Nu mă interesează 1/ de care carte ai cumpărat."cât" atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv.Adjectivele pronominale relative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival. : Băiatul 1/ de l-ai văzut 2/ este colegul meu. P2 = CD ( ce să-mi spui ?) # Complement indirect : Te-am întrebat 1/ cui îi dai cartea.unde leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care apare în frază.

2/( "în vederea căruia" arată scopul pentru care se pregăteşte persoana. 2/ ("lângă cine" arată locul în care se desfăşoară acţiunea. nici unul unii nici unuia unora MASCULIN PLURAL nici nici FEMININ SINGULAR PLURAL nici una unele nici uneia unora nici nici Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin. = nimeni . 2/ ("ca şi cine" arată modul în care cântă persoana. Pronume negative simple : nimic.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de scop pentru P2) P1 = PP .îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pentru P2) P1 = PP .număr şi caz. 2/ ("o dată cu care" arată timpul când s-a desfăşurat acţiunea. Are următoarea clasificare : 1. "nimic" la nume de lucruri .nimeni.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de mod pentru P2) P1=PP . "nici unul" şi "nici una" atât la nume de fiinţe cât şi la cele de lucruri. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) E.persoanei asupra căruia se răsfrânge acţiunea.iar pentru plural.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pentru P2) P1 = PP .ca pronume având formele : CAZUL SINGULAR N.P2 = CD (ce nu ştiu?) # Complement circumstanţial de loc : Mi-a spus 1/ lângă cine s-a oprit. 2. "nimic" este invariabil având formă numai pentru singular. G. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de cauză : Am aflat 1/ din cauza cui a rămas acasă. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de mod : El este persoana 1/ ca şi cine cântă.îndeplineşte funcţia de complement de agent pentru P2)P1 = PP.=nimănui) 3. 2. P2 = CD (ce am aflat ?) # Complement circumstanţial de scop : Nu mi-ai spus 1/ în vederea căruia dintre concursuri te pregăteşti. P2 =CD (ce mi-a spus ?) # Complement circumstanţial de timp : Ea este persoana 1/ o dată cu care a ajuns la piaţă. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi apare în propoziţii negative. şi D. G. P2 = CD (ce te-am întrebat ?) # Complement de agent : Nu ştiu 1/ de cine a fost chemat.are funcţie de complement indirect pentru P2) P1 = PP . 2/ ("de cine" ţine locul autorului real al acţiunii pasive. îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp pentru P2) P1 = PP . "nimeni" are formă numai pentru singular şi flexionează după caz. Dintre acestea "nici unul" şi "nici una" devin adjective pronominale negative pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen. Pronumele negativ "nimeni" se referă la nume de fiinţe. 2/ ("din cauza cui" ţine locul cauzei pentru care a rămas acasă. şi D. şi Ac.(N. Pronume negative compuse : nici unul. "nici unul" are flexiune completă. şi Ac. În privinţa schimbării formei (flexiunii) trebuie reţinute următoarele : 1.nici una.pe cele de 22 .

a deţine etc. (cine n-a venit ?) # Nume predicativ : Stiloul acesta nu este al nimănui. (cui nu-i dau dreptate ?) # Complement de agent : N-are să fie apreciat de nici unul dintre colegi.a poseda.a exista.iar pronumele negativ are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. III. (în ce mod nu e mai deştept?) # Complement circumstanţial de cauză : Accidentul nu s-a întâmplat din cauza nici unuia dintre ei.a trăi.a merge.(nepot cui ?) # Complement direct : N-am văzut pe nimeni dintre ai noştri la teatru. (de către cine ?) # Complement circumstanţial de loc : Să nu te aşezi lângă nici unul dintre ei.acţiunea : a veni. 1. .existenţa : a fi. . (meritele cui ?) # Atribut prepoziţional : Cadoul de la nici unul dintre invitaţi n-a fost atât de frumos ca şi al tău. şi Ac.după cazul la care se află : # Subiect : N-a venit nimeni.a lua.(care cadou ?) # Atribut apoziţional:Elevii.a sta. La cazurile N. (pe cine n-am văzut ?) # Complement indirect : Nu-i dau dreptate nici unuia dintre contestatari.posibilitatea : a putea. .(care elevi ?) # Atribut datival : El nu este nepot nici unuia dintre părinţii mei. (din cauza cui nu s-a întâmplat ?) #Complement circumstanţial de scop:În vederea nici unuia dintre examene nu m-am pregătit atât de mult. .a se afla.la feminin. .nici unii dintre ei .atât ca şi pronume cât şi ca adjectiv pronominal."nimenea". n-a obţinut premiul întâi la olimpiada de fizică. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă : . Adjectivul pronominal negativ are funcţie sintactică de atribut adjectival."nimic".a necesita etc. 23 . (unde să nu te aşezi ?) # Complement circumstanţial de timp : În timpul nici uneia dintre iernile trecute n-a nins atât de mult.posesia : a avea. Pronumele (adjectivul pronominal) negativ "nici unul" se scrie la toate formele în cuvinte separate. (formează predicat nominal cu verbul copulativ) # Atribut pronominal genitival : N-a contestat meritele nici unuia dintre ei.a da. (când n-a nins atât de mult ?) # Complement circumstanţial de mod : Nu e mai deştept decât nici unul dintre noi.necesitatea : a trebui."nimănuia"."nimănui" au şi formele admise "nimica". plural se scrie cu doi de "i".starea : a şedea. 6.a alerga etc.a vieţui etc. (cu ce scop nu m-am pregătit atât de mult ?) OBSERVAŢII : "Nimeni".

a amăgi. a face.dar şi intranzitive. "un articol" = complement direct) B.Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi.a rămâne. . : Trebuie 1/ să respectăm legile.a sosi etc."ce ?"deci nu poate avea compl.a fugi. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive. a se mira. Fostul copil a ajuns om de ispravă. ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor.a părea. VERBELE INTRANZITIVE . : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii. : Bunicul a clătinat uşor din cap.2. ci cu ajutorul altor cuvinte.în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative.4. (verb copulativ) Ex.a vrea (a voi). Verbe nepredicative .neputând forma singure predicatul. (voi = verbul auxiliar "a vrea") Aş fi trecut uşor peste şanţ.:Merg cu maşina la serviciu. Ex.2. (verb copulativ) Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni". toate celelalte. 2/ P1 =PP . (a = verbul auxiliar "a avea") Îmi voi croi drum prin nămeţi. B. Ex.2 VERBELE AUXILIARE .a ieşi.1.a fi.sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ. verb tranzitiv) C.a viziona..2. pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.) După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă ! Ex. direct) Observaţie : Unele verbe. Verbe predicative .nu au înţeles de sine stătător.pot avea complement direct : a da.ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea. Ex.a însemna.a voi etc. (verbul are subiect.a vrea.a şti. (verb intranzitiv) Şi-a adormit copilaşul.a ajunge.2. .a deveni. (aş = verbul auxiliar "a avea" . Ex. a se chema. A.acţiunea făcând-o Maria) C. a hoinări. : El era frumos ca soarele. Ex. B. VERBELE TRANZITIVE .1. : Ieşeam pe uşa casei.au înţeles de sine stătător .cântându-i. (pe cine a adormit ? . P2 = SB C. a diminua.a traduce.a ruga. Ex. fi = verbul auxiliar "a fi").a se strădui.a urca. : Ajunsesem în oraşul natal.a se face.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?".1 VERBELE COPULATIVE .nu pot avea complement direct:a merge. VERBE PERSONALE . direct.formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. VERBE UNIPERSONALE . (ce a tradus ? .a certa.Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol. (verb predicativ) . Mihai ieşise inginer.a se naşte.Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ). EXPRESII VERBALE IMPERSONALE . Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect. (verb predicativ) .a dura.în funcţie de context. precum şi la formarea diatezei pasive.au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă 24 . A. Ex.a se teme."copilaşul"= compl. CLASIFICAREA VERBELOR A. : Fiind obosit a adormit imediat.a se gândi.pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea.a călători etc. : A tradus un articol din limba engleză.a pleca. În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.a îndruma etc.dorinţa : a dori.pot fi tranzitive.a iubi.

acţiuni făcute de păsări. : a sta de veghe (a veghea) . Ex.acţiunea este făcută şi suferită de subiectul gramatical.în frază. Ieri a fost un spectacol la Operă. (diateza reflexivă) C. Câinele lătra neîntrerupt. : a mieuna. a da de gol (a deconspira) . .acordat în gen şi număr cu subiectul.Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei. LOCUŢIUNILE VERBALE .aş fi venit la restaurant.e plăcut etc. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. Se construieşte cu pronume reflexive .e rău. a sta în cumpănă (a ezita) . Ex.e necesar.Pronumele reflexive care însoţesc verbele în conjugare nu au funcţii sintactice.e sigur. (formează diateza pasivă) Dacă mă anunţai. Diateza activă . : Se silea din răsputeri 1/ să-şi aducă aminte adresa fostului coleg.sunt grupuri de cuvinte. Ex.3. ( Ionel = subiect gramatical care face acţiunea ) Ex. C.e adevărat. Ex.a lătra. 2/ (eu =subiect inclus .e inutil.e util.5.a răsări.De cele mai multe ori. Diateza pasivă .a apune.) Ex. 2/ (el.e uşor. (îmi pare bine = mă bucur) VALORILE VERBULUI "A FI" .Diateza pasivă se formează cu verbul auxiliar "a fi" şi participiul verbului de conjugat. : Geamul fusese spart de vânt . propoziţii subordonate subiective ! C. După aceste expresii verbale urmează.e de mirare. .a behăi etc. (geamul = subiect. în cazurile dativ şi acuzativ. a lua cunoştinţă(a afla) . . (formează condiţionalul perfect) DIATEZELE VERBULUI Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical. Ex. Ex. Diateza reflexivă .fiind folosite doar ca semn gramatical al diatezei reflexive.suferă acţiunea făcută "de vânt" = complement de agent) ATENŢIE:Nu trebuie să se confunde un verb la diateza pasivă cu un predicat nominal format din verbul copulativ"a fi" şi un nume predicativ exprimat printr-un verb la participiu. forma neaccentuată . cu înţeles unitar.verbele la diateza pasivă sunt însoţite de un complement de agent. : I-am lăsat 1/ să cânte în cor. (a fost =a avut loc) . Tata este inginer .a necheza. VERBELE IMPERSONALE . : Tu te temi de umbra ta. : Pisica mieuna prelung.Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă.animale sau plante.Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva. . a băga de seamă (a observa) . a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc. ce au valoarea unui verb.el = subiecte subînţelese) . În general în cadrul construcţiei : e bine. : Ţăranul a fost silit să muncească pentru alţii.a se părea etc. 25 . e lesne. : Ionel a plecat la piaţă. A. Ex. . ei = subiect subînţeles) B.acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui. Ex.a se cuveni.(acesta arată de către cine este făcută acţiunea suferită de subiectul gramatical.(este =costă).acţiunea este făcută de subiectul gramatical.

Modul condiţional .imperfect-acţiune petrecută în trecut. perfect compus . Viitor .acţiune trecută terminată înaintea altei acţiuni trecute : citisem. 26 .am cântat.:Copacii sunt tăiaţi.cântam.dar terminată înaintea altei acţiuni viitoare : voi fi citit .acţiunea a făcut-o cineva !) Cele două tipuri de predicate pot fi recunoscute prin posibilitatea sau imposibilitatea de a adăuga un complement de agent. condiţionată .Are două timpuri : .scriam. aş vedea .Ex.cântai. perfectul simplu . MODURILE VERBELOR Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea : reală .văzusem. Este singurul mod care are toate timpurile posibile : Prezent . Trecut.Prezent : să citesc .am scris. Viitorul se formează din verbul auxiliar "a vrea" şi forma de infinitiv a verbului conjugat. Este necesar ca în analiza predicatelor exprimate prin verbe să avem mereu în vedere diateza verbelor. aş fi cântat .arată o acţiune sigură . pe când predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă poate primi complement de agent.arată o acţiune dorită sau condiţionată. 3.cânt. perfect : aş fi citit . reală.optativ .Prezent : aş citi . Predicatul nominal (verb copulativ şi nume predicativ la participiu) nu poate primi complement de agent. să văd . . (predicat nominal.scrisei. să fi văzut . Are două timpuri : . Se formează din viitorul verbului auxiliar "a fi" şi participiul invariabil al verbului conjugat.voi vedea.acţiune reală realizată în momentul vorbirii : citesc. aş fi scris . realizabilă .arată o acţiune posibilă .acţiune petrecută după momentul vorbirii. . să fi scris . dorită . mai mult ca perfect . scrisesem. posibilă . să fi cântat .voi cânta.văzui. perfect : să fi citit . aş scrie .citi-voi. exprimat prin verb la diateza pasivă .văd.Trecut .acţiune trecută şi terminată de curând : citii. Trecut .cântasem. să cânt . E un mod compus. aş fi văzut .construindu-se prin verbul auxiliar "a avea" şi infinitiv (la timpul prezent) sau din condiţionalul prezent al verbului auxiliar "a fi"şi participiu (timpul trecut-perfect). voi fi scris . aş cânta . Se construieşte cu conjuncţia "să".am văzut.scriu. 2.Trecut . acţiunea nu este făcută de cineva anume. Observaţie . Trecut .vedeam. (predicat verbal. Modul conjunctiv . poruncită . Trecut . Viitor anterior . voi fi văzut .acţiune ce se petrece după momentul vorbirii : voi citi.) Ex. să scriu .dar neterminată în momentul la care se referă vorbitorul : citeam.Perfectul compus şi viitorul au şi forme inverse : citit-am.acţiune trecută şi terminată : am citit.voi scrie. I. voi fi cântat . Perfectul compus se formează din verbul auxiliar "a avea" şi participiul invariabil al verbului conjugat. : Copacii sunt înverziţi. Modul Indicativ .

am coborât. nu scrieţi !.terminaţia "i" : a citi.a călca.condiţional-optativ.a opri.a auzi. .Adverbială : Se exprima desluşit .terminaţia "î" : a hotărî.a fi scris.plecând.citiţi!.conjunctiv.timpul prezent:citeşte!. . (ce fel de căi ?) Zilele-i erau sfârşite .a omorî.aş fi coborât. Intră în structura următoarelor forme verbale compuse : . nu scrie !.a ofta.scriind etc. duce-te-ai .voi fi scris.a urî.unde se acordă cu subiectul în număr şi gen. Are şi formă negativă :nu citi !.arată o însuşire a zilelor) Alte valori morfologice : . .a spune. Copacul este udat . După terminaţia infinitivului.a plăcea.Conţine rădăcina verbului de la care se formează timpurile şi modurile. . : Floarea este udată .am scris.a dori.să fi scris. .culegând.voi fi coborât.indicativ .a tăcea.terminaţia "a" : a lăsa. CONJUGAREA a IV-a . o poruncă . Modul imperativ . .Substantivală : Rănitul este dus la spital . viitor anterior : voi fi trecut.să fi dat. Ex. În afara conjugării modul participiu dobândeşte valoare adjectivală . Copacii sunt udaţi .a zice etc.a fi coborât. (nume predicativ .aş fi văzut. . Modul participiu . FOARTE IMPORTANT:Verbele aflate la un mod personal nu au decât funcţia sintactică de predicat (verbal sau nominal). .a şedea.aş fi dat.a pleca.a tăbărî.să fi văzut.aş fi scris.a ocărî etc.optativ poate avea şi forme inverse : vedea-i-aş . perfect : să fi trecut.terminaţia "e" : a scrie.perfect : aş fi trecut.a vedea etc.a muri etc. CONJUGAREA a III-a . perfect compus : am trecut.am văzut.să fi coborât. vezi!.voi fi dat. Modul gerunziu . Florile sunt udate . cântă !. .Are doar persoana a II-a.arată o împrejurare în care se desfăşoară o acţiune . CONJUGAREA a II-a . (de către cineva) . (cum se exprima ?) . nu citiţi !.am dat.voi fi văzut. II.arată un îndemn . . Modul infinitiv .a cere.indicativ .numărul singular şi plural. (cine era dus ? . MODURILE NEPERSONALE ( NEPREDICATIVE ) Sunt moduri a căror formă nu se schimbă după persoană.indică numele acţiunii sau al stării. Nu au funcţie sintactică de predicat ! 1. Ex.Observaţie : Modul condiţional . 2. Modul participiu intră în structura diatezei pasive. 4.acţiune trecută.scrieţi !.a coborî.Se formează cu sufixele gramaticale : "ând" şi "ind" : dând. Observaţie : Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume neaccentuate 27 . verbele se clasifică în patru conjugări : CONJUGAREA I .infinitiv.a fi văzut. . : A parcurs căi bătătorite .terminaţia "ea" : a avea.citind.a duce.Prezintă caracteristicile conjugării.a face.a iubi.a spera etc. scrie!.perfect : a fi trecut. nu cânta !.a privi. valoare primită prin articulare) 3.a fi dat.a alunga.vedeţi!.nu cântaţi !.cântaţi !.

(exceptându-l pe "o") .nicăieri etc. ( ce este simplu ? . Modul supin .infinitiv) . (când să gândeşti ? .altfel. (cu ce scop au plecat ? .Adverbe de loc : acolo.Nume predicativ : Romanul e de citit .gerunziu ) .simple : mereu.. a unei stări sau a unei însuşiri.supin) .Atribut verbal : Tema de scris era foarte dificilă.acordându-se cu substantivul .degeaba etc. adverbele sunt de trei feluri : . (care valuri ? .după cules. (de ce m-am plictisit ? . precum şi împrejurarea în care se petrece o acţiune.niciodată. petrecându-vă etc.dincoace.atunci. ( ce am auzit ? .Complement circumstanţial de loc (foarte rar) : A trecut pe la scăldat .Complement direct : Am auzit ţipând .reprezintă numele acţiunii sau scopul acesteia. : Valuri spumegânde se loveau de ţărm. văzându- i.gerunziu) .bine.infinitiv ) .gerunziu ) .să urce ! " ( Gala Galaction ) PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb. 1.supin ) . (când ? . primesc la sfârşit vocala "u" : cunoscându-mă.un adjectiv sau un alt adverb şi exprimă caracteristica unei acţiuni.(din ce cauză ? .afară.aşa.Complement circumstanţial de cauză : Plouând prea tare. (pe unde a trecut ?.când etc.unde.atribut adjectival ) 4.de la scăldat etc.Complement circumstanţial de scop : Au plecat la cules de mure.cât. ADVERBUL 28 . . Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie : de spus. După formă.sus. Uneori acest mod este folosit cu valoare adjectivală.Complement indirect : M-am plictisit aşteptând .Complement circumstanţial de mod : Mergeau legănându-se.Subiect : E simplu a vorbi în numele altora.aproape. cum ? ) Felurile adverbelor : a. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE : .oricum.supin) VALORILE STILISTICE ALE VERBULUI : Personificarea : "În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume.dincolo.gerunziu) .aici. III. După înţeles. 7.pentru învăţat..la prăşit. (arată însuşirea romanului supin ) . (cum mergeau ? . : Niciodată nu şedea degeaba . Ex.aproape.adverbele pot fi : .s-au inundat străzile. b." ( Mihai Eminescu ) Repetiţia : "Mai bine să urce. Ex.Complement circumstanţial de timp:Înainte de a vorbi gândeşte de trei ori.compuse : întotdeauna. cerându-le.unde. ( care temă ? .

Gradul "Comparativ de inferioritate : mai puţin sus.Gradul "Comparativ de egalitate" : la fel de sus.în veci. şi. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR ¤ Complement circumstanţial de loc : Bunicii mei locuiesc departe . (adverb de mod .care împreună au valoarea unui adverb : de-a valma. 2/ (adverbul de mod "probabil" îndeplineşte funcţia de nume predicativ el putând primi verbul copulativ "a fi".care tren ?) A părăsit rapid peronul. .odată.:E uşor 1/ să desenezi.ieri.Gradul "Superlativ relativ de inferioritate" : cel mai puţin sus. Observaţii : Există adverbe provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale .de-a pururea.de jur împrejur etc. / P1 = PP .cum a părăsit ?) Există adverbe formate prin derivare cu sufixe : târâş. sus . Ortografia adverbelor Adverbele compuse pot fi scrise : .niciodată.actualmente etc. ceea ce duce la ezitări în abordarea funcţiei sintactice : numai. Ex. Ex.pieptiş.cu liniuţă (cratimă) : după-amiază.poate.bine. P2 = SB Ex. .parcă. . . "uşor") P1 = PP .prea sus.bineînţeles.tot atât de devreme. predicatul nominal ar fi "este probabil")P1=PP . Valorile stilistice ale adverbului 29 .fireşte. prea.expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ "a fi" şi adverbul de mod. suus. Locuţiunile adverbiale .oricum. barem. .(formează predicat nominal împreună cu verbul copulativ "a fi") Unele adverbe au conţinutul semantic foarte slăbit. Ex. .cum etc. doar.niciunde etc.negreşit.legate (contopite) : întotdeauna.cel mai puţin devreme. 2/ P1 = PP .sunt grupuri de cuvinte. .desigur. : Trenul rapid a plecat din gară. .Adverbe de timp : acum. : Pesemne 1/ că l-a supărat cineva.foarte devreme.cu funcţie de nume predicativ.sus..când.mereu.cel mai devreme. (adjectiv . devreeeme.Gradul "Superlativ relativ de superioritate" : cel mai sus. Alte adverbe au un rol de nume predicativ într-o expresie verbală impersonală sau îndeplinesc funcţia de nume predicativ putând primi verbul copulativ "a fi".mai devreme. P2 = SB 1 2 Desigur / că toţi te vor ajuta.Gradul "Pozitiv" : sus. cam.demult.devreme.devreme etc. (unde locuiesc ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Şirul de oameni înainta greu . (când mi-a spus ?) ¤ Atribut prepoziţional adverbial : M-a surprins sosirea lor pe neaşteptate . Observaţii: Există adverbe care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal(adverbe predicative) : pesemne.prea devreme. (cum înainta ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : Cândva mi-a spus o poveste.Gradul "Superlativ absolut" : foarte sus.Adverbe de mod : agale.mai puţin devreme.Gradul "Comparativ de superioritate" : mai sus.zi de zi.P2= SB. P2 = SB După acest gen de adverbe urmează o propoziţie subordonată subiectivă ( SB ).astfel.astă-vară etc.cu înţeles unitar. devreme. GRADELE DE COMPARAŢIE Mijloacele prin care se formează gradele de comparaţie ale adverbelor sunt aceleaşi cu cele folosite la adjective. mai. devreme. : Probabil 1/ că lucrurile vor rămâne neschimbate. (care sosire a lor ?) ¤ Nume predicativ :Astfel erau colegii din clasele primare. . 2/ ("e uşor".

Ex. lângă. Ex. de către.pentru. după.leagă complementul de loc "munţilor" de verbul. (unde au trecut ? .împrejurul.forma neaccentuată. Ex. de loc exprimat prin adv. : Materia a fost parcursă conform programei .Cazul acuzativ : cu.asemeni.de-a latul. Ex. înspre.(unde se află terenul de sport ?-"în spatele şcolii = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv comun în cazul genitiv.de către. Ex..aidoma.caz D. Ex.de-a lungul. la." (Mihai Eminescu) III.în spatele.dinspre. de peste etc.de. (unde se zărea ? .către. din.Prepoziţii simple : cu.în jurul etc.în loc de. de. către.Cazul genitiv : deasupra..în dosul.fără.în faţa.la.împotriva. : În spatele şcolii se află terenul de sport. dinspre. 8. precedat de prepoziţia "pe lângă") 30 .de pe."pe lângă muzeu" = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv în cazul acuzativ. : Ei mergeau către sud.contrar.deasupra.graţie. Cazurile în care se folosesc prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : .spre.de-a curmezişul. despre. afară de.dedesubtul.afară de. circumst.mai departe. în (la) stânga.precedat de locuţiunea prepoziţională "în spatele") . de pe.în urma.înlăuntrul. de (pe) lângă.pe lângă. Observaţie : Există prepoziţii provenite din adverbe.precedat de prepoziţia "conform") Observaţie : Cazul dativ poate folosi prepoziţiile genitivului în faţa unor pronume. ("deasupra"= prepoziţie.în (la) dreapta. 1.de pe la."înainte-ne" = complement circumstanţial de loc exprimat prin pronume personal.care au valoarea unei prepoziţii. pe sub.fără de. spre."ridicaseră") LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar. Mai încet.în josul. : Înainte-ne se zărea marea.Cazul dativ : datorită. Clasificarea prepoziţiilor .tot mai încet .cu excepţia.asupra. Ex.în vârful.despre.. (în ce mod a fost parcursă ? -"conform programei" = complement circumstanţial de mod exprimat prin substantiv în cazul dativ.Prepoziţii compuse : de la. Ex. faţă de. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"].pe etc.în timpul.mulţumită. : Au trecut pe lângă muzeu .în caz de.# Epitet : "Zboară şoimeşte . de loc). : Norii se ridicaseră deasupra munţilor. (unde se vedea cerul ?"deasupra"=compl.în locul. în loc de.contra. precedat de prepoziţia "înainte" specifică cazului G.) .:Deasupra se vedea cerul.potrivit." (George Coşbuc) # Repetiţie : "Mai departe. : faţă de.pe sub. prin.formă neaccentuată.. în. PREPOZIŢIA Prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină. înaintea.contra. .cu funcţie de predicat verbal.în afara.conform.

: Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia. (leagă două atribute adjectivale) . 2/ (două propoziţii principale) Ex.cu toate că etc.sau.măcar că.dar.cât timp.fie (disjunctive).poate fi înlocuit cu conjuncţia "dacă") Ex. 2/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei.în cazul nostru principală) Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite 31 . : Taci tu .deoarece. Ex.să.căci. . (leagă două nume predicative) Ex.din moment ce. : Urcau pe scările de piatră.leagă complementul circumstanţial de loc "pe scările" cu atributul substantival "piatră") Ex.dacă. După funcţia pe care o au.chiar dacă. : pentru că. : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi.în timp ce. ci şi. 9. ("de" = prepoziţie .că.nici (copulative).OBSERVAŢIE : Prepoziţia "de" poate avea şi alte valori morfologice.introduce o propoziţie subordonată condiţională. întrucât. Ex. 3/ (două propoziţii subordonate subiective) Ex.două părţi de propoziţie de acelaşi fel.ori.sau. 1.iar. Ex. (leagă două complemente circumstanţiale de loc) Ex. : Nu sta.) LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte.care împreună au valoarea unei conjuncţii. de . : să.fie. Ex. deci. : Nu tăia pomul din rădăcină 1/ ca să cadă 2/ şi să-i culegi rodul.conjuncţii compuse : ca să.ori.ci (adversative). Ex. ("de" = conjuncţie subordonatoare.două propoziţii de acelaşi fel. După formă.fiindcă. 1/ că-ţi stă norocul. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş.măcar să.dar. încât.conjuncţiile pot fi : 1.cu înţeles unitar.de.conjuncţii simple : şi.deşi. 1/ ca să vorbesc eu.ci. Conjuncţii coordonatoare : şi. ("de" = "pe care" = pronume relativ) Ex. deoarece.însă. Ex. CLASIFICAREA CONJUNCŢIILOR a.) Ex. 1/ deci învaţă.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte.încât etc. : Romanul de-l citii. fiindcă.conjuncţiile sunt : . : În vacanţă mergem la munte sau la mare." (leagă două subiecte) Ex.ca. CONJUNCŢIA Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii.mi-a plăcut mult. : Îmi place 1/ să-l privesc 2/ şi să-l ascult. : Apoi. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.pe măsură ce. : Eşti elev.de. aşa e lumea ! ("de" = interjecţie) III. 2/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop. Ex. 3/ (două circumstanţiale de scop) 2.răspunde. b. Aceste conjuncţii pot lega : . : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa.ca să.aşadar (conclusive). : De ştii.

condiţională şi consecutivă se pune virgulă.tipuri de subordonate : a. (adverb de timp) III. : Vorbeşte şi nenea Ion. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce.trosc ! (ce am auzit ?) ¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?) ¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş. (-şi = îşi = pronume reflexiv) Ex. INTERJECŢIA Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : .de vreme ce. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât.că şi el e om. e.Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare copulative sau disjunctive.fie că.imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga .o poruncă : hai . : Cum a auzit gălăgie.fâş"=subiect) PUNCTUAŢIA : Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei. piu ! piu ! . . .întrucât.Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice.cu toate că. nani . . aoleu .Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă. : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi.exprimă un mod de adresare : măi .pentru că. c.deoarece. 32 . stop .chiar de. . (în ce mod mergea ?) ¤ Complement direct : Am auzit : trosc. fă . trosc .încât să. FUNCŢIILE SINTACTICE : ¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G. . Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci. d.de câte ori.a şi ieşit din casă.cirip .măcar de.ia.ca să.cât timp. Observaţie : Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice : Ex.dacă acestea se repetă. aş . măcar să.chiar dacă. haide .de. Punctuaţia : .iacă.chit că. . Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că.Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată.fâş ! ("se auzea" =verb impersonal.boca . mă . bre . 1. 10.din moment ce.că. marş . na .o stare sufletească : of .Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză.concesivă. (adverb de mod) Ex. vai . cucurigu .Coşbuc) (ce să facă ?) ¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi") ¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca."fâş.dacă.chiar să.ceea ce le permite să introducă o varietate de propoziţii subordonate : să. b. bâlbâdâc . .fiindcă. cirip .

: Marcel vine cu trenul.P2 =PP. (interjecţie + PV + S) Dani. Ex. Ex.raport de subordonare P1 = SB . ( S + A + A + PV + C + C) 2. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat : a) Propoziţii afirmative Ex.tu ai scris ? (subst. dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ.alcătuite numai din părţi principale de propoziţie.Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat.conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare. SINTAXA Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii ( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) . : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă. OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care.s-a supărat bunica. P2 = PP .Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei. 2. .atributul şi complementul. CLASIFICARE : 1. : Cine umblă pe toate drumurile 1/ nu ajunge nicăieri. unele adverbe sau interjecţii. După structură : a) Propoziţii simple . : Gândeşte întâi 1/ şi apoi vorbeşte. III. "Da. SINTAXA PROPOZIŢIEI Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat. Ex.Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare).pe lângă subiect şi predicat. OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului. 2. : Ei. OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul. : . 2/ .raport de coordonare P1 = PP . b) Propoziţii negative Ex. 1. conţin şi alte cuvinte. III.propoziţia nu este negativă ! 33 .subiectul.Da. 2/ . : Marcel nu vine cu trenul. Ex. care constituie răspunsuri la întrebări. Ex. ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie.Ai adus cartea cea nouă ? ." = propoziţie simplă neanalizabilă. Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie . la vocativ + S + PV) b) Propoziţii dezvoltate .

formulează o întrebare.pot exprima o stare sufletească. P2 = PP.ce este şi cum este subiectul. Ex. 2/ P1 = PP . : "Cât de fumoasă te-ai gătit.cât şi cele interogative.Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă.tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă) Ex. : Cel pe care îl aşteptai 1/ a sosit de la Bucureşti aseară. 2/ (cine va fi dus la spital ? .depind de o altă propoziţie (regentă).regentă pentru P2 = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P3 = CS (cu ce scop să-mi spui ?) P3 este regentă pentru P4 = CD (ce să-ţi spun ?) În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară . Având o intonaţie exclamativă. După înţeles. Ex. 1. 2/ P1 = PP .ele se numesc propoziţii exclamative ."şanţul"-care şanţ ?) Ex.comunică o constatare. (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex. : Marcel ar veni cu trenul. 4/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . : Sare peste şanţul 1/ care era adânc. 2. : A sosit de la Bucureşti aseară. Ex. Ex. : Marcel vine cu trenul. Naturo.ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă) 4. 2/ P1 = PP .propoziţiile sunt : a) Propoziţii enunţiative . : Ştie el 1/ unde doarme vulpea. Predicatele pot fi de două feluri : 34 . : .cât şi propoziţiile secundare (subordonate). P2 = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?) Ex. Ex.3.au înţeles de sine stătător. : Vine Marcel cu trenul ? OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative. : Îţi sunt zilele numărate.dezvoltată) . b) Propoziţii secundare (subordonate) . : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă) b) Propoziţii interogative . Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale. Ex. PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face. : Trebuie 1/ să plece în zori. Ex. P2 = PP OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă. După scopul comunicării.spunem că P2 este regenta lui P1) P1 = SB . (propoziţie neanalizabilă) III. : Fii 1/ după cum te arată chipul. P2 = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?) Ex. 2/ P1 = SB (cine a sosit ?) . acest termen impune felul subordonatei.propoziţiile sunt : a) Propoziţii principale . : Cel ce este rănit 1/ va fi dus la spital. Ex. : Spune-mi 1/ cu cine te însoţeşti 2/ ca să-ţi spun 3/ cine eşti.Da. Ex. (propoziţie enunţiativă optativă) Ex. 1. P2 = PR (determină verbul copulativ "fii") În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate). P2 = AT (determină subst.deoarece adresăm întrebarea lui P2 pentru a răspunde cu P1.

a rămâne (când arată că subiectul va avea sau va păstra aceeaşi caracteristică).a însemna (când nu se poate înlocui cu "a face un semn".atribuie subiectului o identitate sau o însuşire şi arată cine este. ¤ Interjecţii predicative Ex.a se afla. Predicatul nominal este alcătuit din : a) Verb copulativ b) Nume predicativ a. a se găsi.senzaţii.desigur.A.mi-e dor. : Iată un om cu scaun la cap !.poate. B.ce a devenit ?.Verbul copulativ "a fi" formează predicat verbal când este sinonim cu verbele :a exista. (Maria = subiect .cum este sau ce este subiectul. : Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. : Merele sunt în coşuri viu colorate. a se preface .în expresii verbale impersonale) . elevă = nume predicativ) VERBELE COPULATIVE sunt: a fi. Ex. (diateza reflexivă) Ex.verbul "a fi" este predicat verbal. b.negreşit. : Haideţi la spectacol !."a veni pe lume"). fără îndoială.a costa.a proveni. a se numi . : S-ar cuveni să fie dat în seama bunicilor. : Maria este elevă. ce este ? şi cum este ? adresate subiectului.(diateza pasivă) ¤ Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative : pesemne.ca să fi respectat la rândul tău.De asemenea şi pronumele interogativ care intră în componenţa întrebării îşi poate schimba forma în funcţie de cazul la care se află numele predicativ : pentru cine este ? ." (M. Ex. Ex.a ajunge (când se înlocuieşte cu "a deveni"). este = verb copulativ . sete = subiect Acordul predicatului verbal cu subiectul se face în număr şi persoană. (diateza reflexivă. a se chema . : Au venit sălbaticii să împace domesticii.a deveni.diateza activă) Ex. (este = costă) . Ex.a dura.cum părea ?. : "Mi-e sete de repaos.atribuie subiectului o acţiune sau o stare. OBSERVAŢII : .a ieşi ( când se înlocuieşte cu "a deveni").. VERBELE COPULATIVE -sunt instrumente gramaticale care au un înţeles de sine stătător şi fac legătura dintre numele predicativ şi subiect.e frig.fără doar şi poate. a părea (când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca aparentă sau impersonal.bineînţeles. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine este ? .iar substantivul (care exprimă stări sufleteşti.a se face (când se înlocuieşte cu "a deveni"). : O carte este douăzeci de mii de lei.fenomene naturale) are funcţie sintactică de subiect.Eminescu) e = predicat verbal . diateza pasivă) ¤ Locuţiune verbală la un mod personal Ex. al cui este ? etc.În construcţii de genul : mi-e sete. (diateza activă .fireşte. ("stă" arată starea şi "fumează" arată acţiunea) Predicatul verbal este exprimat prin : ¤ Verb predicativ la un mod personal : Ex. PREDICATUL VERBAL . Ex. (sunt = se află) Ex.e vară etc. (diateza activă) Ex.a avea loc. Ex."a marca printr-un semn").Verbul copulativ "a fi" poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ : ce a fost ?. NUMELE PREDICATIV este partea esenţială sau elementul de bază al predicatului 35 . : Respectă-i pe ceilalţi. : Adu-ţi aminte că într-o zi vei da socoteală pentru faptele tale. PREDICATUL NOMINAL . a se naşte (când nu are înţelesul de "a căpăta viaţă".a se întâmpla. : Poate că nu a sădit în viaţa lui o floare. : Bunicul stă pe scaun şi fumează .

"Mariei" = subst.Masculin plural. : Lucrarea a fost confrom planului. : Maria este a doua. : Băieţii şi fata sunt prieteni buni.în cazul nominativ.propriu.la orice grad de comparaţie.) Ex. . ( "al tuturor" = pronume nehotărât.dacă subiectele sunt nume de fiinţă de genuri diferite. ("cea mai harnică" = adjectiv.) Ex. G.caz Ac. Ex. şi Ac.participiu şi gerunziu.Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen. Nume predicativ simplu .comun. : Câmpia este înverzită. caz D. : Harnici sunt băieţii.caz N.ascultătoare şi bună la inimă. : Ea este altfel. "planului" = subst.caz N. .Numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat dacă termenii subiectului multiplu sunt de genuri diferite la plural. ( "vai" = interjecţie ) Unele verbe copulative pot avea nume predicativ multiplu. : Poezia este de memorat. ("pentru" = prepoziţie . : Bujorii şi lalelele sunt plăcut mirositoare. şi Ac.caz G. . : Caietele sunt ale Mariei. : Este vai de ei.) Ex. .. Ex. ( "acesta" = pronume demonstrativ de apropiere. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv. Ex.numele predicativ ia forma acestuia. : Meritul este al tuturor. ("de memorat" = verb la modul supin) Ex. Ex. : Maria este harnică şi silitoare.) ¤ Adjectiv propriu-zis. ("elevă" = subst. ( "înverzită" = verb la modul participiu) ¤ Adverb sau locuţiune adverbială. Există situaţii când verbul copulativ sau numele predicativ se pot subînţelege.) Ex. Când predicatul nominal este exprimat prin verb copulaztiv căruia îi urmează o propoziţie 36 . "şi" = conjuncţie coordonatoare . ("ale" = articol posesiv . Nume predicativ multiplu . : Fata moşneagului era cuminte. Ex.frumoasă.dacă subiectele sunt nume de genuri diferite. : Maria este cea mai harnică. ("a celor doi" = numeral cardinal. Ex. "mama" = subst. D. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) 2. : Propunerea este a celor doi. Ex.supin.comun.număr şi persoană. Ex.număr şi caz dacă este exprimat prin adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare adjectivală (flexibilă).genitiv (cu sau fără prepoziţie). : Vasile şi Irina sunt colegi de bancă.D.) ¤ Pronume de orice fel. Ex. Ex. : Maria este harnică. : Florile sunt pentru mama.) Ex.) ¤ Verb la modurile infinitiv. Numele predicativ este de două feluri : 1.Dacă un termen al subiectului este la masculin plural.caz N.comun.acuzativ (cu prepoziţie) şi dativ (cu prepoziţie) Ex. OBSERVAŢII : Verbul copulativ se acordă cu subiectul în gen.caz G. : Maria este elevă. Ex.în cazurile N. ("conform" = prepoziţie .. Ex.exprimat printr-o singură parte de vorbire. Ex. : Trandafirul şi garoafa sunt parfumate.exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele.numele predicativ va avea următoarele forme : .G.caz N. : Colegul meu este acesta. ("altfel" = adverb de mod) ¤ Interjecţie Ex.. Dacă în propoziţie există un subiect multiplu.dar mai harnice fetele. "silitoare" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) Numele predicativ se exprimă prin : ¤ Substantiv comun sau propriu în cazurile nominativ.Feminin plural. ) ¤ Numeral în cazurile N.nominal prin care se identifică sau se califică subiectul.caz G. .grad de comparaţie superlativ relativ de superioritate. ("a doua" = numeral ordinal.

2/ P1 = PP ("este" = predicat nominal incomplet) .construcţie relativ infinitivală) II. Subiect multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a. : Dan.acestea se pun între virgule. : Ziua era posomorâtă. Ex.ţine locul numelui predicativ "învăţătura") PUNCTUAŢIA ŞI TOPICA NUMELUI PREDICATIV . fraţii şi surorile te-au condus la gară. (ce se vede ? . Învăţaţi o poezie.Numele predicativ nu se desparte prin virgulă de verbul copulativ. : N-are cine mă îngriji .(cele patru subiecte sunt grupate două câte două cu ajutorul conjuncţiei "şi". Înveţi o poezie.Dacă între numele predicativ şi verbul copulativ sunt adverbe de mod.") c. : Mergeau la plimbare. Ex.nu indică precis persoana care face acţiunea. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine ? . : Maria este elevă. : El şi Maria sunt colegi de bancă. singular sau plural. P2 = PP 4. : Învăţ o poezie. Subiect multiplu propriu-zis Ex.de obicei. (eu) . : Maria citeşte 1/ şi scrie. Subiectul simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire) Ex. (subiect subînţeles datorită formei pe care o are predicatul . 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles "Maria") Ex. 2. Ex. despre cine ? . Ex.subordonată predicativă care ţine locul numelui predicativ. 1. 2/ P1 = SB (cine este bine instruit ?) .exprimat printr-o propoziţie subordonată subiectivă care ţine locul subiectului.este exprimat. despre ce ? CLASIFICARE I. : Hotărârea lui este 1/ să înveţe. Subiect neexprimat nedeterminat . . : Vasile sau Maria este elev ? (se face o alegere între două sau mai multe subiecte posibile) 3. : Cel care învaţă 1/ este bine instruit.se numeşte predicat nominal insuficient (incomplet). : Mama şi tata . Ex. . evident . Subiect disjunctiv Ex. : În depărtare se vede licărind o lumină. SUBIECTUL EXPRIMAT (apare în propoziţie) 1.exprimat prin construcţii absolute infinitivale şi gerunziale şi prin construcţii relativ infinitivale. Subiect multiplu grupat Ex. Ex.Vasile şi Petre fac parte din echipa de fotbal a şcolii.este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie sintactică de predicat. Subiect neexprimat inclus . 2. (noi) . Învăţăm o poezie.construcţie absolut gerunzială) Ex. 1. (tu) . 2.într-o propoziţie anterioară şi se subînţelege subiectul respectiv sau un pronume personal la persoana a III-a . Subiect dezvoltat . (element de coordonare este conjuncţia "şi") Ex.Între grupări apare semnul de coordonare ". Ex.(elemente de coordonare sunt semnul de punctuaţie ".rece şi ploioasă. .putând fi 37 . aceeaşi. : Maria merge la şcoală. III.Termenii unui nume predicativ multiplu se leagă prin virgulă sau conjuncţii coordonatoare.nu apare în propoziţii. : Ora întâlnirii a rămas ." şi conjuncţia "şi") b. (ce n-are ? . P2 = PR ("să înveţe" . SUBIECT NEEXPRIMAT . (voi) 3. Ex. SUBIECTUL Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată de un nume predicativ. Subiect neexprimat subînţeles . Câinii latră prelung. Subiect propoziţional . ce ? ."ei") 2.

: Pe banca a treia se aflau nişte caiete. : Îşi povestea peripeţiile cui dorea să-l asculte.ai. Ex. (ce fel de mână ?) ¤ Adjectiv pronominal Ex.un pronume sau un numeral.număr şi caz cu substantivul determinat. (ce fel de creangă ?) ¤ Gerunziu cu valoare adjectivală Ex. 1. (ce se auzea ? . P3 = CD (ce să urmăreşti ?) ."cirip-cirip !" = interjecţie) Subiectul poate fi întâlnit . : Doi pleacă la munte.caz Ac. compus. . : Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504. ( ce se aude ? "cântând" = verb la modul gerunziu. : Scria în ziare. : Spunea la radio. al cui timp ?) ¤ Numeral cu valoare adjectivală Ex.caz G. : Leneşul doarme mult. (cineva spunea) 4. şi în cazurile dativ. rar .Termenii unui subiect multiplu se despart prin virgulă.deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia nu are subiect.(cine a fost ? subst. al (a) câtelea (câta) ? În funcţie de partea de vorbire din care provine. : A plouat şi fulgerat toată ziua. (cine au plecat ? . (cine a luat premiul ? . : Afară plouă. Ex. Ex. : Se auzea cirip-cirip !.) După verbe şi expresii verbale impersonale urmează propoziţii subordonate subiective ! Ex.se acordă în gen. al (a.înlocuit cu pronumele nehotărât "cineva") Ex. ( cine pleacă ? "doi" = numeral cardinal propriu-zis) ¤ Verb la moduri impersonale (nepredicative) Ex. P2 = SB (urmează după un verb impersonal) .(cine dorea să-l asculte ?. SUBIECTUL POATE FI EXPRIMAT PRIN URMĂTOARELE PĂRŢI DE VORBIRE : ¤ Substantiv comun sau propriu.caz D.Se izolează prin virgule cuvintele intercalate între subiect şi predicat. (care miel ?) ¤ Participiu cu valoare adjectivală Ex. : Ai lui nu s-au prezentat la şedinţă.genitiv sau acuzativ. : A îndreptat spre noi o mână tremurândă. Poate fi exprimat prin : ¤ Adjectiv propriu-zis Ex. . (cine nu s-au prezentat ? . : O creangă ruptă nu mai înverzeşte. Atribut adjectival . 3/ P1 = PP . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE :care ? . câţi ? . III. câte ? . 3. : L-am cunoscut pe care a luat premiul.nu se poate exprima. : Trebuie 1/ să urmăreşti 2/ ce spun alţii.dacă nu sunt legaţi prin conjuncţii coordonatoare. ) ¤ Interjecţie Ex. în cazul nominativ) ¤ Locuţiune substantivală în cazul nominativ.ale) cui . (care lucru ? . (ce te copleşeau ?) ¤ Adjectiv substantivizat (articulat) în cazul nominativ. : Aducerile aminte te copleşeau. : Ai mei au plecat în excursie. (a câta bancă ?) 38 . (cineva scria) Ex. 2.propriu."ai mei" = pronume posesiv) ¤ Numeral în cazul nominativ Ex. : Mielul blând suge la două oi.) Ex. (cine doarme mult ?) ¤ Pronume de orice fel (cu excepţia pronumelui reflexiv) în cazul nominativ. : Se aude cântând. Ex. Subiect neexprimat inexprimabil . ATRIBUTUL Atributul este o parte secundară de propoziţie care determină un substantiv.simplu sau compus în cazul nominativ. Ex.atributul poate fi : 1. ce fel de ? .) Ex. : Orice lucru este bun la timpul său . Ex. cât ? .Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat. Ex.

:Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. : Are o plăcere deosebită de a fugi .El-Zorab) ( care Raira ?) c. : Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihail Sadoveanu. Atribut adverbial Ex. (al cui gust ?) b.Atributul apoziţional (apoziţia) poate fi : . (ce fel de plăcere deosebită ?) ¤ Gerunziu. 1.) d. Ex. i-a oferit adăpost la nevoie. cui i se atribuie o acţiune . Atribut pronominal în dativ Ex. Ex.. Atribut substantival genitival Ex.nimeni altul n-ar putea să i-l facă. muntele venerat al Moldovei. : Dragostea de sine este fără margini.Coşbuc . : Codrul . Atribut pronominal prepoziţional Ex. Ex. (ce fel de sculat ?) 6. care râu ?) . Atribut pronominal apoziţional Ex. Atribut interjecţional Ex. cu-cu veneau din marginea pădurii !. : Lăsăm în urmă Ceahlăul . 39 . : De securea fără coadă nu are frică pădurea. 1. (ce fel de secure ? . Atribut substantival prepoziţional . Atribut substantival apoziţional Ex. : Nu poţi face pe gustul tuturora . 2. COMPLEMENTUL Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . Atribut verbal . 4. Atribut pronominal genitival Ex. de cine este săvârşită o acţiune pasivă. : Oraşul Satu Mare se află aşezat pe malurile râului Someş. (frate bun cui ?) 3. Atribut substantival a. (care Ceahlău ?) OBSERVAŢIE : Cuvintele care alcătuiesc atributul apoziţional dezvoltat sunt analizabile. (de al cui lătrat să nu-ţi pese ?) b. Atribut substantival în dativ . (care colegi ?) 4. (care oraş ? . (care nimeni ?) OBSERVAŢIE:Atributul apoziţional (substantival sau pronominal) poate fi precedat de adverbul "adică". Pe El-Zorab nu-l vei vedea .formă neaccentuată. mi-au fost buni prieteni.simplu (simplă) Ex.. (care dragoste ?) c. : Sculatul devreme e folositor.) d.Apoziţiile explicative se despart prin virgulă de termenul regent (pe care îl determină). COMPLEMENTUL DIRECT Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă. tu . un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) . Ex. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. (ce fel de coşuri ?) ¤ Supin. (care fier ?) 5. Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei. ¤ Infinitiv.dezvoltat (dezvoltată) Ex.exprimat prin substantiv cu prepoziţie în diferite cazuri. : Răul ce şi-l face omul." ( G. Ex.2. un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune . (care strigăte ?) III. (care roman ?) . Ex. Atribut pronominal a. : "Raira .(voia cui ? -"ţi" =pronume personal. : Strigătele : cu-cu. adică aceia din gimnaziu .exprimat prin verb la un mod nepersonal.caz Ac. Ex. frate bun românului . : A uitat fierul de călcat în priză.caz D. o stare sau o însuşire .aşezat după un substantiv nearticulat. nevasta mea . : Foştii colegi . : Coşuri fumegând poluau oraşul.în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire.

Ex. pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu.( ce nu ştie ? . colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale.nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ. : I-am dat un creion . demonstrative. ce ? Complementul direct se exprimă prin : 1. Ex. (pe cine ?) . Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac. Ex. (ce am auzit ? . : Cheamă-l pe Ionel.caz Ac. : Am auzit cântând."de învăţat" = verb la supin) Ex.(adj. Ex. pe fiecare ) l-a felicitat profesorul.fracţionar şi ordinal. : Pe cei doi ( pe amândoi . (pe cine ?) ."pe el" = pronume personal. cu excepţia lui şi . se 40 . Ex. (“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise . : Luăm o doime dintr-un întreg. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive . Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire) Ex. : Pe el l-a felicitat. Interjecţie Ex. (pe cine ?) Ex. pe al tău . (pe cine am văzut ?) Ex. : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?) OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii : ♠ Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori. Le-am lăudat pe amândouă . (ce luăm ?) 4. Să nu crezi pe nici unul .cu excepţia pronumelui “ce”. Numeral cardinal propriu-zis. ( ce n-a terminat ? . ( pe cine a felicitat ? . Ex. Cheamă-l pe prieten. Ex. Ex.prin pronume posesive. : L-am întâlnit pe Vasile. ori .) Ex.RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? . sau şi cu nerepetate .colectiv. (pe cine ?) Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal.) Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ. : Pe Vasile l-a criticat diriginta. : Se lăuda pe sine . : Nu ştie a srie . pe acesta .] 3. (pe cine ?) . : L-am văzut pe Vasile la stadion.) (pe cine ?) Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct."cântând" = verb la gerunziu) 5. (pe cine am întâlnit ?) 2.caz Ac. : L-am felicitat pe cel de-al treilea . : Am citit romanul."a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o) Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta.supin şi gerunziu. Ex. : L-am strigat pe cel mare . (ce am citit ?) . : N-a terminat de învăţat. : Pe el ( pe dumnealui . fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe". Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct. Ex. Verb la infinitiv. (ce i-am dat ?) Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare .

răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”) 5.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. o însuşire .răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”) 2. Ex. cu cine (ce) ? . ( învăţând = verb la modul gerunziu. : Luptăm împotriva nedreptăţilor. răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”) 6. : Se gândeşte a te căuta. caz genitiv.în cazurile dativ .precedat de prepoziţia “de” . o interjecţie predicativă . sau o caracteristică.:S-au adresat colegilor.contra. (amândorura = numeral colectiv.în. : Se teme de ploaie. Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie.caz Ac.răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”) 4. Ex. la cine (ce) ? . : N-a cumpărat nici cărţi . şi genitiv cu prepoziţiile : asupra. (din alb = adjectiv propriu-zis.în.spre. pentru cine (ce) ? . Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ. : S-a săturat de aşteptat.raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”) Ex. (ce n-a cumpărat ?) 2. : Mi-e dor de acela.. spre cine (ce) ? . (de acela = pronume demonstrativ de depărtare. despre cine (ce) ? Complementul indirect se exprimă prin : 1. contra cui ? . Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului. : S-a plictisit învăţând.la. faţă de cine (ce) ? . Ex. Ex. Ex. Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune . asupra cui ? . Ex. din cine (ce) ? .răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”) Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent. precedat de prepoziţia “împotriva”. : Din alb s-a făcut negru. în cine (ce) ? .la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu.din.dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă. dintre cine (ce) ? .caz D.precedat de prepoziţia “din” răspunde la întrebarea “din ce ?”) 3.(împotriva nedreptăţilor = subst.întru. Ex.răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”) Ex.comun.caz genitiv.(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv. acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale: pentru.la.caz acuzativ. (a căuta = verb la modul infinitiv. de cine (ce) ? .dintre. 41 .despart prin virgulă. precedat de prepoziţia “împotriva”. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) . (de aşeptat = verb la modul supin.caz dativ.în.precedat de prepoziţia “de” răspunde la întrebarea “de cine se teme ?”. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de.din.(colegilor =substantiv comun. COMPLEMENTUL INDIRECT Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . (de ploaie = subst.. împotriva cui ? . nici caiete .pentru. : Toţi s-au ridicat împotriva voastră. ori un adverb.) Ex. Pronume în cazurile dativ.comun.răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”) Ex.pe.faţă de etc.cu. Substantive comune sau proprii . : Le-am dat amândorura premii. Răspunde la întrebările : cui ? .de.împotriva.din.

Ex.precede verbul “să dai”) Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat. (cine cheamă elevul ?) În primul exemplu verbul “a chema” este la diateza pasivă.răspunde la întrebarea “de cine a fost felicitat ?”) ♠ Pronume în cazul acuzativ precedat de aceleaşi prepoziţii. : Propunerea a fost făcută de mine. COMPLEMENTUL DE AGENT Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb la diateza pasivă.“de către”. Ex.nr.caz D. de către cine (ce) ? Complementul de agent este socotit subiectul logic al propoziţiei. 42 . răspunde la întrebarea “de cine a fost făcută propunerea ?”) Complementul de agent stă de obicei după termenul regent. : Spune dirigintelui cele întâmplate.”sau”. Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”.1 : Elevul este chemat de profesor. (de cine este chemat elevul ?) Ex. caz Ac.în cazul nostru verbul “spune”. Complementul de agent poate fi exprimat prin : ♠ Substantiv comun sau propriu în cazul acuzativ precedat de prepoziţiile “de” sau “de către”. Trecând verbul “a chema” la diateza activă complementul de agent “de profesor” se transformă în subiectul “profesorul” (exemplul 2).caz Ac.răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”..nr.I .”ori”.sing.. Ex.răspunde la întrebarea“ de către cine a fost lăudată ?”) ♠Numerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu aceleaşi prepoziţii. Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogative sau relative ori când se insistă asupra agentului acţiunii.A rată autorul (agentul) real al acţiunii suportate de subiectul gramatical.precedat de locuţiunea prep.: A fost felicitat de amândoi . : Băiatului să-i dai premiul întâi.(băiatului = subst.comun. precedat de prepoziţia “de”. iar fostul subiect “elevul” devine complement direct (pe cine cheamă ?). : Le-am dat mamei.(dirigintelui = subst.subiectul “elevul” este cel asupra căruia se răsfrânge acţiunea făcută de profesor.”şi cu” nerepetate.un verb la participiu sau supin cu valoare pasivă sau unele adjective derivate cu sufixul “bil”. pers.. Trecând verbul la diateza activă . la diateza reflexivă cu înţeles pasiv. ( de amândoi = complement de agent exprimat prin numeral colectiv.2 : Profesorul cheamă elevul.iar subiectul complement direct. complementul de agent devine subiect.. caz Ac. : A fost lăudată de către colegi.caz D.(cui le-am dat ?) 3.pl.Ex.. succedându-i) Ex.lui tata şi Mariei câte un cadou. Răspunde la întrebările : de cine (ce) ? .răspunde la întrebarea“cui spune ?”. Ex.comun. (de către colegi = complement de agent exprimat prin subst. Ex... (de mine = complement de agent exprimat prin pronume personal.comun. precedat de prepoziţia “de”. este aşezat în imediata apropiere a termenului regent.

sing. 4.gen feminin.caz Ac. dinaintea. răspunde la întrebarea “unde nu creşte iarba ?”) ⇒ Pronume în cazurile acuzativ. de loc exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.precedat de prepoziţia “în”. răspunde la întrebarea“unde s-a aşezat ?”) Ex.dintre. intervalul ) şi direcţia acţiunii .plural. caz Ac. : S-a aşezat lângă ea. Ex.. de loc exprimat prin subst.spre. (lângă ea = compl.precedat de prepoziţia 43 .nr. : Se îndrepta către cei trei. nr.comun.înlocuieşte spaţiul spre care s-a îndreptat o anumită persoană.III. : În oraş . Arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire .circumst.după. Ex.complementul de agent nu se desparte prin virgulă de termenul regent. un adjectiv . comun.Ex.. Când sunt coordonate complementele de agent sunt despărţite între ele prin virgulă sau prin conjuncţii coordonatoare.peste. limitele spaţiale ( punctul de plecare sau de sosire .circumst.deasupra. înapoia. dinspre.de sub.la..pe.printre.sing. gen feminin.precedat de prepoziţia “pe”.precedat de prepoziţia “către”. : Laura a fost felicitată de colegi.circumst.între. dedesubtul.însoţit de articolul demonstrativ“cei”. de loc exprimat prin pronume personal.pers... aproape de. : Se adunase multă lume în jurul vostru . Răspunde la întrebările : unde ? .caz Ac. : De tine a fost adusă scrisoarea ? Ex. (către cei trei = compl.sing. hot. (în jurul vostru = compl. de unde ? . nr.către. de-a latul etc. Ex. de loc exprimat prin pronume interogativ nehotărât.dincolo de.sub.. precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv.) ⇒ Adjectiv pronominal posesiv în cazul Ac. “a” . Ex. încotro ? Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin : ⇒ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : în.precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv. caz Ac.de la.răspunde la întrebarea “unde se topise asfaltul ?”) Ex.în faţa. (pe cărarea = compl. mai rar . căldura topise asfaltul.de lângă.în mijlocul.în spatele. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC Complementul circumstanţial de loc este partea secundară de propoziţie care determină un un verb( locuţiune verbală ) .caz Ac..precedat de locuţiunea prepoziţională “în jurul” răspunde la întrebarea “unde se adunase multă lume ?”) ⇒ Numerale cu valoare substantivală în cazurile Ac.precedat de prepoziţia lângă.II. lângă. Ex. nr.circumst.dinapoia.de-a lungul. gen neutru.circumst.pers. departe de. până unde ? . de loc exprimat prin subst.până la.genitiv cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : înaintea.articulat cu art..prieteni şi vecini .circumst. de loc exprimat prin numeral cardinal propriu-zis.genitiv cu aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv precedat de prepoziţii ca şi la genitiv. : De cine a fost lăudat ? Indiferent de locul pe care îl ocupă. şi dativ (locativ) în expresii ce exprimă ideea de loc.caz Ac. o interjecţie predicativă sau .până. : Către cine s-a îndreptat ? (către cine = compl.de pe sub.. : Pe cărarea bătută nu creşte iarba. Şi G. (în oraş = compl.în jurul.

cu. hot.(de la munte = compl.“către”. Arată timpul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire.Nu trebuie să confundaţi complementul circumstanţial de loc cu unele atribute prepoziţionale !!! Ex.înspre. : A plecat de la munte săptămâna trecută. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . Se desparte prin virgule (este izolat) atunci când este aşezat între subiect şi predicat.răspunde la întrebarea “care om ?”) Ex.de-a lungul.aproape de etc.în mijlocul etc.articulat cu art. Ex.de la. de când ? . nr.asupra.. răspunde la întrebarea “când a plecat ?”) ◊ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale în. în jur de.adjective pronominale nehotărâte sau numerale.. de loc exprimat prin adverb de loc.genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale înaintea. : Am trecut pe la secerat .până.gen masculin. comun.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” .precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” răspunde la întrebarea “de unde a plecat ?”) OBSERVAŢII : Complementul circumstanţial de loc poate sta după termenul regent pe care îl determină sau înaintea lui.gen masculin.în cursul.(de la munte = atribut prepoziţional exprimat prin subst.în timpul. : Omul de la munte este mai puternic.succedat de adjectivul propriu zis “trecută”. un adjectiv sau un adverb.caz Ac.răspunde la întrebarea “unde se îndrepta ?”) ⇒ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de loc.gen feminin.circumst. (“unde găseşti ?” – “în grădină” este situat după termenul regent“găseşti”) Ex. Ex. (luna trecută = compl. nr. de loc exprimat prin substantiv comun. (de acolo = compl.singular. (“unde se adună ?” – “în lac” este situat înaintea termenului regent “se adună”) Complementul circumstanţial de loc nu se desparte prin virgulă de termenul pe care îl determină. de timp exprimat prin substantiv comun. : A intrat în clasă după profesor.caz Ac.de peste.către. singular.în timp de.la. până când ? . : Pătrunjel găseşti în grădină . : A plecat la Sovata luna trecută . ( pe la secerat = compl.. Răspunde la întrebările : când ?.precedat de prepoziţia “de”.spre.pe la. : În lac se adună multe broaşte. Ex.circumstanţial de timp 44 .singular. 5.circumst. (după profesor = compl. : Pleacă de acolo .circumst. după. Ex. Se desparte prin virgulă când este o înşiruire de complemente circumstanţiale de loc.caz Ac.nr. în urma.. în vreme de. cât timp ? .între.răspunde la întrebarea “de unde să plece ?”) ⇒ Verbe la modul supin (mai rar) Ex. în vremea. o interjecţie predicativă . de loc exprimat prin verb la modul supin) ATENŢIE ! .înainte de. Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin : ◊ Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-zise. “a”.circumst.

caz D.caz Ac. Ex. Ex.precedate de prepoziţia “de”. : Şi-a valoare prepoziţională “decât”.răspunde la întrebarea “când am sosit ?”) ◊ Numerale adverbiale Ex. : Îl cunosc de tânăr.adverbe comparative sau locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca la substantiv).precedat de prepoziţia “înaintea”. Numerale a.răspunde la întrebarea“când au sosit la gară ?”) ◊ Adjective propriu-zise referitoare la vârstă. (înaintea noastră = compl.genitiv cu locuţiuni prepoziţionale (ca la substantiv) şi dativ cu prepoziţii (ca la substantiv) sau fără dat atunci seama de urmări.plural.precedat de prepoziţia “înaintea”.circumst.gen fem. (înaintea amândorura = compl.precedat de prepoziţia “de”. : Am sosit la şcoala înaintea amândorura.în cazul acuzativ. ( mâine = compl.. : A sosit la gară înaintea noastră . de timp exprimat prin numeral colectiv. : Vom pleca acasă înaintea tuturor. : De două ori m-am trezit azi noapte. : A plătit triplu. circumst.persoana I. (de tânăr = compl.între 45 . Cu valoare adverbială Ex. răspunde la întrebarea “de când îl cunosc ?”) ◊ Numerale cardinale. : Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.singular. de timp exprimat adverb de timp. Ex. de timp exprimat prin verb la modul gerunziu. de timp exprimat prin numeral adverbial (de repetiţie) . (a dat seama = locuţiune verbală.caz Ac. : Ei vor sosi mâine. Ex.(înaintea tuturor=compl. (triplu = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral cantitativ cu valoare adverbială.răspunde la întrebarea “când vom pleca acasă ?”) ◊ Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale în regim de genitiv.nr.. circumst.în funcţie de intenţia vorbitorului de a accentua asupra acţiunii sau asupra momentului săvârşirii ei.. de timp exprimat prin adjectiv propriu-zis.răspunde la întrebarea “cât a plătit ?”) b.ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul. (mergând = compl.. Ex..caz Ac..răspunde la întrebarea “când vor sosi ?”) Complementul circumstanţial de timp poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia.răspunde la întrebarea “de câte ori mam trezit ?”) ◊ Verbe la modul infinitiv cu prepoziţia “până” sau locuţiunea prepoziţională “înainte de”. Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii. răspunde la întrebarea “când m-am întâlnit cu el ?”) ◊ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp.la modurile gerunziu şi participiu.exprimat prin substantiv comun.gen masculin. (de două ori = complement circumst. între verbul copulativ şi nume predicativ sau între părţile componente ale unei locuţiuni verbale.circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.. Ex.caz Ac.precedat de prepoziţia “după”.precedat de prepoziţia “înaintea”.genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele şi dativ posesiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv Ex. Poate fi aşezat între subiect şi predicat .circumst.circumstanţial de timp exprimat prin pronume nehotărât.răspunde la întrebarea“cum era mai mult mort ?”) 1.nr. răspunde la întrebarea “când a intrat în clasă ?”) ◊ Pronume în cazurile acuzativ.

decât.. cât de ? Complementul circumstanţial de mod este de trei feluri : a.nr. Dativ precedat de prepoziţiile : contrar.anterior. Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se prezintă o însuşire. dintru.asemenea. : Este înalt cît casa . (împotriva curentului = complement circumstanţial de mod propriu zis exprimat prin substantiv comun.articulat cu art.superior. potrivit cu. : Înoată împotriva curentului.gen masculin. singular. o interjecţie predicativă .nr. un adjectiv sau un adverb . : Miroase a busuioc. în comformitate cu. (repede = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin de mod . între.în comparaţie cu. răspunde la întrebarea “cât de lung este ?”) Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin : 2.. în ce fel ? .ulterior.caz Ac.nr.ca şi. “i” precedat de prepoziţia “conform”.articulat cu art.precedat de prepoziţia “a”. Genitiv însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : împotriva. Răspunde la întrebările : cum ? .cât şi . în ce chip ? . : Intră repede în clasă. Complement circumstanţial de mod comparativ.singular.gen feminin.în lumina.potrivit. conformitatea cu ceva ori evaluarea cantitativă a unei acţiuni sau a unei însuşiri. Ex..caz G. Ex.. în. în ce mod ? .caz Ac. (conform înţelegerii = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun. răspunde la întrebarea “cum înoată ?”) b. singular. pe la. Complement circumstanţial de mod propriu-zis. Complement circumstanţial de mod de măsură.precedat de prepoziţia “împotriva”.răspunde la întrebarea “cât de înalt era ?”) c.componentele ei s-a intercalat complementul circumstanţial de timp “atunci” exprimat prin adverb de timp) 6. prin.gen masculin.aidoma. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală ) la un mod personal sau nepersonal .plural. (cât casa = complement circumstanţial de mod comparativ .gen masculin.nr. : Cearceaful este lung de doi metri.cu valoare adverbială sau însoţite de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : a. hot. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de 46 .în baza. hot.posterior.nr.răspunde la întrebarea “cum a procedat ?”) 3. din..precedat de adverbul cu valoare prepoziţională “cât”. (de doi metri = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin numeral cardinal însoţit de substantiv comun. în funcţie de.a. cât ? .(a busuioc = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.în chip de. Ex.pe măsura etc.gen feminin.conform. cu.caz D. Substantive în cazurile : Acuzativ fără prepoziţie. : A procedat conform înţelegerii. Ex.la fel ca ş. “a”. Ex.caz Ac.răspunde la întrebarea “cum miroase ?” a. ori adverbele de comparaţie cu valoare de prepoziţie : ca. fără.cât. exprimat prin substantiv comun.singular.precedat de prepoziţia “de”.sau fără prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele : inferior. răspunde la întrebarea “cum intră ?”) b. în raport cu (de).) Ex.în temeiul. după.

singular.răspunde la întrebarea “cum a acţionat ?”) 5.caz G.precedat de adverbul comparativ “ca”. (decât dumneata = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin pronume de politeţe. răspunde la întrebarea “cum vorbeşte ?”) 9. Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca şi la substantiv). : A acţionat în funcţie de amândoi.precedat de prepoziţia “împotriva”. Adverbe sau locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepoziţie.gen feminin. ♦ Complementul circumstanţial de mod poate fi intercalat între subiect şi predicat.răspunde la întrebarea “cum am procedat ?”) 7.precedat de numeralul cardinal două” şi “prepoziţia “de”. (de două ori = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin numeral cardinal adverbial.nr.când se insistă asupra lui. (decât viu = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin adjectiv precedat de adverbul cu prepoziţii. singular.ei înotau împotriva lui. (în funcţie de amândoi = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral colectiv cu valoare substantivală. Ex.răspunde la întrebarea “cât urcase ?”) 4.caz Ac.persoana a III-a. Ex. Pronume în cazurile : a.răspunde la întrebarea “în ce mod rămase uimită ?”) 8.dar poate sta şi înaintea acestuia. Ex. : Era mai mult mort decât viu . Ex.caz Ac..răspunde la întrebarea “de câte ori este mai lung ?”) 6. : Vorbeşte repede. răspunde la întrebarea “cum mergea copilul ?”) TOPICA ♦ Complementul circumstanţial de mod stă de obicei după termenul regent.numerale. Adjective în cazul acuzativ. Ex. : Este mai mare decât dumneata.(de două suliţe = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin substantiv comun.precedat de advervul comparativ “decât” .răspunde la întrebarea “în ce mod înotau ?”) c.cu până.singular. (asemenea lui = complement circumstanţial de mod exprimat prin pronume personal.la. : Deşi curentul era puternic.însoţite de prepoziţiile : de.nr. Acuzativ precedat de prepoziţii.persoana a IIIa.de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative.persoana a II-a. Interjecţie Ex.nr. Ex. : Soarele urcase de două suliţe pe cer. : Rămase uimită ca lovită de trăznet.caz Ac.gen masculin. Ex. Dativ precedat de prepoziţii (aceleaşi ca la substantiv) sau fără prepoziţii. : Am procedat asemenea lui.. : Este de două ori mai lung..Verbe la modurile infinitiv (precedat de prepoziţia “fără” sau de adverb comparativ).precedat de locuţiunea prepoziţională“în funcţie de”.precedat de prepoziţia “asemenea”. Numerale adverbiale Ex.răspunde la întrebarea “decât cine este mai mare ?”) b. (împotriva lui = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin pronume personal.. (ca lovită = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb la participiu cu valoare adjectivală.plural. : Copilul mergea boca-boca ! (boca-boca = complement circumstanţial de mod exprimat prin interjecţie .caz D.nr.precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie .între 47 .. (repede = complement circumstanţial de mod exprimat prin adverb de mod.gerunziu sau participiu (cu valoare adjectivală precedat de adverb comparativ) Ex.

răspunde la întrebarea “din ce cauză a îngheţat ?”) Ex. : Nu mai putea de flămândă.. genitiv cu locuţiunile prepoziţionale din cauza .pentru amândoi). (de flămândă = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv propriu-zis. pentru . din ce cauză ?.caz Ac. Ex. din motiv de . un adjectiv .precedat de prepoziţia “pentru”.nr. Răspunde la întrebările : din ce pricină ? . Ex.singular.precedat de prepoziţia “de”..persoana a II-a.răspunde la întrebarea “din cauza cui a întârziat ?”) ♦ Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ.aşa ( de ).genitiv şi dativ.răspunde la întrebarea “din ce cauză s-au certat ?”) ♦ Verbe la modurile infinitiv perfect precedat de prepoziţiile pentru . : S-au certat pentru cei doi (pentru al doilea.singular. 7.nr.precedat de prepoziţia “de”.gen masculin.precedat de articolul demonstrativ “cei” şi de prepoziţia “pentru”.persoana a III-a.cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv.precedat de locuţiunile prepoziţionale din cauza . în etc. din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită . Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin : ♦ Substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de . dintre . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanţial de cauză este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală). : Maşina a alunecat datorită poleiului .singular. ( din cauza autobusului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun. de . nr. : M-a certat pentru el .tot .. la . : A îngheţat de frig .genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale amintite la substantiv. ♦ Când este exprimat prin pronume sau adverbe interogative şi relative. prea..precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”. sau de locuţiunile prepoziţionale din cauză de .răspunde la întrebarea “din ce cauză a întârziat ?”) Ex. cu regim de genitiv.nr. atât ( de ). astfel ( de ) are topică fixă şi stă înaintea termenului regent.gen neutru.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”.caz Ac.caz D. Arată cauza unei acţiuni .verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale. : A întârziat din cauza voastră.gen neutru. Ex.. răspunde la întrebarea “din ce cauză a alunecat ?”) ♦ Adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea “din ce cauză m-a certat ?”) ♦ Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ. mai . din pricina . a unei stări sau a unei însuşiri.caz G. singular. (din cauza voastră = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. pe . (datorită poleiului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.gerunziu şi 48 .răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Pronume în cazurile acuzativ. (pentru cei doi = complement circumstanţial de cauză exprimat prin numeral cardinal. adverb sau interjecţie. : A întârziat din cauza autobusului .prin adverbele cam.caz Ac. ( de frig = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun. Ex. (pentru el = complement circumstanţial de cauză exprimat prin pronume personal. plural..caz Ac. Ex.nr.precedat de prepoziţia “datorită”.

În situaţia complementelor circumstanţiale de cauză coordonate se aplică aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale. Aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale se aplică şi când complementul circumstanţial de cauză este aşezat între subiect şi predicat. întru . Ex. 3. în ce scop ? . : Întârziind . 2. (de obosită = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul participiu. la . Stă înaintea termenului regent. n-a mai intrat în clasă.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) TOPICA 1. în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile 49 .răspunde la întrebarea “din ce cauză era nemulţumit ?”) Ex.precedat de prepoziţia “pentru”. (pentru a nu fi reuşit = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul infinitiv perfect.prin locuţiune adverbială sau printr-un gerunziu urmat de determinanţi.precedate de prepoziţiile pentru . : De aceea n-a venit. a răguşit. Ex. de asta n-a venit. spre .răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Adverbe cu prepoziţia “de” şi locuţiuni prepoziţionale.participiu precedat de prepoziţia de. (de aceea = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adverb. PUNCTUAŢIA 1. 2. după . : Nu mai putea de obosită . dar poate sta şi înaintea acestuia. : Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit. Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin : 1. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? . : Cântând puternic.precedat de prepoziţia “de”. Substantive în cazul acuzativ.răspunde la întrebarea “din ce cauză a răguşit ?”) Ex. (de teamă = complement circumstanţial de cauză. Despărţirea lui prin virgulă este obligatorie dacă este antepus (aşezat în faţa) termenului regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacă este exprimat printr-un verb la gerunziu.când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ. Arată scopul unei acţiuni. răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) Ex. Complementul circumstanţial de cauză stă de obicei după termenul regent. Ex. : De teamă .reluat prin corelativul “de asta” . (cântând = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a intrat în clasă ?”) 7.precedat de prepoziţia “de”. că a fost bolnav. (întârziind = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă.

prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia . Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”, dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !) Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele. Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?” - ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! ) 3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului = complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G., răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin. Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”) Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”) 5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea. Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”) TOPICA 1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent. 2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii. Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul

50

insistă asupra scopului acţiunii.) PUNCTUAŢIA 1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule. 2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ. 3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ. 4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.

III. 2. 2. SINTAXA FRAZEI
Fraza este o îmbinare de două sau mai multem propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
Felul propoziţiilor din frază : Propoziţii principale – au înţeles de sine stătător, nu depind de înţelesul altei propoziţii din frază,dar pot impune prezenţa unei subordonate, atunci când sunt insuficiente (incomplete) ca înţeles. Ex. : Elevul învaţă , 1/scrie 2/ şi desenează. 3/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 = PP Între P1 şi P2 există elementul de coordonare “,”. Între P2 şi P3 elementul de coordonare este conjuncţia “şi”. A. Propoziţii secundare (subordonate) – nu au înţeles de sine stătător şi depind de înţelesul altei proproziţii din frază. Ele se află cu ajutorul unei întrebări (afară de întrebarea “ce face ?”) adresate unui cuvânt din altă propoziţie. Două propoziţii secundare (subordonate) sunt de acelaşi fel, atunci când : - depind de aceeaşi propoziţie - răspund la aceeaşi întrebare - au acelaşi termen regent (cuvânt determinat) Ex. : I-am spus 1/ să înveţe 2/ şi să scrie 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( “ce i-am spus ?” – “să înveţe”) P3=CD (“ce I-am spus ?” – “să scrie” , cele două propoziţii secundare sunt de acelaşi fel ,deoarece răspund la aceeaşi întrebare , depind de aceeaşi propoziţie şi au acelaşi termen regent.) ♦ DIN FRAZĂ NU POATE LIPSI PROPOZIŢIA PRINCIPALĂ ! ♦ Fraza poate fi alcătuită numai din propoziţii principale sau din propoziţii principale şi secundare. Raporturile ( relaţiile ) sintactice din frază sunt legăturile ce se stabilesc între propoziţiile unei fraze. 1. RAPORTUL DE COORDONARE a. Se stabileşte între : • Două propoziţii de acelaşi fel. Ex.:Citeşte 1 / şi scrie .2 / P1=PP; P2=PP (propoziţii principale coordonate cu ajutorul conjuncţiei “şi”) Ex. : Vino 1/ să asculţi .2/ şi să-ţi spui părerea.3/ P1 = PP ; P2 = CS ; P3 = CS (“cu ce scop să vii ?” – două propoziţii subordonate circumstanţiale de scop coordonate prin conjuncţia “şi”) • Două propoziţii subordonate diferite. Ex. : Călătoreşte 1/ când doreşte 2/ şi unde vrea. 3/ P1 = PP ; P2 = CT (“când

51

călătoreşte ?”) P3 = CL (“unde călătoreşte ?”) ,(două propoziţii subordonate diferite coordonate prin conjuncţia “şi”) • O parte de propoziţie şi o propoziţie secundară (subordonată). Ex. : Elevul harnic 1/ şi care ascultă 2/ este apreciat.1/ P1 = PP; P2 = AT (“care elev ?”) , (conjuncţia “şi” face legătura între atributul adjectival “harnic” şi propoziţia subordonată atributivă “care ascultă”) b. Se realizează prin : • Joncţiune cu conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare : - copulative : şi , nici , iar , precum şi , nu numai că , dar şi , ci şi . Ex. : Doarme 1/ şi visează. 2/ P1 = PP ; P2 = PP adversative : însă , dar , ci , iar şi numai că . Ex. : Te-am sunat 1/, însă nu ai răspuns. 2/ P1 = PP ; P2 = PP - disjunctive : ori , sau , fie . Ex. : Pleci 1/ sau rămâi ? 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă optativă) - conclusive : deci , dar , aşadar , aşa că , prin urmare , de aceea . Ex. : Ai întârziat de la oră 1/ , deci nu mai intri în clasă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă consecutivă) • Juxtapunere (alăturare , parataxă) , prin virgulă sau punct şi virgulă. Ex. : Tace , 1/ ascultă , 2/ meditează ; 3/ vorbeşte foarte rar. 4/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 =PP ; P4 =PP c. În funcţie de elementele joncţionale (de legătură) şi de sensul lor , propoziţiile coordonate pot fi : ♣ Coordonate copulativ ( acţiunea lor se asociază). Ex. : Citeşte 1/ şi rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate adversativ ( acţiunea lor se opune). Ex. : Citeşte, 1/ dar nu rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate disjunctiv ( acţiunea lor se opune şi se elimină reciproc) Ex. : Citeşte 1/ ori rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate conclusiv (a doua propoziţie este concluzia celei dintâi). Ex. : Ai greşit , 1/ deci eşti vinovat. 2/ P1 = PP ; P2 = PP 2. RAPORTUL DE SUBORDONARE a. Se stabileşte între o regentă şi o subordonată. Regenta este propoziţia de care depinde subordonata. Ea este propoziţie principală sau secundară. Subordonata este propoziţia care depinde de regentă.Ea este întotdeauna propoziţie secundară. Ex.:I-am spus 1/ că am înapoiat cartea 2/ pe care o împrumutasem. 3/ P1=PP;P2=CD(“ce i-am spus ?”) P3=AT (“care carte ?”). P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P1(“spus”). P2 este regentă pentru P3 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P3 (“cartea”). O regentă poate să aibă : - o subordonată. Ex. : Face 1/ ce vrea. 2/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce face ?) P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea pentru stabilirea felului subordonatei se adresează unui cuvânt (face) din P1. - două sau mai multe subordonate : • coordonate între ele. Ex. : I-am spus 1/ că l-am căutat , 2/ dar nu l-am găsit. 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce i-am spus ?) ; P3 = CD

52

întrucât . alăturare ) . Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie. P2 = PP . 1/ ţi-a spus 2/ că te-a sunat. prin virgulă .locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : cu toate că . P2 = PP . Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin 53 .adverbe nehotărâte compuse : oricum . Ex. Ex. fără să .( ce i-am spus ?) P1 este regentă pentru P2 şi P3 deoarece atât întrebarea adresată pentru aflarea felului subordonatei P2 cât şi cea adresată pentru aflarea felului subordonatei P3 sunt puse lui P1. 3. Ex. Ex. de etc. 3/ P1 = CT ( când ţi-a spus ?) . chiar acă . P2 = PP ♦ TOPICĂ Subordonatele pot sta fie în faţa propoziţiei regente fie în urma acesteia.unele pronume ( adjective pronominale ) nehotărâte : oricine . Nu ştie 1/ cine l-a strigat .) CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ PĂRŢI ALE SINTAXEI 1. : Chiar dacă nu vine . parcă . Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare . : A procedat 1/ cum l-am învăţat. câtă vreme . ca şi când . din pricină că . până ce . 2/ P1 = PP . ori de câte ori . cel ce . încât . precum . măcar să . P2 = CM ( “în ce mod a procedat ?”) . de vreme ce . din cauză că . P3 = CD (ce ţi-a spus ?). : Ai carte 1/ ai parte. 2. cât timp . 2/ P1 = PP . : Ai văzut 1/ şi mi-ai spus 2/ ce s-a întâmplat. când . P3 = CD ( se pot pune întrebări ambelor propoziţii principale – “ce ai văzut ?” şi “ce mi-ai spus ?”) P1 şi P2 sunt propoziţii regente pentru P3. căci . deoarece .conjuncţii subordonatoare : că . P2 = CZ ( “din ce cauză joacă fotbal ?”) . 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt plec ?”) . pentru ca să . Se realizează prin : ♦ Joncţiune cu : . oriîncotro . fiindcă . 1/ eu tot plec. 3/ P1 = SB ( precede un verb impersonal ) . 2/ P1 = PP . îndată ce . ca şi cum . Ex. P3 = PR( ţine locul numelui predicativ pentru propoziţia principală. ce . ♦ O propoziţie subordonată poate avea uneori două regente. : Când te-a întâlnit . după ce . 3/ P1 = PP .Elementul de coordonare între cele două propoziţii subordonate este virgula şi conjuncţia adversativă “dar”. unde . oricât . ca să . chiar de . : Oriunde priveşti 1/ vezi locuri minunate. 2/ P1 = CL ( “ unde vezi locuri minunate ?”) P2 = PP ♦ Juxtapunere ( parataxă . încotro . cât . orice . cât . Ex. : Laudă 1/ pe oricine învaţă.adverbe relative : cum . P2 = PP . • necoordonate între ele. b. P2 = CD ( “pe cine laudă ?”) . Ex. după cum etc. să . pentru că . din moment ce . Ex. oricare . : Să fii tânăr 1/ înseamnă 2/ să ai idealuri. Amândouă subordonatele au ca regentă pe P1 ( vezi întrebările puse ). oriunde .2/ P1 = CZ (“din ce cauză ai parte ?”) . oricât .pronume ( adjective pronominale ) relative : care . P2 = PP ( formată numai dintr-un verb copulativ) . măcar că . orişicare etc. deşi . 2/ P1 = PP . Ex. : Joacă fotbal 1/ deoarece îi place. cine . până să . P2 = CD ( “ce nu ştie ?”) .

în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară . Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază : Nu poate 1/ să sosească. Înlocuirea substantivului . 1b/ P1 = PP . 54 . 4. În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). în frază . A. ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva . 4. respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent . Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ. Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate . Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale : a. Ex. 6. funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă. Ex. care ţine locul numelui predicativ ). Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare . 3. : Elevul silitor obţine note bune. P2 = CD ( “ce nu poate ?”) b. (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază Elevul 1a/ care este silitor 2/ obţine note bune. (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente. Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie.conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ). : Nu poate sosi . care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa . realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ). fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă. 2. EXPANSIUNEA ŞI CONTRAGEREA 1. Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea . iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare. adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ). : Avionul circulă fără oprire. C. CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE 1. Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte . Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind . ( “ce nu poate ?”) . Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări . Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare . fiind diferite modalităţile de exprimare. P2 = AT ( “care elev ?”) c. Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului). primele pot fi transformate în propoziţii subordonate . 2. 2/ P1 = PP . 5. Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune.“sosi” = complement direct. ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie . Ex. 3.

În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator.se aude . se poate . se cuvine . Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă. P2 = SB (cerută de expresia verbală impersonală “e bine”) Verb la diateza pasivă cu valoare impersonală : e ştiut . e recomandat . a plăcea .deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie. 55 . Ex. se bănuieşte .2/ P1 = PP P2 = SB ( cerută de verbul reflexiv impersonal “se spune”) Expresie verbală impersonală : e bine . 2/ P1 = SB ( cine aleargă mult ?) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă este cerută de următoarele construcţii : Verb predicativ impersonal : a trebui . e lesne .1/ s-a întâlnit cu Maria. Ex. a fi . Ex. s-a întâlnit cu Maria. P2 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie”) Ex.e scris . se pare . P2 = CM (“în ce mod circulă ?”) d. 2/ P1 = PP . e destinat etc. de timp (“când s-a întâlnit cu Maria ?”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ ( SB ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente. : Când se ducea la cinematograf . (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl. e interzis .2/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . a rămâne . 5. e necesar . e rău . e firesc etc. e greu . se crede . 2/ P1 = PP . a conveni . : Se spune 1/ că mâine va fi timp frumos. “ducându-se”=compl. în acest exemplu “el” este subiect al propoziţiei subiective !) P2 = PP Verb reflexiv impersonal : se ştie . se spune etc. 2/ P1 = SB ( cine să–şi cumpere ?) P2 = PP Ex. bineînţeles . : E bine 1/ să-ţi pregăteşti singur lecţiile pentru a doua zi. : Gândeşte ca un om. desigur . Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere . Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ).e hotărât. : E recomandat 1/ să fierbem apa înainte de consumare. e permis . de mod Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază : Gândeşte 1/ cum gândeşte un om.circumst. : Cine nu are bătrâni 1/ să–şi cumpere .circumst.1/ P1 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie” . se zvoneşte . : Cine este leneş 1/ aleargă mult. circumst. Ex. P2 = SB (cerută de verbul la diateza pasivă cu valoare impersonală “e recomandat”) Adverb şi locuţiune adverbială predicativă : poate . a veni . e dat . : Trebuie 1/ să vii la întâlnire . pesemne . e dificil . P2 = CM ( “în ce mod gândeşte ?”) 4. : El 1 / trebuie 2/ să-şi scrie testamentul. Ex. 2/ P1 = PP . se întâmplă . Ex. a durea . de mod Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza : Avionul circulă 1/ fără să oprească. a ajunge . e uşor . se cade . Ex. 2/ P1 = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P2 = PP Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia : Ducându-se la cinematograf . e sortit .

Ex. P3 = SB PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată subiectivă nu se desparte prin virgulă de regenta ei. 2/ P1 = PP (formată din predicatul nominal incomplet “fii”) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “asemenea chipului”) Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi . fără doar şi poate etc. : Poate 1/ va veni mâine bunica. ♦ Adverbe relative : unde . P2 =CT . posibil .1/ când a plecat de acasă. Ex.între subiectivă şi regenta ei pot fi intercalate şi alte tipuri de propoziţii. cine . • Adverbe realtive : unde . a se naşte .2/ P1 = PP . de . P2 = SB .după regentă. a însemna . dacă . a deveni . cel ce . Ex. cum . P2 = SB ( cerută de adverbul predicativ “poate”) Verb sau locuţiune verbală personală care nu au subiect în propoziţia din care fac parte. • Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : ca şi cum .evident . : E uşor 1/ să scrieţi versuri. dacă . să .) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ) Propoziţia subordonată predicativă este introdusă prin : • Conjuncţii subordonatoare : că . ce . după cum . a rămâne . a se face . Propoziţia subordonată subiectivă reluată printr-un pronume demonstrativ se desparte prin virgulă de regentă. cât . cât(ă) . Ex. cine . când .3/ P1 =PP . cum . 2/ P1 = SB . ceea ce . se pune în faţa regentei. : Nu i-a trecut prin cap . 2/ să-şi ia şi umbrela. ♦ Pronume şi adjective pronominale nehotărâte : oricine . negreşit . ca şi când . . : Cine mult munceşte 1/ nu păgubeşte. ceea ce . Ex.2/ P1 = PP .în faţa regentei. “cine ascultă puţin ?”) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă poate fi introdusă prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. : Fii 1/ după cum te arată chipul. 2/ P1 = SB ( înlocuieşte subiectul propoziţiei regente. • Pronume relative : care . : Cine aleargă mult 1/ va ajunge campion. P2 = PP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) – îndeplineşte rolul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă.Dacă se insistă asupra conţinutului propoziţiei subordonate predicative .oricare . a se numi . ca să . ♦ Pronume relative : care . ce . a ajunge . a se chema . P2 = PP . a părea . TOPICA Propoziţia subordonată subiectivă poate sta : . : A ajuns 1/ ceea ce era de aşteptat. fără îndoială . orice . : Cine vorbeşte mult 1/ ascultă puţin. TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . ca şi când . 56 . să . încotro . a ieşi . ca să .când . Ex. Ex. de . cât .2/ P1 = PP (formată din verbul copulativ “a ajuns” care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet.fireşte . 2/ P1 = SB .Propoziţia subordonată predicativă stă de obicei după propoziţia regentă.

cât . TOPICA Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei. cine . OBSERVAŢIE : Verbele a părea . al câtelea. o regentă (formată dintr-un verb copulativ) şi o propoziţie subordonată predicativă. a ajunge sunt copulative . Ex. ce fel de ? .ale. cum . după ele urmând o propoziţie subordonată subiectivă) Ex. să . când . : Cum am spus 1/ va rămâne. Ex. Ex. : El e colegul 1/ care m-a vizitat. : Dacă taci 1/ e 2/ ca şi cum i-ai aproba atitudinea. P2 = AT (“care coleg ?”) Propoziţia subordonată atributivă se introduce prin : ♣ Conjuncţii subordonatoare : că . P2 = AT (“care vulpe ?”) incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. P3 = PR (cerută de existenţa în regentă a predicatului nominal PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) îndeplineşte în frază rolul de atribut al unui substantiv (înlocuitor al acestuia) din regentă.2/ P1 = PP . : Am întâlnit omul 1/ care m-a ajutat. incomplet “e”) Răspunde la întrebările : care ? . a fi . a câta . OBSERVAŢII : Pronumele relative sau adverbele relative care introduc propoziţia subordonată atributivă pot fi precedate de prepoziţie (locuţiune prepoziţională) ATENŢIE ! : În unele situaţii se foloseşte greşit pronumele relativ fără prepoziţie. a (al.3/ P1 = SB (cerută de verbul impersonal “e”) P2 = PP . corect : Vulpea 1/ pe care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. câte ? . P2 = AT 57 . ca să . câţi ? .2/ P1 = PP (conţine un verb impersonal) P2 = SB (cerută de verbul impersonal “se pare”) Ex.Ex. ceea ce . ce . de . 2/ P1 = PR (va rămâne = verb copulativ.Propoziţia subordonată predicativă nu se desparte prin virgulă de regentă. dacă . cât ? .1/ P1 = PP . Întrebările sunt adresate unui substantiv din propoziţia regentă. care locuieşte peste drum . 1/ Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit.2 / P1 = PP . cum ? . ♣ Pronume relative : care . Ex. P2 = AT (“care om ?”) Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă. a rămâne .2/ m-a vizitat. ♣ Adverbe relative : unde . : Omul 1/. dar pot fi şi impersonale (acţiunea nu este făcută de o persoană anume . 1/ P1 = PP . : Se pare 1/ că a fost cel mai bun elev din clasă. îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet ) P2 = PP .2/ P1 = PP (conţine un verb copulativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “nesfârşită”) ATENŢIE ! Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subordonată subiectivă . cât(ă) . : Ziua aceasta pare 1/ să nu se mai termine. alor) cui .

oricine . : Orice vede . P2 = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume relative : care . : Capra 1/ care zburdă 2/ o mănâncă lupul. oricare . : Învaţă şi pe ucenici 1/ceea ce ştia el foarte bine . 1/ P1 = PP . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă. P3 = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia . care este un animal domestic 2/. P2 = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume nehotărâte : orice .2/ P1 = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P2) .3/ P1 = PP .Când se află după regentă . : Ştie 1/ cum să lucreze la computer. Ex.2/ P1 = PP . cât(ă) . Ex.1/ îşi doreşte. să . P2 = AT ( “care mână ?”) P3 = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei. ca să .2/ P1 = PP . ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din propoziţia regentă.) ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă ! Se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . : Calul 1/.2/ P1 = PP . iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru. P2 = AT (“care cal ?”) Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale. Ex. : Nu lăsa pe mâine 1/ ceea ce poţi face astăzi. Ex. Ex. 58 . ce . P2 = AT ( “care capră ?”) Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă. cât . nu se desparte prin virgulă de aceasta.1/ P1 = PP .(“care om ?”) PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important. cine . P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .1/ P1 = PP . P2 = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P1) ♦ Adverbe relative : unde .) Răspunde la întrebările : pe cine ? . când . ceea ce . dacă . : Ştie 1/ că vei veni. : Mâna 1/ care nu ştie 2/ să scrie 3/ dă vina pe condei. 2/ adică să picteze. de . P2 = CD ( “ce învaţă ?”) . este folosit la munca câmpului. Ex. cum . Ex. Ex.

cu cine ? . adjectiv sau o interjecţie din regentă . se desparte de ea prin virgulă. .Dacă este aşezată în faţa regentei . P2 = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P1) ♦ Pronume relative : care . arătând locul în care se petrece acţiunea. cine . P2 = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P1) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . de la ce ? . . Răspunde la întrebările : pentru cine ? . să . : Se teme 1 / să călătorească cu avionul. cui ?. şi determină un verb din propoziţia regentă. dincotro . de cine ? . Ex. P2 = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P1) Propoziţia completivă indirectă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. Ex. Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă.determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb . P2 = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P1) OBSERVAŢIE . de ce ? . în ce loc ? . care . P2 = CL ( “ de unde se auzea ?”. cu ce ? . Ex. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc . ca să . ce . : Se auzea mult zgomot 1/ dincotro nu te aşteptai . cum . Ex.Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”. la ce ? . ca . oriîncotro . 59 . când . 2/ P1 = PP . încotro . Ex. P2 = CL ( “unde m-am deplasat ?”.2/ P1 = PP . ceea ce . : Adu-ţi aminte 1/ că eşti elev. cât .2/ P1 = PP . adresate verbului din propoziţia regentă. Ex. dacă . P2 = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . de . : Merge 1 / la cine este bine primit. cât(ă).1/ P1 = PP . : Leul nu se uită 1/ când îl latră un câine. P2 = CD ( “ce ştiind ?”. la cine ? .2/ P1 = PP .2/ P1 = PP .determină verbul “se auzea ?” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oriunde .Dacă se află după regentă . se desparte prin virgulă de aceasta.Dacă se află în faţa regentei . 2 / P1 = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P2) . propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta. 2/ P1 = PP . pentru ce ? . : Oriîncotro privea . : Relele se agaţă 1/ de cine nu învaţă. de la cine ? . în ce spaţiu ? . cât(ă) . P2 = PP ♦ Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce .. 1 / vedea feţe cunoscute. : Ştiind 1/ cu ce se îndeletniceşte 2/ s-a întristat mult.2/ P1 = PP . Ex. : M-am deplasat 1/ unde locuiau buncii. Ex. Răspunde la întrebările : unde ? . îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect.determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin: ♦ Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) . oridincotro . cine .Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă.

Ex. îndată ce .Când se află după regentă . : Nu zice hop 1 / până treci şanţul. P2 = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P1) OBSERVAŢIE Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” . . P2 = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P1 – “până” = “până ce”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex.2/ vezi numai verdeaţă. înainte (ca) să .1/ oriunde te-ai uita . P2 = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P1 – fiind intercalată în cadrul lui P1 se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie.Ex. : Oricând doreşti . după ce . P2 = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P1 – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei. . de când ? . când vei avea poftă. cât timp ? . P2 = CT (“când va merge la şcoala ?” . în vreme ce . până când ? . 2/ P1 = PP . până să . 2 / P1 = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P2) .Intercalată în regentă . : De unde munceşti . îndată) . Ex. P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce . nu se desparte de aceasta prin virgulă.1/ P1 = PP .2/ P1 = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P2) . “până să” apare numai prepoziţia. P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 1/ de acolo trăieşti. 2/ P1 = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P2) . : Atunci să mergi la teatru 1/. până ce . (ori) de câte ori .Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei. orişicând . 2 / P1 = PP .Se desparte prin virgulă de regentă .2 / P1 = PP . . imediat ce . este izolată prin virgulă de aceasta. Ex. : Împrejur . . P2 =CT 60 .Dacă este intercalată în regentă.Când în regentă se află un adverb corelativ . : Mama . : Erai prea tânăr 1 / când s-au petrecut aceste evenimente.Dacă se află după regentă . dacă este în faţa ei. propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta. arătând Răspunde la întrebările : când ? .1 / P1 = PP . : Voi veni la tine 1 / de câte ori doreşti. de câte ori ?. cum .Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci . determină un verb din regentă . Ex. : Va merge la şcoală 1 / când va împlini şapte ani.1 / se întorc în ţară păsările migratoare.) . cât . P2 = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui complement circumstanţial de timp . circumstanţiala de timp se izolează prin virgule.) . 1 / primeşti ciocolată. circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta.1/ când merge la piaţă . Ex. P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin : ♦ Adverbe relative : când . Ex.2 / P1 = PP . Ex. 2/ face multe cumpărături. circumstanţiala de loc se izolează prin virgule. cât timp .determină verbul “va merge” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oricând .2/ P1 = PP . : Când vine primăvara. Ex.

: Dansează aşa 1 / precum i se cântă. 2 / P1 = PP . 2 / P1 = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P1) . : În patul altuia . în ce fel ? . 2 / P1 = PP . : Întinde-te 1 / cât îţi este plapuma.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii : . : Cântă 1 / de parcă ar fi profesionist. din ce pricină ? Ex. : Fii bucuros 1/ căci ai reuşit la examen. P2 = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin : ♦ Adverbe relative : cum . 1 /P1 = PP .dacă este intercalată în regentă. P2 = CZ (“din ce 61 .propriu – zise . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb .de parcă . P2 = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P1) .ca şi cum.2 / P1 = PP .determină verbul “nu poţi” din P1. Ex. Ex. cât . cât ? . : Cum a fost educat .dacă e în faţa regentei . 1 / precum e calul. : Scrie 1 / precum îi dictează profesorul. este intercalată în P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă . precum . Răspunde la întrebările : din ce cauză ? . 1 / aşa se poartă.) P2 = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P1) OBSERVAŢIE Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi : . după cum . Ex. Ex.adjectiv sau un adverb. care în cadrul propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod. P2 = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”) .comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune. ca şi când.(„când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P1) Răspunde la întrebările : cum ? . 2 / P1 = PP . corespunde complementului circumstanţial de cauză. astfel). P2 = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?” . P2 = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P1) Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa . P2 = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P1) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să. decât .dacă nu exprimă ceva important.după cât . 1 / cum ţi-e voia . : Să cumperi şaua . 2 / nu poţi dormi. parcă . în ce mod ? . Ex. Ex. Ex. 2/ P1 = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” . 2/ P1 = PP . iar aceasta conţine un corelativ.

2/ P1 = PP . propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta. arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P2. dacă . ca să .de ce . pentru că ) . 1 / pentru că a lucrat toată noaptea. de . deoarece . căci . Ex.) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că . : Cum ploua . în ce scop ? Ex. : Cum numai minciuni spune . deoarece . 2/ P1 = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P2 . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P2 = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”. fiindcă .) Uneori . : Cinsteşte-ţi părinţii . din moment ce . întrucât . 2/ P1 = PP . P2 = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P1 . P2 = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P1 . : Omul nu trăieşte 1/ să mănânce.Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă . Ex. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă.cauză să fii bucuros ?”. 1 / toţi îl ocolesc. arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă . 62 . pentru că . unde (rar). : Era obosit . Ex.) OBSERVAŢIE Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . în regentă apare corelativul “de aceea”. 1 / n-am plecat de acasă.) ♦ Adverbe relative : cum .) P2=PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 2 / P1 = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P2 . Ex. arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă. 2 / P1 = PP . Răspunde la întrebările : cu ce scop ? .) OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . 1/ fiindcă ei te-au crescut. întrucât . din pricină că . arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii. : De aceea e obosit . 1 / pentru că nu dormise toată noaptea.determină predicatul nominal “fii bucuros”. de vreme ce . arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei.arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii. arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă. de . P2 = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P1 . Ex.

Ex. : Dacă vrei 1/.3/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P3 . acţiunea ei neavând un timp bine definit. P2 = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P1 . pentru aceea . învaţă. se izolează prin virgulă.determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P2) .Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop .) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă. Ex. : Ca nu cumva să răceşti 1/ . care îi este regentă. să reuşeşti la examen 2/. Ex.) P2 = PP.Dacă este intercalată în regentă . P2 = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit. Ex. mâncarea poate fi rece. de . . nu care cumva să . ca să ştii la bătrâneţe.) . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop. : Du-te 1 / să te culci. . : În caz că toţi ar chiuli 1 / . Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea .) . : Învaţă la tinereţe 1/. toţi i-ar fi stăpâni. ia şi o haină groasă la tine. care îi este regentă. 2/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”. se desparte prin virgulă de aceasta. Ex.) . arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă. nu se desparte prin virgulă de ea.determină adverbul “poate”) . : Când ar fi numai un câine 1 / . 1 / ca să se afle în treabă .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să . 2/ P1 = PP (conţine mesajul important al frazei) . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?” . care îi este regentă. Ex. P3 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : dacă . 2/ P1 = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P2 . se desparte prin virgulă de propoziţia regentă. : Să fie cald patul 1/.Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă . Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? . 2 / P1 = PP . ca nu cumva .determină verbul “n-ar munci” din P2 . să . P2 = PP ♦ Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că .) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . P2 = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P1 . arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă. P2 = PP 63 . . P2 = PP ♦ Adverbul relativ când . : De aceea vorbeşte . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”. nimeni n-ar munci.Ex.) P2 = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P1 . arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă.Dacă este în faţa regentei . în ce condiţie ? Ex.

Ex. 1/ ca să izbucnească focul. 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) . : Oricât de înalt ar fi copacul . fie că . măcar să . că . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS) determină un verb . dacă .În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”. oricât . chiar de . P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : deşi . Ex. Ex. chiar să . 1/ s-a prezentat la şcoală. cu toate că . : Cu toate că era orb . Ex. de . P2 = PP ( conţine corelativul “tot”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . dar nu o împiedică. Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ? Ex. un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă. intercalată în regentă sau după regentă. chit că . măcar că . P2 = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) . Răspunde la întrebarea : care este urmarea faptului că ? Ex. 2/ P1 = PP . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) . se izolează prin virgule de aceasta. să . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) . . tot . Ex.Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei . P2 = PP ♦ Adverbe relative sau nehotărâte : cât . care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. oricum .Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă . ea se desparte prin virgulă de regentă. 1 / tot voi cumpăra mobila. măcar de . exprimându-se o condiţie. Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”. : Dacă te iei după gura lumii 1/. un adjectiv . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV) indică o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă . : O scânteie e de ajuns. Ex. 2/ P1 = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) . oricât(ă) . : Cu toate că era bolnav . : Cu toate că muncise toată noaptea. 2 / P1 = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) . : Deşi era cald 1/. totuşi .Dacă este intercalată în regentă . : Orice ai spune . 1/ tot nu era obosit. ea tremura de frig. În orice situaţie . indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia. 1 / frunzele tot cad pe pământ. 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P2 = PP Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că o scânteie e de ajuns ?”) 64 .1/ găsise Brăila. P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă . P2 = PP ♦ Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice . În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”. atunci ajungi la sapă de lemn.

Ex. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit ?”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 1/ că îngheaţă apele. de . Ex. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit prea mult ?”) Uneori în regentă apar adverbele corelative : aşa . încât să . 1/ încât a obosit.Se desparte prin virgulă de aceasta. destul .În situaţia când este introdusă prin conjuncţia “de”.2/ P1 = PP ( conţine corelativul “atâta”) . atât de . Ex. 2/ P1 = PP . atâta . : Atâta a călătorit. : Minte. Ex. : L-a lăudat 1/ de l-a pricopsit. . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că minte ?”) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : aşa încât .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se poziţionează după regentă. atât . . aşa de . prea . 2/ P1 = PP . P2 = CNS ( “care este urmarea faptului că l-a lăudat ?”) 65 . nu se desparte prin virgulă de regentă. pentru ca să . că .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . încât . 1/ P1 = PP . : Au călătorit prea mult . 1/ aşa încât îşi doreau un pic de odihnă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful