LIMBA ROMÂNĂ

Prof. Florin Popa

PARTEA I - VOCABULARUL
1

VOCABULARUL ( LEXICUL ) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. A. Fondul principal de cuvinte (lexicul de bază sau vocabularul fundamental ) este alcătuit din cuvinte care se caracterizează prin : • Frecvenţă mare în comunicare. • Capacitatea de a intra în combinaţii lexicale şi sintactice. • Exprimă noţiuni de bază : Obiecte : casă , masă , scaun , pat , cuţit , furculiţă , ciocan etc. Materii : apă , carne, lapte, pâine , sare , oţet , vin etc. Organe ale corpului omenesc : gură , nas , gât , urechi , picior , rinichi etc. Animale şi păsări : câine , oaie , pisică , porc , găină , curcan , elefant etc. Floră : măr, vişin , cais , iarbă , floare , cireş , crizantemă etc. Culori : alb , negru , roşu , verde , galben , albastru etc. Relaţii de rudenie : mamă , tată , frate , bunic , soră , nepot etc. B. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular grupate în : ARHAISME – cuvinte care au dispărut din limbaj : armaş , hatman , ienicer , işlic , vătaf etc. REGIONALISME – cuvinte folosite într-o anumită regiune : ciubotă , cucuruz , lepedeu , conci etc. CUVINTE POPULARE – cuvinte integrate în limbajul familiar , comun , nerespectând normele limbii literare : matale,oftică , acuma , a găta , pită etc. ELEMENTE DE JARGON - cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona : bonsoir, ciao, arivederci, madam etc. TERMENI ARGOTICI – cuvinte specifice unor grupuri umane (elevi,militari,hoţi) : loveală, mardeală, pileală , şase,curcan , a face blatul , a se da grande, etc. TERMENI TEHNICI ŞI ŞTIINŢIFICI - cuvinte folosite în anumite domenii ale tehnicii şi ştiinţei : cibernetică, microscop, proton, abdomen , nutritiv etc. UNITĂŢI LEXICALE ( UNITĂŢILE VOCABULARULUI ) Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Ex. : om , loc , parc , inginer etc. Cuvântul compus este o unitate formată din două sau mai multe cuvinte prin : • contopire – untdelemn , cumsecade , douăzeci , binevoi etc. • alăturare – gura – leului , Piatra Neamţ , viţă – de – vie , nou – născut etc. • abreviere ( prescurtare ) – ONU , CEC , UNESCO , TAROM , UNICEF , SUA , ROMTELECOM etc. Expresiile sunt grupuri de cuvinte cu o anumită stabilitate în limbaj. Ex.:cât ai clipi din ochi (foarte repede),cât colea (aproape), sub cerul liber ( afară ), a fi în stare ( a putea ), în doi timpi şi trei mişcări ( foarte repede ) etc. Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care împreună au valoarea unei părţi de vorbire. Ex. : a aduce vorba ( a pomeni ) , a da sfoară în ţară ( a vesti ) , ţinere de minte ( memorie ) , nebăgare de seamă (neatenţie) , în floarea vârstei ( tânăr ) , din când în când ( rar ) etc. CRITERII DE RECUNOAŞTERE A LOCUŢIUNILOR : 1. Posibilitatea sinonimizării ( criteriu valabil şi pentru majoritatea expresiilor ) : a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi etc. 2.Limitarea posibilităţii de înlocuire a unuia dintre termeni : părere de rău ( opinie de rău – formulare greşită ). 3. Ordinea fixă a elementelor alcătuitoare : da din colţ în colţ,a face din ţânţar armăsar ( nu este posibil să spunem „în colţ a da din colţ” sau „a face din armăsar ţânţar”.) 4. Imposibilitatea adăugării unui determinant pentru termenii care fac parte din locuţiune : a ţine minte (multă ?) , a-şi bate joc (puţin ?) 5. Cuvintele componente ale locuţiunii , cu excepţia celor care fixează tipul locuţiunii (verbală , substantivală), nu au funcţie sintactică.

2

TIPURI DE LOCUŢIUNI : Locuţiuni substantivale : punct de vedere, părere de rău, aducere-aminte, dare de seamă, bătaie de joc etc. Locuţiuni adjectivale : bătător la ochi , de ocazie , cu soţ , fără gust , mare la inimă etc. Locuţiuni pronominale : cine ştie cine, cine ştie ce, ce fel de, Măria ta, Excelenţa voastră etc. Locuţiuni verbale : a-şi da aere , a bate apa în piuă , a-şi călca pe inimă etc. Locuţiuni adverbiale : de-a valma, pe nepusă masă, la îndemână, în zadar, într-o doară etc. Locuţiuni prepoziţionale : în loc de , din pricina , în ciuda , cu excepţia , în fruntea etc. Locuţiuni conjuncţionale : din moment ce, chiar dacă, pentru ca să, în timp ce, ca şi când Locuţiuni interjecţionale : Doamne fereşte,ferit-a sfântul,nu zău,ia te uită,ei bine,da de unde,pe naiba etc. SENSURILE CUVINTELOR Cuvântul este o îmbinare de mai multe sunete ( forma acestuia ) ,care are unul sau mai multe înţelesuri (conţinutul acestuia). EXEMPLU:Cuvântul "mândru "compus din şase sunete (litere) care alcătuiesc forma acestuia : m,â,n,d,r,u. mândru - înţelesuri (conţinuturi) : fudul=îngâmfat=trufaş ; frumos=falnic=mare; drag=iubit; fericit=mulţumit. Semnificaţia cuvântului reprezintă înţelesul (sensul) acestuia în context. Exemplu : Steaua luceşte pe cer. ( astru ); A devenit o stea a cinematografiei mondiale. (vedetă) A. SENSUL PROPRIU - este sensul asociat unei imagini obişnuite a unui obiect (sensul din dicţionar al cuvântului ). Exemplu cuvântul "braţ": a. Sens de bază - Avea braţul accidentat . (partea mâinii de la umăr la cot) b. Sens secundar - Dunărea se varsă în mare prin trei braţe . (ramificaţie a apei) - S-a sprijinit de braţul fotoliului . (marginea) - A adunat un braţ de flori. (cantitate ce poate fi dusă în braţe) - Şi-a pus haina într-un braţ al cuierului . (ramură a cuierului) -A aruncat mingea la o distanţă de cincisprezece braţe. (distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a forţei) Exemplu cuvântul "a fierbe" : a. Sens de bază - Medicii recomandă să fierbem apa înainte de a o bea. (a clocoti) b. Sens secundar - Carnea de vită se fierbe un timp îndelungat. (se prepară în apă clocotită) - Există vase speciale în care se fierb rufele. (sunt supuse acţiunii de fierbere a apei) Exemplu cuvântul "sălbatic" : a. Sens de bază - Animalele sălbatice trăiesc în libertate. (nedomesticite) b. Sens secundar - Copilul părea cam sălbatic. (sperios) - Fructul mărului sălbatic nu este comestibil. (nealtoit) - În timpul călătoriei au parcurs şi zone sălbatice. (neumblate, nelocuite) - Unele persoane au un comportament sălbatic. (brutal) B. SENSUL FIGURAT- Cuvântul are alt înţeles , prin atribuirea unor însuşiri mai puţin obişnuite ale obiectelor sau fenomenelor ( apare de regulă în context ) . Exemple : Construirea autostrăzii necesită mii de braţe de muncă . (oameni) Mulţimea fierbea de nerăbdare . (se agita) Îşi biciuia calul cu o furie sălbatică . (crudă , barbară) PRINCIPALELE CATEGORII SEMANTICE SINONIMELE sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită. Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ; taină = secret = mister ; praf = pulbere = colb blând = bun = blajin = paşnic = omenos = prietenos ; a relata = a povesti = a istorisi = a expune

3

(s-a aşezat) Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. a cere) I s-a acordat o şansă în plus pentru a se corecta. (spaţiu atmosferic) Eu cer o carte de la Ionel.verbele şi adverbele. (a reglat) CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite. (a coborât) Exemplu : Ai făcut un lucru bun .cu care în vorbire pot fi confundate. (meserie . Cele mai frecvente categorii de la care se formează familii de cuvinte sunt substantivele. a reciti . Exemple : Munca la carieră este obositoare. ( s-a oferit ) Înainte de concert şi-a acordat chitara. (excepţional) După ploi îndelungate.(vas ce transportă petrol) În judeţul Prahova există zăcăminte petrolifere.lucrare .adjectivele.prelucrabil prelucrat . cititor .prelucra .şcolărime . (ascultător) La ţară ducea un trai bun .dar cu înţelesuri diferite. citire . (realizabil) OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă. petrolier # petrolifer etc. (cumsecade) Bucătarul pregăteşte un prânz bun .(care conţin petrol) Inculpatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea.(susceptibil) Pentru el totul este posibil.şcolar . şcol = radical. posibil # pasibil . neciteţ . niciodată şi întotdeauna .nelucrat. Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare.când întâlneşte o suprafaţă de separare a celor două medii) Petrolierul plutea în derivă. Cuvintele care aparţin aceleaşi familii lexicale sunt înrudite în plan semantic. (liniştit. cititoare . PLEONASMUL este folosirea unui cuvânt care repetă o idee exprimată deja prin intermediul altui cuvânt. citeţ . Exemplu : a citi . tinereţe şi bătrâneţe .şcolăresc .a şcolări . (a cerşi . (gustos) .preşcolar . necitibil . Tatăl meu este un om bun . La şcoală am avut un profesor eminent . profesiune) Pe cer strălucesc stele. Cuvântul de bază este cuvântul de la care se formează familii de cuvinte.prelucrare . Îşi doreşte un copil bun . recitire . lumină şi întuneric . (gata să se producă) I-am cerut câteva minute de reflecţie. ¤ .lucrătură . (infantilă = la copii) Le-au asigurat condiţii normale şi fireşti la internat.(de calitate) . citibil . Exemple : şcoală . reflecţie # reflexie . PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică.prelucrător .ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. Şoferul a lăsat geamul maşinii.(întoarcerea parţială a luminii în mediul din care a venit. (loc de extracţie a pietrei) Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare.lucrător . S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. a se naşte şi a muri . (să permiţi) Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat.Familia lexicală este totalitatea cuvintelor formate de la acelaşi radical. (a reveni = a veni iarăşi) În vacanţă .(folclor = creaţie populară) MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A. (cugetare) La ora de fizică am învăţat despre reflexia luminii. Exemple : eminent # iminent . a lucra .inundaţiile sunt un pericol iminent. (normale = fireşti) A coborât jos cu scara rulantă. (am dat drumul) . DERIVAREA este formarea unor cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. studenţii vor culege folclor popular românesc. (a coborî = a merge în jos) Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. 4 . Exemplu : Am lăsat canarul să zboare. lucr = radical. (va abandona) .tihnit) Sensurile unui cuvânt polisemantic alcătuiesc o arie semantică. Exemple : avar şi darnic .şcolăriţă.a şcoli .dar deosebite ca sens de alte cuvinte.

argintiu.codrenesc. Pronumele a devenit substantiv : Se ocupă de nimicuri .de către etc.Valea Călugărească. "iu". prefixul "re" . Participiul este folosit ca substantiv : Rănitul capătă de urgenţă îngrijire medicală. Exemplu : ALBASTRU . Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic (şi-au schimbat forma) la regulile limbii române.niciodată.tenor.ONU.prim-ministru. a. Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â").cuvânt format din opt sunete .antiumanitar. LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet. 5 .neştiinţă. "eală". "aş"armaş.străfund. b. Adverbul a căpătat valoare de substantiv : Iubeşte-ţi aproapele !. COMPUNEREA este formarea unui cuvânt cu sens nou din două sau mai multe cuvinte existente deja în limbaj. Adjectivul a devenit substantiv :Leneşul mai mult aleargă.socoteală. având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt.albicios. deasupra.reamenaja.răsfoi. Substantivul a devenit adjectiv : Avea o inimă bărbată. şniţel. Sufixe adjectivale : "esc". coulomb (din limba franceză). ÎMPRUMUTURILE sunt cuvinte luate din alte limbi. C.desiş. bleu .anticomunist. Substantivul a devenit adverb : Toamna se numără bobocii . cârăi. solfegiu. orişicine.RADICALUL este elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie şi care conţine sensul lexical al cuvintelor.RATB. Exemple : Sufixe substantivale : "ar" . Exemple : camping. prefixul "stră" .abstractiza.necunoscut.cocoşeală.strănepot etc.arpegiu. "iza". mignon. "os". Sufixe verbale : "ui". "ona"confecţiona.nestatornic. PARTEA A II-A – FONETICA FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii.antirăzboinic.gestapo."iş"pieptiş.cuvânt format din şase sunete. SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi . PREFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete aşezate înaintea radicalului pentru a forma cuvinte noi.moralmente.copilăresc.prăfui. rontgen.SNCFR. "iş"răriş. B.PDSR.remuşcare. Sufixe adverbiale : "eşte".bliţ (din limba germană).educator.străluci. prefixul "des" .unsprezece.bătrâneşte.după-amiază.binefăcător. Pronumele a devenit adverb de mod : Ce mult s-a schimbat oraşul nostru !."ăreţ" plângăreţ. management gentleman (din limba engleză) .răscruce. Compunerea prin abreviere : CEC.puiet. c.răspoimâine etc.pădurar.reface.strămoş.măcăi. "et". recamier. "tor"-. prefixul "răs" .recăsători.auriu.neputincios etc.răscroi.mulţime.dedesubt etc. D.NATO.OZN. adagio.o mie trei sute. DURERE .desing.micime. Participiul este folosit ca adjectiv : Am găsit uşa deschisă.sticlet. SUFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete adăugate după radical pentru a forma cuvinte noi.desconcentra.şvaiţer.şcolar. "icios". făţiş. Compunerea prin alăturare:bun-simţ.arcaş.anticultural etc.scriitor.actualmente. cotiza.prosteşte.chitară. prefixul "anti" .călduros. "ime".osos.PNŢCD etc.descleia.descătuşa etc.TAROM.untdelemn.revenire etc.cântăreţ. ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi. Adjectivul a căpătat valoare de adverb : Învaţă greu o limbă străină. Exemple : prefixul "ne" . binevoi.outsider. direcţiona. "mente".reumatism (limba italiană).despături.străfulgera.dărui.nevăzător.feedback.răsputere. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE este formarea unui cuvânt nou prin simpla trecere de la o parte de vorbire la alta ( schimbarea categoriei lexico-gramaticale ). Compunerea prin contopire : bunăvoinţă.desprinde.nou-născut.faleză.cuminte. "ăi".

leoarcă."rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia. Ex. Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch. a-si-du-u.înalt.e. tri-plu. PARTEA A III-A – GRAMATICA GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. 5. linc-şi.v.r.uimit.p.ş.veneai. carne. MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire. ast-ma-tic.k.avânt.cadou.trăiai etc. y (New York.prefix) şi gz (examen.aerian. yancheu (i.mâine. Ex.d.î.suiau.e.watt (v.toamnă.cinci litere). ta-blou.n.t.grâu.idee. Exemple : lăcrimioară. pia-tră. Adjectivul F. kaliu. a-u-tor. 2. Exemple : drept-unghi. Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat).w) ."mpt". DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă.j. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A.ferestrău etc. sub-ac-va-tic.Weber.x. punc-taj. jert-fă.e.â. simp-tom. Două consoane alăturate aflate între două vocale. con-struc-tor. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb.q (Quatar. continuu etc.watt) . REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE 1. Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană. ves-ti-ar. Pronumele B. as-tral.giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor). O literă poate reprezenta două sunete : x .iepure. Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet.l.despărţirea se face înaintea consoanei.f) .f.ă) . Substantivul D. Verbul II."ndv". de-spre. dă-ră-ba-nă etc.i. sand-vici.carieră.i.vulpe. Adverbul C. Exemple : mo-no-ton.g. punc-ţie. Ex. EXCEPTII ! Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte.iarbă. Numeralul C.r.o.CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale.u. : b."ncş".n.gard.chi). Exemple : sculp-tor.h. pendul. VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete.avion.â) . Părţile de vorbire se clasifică în : I.k) .cretă. Exemple : con-tract.cinema. TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă.a.iute. HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite. Exemple : pa-tru.lady) În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete.s.c.gând (î.trei. etc. Exemple : fiinţă. Când o consoană se află între două vocale. ro-mâ-nă. mon-tan etc. pe-re-che.ţ. ca-te-tă. SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator. iarbă. În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire. cas-tron etc. ti-gru etc. unchi (u.ă.trec în silabe diferite. Articolul E. a-vi-on."rct".exerciţiu) Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător.şleau. arc-tic.aurifer. vitrină.y).noroi. 4. in-ac-tiv.qintal) .gh.franţuzoaică.garoafă. Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r". cas-tor.z. 3. Exemple: har-tă. a-le-e etc."ncţ"."nct". Conjuncţia 6 . PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A.t. gherghef (gh. : seară. În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will. mân-dru.m.două. EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt". : a.carosabil.kilogram (c.cs (xilofon. genune.Exemple : a-er.r.

B.PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE III. Propoziţii secundare (subordonate) LEGĂTURA DINTRE MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte : ¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie. ¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele.Unele interjecţii Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază. care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze. Prepoziţia D. ◊ fenomene ale naturii : zăpadă. Predicatul 2. . Subiectul B.ger. ¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte : ◊ lucruri : carte.soră etc. Propoziţii principale 2.bunic.bancă. MORFOLOGIA .vânt.unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia.duşmănie etc. III.Unele adverbe (de negaţie. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE A.tristeţe.grindină.Articolele .urs. ◊ relaţii umane : iubire.masă. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate. 1.Substantivul şi pronumele în cazul vocativ.furculiţă. Propoziţiile pot fi : 1.casă. ◊ fiinţe : om. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie.inginer.perete etc. Exemple : .prietenie. 1.profesor. SINTAXA PROPOZIŢIEI . ¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte). SINTAXA FRAZEI .comparative) . 1.mamă.Prepoziţiile . Sintaxa are două părţi : I. PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE A.ură. ◊ stări sufleteşti sau sentimente : bucurie.de întărire. Interjecţia SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. Atributul B. Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază. Părţile de propoziţie se clasifică în : 1.uragan etc.care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii. ¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire.milă etc. 7 . Complementul II.ajutorare. Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică.Conjuncţiile .

cal-iapă. articulată cu art. Franţa . Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun.unchi-mătuşă etc. 8 . şir.medic. Punctul de vedere = locuţiune substantivală.măgar.fată etc. cot = coate (încheieturi ale mâinilor) . După conţinut substantivele sunt : a.frate etc. b.vase. Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv. Substantive defective de plural (au formă numai pentru singular): tineret. CAZURI SPECIALE .numărul singular. capete (părţi ale corpului) . Formele învechite sunt păstrate în expresii de genul : "a pune beţe în roate".iapă.. etc. vulpe-vulpoi. Irina . (o) muncitoare.bursuc. coţi (unităţi de măsură). tablouri.Substantive cu aceeaşi formă la singular şi plural.floarea soarelui. (două) nume . Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru .două) : bicicletă. C.bunăvoie.untdelemn etc.CLASIFICARE : După formă substantivele sunt de două feluri : a.carte. grup. animale. inginer-ingineră.( două) luntre.bob.creion etc.sere.Substantive cu forme multiple de plural : Unele au acelaşi sens (una dintre forme fiind învechită). (o) învăţătoare. (doi) pui.maşină. Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare. garnizoană. Numărul plural-denumeşte două sau mai multe obiecte: oameni.Substantive defective de număr (au forme numai pentru un singur număr) : a.vas.stele. elev-elevă. Carpaţi .Exemple : coală =coli =coale .coleg. Satu-Mare .lumină."a băga în boale ". Diferenţa de sex poate fi făcută şi prin cuvinte diferite : mamă-tată. capuri (extremităţi geografice) .medic. b. icre.soldat. Alte substantive au sensuri diferite la plural. B.casetofon. Substantive defective de singular (au formă numai pentru pluarl) : zori. aducere-aminte (amintire).seră.privighetoare.vulpe etc. .băiat-fată.frate-soră. ochelari. Numărul substantivelor A.stilou. b. OBSERVAŢII : Există o categorie de substantive care au aceeaşi formă pentru a denumi ambele sexe : procuror. Substantive simple : om. Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) : mazăre. profesor-profesoară etc. B. (două) muncitoare. Substantive compuse : nou-născut. doctor-doctoriţă.inginer. boală = boli = boale.copil. hotărât "l".când nu sunt articulate: (un) pui. are funcţie sintactică de subiect. Numărul singular .elev.se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului. .gen neutru.caz N.animal. (un) nume.vecin. Marea Neagră etc.animal. Genul Masculin (un.Substantive cu sens colectiv : roi. coturi (unghere) .bărbatfemeie.două) : cuier.vulpe.profesor.Cluj-Napoca etc.(cine a fost considerat cel mai bun ?) Genurile substantivelor A. Exemple:cap = capi (şefi. . blândeţe. maşini.denumeşte un singur obiect : om.hipopotam etc.conducători).untdelemn. Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv.animal.doi) : om. Exemple : părere de bine (bucurie). mulţime. Genul Feminin (o. câlţi etc.stea etc. Alte substantive formează femininul de la masculin sau invers cu ajutorul sufixelor:curcăcurcan. roată = roţi = roate .prieten. Genul Neutru (un.tablou. punct de vedere (opinie).adică îşi pot schimba forma după număr şi caz. (două) învăţătoare etc. şale. (o) luntre.

unt.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut : "Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune. isteţime.(care 9 .întrebare pentru determinarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de scop :Se pregăteşte intens în vederea concursului.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de cauză:Din pricina ceţii nu se vede nimic. (în ale cui graţii intrase ?) ©Atribut prepoziţional : Se va intensifica lupta contra incendiilor .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement indirect:S-a pronunţat împotriva legii funciare. (ce este Ionel ?) ⊝Atribut apoziţional : El . handbal.lapţi (glande reproducătoare ale peştilor masculi). ai cui erau plecaţi ? . semnelor vremii profet. din a cui pricină ? . cui să te aşterni ? . (a cui era ?) ©Subiect (rar) : Ai casei erau plecaţi în excursie.(din ce cauză nu se vede ?.(unde să te aşterni ?întrebare specifică compl. CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVELOR Cazul Nominativ ( N ) ⊝Subiect : Toamna coboară peste sat.(care luptă ?-întrebare specifică atributului . în a cui contră ? .întrebare specifică complementului circumstanţial de cauză. circumstanţial de loc. în al cui timp ?întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de mod :Înoată contra curentului .(unde se adunaseră ? . (ale cui parcuri ?) ©Nume predicativ : Biserica era a enoriaşilor din sat. în a cui vedere se pregăteşte ?-întrebare pentru identificarea cazului substantivului. Preot deşteptării noastre .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de loc: Deasupra satului se adunaseră norii." (preot cui ? . (cum înoată ?-întrebare specifică complementului circumstanţial de mod . lapte (produs alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere) .întrebare specifică compl.în a cui împotrivă s-a pronunţat ? . argint etc.(când cumpără lemne întrebare specifică compl. (cine coboară peste sat ?) ⊝Nume predicativ : Ionel este elev. Exemple: brânză (produs lactat).te îmbie cu răcoarea lor.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Atribut apoziţional (rar) : Parcurile municipiului. a cui deasupra ?.(cu ce scop se pregăteşte ?-întrebare specifică compl. (cui să-i dai ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Se îmbracă contrar modei .întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ¤ Complement circumstanţial de cauză : Datorită ninsorii s-au blocat drumurile.întrebare pentru identificarea cazului subst. circumstanţial de loc . contrar cui se-mbracă ?.brânzeturi (varietăţi de produse lactate).(care traversare ?. circumstanţial de cauză .întrebare specifică atributului . OBSERVAŢIE:Unele substantive au un înţeles la singular şi alt înţeles la plural.cacao.circumstanţial de timp .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Complement circumstanţial de loc : Aşterne-te drumului. (din ce cauză s-au blocat drumurile ?.) Cazul Dativ ( D ) ¤ Complement indirect : Dă-i omului mintea cea de pe urmă. în a cui contră înoată ?.circumstanţial de scop.) ©Complement circumstanţial de timp :În timpul iernii oamenii cumpără lemne.ale Timişoarei . vremii cui ?) ¤ Atribut prepoziţional :Traversarea conform regulilor de circulaţie este sigură. conform cui ?.(pentru ce s-a pronunţat ?întrebare specifică complementului indirect.povestitorului. (cine erau plecaţi ?-întrebare specifică subiectului . (cum se îmbracă ? întrebare specifică complementului circumstanţial de mod . datorită cui ? .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut apoziţional : Eminescu îi era prieten lui Creangă.întrebare specifică compl. sclavagism. (care el ?) Cazul Genitiv ( G ) © Atribut genitival :Elevul intrase în graţiile profesoarei . Eminescu este cel mai mare poet român.

cu. dragi copii . acasă ! OBSERVAŢIE : Cu excepţia cazurilor nominativ şi vocativ . dedesubtul. mulţumită.) ¤ Nume predicativ : De cele mai multe ori copiii sunt aidoma părinţilor . (de cine îi era purtat ?) ¤ Complement circumstanţial de loc : Calul bea apă din pârâu . (când va fi secetă ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De teamă n-a mai făcut nimic. în spatele. (cum vedea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : În anul acesta va fi secetă . (aidoma cui ?) Cazul Acuzativ ( Ac. unele specifice. de ce ? . la dreapta. contra. (în ce fel pare ?) ¤ Subiect (rar) : A venit la lume . prin. împotriva. ⊝ Conjuncţia : "Că" leagă propoziţia subordonată circumstanţială de cauză de regenta 10 . ⊝ Numeralul : A obţinut triplul recoltei de acum cinci ani. în loc de. înapoia. spre. (de unde bea apă ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Vedea ca prin ceaţă . ♦ Adjectiv : Zoe . din.(din ce cauză na făcut ?. potrivit. cum trec zilele ! Alte părţi de vorbire pot deveni substantive : ⊝ Adjectivul articulat : Frumosul este apreciat de toţi.întrebare specifică suiectului. în. în faţa.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut prepoziţional : Stoluri de păsări zburau deasupra deltei. Pentru cazul genitiv : deasupra. (la ce se gândea ?) ¤ Complement de agent : Dorul îi era purtat de valurile mării. Pentru cazul acuzativ : la. înspre. ⊝ Infinitivul lung : Citirea este o materie în clasele primare. aidoma etc. ⊝Participiul : Plecatul în străinătate necesită viză.pentru ce se pregăteşte ?.întrebare pentru identificarea cazului substantivului. fii bărbată ! ♦ Interjecţie : Doamne . la stânga. prieten cui ?. (cu sens de lume multă) (cine a venit ?.întrebare specifică compl. către. despre.întrebare specifică compl. circumstanţial de cauză .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) Cazul Vocativ ( V ) ♦ Fără funcţie sintactică : Mergeţi . în timpul etc. conform. asupra. ⊝ Adverbul : Te va lăuda pentru binele făcut. ⊝ Interjecţia : Are un of la inimă ! ⊝Prepoziţia : "Pe" este o prepoziţie simplă. toate celelalte cazuri folosesc prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale . ⊝Pronume : Se ocupă cu nimicuri . graţie. contrar. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivul îşi poate schimba valoarea gramaticală devenind : ♦ Adverb : Toamna se numără bobocii.întrebare pentru identificarea cazului substantivului. înlăuntrul. în vârful. asemeni. circumstanţial de scop. în josul. faţă de.) ¤ Complement direct : Lupul păru-şi schimbă . Pentru cazul dativ : datorită. (cu ce scop se pregăteşte ?. dinspre.Creangă ? –întrebare specifică atributului . în afară de etc. dar năravul ba. la ce a venit ? .) ¤ Complement circumstanţial de scop : Se pregăteşte pentru concurs . (ce fel de stoluri ?) ¤ Nume predicativ : "Iarba pare de omăt . înaintea. (ce îşi schimbă ?) ¤ Complement indirect : Se gândea insistent la femeia aceea .

Ex. E cerul cu lună şi e cerul cu stele. care devin substantive.de departe vezi albind . (una oarecare) CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.Personificarea : " Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint." . ARTICOLUL HOTĂRÂT are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod clar obiectul denumit." III.vizitiu.el având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor. şi D." .Enumeraţia : "Aici stejarii.Articolul hotărât propriu-zis se alipeşte la sfârşitul substantivului făcând posibilă deosebirea cazurilor. e cerul cu nori. Ex. OBSERVAŢIE : Articolul nu are înţeles de sine stătător. (aceşti pereţi. şi Ac. .Epitet : "De treci codrii de aramă. dar nu este foarte bine cunoscut de vorbitor. răsufletul ger " . FELURILE ARTICOLULUI 1.Metafora : "Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge. (această buturugă mică nu una oarecare.aceste străzi..acest car mare nu unul oarecare) Pereţii au urechi şi străzile ochi.Substantive precum fiu. VALORILE STILISTICE ALE SUBSTANTIVULUI .iaurgiu se scriu la nominativ plural cu trei de "i" când sunt 11 ." . şi Ac. Ex.binecunoscute vorbitorului) a. şi D. unui elev unor elevi unei fete unor fete 2. : Buturuga mică răstoarnă carul mare. ARTICOLUL ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv ( sau un înlocuitor al acestuia) arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului. ARTICOLUL NEHOTĂRÂT precede un substantiv (stă în faţa acestuia). : Rănitul a fost transportat la spital. Ex. 2. participiului. arătând că obiectul exprimat de acesta este individualizat. Totodată articolul este un mijloc în schimbarea valorilor gramaticale ale adjectivului." . 1. adverbului etc.Repetiţia : " Patria e cerul cu soare. un elev nişte elevi o fată nişte fete G.ei. Articolul hotărât propriu-zis CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. elevului elevilor fetei fetelor . : Leneşul mai mult aleargă. : Odată am văzut o fată .. brazii şi fagii trufaşi înalţă capetele lor spre cer. : În ciuda eforturilor depuse a rămas un nimeni.Hiperbola : "Vorba-i tunet. Ex. elevul elevii fata fetele G.

¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic.În cazul numelor proprii masculine sau feminine care nu se termină în "a" .casetofon al meu.determinată de acordul cu substantivul.iaurgiii ) . carte bună. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine. Ex. singular.runda a doua etc. Exemple : Cravata aceasta este a ta ? ("a" se acordă cu obiectul posedat .(primul face parte din radical.articulate cu articol hotărât.economico-social. clase mici. Adjective variabile .Articolul hotărât propriu-zis şi cel nehotărât au genul.adjectivele sunt : a. se potrivesc.lui Radu.număr şi caz cu substantivul determinat.cea. cea = articol . b. şi Ac.roşu. 12 . După flexiune.Articolul posesiv (genitival) însoţeşte substantivul (sau înlocuitorul acestuia) la cazul genitiv sau intră în structura pronumelor posesive şi a numeralului ordinal .a-l.ale.ai.(cei . elevului cel mic elevilor cei mici fetei celei mari fetelor celor mari OBSERVAŢIE : Articolul demonstrativ nu trebuie confundat cu pronumele demonstrativ de depărtare. . Exemple : lui Carmen.nominativ) .nou-născut.cel. forma populară : Cei care se împrietenesc.al doilea este dizidenţa masculinului la nominativ plural. .iar al treilea este articolul hotărât enciclic : fiii. şi D. B. III."cravata" .pronume) . Exemple: om bun. Acestea nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte : a-i. elevul cel mic elevilor cei mici fata cea mare fetele cele mari G.(cei din urmă are valoare substantivală.lui nenea etc.curat.Articolul demonstrativ (adjectival) se află în faţa unui adjectiv sau a unui numeral. copii mici.vizitiii.legându-se de substantivul determinat sau acordându-le valoare de substantiv.ce-i etc.urât. CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.numărul şi cazul substantivului. (care vorbă ?) .murdar etc. amar etc. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect. După structură. clasă mică. cărţi bune.cele.adjectivele sunt : 1. Articolul posesiv se acordă în gen. Omul leneş multe pătimeşte. Exemple : Mâţa cea blândă zgârie rău.feminin. (care om ?) CLASIFICARE : A. articol .poate fi înlocuit cu un subst.ce-l. 1. Exemple : caiet al elevei. Exemple : copil mic. Adjective compuse : cumsecade.binevoitor etc. ¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce. ¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun.lung etc. precum şi a substantivelor comune ce exprimă grade de rudenie la cazurile genitiv şi dativ se foloseşte articolul prociclic (în faţa substantivului) "lui" . : Vorba bună mult aduce.cald.alb. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine. subţire etc.rece. Cei săraci s-au revoltat.verde. săracii ) ATENŢIE ! Articolele posesive şi cele demonstrative se scriu într-un singur cuvânt : al. (cei = aceia . .îşi schimbă forma în timpul comunicării.număr şi caz cu substantivul. cald.) Articolul demonstrativ se acordă în gen. 3. blândă = adjectiv) Cei din urmă vor fi cei dintâi. Adjective simple : frumos. oameni buni. (mâţa = subst. verde.

: A trecut peste o apă mare. (de când au învăţat ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat. Superlativ relativ de inferioritate Ex. Comparativ de inferioritate Ex. 2. B.viii microbi. Ex. . A.nu-şi schimbă forma : cumsecade.Substantive cu valoare adverbială : foc. Observaţie : Adjectivul se acordă în gen. : de treabă (cumsecade) .vernil. (cum este ?) ¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. 2. suprem. Ex. Exemple : om cumsecade. număr şi caz cu substantivul determinat. maxim. codrii verzi. inferior. Ex. mort. care car ?) ¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci. . (decât a celuilalt) 2.Când sunt articulate. de căpătâi (important) . "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată . Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite. OBS. Ex. Ex. frunze verzi .Exemple : codru verde.propriu (proprii). : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare. bâtă." # Epitet personificator : "O umbră călătoare se-ntinde-ncet. 3. oameni cumsecade. Superlativ relativ de superioritate Ex.ferice. Adjective invariabile . nevoie mare." SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Adjectivul îşi poate schimba valoarea gramaticală.devenind : 13 . : Am primit o floare la fel de frumoasă.auriii struguri. (cum sunt bomboanele ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea. Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii. Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect.se scriu cu trei de "i" : propriii copii.Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar. . ( de onoare = cinstit ) FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI ¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare. 1. (din ce cauză abia mergea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. minim. . frunză verde.Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare ! ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE .: Are o floare mai frumoasă . angelic. Ex. femei cumsecade." # Epitet cromatic : "Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte". (ca şi colega) 3. ţărănesc. (din ce ?) OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi). VALORILE STILISTICE ALE ADJECTIVULUI # Epitet : "Timpul rece apasă umărul meu. femeie cumsecade. : Am primit o floare foarte frumoasă . de nădejde (serios). decât lung. GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate. (care buturugă ?. Comparativ de superioritate Ex. tun. : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă. LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv.Adjective care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate : rotund.cenuşiii nori..Repetarea adjectivului . Comparativ de egalitate Ex. (decât a colegei) C.cenuşiu (cenuşii). grozav. . exterior.: Am văzut o floare frumoasă . Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii).auriu (aurii).fix ( ficşi).Adverbe precum : "tare". : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună .. : Era un om de onoare. cu minte (inteligent) . : Adriana părea deşteaptă foc . Superlativ absolut Ex.mare . buştean. din calea-afară. .aşezate deci înaintea substantivului determinat. 1. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama.Adjective care provin din limba latină unde erau forme ale comparativului sau ale superlativului : superior.

gruparea . (o-celelalte) b.de amândoi = compl. 1.triplu.(un-altul) . împătrit.Simple : unu. ce fel de efort ?). d. multiplicarea .:Citea câte patru cărţi pe lună.Substantiv : Leneşul mai mult aleargă . Numeralul cardinal propriu-zis exprimă un număr abstract sau un număr concret : Doi şi cu doi fac patru .nouăzeci etc. Ex. Ex.Când cuvintelor "un". şi Ac. NUMERALUL CARDINAL a. .Când în text sunt şi alte numerale cardinale sau se subînţelege prezenţa lor. amândouă.Când însoţesc un substantiv ce arată un obiect mai puţin cunoscut. .:A depus un efort înzecit . : Cu o floare nu se face primăvară ! (dar cu douăzeci. : Casa a fost construită de amândoi .valoare adjectivalăcâte cărţi ?) Ex. câteşpatru.iar celelalte în bibliotecă.optzeci.repartizarea .altul pleacă.Compuse : unsprezece.câte doi. (înzecit = atribut adjectival. A mai trecut un an. se formează prin derivare cu prefixul "în" şi sufixul "it" de la numeralul cardinal propriuzis. Ex.şaisprezece.zece. După formă . Ex. şi D.Adverb : Cugeta adânc . Andrei a câştigat îndoit . O carte se află pe birou. Numeralul cardinal colectiv indică însoţirea a două sau mai multe obiecte : amândoi. tustrei. încincit. NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV arată repartizarea numerică a obiectelor. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor ( ordinul .de zece ori etc. Se declină doar primele patru dintre cele menţionate : CAZUL SINGULAR PLURAL N. "un" şi "o" sunt articole nehotărâte. (un fular oarecare) ."o" pot fi confundate cu articolul nehotărât sau cu adjectivul pronominal nehotărât.optsprezece. cine stăteau în bancă ?) e. NUMERALUL CARDINAL ADBERVIAL (DE REPETIŢIE). ambii.înzecit etc.valoare adverbială.:Câte doi stăteau în bancă.miliard etc.treizeci se face !) .. : Un tren vine. Se formează din numeralul cardinal propriu-zis precedat de adverbul "câte":câte unul. amânduror(a) amânduror(a) ambilor ambelor Ex.valoare adjectivală. III. 4.o mie nouă sute nouăzeci şi nouă etc.milion. numeralele cardinale propriu-zise pot fi de două feluri : .(cum a câştigat ?. ) A. ."ambele" = atribut adjectival) Ex.arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune: o dată.are valoare substantivală deoarece este autorul acţiunii pasive suferită de subiectul "casa") c. "un" şi "o" sunt numerale cardinale.îndoit = complement circumstanţial de mod .( de către cine ?. OBSERVAŢIE : Numeralele "un". (doi. Exemplu : Purta un fular de culoare roşie.de două ori. toţi cinci etc. ambele. : Ambele propuneri au fost refuzate. (câte doi =subiect.(câte patru = atribut adjectival. 14 .câte trei etc. Celelalte numerale cardinale se scriu ţinându-se cont de părţile componente : şaizeci şi cinci. NUMERAL CARDINAL MULTIPLICATIV arată în ce proporţie creşte o cantitate: dublu. amândoi amândouă ambii ambele G.cvadruplu. numărul . de agent."o" li se opun în text pronume sau adjective pronominale demonstrative sau nehotărâte atunci ele sunt adjective pronominale nehotărâte. valoare substantivală . (care propuneri ? .trei) .

"la cinci" = comp.valoare substantivală) Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru.cea dintâi. : A fost odată ca niciodată.) Stăteau în grupuri de câte zece .(în ce fel de grupuri ? . : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele. Ex. Ex.mă putea căuta de două ori) . Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival. celui dintâi celei dintâi celui de-al doilea celei de-a doua ATENŢIE ! : Corect se spune clasa întâi. (odată = odinioară = adverb de timp) Ex. Ex.Numeralul cardinal adverbial poate fi complement circumstanţial de timp sau de mod .) 15 . (care băieţi ?.urmat de prepoziţia "de" CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N.în patru = compl. Ex.NUMERALUL ORDINAL indică ordinea numerică a obiectelor. ( pentru al doilea = nume predicativ ) Despica firul în patru . circumstanţial de timp ) OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de".Se formează pornind de la numeralul cardinal propriu-zis precedat de prepoziţia "de" şi urmat de substantivul "oară" la plural. (o dată = numeral cardinal adverbial.număr şi caz.cel dintâi. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate. circumstanţial .întâia.cei doi = subiect. : Ionel este de două ori mai isteţ decât alt coleg din clasă. (este isteţ = predicat nominal. circumstanţial de timp .valoare subst."întâiul" la numărul plural se scriu cu doi de "i" dacă se află în faţa unui substantiv de genul masculin : primii elevi. Ortografie : Numeralele "primul". valoare substantivală. OBSERVAŢIE :Declinarea lor se face cu ajutorul articolului demonstrativ"cel".) 3."cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. 2. (de cinci ori = compl. ( când a revenit ? .:Trece prin oraşul natal de cinci ori pe an.de mod. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit .prima.) Ex. Ex.Ex. când trece ?) Ex. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii."înzecit" = compl. cel dintâi cea dintâi cel de-al doilea cea de-a doua G.un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb. VALORILE NUMERALULUI În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori : 1. : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă. : A revenit la cinci .(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl.preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice. şi D. ( cum despica ? .(ce fel de efort ?"înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. ( cum preţuieşte ? . Valoare adverbială . Valoare adjectivală .) Cărţile erau pentru al doilea . şi Ac.de câte zece = atribut prepoziţional.primul. (cine a parcurs ? . Ex.de două ori = compl.determină un verb. Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ . în ce mod este mai isteţ ?) B. circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială. : M-a căutat doar o dată . OBSERVAŢIE: Numeralul adverbial "o dată" se scrie în două cuvinte şi nu trebuie confundat cu adverbul de timp"odată" (odinioară). circumstanţial de mod ) Ex. Şirul numerelor ordinale începe cu : întâiul. întâii trandafiri . : Tustrei candidaţi au obţinut note bune.determină un substantiv cu care se acordă în gen. indirect. Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv."cea".

mi (mi. (ţi = pronume în cazul dativ . circumstanţial de timp. le (le..genul feminin) OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv. -l = pronume în cazul acuzativ) Ex.(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct. de câte ori vorbeşte ? . ne.persoana a III. (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar) Ex. Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ.se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect.. vi (pers. -mi). Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană.ţie.) OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare jumătate. dumneavoastră. l. PRONUMELE CU FORME PERSONALE A.(pe) voi. : A luat-o la sănătoasa.FORME ACCENTUATE : eu.noi.Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata. dumnealui . formă neaccentuată) . 5. el.Ex. OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct.anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică).ei.gen. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE . : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator. : Îi suna ceasul. (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ) Ex. i (i. Ex.(pe) tine.(pe) el.o conjuncţie. dumneasa. : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani.i).pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb.. li (persoana a III-a.Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata.vouă (persoana a II-a). singular. ni (persoana I). le.(pe) noi. Ex. circumstanţial de timp . îi. te.desemnează diferite persoane. 1. "o dată" = compl. "de două ori" = compl. m-.ambele provenite din numerale cu valoare adverbială.(ai) lor (persoana a III-a.dar puţini sunt aleşi.genul masculin).exprimat prin pronume personal. exprimat prin pronume personal.(pe) mine. Ex. ultimul (adjectiv) . (pe) ea. . formă neaccentuată) Ex. nr. (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ) Ex. 16 .. puţini.(a) ei. ţi (ţi-. nr. o. dânsele.voi. Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv).nouă (persoana I).ele. . : Îi da cu gura înainte. dânşii.(ale) lor (persoana a III-a. (pe cine suna ? "îi" = complement direct .mie. vă. : Doar o jumătate de măr primeşti. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată .În unele expresii verbale. .De foarte multe ori. III. . -ţi). . : Mulţi sunt chemaţi.sutime etc. singular. îţi.tu.(al) lui. dumnealor. ( de câte ori gândeşte ? . : Ce ţi-e scris.( pe) ele. : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul. PRONUMELE PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv.ea. a II-a) îi. Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ). gen masculin sau feminin. mulţi. dânsa. mă. gen feminin). li (persoana a III-a.câţiva (pronume nehotărâte).dumneaei. -l.de un alt pronume etc.sfert. -FORME NEACCENTUATE:îmi. -le).genul masculin). gen feminin. (v-).persoana a III-a.(pe) ei.a. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese.. : Lasă-mă să te las !.treime. PRONUMELE PERSONAL .în frunte ţi-e pus. îl. Ex. i (i. Ex. -i). Ex.număr şi caz.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ) ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul.

mătăluţă. ale. noi înşine .Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen.persoana a II-a . Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ. . OBSERVAŢIE : Pronumele personal. .copiii (fraţii.şi (dativ). : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. Ex. (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale. Ex. tu însuţi . alor. sieşi = compl. Ex. a. te 1 = pronume reflexiv ( te . Ex.noi însene . Apare rar ca pronume.matale . (cui îi provoacă ? .ţi=pronume personal) C. : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor.eu însămi (feminin) .persoana a III-a. . D.Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta.Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular. Ex. indirect) Îşi laudă cioara puii. îşi = pronume reflexiv) Ex. Ex. indirect) Îşi provoacă sieşi neajunsuri. ei înşişi .se s. Ex. ele înseşi (însele) . Măria ta.doare . . : Ale mele erau cărţile de pe masă.te = compl.(care pui ? . Apoi însuşi a făcut valiza. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două substantive).părinţii) lui. dei.număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat. Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit. : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor. el însuşi . d-lui.tu însăţi . (îşi apără puii = apără puii săi . : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători. pe cine doare ?) Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv).te = compl. direct. Înălţimea ta (sa). PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului. d-voastră.mătălică. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă.sieşi."ai săi" .voi însevă . voi înşivă .În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al. Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ. B. Ex. ea însăşi . ai. OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor.sine. pe cine loveşti ?) te 2 = pronume personal ( te . : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot. Ex. Ex.(acuzativ). (ale = cărţile) 17 . Domnia sa. îşi = atribut pronominal) Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică.îşi. Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie.persoana a II-a. : Vorbeşte cu sine însuşi.loveşti . . Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !. : Însămi am hotărât să-l ajut. Ex . : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare. : Se teme şi de umbra lui. (cu cine vorbeşte ?. Ex.cu sine = compl. direct.forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află.persoana a II-a.În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire. d-ta. Exemple : eu însumi (masculin) . Excelenţa sa (voastră). : Toată pasărea îşi apără puii. . : Şi-a adunat lucrurile.

. : Colegii tăi te-au încurajat. Pronumele nehotărât simplu : unul.celălalt.aceiaşi (genul masculin.ale sale.cutare.toate) 2. .adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului.fiecare.câteva.Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta. nr. Ex.Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv.cesta. caz acuzativ.caz acuzativ) Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel.La rândul său. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen.cestălalt. .aceeaşi. : Fapta cea bună să te însoţească. : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor.aista.asta. b.ălalalt. : Nu vor uita niciodată această zi.tot (toată. : Faptele tale te-au acoperit de laude.al tău.articol demonstrativ) Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară.atribut adjectival) . Ex. : Acesta mi-a acordat notă maximă.a noastră. (aceea = atribut adjectival. (cea = aceea . Pronume demonstrativ de depărtare : acela. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative.Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului.ailaltă.atâta.gen feminin. singular.aceasta. CLASIFICARE : 1.Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri.număr singular .adjectiv pronominal demonstrativ) B.numărul plural) . : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem. (cea .altceva.al său.ale tale. ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea.vreunul. cea. . Ex.ai tăi.câţiva.aia. (săi .caz nominativ. cei.oarecare. : Umerii săi erau destul de puternici. Ex..altul. 18 .gen neutru.Un obiect posedat şi un posesor : al meu.aceeaşi (genul feminin.ăla.toţi.numărul singular) cu pronumele aceia.ista.a sa.cele. Am fost ajutat de un prieten al meu .Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât.ale mele.a ta. Ex.acelei fete a sale. (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor) .ai săi.a voastră.(ai) voştri se scriu cu un singur "i" ! PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE A. OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri. Ex.pronume demonstrativ) Se vedea trecând un om pe lângă cea casă. Ex. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi.ale noastre.Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru. OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori. Ex. .folosindu-se pronumele personal "lor". : Cealaltă a fost colega Mariei.aceea.ceastalaltă. . (cel = acela .pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a.fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv. Pronumele demonstrativ este de trei feluri : a.Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri.cineva.Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei.ceva.oricine.gen feminin.exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) Ex.adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta. Pronumele nehotărât compus : altcineva. .număr şi caz.a mea.Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz.cealaltă.ale voastre.ai voştri. Ex. (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ. .o carte de-ale mele. c. : Răspunsul a fost mereu acelaşi .al vostru.

Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul.număr şi caz cu substantivul determinat. plural. plural. şi Ac."vreunul" se scriu cu doi de "i" la N. (unde ?) # Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor ."niscai". alţi elevi învaţă.alţii decât ai noştri. (când ?) # Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii.păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii".) care pot să aibă şi alte valori morfologice. . (unora = pronume nehotărât.iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice : # Subiect : Unul învaţă. şi Ac. Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N.de atribut adjectival.iar ca adj. (vreunuia = pronume nehotărât. .număr şi caz : "Cine" . şi G. şi Ac.caz genitiv. C.genul masculin. (din ce cauză ?) # Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi .număr şi caz cu substantivul determinat.s-a dus şi el acolo."altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte."niscaiva". (pe cine îl asculta ?) # Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine. Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen. Dintre acestea ce."unei" (pentru D. iar "fiece". : Ai dat de urma vreunuia ?. înlocuit.este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri.care."vreunii". 19 .cât percum şi din alte elemente de compunere. : Cine lipseşte ? Pronumele interogative sunt : cine.nr. : Care elev lipseşte ? Îşi schimbă forma după gen.cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul". 2. 3.cine ? . "Ce" . Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică.genul şi cazul subst. ( despre cine vorbeam ?) # Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns. D.care. (unchi cui este ?) # Complement direct : Îl asculta pe fiecare.cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un substantiv. (de către cine era ascultat ?) # Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit. şi G."altceva". # Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate. (care elevi ?) # Atribut datival : El este unchi unora . (cine învaţă ?) # Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor . Pronumele nehotărâte "careva".OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine. singular. Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular.are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe.ci se acordă în gen. (care mâncare ?) # Atribut apoziţional : Elevii.cât. nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă .cui ? .numai în cazurile dativ şi genitiv singular. El apare pe primul loc în structura enunţului. (care dorinţe ?) # Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. indirect) Ex. : Unora le place fotbalul. Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen.ce.n-au obţinut rezultate bune. Ex.unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte. şi Ac.iar flexiunea se realizează numai după caz. (cum ?) # Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora . Ex. Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt. (cu ce scop ?) OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul". se afla în mare încurcătură.) şi "unui". funcţie sintactică de atribut pronominal) Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale : 1. plural.nr.ce.funcţie sintactică compl.N.al câtelea. Ex.caz dativ."alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte ! Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma.

şi Ac. şi D. -"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri. cărui = adjectiv pronominal.iar articolul posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat.Adjectivul pronominal interogativ are întotdeauna funcţie sintactică de atribut adjectival. G.Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate. şi Ac.Adjectivul se acordă în gen. : A cărui scriitor este opera aceasta ? a = articol posesiv (genitival) . . D.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin.număr şi caz cu posesorul.gen feminin se acordă cu substantivul de gen feminin "opera". PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV 20 . cât ? câţi ? câtor ? câtă ? câte ? câtor ? MASCULIN PLURAL FEMININ SINGULAR . “Cât” CAZUL SINGULAR PLURAL N.Pronumele interogativ îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. Ex. G.Acest adjectiv este însoţit de articolul posesiv (genitival). # Subiect : Cine a fost la tine ? # Nume predicativ : Care este adresa ta ? # Atribut pronominal genitival : A cărui carte este mai interesantă ? # Atribut pronominal prepoziţional : De care carte ai cumpărat ? # Atribut pronominal datival : Căreia este nepot acest copil ? # Complement direct : Pe cine aştepţi ? # Complement indirect : Cui îi dai cartea ? # Complement de agent : De cine a fost chemat ? # Complement circumstanţial de loc : Lângă cine s-a oprit ? # Complement circumstanţial de timp : O dată cu care dintre ei a ajuns la piaţă ? # Complement circumstanţial de mod : Ca şi cine cântă ? # Complement circumstanţial de cauză : Din cauza cui a rămas acasă ? # Complement circumstanţial de scop : În vederea căruia dintre concursuri te-ai pregătit ? Acordul adjectivului pronominal interogativ "care" în cazul genitiv . G. . FUNCŢII SINTACTICE . . şi D. şi Ac. care ? cărui(a) ? MASCULIN Plural care ? căror(a) ? FEMININ Singular care ? cărei(a) ? Plural care ? căror(a) ? .după cazul la care se află. al câtelea ? MASCULIN Plural FEMININ Singular a câta ? Plural - Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale. şi D.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin ."Care" CAZUL Singular N.gen masculin se acordă cu substantivul de gen masculin "scriitor". "Al câtelea" CAZUL Singular N.

"cât". . Dintre acestea devin adjective pronominale relative "ce". Pronumele relative se clasifică în : 1. P2 = PR ( P2 ţine locul numelui predicativ) # Atribut pronominal prepoziţional : Nu mă interesează 1/ de care carte ai cumpărat."care". Pronume relative simple : cine. ce (care) MASCULIN Singular cel ce (care) celui ce (care) FEMININ Singular ceea ce (care) celei ce (care) Plural cei ce (care) celor ce (care) Plural cele celor FUNCŢIILE SINTACTICE .al câtelea. Ex."al câtelea" sunt identice cu cele interogative.unde leagă o propoziţie subordonată de regenta ei. 2/ ("pe cine" ţine locul persoanei aşteptate."care".cel care. P2 = CD ( ce nu-ţi pot spune ?) # Complement direct : Spune-mi 1/ pe cine aştepţi.dar şi la lucruri şi se poate substitui (înlocui) prin "care"("ce"). îndeplineşte funcţia de complement direct pentru P2) P1 = PP . şi D. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) # Nume predicativ : Spune-mi 1/ care este adresa ta.Adjectivele pronominale relative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival. 2/ (cine ţine locul autorului acţiunii şi îndeplineşte funcţia de subiect în P2 ) P1 = PP . P2 = CD.ce.număr şi caz cu substantivul determinat cu care stă împreună în subordonată. 2/ ("de care" ţine locul titlului cărţii . Pronumele (adjectivele pronominale) relative "cine". Pronume relative compuse : cel ce. P2 = CD (ce să-mi spui ?) # Atribut pronominal : Întrebarea este 1/ a cărui carte este mai interesantă ? 2/("a cărui" ţine locul posesorului şi îndeplineşte funcţia de atribut pronominal al P2) P1 = PP .număr şi caz. P2 = AT (care băiat ?) Pronumele relative compuse au următoarele forme : CAZUL N. (ce nu mă interesează?) 1 # Atribut pronominal datival : Nu-ţi pot spune / căreia nepot este acest copil.de.cât.Dacă introducem în frază ca subordonate propoziţiile care figurează ca exemple la pronumele interogativ. Ex. 2/ ("cui" ţine locul 21 . 2/ ("căreia" ţine locul posesorului de nepot şi are funcţie de atribut pronominal în cazul dativ pentru P2) P1 = PP ."cât" atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv.având aceleaşi forme. obţinem aceleaşi funcţii sintactice : # Subiect : Nu mi-ai spus 1/ cine a fost la tine.ci se acordă în gen. : Băiatul 1/ de l-ai văzut 2/ este colegul meu. Pronumele relativ "de" este invariabil. : Nu ştiu 1/ ce carte ai cumpărat."ce".are funcţie de atribut prepoziţional pentru P2) P1 = PP . 2/ (ţine loc de nume predicativ formând împreună cu verbul copulativ "este" predicatul nominal) P1 = PP .Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care apare în frază.2/ Îşi schimbă forma (flexionează) după gen. şi Ac. P2 = CD ( ce să-mi spui ?) # Complement indirect : Te-am întrebat 1/ cui îi dai cartea. 1/ ( "de" se poate înlocui cu "pe care" ) P1 = PP . 2.care.se referă mai ales la fiinţe. ce (care) G.

P2 = CD (ce am aflat ?) # Complement circumstanţial de scop : Nu mi-ai spus 1/ în vederea căruia dintre concursuri te pregăteşti. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi apare în propoziţii negative. Pronume negative simple : nimic. 2. şi Ac.pe cele de 22 . P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de mod : El este persoana 1/ ca şi cine cântă.număr şi caz. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) E. 2.(N.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pentru P2) P1 = PP . 2/ ("de cine" ţine locul autorului real al acţiunii pasive. În privinţa schimbării formei (flexiunii) trebuie reţinute următoarele : 1. şi D. "nici unul" are flexiune completă. şi D. 2/ ("lângă cine" arată locul în care se desfăşoară acţiunea. "nimic" este invariabil având formă numai pentru singular. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de cauză : Am aflat 1/ din cauza cui a rămas acasă. G.ca pronume având formele : CAZUL SINGULAR N.îndeplineşte funcţia de complement de agent pentru P2)P1 = PP. Pronume negative compuse : nici unul. nici unul unii nici unuia unora MASCULIN PLURAL nici nici FEMININ SINGULAR PLURAL nici una unele nici uneia unora nici nici Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin.=nimănui) 3. P2 = CD (ce te-am întrebat ?) # Complement de agent : Nu ştiu 1/ de cine a fost chemat. "nimic" la nume de lucruri . Pronumele negativ "nimeni" se referă la nume de fiinţe. "nimeni" are formă numai pentru singular şi flexionează după caz.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de scop pentru P2) P1 = PP . = nimeni . P2 =CD (ce mi-a spus ?) # Complement circumstanţial de timp : Ea este persoana 1/ o dată cu care a ajuns la piaţă. 2/ ("din cauza cui" ţine locul cauzei pentru care a rămas acasă. Are următoarea clasificare : 1. 2/ ("o dată cu care" arată timpul când s-a desfăşurat acţiunea.nimeni.iar pentru plural. 2/( "în vederea căruia" arată scopul pentru care se pregăteşte persoana. Dintre acestea "nici unul" şi "nici una" devin adjective pronominale negative pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen.persoanei asupra căruia se răsfrânge acţiunea.P2 = CD (ce nu ştiu?) # Complement circumstanţial de loc : Mi-a spus 1/ lângă cine s-a oprit.nici una. G. îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp pentru P2) P1 = PP . "nici unul" şi "nici una" atât la nume de fiinţe cât şi la cele de lucruri.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de mod pentru P2) P1=PP . şi Ac.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pentru P2) P1 = PP . 2/ ("ca şi cine" arată modul în care cântă persoana.are funcţie de complement indirect pentru P2) P1 = PP .

la feminin. (de către cine ?) # Complement circumstanţial de loc : Să nu te aşezi lângă nici unul dintre ei.(care cadou ?) # Atribut apoziţional:Elevii.starea : a şedea.după cazul la care se află : # Subiect : N-a venit nimeni.a exista.a sta.a alerga etc. .a da. La cazurile N. . n-a obţinut premiul întâi la olimpiada de fizică. (cine n-a venit ?) # Nume predicativ : Stiloul acesta nu este al nimănui.(nepot cui ?) # Complement direct : N-am văzut pe nimeni dintre ai noştri la teatru.a necesita etc. 1. 6. (unde să nu te aşezi ?) # Complement circumstanţial de timp : În timpul nici uneia dintre iernile trecute n-a nins atât de mult. 23 . (când n-a nins atât de mult ?) # Complement circumstanţial de mod : Nu e mai deştept decât nici unul dintre noi.existenţa : a fi.(care elevi ?) # Atribut datival : El nu este nepot nici unuia dintre părinţii mei."nimănuia".a vieţui etc.iar pronumele negativ are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. (formează predicat nominal cu verbul copulativ) # Atribut pronominal genitival : N-a contestat meritele nici unuia dintre ei. Adjectivul pronominal negativ are funcţie sintactică de atribut adjectival.a poseda.a merge.atât ca şi pronume cât şi ca adjectiv pronominal."nimănui" au şi formele admise "nimica".nici unii dintre ei . . VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă : . III.a lua. şi Ac."nimenea". (meritele cui ?) # Atribut prepoziţional : Cadoul de la nici unul dintre invitaţi n-a fost atât de frumos ca şi al tău. (cu ce scop nu m-am pregătit atât de mult ?) OBSERVAŢII : "Nimeni". Pronumele (adjectivul pronominal) negativ "nici unul" se scrie la toate formele în cuvinte separate. (din cauza cui nu s-a întâmplat ?) #Complement circumstanţial de scop:În vederea nici unuia dintre examene nu m-am pregătit atât de mult."nimic".a deţine etc. .necesitatea : a trebui.a se afla. (cui nu-i dau dreptate ?) # Complement de agent : N-are să fie apreciat de nici unul dintre colegi. (pe cine n-am văzut ?) # Complement indirect : Nu-i dau dreptate nici unuia dintre contestatari. (în ce mod nu e mai deştept?) # Complement circumstanţial de cauză : Accidentul nu s-a întâmplat din cauza nici unuia dintre ei. .posibilitatea : a putea. plural se scrie cu doi de "i".posesia : a avea.acţiunea : a veni.a trăi.

a ieşi. (aş = verbul auxiliar "a avea" .a voi etc. B.) După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă ! Ex. direct."copilaşul"= compl.a fi. a hoinări.a se teme. Ex.cântându-i.a traduce. Verbe nepredicative .în funcţie de context. a se chema. Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect.au înţeles de sine stătător . EXPRESII VERBALE IMPERSONALE . VERBELE TRANZITIVE .1.. (verbul are subiect.a fugi. (a = verbul auxiliar "a avea") Îmi voi croi drum prin nămeţi. ci cu ajutorul altor cuvinte.a deveni. precum şi la formarea diatezei pasive. (verb predicativ) . .Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ).ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea.neputând forma singure predicatul. : El era frumos ca soarele. P2 = SB C.a şti. direct) Observaţie : Unele verbe.a urca.acţiunea făcând-o Maria) C.4. verb tranzitiv) C. a se mira.a călători etc. (verb intranzitiv) Şi-a adormit copilaşul. ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor. "un articol" = complement direct) B. (verb predicativ) . (voi = verbul auxiliar "a vrea") Aş fi trecut uşor peste şanţ.a ajunge. (verb copulativ) Ex.în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative.dorinţa : a dori.a însemna. VERBE PERSONALE .a îndruma etc.pot avea complement direct : a da.nu pot avea complement direct:a merge. : A tradus un articol din limba engleză.a pleca.2. : Bunicul a clătinat uşor din cap. a face. : Trebuie 1/ să respectăm legile. Ex.sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ. pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.a se strădui. (ce a tradus ? . B.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?". CLASIFICAREA VERBELOR A. Ex.a vrea (a voi). .au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă 24 .Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol. Ex.a părea.2 VERBELE AUXILIARE .1. a diminua.formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. (verb copulativ) Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni".:Merg cu maşina la serviciu.pot fi tranzitive. Mihai ieşise inginer.a ruga.pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea. A.dar şi intranzitive.a se face.nu au înţeles de sine stătător. : Ieşeam pe uşa casei.a dura. Ex.a viziona. Fostul copil a ajuns om de ispravă. 2/ P1 =PP . : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii.a vrea."ce ?"deci nu poate avea compl. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive.a iubi. Ex. Verbe predicative . Ex. În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.2.2. toate celelalte. VERBE UNIPERSONALE . fi = verbul auxiliar "a fi").a amăgi. (pe cine a adormit ? .2.1 VERBELE COPULATIVE .a se naşte.a sosi etc. : Ajunsesem în oraşul natal.a certa.a rămâne. : Fiind obosit a adormit imediat.a se gândi.Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi. VERBELE INTRANZITIVE . A.

e inutil. forma neaccentuată .) Ex. . Ex.a lătra.e adevărat. cu înţeles unitar. Ex. ce au valoarea unui verb. : Ţăranul a fost silit să muncească pentru alţii.Diateza pasivă se formează cu verbul auxiliar "a fi" şi participiul verbului de conjugat. în cazurile dativ şi acuzativ.suferă acţiunea făcută "de vânt" = complement de agent) ATENŢIE:Nu trebuie să se confunde un verb la diateza pasivă cu un predicat nominal format din verbul copulativ"a fi" şi un nume predicativ exprimat printr-un verb la participiu.De cele mai multe ori. : Geamul fusese spart de vânt . a da de gol (a deconspira) . : Ionel a plecat la piaţă.e de mirare.sunt grupuri de cuvinte.a se cuveni.e sigur.acţiuni făcute de păsări. (a fost =a avut loc) .5.e rău.a răsări. ( Ionel = subiect gramatical care face acţiunea ) Ex. 2/ (eu =subiect inclus . a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc. Tata este inginer . . : a sta de veghe (a veghea) .în frază.e uşor.a apune. Ex.fiind folosite doar ca semn gramatical al diatezei reflexive. Ieri a fost un spectacol la Operă.a se părea etc.aş fi venit la restaurant. După aceste expresii verbale urmează.acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui. Ex. .acţiunea este făcută şi suferită de subiectul gramatical. ei = subiect subînţeles) B. : Se silea din răsputeri 1/ să-şi aducă aminte adresa fostului coleg.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva. Ex.a necheza.(este =costă). Diateza activă . C. VERBELE IMPERSONALE . a băga de seamă (a observa) . (diateza reflexivă) C. e lesne. : Tu te temi de umbra ta. (formează diateza pasivă) Dacă mă anunţai. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. a lua cunoştinţă(a afla) . Ex. A. Se construieşte cu pronume reflexive . (geamul = subiect.verbele la diateza pasivă sunt însoţite de un complement de agent. propoziţii subordonate subiective ! C. : I-am lăsat 1/ să cânte în cor. LOCUŢIUNILE VERBALE . .Pronumele reflexive care însoţesc verbele în conjugare nu au funcţii sintactice. a sta în cumpănă (a ezita) .Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe.Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă. (îmi pare bine = mă bucur) VALORILE VERBULUI "A FI" .(acesta arată de către cine este făcută acţiunea suferită de subiectul gramatical.3. În general în cadrul construcţiei : e bine.Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei. Diateza reflexivă .acordat în gen şi număr cu subiectul.e util.animale sau plante.el = subiecte subînţelese) . . Diateza pasivă . : a mieuna.e necesar.e plăcut etc. Câinele lătra neîntrerupt.a behăi etc. 25 . Ex. : Pisica mieuna prelung. 2/ (el. (formează condiţionalul perfect) DIATEZELE VERBULUI Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical.acţiunea este făcută de subiectul gramatical. Ex.

:Copacii sunt tăiaţi.scriam. să fi scris . aş scrie . Viitor anterior .arată o acţiune sigură . Trecut . I.Trecut . dorită .acţiune trecută şi terminată de curând : citii.citi-voi. . poruncită .cânt.scriu. aş cânta .am scris. perfectul simplu . (predicat verbal.Prezent : aş citi .arată o acţiune dorită sau condiţionată.acţiune petrecută după momentul vorbirii.acţiune trecută şi terminată : am citit. Modul condiţional .voi scrie. aş fi văzut . aş vedea . mai mult ca perfect .am văzut.am cântat. Are două timpuri : . MODURILE VERBELOR Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea : reală .văzusem.văzui. Modul Indicativ . să fi cântat . să cânt .Prezent : să citesc . aş fi scris .Ex. aş fi cântat .Trecut .cântam. voi fi văzut .voi cânta. Predicatul nominal (verb copulativ şi nume predicativ la participiu) nu poate primi complement de agent. posibilă . : Copacii sunt înverziţi.văd.dar neterminată în momentul la care se referă vorbitorul : citeam.dar terminată înaintea altei acţiuni viitoare : voi fi citit .acţiunea a făcut-o cineva !) Cele două tipuri de predicate pot fi recunoscute prin posibilitatea sau imposibilitatea de a adăuga un complement de agent. Este singurul mod care are toate timpurile posibile : Prezent .voi vedea.construindu-se prin verbul auxiliar "a avea" şi infinitiv (la timpul prezent) sau din condiţionalul prezent al verbului auxiliar "a fi"şi participiu (timpul trecut-perfect). acţiunea nu este făcută de cineva anume. să scriu . Trecut . pe când predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă poate primi complement de agent. 26 . Viitor .acţiune trecută terminată înaintea altei acţiuni trecute : citisem. 2.arată o acţiune posibilă .acţiune reală realizată în momentul vorbirii : citesc. Se formează din viitorul verbului auxiliar "a fi" şi participiul invariabil al verbului conjugat. Se construieşte cu conjuncţia "să". perfect : să fi citit . Trecut.Perfectul compus şi viitorul au şi forme inverse : citit-am.optativ .imperfect-acţiune petrecută în trecut. (predicat nominal.acţiune ce se petrece după momentul vorbirii : voi citi. Perfectul compus se formează din verbul auxiliar "a avea" şi participiul invariabil al verbului conjugat.vedeam. să fi văzut . Observaţie . exprimat prin verb la diateza pasivă . E un mod compus.Are două timpuri : . realizabilă . Trecut . perfect : aş fi citit . 3. perfect compus . Modul conjunctiv . scrisesem.scrisei. condiţionată . voi fi cântat . Viitorul se formează din verbul auxiliar "a vrea" şi forma de infinitiv a verbului conjugat. să văd . . Este necesar ca în analiza predicatelor exprimate prin verbe să avem mereu în vedere diateza verbelor. voi fi scris .cântasem. reală.) Ex.cântai.

a duce.indică numele acţiunii sau al stării.arată o împrejurare în care se desfăşoară o acţiune . În afara conjugării modul participiu dobândeşte valoare adjectivală .am dat. nu cânta !.indicativ . nu scrieţi !.culegând.aş fi coborât. perfect : să fi trecut.a cere.a dori. nu scrie !.să fi dat.acţiune trecută.aş fi dat.cântaţi !. : Floarea este udată .a fi scris. . MODURILE NEPERSONALE ( NEPREDICATIVE ) Sunt moduri a căror formă nu se schimbă după persoană.arată o însuşire a zilelor) Alte valori morfologice : . : A parcurs căi bătătorite .a spera etc. duce-te-ai .să fi scris.a iubi.perfect : aş fi trecut. o poruncă .timpul prezent:citeşte!. Modul imperativ .a zice etc.a muri etc.a privi. Intră în structura următoarelor forme verbale compuse : .a vedea etc.a pleca.voi fi scris.a tăcea. . 4. . .a fi coborât.aş fi scris. 2.nu cântaţi !.terminaţia "e" : a scrie. Ex.voi fi coborât.a plăcea.să fi coborât. (nume predicativ .a coborî.Se formează cu sufixele gramaticale : "ând" şi "ind" : dând.am coborât.a alunga. (cine era dus ? .voi fi dat.indicativ .a fi dat.Substantivală : Rănitul este dus la spital . CONJUGAREA a II-a .terminaţia "ea" : a avea. perfect compus : am trecut.unde se acordă cu subiectul în număr şi gen. .optativ poate avea şi forme inverse : vedea-i-aş .terminaţia "a" : a lăsa.a fi văzut.am văzut. cântă !. nu citiţi !.Adverbială : Se exprima desluşit .a tăbărî.citind. Copacul este udat . (cum se exprima ?) .Are doar persoana a II-a.aş fi văzut. verbele se clasifică în patru conjugări : CONJUGAREA I .infinitiv. valoare primită prin articulare) 3.a opri. . .numărul singular şi plural.a urî.citiţi!. CONJUGAREA a IV-a . Are şi formă negativă :nu citi !. Ex. .a spune.terminaţia "î" : a hotărî.Observaţie : Modul condiţional . vezi!.vedeţi!.voi fi văzut. . Nu au funcţie sintactică de predicat ! 1. Modul participiu . .scriind etc.am scris.Conţine rădăcina verbului de la care se formează timpurile şi modurile. Florile sunt udate .a călca. După terminaţia infinitivului. (ce fel de căi ?) Zilele-i erau sfârşite . scrie!. (de către cineva) .Prezintă caracteristicile conjugării.a ocărî etc.a face. II.terminaţia "i" : a citi.a ofta. Modul infinitiv .a şedea. FOARTE IMPORTANT:Verbele aflate la un mod personal nu au decât funcţia sintactică de predicat (verbal sau nominal). Modul gerunziu . Observaţie : Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume neaccentuate 27 .plecând.perfect : a fi trecut.condiţional-optativ.a auzi.să fi văzut.a omorî. Modul participiu intră în structura diatezei pasive. viitor anterior : voi fi trecut. .scrieţi !.conjunctiv. CONJUGAREA a III-a . Copacii sunt udaţi .arată un îndemn .

(când să gândeşti ? . primesc la sfârşit vocala "u" : cunoscându-mă. b. văzându- i.infinitiv ) .Subiect : E simplu a vorbi în numele altora. Ex.reprezintă numele acţiunii sau scopul acesteia.gerunziu ) . (care valuri ? . 7.(exceptându-l pe "o") . (pe unde a trecut ?. ( ce am auzit ? .altfel.sus. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE : .(din ce cauză ? .supin ) . adverbele sunt de trei feluri : . a unei stări sau a unei însuşiri. ADVERBUL 28 . 1.pentru învăţat. După înţeles. ( care temă ? .simple : mereu.aproape.supin) . precum şi împrejurarea în care se petrece o acţiune.gerunziu) ..la prăşit. Ex.aşa.dincoace.infinitiv) . : Valuri spumegânde se loveau de ţărm.oricum.Complement circumstanţial de timp:Înainte de a vorbi gândeşte de trei ori.compuse : întotdeauna.degeaba etc.nicăieri etc. După formă.de la scăldat etc.acordându-se cu substantivul . cerându-le.s-au inundat străzile.un adjectiv sau un alt adverb şi exprimă caracteristica unei acţiuni.Complement indirect : M-am plictisit aşteptând .unde. : Niciodată nu şedea degeaba . ( ce este simplu ? . . Uneori acest mod este folosit cu valoare adjectivală.supin) VALORILE STILISTICE ALE VERBULUI : Personificarea : "În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume.niciodată.Complement circumstanţial de loc (foarte rar) : A trecut pe la scăldat . III. petrecându-vă etc.Complement circumstanţial de mod : Mergeau legănându-se.dincolo.când etc. (cum mergeau ? .gerunziu ) . (când ? .Nume predicativ : Romanul e de citit .Complement circumstanţial de cauză : Plouând prea tare. (arată însuşirea romanului supin ) .după cules. Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie : de spus.să urce ! " ( Gala Galaction ) PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb.adverbele pot fi : .Adverbe de loc : acolo.aici.cât.Complement direct : Am auzit ţipând ..Complement circumstanţial de scop : Au plecat la cules de mure. Modul supin .aproape.atunci.bine.unde.gerunziu) ." ( Mihai Eminescu ) Repetiţia : "Mai bine să urce.afară.atribut adjectival ) 4. (cu ce scop au plecat ? . (de ce m-am plictisit ? . cum ? ) Felurile adverbelor : a.Atribut verbal : Tema de scris era foarte dificilă.

(formează predicat nominal împreună cu verbul copulativ "a fi") Unele adverbe au conţinutul semantic foarte slăbit. 2/ (adverbul de mod "probabil" îndeplineşte funcţia de nume predicativ el putând primi verbul copulativ "a fi".de jur împrejur etc..niciodată. devreme.ieri.:E uşor 1/ să desenezi.bine.astă-vară etc.Gradul "Pozitiv" : sus. .bineînţeles.prea sus.când. Ex.care împreună au valoarea unui adverb : de-a valma.fireşte.devreme. . . GRADELE DE COMPARAŢIE Mijloacele prin care se formează gradele de comparaţie ale adverbelor sunt aceleaşi cu cele folosite la adjective. prea.expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ "a fi" şi adverbul de mod. şi. (cum înainta ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : Cândva mi-a spus o poveste. Alte adverbe au un rol de nume predicativ într-o expresie verbală impersonală sau îndeplinesc funcţia de nume predicativ putând primi verbul copulativ "a fi".Gradul "Superlativ absolut" : foarte sus. . doar. Observaţii : Există adverbe provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale . devreme. .cu funcţie de nume predicativ.cu liniuţă (cratimă) : după-amiază. : Trenul rapid a plecat din gară.actualmente etc.Gradul "Superlativ relativ de superioritate" : cel mai sus.în veci.odată. suus. Ortografia adverbelor Adverbele compuse pot fi scrise : .cel mai puţin devreme.foarte devreme.demult.cum a părăsit ?) Există adverbe formate prin derivare cu sufixe : târâş. .mai puţin devreme. "uşor") P1 = PP . .prea devreme.cum etc.sunt grupuri de cuvinte.mai devreme.parcă.pieptiş.P2= SB.devreme etc.Gradul "Superlativ relativ de inferioritate" : cel mai puţin sus.Adverbe de timp : acum. / P1 = PP .Gradul "Comparativ de inferioritate : mai puţin sus. .niciunde etc. .legate (contopite) : întotdeauna. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR ¤ Complement circumstanţial de loc : Bunicii mei locuiesc departe .de-a pururea.cu înţeles unitar. 2/ P1 = PP . (care sosire a lor ?) ¤ Nume predicativ :Astfel erau colegii din clasele primare. barem. Locuţiunile adverbiale .negreşit. predicatul nominal ar fi "este probabil")P1=PP . : Pesemne 1/ că l-a supărat cineva. Valorile stilistice ale adverbului 29 .mereu. devreeeme.tot atât de devreme. ceea ce duce la ezitări în abordarea funcţiei sintactice : numai. P2 = SB După acest gen de adverbe urmează o propoziţie subordonată subiectivă ( SB ).Gradul "Comparativ de superioritate" : mai sus.care tren ?) A părăsit rapid peronul. Ex. (unde locuiesc ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Şirul de oameni înainta greu . P2 = SB 1 2 Desigur / că toţi te vor ajuta. sus .Adverbe de mod : agale. Ex. (adverb de mod . Observaţii: Există adverbe care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal(adverbe predicative) : pesemne.oricum. cam.cel mai devreme.sus. (adjectiv . : Probabil 1/ că lucrurile vor rămâne neschimbate.poate. mai. P2 = SB Ex. (când mi-a spus ?) ¤ Atribut prepoziţional adverbial : M-a surprins sosirea lor pe neaşteptate .Gradul "Comparativ de egalitate" : la fel de sus. 2/ ("e uşor".astfel.desigur.zi de zi.

: faţă de.în spatele.) . de pe. Ex.de.în timpul. de peste etc.Prepoziţii compuse : de la.formă neaccentuată.în (la) dreapta. în (la) stânga. PREPOZIŢIA Prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină.potrivit.de pe. .în caz de.tot mai încet . spre.. după.graţie.forma neaccentuată."pe lângă muzeu" = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv în cazul acuzativ." (Mihai Eminescu) III. în. : În spatele şcolii se află terenul de sport. Ex. Mai încet.pe sub.cu funcţie de predicat verbal.împrejurul.în locul.de-a lungul.în afara. Ex. 8. precedat de prepoziţia "pe lângă") 30 . în loc de.leagă complementul de loc "munţilor" de verbul.de către.dinspre.care au valoarea unei prepoziţii.către..mai departe. de (pe) lângă.în josul.Cazul acuzativ : cu. prin. Cazurile în care se folosesc prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : .contra. Ex.# Epitet : "Zboară şoimeşte . 1. pe sub."înainte-ne" = complement circumstanţial de loc exprimat prin pronume personal. de loc). la. precedat de prepoziţia "înainte" specifică cazului G.cu excepţia."ridicaseră") LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar. Observaţie : Există prepoziţii provenite din adverbe..în dosul. : Au trecut pe lângă muzeu . din. Ex. faţă de.contrar. : Ei mergeau către sud.precedat de locuţiunea prepoziţională "în spatele") . afară de. Clasificarea prepoziţiilor .Cazul dativ : datorită.în faţa. (unde se zărea ? .pe etc.precedat de prepoziţia "conform") Observaţie : Cazul dativ poate folosi prepoziţiile genitivului în faţa unor pronume.Cazul genitiv : deasupra. (în ce mod a fost parcursă ? -"conform programei" = complement circumstanţial de mod exprimat prin substantiv în cazul dativ.fără.în urma.Prepoziţii simple : cu. ("deasupra"= prepoziţie.(unde se află terenul de sport ?-"în spatele şcolii = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv comun în cazul genitiv. : Înainte-ne se zărea marea. (unde au trecut ? . către. înspre. circumst. înaintea. Ex.pentru.în vârful.de-a latul. (unde se vedea cerul ?"deasupra"=compl.afară de.contra.despre. Ex.asemeni.dedesubtul.de pe la..aidoma. : Materia a fost parcursă conform programei . de loc exprimat prin adv. Ex.la.în loc de.în jurul etc.asupra.spre." (George Coşbuc) # Repetiţie : "Mai departe.mulţumită. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"]. de către. dinspre. : Norii se ridicaseră deasupra munţilor.fără de.deasupra.conform.caz D. lângă.:Deasupra se vedea cerul. despre.de-a curmezişul. de.pe lângă.înlăuntrul.împotriva.

poate fi înlocuit cu conjuncţia "dacă") Ex. Ex.în timp ce. : Îmi place 1/ să-l privesc 2/ şi să-l ascult. : Urcau pe scările de piatră. După formă. 1/ deci învaţă. CLASIFICAREA CONJUNCŢIILOR a.fiindcă. Ex. : Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia.mi-a plăcut mult.aşadar (conclusive). 2/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei. ("de" = conjuncţie subordonatoare.introduce o propoziţie subordonată condiţională.care împreună au valoarea unei conjuncţii. Ex. Aceste conjuncţii pot lega : . : să.cât timp. : Nu sta.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte. 1. de . deoarece.sau. : Romanul de-l citii." (leagă două subiecte) Ex. : Eşti elev.două propoziţii de acelaşi fel.răspunde.fie (disjunctive).cu înţeles unitar.măcar că. încât.în cazul nostru principală) Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite 31 .pe măsură ce. CONJUNCŢIA Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii.ori.conjuncţii compuse : ca să. aşa e lumea ! ("de" = interjecţie) III. ("de" = prepoziţie .chiar dacă. (leagă două atribute adjectivale) . (leagă două complemente circumstanţiale de loc) Ex.deoarece.conjuncţii simple : şi.încât etc.ca să. .căci.de.fie.conjuncţiile pot fi : 1. Conjuncţii coordonatoare : şi.leagă complementul circumstanţial de loc "pe scările" cu atributul substantival "piatră") Ex.) LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte.dar. deci. întrucât.) Ex.două părţi de propoziţie de acelaşi fel. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş.însă.dar.că.conjuncţiile sunt : .ori.din moment ce. : Taci tu . Ex. 1/ că-ţi stă norocul. Ex. Ex.sau.iar. 2/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop. 3/ (două propoziţii subordonate subiective) Ex. 9.deşi.să. După funcţia pe care o au. Ex.ci (adversative).dacă.ca. : Nu tăia pomul din rădăcină 1/ ca să cadă 2/ şi să-i culegi rodul.nici (copulative). : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi. 1/ ca să vorbesc eu. ci şi.OBSERVAŢIE : Prepoziţia "de" poate avea şi alte valori morfologice. : Apoi. (leagă două nume predicative) Ex.ci. ("de" = "pe care" = pronume relativ) Ex. : În vacanţă mergem la munte sau la mare. : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa. fiindcă. 3/ (două circumstanţiale de scop) 2. : De ştii. : pentru că. 2/ (două propoziţii principale) Ex. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.măcar să.cu toate că etc.de. b.

. . Observaţie : Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice : Ex. aş . : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci. Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci.o stare sufletească : of . na . : Cum a auzit gălăgie. mă .măcar de.că şi el e om. . vai . 10. . 32 . cirip .ia. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce.imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga . .iacă.Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză. piu ! piu ! . e. trosc .o poruncă : hai .de.cât timp.Coşbuc) (ce să facă ?) ¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi") ¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca.chiar să. nani .dacă. 1.Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare copulative sau disjunctive.Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că.că. aoleu .deoarece. b.ca să.chit că. (adverb de mod) Ex.concesivă.dacă acestea se repetă.pentru că. Punctuaţia : .întrucât.boca .încât să. marş . Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi.cu toate că.tipuri de subordonate : a.Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă. .a şi ieşit din casă.fiindcă. (-şi = îşi = pronume reflexiv) Ex.chiar dacă. bre . măcar să. FUNCŢIILE SINTACTICE : ¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G. haide . (adverb de timp) III. cucurigu .Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice.fâş"=subiect) PUNCTUAŢIA : Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei.din moment ce.fie că.de vreme ce. : Vorbeşte şi nenea Ion. stop . . (în ce mod mergea ?) ¤ Complement direct : Am auzit : trosc. c.ceea ce le permite să introducă o varietate de propoziţii subordonate : să. bâlbâdâc . Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât.exprimă un mod de adresare : măi . fă .trosc ! (ce am auzit ?) ¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?) ¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş.fâş ! ("se auzea" =verb impersonal."fâş.cirip .chiar de. INTERJECŢIA Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : . d.de câte ori.condiţională şi consecutivă se pune virgulă.

propoziţia nu este negativă ! 33 . III. Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie . : Gândeşte întâi 1/ şi apoi vorbeşte.subiectul. : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă. la vocativ + S + PV) b) Propoziţii dezvoltate . 2. SINTAXA Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii ( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) . 1. 2. OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul." = propoziţie simplă neanalizabilă. OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care. : Marcel vine cu trenul.Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei. b) Propoziţii negative Ex. (interjecţie + PV + S) Dani. : Ei. : Marcel nu vine cu trenul. ( S + A + A + PV + C + C) 2. Ex. "Da. care constituie răspunsuri la întrebări.alcătuite numai din părţi principale de propoziţie. SINTAXA PROPOZIŢIEI Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat.Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat. ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie.Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare). : . Ex. Ex. conţin şi alte cuvinte.pe lângă subiect şi predicat.raport de subordonare P1 = SB .s-a supărat bunica. unele adverbe sau interjecţii.P2 =PP. 2/ . Ex. După structură : a) Propoziţii simple . CLASIFICARE : 1.atributul şi complementul. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat : a) Propoziţii afirmative Ex.conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare. OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului. : Cine umblă pe toate drumurile 1/ nu ajunge nicăieri.raport de coordonare P1 = PP . dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ.Da.Ai adus cartea cea nouă ? . 2/ . . P2 = PP . III. Ex.tu ai scris ? (subst.

acest termen impune felul subordonatei. : A sosit de la Bucureşti aseară.spunem că P2 este regenta lui P1) P1 = SB .propoziţiile sunt : a) Propoziţii enunţiative .depind de o altă propoziţie (regentă)."şanţul"-care şanţ ?) Ex. 4/ P1 = PP . Ex. După scopul comunicării. : Cel ce este rănit 1/ va fi dus la spital. P2 = PP OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă. : . Ex.formulează o întrebare. (propoziţie neanalizabilă) III.cât şi propoziţiile secundare (subordonate). : Ştie el 1/ unde doarme vulpea.cât şi cele interogative.ele se numesc propoziţii exclamative .ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă) 4. 1. Ex. 2. : Sare peste şanţul 1/ care era adânc. 2/ P1 = PP . P2 = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?) Ex. Ex. Ex. Ex. : Marcel vine cu trenul. 2/ P1 = PP . 2/ (cine va fi dus la spital ? . : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă) b) Propoziţii interogative . P2 = PP.deoarece adresăm întrebarea lui P2 pentru a răspunde cu P1. (propoziţie enunţiativă optativă) Ex. (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex. Având o intonaţie exclamativă. Ex.propoziţiile sunt : a) Propoziţii principale . Ex. : Vine Marcel cu trenul ? OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative.regentă pentru P2 = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P3 = CS (cu ce scop să-mi spui ?) P3 este regentă pentru P4 = CD (ce să-ţi spun ?) În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară .Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă.pot exprima o stare sufletească. P2 = PR (determină verbul copulativ "fii") În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate). 1. : Trebuie 1/ să plece în zori.3. P2 = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?) Ex. : Cel pe care îl aşteptai 1/ a sosit de la Bucureşti aseară. 2/ P1 = PP .ce este şi cum este subiectul. 2/ P1 = SB (cine a sosit ?) .tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă) Ex. 2/ P1 = PP . : Îţi sunt zilele numărate. : Fii 1/ după cum te arată chipul. După înţeles. : Spune-mi 1/ cu cine te însoţeşti 2/ ca să-ţi spun 3/ cine eşti.au înţeles de sine stătător. Predicatele pot fi de două feluri : 34 .dezvoltată) . PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face. : Marcel ar veni cu trenul. Naturo. Ex.comunică o constatare.Da. Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale. : "Cât de fumoasă te-ai gătit. P2 = AT (determină subst. b) Propoziţii secundare (subordonate) .

al cui este ? etc. a rămâne (când arată că subiectul va avea sau va păstra aceeaşi caracteristică). b.e frig.poate. a se găsi. (este = costă) . Ex.atribuie subiectului o identitate sau o însuşire şi arată cine este. a se chema .atribuie subiectului o acţiune sau o stare.a ajunge (când se înlocuieşte cu "a deveni").mi-e dor."a veni pe lume")." (M.În construcţii de genul : mi-e sete.A.Verbul copulativ "a fi" poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ : ce a fost ?.Verbul copulativ "a fi" formează predicat verbal când este sinonim cu verbele :a exista. (Maria = subiect .bineînţeles. : Maria este elevă.fără doar şi poate. Ex. a se numi . OBSERVAŢII : . B.a se face (când se înlocuieşte cu "a deveni").a dura.e vară etc.a însemna (când nu se poate înlocui cu "a face un semn".senzaţii. : "Mi-e sete de repaos.a proveni. Ex. elevă = nume predicativ) VERBELE COPULATIVE sunt: a fi. ("stă" arată starea şi "fumează" arată acţiunea) Predicatul verbal este exprimat prin : ¤ Verb predicativ la un mod personal : Ex.negreşit. NUMELE PREDICATIV este partea esenţială sau elementul de bază al predicatului 35 . a părea (când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca aparentă sau impersonal. Ex.fenomene naturale) are funcţie sintactică de subiect. (diateza activă) Ex.a avea loc.desigur. : Respectă-i pe ceilalţi. : Bunicul stă pe scaun şi fumează . : Haideţi la spectacol !. a se naşte (când nu are înţelesul de "a căpăta viaţă". : Adu-ţi aminte că într-o zi vei da socoteală pentru faptele tale. diateza pasivă) ¤ Locuţiune verbală la un mod personal Ex. PREDICATUL NOMINAL . ¤ Interjecţii predicative Ex..fireşte. VERBELE COPULATIVE -sunt instrumente gramaticale care au un înţeles de sine stătător şi fac legătura dintre numele predicativ şi subiect. PREDICATUL VERBAL . (diateza reflexivă) Ex.cum este sau ce este subiectul. Ex. : O carte este douăzeci de mii de lei. : Merele sunt în coşuri viu colorate.diateza activă) Ex.Eminescu) e = predicat verbal . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine este ? . (sunt = se află) Ex.a deveni.cum părea ?. Predicatul nominal este alcătuit din : a) Verb copulativ b) Nume predicativ a. : Au venit sălbaticii să împace domesticii.verbul "a fi" este predicat verbal. : Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. sete = subiect Acordul predicatului verbal cu subiectul se face în număr şi persoană.De asemenea şi pronumele interogativ care intră în componenţa întrebării îşi poate schimba forma în funcţie de cazul la care se află numele predicativ : pentru cine este ? . : Poate că nu a sădit în viaţa lui o floare.a ieşi ( când se înlocuieşte cu "a deveni"). Ex.a se afla. (diateza reflexivă. fără îndoială.în expresii verbale impersonale) . (diateza activă . : Iată un om cu scaun la cap !. a se preface . este = verb copulativ .a se întâmpla."a marca printr-un semn").(diateza pasivă) ¤ Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative : pesemne.iar substantivul (care exprimă stări sufleteşti.a costa.ce a devenit ?.ca să fi respectat la rândul tău. : S-ar cuveni să fie dat în seama bunicilor. ce este ? şi cum este ? adresate subiectului.

("cea mai harnică" = adjectiv."Mariei" = subst. : Vasile şi Irina sunt colegi de bancă.exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele. : Maria este harnică şi silitoare. ) ¤ Numeral în cazurile N. Numele predicativ este de două feluri : 1.) ¤ Verb la modurile infinitiv. "planului" = subst.grad de comparaţie superlativ relativ de superioritate. "mama" = subst. şi Ac.supin. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) 2. ("conform" = prepoziţie . : Poezia este de memorat.în cazurile N.la orice grad de comparaţie.comun. : Câmpia este înverzită.propriu. ( "acesta" = pronume demonstrativ de apropiere.) ¤ Adjectiv propriu-zis. : Maria este elevă. Ex.dacă subiectele sunt nume de genuri diferite.genitiv (cu sau fără prepoziţie). : Trandafirul şi garoafa sunt parfumate.ascultătoare şi bună la inimă. D.Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen. : Lucrarea a fost confrom planului. : Harnici sunt băieţii..numele predicativ va avea următoarele forme : .caz N. ( "înverzită" = verb la modul participiu) ¤ Adverb sau locuţiune adverbială.) ¤ Pronume de orice fel. : Maria este a doua. Nume predicativ multiplu .Dacă un termen al subiectului este la masculin plural. .) Ex. Ex. . Ex.Masculin plural. Ex.) Ex. ("elevă" = subst.) Ex.) Ex. Ex.participiu şi gerunziu. Ex. Ex. . "silitoare" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) Numele predicativ se exprimă prin : ¤ Substantiv comun sau propriu în cazurile nominativ. : Meritul este al tuturor. ( "al tuturor" = pronume nehotărât. : Florile sunt pentru mama.. caz D. : Maria este harnică.frumoasă. : Fata moşneagului era cuminte.caz G. Ex. : Caietele sunt ale Mariei.) Ex. : Maria este cea mai harnică.numele predicativ ia forma acestuia. ("a doua" = numeral ordinal.caz N. Ex. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv.G.caz N. Nume predicativ simplu .exprimat printr-o singură parte de vorbire. : Băieţii şi fata sunt prieteni buni. Când predicatul nominal este exprimat prin verb copulaztiv căruia îi urmează o propoziţie 36 . Ex. . Dacă în propoziţie există un subiect multiplu. : Ea este altfel.caz Ac. . ("a celor doi" = numeral cardinal. Ex.în cazul nominativ.acuzativ (cu prepoziţie) şi dativ (cu prepoziţie) Ex. ( "vai" = interjecţie ) Unele verbe copulative pot avea nume predicativ multiplu. ("ale" = articol posesiv .caz G.număr şi persoană.dar mai harnice fetele.caz N.D. : Propunerea este a celor doi. ("altfel" = adverb de mod) ¤ Interjecţie Ex.caz G.număr şi caz dacă este exprimat prin adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare adjectivală (flexibilă). Ex. OBSERVAŢII : Verbul copulativ se acordă cu subiectul în gen.Feminin plural. ("pentru" = prepoziţie .Numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat dacă termenii subiectului multiplu sunt de genuri diferite la plural. : Este vai de ei.. : Colegul meu este acesta.comun. şi Ac.nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. ("de memorat" = verb la modul supin) Ex.dacă subiectele sunt nume de fiinţă de genuri diferite. Există situaţii când verbul copulativ sau numele predicativ se pot subînţelege.comun. "şi" = conjuncţie coordonatoare . : Bujorii şi lalelele sunt plăcut mirositoare. G. Ex.

ţine locul numelui predicativ "învăţătura") PUNCTUAŢIA ŞI TOPICA NUMELUI PREDICATIV .rece şi ploioasă.construcţie absolut gerunzială) Ex. Subiect multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a. : În depărtare se vede licărind o lumină.") c. III. evident .acestea se pun între virgule.(elemente de coordonare sunt semnul de punctuaţie ". Înveţi o poezie. Subiect multiplu propriu-zis Ex. Subiect multiplu grupat Ex.Dacă între numele predicativ şi verbul copulativ sunt adverbe de mod. SUBIECTUL Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată de un nume predicativ.subordonată predicativă care ţine locul numelui predicativ. : Ziua era posomorâtă.construcţie relativ infinitivală) II. Ex. 1. fraţii şi surorile te-au condus la gară. : Dan.într-o propoziţie anterioară şi se subînţelege subiectul respectiv sau un pronume personal la persoana a III-a . : Mama şi tata . Ex.este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie sintactică de predicat. (element de coordonare este conjuncţia "şi") Ex. Subiect disjunctiv Ex.Numele predicativ nu se desparte prin virgulă de verbul copulativ. Ex. (ce se vede ? . despre ce ? CLASIFICARE I. 2. : Hotărârea lui este 1/ să înveţe.este exprimat. : Ora întâlnirii a rămas . Ex. 2/ P1 = PP ("este" = predicat nominal incomplet) . Învăţăm o poezie. : Maria citeşte 1/ şi scrie. P2 = PP 4. Câinii latră prelung. : Învăţ o poezie. : Vasile sau Maria este elev ? (se face o alegere între două sau mai multe subiecte posibile) 3.Vasile şi Petre fac parte din echipa de fotbal a şcolii. (ce n-are ? . : N-are cine mă îngriji . SUBIECT NEEXPRIMAT .nu indică precis persoana care face acţiunea. aceeaşi.(cele patru subiecte sunt grupate două câte două cu ajutorul conjuncţiei "şi". ce ? .exprimat prin construcţii absolute infinitivale şi gerunziale şi prin construcţii relativ infinitivale. singular sau plural. Învăţaţi o poezie. Ex.nu apare în propoziţii. Subiect neexprimat subînţeles ."ei") 2. : Maria este elevă. 1. 2.de obicei. 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles "Maria") Ex. (tu) . . despre cine ? . : Mergeau la plimbare. 2. (noi) . : Cel care învaţă 1/ este bine instruit. Ex.Între grupări apare semnul de coordonare ". Subiectul simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire) Ex. P2 = PR ("să înveţe" ." şi conjuncţia "şi") b.Termenii unui nume predicativ multiplu se leagă prin virgulă sau conjuncţii coordonatoare.exprimat printr-o propoziţie subordonată subiectivă care ţine locul subiectului. . Ex. (subiect subînţeles datorită formei pe care o are predicatul . Subiect neexprimat inclus .se numeşte predicat nominal insuficient (incomplet). . (eu) . (voi) 3. : Maria merge la şcoală. Subiect dezvoltat . Subiect neexprimat nedeterminat . Ex. : El şi Maria sunt colegi de bancă. Subiect propoziţional . 2/ P1 = SB (cine este bine instruit ?) .putând fi 37 . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine ? . SUBIECTUL EXPRIMAT (apare în propoziţie) 1.

: Afară plouă.Termenii unui subiect multiplu se despart prin virgulă. : Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504.caz G. (cine nu s-au prezentat ? .se acordă în gen. : Se aude cântând.ale) cui . ce fel de ? . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE :care ? . 2. (ce fel de mână ?) ¤ Adjectiv pronominal Ex. : Orice lucru este bun la timpul său . (cine doarme mult ?) ¤ Pronume de orice fel (cu excepţia pronumelui reflexiv) în cazul nominativ. 3/ P1 = PP . Subiect neexprimat inexprimabil .atributul poate fi : 1. al (a) câtelea (câta) ? În funcţie de partea de vorbire din care provine. (a câta bancă ?) 38 . : L-am cunoscut pe care a luat premiul. compus.Se izolează prin virgule cuvintele intercalate între subiect şi predicat."ai mei" = pronume posesiv) ¤ Numeral în cazul nominativ Ex.) După verbe şi expresii verbale impersonale urmează propoziţii subordonate subiective ! Ex. al (a. : Îşi povestea peripeţiile cui dorea să-l asculte.(cine dorea să-l asculte ?. : Se auzea cirip-cirip !. : Mielul blând suge la două oi. (ce se auzea ? . câţi ? .dacă nu sunt legaţi prin conjuncţii coordonatoare. : Scria în ziare.Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat.(cine a fost ? subst. P3 = CD (ce să urmăreşti ?) . : A plouat şi fulgerat toată ziua. : Spunea la radio. : O creangă ruptă nu mai înverzeşte.nu se poate exprima.caz D. Ex. Ex. . Ex.propriu. : Ai mei au plecat în excursie. (cineva scria) Ex. P2 = SB (urmează după un verb impersonal) . : A îndreptat spre noi o mână tremurândă.deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia nu are subiect. : Aducerile aminte te copleşeau.număr şi caz cu substantivul determinat. (care lucru ? . (ce te copleşeau ?) ¤ Adjectiv substantivizat (articulat) în cazul nominativ. : Doi pleacă la munte.înlocuit cu pronumele nehotărât "cineva") Ex. (cineva spunea) 4. ( cine pleacă ? "doi" = numeral cardinal propriu-zis) ¤ Verb la moduri impersonale (nepredicative) Ex. al cui timp ?) ¤ Numeral cu valoare adjectivală Ex. SUBIECTUL POATE FI EXPRIMAT PRIN URMĂTOARELE PĂRŢI DE VORBIRE : ¤ Substantiv comun sau propriu. III. : Trebuie 1/ să urmăreşti 2/ ce spun alţii. (cine a luat premiul ? . (ce fel de creangă ?) ¤ Gerunziu cu valoare adjectivală Ex.) Ex. rar . : Leneşul doarme mult.caz Ac. (cine au plecat ? . Ex. ( ce se aude ? "cântând" = verb la modul gerunziu. 1. Ex. . şi în cazurile dativ. (care miel ?) ¤ Participiu cu valoare adjectivală Ex.ai.) Ex. câte ? . Ex.simplu sau compus în cazul nominativ. 3. Poate fi exprimat prin : ¤ Adjectiv propriu-zis Ex. în cazul nominativ) ¤ Locuţiune substantivală în cazul nominativ. ATRIBUTUL Atributul este o parte secundară de propoziţie care determină un substantiv.genitiv sau acuzativ. Ex. ) ¤ Interjecţie Ex."cirip-cirip !" = interjecţie) Subiectul poate fi întâlnit . : Ai lui nu s-au prezentat la şedinţă. cât ? .un pronume sau un numeral. : Pe banca a treia se aflau nişte caiete. Atribut adjectival .

: Foştii colegi . (care fier ?) 5.Coşbuc . 2. (ce fel de plăcere deosebită ?) ¤ Gerunziu. : A uitat fierul de călcat în priză. 4. :Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. Atribut pronominal apoziţional Ex. : Codrul . mi-au fost buni prieteni.exprimat prin substantiv cu prepoziţie în diferite cazuri. i-a oferit adăpost la nevoie. (ce fel de secure ? . (ce fel de sculat ?) 6.Atributul apoziţional (apoziţia) poate fi : . (al cui gust ?) b. o stare sau o însuşire .aşezat după un substantiv nearticulat.2. Ex. Atribut substantival prepoziţional . cui i se atribuie o acţiune . : Lăsăm în urmă Ceahlăul . muntele venerat al Moldovei.nimeni altul n-ar putea să i-l facă. frate bun românului . Atribut substantival în dativ .simplu (simplă) Ex. Atribut pronominal a. adică aceia din gimnaziu . (ce fel de coşuri ?) ¤ Supin. : Oraşul Satu Mare se află aşezat pe malurile râului Someş. Ex.El-Zorab) ( care Raira ?) c." ( G. : Răul ce şi-l face omul. cu-cu veneau din marginea pădurii !. Atribut substantival genitival Ex.(voia cui ? -"ţi" =pronume personal. : De securea fără coadă nu are frică pădurea.formă neaccentuată. (care oraş ? . Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei. : Are o plăcere deosebită de a fugi . Ex. de cine este săvârşită o acţiune pasivă. Atribut substantival apoziţional Ex.. 39 .în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire. : "Raira . (care colegi ?) 4. (de al cui lătrat să nu-ţi pese ?) b. (care nimeni ?) OBSERVAŢIE:Atributul apoziţional (substantival sau pronominal) poate fi precedat de adverbul "adică". nevasta mea . COMPLEMENTUL Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . Pe El-Zorab nu-l vei vedea . un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune . care râu ?) .exprimat prin verb la un mod nepersonal. Atribut pronominal prepoziţional Ex.Apoziţiile explicative se despart prin virgulă de termenul regent (pe care îl determină). (care dragoste ?) c. (frate bun cui ?) 3. : Strigătele : cu-cu. 1.) d.caz Ac.. Ex. (care strigăte ?) III. Ex. (care roman ?) . COMPLEMENTUL DIRECT Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă. Atribut interjecţional Ex. Atribut pronominal în dativ Ex. Atribut adverbial Ex. Atribut verbal . : Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihail Sadoveanu. Atribut pronominal genitival Ex. 1.) d.caz D. : Sculatul devreme e folositor.dezvoltat (dezvoltată) Ex. : Nu poţi face pe gustul tuturora . : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) . (care Ceahlău ?) OBSERVAŢIE : Cuvintele care alcătuiesc atributul apoziţional dezvoltat sunt analizabile. : Coşuri fumegând poluau oraşul. Ex. ¤ Infinitiv. Atribut substantival a. tu . Ex. : Dragostea de sine este fără margini.

cu excepţia pronumelui “ce”. : Cheamă-l pe Ionel. Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac. pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu. Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire) Ex. pe acesta . (“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “. (ce am auzit ? . : L-am strigat pe cel mare .caz Ac. : Se lăuda pe sine . Ex."de învăţat" = verb la supin) Ex. (pe cine ?) . pe al tău . Interjecţie Ex.) Ex. Le-am lăudat pe amândouă . Ex. ori . (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ. : L-am felicitat pe cel de-al treilea . Ex. Verb la infinitiv. : Luăm o doime dintr-un întreg.supin şi gerunziu. (ce am citit ?) .( ce nu ştie ? . Ex."pe el" = pronume personal.) (pe cine ?) Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct.) Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ. : Pe cei doi ( pe amândoi . : Pe el l-a felicitat. : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?) OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii : ♠ Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori.nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative."cântând" = verb la gerunziu) 5. sau şi cu nerepetate . fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe". Ex.RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? . (pe cine ?) . : N-a terminat de învăţat. (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o) Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta. (ce i-am dat ?) Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare . : Nu ştie a srie . pe fiecare ) l-a felicitat profesorul. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise . : Pe Vasile l-a criticat diriginta. : L-am întâlnit pe Vasile. cu excepţia lui şi . Ex. : Am citit romanul. se 40 .(adj. Ex. (pe cine am văzut ?) Ex. (pe cine ?) .colectiv."a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale. (ce luăm ?) 4. (pe cine am întâlnit ?) 2. ( pe cine a felicitat ? . demonstrative.] 3. Ex. : Pe el ( pe dumnealui . (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive . Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct. : L-am văzut pe Vasile la stadion. Să nu crezi pe nici unul . Cheamă-l pe prieten.prin pronume posesive.fracţionar şi ordinal. (pe cine ?) Ex. Ex. Numeral cardinal propriu-zis. (pe cine ?) Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal. : Am auzit cântând. Ex. ce ? Complementul direct se exprimă prin : 1. ( ce n-a terminat ? . : I-am dat un creion .caz Ac.

de. acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale: pentru.în. (ce n-a cumpărat ?) 2. (de aşeptat = verb la modul supin. 41 . Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului.caz dativ. : Se teme de ploaie. : S-a săturat de aşteptat. : Din alb s-a făcut negru.raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”) Ex. ( învăţând = verb la modul gerunziu. (din alb = adjectiv propriu-zis. Ex. : Mi-e dor de acela.(împotriva nedreptăţilor = subst. caz genitiv.(colegilor =substantiv comun.despart prin virgulă.caz Ac. Substantive comune sau proprii .. dintre cine (ce) ? . sau o caracteristică.în.cu.din. Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune .împotriva. ori un adverb. (de ploaie = subst. Ex. : Le-am dat amândorura premii.comun. răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”) 6. Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de.:S-au adresat colegilor.răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”) 2.întru. Ex.răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”) 5.precedat de prepoziţia “de” . Răspunde la întrebările : cui ? .dintre.din. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) .acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie.răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”) 4. pentru cine (ce) ? .pentru. şi genitiv cu prepoziţiile : asupra.contra. : N-a cumpărat nici cărţi .caz acuzativ. (a căuta = verb la modul infinitiv. Ex.precedat de prepoziţia “din” răspunde la întrebarea “din ce ?”) 3.faţă de etc. Ex.în cazurile dativ . în cine (ce) ? . o însuşire . o interjecţie predicativă .(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv. asupra cui ? .din. Ex.răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”) Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent. Ex.caz D. precedat de prepoziţia “împotriva”. : Luptăm împotriva nedreptăţilor.la. (amândorura = numeral colectiv.la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu.dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă. faţă de cine (ce) ? . : Toţi s-au ridicat împotriva voastră. precedat de prepoziţia “împotriva”.răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”) Ex.. de cine (ce) ? .precedat de prepoziţia “de” răspunde la întrebarea “de cine se teme ?”. despre cine (ce) ? Complementul indirect se exprimă prin : 1.caz genitiv.comun. : S-a plictisit învăţând.spre.) Ex. la cine (ce) ? . Pronume în cazurile dativ. cu cine (ce) ? . Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. (de acela = pronume demonstrativ de depărtare. nici caiete . contra cui ? .pe. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de.la. : Se gândeşte a te căuta.răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”) Ex. împotriva cui ? . spre cine (ce) ? .în. COMPLEMENTUL INDIRECT Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . din cine (ce) ? .

caz Ac.răspunde la întrebarea“cui spune ?”. COMPLEMENTUL DE AGENT Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb la diateza pasivă..A rată autorul (agentul) real al acţiunii suportate de subiectul gramatical. : Propunerea a fost făcută de mine. (de cine este chemat elevul ?) Ex. Ex.pl. 42 .răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”.comun.(băiatului = subst. complementul de agent devine subiect.un verb la participiu sau supin cu valoare pasivă sau unele adjective derivate cu sufixul “bil”.răspunde la întrebarea“ de către cine a fost lăudată ?”) ♠Numerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu aceleaşi prepoziţii. răspunde la întrebarea “de cine a fost făcută propunerea ?”) Complementul de agent stă de obicei după termenul regent..“de către”. (cine cheamă elevul ?) În primul exemplu verbul “a chema” este la diateza pasivă.. Ex. caz Ac. Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogative sau relative ori când se insistă asupra agentului acţiunii.lui tata şi Mariei câte un cadou. : Spune dirigintelui cele întâmplate.. succedându-i) Ex. este aşezat în imediata apropiere a termenului regent.precede verbul “să dai”) Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat..”şi cu” nerepetate. Trecând verbul “a chema” la diateza activă complementul de agent “de profesor” se transformă în subiectul “profesorul” (exemplul 2). de către cine (ce) ? Complementul de agent este socotit subiectul logic al propoziţiei. la diateza reflexivă cu înţeles pasiv.caz D.iar subiectul complement direct. iar fostul subiect “elevul” devine complement direct (pe cine cheamă ?). Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”.”sau”.1 : Elevul este chemat de profesor.sing.răspunde la întrebarea “de cine a fost felicitat ?”) ♠ Pronume în cazul acuzativ precedat de aceleaşi prepoziţii.2 : Profesorul cheamă elevul.comun. Ex.Ex.”ori”. precedat de prepoziţia “de”.nr. : Băiatului să-i dai premiul întâi.(dirigintelui = subst. pers. Răspunde la întrebările : de cine (ce) ? .: A fost felicitat de amândoi . (de către colegi = complement de agent exprimat prin subst. : Le-am dat mamei.în cazul nostru verbul “spune”.(cui le-am dat ?) 3.. precedat de prepoziţia “de”.I .precedat de locuţiunea prep. : A fost lăudată de către colegi. Ex.nr.comun. Ex.subiectul “elevul” este cel asupra căruia se răsfrânge acţiunea făcută de profesor. (de mine = complement de agent exprimat prin pronume personal. Trecând verbul la diateza activă . ( de amândoi = complement de agent exprimat prin numeral colectiv. Complementul de agent poate fi exprimat prin : ♠ Substantiv comun sau propriu în cazul acuzativ precedat de prepoziţiile “de” sau “de către”.caz D..caz Ac.

Ex.pers.precedat de prepoziţia “în”... : De cine a fost lăudat ? Indiferent de locul pe care îl ocupă. dinaintea. : Se adunase multă lume în jurul vostru . Şi G... Arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire . nr. : Se îndrepta către cei trei.circumst.pe. limitele spaţiale ( punctul de plecare sau de sosire .spre.circumst. (în jurul vostru = compl. până unde ? . Ex. încotro ? Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin : ⇒ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : în. nr. de-a latul etc.. şi dativ (locativ) în expresii ce exprimă ideea de loc. de loc exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. de loc exprimat prin pronume interogativ nehotărât.genitiv cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : înaintea. de loc exprimat prin numeral cardinal propriu-zis.complementul de agent nu se desparte prin virgulă de termenul regent.până.răspunde la întrebarea “unde se topise asfaltul ?”) Ex.caz Ac.sing.până la.prieteni şi vecini .circumst. de loc exprimat prin pronume personal.pers. de unde ? . (pe cărarea = compl.sing.de-a lungul.deasupra. 4.în jurul. (în oraş = compl.II.la.dinapoia.printre.de la.comun.precedat de prepoziţia “către”. gen feminin. de loc exprimat prin subst. Răspunde la întrebările : unde ? .nr.către. un adjectiv . dinspre. aproape de.peste.precedat de prepoziţia “pe”.. precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv. înapoia.înlocuieşte spaţiul spre care s-a îndreptat o anumită persoană. (către cei trei = compl. răspunde la întrebarea“unde s-a aşezat ?”) Ex. nr. Când sunt coordonate complementele de agent sunt despărţite între ele prin virgulă sau prin conjuncţii coordonatoare.dincolo de.caz Ac. dedesubtul. caz Ac.precedat de locuţiunea prepoziţională “în jurul” răspunde la întrebarea “unde se adunase multă lume ?”) ⇒ Numerale cu valoare substantivală în cazurile Ac. : Către cine s-a îndreptat ? (către cine = compl.. o interjecţie predicativă sau .Ex.dintre. caz Ac.sub. mai rar .circumst.în spatele.caz Ac. gen neutru.însoţit de articolul demonstrativ“cei”.între. : Pe cărarea bătută nu creşte iarba.circumst. căldura topise asfaltul.articulat cu art. lângă. (lângă ea = compl.) ⇒ Adjectiv pronominal posesiv în cazul Ac. intervalul ) şi direcţia acţiunii . “a” . : În oraş .III. Ex.gen feminin.genitiv cu aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv precedat de prepoziţii ca şi la genitiv. : S-a aşezat lângă ea.. : De tine a fost adusă scrisoarea ? Ex. departe de.precedat de prepoziţia 43 .precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv.în faţa.precedat de prepoziţia lângă.. răspunde la întrebarea “unde nu creşte iarba ?”) ⇒ Pronume în cazurile acuzativ.de pe sub.după. Ex.sing. comun.plural. de loc exprimat prin subst.de sub.circumst. Ex.în mijlocul. hot. : Laura a fost felicitată de colegi. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC Complementul circumstanţial de loc este partea secundară de propoziţie care determină un un verb( locuţiune verbală ) .de lângă.caz Ac.

Ex.circumst..“către”. cât timp ? .succedat de adjectivul propriu zis “trecută”. Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin : ◊ Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-zise.gen masculin.caz Ac.circumst. (de acolo = compl.nr. Ex.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” . Se desparte prin virgulă când este o înşiruire de complemente circumstanţiale de loc.spre. de când ? . comun.caz Ac.răspunde la întrebarea “care om ?”) Ex. răspunde la întrebarea “când a plecat ?”) ◊ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale în. în vremea. : Pătrunjel găseşti în grădină . hot. Se desparte prin virgule (este izolat) atunci când este aşezat între subiect şi predicat.circumst. Ex.cu. în jur de. 5. Ex. (“unde se adună ?” – “în lac” este situat înaintea termenului regent “se adună”) Complementul circumstanţial de loc nu se desparte prin virgulă de termenul pe care îl determină.aproape de etc. : Am trecut pe la secerat .. în urma. (luna trecută = compl.precedat de prepoziţia “de”.pe la.înspre.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” răspunde la întrebarea “de unde a plecat ?”) OBSERVAŢII : Complementul circumstanţial de loc poate sta după termenul regent pe care îl determină sau înaintea lui. o interjecţie predicativă . Răspunde la întrebările : când ?.gen feminin.răspunde la întrebarea “unde se îndrepta ?”) ⇒ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de loc.asupra. : A plecat la Sovata luna trecută . : A intrat în clasă după profesor. : Omul de la munte este mai puternic. (“unde găseşti ?” – “în grădină” este situat după termenul regent“găseşti”) Ex.răspunde la întrebarea “de unde să plece ?”) ⇒ Verbe la modul supin (mai rar) Ex.genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale înaintea. până când ? .de-a lungul. nr. nr.circumstanţial de timp 44 .în mijlocul etc.(de la munte = atribut prepoziţional exprimat prin subst.înainte de. : A plecat de la munte săptămâna trecută. “a”..în timp de. : În lac se adună multe broaşte.între. de loc exprimat prin substantiv comun.în timpul. singular.caz Ac. (după profesor = compl.de la. în vreme de.singular.de peste. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ .în cursul.singular.(de la munte = compl. după. de loc exprimat prin verb la modul supin) ATENŢIE ! . de timp exprimat prin substantiv comun.gen masculin.către. de loc exprimat prin adverb de loc. : Pleacă de acolo . ( pe la secerat = compl.circumst.la. Arată timpul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire. un adjectiv sau un adverb.până.Nu trebuie să confundaţi complementul circumstanţial de loc cu unele atribute prepoziţionale !!! Ex.articulat cu art..adjective pronominale nehotărâte sau numerale.

(de tânăr = compl. Poate fi aşezat între subiect şi predicat . ( mâine = compl.precedat de prepoziţia “de”.la modurile gerunziu şi participiu. circumst. : De două ori m-am trezit azi noapte.precedat de prepoziţia “înaintea”. : Vom pleca acasă înaintea tuturor. : Ei vor sosi mâine. de timp exprimat adverb de timp.răspunde la întrebarea “când vor sosi ?”) Complementul circumstanţial de timp poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia.circumstanţial de timp exprimat prin pronume nehotărât. (mergând = compl.gen fem.ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul. Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii. : A sosit la gară înaintea noastră . Ex.în cazul acuzativ.genitiv cu locuţiuni prepoziţionale (ca la substantiv) şi dativ cu prepoziţii (ca la substantiv) sau fără dat atunci seama de urmări. Ex.. de timp exprimat prin verb la modul gerunziu. Numerale a.caz Ac.singular.răspunde la întrebarea “când am sosit ?”) ◊ Numerale adverbiale Ex.în funcţie de intenţia vorbitorului de a accentua asupra acţiunii sau asupra momentului săvârşirii ei.circumst. Ex. răspunde la întrebarea “când a intrat în clasă ?”) ◊ Pronume în cazurile acuzativ.circumst... (a dat seama = locuţiune verbală. răspunde la întrebarea “când m-am întâlnit cu el ?”) ◊ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp. : Am sosit la şcoala înaintea amândorura.precedate de prepoziţia “de”.precedat de prepoziţia “după”.exprimat prin substantiv comun.caz Ac.caz Ac. : Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el. de timp exprimat prin numeral colectiv.răspunde la întrebarea “cât a plătit ?”) b.plural.caz D. de timp exprimat prin numeral adverbial (de repetiţie) .între 45 .precedat de prepoziţia “înaintea”.precedat de prepoziţia “înaintea”.persoana I. (de două ori = complement circumst. (înaintea noastră = compl.genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele şi dativ posesiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv Ex. : Îl cunosc de tânăr. : A plătit triplu. Ex. circumst. Ex.circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.răspunde la întrebarea“cum era mai mult mort ?”) 1..adverbe comparative sau locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca la substantiv). Ex.gen masculin. între verbul copulativ şi nume predicativ sau între părţile componente ale unei locuţiuni verbale.răspunde la întrebarea “de câte ori mam trezit ?”) ◊ Verbe la modul infinitiv cu prepoziţia “până” sau locuţiunea prepoziţională “înainte de”. : Şi-a valoare prepoziţională “decât”.răspunde la întrebarea “când vom pleca acasă ?”) ◊ Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale în regim de genitiv.răspunde la întrebarea“când au sosit la gară ?”) ◊ Adjective propriu-zise referitoare la vârstă. răspunde la întrebarea “de când îl cunosc ?”) ◊ Numerale cardinale. Cu valoare adverbială Ex. de timp exprimat prin adjectiv propriu-zis.nr...caz Ac. (înaintea amândorura = compl.(înaintea tuturor=compl..nr. (triplu = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral cantitativ cu valoare adverbială.

în comformitate cu. : Este înalt cît casa . exprimat prin substantiv comun.potrivit. : Miroase a busuioc. Ex.nr.caz Ac.articulat cu art. în raport cu (de). Ex. prin.pe măsura etc. (conform înţelegerii = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.gen feminin. “i” precedat de prepoziţia “conform”. (cât casa = complement circumstanţial de mod comparativ . singular.sau fără prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele : inferior.la fel ca ş. Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se prezintă o însuşire.gen masculin.precedat de prepoziţia “împotriva”.cu valoare adverbială sau însoţite de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : a. dintru.. cât ? . cu.în temeiul.cât. răspunde la întrebarea “cum înoată ?”) b. : A procedat conform înţelegerii.nr. în ce mod ? . Ex. în funcţie de.componentele ei s-a intercalat complementul circumstanţial de timp “atunci” exprimat prin adverb de timp) 6. fără.conform.caz Ac.în lumina.posterior. în ce fel ? . Răspunde la întrebările : cum ? .cât şi .plural.caz Ac.precedat de prepoziţia “de”.în baza.gen feminin.asemenea. o interjecţie predicativă .) Ex. hot. Complement circumstanţial de mod propriu-zis. singular.ca şi.răspunde la întrebarea “cum a procedat ?”) 3.caz D..gen masculin.nr.caz G.superior. conformitatea cu ceva ori evaluarea cantitativă a unei acţiuni sau a unei însuşiri.în comparaţie cu.singular. răspunde la întrebarea “cum intră ?”) b. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de 46 . : Înoată împotriva curentului. potrivit cu. Ex. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală ) la un mod personal sau nepersonal . din. Complement circumstanţial de mod de măsură. răspunde la întrebarea “cât de lung este ?”) Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin : 2. între. cât de ? Complementul circumstanţial de mod este de trei feluri : a. (împotriva curentului = complement circumstanţial de mod propriu zis exprimat prin substantiv comun. : Cearceaful este lung de doi metri. Genitiv însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : împotriva.. (de doi metri = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin numeral cardinal însoţit de substantiv comun. (repede = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin de mod . după.a.ulterior.în chip de. : Intră repede în clasă.aidoma.nr. hot.(a busuioc = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.. “a”. un adjectiv sau un adverb . în ce chip ? . Dativ precedat de prepoziţiile : contrar.articulat cu art. pe la.anterior..precedat de adverbul cu valoare prepoziţională “cât”.precedat de prepoziţia “a”.gen masculin. Complement circumstanţial de mod comparativ. ori adverbele de comparaţie cu valoare de prepoziţie : ca. în.răspunde la întrebarea “cum miroase ?” a. Substantive în cazurile : Acuzativ fără prepoziţie.nr. Ex.singular.decât.răspunde la întrebarea “cât de înalt era ?”) c.

răspunde la întrebarea “cum am procedat ?”) 7. : Deşi curentul era puternic.precedat de prepoziţia “asemenea”.caz G.nr. : Rămase uimită ca lovită de trăznet.gerunziu sau participiu (cu valoare adjectivală precedat de adverb comparativ) Ex. : Vorbeşte repede. : Era mai mult mort decât viu .dar poate sta şi înaintea acestuia. (decât viu = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin adjectiv precedat de adverbul cu prepoziţii. Ex. (împotriva lui = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin pronume personal.caz D. răspunde la întrebarea “cum vorbeşte ?”) 9...răspunde la întrebarea “în ce mod înotau ?”) c. singular. Pronume în cazurile : a.. Acuzativ precedat de prepoziţii. Dativ precedat de prepoziţii (aceleaşi ca la substantiv) sau fără prepoziţii. Interjecţie Ex. singular.gen feminin. Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca şi la substantiv).nr. ♦ Complementul circumstanţial de mod poate fi intercalat între subiect şi predicat.caz Ac. Numerale adverbiale Ex.ei înotau împotriva lui. Ex.precedat de adverbul comparativ “ca”. : Copilul mergea boca-boca ! (boca-boca = complement circumstanţial de mod exprimat prin interjecţie .răspunde la întrebarea “cât urcase ?”) 4.nr..numerale. : Este de două ori mai lung. Ex.caz Ac.cu până.Verbe la modurile infinitiv (precedat de prepoziţia “fără” sau de adverb comparativ).persoana a IIIa.precedat de advervul comparativ “decât” .precedat de locuţiunea prepoziţională“în funcţie de”. Adjective în cazul acuzativ. Ex.plural. (de două ori = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin numeral cardinal adverbial. : Soarele urcase de două suliţe pe cer. Ex.răspunde la întrebarea “cum a acţionat ?”) 5.răspunde la întrebarea “de câte ori este mai lung ?”) 6.persoana a II-a.nr..răspunde la întrebarea “în ce mod rămase uimită ?”) 8. : A acţionat în funcţie de amândoi.răspunde la întrebarea “decât cine este mai mare ?”) b.însoţite de prepoziţiile : de.caz Ac. : Am procedat asemenea lui.între 47 . (decât dumneata = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin pronume de politeţe.precedat de numeralul cardinal două” şi “prepoziţia “de”. (repede = complement circumstanţial de mod exprimat prin adverb de mod.gen masculin. (asemenea lui = complement circumstanţial de mod exprimat prin pronume personal.când se insistă asupra lui. (ca lovită = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb la participiu cu valoare adjectivală.precedat de prepoziţia “împotriva”. (în funcţie de amândoi = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral colectiv cu valoare substantivală.precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie .(de două suliţe = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin substantiv comun. Adverbe sau locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepoziţie. Ex. răspunde la întrebarea “cum mergea copilul ?”) TOPICA ♦ Complementul circumstanţial de mod stă de obicei după termenul regent. Ex. : Este mai mare decât dumneata.la.singular.de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative.persoana a III-a.

precedat de prepoziţia “pentru”. (din cauza voastră = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. Ex.genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale amintite la substantiv. a unei stări sau a unei însuşiri. adverb sau interjecţie. dintre . 7. Ex...verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale. nr.caz Ac.persoana a II-a. (de flămândă = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv propriu-zis.caz D.gen neutru.nr.răspunde la întrebarea “din ce cauză a îngheţat ?”) Ex.precedat de locuţiunile prepoziţionale din cauza . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanţial de cauză este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală). prea. : A întârziat din cauza autobusului ..precedat de prepoziţia “de”.singular. Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin : ♦ Substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de . mai .precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”. sau de locuţiunile prepoziţionale din cauză de . astfel ( de ) are topică fixă şi stă înaintea termenului regent. Ex. de . (pentru el = complement circumstanţial de cauză exprimat prin pronume personal.nr. Ex. : A îngheţat de frig . Răspunde la întrebările : din ce pricină ? . ( din cauza autobusului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun. atât ( de ). din motiv de .precedat de prepoziţia “datorită”.caz Ac.nr.persoana a III-a.răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Pronume în cazurile acuzativ.caz Ac..caz Ac.gerunziu şi 48 .singular.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”. Ex. pe . la . un adjectiv .. din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită .cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. : Nu mai putea de flămândă. din ce cauză ?.pentru amândoi). răspunde la întrebarea “din ce cauză a alunecat ?”) ♦ Adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ precedat de prepoziţia “de”. ( de frig = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.caz G. Arată cauza unei acţiuni .genitiv şi dativ. din pricina . plural.precedat de prepoziţia “de”. (pentru cei doi = complement circumstanţial de cauză exprimat prin numeral cardinal. : S-au certat pentru cei doi (pentru al doilea.nr.răspunde la întrebarea “din cauza cui a întârziat ?”) ♦ Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ.răspunde la întrebarea “din ce cauză s-au certat ?”) ♦ Verbe la modurile infinitiv perfect precedat de prepoziţiile pentru . : A întârziat din cauza voastră.tot . pentru .gen neutru.prin adverbele cam. cu regim de genitiv. : Maşina a alunecat datorită poleiului . singular..singular.răspunde la întrebarea “din ce cauză m-a certat ?”) ♦ Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ. în etc.răspunde la întrebarea “din ce cauză a întârziat ?”) Ex. (datorită poleiului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.gen masculin. ♦ Când este exprimat prin pronume sau adverbe interogative şi relative. : M-a certat pentru el .aşa ( de ).precedat de articolul demonstrativ “cei” şi de prepoziţia “pentru”. genitiv cu locuţiunile prepoziţionale din cauza .

după . în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile 49 .precedate de prepoziţiile pentru . Stă înaintea termenului regent. Arată scopul unei acţiuni. Despărţirea lui prin virgulă este obligatorie dacă este antepus (aşezat în faţa) termenului regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacă este exprimat printr-un verb la gerunziu. 3.reluat prin corelativul “de asta” . Aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale se aplică şi când complementul circumstanţial de cauză este aşezat între subiect şi predicat. Ex.când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ. Ex. : De teamă .precedat de prepoziţia “pentru”. că a fost bolnav.precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Adverbe cu prepoziţia “de” şi locuţiuni prepoziţionale. (de teamă = complement circumstanţial de cauză.prin locuţiune adverbială sau printr-un gerunziu urmat de determinanţi. n-a mai intrat în clasă. Substantive în cazul acuzativ. 2. răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) Ex. (întârziind = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. : Nu mai putea de obosită . : Cântând puternic. Ex. în ce scop ? . (de aceea = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adverb. (de obosită = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul participiu. la . (cântând = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu.precedat de prepoziţia “de”. de asta n-a venit.participiu precedat de prepoziţia de.răspunde la întrebarea “din ce cauză a răguşit ?”) Ex. PUNCTUAŢIA 1. Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin : 1. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? .răspunde la întrebarea “din ce cauză era nemulţumit ?”) Ex. a răguşit.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) TOPICA 1. În situaţia complementelor circumstanţiale de cauză coordonate se aplică aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale. 2. : De aceea n-a venit. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă. : Întârziind . întru . dar poate sta şi înaintea acestuia.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a intrat în clasă ?”) 7. spre . : Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit. (pentru a nu fi reuşit = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul infinitiv perfect. Complementul circumstanţial de cauză stă de obicei după termenul regent.

prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia . Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”, dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !) Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele. Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?” - ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! ) 3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului = complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G., răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin. Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”) Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”) 5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea. Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”) TOPICA 1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent. 2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii. Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul

50

insistă asupra scopului acţiunii.) PUNCTUAŢIA 1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule. 2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ. 3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ. 4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.

III. 2. 2. SINTAXA FRAZEI
Fraza este o îmbinare de două sau mai multem propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
Felul propoziţiilor din frază : Propoziţii principale – au înţeles de sine stătător, nu depind de înţelesul altei propoziţii din frază,dar pot impune prezenţa unei subordonate, atunci când sunt insuficiente (incomplete) ca înţeles. Ex. : Elevul învaţă , 1/scrie 2/ şi desenează. 3/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 = PP Între P1 şi P2 există elementul de coordonare “,”. Între P2 şi P3 elementul de coordonare este conjuncţia “şi”. A. Propoziţii secundare (subordonate) – nu au înţeles de sine stătător şi depind de înţelesul altei proproziţii din frază. Ele se află cu ajutorul unei întrebări (afară de întrebarea “ce face ?”) adresate unui cuvânt din altă propoziţie. Două propoziţii secundare (subordonate) sunt de acelaşi fel, atunci când : - depind de aceeaşi propoziţie - răspund la aceeaşi întrebare - au acelaşi termen regent (cuvânt determinat) Ex. : I-am spus 1/ să înveţe 2/ şi să scrie 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( “ce i-am spus ?” – “să înveţe”) P3=CD (“ce I-am spus ?” – “să scrie” , cele două propoziţii secundare sunt de acelaşi fel ,deoarece răspund la aceeaşi întrebare , depind de aceeaşi propoziţie şi au acelaşi termen regent.) ♦ DIN FRAZĂ NU POATE LIPSI PROPOZIŢIA PRINCIPALĂ ! ♦ Fraza poate fi alcătuită numai din propoziţii principale sau din propoziţii principale şi secundare. Raporturile ( relaţiile ) sintactice din frază sunt legăturile ce se stabilesc între propoziţiile unei fraze. 1. RAPORTUL DE COORDONARE a. Se stabileşte între : • Două propoziţii de acelaşi fel. Ex.:Citeşte 1 / şi scrie .2 / P1=PP; P2=PP (propoziţii principale coordonate cu ajutorul conjuncţiei “şi”) Ex. : Vino 1/ să asculţi .2/ şi să-ţi spui părerea.3/ P1 = PP ; P2 = CS ; P3 = CS (“cu ce scop să vii ?” – două propoziţii subordonate circumstanţiale de scop coordonate prin conjuncţia “şi”) • Două propoziţii subordonate diferite. Ex. : Călătoreşte 1/ când doreşte 2/ şi unde vrea. 3/ P1 = PP ; P2 = CT (“când

51

călătoreşte ?”) P3 = CL (“unde călătoreşte ?”) ,(două propoziţii subordonate diferite coordonate prin conjuncţia “şi”) • O parte de propoziţie şi o propoziţie secundară (subordonată). Ex. : Elevul harnic 1/ şi care ascultă 2/ este apreciat.1/ P1 = PP; P2 = AT (“care elev ?”) , (conjuncţia “şi” face legătura între atributul adjectival “harnic” şi propoziţia subordonată atributivă “care ascultă”) b. Se realizează prin : • Joncţiune cu conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare : - copulative : şi , nici , iar , precum şi , nu numai că , dar şi , ci şi . Ex. : Doarme 1/ şi visează. 2/ P1 = PP ; P2 = PP adversative : însă , dar , ci , iar şi numai că . Ex. : Te-am sunat 1/, însă nu ai răspuns. 2/ P1 = PP ; P2 = PP - disjunctive : ori , sau , fie . Ex. : Pleci 1/ sau rămâi ? 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă optativă) - conclusive : deci , dar , aşadar , aşa că , prin urmare , de aceea . Ex. : Ai întârziat de la oră 1/ , deci nu mai intri în clasă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă consecutivă) • Juxtapunere (alăturare , parataxă) , prin virgulă sau punct şi virgulă. Ex. : Tace , 1/ ascultă , 2/ meditează ; 3/ vorbeşte foarte rar. 4/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 =PP ; P4 =PP c. În funcţie de elementele joncţionale (de legătură) şi de sensul lor , propoziţiile coordonate pot fi : ♣ Coordonate copulativ ( acţiunea lor se asociază). Ex. : Citeşte 1/ şi rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate adversativ ( acţiunea lor se opune). Ex. : Citeşte, 1/ dar nu rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate disjunctiv ( acţiunea lor se opune şi se elimină reciproc) Ex. : Citeşte 1/ ori rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate conclusiv (a doua propoziţie este concluzia celei dintâi). Ex. : Ai greşit , 1/ deci eşti vinovat. 2/ P1 = PP ; P2 = PP 2. RAPORTUL DE SUBORDONARE a. Se stabileşte între o regentă şi o subordonată. Regenta este propoziţia de care depinde subordonata. Ea este propoziţie principală sau secundară. Subordonata este propoziţia care depinde de regentă.Ea este întotdeauna propoziţie secundară. Ex.:I-am spus 1/ că am înapoiat cartea 2/ pe care o împrumutasem. 3/ P1=PP;P2=CD(“ce i-am spus ?”) P3=AT (“care carte ?”). P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P1(“spus”). P2 este regentă pentru P3 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P3 (“cartea”). O regentă poate să aibă : - o subordonată. Ex. : Face 1/ ce vrea. 2/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce face ?) P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea pentru stabilirea felului subordonatei se adresează unui cuvânt (face) din P1. - două sau mai multe subordonate : • coordonate între ele. Ex. : I-am spus 1/ că l-am căutat , 2/ dar nu l-am găsit. 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce i-am spus ?) ; P3 = CD

52

adverbe nehotărâte compuse : oricum . P2 = PP ♦ TOPICĂ Subordonatele pot sta fie în faţa propoziţiei regente fie în urma acesteia. Ex. b.pronume ( adjective pronominale ) relative : care . Ex. Ex. deoarece . prin virgulă . ca să .( ce i-am spus ?) P1 este regentă pentru P2 şi P3 deoarece atât întrebarea adresată pentru aflarea felului subordonatei P2 cât şi cea adresată pentru aflarea felului subordonatei P3 sunt puse lui P1. cât . Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie. 2/ P1 = CL ( “ unde vezi locuri minunate ?”) P2 = PP ♦ Juxtapunere ( parataxă . după cum etc. 1/ ţi-a spus 2/ că te-a sunat. îndată ce . 3. : Oriunde priveşti 1/ vezi locuri minunate. de vreme ce .unele pronume ( adjective pronominale ) nehotărâte : oricine . : Chiar dacă nu vine . pentru ca să . : Laudă 1/ pe oricine învaţă. 3/ P1 = SB ( precede un verb impersonal ) . 1/ eu tot plec. 3/ P1 = CT ( când ţi-a spus ?) .) CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ PĂRŢI ALE SINTAXEI 1. 2/ P1 = PP . P2 = CD ( “pe cine laudă ?”) . Ex. oricare . din moment ce .conjuncţii subordonatoare : că . alăturare ) . 3/ P1 = PP . Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare . cel ce . oriîncotro . Se realizează prin : ♦ Joncţiune cu : . până ce . oriunde . P2 = PP ( formată numai dintr-un verb copulativ) . oricât . chiar de . ca şi cum . măcar că . Ex. câtă vreme . P3 = CD ( se pot pune întrebări ambelor propoziţii principale – “ce ai văzut ?” şi “ce mi-ai spus ?”) P1 şi P2 sunt propoziţii regente pentru P3. 2/ P1 = PP . ♦ O propoziţie subordonată poate avea uneori două regente. cât timp . : Ai carte 1/ ai parte. P2 = CD ( “ce nu ştie ?”) . : A procedat 1/ cum l-am învăţat. pentru că . ca şi când . P2 = PP . fără să . 2/ P1 = PP . : Să fii tânăr 1/ înseamnă 2/ să ai idealuri. 2. Nu ştie 1/ cine l-a strigat .locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : cu toate că . P3 = CD (ce ţi-a spus ?). orice . să . parcă . măcar să . Amândouă subordonatele au ca regentă pe P1 ( vezi întrebările puse ). cine . când . Ex. precum . deşi .Elementul de coordonare între cele două propoziţii subordonate este virgula şi conjuncţia adversativă “dar”. de etc. după ce . P2 = PP . Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin 53 . P3 = PR( ţine locul numelui predicativ pentru propoziţia principală. până să . Ex. Ex. căci . întrucât . orişicare etc. • necoordonate între ele. chiar acă . încât . P2 = CM ( “în ce mod a procedat ?”) . Ex. : Joacă fotbal 1/ deoarece îi place. ori de câte ori .2/ P1 = CZ (“din ce cauză ai parte ?”) . din cauză că . P2 = CZ ( “din ce cauză joacă fotbal ?”) . unde . din pricină că . cât . P2 = PP . oricât . ce . : Ai văzut 1/ şi mi-ai spus 2/ ce s-a întâmplat. : Când te-a întâlnit . 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt plec ?”) . încotro .adverbe relative : cum . fiindcă . 2/ P1 = PP .

Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente. 1b/ P1 = PP . ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva . Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind . Ex. 6. Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări . 3. 5.“sosi” = complement direct. P2 = CD ( “ce nu poate ?”) b. în frază . CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE 1. 2. (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie. Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte . Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea . ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie . În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale : a. Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ. funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă. 54 . care ţine locul numelui predicativ ). care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa . : Nu poate sosi . 2/ P1 = PP . 4. Ex. Înlocuirea substantivului . Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare . : Elevul silitor obţine note bune. Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate . Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază : Nu poate 1/ să sosească. EXPANSIUNEA ŞI CONTRAGEREA 1. realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ). 3. Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului). C. 2. în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară . (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază Elevul 1a/ care este silitor 2/ obţine note bune. : Avionul circulă fără oprire. fiind diferite modalităţile de exprimare. ( “ce nu poate ?”) . Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune. Ex. iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare.conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ). P2 = AT ( “care elev ?”) c. primele pot fi transformate în propoziţii subordonate . Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare . 4. adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ). fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă. respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent . A.

a fi . Ex. se zvoneşte . Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere . 2/ P1 = SB ( cine să–şi cumpere ?) P2 = PP Ex. 2/ P1 = PP . pesemne . “ducându-se”=compl. 2/ P1 = PP . a veni .e scris .circumst. Ex. (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl.1/ s-a întâlnit cu Maria. a durea . circumst. 2/ P1 = PP . : Cine este leneş 1/ aleargă mult. 55 . e interzis . Ex. e dificil . se întâmplă .e hotărât. e lesne . e permis .deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie. în acest exemplu “el” este subiect al propoziţiei subiective !) P2 = PP Verb reflexiv impersonal : se ştie . 2/ P1 = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P2 = PP Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia : Ducându-se la cinematograf . e sortit .2/ P1 = PP P2 = SB ( cerută de verbul reflexiv impersonal “se spune”) Expresie verbală impersonală : e bine .se aude . În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator. Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă.2/ P1 = PP . : Gândeşte ca un om. P2 = SB (cerută de expresia verbală impersonală “e bine”) Verb la diateza pasivă cu valoare impersonală : e ştiut . e necesar . e greu . P2 = CM (“în ce mod circulă ?”) d. 5. de mod Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza : Avionul circulă 1/ fără să oprească. Ex. se pare . e recomandat . Ex. e rău . : Se spune 1/ că mâine va fi timp frumos. Ex. se cade . P2 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie”) Ex. 2/ P1 = SB ( cine aleargă mult ?) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă este cerută de următoarele construcţii : Verb predicativ impersonal : a trebui . a conveni . se cuvine . se spune etc. a ajunge . : E bine 1/ să-ţi pregăteşti singur lecţiile pentru a doua zi. de timp (“când s-a întâlnit cu Maria ?”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ ( SB ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente. bineînţeles .1/ P1 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie” .circumst. : Trebuie 1/ să vii la întâlnire . se poate . e firesc etc. : E recomandat 1/ să fierbem apa înainte de consumare. e uşor . se bănuieşte . Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ). : El 1 / trebuie 2/ să-şi scrie testamentul. e destinat etc. desigur . Ex. P2 = SB (cerută de verbul la diateza pasivă cu valoare impersonală “e recomandat”) Adverb şi locuţiune adverbială predicativă : poate . : Cine nu are bătrâni 1/ să–şi cumpere . a plăcea . 2/ P1 = PP . se crede . s-a întâlnit cu Maria. P2 = CM ( “în ce mod gândeşte ?”) 4. : Când se ducea la cinematograf . a rămâne . e dat . de mod Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază : Gândeşte 1/ cum gândeşte un om.

a ieşi . Propoziţia subordonată subiectivă reluată printr-un pronume demonstrativ se desparte prin virgulă de regentă. Ex. a deveni . TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . de . 56 . încotro . : Nu i-a trecut prin cap . P2 = PP . ca să . Ex. Ex. să . ceea ce . ♦ Pronume relative : care . P2 =CT . se pune în faţa regentei. : Poate 1/ va veni mâine bunica. • Pronume relative : care . • Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : ca şi cum . Ex. 2/ P1 = PP (formată din predicatul nominal incomplet “fii”) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “asemenea chipului”) Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi . cel ce . 2/ P1 = SB ( înlocuieşte subiectul propoziţiei regente. după cum . : Cine mult munceşte 1/ nu păgubeşte. a se chema .când . • Adverbe realtive : unde . P2 = SB ( cerută de adverbul predicativ “poate”) Verb sau locuţiune verbală personală care nu au subiect în propoziţia din care fac parte. posibil .după regentă. ca şi când . a părea . ceea ce . Ex. : A ajuns 1/ ceea ce era de aşteptat.1/ când a plecat de acasă. cine . cât . 2/ P1 = SB .Dacă se insistă asupra conţinutului propoziţiei subordonate predicative . ca să . “cine ascultă puţin ?”) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă poate fi introdusă prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. . cât(ă) . ce . a însemna . a se face . cine . : Cine aleargă mult 1/ va ajunge campion.2/ P1 = PP (formată din verbul copulativ “a ajuns” care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet. ca şi când .2/ P1 = PP . a rămâne . cât . 2/ P1 = SB .fireşte .Propoziţia subordonată predicativă stă de obicei după propoziţia regentă. ♦ Pronume şi adjective pronominale nehotărâte : oricine . fără îndoială . P3 = SB PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată subiectivă nu se desparte prin virgulă de regenta ei. orice . a se numi .oricare . de . ♦ Adverbe relative : unde . ce . : Fii 1/ după cum te arată chipul. Ex.între subiectivă şi regenta ei pot fi intercalate şi alte tipuri de propoziţii. negreşit . P2 = PP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) – îndeplineşte rolul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă.evident . a se naşte . dacă . dacă . fără doar şi poate etc.) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ) Propoziţia subordonată predicativă este introdusă prin : • Conjuncţii subordonatoare : că . cum .3/ P1 =PP . : E uşor 1/ să scrieţi versuri.în faţa regentei. să . : Cine vorbeşte mult 1/ ascultă puţin. a ajunge . P2 = SB . Ex.2/ P1 = PP . TOPICA Propoziţia subordonată subiectivă poate sta : . când . cum . 2/ să-şi ia şi umbrela.

cum . de . ♣ Pronume relative : care . : Am întâlnit omul 1/ care m-a ajutat. ceea ce . cât ? . ca să . dar pot fi şi impersonale (acţiunea nu este făcută de o persoană anume . ♣ Adverbe relative : unde .Ex. o regentă (formată dintr-un verb copulativ) şi o propoziţie subordonată predicativă. câte ? . cum ? . : Cum am spus 1/ va rămâne. câţi ? . : Dacă taci 1/ e 2/ ca şi cum i-ai aproba atitudinea. Ex. Întrebările sunt adresate unui substantiv din propoziţia regentă. a câta . Ex. dacă . a fi . cât(ă) . să . alor) cui . incomplet “e”) Răspunde la întrebările : care ? . 1/ P1 = PP .1/ P1 = PP . corect : Vulpea 1/ pe care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. : El e colegul 1/ care m-a vizitat. după ele urmând o propoziţie subordonată subiectivă) Ex. al câtelea. : Omul 1/. 1/ Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit. a (al.ale.2/ P1 = PP . Ex.2 / P1 = PP . ce . care locuieşte peste drum . cine . P2 = AT (“care om ?”) Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă. OBSERVAŢIE : Verbele a părea . a ajunge sunt copulative .Propoziţia subordonată predicativă nu se desparte prin virgulă de regentă.3/ P1 = SB (cerută de verbul impersonal “e”) P2 = PP . când .2/ P1 = PP (conţine un verb copulativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “nesfârşită”) ATENŢIE ! Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subordonată subiectivă . Ex. OBSERVAŢII : Pronumele relative sau adverbele relative care introduc propoziţia subordonată atributivă pot fi precedate de prepoziţie (locuţiune prepoziţională) ATENŢIE ! : În unele situaţii se foloseşte greşit pronumele relativ fără prepoziţie. P2 = AT (“care coleg ?”) Propoziţia subordonată atributivă se introduce prin : ♣ Conjuncţii subordonatoare : că . : Se pare 1/ că a fost cel mai bun elev din clasă. P3 = PR (cerută de existenţa în regentă a predicatului nominal PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) îndeplineşte în frază rolul de atribut al unui substantiv (înlocuitor al acestuia) din regentă. cât . îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet ) P2 = PP . 2/ P1 = PR (va rămâne = verb copulativ.2/ m-a vizitat. a rămâne . TOPICA Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei. P2 = AT (“care vulpe ?”) incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. : Ziua aceasta pare 1/ să nu se mai termine. ce fel de ? . P2 = AT 57 .2/ P1 = PP (conţine un verb impersonal) P2 = SB (cerută de verbul impersonal “se pare”) Ex.

58 . este folosit la munca câmpului. P2 = CD ( “ce învaţă ?”) . P2 = AT (“care cal ?”) Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale.2/ P1 = PP . cine . Ex. P2 = AT ( “care capră ?”) Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă.2/ P1 = PP . : Calul 1/. P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex. 2/ adică să picteze. oricine . când . de .) Răspunde la întrebările : pe cine ? . P2 = AT ( “care mână ?”) P3 = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei. P2 = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume nehotărâte : orice . cât . : Învaţă şi pe ucenici 1/ceea ce ştia el foarte bine .Când se află după regentă .) ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă ! Se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru. ca să . : Ştie 1/ cum să lucreze la computer.(“care om ?”) PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important. Ex. : Nu lăsa pe mâine 1/ ceea ce poţi face astăzi. Ex. ce . nu se desparte prin virgulă de aceasta. Ex.1/ îşi doreşte. care este un animal domestic 2/. : Mâna 1/ care nu ştie 2/ să scrie 3/ dă vina pe condei. ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din propoziţia regentă. dacă . : Orice vede . ceea ce .1/ P1 = PP . 1/ P1 = PP .2/ P1 = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P2) . P2 = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P1) ♦ Adverbe relative : unde .3/ P1 = PP . cum . să .1/ P1 = PP . oricare . Ex. Ex. cât(ă) . Ex.2/ P1 = PP . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă. P3 = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia . : Capra 1/ care zburdă 2/ o mănâncă lupul. P2 = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume relative : care . : Ştie 1/ că vei veni.

Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă. Ex. ca . 2/ P1 = PP . 2 / P1 = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P2) . de cine ? . cu cine ? . la ce ? . P2 = CL ( “ de unde se auzea ?”. dincotro . oridincotro . Ex. adresate verbului din propoziţia regentă. Ex. : Relele se agaţă 1/ de cine nu învaţă. : Adu-ţi aminte 1/ că eşti elev. 59 .2/ P1 = PP . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc .determină verbul “se auzea ?” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oriunde . : Leul nu se uită 1/ când îl latră un câine. : Merge 1 / la cine este bine primit. ce . care . : Se auzea mult zgomot 1/ dincotro nu te aşteptai . P2 = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P1) ♦ Pronume relative : care . dacă . Ex. Ex. în ce spaţiu ? . 1 / vedea feţe cunoscute. cu ce ? . ceea ce .Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă.2/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . în ce loc ? . : Ştiind 1/ cu ce se îndeletniceşte 2/ s-a întristat mult. încotro . pentru ce ? . când . ca să . cât . la cine ? . de . P2 = CL ( “unde m-am deplasat ?”.1/ P1 = PP . Ex. cum . propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta.Dacă este aşezată în faţa regentei . să .Dacă se află după regentă . Ex. Ex. de la ce ? . P2 = CD ( “ce ştiind ?”. de la cine ? . îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect.determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin: ♦ Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) . P2 = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P1) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . cât(ă) . Răspunde la întrebările : pentru cine ? . Răspunde la întrebările : unde ? . : Oriîncotro privea . adjectiv sau o interjecţie din regentă . cine .2/ P1 = PP . P2 = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P1) OBSERVAŢIE .2/ P1 = PP . P2 = PP ♦ Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce . P2 = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . Ex. cine .. şi determină un verb din propoziţia regentă. . cât(ă). arătând locul în care se petrece acţiunea. oriîncotro . cui ?.2/ P1 = PP . se desparte prin virgulă de aceasta. de ce ? . . P2 = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P1) Propoziţia completivă indirectă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că .determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb .Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”. : Se teme 1 / să călătorească cu avionul. se desparte de ea prin virgulă. : M-am deplasat 1/ unde locuiau buncii.Dacă se află în faţa regentei .

P2 = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P1 – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei. : Când vine primăvara. : Atunci să mergi la teatru 1/. Ex.Se desparte prin virgulă de regentă .Intercalată în regentă . cât timp .) .Când se află după regentă . : Nu zice hop 1 / până treci şanţul. Ex. cât timp ? .1 / se întorc în ţară păsările migratoare. P2 = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P1 – “până” = “până ce”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin : ♦ Adverbe relative : când . P2 = CT (“când va merge la şcoala ?” . orişicând . P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .determină verbul “va merge” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oricând . P2 = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui complement circumstanţial de timp .Când în regentă se află un adverb corelativ . . . Ex. 1 / primeşti ciocolată.) .Dacă se află după regentă . (ori) de câte ori . Ex. : Voi veni la tine 1 / de câte ori doreşti. Ex. 2 / P1 = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P2) . P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce . este izolată prin virgulă de aceasta. înainte (ca) să . P2 =CT 60 . : Erai prea tânăr 1 / când s-au petrecut aceste evenimente. după ce . circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta. nu se desparte de aceasta prin virgulă. : Mama . 2/ face multe cumpărături. îndată ce . când vei avea poftă.Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei.2 / P1 = PP . : Oricând doreşti . cât . circumstanţiala de loc se izolează prin virgule. 2 / P1 = PP . Ex.Dacă este intercalată în regentă. de câte ori ?. Ex. 1/ de acolo trăieşti.2/ vezi numai verdeaţă. propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta. până când ? . . îndată) . Ex. arătând Răspunde la întrebările : când ? .2/ P1 = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P2) .2/ P1 = PP . de când ? . “până să” apare numai prepoziţia. în vreme ce . până ce . circumstanţiala de timp se izolează prin virgule.1 / P1 = PP . până să . : Împrejur . 2/ P1 = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P2) . 2/ P1 = PP . : De unde munceşti . determină un verb din regentă .1/ oriunde te-ai uita . Ex. imediat ce .1/ când merge la piaţă .2 / P1 = PP . : Va merge la şcoală 1 / când va împlini şapte ani. cum . dacă este în faţa ei.Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci . .Ex. P2 = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P1 – fiind intercalată în cadrul lui P1 se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie.1/ P1 = PP . P2 = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P1) OBSERVAŢIE Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” .

care în cadrul propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune. cât . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb .) P2 = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P1) OBSERVAŢIE Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi : . : În patul altuia .determină verbul “nu poţi” din P1. : Să cumperi şaua . iar aceasta conţine un corelativ. astfel). P2 = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P1) . 2 / P1 = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P1) . 2/ P1 = PP . 2 / P1 = PP . Ex. P2 = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”) . după cum . : Cântă 1 / de parcă ar fi profesionist. P2 = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P1) Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa .dacă nu exprimă ceva important. : Cum a fost educat .după cât . Ex.ca şi cum. parcă .de parcă . : Întinde-te 1 / cât îţi este plapuma. : Dansează aşa 1 / precum i se cântă. P2 = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?” . P2 = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P1) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să. P2 = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin : ♦ Adverbe relative : cum . este intercalată în P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă . 1 / aşa se poartă.dacă e în faţa regentei . din ce pricină ? Ex.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii : . : Scrie 1 / precum îi dictează profesorul. 1 / precum e calul. în ce mod ? . 2/ P1 = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” . 2 / P1 = PP . 1 /P1 = PP .(„când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P1) Răspunde la întrebările : cum ? .2 / P1 = PP . precum . Ex.propriu – zise . cât ? . P2 = CZ (“din ce 61 . Ex. Ex. Răspunde la întrebările : din ce cauză ? .dacă este intercalată în regentă. 2 / P1 = PP . în ce fel ? . 2 / nu poţi dormi. 1 / cum ţi-e voia . Ex. ca şi când. corespunde complementului circumstanţial de cauză. Ex.adjectiv sau un adverb. decât . : Fii bucuros 1/ căci ai reuşit la examen.

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă. deoarece . Ex. arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă. P2 = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P1 . : Cum ploua . : De aceea e obosit . pentru că ) . pentru că .) P2=PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex.) Uneori . : Cum numai minciuni spune .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că . : Omul nu trăieşte 1/ să mănânce. din pricină că . unde (rar). de .de ce . P2 = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P1 .Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă . arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă.arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii. propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta. 2/ P1 = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P2 . 2 / P1 = PP . întrucât . P2 = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P1 . arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii. deoarece . Ex. dacă . de .) OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . din moment ce . căci . 1 / pentru că a lucrat toată noaptea. Răspunde la întrebările : cu ce scop ? . 62 . arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei.) OBSERVAŢIE Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . 1 / pentru că nu dormise toată noaptea. Ex. : Cinsteşte-ţi părinţii . fiindcă . 1 / toţi îl ocolesc. 1 / n-am plecat de acasă.) ♦ Adverbe relative : cum . Ex. : Era obosit . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P2 = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”.cauză să fii bucuros ?”. 2/ P1 = PP . întrucât . arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P2. în regentă apare corelativul “de aceea”. de vreme ce .2/ P1 = PP . 1/ fiindcă ei te-au crescut. arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă .determină predicatul nominal “fii bucuros”. ca să . 2 / P1 = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P2 . în ce scop ? Ex.

P2 = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit. arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă. care îi este regentă.determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P2) . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”. 2/ P1 = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P2 . Ex. Ex. P2 = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P1 . nimeni n-ar munci. P2 = PP 63 .Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop . care îi este regentă. Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea . care îi este regentă. : Când ar fi numai un câine 1 / . 2/ P1 = PP (conţine mesajul important al frazei) . Ex. 2/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”.determină adverbul “poate”) .Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă . să . P2 = PP ♦ Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că . Ex. arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă. : Du-te 1 / să te culci. se desparte prin virgulă de aceasta.) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă.3/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P3 . : Dacă vrei 1/. . ca nu cumva . : De aceea vorbeşte . : Ca nu cumva să răceşti 1/ . Ex.) . P2 = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P1 . ia şi o haină groasă la tine. P3 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : dacă . acţiunea ei neavând un timp bine definit. Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? . să reuşeşti la examen 2/. Ex. se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.Dacă este în faţa regentei .) . pentru aceea . .determină verbul “n-ar munci” din P2 . nu se desparte prin virgulă de ea. : Să fie cald patul 1/. în ce condiţie ? Ex. 2 / P1 = PP . : Învaţă la tinereţe 1/. 1 / ca să se afle în treabă .) .) P2 = PP. 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop. nu care cumva să .Ex. P2 = PP ♦ Adverbul relativ când .) P2 = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P1 . arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă. 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?” .) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . se izolează prin virgulă.) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să . ca să ştii la bătrâneţe.Dacă este intercalată în regentă . . : În caz că toţi ar chiuli 1 / . mâncarea poate fi rece. învaţă. de . toţi i-ar fi stăpâni.

atunci ajungi la sapă de lemn. 2 / P1 = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) . P2 = PP ♦ Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice .În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”. P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă . oricum . de . chiar să . măcar de . oricât . intercalată în regentă sau după regentă.Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă . tot . : Cu toate că era orb . care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. 2/ P1 = PP .Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei . : Cu toate că era bolnav . dacă . .1/ găsise Brăila. să . : Oricât de înalt ar fi copacul .2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) . Ex. cu toate că . : Orice ai spune . Răspunde la întrebarea : care este urmarea faptului că ? Ex. : O scânteie e de ajuns. P2 = PP ♦ Adverbe relative sau nehotărâte : cât . P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : deşi . oricât(ă) . În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”. : Dacă te iei după gura lumii 1/. exprimându-se o condiţie. măcar că . 1 / tot voi cumpăra mobila. totuşi . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV) indică o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă . Ex. 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P2 = PP Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot . 1 / frunzele tot cad pe pământ. se izolează prin virgule de aceasta. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că o scânteie e de ajuns ?”) 64 . Ex. 1/ tot nu era obosit. ea se desparte prin virgulă de regentă.Dacă este intercalată în regentă . : Deşi era cald 1/. Ex. 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) . un adjectiv . 1/ ca să izbucnească focul. că . ea tremura de frig. chiar de . chit că . dar nu o împiedică. un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS) determină un verb . Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ? Ex. 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) . măcar să . Ex. 2/ P1 = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) . : Cu toate că muncise toată noaptea. indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia. Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”. Ex. P2 = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . În orice situaţie . P2 = PP ( conţine corelativul “tot”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) . 1/ s-a prezentat la şcoală. fie că .

. 2/ P1 = PP . prea . aşa de .Se desparte prin virgulă de aceasta. Ex. atât .În situaţia când este introdusă prin conjuncţia “de”. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit ?”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . : Atâta a călătorit. : Minte.Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . destul . : L-a lăudat 1/ de l-a pricopsit. nu se desparte prin virgulă de regentă. încât . că . încât să . P2 = CNS ( “care este urmarea faptului că l-a lăudat ?”) 65 . 1/ P1 = PP . atât de . pentru ca să . 1/ că îngheaţă apele. de . atâta . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că minte ?”) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : aşa încât . Ex. : Au călătorit prea mult .2/ P1 = PP ( conţine corelativul “atâta”) .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se poziţionează după regentă. 2/ P1 = PP . . Ex. Ex. 1/ încât a obosit. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit prea mult ?”) Uneori în regentă apar adverbele corelative : aşa . 1/ aşa încât îşi doreau un pic de odihnă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful