P. 1
Gramatica Lb.romane

Gramatica Lb.romane

|Views: 53|Likes:
Published by alinam

More info:

Published by: alinam on Apr 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2014

pdf

text

original

LIMBA ROMÂNĂ

Prof. Florin Popa

PARTEA I - VOCABULARUL
1

VOCABULARUL ( LEXICUL ) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. A. Fondul principal de cuvinte (lexicul de bază sau vocabularul fundamental ) este alcătuit din cuvinte care se caracterizează prin : • Frecvenţă mare în comunicare. • Capacitatea de a intra în combinaţii lexicale şi sintactice. • Exprimă noţiuni de bază : Obiecte : casă , masă , scaun , pat , cuţit , furculiţă , ciocan etc. Materii : apă , carne, lapte, pâine , sare , oţet , vin etc. Organe ale corpului omenesc : gură , nas , gât , urechi , picior , rinichi etc. Animale şi păsări : câine , oaie , pisică , porc , găină , curcan , elefant etc. Floră : măr, vişin , cais , iarbă , floare , cireş , crizantemă etc. Culori : alb , negru , roşu , verde , galben , albastru etc. Relaţii de rudenie : mamă , tată , frate , bunic , soră , nepot etc. B. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular grupate în : ARHAISME – cuvinte care au dispărut din limbaj : armaş , hatman , ienicer , işlic , vătaf etc. REGIONALISME – cuvinte folosite într-o anumită regiune : ciubotă , cucuruz , lepedeu , conci etc. CUVINTE POPULARE – cuvinte integrate în limbajul familiar , comun , nerespectând normele limbii literare : matale,oftică , acuma , a găta , pită etc. ELEMENTE DE JARGON - cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona : bonsoir, ciao, arivederci, madam etc. TERMENI ARGOTICI – cuvinte specifice unor grupuri umane (elevi,militari,hoţi) : loveală, mardeală, pileală , şase,curcan , a face blatul , a se da grande, etc. TERMENI TEHNICI ŞI ŞTIINŢIFICI - cuvinte folosite în anumite domenii ale tehnicii şi ştiinţei : cibernetică, microscop, proton, abdomen , nutritiv etc. UNITĂŢI LEXICALE ( UNITĂŢILE VOCABULARULUI ) Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Ex. : om , loc , parc , inginer etc. Cuvântul compus este o unitate formată din două sau mai multe cuvinte prin : • contopire – untdelemn , cumsecade , douăzeci , binevoi etc. • alăturare – gura – leului , Piatra Neamţ , viţă – de – vie , nou – născut etc. • abreviere ( prescurtare ) – ONU , CEC , UNESCO , TAROM , UNICEF , SUA , ROMTELECOM etc. Expresiile sunt grupuri de cuvinte cu o anumită stabilitate în limbaj. Ex.:cât ai clipi din ochi (foarte repede),cât colea (aproape), sub cerul liber ( afară ), a fi în stare ( a putea ), în doi timpi şi trei mişcări ( foarte repede ) etc. Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care împreună au valoarea unei părţi de vorbire. Ex. : a aduce vorba ( a pomeni ) , a da sfoară în ţară ( a vesti ) , ţinere de minte ( memorie ) , nebăgare de seamă (neatenţie) , în floarea vârstei ( tânăr ) , din când în când ( rar ) etc. CRITERII DE RECUNOAŞTERE A LOCUŢIUNILOR : 1. Posibilitatea sinonimizării ( criteriu valabil şi pentru majoritatea expresiilor ) : a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi etc. 2.Limitarea posibilităţii de înlocuire a unuia dintre termeni : părere de rău ( opinie de rău – formulare greşită ). 3. Ordinea fixă a elementelor alcătuitoare : da din colţ în colţ,a face din ţânţar armăsar ( nu este posibil să spunem „în colţ a da din colţ” sau „a face din armăsar ţânţar”.) 4. Imposibilitatea adăugării unui determinant pentru termenii care fac parte din locuţiune : a ţine minte (multă ?) , a-şi bate joc (puţin ?) 5. Cuvintele componente ale locuţiunii , cu excepţia celor care fixează tipul locuţiunii (verbală , substantivală), nu au funcţie sintactică.

2

TIPURI DE LOCUŢIUNI : Locuţiuni substantivale : punct de vedere, părere de rău, aducere-aminte, dare de seamă, bătaie de joc etc. Locuţiuni adjectivale : bătător la ochi , de ocazie , cu soţ , fără gust , mare la inimă etc. Locuţiuni pronominale : cine ştie cine, cine ştie ce, ce fel de, Măria ta, Excelenţa voastră etc. Locuţiuni verbale : a-şi da aere , a bate apa în piuă , a-şi călca pe inimă etc. Locuţiuni adverbiale : de-a valma, pe nepusă masă, la îndemână, în zadar, într-o doară etc. Locuţiuni prepoziţionale : în loc de , din pricina , în ciuda , cu excepţia , în fruntea etc. Locuţiuni conjuncţionale : din moment ce, chiar dacă, pentru ca să, în timp ce, ca şi când Locuţiuni interjecţionale : Doamne fereşte,ferit-a sfântul,nu zău,ia te uită,ei bine,da de unde,pe naiba etc. SENSURILE CUVINTELOR Cuvântul este o îmbinare de mai multe sunete ( forma acestuia ) ,care are unul sau mai multe înţelesuri (conţinutul acestuia). EXEMPLU:Cuvântul "mândru "compus din şase sunete (litere) care alcătuiesc forma acestuia : m,â,n,d,r,u. mândru - înţelesuri (conţinuturi) : fudul=îngâmfat=trufaş ; frumos=falnic=mare; drag=iubit; fericit=mulţumit. Semnificaţia cuvântului reprezintă înţelesul (sensul) acestuia în context. Exemplu : Steaua luceşte pe cer. ( astru ); A devenit o stea a cinematografiei mondiale. (vedetă) A. SENSUL PROPRIU - este sensul asociat unei imagini obişnuite a unui obiect (sensul din dicţionar al cuvântului ). Exemplu cuvântul "braţ": a. Sens de bază - Avea braţul accidentat . (partea mâinii de la umăr la cot) b. Sens secundar - Dunărea se varsă în mare prin trei braţe . (ramificaţie a apei) - S-a sprijinit de braţul fotoliului . (marginea) - A adunat un braţ de flori. (cantitate ce poate fi dusă în braţe) - Şi-a pus haina într-un braţ al cuierului . (ramură a cuierului) -A aruncat mingea la o distanţă de cincisprezece braţe. (distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a forţei) Exemplu cuvântul "a fierbe" : a. Sens de bază - Medicii recomandă să fierbem apa înainte de a o bea. (a clocoti) b. Sens secundar - Carnea de vită se fierbe un timp îndelungat. (se prepară în apă clocotită) - Există vase speciale în care se fierb rufele. (sunt supuse acţiunii de fierbere a apei) Exemplu cuvântul "sălbatic" : a. Sens de bază - Animalele sălbatice trăiesc în libertate. (nedomesticite) b. Sens secundar - Copilul părea cam sălbatic. (sperios) - Fructul mărului sălbatic nu este comestibil. (nealtoit) - În timpul călătoriei au parcurs şi zone sălbatice. (neumblate, nelocuite) - Unele persoane au un comportament sălbatic. (brutal) B. SENSUL FIGURAT- Cuvântul are alt înţeles , prin atribuirea unor însuşiri mai puţin obişnuite ale obiectelor sau fenomenelor ( apare de regulă în context ) . Exemple : Construirea autostrăzii necesită mii de braţe de muncă . (oameni) Mulţimea fierbea de nerăbdare . (se agita) Îşi biciuia calul cu o furie sălbatică . (crudă , barbară) PRINCIPALELE CATEGORII SEMANTICE SINONIMELE sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită. Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ; taină = secret = mister ; praf = pulbere = colb blând = bun = blajin = paşnic = omenos = prietenos ; a relata = a povesti = a istorisi = a expune

3

Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. Exemple : avar şi darnic .prelucrabil prelucrat . (loc de extracţie a pietrei) Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare. (gustos) . (a reglat) CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite.(care conţin petrol) Inculpatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea. (realizabil) OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă. cititor .şcolăriţă.lucrare . (a cerşi .cu care în vorbire pot fi confundate.adjectivele. (a coborât) Exemplu : Ai făcut un lucru bun .prelucrare .(susceptibil) Pentru el totul este posibil.a şcolări . lumină şi întuneric . citibil . (va abandona) . DERIVAREA este formarea unor cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.tihnit) Sensurile unui cuvânt polisemantic alcătuiesc o arie semantică.şcolărime . (a reveni = a veni iarăşi) În vacanţă . (normale = fireşti) A coborât jos cu scara rulantă. (să permiţi) Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. petrolier # petrolifer etc. 4 . La şcoală am avut un profesor eminent . citeţ . citire . Cele mai frecvente categorii de la care se formează familii de cuvinte sunt substantivele.(folclor = creaţie populară) MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A.prelucra .nelucrat. (excepţional) După ploi îndelungate. (am dat drumul) . a se naşte şi a muri .prelucrător . profesiune) Pe cer strălucesc stele. (cugetare) La ora de fizică am învăţat despre reflexia luminii. Şoferul a lăsat geamul maşinii.(de calitate) . Îşi doreşte un copil bun . Exemple : Munca la carieră este obositoare. recitire . Tatăl meu este un om bun .a şcoli . neciteţ . (a coborî = a merge în jos) Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. (spaţiu atmosferic) Eu cer o carte de la Ionel. ¤ .dar deosebite ca sens de alte cuvinte. Exemplu : Am lăsat canarul să zboare. Exemplu : a citi .dar cu înţelesuri diferite. ( s-a oferit ) Înainte de concert şi-a acordat chitara. cititoare . (s-a aşezat) Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. (cumsecade) Bucătarul pregăteşte un prânz bun . (ascultător) La ţară ducea un trai bun . studenţii vor culege folclor popular românesc. PLEONASMUL este folosirea unui cuvânt care repetă o idee exprimată deja prin intermediul altui cuvânt.când întâlneşte o suprafaţă de separare a celor două medii) Petrolierul plutea în derivă. a cere) I s-a acordat o şansă în plus pentru a se corecta. tinereţe şi bătrâneţe . Exemple : eminent # iminent .verbele şi adverbele. Cuvintele care aparţin aceleaşi familii lexicale sunt înrudite în plan semantic. a lucra .lucrătură . lucr = radical. a reciti .Familia lexicală este totalitatea cuvintelor formate de la acelaşi radical.preşcolar . S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat.ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. Cuvântul de bază este cuvântul de la care se formează familii de cuvinte. (liniştit.lucrător . Exemple : şcoală . (infantilă = la copii) Le-au asigurat condiţii normale şi fireşti la internat. niciodată şi întotdeauna . PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică. posibil # pasibil .şcolăresc . reflecţie # reflexie . necitibil . (meserie . şcol = radical.inundaţiile sunt un pericol iminent.(vas ce transportă petrol) În judeţul Prahova există zăcăminte petrolifere.(întoarcerea parţială a luminii în mediul din care a venit.şcolar . (gata să se producă) I-am cerut câteva minute de reflecţie.

bătrâneşte.desconcentra.răspoimâine etc. şniţel.niciodată.cântăreţ.binefăcător.călduros. Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic (şi-au schimbat forma) la regulile limbii române. PARTEA A II-A – FONETICA FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii.de către etc.necunoscut.ONU. ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi.străfulgera.nou-născut.albicios. orişicine. Adjectivul a devenit substantiv :Leneşul mai mult aleargă. prefixul "anti" . SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi .cuvânt format din şase sunete.măcăi. bleu ."ăreţ" plângăreţ. Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â"). Exemple : prefixul "ne" .PDSR.neştiinţă.gestapo.răsfoi.şcolar. solfegiu.şvaiţer.OZN. "ona"confecţiona.TAROM.o mie trei sute.copilăresc.remuşcare. c.străfund.scriitor. adagio. "iu".nestatornic. Compunerea prin alăturare:bun-simţ. "mente".socoteală. "et".SNCFR. Pronumele a devenit adverb de mod : Ce mult s-a schimbat oraşul nostru !. Sufixe verbale : "ui".după-amiază. D. prefixul "re" . direcţiona.osos.pădurar. având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt. SUFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete adăugate după radical pentru a forma cuvinte noi. "iş"răriş. coulomb (din limba franceză).reumatism (limba italiană).reface. LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet. DURERE . făţiş.chitară.prosteşte. "icios".antiumanitar.răsputere.cuminte.antirăzboinic. mignon. COMPUNEREA este formarea unui cuvânt cu sens nou din două sau mai multe cuvinte existente deja în limbaj. a.codrenesc.străluci.unsprezece.neputincios etc.untdelemn.RADICALUL este elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie şi care conţine sensul lexical al cuvintelor.reamenaja.descătuşa etc. B.desiş.bliţ (din limba germană). "ime".cuvânt format din opt sunete . prefixul "stră" .recăsători.arcaş.mulţime.faleză. cotiza.actualmente.dărui.anticomunist."iş"pieptiş. PREFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete aşezate înaintea radicalului pentru a forma cuvinte noi. Exemple : Sufixe substantivale : "ar" . Adverbul a căpătat valoare de substantiv : Iubeşte-ţi aproapele !. Participiul este folosit ca adjectiv : Am găsit uşa deschisă. deasupra.arpegiu. binevoi. cârăi.RATB.desing. Exemple : camping. Compunerea prin contopire : bunăvoinţă. "aş"armaş.moralmente.NATO. Participiul este folosit ca substantiv : Rănitul capătă de urgenţă îngrijire medicală. rontgen.abstractiza. Adjectivul a căpătat valoare de adverb : Învaţă greu o limbă străină. "tor"-. ÎMPRUMUTURILE sunt cuvinte luate din alte limbi. management gentleman (din limba engleză) . "iza".despături.Valea Călugărească. prefixul "răs" .puiet.răscroi. C. prefixul "des" .anticultural etc. Exemplu : ALBASTRU . Pronumele a devenit substantiv : Se ocupă de nimicuri .cocoşeală.feedback.micime.PNŢCD etc.strămoş.prim-ministru.sticlet. recamier. b.revenire etc. "ăi".auriu.outsider.prăfui. Substantivul a devenit adjectiv : Avea o inimă bărbată. "eală".argintiu. 5 . Substantivul a devenit adverb : Toamna se numără bobocii .descleia.nevăzător.răscruce. Compunerea prin abreviere : CEC. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE este formarea unui cuvânt nou prin simpla trecere de la o parte de vorbire la alta ( schimbarea categoriei lexico-gramaticale ).desprinde. "os".educator. Sufixe adjectivale : "esc".dedesubt etc.strănepot etc. Sufixe adverbiale : "eşte".tenor.

Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r".y). Exemple : mo-no-ton. a-u-tor. cas-tron etc. MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire. Adverbul C. simp-tom. : a.x. in-ac-tiv. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet.e."rct". TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă.t.t. ro-mâ-nă. ta-blou. ast-ma-tic.Weber."rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia. Articolul E. Exemple : con-tract.r.trec în silabe diferite. PARTEA A III-A – GRAMATICA GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.s. ves-ti-ar.iute. iarbă.înalt. punc-taj. Exemple: har-tă.â. gherghef (gh. mon-tan etc. REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE 1. a-vi-on.vulpe. a-si-du-u.â) . linc-şi. Ex.aerian.a. Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană. 4. a-le-e etc. : b.d.m. Exemple : fiinţă.uimit.carosabil.idee.e. 5.lady) În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete.cinema. Exemple : sculp-tor.c.v.chi). Două consoane alăturate aflate între două vocale. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb. PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A. y (New York. Adjectivul F. pia-tră.şleau. VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete.carieră.iarbă."nct".gard.w) .iepure. carne. : seară. Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa. con-struc-tor. O literă poate reprezenta două sunete : x . punc-ţie.j. EXCEPTII ! Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire. Conjuncţia 6 .garoafă.ş. EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt".gând (î.watt) .kilogram (c.î.n.o.k) .n.noroi. Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch. Exemple : pa-tru.CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale.e.cretă.gh. Exemple : lăcrimioară. ti-gru etc. unchi (u.l.aurifer.avânt.watt (v.suiau.exerciţiu) Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător. Ex.cinci litere).două. 3. Substantivul D. sub-ac-va-tic. În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will. ca-te-tă."mpt".h. continuu etc.Exemple : a-er. Când o consoană se află între două vocale."ncţ".trăiai etc. vitrină.despărţirea se face înaintea consoanei.giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor). Pronumele B.veneai. În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente. 2. pendul. arc-tic. yancheu (i. Părţile de vorbire se clasifică în : I. Ex.g. DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă.leoarcă. dă-ră-ba-nă etc.grâu.f."ncş". Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat). jert-fă. tri-plu. de-spre.r.u. Exemple : drept-unghi. HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite.f) .toamnă. SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator.i."ndv".mâine.z. kaliu.cs (xilofon.k. mân-dru.i. Verbul II. Numeralul C.p. etc. sand-vici.ă.q (Quatar.ă) .ferestrău etc. pe-re-che.qintal) .avion.cadou. genune. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A.r. cas-tor.prefix) şi gz (examen.ţ.trei. as-tral.franţuzoaică.

SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte : ◊ lucruri : carte.ajutorare.care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE A.bancă. 1.vânt. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie.Prepoziţiile . Propoziţii principale 2. Interjecţia SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. 1. ¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex. PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE A.bunic. SINTAXA PROPOZIŢIEI .de întărire.casă. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate. SINTAXA FRAZEI .comparative) . Subiectul B.mamă.ură. Propoziţiile pot fi : 1.Unele interjecţii Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază.Conjuncţiile . ¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte). ◊ relaţii umane : iubire. Atributul B.soră etc. III.ger.grindină.duşmănie etc.milă etc. Propoziţii secundare (subordonate) LEGĂTURA DINTRE MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte : ¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie. Predicatul 2.inginer. . Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică.B. MORFOLOGIA . Părţile de propoziţie se clasifică în : 1. Prepoziţia D.perete etc. 1.masă. Complementul II.tristeţe.prietenie. care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze.Unele adverbe (de negaţie.urs. Sintaxa are două părţi : I.Substantivul şi pronumele în cazul vocativ.profesor.unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia. ¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire. Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază.uragan etc. ◊ fiinţe : om. 7 . ¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele. ◊ fenomene ale naturii : zăpadă. ◊ stări sufleteşti sau sentimente : bucurie.Articolele .PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE III. Exemple : .furculiţă.

caz N.Cluj-Napoca etc. Alte substantive formează femininul de la masculin sau invers cu ajutorul sufixelor:curcăcurcan. Genul Neutru (un. capete (părţi ale corpului) .vase. Substantive simple : om.( două) luntre. tablouri. OBSERVAŢII : Există o categorie de substantive care au aceeaşi formă pentru a denumi ambele sexe : procuror. are funcţie sintactică de subiect. Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru . grup.floarea soarelui.untdelemn. icre.soldat. inginer-ingineră. şale.doi) : om. Alte substantive au sensuri diferite la plural.CLASIFICARE : După formă substantivele sunt de două feluri : a.animal.creion etc. (doi) pui.vulpe etc. (două) învăţătoare etc. Substantive defective de plural (au formă numai pentru singular): tineret.bărbatfemeie.adică îşi pot schimba forma după număr şi caz.băiat-fată. cot = coate (încheieturi ale mâinilor) .Substantive cu aceeaşi formă la singular şi plural. Numărul singular .casetofon. Diferenţa de sex poate fi făcută şi prin cuvinte diferite : mamă-tată. boală = boli = boale.lumină.Exemple : coală =coli =coale . Irina . capuri (extremităţi geografice) .tablou.coleg.animal. C. Carpaţi . hotărât "l"."a băga în boale ". Satu-Mare . (două) nume . ochelari. Punctul de vedere = locuţiune substantivală. Numărul substantivelor A. b. Marea Neagră etc.carte. şir.numărul singular.două) : cuier.Substantive defective de număr (au forme numai pentru un singur număr) : a.untdelemn etc. (o) muncitoare.hipopotam etc. Substantive compuse : nou-născut.seră. Genul Feminin (o.Substantive cu forme multiple de plural : Unele au acelaşi sens (una dintre forme fiind învechită). Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) : mazăre. Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun. articulată cu art.prieten. punct de vedere (opinie).iapă.stea etc. elev-elevă.maşină.Substantive cu sens colectiv : roi. (două) muncitoare.medic. Substantive defective de singular (au formă numai pentru pluarl) : zori. mulţime. B.vulpe.fată etc.când nu sunt articulate: (un) pui. . . (o) luntre. profesor-profesoară etc. CAZURI SPECIALE .bursuc. Formele învechite sunt păstrate în expresii de genul : "a pune beţe în roate". blândeţe. maşini.vas. Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare. Franţa . Exemple:cap = capi (şefi.medic. 8 .denumeşte un singur obiect : om. Numărul plural-denumeşte două sau mai multe obiecte: oameni.bunăvoie. vulpe-vulpoi.copil.. (o) învăţătoare.frate etc. animale.stilou. b. coţi (unităţi de măsură).(cine a fost considerat cel mai bun ?) Genurile substantivelor A.două) : bicicletă. (un) nume. . roată = roţi = roate .sere. Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv.conducători).măgar. câlţi etc.gen neutru. Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv.vecin. coturi (unghere) .profesor. aducere-aminte (amintire). doctor-doctoriţă.unchi-mătuşă etc. etc.privighetoare.stele.se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului.inginer.bob. După conţinut substantivele sunt : a. garnizoană. b.frate-soră. Genul Masculin (un. B.cal-iapă.animal.elev. Exemple : părere de bine (bucurie).

întrebare specifică atributului .te îmbie cu răcoarea lor.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de loc: Deasupra satului se adunaseră norii.) ©Complement circumstanţial de timp :În timpul iernii oamenii cumpără lemne.(când cumpără lemne întrebare specifică compl. sclavagism. unt. (din ce cauză s-au blocat drumurile ?. (ce este Ionel ?) ⊝Atribut apoziţional : El . în a cui vedere se pregăteşte ?-întrebare pentru identificarea cazului substantivului. în a cui contră ? .(care traversare ?. circumstanţial de loc. (cum înoată ?-întrebare specifică complementului circumstanţial de mod . în al cui timp ?întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de mod :Înoată contra curentului . circumstanţial de cauză . ai cui erau plecaţi ? . (cine erau plecaţi ?-întrebare specifică subiectului . datorită cui ? .(unde să te aşterni ?întrebare specifică compl. (ale cui parcuri ?) ©Nume predicativ : Biserica era a enoriaşilor din sat.(unde se adunaseră ? .ale Timişoarei .cacao. în a cui contră înoată ?.(din ce cauză nu se vede ?. argint etc.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Complement circumstanţial de loc : Aşterne-te drumului.) Cazul Dativ ( D ) ¤ Complement indirect : Dă-i omului mintea cea de pe urmă. handbal.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut : "Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune. semnelor vremii profet.întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ¤ Complement circumstanţial de cauză : Datorită ninsorii s-au blocat drumurile. isteţime.circumstanţial de scop. Eminescu este cel mai mare poet român. din a cui pricină ? . lapte (produs alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere) . conform cui ?.întrebare specifică complementului circumstanţial de cauză.(care luptă ?-întrebare specifică atributului .circumstanţial de timp . contrar cui se-mbracă ?." (preot cui ? .(care 9 .întrebare specifică compl.în a cui împotrivă s-a pronunţat ? . circumstanţial de loc . (care el ?) Cazul Genitiv ( G ) © Atribut genitival :Elevul intrase în graţiile profesoarei . (cine coboară peste sat ?) ⊝Nume predicativ : Ionel este elev.(pentru ce s-a pronunţat ?întrebare specifică complementului indirect.întrebare pentru determinarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de scop :Se pregăteşte intens în vederea concursului. CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVELOR Cazul Nominativ ( N ) ⊝Subiect : Toamna coboară peste sat.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement indirect:S-a pronunţat împotriva legii funciare.întrebare pentru identificarea cazului subst.povestitorului. (cui să-i dai ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Se îmbracă contrar modei .întrebare specifică compl. (a cui era ?) ©Subiect (rar) : Ai casei erau plecaţi în excursie. vremii cui ?) ¤ Atribut prepoziţional :Traversarea conform regulilor de circulaţie este sigură.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut apoziţional : Eminescu îi era prieten lui Creangă. a cui deasupra ?.brânzeturi (varietăţi de produse lactate). (în ale cui graţii intrase ?) ©Atribut prepoziţional : Se va intensifica lupta contra incendiilor . (cum se îmbracă ? întrebare specifică complementului circumstanţial de mod .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Atribut apoziţional (rar) : Parcurile municipiului. cui să te aşterni ? . OBSERVAŢIE:Unele substantive au un înţeles la singular şi alt înţeles la plural.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de cauză:Din pricina ceţii nu se vede nimic.(cu ce scop se pregăteşte ?-întrebare specifică compl.lapţi (glande reproducătoare ale peştilor masculi). Exemple: brânză (produs lactat). Preot deşteptării noastre .

aidoma etc. graţie. fii bărbată ! ♦ Interjecţie : Doamne . (de unde bea apă ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Vedea ca prin ceaţă . potrivit.Creangă ? –întrebare specifică atributului . unele specifice. în vârful. în faţa. (de cine îi era purtat ?) ¤ Complement circumstanţial de loc : Calul bea apă din pârâu . Pentru cazul acuzativ : la. în. (când va fi secetă ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De teamă n-a mai făcut nimic.(din ce cauză na făcut ?.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut prepoziţional : Stoluri de păsări zburau deasupra deltei. ⊝ Numeralul : A obţinut triplul recoltei de acum cinci ani. acasă ! OBSERVAŢIE : Cu excepţia cazurilor nominativ şi vocativ .) ¤ Complement direct : Lupul păru-şi schimbă . despre. conform. de ce ? .întrebare specifică compl. în loc de. (ce îşi schimbă ?) ¤ Complement indirect : Se gândea insistent la femeia aceea . la stânga. (cu sens de lume multă) (cine a venit ?. asupra. înapoia. în timpul etc. Pentru cazul genitiv : deasupra.) ¤ Nume predicativ : De cele mai multe ori copiii sunt aidoma părinţilor . înspre. faţă de. înlăuntrul.întrebare specifică suiectului. dinspre. cu. (în ce fel pare ?) ¤ Subiect (rar) : A venit la lume .întrebare pentru identificarea cazului substantivului. ⊝ Conjuncţia : "Că" leagă propoziţia subordonată circumstanţială de cauză de regenta 10 . (cum vedea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : În anul acesta va fi secetă . ⊝Participiul : Plecatul în străinătate necesită viză. la dreapta. prieten cui ?.pentru ce se pregăteşte ?. ⊝ Interjecţia : Are un of la inimă ! ⊝Prepoziţia : "Pe" este o prepoziţie simplă. la ce a venit ? .întrebare pentru identificarea cazului substantivului. (ce fel de stoluri ?) ¤ Nume predicativ : "Iarba pare de omăt . contra. (cu ce scop se pregăteşte ?. toate celelalte cazuri folosesc prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale . contrar. către. dragi copii . ♦ Adjectiv : Zoe .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) Cazul Vocativ ( V ) ♦ Fără funcţie sintactică : Mergeţi . (aidoma cui ?) Cazul Acuzativ ( Ac. ⊝ Adverbul : Te va lăuda pentru binele făcut. (la ce se gândea ?) ¤ Complement de agent : Dorul îi era purtat de valurile mării.întrebare specifică compl. dar năravul ba. în spatele. în josul. ⊝Pronume : Se ocupă cu nimicuri . circumstanţial de scop. Pentru cazul dativ : datorită. înaintea. asemeni. mulţumită. spre. dedesubtul. ⊝ Infinitivul lung : Citirea este o materie în clasele primare. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivul îşi poate schimba valoarea gramaticală devenind : ♦ Adverb : Toamna se numără bobocii. din. circumstanţial de cauză .) ¤ Complement circumstanţial de scop : Se pregăteşte pentru concurs . în afară de etc. împotriva. cum trec zilele ! Alte părţi de vorbire pot deveni substantive : ⊝ Adjectivul articulat : Frumosul este apreciat de toţi. prin.

dar nu este foarte bine cunoscut de vorbitor. 2. : Odată am văzut o fată . E cerul cu lună şi e cerul cu stele. Ex. răsufletul ger " . Ex. ARTICOLUL HOTĂRÂT are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod clar obiectul denumit. e cerul cu nori.acest car mare nu unul oarecare) Pereţii au urechi şi străzile ochi. FELURILE ARTICOLULUI 1. elevul elevii fata fetele G. (aceşti pereţi." III. şi Ac. brazii şi fagii trufaşi înalţă capetele lor spre cer. : În ciuda eforturilor depuse a rămas un nimeni. VALORILE STILISTICE ALE SUBSTANTIVULUI .. (această buturugă mică nu una oarecare. arătând că obiectul exprimat de acesta este individualizat.Repetiţia : " Patria e cerul cu soare.de departe vezi albind . elevului elevilor fetei fetelor . ARTICOLUL ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv ( sau un înlocuitor al acestuia) arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului.iaurgiu se scriu la nominativ plural cu trei de "i" când sunt 11 . care devin substantive. unui elev unor elevi unei fete unor fete 2.vizitiu. Ex. un elev nişte elevi o fată nişte fete G.Epitet : "De treci codrii de aramă." . OBSERVAŢIE : Articolul nu are înţeles de sine stătător.binecunoscute vorbitorului) a. 1. : Buturuga mică răstoarnă carul mare. . şi Ac. (una oarecare) CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.Substantive precum fiu. şi D.ei. participiului..aceste străzi." . şi D. ARTICOLUL NEHOTĂRÂT precede un substantiv (stă în faţa acestuia).Hiperbola : "Vorba-i tunet. : Leneşul mai mult aleargă. adverbului etc.el având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor." . Articolul hotărât propriu-zis CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. Totodată articolul este un mijloc în schimbarea valorilor gramaticale ale adjectivului.Enumeraţia : "Aici stejarii." .Metafora : "Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge.Articolul hotărât propriu-zis se alipeşte la sfârşitul substantivului făcând posibilă deosebirea cazurilor. : Rănitul a fost transportat la spital. Ex.Personificarea : " Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Ex.

1. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect. singular. ¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic.(cei . Cei săraci s-au revoltat. 12 .numărul şi cazul substantivului. (care om ?) CLASIFICARE : A. articol .determinată de acordul cu substantivul.articulate cu articol hotărât.nou-născut. CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. cărţi bune. clasă mică.vizitiii.cald. Articolul posesiv se acordă în gen. verde.lui nenea etc. : Vorba bună mult aduce. Exemple : Mâţa cea blândă zgârie rău.roşu.ce-l. B. subţire etc.(primul face parte din radical. Omul leneş multe pătimeşte.a-l. După flexiune.casetofon al meu.adjectivele sunt : a."cravata" . elevului cel mic elevilor cei mici fetei celei mari fetelor celor mari OBSERVAŢIE : Articolul demonstrativ nu trebuie confundat cu pronumele demonstrativ de depărtare.feminin.verde. oameni buni. .urât. b.Articolul demonstrativ (adjectival) se află în faţa unui adjectiv sau a unui numeral.Articolul hotărât propriu-zis şi cel nehotărât au genul.iaurgiii ) . Exemple : caiet al elevei. ¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun.ai.cele. Adjective variabile . Exemple : copil mic. Exemple : Cravata aceasta este a ta ? ("a" se acordă cu obiectul posedat .cea. elevul cel mic elevilor cei mici fata cea mare fetele cele mari G. cald. amar etc.ce-i etc.Articolul posesiv (genitival) însoţeşte substantivul (sau înlocuitorul acestuia) la cazul genitiv sau intră în structura pronumelor posesive şi a numeralului ordinal .binevoitor etc.îşi schimbă forma în timpul comunicării. Ex. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine.cel.al doilea este dizidenţa masculinului la nominativ plural. copii mici. se potrivesc. Acestea nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte : a-i.nominativ) .runda a doua etc. şi Ac.lui Radu.număr şi caz cu substantivul.pronume) .legându-se de substantivul determinat sau acordându-le valoare de substantiv.ale.rece. clase mici. carte bună. săracii ) ATENŢIE ! Articolele posesive şi cele demonstrative se scriu într-un singur cuvânt : al. blândă = adjectiv) Cei din urmă vor fi cei dintâi.economico-social.alb. (mâţa = subst. forma populară : Cei care se împrietenesc. Adjective compuse : cumsecade.adjectivele sunt : 1.poate fi înlocuit cu un subst. Adjective simple : frumos.iar al treilea este articolul hotărât enciclic : fiii. .(cei din urmă are valoare substantivală. . (care vorbă ?) .curat.lung etc. precum şi a substantivelor comune ce exprimă grade de rudenie la cazurile genitiv şi dativ se foloseşte articolul prociclic (în faţa substantivului) "lui" . Exemple: om bun. ¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce. cea = articol . Exemple : lui Carmen.murdar etc. 3. III. După structură.număr şi caz cu substantivul determinat. şi D. (cei = aceia .În cazul numelor proprii masculine sau feminine care nu se termină în "a" .) Articolul demonstrativ se acordă în gen. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine.

." # Epitet personificator : "O umbră călătoare se-ntinde-ncet. (cum sunt bomboanele ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea.Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare ! ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE . (cum este ?) ¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. (care buturugă ?. Adjective invariabile . Ex. (din ce cauză abia mergea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată . : Am primit o floare foarte frumoasă . (decât a celuilalt) 2. angelic. (din ce ?) OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi). cu minte (inteligent) . Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect. nevoie mare.cenuşiii nori. inferior. din calea-afară. Superlativ relativ de inferioritate Ex.cenuşiu (cenuşii). femei cumsecade.nu-şi schimbă forma : cumsecade. frunze verzi . . Superlativ relativ de superioritate Ex. suprem.Substantive cu valoare adverbială : foc. : Era un om de onoare. număr şi caz cu substantivul determinat. maxim. : A trecut peste o apă mare. VALORILE STILISTICE ALE ADJECTIVULUI # Epitet : "Timpul rece apasă umărul meu. LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv. 1. ţărănesc. 3. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama. B..propriu (proprii). Ex. minim. GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate. (de când au învăţat ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat. ( de onoare = cinstit ) FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI ¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare.Adjective care provin din limba latină unde erau forme ale comparativului sau ale superlativului : superior. exterior.auriii struguri. (ca şi colega) 3. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte". Comparativ de superioritate Ex. 1.Adjective care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate : rotund. femeie cumsecade.devenind : 13 . : Adriana părea deşteaptă foc . Ex. grozav. Comparativ de inferioritate Ex. Ex. Superlativ absolut Ex.Când sunt articulate.Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar. buştean.vernil. : Am primit o floare la fel de frumoasă. tun. . oameni cumsecade.Adverbe precum : "tare".. Ex. : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare. Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii). . : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună . de nădejde (serios). Observaţie : Adjectivul se acordă în gen.ferice.se scriu cu trei de "i" : propriii copii.mare . bâtă." SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Adjectivul îşi poate schimba valoarea gramaticală." # Epitet cromatic : "Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară.: Are o floare mai frumoasă . .viii microbi.: Am văzut o floare frumoasă . mort. Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite. : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă. frunză verde. 2.Exemple : codru verde. A.auriu (aurii). decât lung. (decât a colegei) C. Exemple : om cumsecade. : de treabă (cumsecade) .Repetarea adjectivului . codrii verzi. care car ?) ¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci.fix ( ficşi). Comparativ de egalitate Ex. . Ex. Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii.aşezate deci înaintea substantivului determinat. OBS. de căpătâi (important) . 2.

trei) . ambele.şaisprezece. Andrei a câştigat îndoit .câte trei etc.(câte patru = atribut adjectival.valoare adjectivalăcâte cărţi ?) Ex. ce fel de efort ?). . NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV arată repartizarea numerică a obiectelor. . d. (înzecit = atribut adjectival.(un-altul) . : Ambele propuneri au fost refuzate.zece. amândouă. (un fular oarecare) .îndoit = complement circumstanţial de mod . valoare substantivală . NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor ( ordinul ."o" pot fi confundate cu articolul nehotărât sau cu adjectivul pronominal nehotărât.repartizarea . NUMERALUL CARDINAL ADBERVIAL (DE REPETIŢIE). Ex. şi D.Când însoţesc un substantiv ce arată un obiect mai puţin cunoscut. Celelalte numerale cardinale se scriu ţinându-se cont de părţile componente : şaizeci şi cinci. toţi cinci etc.milion.Simple : unu. 4.altul pleacă.treizeci se face !) . 14 . Numeralul cardinal propriu-zis exprimă un număr abstract sau un număr concret : Doi şi cu doi fac patru .cvadruplu.nouăzeci etc. încincit. Se formează din numeralul cardinal propriu-zis precedat de adverbul "câte":câte unul. NUMERALUL CARDINAL a.:Câte doi stăteau în bancă.câte doi. III.Adverb : Cugeta adânc . După formă . Se declină doar primele patru dintre cele menţionate : CAZUL SINGULAR PLURAL N. împătrit.arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune: o dată.optsprezece.( de către cine ?.iar celelalte în bibliotecă. ambii.miliard etc. numărul . (care propuneri ? . ) A. Ex. Exemplu : Purta un fular de culoare roşie. cine stăteau în bancă ?) e. Ex."ambele" = atribut adjectival) Ex. gruparea . multiplicarea .valoare adverbială. tustrei. (doi. de agent. : Un tren vine. . 1. : Casa a fost construită de amândoi .Când în text sunt şi alte numerale cardinale sau se subînţelege prezenţa lor. A mai trecut un an."o" li se opun în text pronume sau adjective pronominale demonstrative sau nehotărâte atunci ele sunt adjective pronominale nehotărâte.de amândoi = compl.o mie nouă sute nouăzeci şi nouă etc.:Citea câte patru cărţi pe lună. (câte doi =subiect.valoare adjectivală.. şi Ac.înzecit etc. "un" şi "o" sunt articole nehotărâte.optzeci. OBSERVAŢIE : Numeralele "un".Când cuvintelor "un". amânduror(a) amânduror(a) ambilor ambelor Ex. Ex.(cum a câştigat ?.triplu. câteşpatru. se formează prin derivare cu prefixul "în" şi sufixul "it" de la numeralul cardinal propriuzis. NUMERAL CARDINAL MULTIPLICATIV arată în ce proporţie creşte o cantitate: dublu.:A depus un efort înzecit .de două ori.de zece ori etc. amândoi amândouă ambii ambele G. Numeralul cardinal colectiv indică însoţirea a două sau mai multe obiecte : amândoi.Substantiv : Leneşul mai mult aleargă . "un" şi "o" sunt numerale cardinale. O carte se află pe birou. : Cu o floare nu se face primăvară ! (dar cu douăzeci.Compuse : unsprezece. numeralele cardinale propriu-zise pot fi de două feluri : .are valoare substantivală deoarece este autorul acţiunii pasive suferită de subiectul "casa") c. (o-celelalte) b.

Valoare adverbială . în ce mod este mai isteţ ?) B. (de cinci ori = compl."întâiul" la numărul plural se scriu cu doi de "i" dacă se află în faţa unui substantiv de genul masculin : primii elevi.întâia.preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit . Ex.Se formează pornind de la numeralul cardinal propriu-zis precedat de prepoziţia "de" şi urmat de substantivul "oară" la plural. (o dată = numeral cardinal adverbial.Ex.cel dintâi. Ortografie : Numeralele "primul"."înzecit" = compl.:Trece prin oraşul natal de cinci ori pe an.urmat de prepoziţia "de" CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N.determină un substantiv cu care se acordă în gen. valoare substantivală. indirect.de două ori = compl. circumstanţial de timp .(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl. : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele.) Stăteau în grupuri de câte zece .mă putea căuta de două ori) .număr şi caz. VALORILE NUMERALULUI În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori : 1.) 3. şi Ac. ( pentru al doilea = nume predicativ ) Despica firul în patru .de mod.în patru = compl. OBSERVAŢIE :Declinarea lor se face cu ajutorul articolului demonstrativ"cel".prima.valoare subst.valoare substantivală) Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru.NUMERALUL ORDINAL indică ordinea numerică a obiectelor. circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială. şi D. : M-a căutat doar o dată . : A fost odată ca niciodată. Ex. Ex. circumstanţial de mod ) Ex. Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv."la cinci" = comp. Ex. : Ionel este de două ori mai isteţ decât alt coleg din clasă.primul. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate.determină un verb. Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival. OBSERVAŢIE: Numeralul adverbial "o dată" se scrie în două cuvinte şi nu trebuie confundat cu adverbul de timp"odată" (odinioară). : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă. Valoare adjectivală . ( când a revenit ? . circumstanţial . ( cum preţuieşte ? . cel dintâi cea dintâi cel de-al doilea cea de-a doua G.de câte zece = atribut prepoziţional. când trece ?) Ex. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii.) Cărţile erau pentru al doilea ."cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală.) Ex. (care băieţi ?.(ce fel de efort ?"înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. întâii trandafiri .Numeralul cardinal adverbial poate fi complement circumstanţial de timp sau de mod .(în ce fel de grupuri ? . (cine a parcurs ? . (odată = odinioară = adverb de timp) Ex.cei doi = subiect. Ex. circumstanţial de timp ) OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de". Şirul numerelor ordinale începe cu : întâiul. : A revenit la cinci .) 15 . celui dintâi celei dintâi celui de-al doilea celei de-a doua ATENŢIE ! : Corect se spune clasa întâi. Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ . : Tustrei candidaţi au obţinut note bune. ( cum despica ? . (este isteţ = predicat nominal.cea dintâi. Ex."cea".un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb. 2.

dânsa. ne.genul masculin). o. ultimul (adjectiv) . PRONUMELE PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv. vă..genul masculin). (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ) Ex. dânşii.pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb.persoana a III-a. dumneavoastră. li (persoana a III-a. i (i. (pe) ea. . Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv).De foarte multe ori. : Doar o jumătate de măr primeşti. nr.nouă (persoana I).dumneaei. te.noi.anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică). .număr şi caz.dar puţini sunt aleşi.de un alt pronume etc.mie. exprimat prin pronume personal.tu.mi (mi. . nr. Ex.Ex. Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ). .Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata. : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul.vouă (persoana a II-a). OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct.persoana a III. -le). . (v-). (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ) Ex. 1. mă. singular..FORME ACCENTUATE : eu. (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar) Ex. -i). dumnealor.gen. Ex.(pe) noi.Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata. circumstanţial de timp . (pe cine suna ? "îi" = complement direct .(a) ei. : Îi suna ceasul. Ex. de câte ori vorbeşte ? .. gen masculin sau feminin.ele. gen feminin. -l. li (persoana a III-a. PRONUMELE PERSONAL . dumneasa.(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct.(ai) lor (persoana a III-a.) OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare jumătate.ambele provenite din numerale cu valoare adverbială. dânsele. formă neaccentuată) . (ţi = pronume în cazul dativ .sutime etc. PRONUMELE CU FORME PERSONALE A.i). mulţi. ( de câte ori gândeşte ? . îţi.(pe) mine. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată .(pe) ei.ei. îl. Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ. : Îi da cu gura înainte. : Mulţi sunt chemaţi. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese.în frunte ţi-e pus. vi (pers.câţiva (pronume nehotărâte). Ex. ni (persoana I). : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani. singular. îi.a. i (i.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ) ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul. formă neaccentuată) Ex.În unele expresii verbale.ea. m-. "de două ori" = compl. ţi (ţi-. -mi).o conjuncţie.(pe) el..treime.(ale) lor (persoana a III-a. gen feminin). Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană.( pe) ele.desemnează diferite persoane. : A luat-o la sănătoasa. : Ce ţi-e scris.. 16 .genul feminin) OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv. -ţi). puţini.(al) lui. l. Ex. circumstanţial de timp.se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect.voi. -FORME NEACCENTUATE:îmi. III. 5. a II-a) îi. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE . : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator.ţie. Ex. el. : Lasă-mă să te las !.exprimat prin pronume personal.sfert. -l = pronume în cazul acuzativ) Ex. "o dată" = compl.(pe) voi.(pe) tine. le. dumnealui . le (le.

cu sine = compl. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă. (ale = cărţile) 17 . .îşi.şi (dativ).persoana a III-a. te 1 = pronume reflexiv ( te . Apare rar ca pronume. mătăluţă. d-ta.matale . d-voastră.eu însămi (feminin) .forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află. alor.(acuzativ).loveşti . indirect) Îşi laudă cioara puii.(care pui ? . ale. OBSERVAŢIE : Pronumele personal. (cui îi provoacă ? . Ex. a. : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători. . : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare. (îşi apără puii = apără puii săi .mătălică. : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor. : Se teme şi de umbra lui.copiii (fraţii. : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor. Ex. Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ. ea însăşi . îşi = pronume reflexiv) Ex.te = compl. : Toată pasărea îşi apără puii. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor.persoana a II-a . (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale.sine. tu însuţi . B.ţi=pronume personal) C. Ex. Ex. : Vorbeşte cu sine însuşi. Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !. îşi = atribut pronominal) Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică. Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie. Ex.În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două substantive).persoana a II-a. ele înseşi (însele) . D. sieşi = compl.persoana a II-a.noi însene . Ex . pe cine doare ?) Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv). el însuşi . Ex. Ex.sieşi. . . Excelenţa sa (voastră). noi înşine . (cu cine vorbeşte ?. Domnia sa. Ex. ai."ai săi" . .voi însevă . Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit.În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al. d-lui. : Ale mele erau cărţile de pe masă.te = compl. Apoi însuşi a făcut valiza. direct. PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului. : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot. direct. indirect) Îşi provoacă sieşi neajunsuri. ei înşişi . : Şi-a adunat lucrurile. Ex. OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa. pe cine loveşti ?) te 2 = pronume personal ( te . Ex.părinţii) lui.Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta. Exemple : eu însumi (masculin) . Măria ta.Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular. : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ.număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat. : Însămi am hotărât să-l ajut. dei.Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen. Înălţimea ta (sa). Ex. .tu însăţi . voi înşivă .se s.doare .

Un obiect posedat şi un posesor : al meu.ai tăi.a ta. (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ.celălalt. Pronumele nehotărât simplu : unul.adjectiv pronominal demonstrativ) B.ale mele.oricine.al vostru.gen feminin. ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea.o carte de-ale mele.tot (toată.ale noastre.numărul singular) cu pronumele aceia.gen feminin.fiecare.atâta.ailaltă.(ai) voştri se scriu cu un singur "i" ! PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE A.Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri. : Nu vor uita niciodată această zi. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen.aceea.adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv.oarecare.a noastră.a sa.adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului. CLASIFICARE : 1. Pronume demonstrativ de depărtare : acela. Ex. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta.ai voştri.acelei fete a sale. singular. Ex. Ex.ceva.cestălalt. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect.câţiva. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi. Ex. : Răspunsul a fost mereu acelaşi .fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv. .cutare.a mea. .al său. cea. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta. Pronumele demonstrativ este de trei feluri : a. nr. c.ale sale.gen neutru.ăla. : Acesta mi-a acordat notă maximă. . 18 .Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv. . : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem. .numărul plural) . Pronumele nehotărât compus : altcineva.aceiaşi (genul masculin.aia. : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor. OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori. Ex.toţi.ălalalt.folosindu-se pronumele personal "lor".al tău.pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a.Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri.vreunul. : Colegii tăi te-au încurajat.toate) 2.ale voastre.Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta.. . caz acuzativ.cele. Ex.număr şi caz. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative.ceastalaltă.aceeaşi. (săi .Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei.cesta.a voastră.caz acuzativ) Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel.aceasta.ai săi.aceeaşi (genul feminin.atribut adjectival) .asta. b. (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor) . : Faptele tale te-au acoperit de laude.număr singular .caz nominativ.altul.articol demonstrativ) Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară.cineva. OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri. (cea . cei. Am fost ajutat de un prieten al meu . (aceea = atribut adjectival.cealaltă. : Cealaltă a fost colega Mariei. Ex.Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului.Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât. Ex.câteva.ale tale.Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz. . : Umerii săi erau destul de puternici. Ex.La rândul său.Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru.aista.ista.pronume demonstrativ) Se vedea trecând un om pe lângă cea casă. . (cel = acela .altceva.exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) Ex. (cea = aceea . : Fapta cea bună să te însoţească.

(unde ?) # Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor . Pronumele nehotărâte "careva". ."altceva".număr şi caz : "Cine" . (de către cine era ascultat ?) # Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit. singular. plural. Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen. Dintre acestea ce.) şi "unui".numai în cazurile dativ şi genitiv singular. (din ce cauză ?) # Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi .care. : Cine lipseşte ? Pronumele interogative sunt : cine. . nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă ."niscai".care.caz dativ.alţii decât ai noştri.nr. funcţie sintactică de atribut pronominal) Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale : 1. : Ai dat de urma vreunuia ?. : Care elev lipseşte ? Îşi schimbă forma după gen. D. plural. şi G."vreunul" se scriu cu doi de "i" la N."vreunii". Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen. Ex. Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N. (cine învaţă ?) # Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor . alţi elevi învaţă.cine ? .OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine.număr şi caz cu substantivul determinat. (care mâncare ?) # Atribut apoziţional : Elevii. înlocuit.s-a dus şi el acolo.ce. indirect) Ex.iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice : # Subiect : Unul învaţă. ( despre cine vorbeam ?) # Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte. (cu ce scop ?) OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul". Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt. (vreunuia = pronume nehotărât.de atribut adjectival. şi G. şi Ac.al câtelea.caz genitiv. Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul. (care elevi ?) # Atribut datival : El este unchi unora .iar flexiunea se realizează numai după caz.număr şi caz cu substantivul determinat.cât percum şi din alte elemente de compunere.cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul".nr."alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte ! Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N.unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte. (pe cine îl asculta ?) # Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine.are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe.cât."unei" (pentru D. şi Ac. Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular.genul şi cazul subst. se afla în mare încurcătură. (când ?) # Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii. 2.ci se acordă în gen.n-au obţinut rezultate bune. iar "fiece". : Unora le place fotbalul.) care pot să aibă şi alte valori morfologice. (cum ?) # Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora .este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri.funcţie sintactică compl."niscaiva".cui ? .iar ca adj. 3. Ex. şi Ac. # Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate.genul masculin.păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii". El apare pe primul loc în structura enunţului.cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un substantiv. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma. (care dorinţe ?) # Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică. plural. Ex. (unora = pronume nehotărât. (unchi cui este ?) # Complement direct : Îl asculta pe fiecare.ce.N. C. 19 . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns."altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte. şi Ac. "Ce" .

G.Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate.Pronumele interogativ îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul.iar articolul posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat.gen feminin se acordă cu substantivul de gen feminin "opera". G. -"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri.Adjectivul se acordă în gen. şi Ac. Ex. şi Ac. şi D. al câtelea ? MASCULIN Plural FEMININ Singular a câta ? Plural - Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale. : A cărui scriitor este opera aceasta ? a = articol posesiv (genitival) . şi D.Adjectivul pronominal interogativ are întotdeauna funcţie sintactică de atribut adjectival."Care" CAZUL Singular N.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin . şi Ac. cât ? câţi ? câtor ? câtă ? câte ? câtor ? MASCULIN PLURAL FEMININ SINGULAR .Acest adjectiv este însoţit de articolul posesiv (genitival). FUNCŢII SINTACTICE . # Subiect : Cine a fost la tine ? # Nume predicativ : Care este adresa ta ? # Atribut pronominal genitival : A cărui carte este mai interesantă ? # Atribut pronominal prepoziţional : De care carte ai cumpărat ? # Atribut pronominal datival : Căreia este nepot acest copil ? # Complement direct : Pe cine aştepţi ? # Complement indirect : Cui îi dai cartea ? # Complement de agent : De cine a fost chemat ? # Complement circumstanţial de loc : Lângă cine s-a oprit ? # Complement circumstanţial de timp : O dată cu care dintre ei a ajuns la piaţă ? # Complement circumstanţial de mod : Ca şi cine cântă ? # Complement circumstanţial de cauză : Din cauza cui a rămas acasă ? # Complement circumstanţial de scop : În vederea căruia dintre concursuri te-ai pregătit ? Acordul adjectivului pronominal interogativ "care" în cazul genitiv . “Cât” CAZUL SINGULAR PLURAL N.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin. "Al câtelea" CAZUL Singular N. . D. . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV 20 . care ? cărui(a) ? MASCULIN Plural care ? căror(a) ? FEMININ Singular care ? cărei(a) ? Plural care ? căror(a) ? .după cazul la care se află. cărui = adjectiv pronominal. . G.număr şi caz cu posesorul.gen masculin se acordă cu substantivul de gen masculin "scriitor". şi D.

de. ce (care) MASCULIN Singular cel ce (care) celui ce (care) FEMININ Singular ceea ce (care) celei ce (care) Plural cei ce (care) celor ce (care) Plural cele celor FUNCŢIILE SINTACTICE .cât.Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care apare în frază."cât" atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv.număr şi caz cu substantivul determinat cu care stă împreună în subordonată. . 2/ ("pe cine" ţine locul persoanei aşteptate.are funcţie de atribut prepoziţional pentru P2) P1 = PP . 2/ ("de care" ţine locul titlului cărţii . Pronumele relative se clasifică în : 1. Pronumele relativ "de" este invariabil. P2 = CD. Pronume relative compuse : cel ce. obţinem aceleaşi funcţii sintactice : # Subiect : Nu mi-ai spus 1/ cine a fost la tine.2/ Îşi schimbă forma (flexionează) după gen. : Nu ştiu 1/ ce carte ai cumpărat.Adjectivele pronominale relative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival.număr şi caz. P2 = CD (ce să-mi spui ?) # Atribut pronominal : Întrebarea este 1/ a cărui carte este mai interesantă ? 2/("a cărui" ţine locul posesorului şi îndeplineşte funcţia de atribut pronominal al P2) P1 = PP . Dintre acestea devin adjective pronominale relative "ce". (ce nu mă interesează?) 1 # Atribut pronominal datival : Nu-ţi pot spune / căreia nepot este acest copil."care"."al câtelea" sunt identice cu cele interogative. 2/ ("cui" ţine locul 21 ."ce". 2/ ("căreia" ţine locul posesorului de nepot şi are funcţie de atribut pronominal în cazul dativ pentru P2) P1 = PP .având aceleaşi forme.cel care. 2/ (cine ţine locul autorului acţiunii şi îndeplineşte funcţia de subiect în P2 ) P1 = PP . îndeplineşte funcţia de complement direct pentru P2) P1 = PP . Ex. şi Ac. 2."cât".Dacă introducem în frază ca subordonate propoziţiile care figurează ca exemple la pronumele interogativ. P2 = PR ( P2 ţine locul numelui predicativ) # Atribut pronominal prepoziţional : Nu mă interesează 1/ de care carte ai cumpărat. Pronume relative simple : cine.dar şi la lucruri şi se poate substitui (înlocui) prin "care"("ce").ci se acordă în gen. şi D. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) # Nume predicativ : Spune-mi 1/ care este adresa ta. P2 = CD ( ce să-mi spui ?) # Complement indirect : Te-am întrebat 1/ cui îi dai cartea. Pronumele (adjectivele pronominale) relative "cine"."care". 2/ (ţine loc de nume predicativ formând împreună cu verbul copulativ "este" predicatul nominal) P1 = PP .al câtelea.care. 1/ ( "de" se poate înlocui cu "pe care" ) P1 = PP . : Băiatul 1/ de l-ai văzut 2/ este colegul meu.se referă mai ales la fiinţe. ce (care) G. P2 = AT (care băiat ?) Pronumele relative compuse au următoarele forme : CAZUL N.ce. P2 = CD ( ce nu-ţi pot spune ?) # Complement direct : Spune-mi 1/ pe cine aştepţi.unde leagă o propoziţie subordonată de regenta ei. Ex.

2/ ("din cauza cui" ţine locul cauzei pentru care a rămas acasă. şi Ac. P2 = CD (ce te-am întrebat ?) # Complement de agent : Nu ştiu 1/ de cine a fost chemat.număr şi caz.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de scop pentru P2) P1 = PP . Dintre acestea "nici unul" şi "nici una" devin adjective pronominale negative pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen. 2/ ("lângă cine" arată locul în care se desfăşoară acţiunea. Are următoarea clasificare : 1. G. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) E.nimeni. Pronume negative compuse : nici unul.are funcţie de complement indirect pentru P2) P1 = PP .(N.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pentru P2) P1 = PP . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi apare în propoziţii negative. "nimeni" are formă numai pentru singular şi flexionează după caz. Pronume negative simple : nimic. Pronumele negativ "nimeni" se referă la nume de fiinţe. P2 =CD (ce mi-a spus ?) # Complement circumstanţial de timp : Ea este persoana 1/ o dată cu care a ajuns la piaţă. P2 = CD (ce am aflat ?) # Complement circumstanţial de scop : Nu mi-ai spus 1/ în vederea căruia dintre concursuri te pregăteşti.pe cele de 22 . 2/ ("de cine" ţine locul autorului real al acţiunii pasive. 2. îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp pentru P2) P1 = PP . = nimeni .=nimănui) 3.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de mod pentru P2) P1=PP .ca pronume având formele : CAZUL SINGULAR N. G. "nimic" este invariabil având formă numai pentru singular. În privinţa schimbării formei (flexiunii) trebuie reţinute următoarele : 1. 2/( "în vederea căruia" arată scopul pentru care se pregăteşte persoana. "nici unul" şi "nici una" atât la nume de fiinţe cât şi la cele de lucruri. 2/ ("ca şi cine" arată modul în care cântă persoana. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de cauză : Am aflat 1/ din cauza cui a rămas acasă.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pentru P2) P1 = PP .persoanei asupra căruia se răsfrânge acţiunea.iar pentru plural. şi D. şi Ac.nici una. 2.îndeplineşte funcţia de complement de agent pentru P2)P1 = PP.P2 = CD (ce nu ştiu?) # Complement circumstanţial de loc : Mi-a spus 1/ lângă cine s-a oprit. nici unul unii nici unuia unora MASCULIN PLURAL nici nici FEMININ SINGULAR PLURAL nici una unele nici uneia unora nici nici Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin. şi D. "nimic" la nume de lucruri . "nici unul" are flexiune completă. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de mod : El este persoana 1/ ca şi cine cântă. 2/ ("o dată cu care" arată timpul când s-a desfăşurat acţiunea.

după cazul la care se află : # Subiect : N-a venit nimeni.a exista. plural se scrie cu doi de "i".necesitatea : a trebui. III.a trăi.iar pronumele negativ are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul.a necesita etc.posibilitatea : a putea. (cu ce scop nu m-am pregătit atât de mult ?) OBSERVAŢII : "Nimeni". (pe cine n-am văzut ?) # Complement indirect : Nu-i dau dreptate nici unuia dintre contestatari.existenţa : a fi.a poseda.atât ca şi pronume cât şi ca adjectiv pronominal.(nepot cui ?) # Complement direct : N-am văzut pe nimeni dintre ai noştri la teatru. Pronumele (adjectivul pronominal) negativ "nici unul" se scrie la toate formele în cuvinte separate."nimănuia". . (cui nu-i dau dreptate ?) # Complement de agent : N-are să fie apreciat de nici unul dintre colegi.a sta."nimenea". Adjectivul pronominal negativ are funcţie sintactică de atribut adjectival."nimic".a vieţui etc.a deţine etc.a se afla. 6.a lua. La cazurile N. . (unde să nu te aşezi ?) # Complement circumstanţial de timp : În timpul nici uneia dintre iernile trecute n-a nins atât de mult.nici unii dintre ei . (cine n-a venit ?) # Nume predicativ : Stiloul acesta nu este al nimănui. . (când n-a nins atât de mult ?) # Complement circumstanţial de mod : Nu e mai deştept decât nici unul dintre noi.a da.starea : a şedea.(care cadou ?) # Atribut apoziţional:Elevii. n-a obţinut premiul întâi la olimpiada de fizică. (în ce mod nu e mai deştept?) # Complement circumstanţial de cauză : Accidentul nu s-a întâmplat din cauza nici unuia dintre ei. (de către cine ?) # Complement circumstanţial de loc : Să nu te aşezi lângă nici unul dintre ei. (din cauza cui nu s-a întâmplat ?) #Complement circumstanţial de scop:În vederea nici unuia dintre examene nu m-am pregătit atât de mult.(care elevi ?) # Atribut datival : El nu este nepot nici unuia dintre părinţii mei. .posesia : a avea.a merge. 1. . (formează predicat nominal cu verbul copulativ) # Atribut pronominal genitival : N-a contestat meritele nici unuia dintre ei. 23 . şi Ac. (meritele cui ?) # Atribut prepoziţional : Cadoul de la nici unul dintre invitaţi n-a fost atât de frumos ca şi al tău."nimănui" au şi formele admise "nimica".a alerga etc. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă : .acţiunea : a veni.la feminin.

toate celelalte.4. : Trebuie 1/ să respectăm legile. a face. Ex.acţiunea făcând-o Maria) C.a se teme. (voi = verbul auxiliar "a vrea") Aş fi trecut uşor peste şanţ. a diminua. : Ieşeam pe uşa casei. "un articol" = complement direct) B.în funcţie de context. A.a părea.a pleca."copilaşul"= compl. Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect.a se gândi. (verb copulativ) Ex. Fostul copil a ajuns om de ispravă. B. (verb copulativ) Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni".2 VERBELE AUXILIARE .a viziona. .sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ. (a = verbul auxiliar "a avea") Îmi voi croi drum prin nămeţi.în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative. (verb predicativ) . : Fiind obosit a adormit imediat.a deveni. În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.dorinţa : a dori.nu pot avea complement direct:a merge. Mihai ieşise inginer.a dura.nu au înţeles de sine stătător. EXPRESII VERBALE IMPERSONALE . Verbe nepredicative .1."ce ?"deci nu poate avea compl. (pe cine a adormit ? . : El era frumos ca soarele. VERBE UNIPERSONALE .formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. Ex.neputând forma singure predicatul.a se naşte. VERBE PERSONALE . : Ajunsesem în oraşul natal. a hoinări.2.cântându-i.pot avea complement direct : a da.pot fi tranzitive. B.a voi etc. fi = verbul auxiliar "a fi"). (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?".a ajunge. (verbul are subiect. Ex.a se strădui. pot forma singure predicatul când se află la un mod personal. CLASIFICAREA VERBELOR A.a rămâne.a însemna.1 VERBELE COPULATIVE . (aş = verbul auxiliar "a avea" . a se mira.a şti. Ex.a iubi.a vrea (a voi).pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea. Ex.Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol. VERBELE INTRANZITIVE .1.a fi.) După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă ! Ex. verb tranzitiv) C. A. Verbe predicative . precum şi la formarea diatezei pasive.a traduce.a amăgi. a se chema.2.Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ).a îndruma etc.au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă 24 . 2/ P1 =PP .a sosi etc.. direct) Observaţie : Unele verbe.dar şi intranzitive. Ex.a ieşi. : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii.:Merg cu maşina la serviciu.a certa.a călători etc. direct. Ex.Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi. (verb intranzitiv) Şi-a adormit copilaşul.2.a fugi.a vrea. .a se face. ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor.a ruga. ci cu ajutorul altor cuvinte.2.ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea.au înţeles de sine stătător . (ce a tradus ? .a urca. : A tradus un articol din limba engleză. P2 = SB C. : Bunicul a clătinat uşor din cap. VERBELE TRANZITIVE . (verb predicativ) .

fiind folosite doar ca semn gramatical al diatezei reflexive.e plăcut etc. După aceste expresii verbale urmează.e rău.a necheza. : Se silea din răsputeri 1/ să-şi aducă aminte adresa fostului coleg. a sta în cumpănă (a ezita) .e inutil.acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui. Ex. ( Ionel = subiect gramatical care face acţiunea ) Ex.animale sau plante. Ex. Diateza reflexivă . : Ionel a plecat la piaţă.el = subiecte subînţelese) .aş fi venit la restaurant. forma neaccentuată .suferă acţiunea făcută "de vânt" = complement de agent) ATENŢIE:Nu trebuie să se confunde un verb la diateza pasivă cu un predicat nominal format din verbul copulativ"a fi" şi un nume predicativ exprimat printr-un verb la participiu.sunt grupuri de cuvinte. : I-am lăsat 1/ să cânte în cor. Ex. Diateza pasivă . propoziţii subordonate subiective ! C.De cele mai multe ori. Ieri a fost un spectacol la Operă. : Tu te temi de umbra ta. : Ţăranul a fost silit să muncească pentru alţii. .acţiunea este făcută şi suferită de subiectul gramatical.) Ex.Pronumele reflexive care însoţesc verbele în conjugare nu au funcţii sintactice. (geamul = subiect.e de mirare.a behăi etc. Ex. . (îmi pare bine = mă bucur) VALORILE VERBULUI "A FI" .5.a răsări.e uşor. : Geamul fusese spart de vânt . (a fost =a avut loc) . În general în cadrul construcţiei : e bine. ce au valoarea unui verb.(acesta arată de către cine este făcută acţiunea suferită de subiectul gramatical. 2/ (eu =subiect inclus . a băga de seamă (a observa) . Ex.e adevărat. Ex.(este =costă). a da de gol (a deconspira) .subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva. Diateza activă . (formează diateza pasivă) Dacă mă anunţai.3. cu înţeles unitar.a se cuveni.Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă. : Pisica mieuna prelung.a apune. Ex.e necesar. a lua cunoştinţă(a afla) .în frază. VERBELE IMPERSONALE . în cazurile dativ şi acuzativ. Câinele lătra neîntrerupt. e lesne.acţiunea este făcută de subiectul gramatical. 2/ (el. a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc.a se părea etc.Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei. 25 . LOCUŢIUNILE VERBALE .a lătra. Se construieşte cu pronume reflexive .e sigur. A.Diateza pasivă se formează cu verbul auxiliar "a fi" şi participiul verbului de conjugat. ei = subiect subînţeles) B.Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe. C.verbele la diateza pasivă sunt însoţite de un complement de agent. (diateza reflexivă) C. Ex. : a sta de veghe (a veghea) . .acţiuni făcute de păsări.e util. .acordat în gen şi număr cu subiectul. (formează condiţionalul perfect) DIATEZELE VERBULUI Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical. : a mieuna. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. Tata este inginer . .

Se construieşte cu conjuncţia "să". aş fi văzut .acţiunea a făcut-o cineva !) Cele două tipuri de predicate pot fi recunoscute prin posibilitatea sau imposibilitatea de a adăuga un complement de agent.scriam. Predicatul nominal (verb copulativ şi nume predicativ la participiu) nu poate primi complement de agent.am scris.scriu.arată o acţiune sigură .arată o acţiune dorită sau condiţionată. Este necesar ca în analiza predicatelor exprimate prin verbe să avem mereu în vedere diateza verbelor. . pe când predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă poate primi complement de agent. poruncită . perfect : aş fi citit . aş cânta . acţiunea nu este făcută de cineva anume.Trecut .acţiune petrecută după momentul vorbirii. aş fi scris .văd. condiţionată . 2. Trecut. voi fi văzut .arată o acţiune posibilă .acţiune trecută şi terminată : am citit.Are două timpuri : . (predicat nominal.voi scrie. Viitorul se formează din verbul auxiliar "a vrea" şi forma de infinitiv a verbului conjugat. aş scrie . Trecut .Perfectul compus şi viitorul au şi forme inverse : citit-am. (predicat verbal. Viitor .dar neterminată în momentul la care se referă vorbitorul : citeam.cântam. perfectul simplu .cânt. Trecut .voi vedea. E un mod compus. reală. voi fi cântat .cântasem.dar terminată înaintea altei acţiuni viitoare : voi fi citit .voi cânta. I. 3.construindu-se prin verbul auxiliar "a avea" şi infinitiv (la timpul prezent) sau din condiţionalul prezent al verbului auxiliar "a fi"şi participiu (timpul trecut-perfect). posibilă . .cântai.am cântat. Viitor anterior . : Copacii sunt înverziţi. să fi scris .văzusem.Ex.) Ex. să fi cântat .am văzut. Modul Indicativ . Se formează din viitorul verbului auxiliar "a fi" şi participiul invariabil al verbului conjugat.acţiune reală realizată în momentul vorbirii : citesc.scrisei. dorită .acţiune trecută terminată înaintea altei acţiuni trecute : citisem. exprimat prin verb la diateza pasivă .vedeam. să văd .Prezent : aş citi . MODURILE VERBELOR Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea : reală .acţiune ce se petrece după momentul vorbirii : voi citi. perfect compus . Modul conjunctiv .citi-voi.Trecut .imperfect-acţiune petrecută în trecut. Perfectul compus se formează din verbul auxiliar "a avea" şi participiul invariabil al verbului conjugat. să cânt . 26 . să fi văzut .văzui. Este singurul mod care are toate timpurile posibile : Prezent . scrisesem.:Copacii sunt tăiaţi. aş vedea . Modul condiţional .optativ . Observaţie . aş fi cântat . să scriu . mai mult ca perfect . Are două timpuri : .Prezent : să citesc . perfect : să fi citit . realizabilă . voi fi scris . Trecut .acţiune trecută şi terminată de curând : citii.

4.a vedea etc.a fi văzut.arată o însuşire a zilelor) Alte valori morfologice : . 2. II.voi fi scris.a dori. Are şi formă negativă :nu citi !.culegând. perfect compus : am trecut.să fi coborât. .Substantivală : Rănitul este dus la spital . După terminaţia infinitivului.timpul prezent:citeşte!.aş fi dat.optativ poate avea şi forme inverse : vedea-i-aş . . (ce fel de căi ?) Zilele-i erau sfârşite .citiţi!.a omorî.scrieţi !.a cere.a spera etc. vezi!. nu scrieţi !.a fi coborât.a fi dat.a alunga. perfect : să fi trecut.a privi. : A parcurs căi bătătorite . MODURILE NEPERSONALE ( NEPREDICATIVE ) Sunt moduri a căror formă nu se schimbă după persoană.a tăcea.plecând. (cine era dus ? . scrie!.scriind etc.am văzut.terminaţia "î" : a hotărî.a călca. cântă !.terminaţia "e" : a scrie. : Floarea este udată .a spune. Florile sunt udate .am scris. (de către cineva) . Nu au funcţie sintactică de predicat ! 1. În afara conjugării modul participiu dobândeşte valoare adjectivală .a coborî. o poruncă .am dat. Ex. FOARTE IMPORTANT:Verbele aflate la un mod personal nu au decât funcţia sintactică de predicat (verbal sau nominal). .acţiune trecută.terminaţia "ea" : a avea. Modul participiu .perfect : a fi trecut.a duce.a ocărî etc. Modul gerunziu .terminaţia "i" : a citi. (cum se exprima ?) .a iubi. .vedeţi!.unde se acordă cu subiectul în număr şi gen.a auzi.aş fi coborât.să fi dat. valoare primită prin articulare) 3.a şedea.indicativ .voi fi coborât.a fi scris. Intră în structura următoarelor forme verbale compuse : . viitor anterior : voi fi trecut.a opri. Copacii sunt udaţi .nu cântaţi !.Observaţie : Modul condiţional . . Modul imperativ .Conţine rădăcina verbului de la care se formează timpurile şi modurile.a urî.cântaţi !.arată o împrejurare în care se desfăşoară o acţiune . nu citiţi !. nu cânta !. CONJUGAREA a IV-a . Modul infinitiv .a face.infinitiv. Ex.condiţional-optativ.perfect : aş fi trecut.să fi scris.am coborât.aş fi scris.Se formează cu sufixele gramaticale : "ând" şi "ind" : dând. .citind. CONJUGAREA a II-a . verbele se clasifică în patru conjugări : CONJUGAREA I .indicativ .să fi văzut.conjunctiv.Are doar persoana a II-a. .a ofta. Copacul este udat .a muri etc.voi fi dat. .voi fi văzut.a zice etc.Prezintă caracteristicile conjugării. .numărul singular şi plural. nu scrie !.terminaţia "a" : a lăsa.Adverbială : Se exprima desluşit .a pleca. Modul participiu intră în structura diatezei pasive.indică numele acţiunii sau al stării. Observaţie : Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume neaccentuate 27 .a plăcea. . CONJUGAREA a III-a .arată un îndemn . (nume predicativ .a tăbărî. . duce-te-ai .aş fi văzut.

afară.aici. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE : . După înţeles. (de ce m-am plictisit ? .sus.(exceptându-l pe "o") . 7. (pe unde a trecut ?. După formă.gerunziu ) .oricum. petrecându-vă etc.Complement indirect : M-am plictisit aşteptând . văzându- i. precum şi împrejurarea în care se petrece o acţiune.nicăieri etc.niciodată. b. (când să gândeşti ? .aşa.unde.simple : mereu. : Valuri spumegânde se loveau de ţărm. primesc la sfârşit vocala "u" : cunoscându-mă.dincoace.acordându-se cu substantivul .Complement circumstanţial de timp:Înainte de a vorbi gândeşte de trei ori.să urce ! " ( Gala Galaction ) PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb. Modul supin ..supin) . : Niciodată nu şedea degeaba .Complement circumstanţial de cauză : Plouând prea tare. ( ce am auzit ? . (care valuri ? .compuse : întotdeauna. 1.altfel.pentru învăţat.s-au inundat străzile. cum ? ) Felurile adverbelor : a.adverbele pot fi : .Complement circumstanţial de mod : Mergeau legănându-se. .degeaba etc. ( ce este simplu ? . (când ? .după cules.Complement direct : Am auzit ţipând .când etc.atribut adjectival ) 4.reprezintă numele acţiunii sau scopul acesteia.cât. ( care temă ? . (cum mergeau ? . adverbele sunt de trei feluri : .Complement circumstanţial de loc (foarte rar) : A trecut pe la scăldat . cerându-le. III. Ex.supin) VALORILE STILISTICE ALE VERBULUI : Personificarea : "În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume. (arată însuşirea romanului supin ) .Adverbe de loc : acolo.unde.Complement circumstanţial de scop : Au plecat la cules de mure.aproape.bine.gerunziu) .supin ) .la prăşit.gerunziu) . Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie : de spus.infinitiv) . ADVERBUL 28 .un adjectiv sau un alt adverb şi exprimă caracteristica unei acţiuni.de la scăldat etc. (cu ce scop au plecat ? .infinitiv ) .(din ce cauză ? . a unei stări sau a unei însuşiri. Uneori acest mod este folosit cu valoare adjectivală.Atribut verbal : Tema de scris era foarte dificilă.aproape.atunci.dincolo.gerunziu ) . Ex." ( Mihai Eminescu ) Repetiţia : "Mai bine să urce.Subiect : E simplu a vorbi în numele altora..Nume predicativ : Romanul e de citit .

barem. : Trenul rapid a plecat din gară. Observaţii: Există adverbe care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal(adverbe predicative) : pesemne.ieri.(formează predicat nominal împreună cu verbul copulativ "a fi") Unele adverbe au conţinutul semantic foarte slăbit. devreeeme. : Pesemne 1/ că l-a supărat cineva. devreme. devreme.care tren ?) A părăsit rapid peronul. 2/ (adverbul de mod "probabil" îndeplineşte funcţia de nume predicativ el putând primi verbul copulativ "a fi".cum a părăsit ?) Există adverbe formate prin derivare cu sufixe : târâş.în veci.foarte devreme.bine. . (cum înainta ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : Cândva mi-a spus o poveste.. P2 = SB 1 2 Desigur / că toţi te vor ajuta.mereu. .parcă.bineînţeles.actualmente etc. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR ¤ Complement circumstanţial de loc : Bunicii mei locuiesc departe .poate. Ortografia adverbelor Adverbele compuse pot fi scrise : . / P1 = PP . doar. Alte adverbe au un rol de nume predicativ într-o expresie verbală impersonală sau îndeplinesc funcţia de nume predicativ putând primi verbul copulativ "a fi".astă-vară etc.de jur împrejur etc. 2/ P1 = PP .pieptiş.Gradul "Comparativ de egalitate" : la fel de sus.fireşte. (când mi-a spus ?) ¤ Atribut prepoziţional adverbial : M-a surprins sosirea lor pe neaşteptate .Gradul "Superlativ absolut" : foarte sus. . "uşor") P1 = PP . . .demult.Adverbe de mod : agale. prea. P2 = SB Ex. Ex. P2 = SB După acest gen de adverbe urmează o propoziţie subordonată subiectivă ( SB ).devreme etc. GRADELE DE COMPARAŢIE Mijloacele prin care se formează gradele de comparaţie ale adverbelor sunt aceleaşi cu cele folosite la adjective.Gradul "Comparativ de inferioritate : mai puţin sus. 2/ ("e uşor".oricum.mai puţin devreme.prea sus.:E uşor 1/ să desenezi.negreşit.cum etc. predicatul nominal ar fi "este probabil")P1=PP .Adverbe de timp : acum. cam.sunt grupuri de cuvinte.mai devreme.niciodată.sus. sus .prea devreme.P2= SB. Ex. Ex.legate (contopite) : întotdeauna.expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ "a fi" şi adverbul de mod.zi de zi. : Probabil 1/ că lucrurile vor rămâne neschimbate.cu liniuţă (cratimă) : după-amiază.care împreună au valoarea unui adverb : de-a valma.Gradul "Superlativ relativ de superioritate" : cel mai sus. . Locuţiunile adverbiale .odată.Gradul "Pozitiv" : sus.cu funcţie de nume predicativ.tot atât de devreme. Valorile stilistice ale adverbului 29 . . . Observaţii : Există adverbe provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale . suus.cu înţeles unitar.când. (adverb de mod .niciunde etc. . ceea ce duce la ezitări în abordarea funcţiei sintactice : numai. (adjectiv .astfel.Gradul "Comparativ de superioritate" : mai sus.devreme. şi.cel mai puţin devreme.cel mai devreme. mai. (care sosire a lor ?) ¤ Nume predicativ :Astfel erau colegii din clasele primare.Gradul "Superlativ relativ de inferioritate" : cel mai puţin sus. (unde locuiesc ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Şirul de oameni înainta greu .de-a pururea.desigur.

către.pe sub. după. Ex.asupra. (unde se zărea ? .tot mai încet .# Epitet : "Zboară şoimeşte .) .deasupra. Cazurile în care se folosesc prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : . în loc de. înaintea.în urma.Cazul genitiv : deasupra.spre.dinspre. de către.graţie.mai departe.. (unde se vedea cerul ?"deasupra"=compl.la. Ex.care au valoarea unei prepoziţii.contrar.în loc de.conform.de pe. la.afară de."ridicaseră") LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar.. lângă. de loc exprimat prin adv.pentru. : Materia a fost parcursă conform programei . Clasificarea prepoziţiilor .precedat de locuţiunea prepoziţională "în spatele") . circumst.de.de către.caz D.în vârful. înspre.Prepoziţii compuse : de la. din."înainte-ne" = complement circumstanţial de loc exprimat prin pronume personal. : Au trecut pe lângă muzeu . : Norii se ridicaseră deasupra munţilor. 1.fără.potrivit.contra. Mai încet.asemeni.contra.pe lângă."pe lângă muzeu" = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv în cazul acuzativ." (George Coşbuc) # Repetiţie : "Mai departe. (unde au trecut ? . Ex.Prepoziţii simple : cu.de-a curmezişul.în afara.în caz de.în dosul.aidoma. în. precedat de prepoziţia "înainte" specifică cazului G.fără de. despre.împrejurul.forma neaccentuată.leagă complementul de loc "munţilor" de verbul.(unde se află terenul de sport ?-"în spatele şcolii = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv comun în cazul genitiv.:Deasupra se vedea cerul.. prin. către. afară de. de pe.precedat de prepoziţia "conform") Observaţie : Cazul dativ poate folosi prepoziţiile genitivului în faţa unor pronume. Ex. ("deasupra"= prepoziţie.despre. : Ei mergeau către sud.în spatele.de pe la. de loc). precedat de prepoziţia "pe lângă") 30 . : faţă de.. spre.în josul. Ex.de-a lungul. . de. Observaţie : Există prepoziţii provenite din adverbe. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"]. pe sub.cu funcţie de predicat verbal." (Mihai Eminescu) III.în faţa. Ex.în locul.dedesubtul.formă neaccentuată.Cazul dativ : datorită.împotriva.în timpul. Ex.Cazul acuzativ : cu. : Înainte-ne se zărea marea. (în ce mod a fost parcursă ? -"conform programei" = complement circumstanţial de mod exprimat prin substantiv în cazul dativ. 8. faţă de. de (pe) lângă. PREPOZIŢIA Prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină.în jurul etc. dinspre. : În spatele şcolii se află terenul de sport.înlăuntrul.de-a latul.cu excepţia. de peste etc. Ex. în (la) stânga.pe etc.mulţumită.în (la) dreapta.

fie." (leagă două subiecte) Ex. Ex.iar. Ex. După funcţia pe care o au. Ex.ca. : să. Ex. deci. : Nu sta. : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa.mi-a plăcut mult. b.) LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte.sau.ci (adversative).cu toate că etc. ("de" = conjuncţie subordonatoare. 2/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei.în timp ce.cât timp.dar. : Nu tăia pomul din rădăcină 1/ ca să cadă 2/ şi să-i culegi rodul. : Apoi.două părţi de propoziţie de acelaşi fel. : pentru că. : De ştii. După formă. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.conjuncţii compuse : ca să. 3/ (două circumstanţiale de scop) 2.chiar dacă. : Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia.care împreună au valoarea unei conjuncţii. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş.din moment ce.ori. ("de" = prepoziţie . (leagă două atribute adjectivale) .ci.introduce o propoziţie subordonată condiţională. 1/ ca să vorbesc eu. : Urcau pe scările de piatră. CLASIFICAREA CONJUNCŢIILOR a. . Ex. ci şi.ori. Ex.nici (copulative). 1.dacă. aşa e lumea ! ("de" = interjecţie) III.să. (leagă două complemente circumstanţiale de loc) Ex. : Romanul de-l citii. încât.ca să. Ex. 9. 2/ (două propoziţii principale) Ex.în cazul nostru principală) Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite 31 .încât etc. : În vacanţă mergem la munte sau la mare.OBSERVAŢIE : Prepoziţia "de" poate avea şi alte valori morfologice.cu înţeles unitar.leagă complementul circumstanţial de loc "pe scările" cu atributul substantival "piatră") Ex.dar. întrucât.aşadar (conclusive).conjuncţii simple : şi. : Îmi place 1/ să-l privesc 2/ şi să-l ascult.conjuncţiile sunt : .răspunde.măcar că.conjuncţiile pot fi : 1.deoarece.pe măsură ce.însă.că. fiindcă. Aceste conjuncţii pot lega : . 1/ că-ţi stă norocul. de . (leagă două nume predicative) Ex.deşi. Conjuncţii coordonatoare : şi.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte.fiindcă. deoarece.măcar să. : Taci tu .) Ex.căci.de. : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi. 2/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop.fie (disjunctive). CONJUNCŢIA Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii.de. 3/ (două propoziţii subordonate subiective) Ex. ("de" = "pe care" = pronume relativ) Ex.două propoziţii de acelaşi fel.sau.poate fi înlocuit cu conjuncţia "dacă") Ex. : Eşti elev. 1/ deci învaţă.

.condiţională şi consecutivă se pune virgulă. (adverb de timp) III.Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice.fiindcă. trosc . . : Cum a auzit gălăgie.Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare copulative sau disjunctive. marş .cât timp. . nani . e. 10. cirip . măcar să. : Vorbeşte şi nenea Ion. INTERJECŢIA Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : .ceea ce le permite să introducă o varietate de propoziţii subordonate : să. Punctuaţia : .că şi el e om.Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată. vai . piu ! piu ! .încât să. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât. (adverb de mod) Ex.de. . (-şi = îşi = pronume reflexiv) Ex.ia. . .fâş ! ("se auzea" =verb impersonal. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce.dacă.o poruncă : hai . 32 .măcar de. aoleu ."fâş.chit că. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi. d. (în ce mod mergea ?) ¤ Complement direct : Am auzit : trosc. Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci.dacă acestea se repetă. na .Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză. b. mă . 1.concesivă. fă .exprimă un mod de adresare : măi .chiar dacă. cucurigu .iacă.a şi ieşit din casă. .întrucât.din moment ce.că. bâlbâdâc .pentru că.de câte ori.chiar să.fâş"=subiect) PUNCTUAŢIA : Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că. stop .deoarece. aş . bre . : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci.Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă.tipuri de subordonate : a. c.boca .trosc ! (ce am auzit ?) ¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?) ¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş.imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga . Observaţie : Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice : Ex. haide .chiar de.de vreme ce. FUNCŢIILE SINTACTICE : ¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G.fie că.cu toate că.cirip .ca să.o stare sufletească : of .Coşbuc) (ce să facă ?) ¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi") ¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca.

: . După structură : a) Propoziţii simple . conţin şi alte cuvinte. : Cine umblă pe toate drumurile 1/ nu ajunge nicăieri.tu ai scris ? (subst. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat : a) Propoziţii afirmative Ex. : Gândeşte întâi 1/ şi apoi vorbeşte. Ex. P2 = PP . 2/ . : Marcel vine cu trenul.Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei.Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare). 1. SINTAXA PROPOZIŢIEI Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat. ( S + A + A + PV + C + C) 2. (interjecţie + PV + S) Dani. 2.s-a supărat bunica. : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă. : Marcel nu vine cu trenul. ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie.alcătuite numai din părţi principale de propoziţie. dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ.raport de subordonare P1 = SB .subiectul. Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie . CLASIFICARE : 1. OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului. Ex. la vocativ + S + PV) b) Propoziţii dezvoltate . Ex. . Ex.atributul şi complementul. unele adverbe sau interjecţii. SINTAXA Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii ( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) .P2 =PP. III. : Ei. b) Propoziţii negative Ex. 2/ ." = propoziţie simplă neanalizabilă. III. care constituie răspunsuri la întrebări. "Da.propoziţia nu este negativă ! 33 . OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul.Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat. Ex.pe lângă subiect şi predicat. 2.conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare. OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care.Ai adus cartea cea nouă ? .raport de coordonare P1 = PP .Da.

: Vine Marcel cu trenul ? OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative.Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă. : Marcel vine cu trenul.regentă pentru P2 = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P3 = CS (cu ce scop să-mi spui ?) P3 este regentă pentru P4 = CD (ce să-ţi spun ?) În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară . 2/ P1 = PP .ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă) 4. acest termen impune felul subordonatei. 2/ P1 = SB (cine a sosit ?) . : Îţi sunt zilele numărate.3. : Spune-mi 1/ cu cine te însoţeşti 2/ ca să-ţi spun 3/ cine eşti. : A sosit de la Bucureşti aseară. P2 = PR (determină verbul copulativ "fii") În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate).cât şi cele interogative.formulează o întrebare. 1.dezvoltată) . : Cel ce este rănit 1/ va fi dus la spital. : Cel pe care îl aşteptai 1/ a sosit de la Bucureşti aseară. Predicatele pot fi de două feluri : 34 .depind de o altă propoziţie (regentă).ce este şi cum este subiectul. b) Propoziţii secundare (subordonate) .ele se numesc propoziţii exclamative . 2/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex. : Fii 1/ după cum te arată chipul. Ex. (propoziţie enunţiativă optativă) Ex.propoziţiile sunt : a) Propoziţii enunţiative .deoarece adresăm întrebarea lui P2 pentru a răspunde cu P1. PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face. P2 = PP OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă. După scopul comunicării. : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă) b) Propoziţii interogative .cât şi propoziţiile secundare (subordonate). După înţeles. Ex.pot exprima o stare sufletească. Ex. Ex. Ex. Ex. Naturo. 2/ (cine va fi dus la spital ? . P2 = AT (determină subst. P2 = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?) Ex. Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale. Ex. : Marcel ar veni cu trenul. : Ştie el 1/ unde doarme vulpea. Ex. (propoziţie neanalizabilă) III.propoziţiile sunt : a) Propoziţii principale . Ex. 2/ P1 = PP .Da. Având o intonaţie exclamativă. 4/ P1 = PP ."şanţul"-care şanţ ?) Ex. : "Cât de fumoasă te-ai gătit.tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă) Ex. 2.comunică o constatare. P2 = PP. : .au înţeles de sine stătător. 1. : Sare peste şanţul 1/ care era adânc. P2 = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?) Ex. : Trebuie 1/ să plece în zori.spunem că P2 este regenta lui P1) P1 = SB .

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine este ? .a se întâmpla. : Maria este elevă. elevă = nume predicativ) VERBELE COPULATIVE sunt: a fi. : Poate că nu a sădit în viaţa lui o floare. a se chema . Ex. OBSERVAŢII : .a se face (când se înlocuieşte cu "a deveni").a ieşi ( când se înlocuieşte cu "a deveni").Verbul copulativ "a fi" poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ : ce a fost ?.a costa. : Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. Predicatul nominal este alcătuit din : a) Verb copulativ b) Nume predicativ a.ca să fi respectat la rândul tău. (sunt = se află) Ex. Ex. a rămâne (când arată că subiectul va avea sau va păstra aceeaşi caracteristică).Verbul copulativ "a fi" formează predicat verbal când este sinonim cu verbele :a exista. Ex. : Adu-ţi aminte că într-o zi vei da socoteală pentru faptele tale.e frig.a deveni.diateza activă) Ex.bineînţeles. fără îndoială.a ajunge (când se înlocuieşte cu "a deveni").a însemna (când nu se poate înlocui cu "a face un semn".senzaţii. : O carte este douăzeci de mii de lei.verbul "a fi" este predicat verbal.A. : Merele sunt în coşuri viu colorate.ce a devenit ?. (diateza activă .Eminescu) e = predicat verbal . (Maria = subiect . : "Mi-e sete de repaos. PREDICATUL VERBAL . Ex. sete = subiect Acordul predicatului verbal cu subiectul se face în număr şi persoană. (diateza activă) Ex.desigur.atribuie subiectului o acţiune sau o stare. B. a părea (când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca aparentă sau impersonal. : Iată un om cu scaun la cap !. ¤ Interjecţii predicative Ex.fenomene naturale) are funcţie sintactică de subiect."a veni pe lume"). NUMELE PREDICATIV este partea esenţială sau elementul de bază al predicatului 35 . ce este ? şi cum este ? adresate subiectului. (este = costă) . a se găsi.a dura. a se preface . : Au venit sălbaticii să împace domesticii.negreşit. : Bunicul stă pe scaun şi fumează . ("stă" arată starea şi "fumează" arată acţiunea) Predicatul verbal este exprimat prin : ¤ Verb predicativ la un mod personal : Ex."a marca printr-un semn"). diateza pasivă) ¤ Locuţiune verbală la un mod personal Ex. : S-ar cuveni să fie dat în seama bunicilor.cum părea ?.în expresii verbale impersonale) .. Ex. (diateza reflexivă.a proveni. a se naşte (când nu are înţelesul de "a căpăta viaţă".e vară etc.mi-e dor.atribuie subiectului o identitate sau o însuşire şi arată cine este. a se numi . Ex.De asemenea şi pronumele interogativ care intră în componenţa întrebării îşi poate schimba forma în funcţie de cazul la care se află numele predicativ : pentru cine este ? . al cui este ? etc. VERBELE COPULATIVE -sunt instrumente gramaticale care au un înţeles de sine stătător şi fac legătura dintre numele predicativ şi subiect." (M. PREDICATUL NOMINAL .fireşte. este = verb copulativ .(diateza pasivă) ¤ Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative : pesemne.cum este sau ce este subiectul.a avea loc.În construcţii de genul : mi-e sete.a se afla.poate. (diateza reflexivă) Ex.fără doar şi poate. : Respectă-i pe ceilalţi. b. : Haideţi la spectacol !.iar substantivul (care exprimă stări sufleteşti.

: Câmpia este înverzită. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) 2. G. . Ex. Ex. Numele predicativ este de două feluri : 1.D. . OBSERVAŢII : Verbul copulativ se acordă cu subiectul în gen. şi Ac. Nume predicativ multiplu . : Bujorii şi lalelele sunt plăcut mirositoare.. : Harnici sunt băieţii.numele predicativ ia forma acestuia. "mama" = subst.Feminin plural. : Maria este harnică şi silitoare.caz Ac. ( "acesta" = pronume demonstrativ de apropiere. Dacă în propoziţie există un subiect multiplu. ("de memorat" = verb la modul supin) Ex.comun. ) ¤ Numeral în cazurile N. . caz D.exprimat printr-o singură parte de vorbire.caz N.numele predicativ va avea următoarele forme : . Ex. Ex.) Ex.comun.propriu. şi Ac. .) ¤ Adjectiv propriu-zis.caz G.Numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat dacă termenii subiectului multiplu sunt de genuri diferite la plural. ("conform" = prepoziţie .caz N.acuzativ (cu prepoziţie) şi dativ (cu prepoziţie) Ex.genitiv (cu sau fără prepoziţie).ascultătoare şi bună la inimă.număr şi persoană.exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele.) Ex. : Vasile şi Irina sunt colegi de bancă. : Băieţii şi fata sunt prieteni buni. D. : Poezia este de memorat.) Ex.număr şi caz dacă este exprimat prin adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare adjectivală (flexibilă).caz N. ( "înverzită" = verb la modul participiu) ¤ Adverb sau locuţiune adverbială. Ex. Există situaţii când verbul copulativ sau numele predicativ se pot subînţelege. ("a celor doi" = numeral cardinal.la orice grad de comparaţie.participiu şi gerunziu..caz N. : Trandafirul şi garoafa sunt parfumate. . ("altfel" = adverb de mod) ¤ Interjecţie Ex. : Maria este a doua. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv.caz G. : Fata moşneagului era cuminte. : Maria este elevă.) ¤ Pronume de orice fel. : Ea este altfel. "silitoare" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) Numele predicativ se exprimă prin : ¤ Substantiv comun sau propriu în cazurile nominativ.dacă subiectele sunt nume de fiinţă de genuri diferite.nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. "şi" = conjuncţie coordonatoare . Ex. ("cea mai harnică" = adjectiv.) Ex.caz G. Ex. Ex. Ex. : Maria este cea mai harnică. Ex."Mariei" = subst. : Caietele sunt ale Mariei. ( "al tuturor" = pronume nehotărât.Dacă un termen al subiectului este la masculin plural. ( "vai" = interjecţie ) Unele verbe copulative pot avea nume predicativ multiplu.) ¤ Verb la modurile infinitiv. Ex.Masculin plural. : Este vai de ei.comun.în cazurile N.dar mai harnice fetele.G.în cazul nominativ. : Maria este harnică.dacă subiectele sunt nume de genuri diferite. : Meritul este al tuturor. Nume predicativ simplu . ("ale" = articol posesiv . : Colegul meu este acesta. : Lucrarea a fost confrom planului.grad de comparaţie superlativ relativ de superioritate. ("pentru" = prepoziţie .) Ex. : Propunerea este a celor doi. ("elevă" = subst.supin.Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen. Când predicatul nominal este exprimat prin verb copulaztiv căruia îi urmează o propoziţie 36 .frumoasă. "planului" = subst. Ex. Ex. ("a doua" = numeral ordinal.. : Florile sunt pentru mama.

" şi conjuncţia "şi") b.ţine locul numelui predicativ "învăţătura") PUNCTUAŢIA ŞI TOPICA NUMELUI PREDICATIV .de obicei.Termenii unui nume predicativ multiplu se leagă prin virgulă sau conjuncţii coordonatoare. P2 = PP 4. despre ce ? CLASIFICARE I. Ex. Subiect neexprimat inclus . SUBIECTUL EXPRIMAT (apare în propoziţie) 1. : Hotărârea lui este 1/ să înveţe.(cele patru subiecte sunt grupate două câte două cu ajutorul conjuncţiei "şi"."ei") 2. (eu) . Subiect multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a. Subiect disjunctiv Ex. Ex. Ex. Subiect dezvoltat .rece şi ploioasă.exprimat prin construcţii absolute infinitivale şi gerunziale şi prin construcţii relativ infinitivale. : N-are cine mă îngriji . : El şi Maria sunt colegi de bancă. ce ? . Învăţaţi o poezie. 1. 2. Ex. evident . (tu) . Subiectul simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire) Ex.nu indică precis persoana care face acţiunea. 2. Înveţi o poezie. P2 = PR ("să înveţe" . (voi) 3. Învăţăm o poezie. SUBIECT NEEXPRIMAT . aceeaşi. (ce n-are ? .construcţie absolut gerunzială) Ex.este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie sintactică de predicat. fraţii şi surorile te-au condus la gară. : Ora întâlnirii a rămas . 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles "Maria") Ex.") c. . : Mergeau la plimbare. : Maria este elevă. 1. (ce se vede ? .Vasile şi Petre fac parte din echipa de fotbal a şcolii. : Dan. . : În depărtare se vede licărind o lumină. . Subiect multiplu grupat Ex. Subiect propoziţional . : Mama şi tata . Ex. Câinii latră prelung. despre cine ? . singular sau plural. 2/ P1 = SB (cine este bine instruit ?) .Între grupări apare semnul de coordonare ". (subiect subînţeles datorită formei pe care o are predicatul .subordonată predicativă care ţine locul numelui predicativ. (element de coordonare este conjuncţia "şi") Ex. Ex. 2. Subiect neexprimat subînţeles .nu apare în propoziţii. : Vasile sau Maria este elev ? (se face o alegere între două sau mai multe subiecte posibile) 3. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine ? . Subiect multiplu propriu-zis Ex.putând fi 37 . : Maria merge la şcoală. III. : Cel care învaţă 1/ este bine instruit. Ex. Subiect neexprimat nedeterminat .acestea se pun între virgule. (noi) . SUBIECTUL Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată de un nume predicativ.construcţie relativ infinitivală) II.Dacă între numele predicativ şi verbul copulativ sunt adverbe de mod. 2/ P1 = PP ("este" = predicat nominal incomplet) .(elemente de coordonare sunt semnul de punctuaţie ". : Învăţ o poezie.exprimat printr-o propoziţie subordonată subiectivă care ţine locul subiectului.Numele predicativ nu se desparte prin virgulă de verbul copulativ. : Ziua era posomorâtă. Ex.se numeşte predicat nominal insuficient (incomplet).este exprimat.într-o propoziţie anterioară şi se subînţelege subiectul respectiv sau un pronume personal la persoana a III-a . : Maria citeşte 1/ şi scrie.

câte ? . 2. (care lucru ? . Ex.caz G. (care miel ?) ¤ Participiu cu valoare adjectivală Ex. Ex."ai mei" = pronume posesiv) ¤ Numeral în cazul nominativ Ex. câţi ? . : Se auzea cirip-cirip !. (cineva spunea) 4. (ce fel de mână ?) ¤ Adjectiv pronominal Ex.(cine dorea să-l asculte ?. ATRIBUTUL Atributul este o parte secundară de propoziţie care determină un substantiv. . al (a) câtelea (câta) ? În funcţie de partea de vorbire din care provine. rar . (cineva scria) Ex. Ex. : Ai mei au plecat în excursie.Se izolează prin virgule cuvintele intercalate între subiect şi predicat. : O creangă ruptă nu mai înverzeşte. Ex.ale) cui . : Mielul blând suge la două oi. Ex. 1. (cine au plecat ? . cât ? . (ce fel de creangă ?) ¤ Gerunziu cu valoare adjectivală Ex. : Doi pleacă la munte.se acordă în gen. : Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504. al (a. ce fel de ? . P3 = CD (ce să urmăreşti ?) . : Orice lucru este bun la timpul său .înlocuit cu pronumele nehotărât "cineva") Ex. SUBIECTUL POATE FI EXPRIMAT PRIN URMĂTOARELE PĂRŢI DE VORBIRE : ¤ Substantiv comun sau propriu.propriu. (cine a luat premiul ? . : Ai lui nu s-au prezentat la şedinţă. Atribut adjectival . compus.genitiv sau acuzativ. Subiect neexprimat inexprimabil . : Scria în ziare.) După verbe şi expresii verbale impersonale urmează propoziţii subordonate subiective ! Ex.) Ex. Ex. : Spunea la radio.număr şi caz cu substantivul determinat. Ex.Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat. : A îndreptat spre noi o mână tremurândă. al cui timp ?) ¤ Numeral cu valoare adjectivală Ex. : Pe banca a treia se aflau nişte caiete.nu se poate exprima. în cazul nominativ) ¤ Locuţiune substantivală în cazul nominativ.caz D.caz Ac."cirip-cirip !" = interjecţie) Subiectul poate fi întâlnit . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE :care ? .(cine a fost ? subst. 3.) Ex. (cine doarme mult ?) ¤ Pronume de orice fel (cu excepţia pronumelui reflexiv) în cazul nominativ. : Leneşul doarme mult. : Îşi povestea peripeţiile cui dorea să-l asculte. (ce se auzea ? .un pronume sau un numeral.dacă nu sunt legaţi prin conjuncţii coordonatoare.atributul poate fi : 1.simplu sau compus în cazul nominativ. ( cine pleacă ? "doi" = numeral cardinal propriu-zis) ¤ Verb la moduri impersonale (nepredicative) Ex. : Aducerile aminte te copleşeau.ai. 3/ P1 = PP . Poate fi exprimat prin : ¤ Adjectiv propriu-zis Ex. : Afară plouă. . (a câta bancă ?) 38 .deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia nu are subiect. III. : Se aude cântând. P2 = SB (urmează după un verb impersonal) . : L-am cunoscut pe care a luat premiul. şi în cazurile dativ. ) ¤ Interjecţie Ex. : A plouat şi fulgerat toată ziua.Termenii unui subiect multiplu se despart prin virgulă. (ce te copleşeau ?) ¤ Adjectiv substantivizat (articulat) în cazul nominativ. (cine nu s-au prezentat ? . : Trebuie 1/ să urmăreşti 2/ ce spun alţii. ( ce se aude ? "cântând" = verb la modul gerunziu.

nevasta mea . Ex. : De securea fără coadă nu are frică pădurea. : Strigătele : cu-cu. (ce fel de secure ? . : Lăsăm în urmă Ceahlăul . de cine este săvârşită o acţiune pasivă. : Nu poţi face pe gustul tuturora . (care dragoste ?) c.aşezat după un substantiv nearticulat. (ce fel de sculat ?) 6. Atribut pronominal prepoziţional Ex. Atribut pronominal apoziţional Ex. : Sculatul devreme e folositor. (care oraş ? .Apoziţiile explicative se despart prin virgulă de termenul regent (pe care îl determină). i-a oferit adăpost la nevoie. care râu ?) . tu . : Dragostea de sine este fără margini. Atribut substantival prepoziţional .. 4." ( G. :Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. (frate bun cui ?) 3. (care colegi ?) 4. : "Raira . : Oraşul Satu Mare se află aşezat pe malurile râului Someş. (care roman ?) . frate bun românului . Atribut verbal . 2. Atribut substantival a. Atribut pronominal genitival Ex. : Foştii colegi . Ex. cui i se atribuie o acţiune . Atribut interjecţional Ex. (al cui gust ?) b. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) .în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire.caz Ac. 39 .) d. o stare sau o însuşire . adică aceia din gimnaziu . Atribut adverbial Ex. Ex. (care Ceahlău ?) OBSERVAŢIE : Cuvintele care alcătuiesc atributul apoziţional dezvoltat sunt analizabile.2. (de al cui lătrat să nu-ţi pese ?) b.formă neaccentuată. COMPLEMENTUL DIRECT Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă. Atribut substantival apoziţional Ex. Ex. (care nimeni ?) OBSERVAŢIE:Atributul apoziţional (substantival sau pronominal) poate fi precedat de adverbul "adică". Atribut substantival genitival Ex.(voia cui ? -"ţi" =pronume personal. 1. un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune . : A uitat fierul de călcat în priză. muntele venerat al Moldovei. : Coşuri fumegând poluau oraşul. ¤ Infinitiv. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. Ex. COMPLEMENTUL Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . Atribut pronominal în dativ Ex.caz D. Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei. Atribut pronominal a. : Codrul .Atributul apoziţional (apoziţia) poate fi : . (ce fel de coşuri ?) ¤ Supin. Ex.exprimat prin substantiv cu prepoziţie în diferite cazuri. Pe El-Zorab nu-l vei vedea .Coşbuc . Atribut substantival în dativ .. (ce fel de plăcere deosebită ?) ¤ Gerunziu.nimeni altul n-ar putea să i-l facă.El-Zorab) ( care Raira ?) c.dezvoltat (dezvoltată) Ex. (care fier ?) 5.) d. : Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihail Sadoveanu. cu-cu veneau din marginea pădurii !.simplu (simplă) Ex.exprimat prin verb la un mod nepersonal. (care strigăte ?) III. Ex. 1. mi-au fost buni prieteni. : Are o plăcere deosebită de a fugi . : Răul ce şi-l face omul.

Cheamă-l pe prieten. (“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “. (pe cine am văzut ?) Ex. : Am auzit cântând.) Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ.prin pronume posesive.nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative. (ce i-am dat ?) Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare . ( ce n-a terminat ? . Să nu crezi pe nici unul . : L-am felicitat pe cel de-al treilea .colectiv.(adj. : Pe cei doi ( pe amândoi . ( pe cine a felicitat ? . Ex.supin şi gerunziu. Interjecţie Ex. Ex. Ex. Ex. Le-am lăudat pe amândouă ."cântând" = verb la gerunziu) 5. Ex. (pe cine ?) . (pe cine am întâlnit ?) 2. : Pe Vasile l-a criticat diriginta. (pe cine ?) . (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise . (pe cine ?) Ex. : Luăm o doime dintr-un întreg. Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire) Ex. pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu. pe acesta . pe al tău . ce ? Complementul direct se exprimă prin : 1. se 40 . Numeral cardinal propriu-zis.RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? . sau şi cu nerepetate . : L-am strigat pe cel mare .cu excepţia pronumelui “ce”. (pe cine ?) Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal. Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac. Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct. colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale."a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. : L-am văzut pe Vasile la stadion. (ce am citit ?) . cu excepţia lui şi . (ce luăm ?) 4. (ce am auzit ? .) Ex. pe fiecare ) l-a felicitat profesorul.] 3. : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?) OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii : ♠ Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori. : Se lăuda pe sine . Ex.caz Ac. (pe cine ?) . Verb la infinitiv. : Nu ştie a srie . : Am citit romanul.( ce nu ştie ? . (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ. : Pe el ( pe dumnealui ."de învăţat" = verb la supin) Ex. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive . : L-am întâlnit pe Vasile.fracţionar şi ordinal. : Pe el l-a felicitat. demonstrative."pe el" = pronume personal. : I-am dat un creion . Ex. fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe". : Cheamă-l pe Ionel. (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o) Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta. Ex. Ex. ori .caz Ac. Ex. : N-a terminat de învăţat.) (pe cine ?) Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct.

dintre cine (ce) ? . : S-a săturat de aşteptat. Ex.dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă.caz acuzativ.(colegilor =substantiv comun.întru.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. Ex. la cine (ce) ? . Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune .caz Ac.caz genitiv.precedat de prepoziţia “din” răspunde la întrebarea “din ce ?”) 3. Pronume în cazurile dativ.raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”) Ex.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie.răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”) 4.în.în. (amândorura = numeral colectiv.la.din. Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului.caz D. : Din alb s-a făcut negru. şi genitiv cu prepoziţiile : asupra. : N-a cumpărat nici cărţi .răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”) Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent.) Ex. sau o caracteristică. Ex. ori un adverb. : Mi-e dor de acela.pe. Ex.precedat de prepoziţia “de” .de... caz genitiv.împotriva. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de.răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”) Ex.comun.(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv. ( învăţând = verb la modul gerunziu.pentru. : Se teme de ploaie.răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”) Ex. de cine (ce) ? .din. răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”) 6.în cazurile dativ . în cine (ce) ? . Ex. (de ploaie = subst. (a căuta = verb la modul infinitiv.la.la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu.precedat de prepoziţia “de” răspunde la întrebarea “de cine se teme ?”. : Toţi s-au ridicat împotriva voastră.spre. împotriva cui ? . o însuşire . : S-a plictisit învăţând.caz dativ.comun. Ex. contra cui ? . un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) .contra.răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”) 5.dintre. Răspunde la întrebările : cui ? . o interjecţie predicativă . spre cine (ce) ? . : Le-am dat amândorura premii. Substantive comune sau proprii . despre cine (ce) ? Complementul indirect se exprimă prin : 1. Ex.din. cu cine (ce) ? . Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ.cu. din cine (ce) ? .răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”) 2. precedat de prepoziţia “împotriva”. faţă de cine (ce) ? . (de aşeptat = verb la modul supin. nici caiete . 41 . precedat de prepoziţia “împotriva”. (din alb = adjectiv propriu-zis. : Luptăm împotriva nedreptăţilor. (ce n-a cumpărat ?) 2.despart prin virgulă. asupra cui ? . Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de.faţă de etc. (de acela = pronume demonstrativ de depărtare. pentru cine (ce) ? . COMPLEMENTUL INDIRECT Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . : Se gândeşte a te căuta.:S-au adresat colegilor.în.(împotriva nedreptăţilor = subst. acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale: pentru.

Complementul de agent poate fi exprimat prin : ♠ Substantiv comun sau propriu în cazul acuzativ precedat de prepoziţiile “de” sau “de către”. precedat de prepoziţia “de”.caz Ac. caz Ac. Ex.în cazul nostru verbul “spune”. (de către colegi = complement de agent exprimat prin subst.lui tata şi Mariei câte un cadou. ( de amândoi = complement de agent exprimat prin numeral colectiv. Ex.: A fost felicitat de amândoi .nr.iar subiectul complement direct. : Le-am dat mamei.comun.un verb la participiu sau supin cu valoare pasivă sau unele adjective derivate cu sufixul “bil”.comun.precede verbul “să dai”) Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat. : A fost lăudată de către colegi. Ex. Răspunde la întrebările : de cine (ce) ? . caz Ac..Ex.răspunde la întrebarea “de cine a fost felicitat ?”) ♠ Pronume în cazul acuzativ precedat de aceleaşi prepoziţii. este aşezat în imediata apropiere a termenului regent. : Băiatului să-i dai premiul întâi. succedându-i) Ex.1 : Elevul este chemat de profesor. Ex.I . : Spune dirigintelui cele întâmplate.pl.(dirigintelui = subst.nr.caz D. (cine cheamă elevul ?) În primul exemplu verbul “a chema” este la diateza pasivă. complementul de agent devine subiect. (de cine este chemat elevul ?) Ex. răspunde la întrebarea “de cine a fost făcută propunerea ?”) Complementul de agent stă de obicei după termenul regent. Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”. pers. COMPLEMENTUL DE AGENT Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb la diateza pasivă..”şi cu” nerepetate.2 : Profesorul cheamă elevul.subiectul “elevul” este cel asupra căruia se răsfrânge acţiunea făcută de profesor. 42 .răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”. precedat de prepoziţia “de”.comun. : Propunerea a fost făcută de mine.(băiatului = subst.A rată autorul (agentul) real al acţiunii suportate de subiectul gramatical. (de mine = complement de agent exprimat prin pronume personal.“de către”. iar fostul subiect “elevul” devine complement direct (pe cine cheamă ?).(cui le-am dat ?) 3.răspunde la întrebarea“cui spune ?”.răspunde la întrebarea“ de către cine a fost lăudată ?”) ♠Numerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu aceleaşi prepoziţii.sing.caz D..precedat de locuţiunea prep.”sau”.. la diateza reflexivă cu înţeles pasiv. Trecând verbul la diateza activă .. Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogative sau relative ori când se insistă asupra agentului acţiunii.”ori”.. Ex. de către cine (ce) ? Complementul de agent este socotit subiectul logic al propoziţiei. Trecând verbul “a chema” la diateza activă complementul de agent “de profesor” se transformă în subiectul “profesorul” (exemplul 2)..

genitiv cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : înaintea. 4.prieteni şi vecini . : Se adunase multă lume în jurul vostru .pers. de loc exprimat prin pronume interogativ nehotărât.caz Ac. Şi G.circumst.. hot.gen feminin. până unde ? . răspunde la întrebarea “unde nu creşte iarba ?”) ⇒ Pronume în cazurile acuzativ. mai rar ..în faţa.. dinaintea.III. Răspunde la întrebările : unde ? .. de loc exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.genitiv cu aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv precedat de prepoziţii ca şi la genitiv. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC Complementul circumstanţial de loc este partea secundară de propoziţie care determină un un verb( locuţiune verbală ) .comun.. Ex.precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv.precedat de prepoziţia 43 . gen feminin.. de loc exprimat prin subst..caz Ac.însoţit de articolul demonstrativ“cei”.către. (către cei trei = compl.pers.în jurul.complementul de agent nu se desparte prin virgulă de termenul regent. comun.plural. de-a latul etc. de loc exprimat prin subst. “a” .circumst. (pe cărarea = compl. (în oraş = compl.între.precedat de prepoziţia “către”. un adjectiv .de la.caz Ac.caz Ac.circumst. : Pe cărarea bătută nu creşte iarba. limitele spaţiale ( punctul de plecare sau de sosire . gen neutru.dintre. o interjecţie predicativă sau .după.spre. precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv.articulat cu art.sub.până.sing. dinspre. departe de.dincolo de.de sub. Ex.de-a lungul.la.circumst.circumst. : În oraş . de unde ? .precedat de locuţiunea prepoziţională “în jurul” răspunde la întrebarea “unde se adunase multă lume ?”) ⇒ Numerale cu valoare substantivală în cazurile Ac. : S-a aşezat lângă ea. înapoia. caz Ac. încotro ? Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin : ⇒ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : în..sing.precedat de prepoziţia lângă.nr.II.răspunde la întrebarea “unde se topise asfaltul ?”) Ex. nr. Arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire . caz Ac. lângă. dedesubtul.deasupra.sing. şi dativ (locativ) în expresii ce exprimă ideea de loc. răspunde la întrebarea“unde s-a aşezat ?”) Ex. : Către cine s-a îndreptat ? (către cine = compl. nr. nr.în mijlocul. aproape de. Ex.Ex.precedat de prepoziţia “în”.precedat de prepoziţia “pe”. căldura topise asfaltul.în spatele. de loc exprimat prin numeral cardinal propriu-zis.circumst. Ex.de lângă. Ex.până la.de pe sub.. : Laura a fost felicitată de colegi.) ⇒ Adjectiv pronominal posesiv în cazul Ac. (lângă ea = compl.înlocuieşte spaţiul spre care s-a îndreptat o anumită persoană. intervalul ) şi direcţia acţiunii .peste.printre.pe. : De cine a fost lăudat ? Indiferent de locul pe care îl ocupă. (în jurul vostru = compl. : De tine a fost adusă scrisoarea ? Ex. de loc exprimat prin pronume personal. Când sunt coordonate complementele de agent sunt despărţite între ele prin virgulă sau prin conjuncţii coordonatoare.dinapoia. : Se îndrepta către cei trei.

spre. Ex. de loc exprimat prin adverb de loc.caz Ac. ( pe la secerat = compl.de peste. de când ? . răspunde la întrebarea “când a plecat ?”) ◊ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale în.pe la. Răspunde la întrebările : când ?. de loc exprimat prin verb la modul supin) ATENŢIE ! . Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin : ◊ Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-zise.circumst.până. un adjectiv sau un adverb. : A plecat de la munte săptămâna trecută. Ex. : Am trecut pe la secerat .la.Nu trebuie să confundaţi complementul circumstanţial de loc cu unele atribute prepoziţionale !!! Ex. singular. : Pleacă de acolo .adjective pronominale nehotărâte sau numerale. (“unde se adună ?” – “în lac” este situat înaintea termenului regent “se adună”) Complementul circumstanţial de loc nu se desparte prin virgulă de termenul pe care îl determină.precedat de prepoziţia “de”.circumst.răspunde la întrebarea “care om ?”) Ex. în jur de.răspunde la întrebarea “unde se îndrepta ?”) ⇒ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de loc.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” răspunde la întrebarea “de unde a plecat ?”) OBSERVAŢII : Complementul circumstanţial de loc poate sta după termenul regent pe care îl determină sau înaintea lui.circumstanţial de timp 44 . până când ? . : Pătrunjel găseşti în grădină . de loc exprimat prin substantiv comun. : Omul de la munte este mai puternic. (luna trecută = compl. 5. : A plecat la Sovata luna trecută . (după profesor = compl. în vremea.articulat cu art.succedat de adjectivul propriu zis “trecută”. în urma. Se desparte prin virgule (este izolat) atunci când este aşezat între subiect şi predicat. în vreme de.gen feminin.înspre.răspunde la întrebarea “de unde să plece ?”) ⇒ Verbe la modul supin (mai rar) Ex. (de acolo = compl. comun. : A intrat în clasă după profesor. Ex.în timpul.gen masculin.de-a lungul. : În lac se adună multe broaşte.singular.caz Ac.în cursul. (“unde găseşti ?” – “în grădină” este situat după termenul regent“găseşti”) Ex..în timp de.singular. cât timp ? .genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale înaintea. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . de timp exprimat prin substantiv comun.nr.cu.circumst. nr.circumst. după. “a”. hot.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” .. Arată timpul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire. nr.asupra.gen masculin. Se desparte prin virgulă când este o înşiruire de complemente circumstanţiale de loc..între. Ex.în mijlocul etc. o interjecţie predicativă .caz Ac.aproape de etc.(de la munte = atribut prepoziţional exprimat prin subst.“către”..de la.înainte de.(de la munte = compl.către.

de timp exprimat prin numeral colectiv.gen masculin.gen fem. Ex. Numerale a.precedate de prepoziţia “de”.circumst. Cu valoare adverbială Ex. de timp exprimat prin adjectiv propriu-zis.caz Ac. (a dat seama = locuţiune verbală.. Ex.precedat de prepoziţia “înaintea”.răspunde la întrebarea “când vom pleca acasă ?”) ◊ Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale în regim de genitiv. (triplu = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral cantitativ cu valoare adverbială.nr. Ex. circumst.. între verbul copulativ şi nume predicativ sau între părţile componente ale unei locuţiuni verbale. de timp exprimat adverb de timp.precedat de prepoziţia “de”.circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.caz Ac.ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul. (mergând = compl.în funcţie de intenţia vorbitorului de a accentua asupra acţiunii sau asupra momentului săvârşirii ei. : Şi-a valoare prepoziţională “decât”.persoana I.circumstanţial de timp exprimat prin pronume nehotărât.răspunde la întrebarea“cum era mai mult mort ?”) 1. Ex..la modurile gerunziu şi participiu.nr. : Am sosit la şcoala înaintea amândorura.circumst. : Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.caz Ac.precedat de prepoziţia “după”. răspunde la întrebarea “când a intrat în clasă ?”) ◊ Pronume în cazurile acuzativ. de timp exprimat prin verb la modul gerunziu.genitiv cu locuţiuni prepoziţionale (ca la substantiv) şi dativ cu prepoziţii (ca la substantiv) sau fără dat atunci seama de urmări. : Îl cunosc de tânăr.între 45 . circumst. : A sosit la gară înaintea noastră .răspunde la întrebarea “de câte ori mam trezit ?”) ◊ Verbe la modul infinitiv cu prepoziţia “până” sau locuţiunea prepoziţională “înainte de”.caz Ac. răspunde la întrebarea “când m-am întâlnit cu el ?”) ◊ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp. : De două ori m-am trezit azi noapte.adverbe comparative sau locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca la substantiv). ( mâine = compl.singular.răspunde la întrebarea “când am sosit ?”) ◊ Numerale adverbiale Ex. Ex.. (înaintea amândorura = compl.răspunde la întrebarea “cât a plătit ?”) b.răspunde la întrebarea“când au sosit la gară ?”) ◊ Adjective propriu-zise referitoare la vârstă. : Vom pleca acasă înaintea tuturor.plural.exprimat prin substantiv comun..genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele şi dativ posesiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv Ex. (de două ori = complement circumst. răspunde la întrebarea “de când îl cunosc ?”) ◊ Numerale cardinale. Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii.în cazul acuzativ. de timp exprimat prin numeral adverbial (de repetiţie) .precedat de prepoziţia “înaintea”.. (înaintea noastră = compl. Poate fi aşezat între subiect şi predicat .. Ex.caz D. (de tânăr = compl. : Ei vor sosi mâine. : A plătit triplu.(înaintea tuturor=compl.răspunde la întrebarea “când vor sosi ?”) Complementul circumstanţial de timp poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia.precedat de prepoziţia “înaintea”.

Ex.. “a”.caz Ac. exprimat prin substantiv comun. conformitatea cu ceva ori evaluarea cantitativă a unei acţiuni sau a unei însuşiri.potrivit.caz Ac. : Miroase a busuioc.componentele ei s-a intercalat complementul circumstanţial de timp “atunci” exprimat prin adverb de timp) 6. după. în ce chip ? .articulat cu art. Ex.gen masculin.cât şi .caz G. potrivit cu. în ce mod ? . (cât casa = complement circumstanţial de mod comparativ ..nr. răspunde la întrebarea “cât de lung este ?”) Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin : 2. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală ) la un mod personal sau nepersonal .plural. Substantive în cazurile : Acuzativ fără prepoziţie. pe la.(a busuioc = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.în lumina. Complement circumstanţial de mod de măsură.nr. (de doi metri = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin numeral cardinal însoţit de substantiv comun. “i” precedat de prepoziţia “conform”. Ex. un adjectiv sau un adverb . Răspunde la întrebările : cum ? . dintru.pe măsura etc.a.aidoma.precedat de prepoziţia “a”.caz Ac.caz D. hot. în. prin.în chip de.gen feminin.ulterior. singular. în ce fel ? .nr.în comparaţie cu. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de 46 .nr. (repede = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin de mod .gen masculin. Genitiv însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : împotriva. Dativ precedat de prepoziţiile : contrar.în baza.posterior. : A procedat conform înţelegerii.la fel ca ş. cât de ? Complementul circumstanţial de mod este de trei feluri : a.singular.asemenea. : Cearceaful este lung de doi metri. singular. din.. : Este înalt cît casa . fără. o interjecţie predicativă . în raport cu (de).) Ex. Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se prezintă o însuşire. între..nr.conform. cu.gen masculin.anterior. (conform înţelegerii = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun. în comformitate cu.gen feminin.răspunde la întrebarea “cum a procedat ?”) 3.cât.cu valoare adverbială sau însoţite de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : a.precedat de prepoziţia “împotriva”.răspunde la întrebarea “cum miroase ?” a.ca şi. cât ? .în temeiul.decât. Complement circumstanţial de mod comparativ. Complement circumstanţial de mod propriu-zis. hot. : Înoată împotriva curentului. răspunde la întrebarea “cum intră ?”) b. ori adverbele de comparaţie cu valoare de prepoziţie : ca.precedat de adverbul cu valoare prepoziţională “cât”.răspunde la întrebarea “cât de înalt era ?”) c. răspunde la întrebarea “cum înoată ?”) b. : Intră repede în clasă.superior.articulat cu art. în funcţie de.singular.precedat de prepoziţia “de”.sau fără prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele : inferior.. Ex. Ex. (împotriva curentului = complement circumstanţial de mod propriu zis exprimat prin substantiv comun.

răspunde la întrebarea “decât cine este mai mare ?”) b. : A acţionat în funcţie de amândoi. ♦ Complementul circumstanţial de mod poate fi intercalat între subiect şi predicat. : Era mai mult mort decât viu . singular. : Am procedat asemenea lui.răspunde la întrebarea “cum am procedat ?”) 7. Numerale adverbiale Ex. Ex.caz D.caz Ac.. : Vorbeşte repede. : Soarele urcase de două suliţe pe cer. : Copilul mergea boca-boca ! (boca-boca = complement circumstanţial de mod exprimat prin interjecţie .precedat de locuţiunea prepoziţională“în funcţie de”. : Deşi curentul era puternic. Ex.precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie . Ex. : Este de două ori mai lung. Adverbe sau locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepoziţie.răspunde la întrebarea “de câte ori este mai lung ?”) 6. (asemenea lui = complement circumstanţial de mod exprimat prin pronume personal.precedat de advervul comparativ “decât” .răspunde la întrebarea “în ce mod rămase uimită ?”) 8. Ex. (ca lovită = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb la participiu cu valoare adjectivală.răspunde la întrebarea “cât urcase ?”) 4.precedat de numeralul cardinal două” şi “prepoziţia “de”.. Interjecţie Ex.caz Ac. răspunde la întrebarea “cum vorbeşte ?”) 9. Ex. singular. : Este mai mare decât dumneata. răspunde la întrebarea “cum mergea copilul ?”) TOPICA ♦ Complementul circumstanţial de mod stă de obicei după termenul regent. (împotriva lui = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin pronume personal.nr.precedat de prepoziţia “asemenea”.plural.de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative..numerale.între 47 .nr. Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca şi la substantiv)..precedat de prepoziţia “împotriva”.când se insistă asupra lui. Pronume în cazurile : a.ei înotau împotriva lui.răspunde la întrebarea “cum a acţionat ?”) 5.la.răspunde la întrebarea “în ce mod înotau ?”) c.dar poate sta şi înaintea acestuia.persoana a III-a.gen masculin.gerunziu sau participiu (cu valoare adjectivală precedat de adverb comparativ) Ex.Verbe la modurile infinitiv (precedat de prepoziţia “fără” sau de adverb comparativ). Ex.caz G.caz Ac. Adjective în cazul acuzativ.(de două suliţe = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin substantiv comun. Dativ precedat de prepoziţii (aceleaşi ca la substantiv) sau fără prepoziţii. (repede = complement circumstanţial de mod exprimat prin adverb de mod.nr. (decât dumneata = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin pronume de politeţe.singular. Ex.precedat de adverbul comparativ “ca”. : Rămase uimită ca lovită de trăznet. (decât viu = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin adjectiv precedat de adverbul cu prepoziţii..cu până.gen feminin. (în funcţie de amândoi = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral colectiv cu valoare substantivală. (de două ori = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin numeral cardinal adverbial. Acuzativ precedat de prepoziţii.persoana a IIIa.nr.însoţite de prepoziţiile : de.persoana a II-a.

(pentru el = complement circumstanţial de cauză exprimat prin pronume personal.caz Ac. Ex. prea. mai . a unei stări sau a unei însuşiri.precedat de locuţiunile prepoziţionale din cauza .nr. (pentru cei doi = complement circumstanţial de cauză exprimat prin numeral cardinal. singular.caz Ac. astfel ( de ) are topică fixă şi stă înaintea termenului regent. pentru . : Nu mai putea de flămândă. Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin : ♦ Substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de . adverb sau interjecţie.precedat de prepoziţia “de”. Ex. : A îngheţat de frig .verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale. Arată cauza unei acţiuni .. ( din cauza autobusului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.nr. (din cauza voastră = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.caz D. (datorită poleiului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun. (de flămândă = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv propriu-zis.răspunde la întrebarea “din ce cauză a întârziat ?”) Ex.caz G. : S-au certat pentru cei doi (pentru al doilea. din motiv de .caz Ac. cu regim de genitiv. 7. în etc. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanţial de cauză este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală). Ex. dintre .prin adverbele cam. : A întârziat din cauza voastră.gerunziu şi 48 .precedat de prepoziţia “pentru”. : M-a certat pentru el .răspunde la întrebarea “din ce cauză a îngheţat ?”) Ex. din pricina .precedat de prepoziţia “datorită”. ( de frig = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.răspunde la întrebarea “din ce cauză s-au certat ?”) ♦ Verbe la modurile infinitiv perfect precedat de prepoziţiile pentru .nr.gen neutru.nr. nr.răspunde la întrebarea “din cauza cui a întârziat ?”) ♦ Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ..precedat de prepoziţia “de”. ♦ Când este exprimat prin pronume sau adverbe interogative şi relative. din ce cauză ?. plural.pentru amândoi). genitiv cu locuţiunile prepoziţionale din cauza . Ex.singular. la .. pe . Răspunde la întrebările : din ce pricină ? .tot .cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. răspunde la întrebarea “din ce cauză a alunecat ?”) ♦ Adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ precedat de prepoziţia “de”. din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită ..gen masculin. sau de locuţiunile prepoziţionale din cauză de . : A întârziat din cauza autobusului . Ex..persoana a II-a.precedat de articolul demonstrativ “cei” şi de prepoziţia “pentru”. un adjectiv .caz Ac.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”.genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale amintite la substantiv.aşa ( de ).răspunde la întrebarea “din ce cauză m-a certat ?”) ♦ Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ. : Maşina a alunecat datorită poleiului .persoana a III-a. de .gen neutru. atât ( de ).singular.genitiv şi dativ.precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”.singular.răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Pronume în cazurile acuzativ..

răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Adverbe cu prepoziţia “de” şi locuţiuni prepoziţionale. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă.precedate de prepoziţiile pentru . : Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit. n-a mai intrat în clasă. În situaţia complementelor circumstanţiale de cauză coordonate se aplică aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale. spre . : Nu mai putea de obosită .reluat prin corelativul “de asta” . întru . la . Complementul circumstanţial de cauză stă de obicei după termenul regent. 2. de asta n-a venit. Ex.precedat de prepoziţia “pentru”. Substantive în cazul acuzativ. răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) Ex. : De teamă . dar poate sta şi înaintea acestuia. după . Despărţirea lui prin virgulă este obligatorie dacă este antepus (aşezat în faţa) termenului regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacă este exprimat printr-un verb la gerunziu.când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ. (de aceea = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adverb.participiu precedat de prepoziţia de. : Cântând puternic. Arată scopul unei acţiuni. (pentru a nu fi reuşit = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul infinitiv perfect.precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea “din ce cauză a răguşit ?”) Ex. (cântând = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. 3. 2. că a fost bolnav. (de teamă = complement circumstanţial de cauză. Ex. a răguşit. : Întârziind .prin locuţiune adverbială sau printr-un gerunziu urmat de determinanţi. : De aceea n-a venit. PUNCTUAŢIA 1. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? . în ce scop ? . Ex.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) TOPICA 1.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a intrat în clasă ?”) 7.precedat de prepoziţia “de”. în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile 49 . Stă înaintea termenului regent. (întârziind = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. (de obosită = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul participiu. Aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale se aplică şi când complementul circumstanţial de cauză este aşezat între subiect şi predicat.răspunde la întrebarea “din ce cauză era nemulţumit ?”) Ex. Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin : 1.

prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia . Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”, dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !) Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele. Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?” - ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! ) 3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului = complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G., răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin. Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”) Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”) 5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea. Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”) TOPICA 1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent. 2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii. Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul

50

insistă asupra scopului acţiunii.) PUNCTUAŢIA 1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule. 2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ. 3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ. 4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.

III. 2. 2. SINTAXA FRAZEI
Fraza este o îmbinare de două sau mai multem propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
Felul propoziţiilor din frază : Propoziţii principale – au înţeles de sine stătător, nu depind de înţelesul altei propoziţii din frază,dar pot impune prezenţa unei subordonate, atunci când sunt insuficiente (incomplete) ca înţeles. Ex. : Elevul învaţă , 1/scrie 2/ şi desenează. 3/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 = PP Între P1 şi P2 există elementul de coordonare “,”. Între P2 şi P3 elementul de coordonare este conjuncţia “şi”. A. Propoziţii secundare (subordonate) – nu au înţeles de sine stătător şi depind de înţelesul altei proproziţii din frază. Ele se află cu ajutorul unei întrebări (afară de întrebarea “ce face ?”) adresate unui cuvânt din altă propoziţie. Două propoziţii secundare (subordonate) sunt de acelaşi fel, atunci când : - depind de aceeaşi propoziţie - răspund la aceeaşi întrebare - au acelaşi termen regent (cuvânt determinat) Ex. : I-am spus 1/ să înveţe 2/ şi să scrie 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( “ce i-am spus ?” – “să înveţe”) P3=CD (“ce I-am spus ?” – “să scrie” , cele două propoziţii secundare sunt de acelaşi fel ,deoarece răspund la aceeaşi întrebare , depind de aceeaşi propoziţie şi au acelaşi termen regent.) ♦ DIN FRAZĂ NU POATE LIPSI PROPOZIŢIA PRINCIPALĂ ! ♦ Fraza poate fi alcătuită numai din propoziţii principale sau din propoziţii principale şi secundare. Raporturile ( relaţiile ) sintactice din frază sunt legăturile ce se stabilesc între propoziţiile unei fraze. 1. RAPORTUL DE COORDONARE a. Se stabileşte între : • Două propoziţii de acelaşi fel. Ex.:Citeşte 1 / şi scrie .2 / P1=PP; P2=PP (propoziţii principale coordonate cu ajutorul conjuncţiei “şi”) Ex. : Vino 1/ să asculţi .2/ şi să-ţi spui părerea.3/ P1 = PP ; P2 = CS ; P3 = CS (“cu ce scop să vii ?” – două propoziţii subordonate circumstanţiale de scop coordonate prin conjuncţia “şi”) • Două propoziţii subordonate diferite. Ex. : Călătoreşte 1/ când doreşte 2/ şi unde vrea. 3/ P1 = PP ; P2 = CT (“când

51

călătoreşte ?”) P3 = CL (“unde călătoreşte ?”) ,(două propoziţii subordonate diferite coordonate prin conjuncţia “şi”) • O parte de propoziţie şi o propoziţie secundară (subordonată). Ex. : Elevul harnic 1/ şi care ascultă 2/ este apreciat.1/ P1 = PP; P2 = AT (“care elev ?”) , (conjuncţia “şi” face legătura între atributul adjectival “harnic” şi propoziţia subordonată atributivă “care ascultă”) b. Se realizează prin : • Joncţiune cu conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare : - copulative : şi , nici , iar , precum şi , nu numai că , dar şi , ci şi . Ex. : Doarme 1/ şi visează. 2/ P1 = PP ; P2 = PP adversative : însă , dar , ci , iar şi numai că . Ex. : Te-am sunat 1/, însă nu ai răspuns. 2/ P1 = PP ; P2 = PP - disjunctive : ori , sau , fie . Ex. : Pleci 1/ sau rămâi ? 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă optativă) - conclusive : deci , dar , aşadar , aşa că , prin urmare , de aceea . Ex. : Ai întârziat de la oră 1/ , deci nu mai intri în clasă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă consecutivă) • Juxtapunere (alăturare , parataxă) , prin virgulă sau punct şi virgulă. Ex. : Tace , 1/ ascultă , 2/ meditează ; 3/ vorbeşte foarte rar. 4/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 =PP ; P4 =PP c. În funcţie de elementele joncţionale (de legătură) şi de sensul lor , propoziţiile coordonate pot fi : ♣ Coordonate copulativ ( acţiunea lor se asociază). Ex. : Citeşte 1/ şi rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate adversativ ( acţiunea lor se opune). Ex. : Citeşte, 1/ dar nu rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate disjunctiv ( acţiunea lor se opune şi se elimină reciproc) Ex. : Citeşte 1/ ori rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate conclusiv (a doua propoziţie este concluzia celei dintâi). Ex. : Ai greşit , 1/ deci eşti vinovat. 2/ P1 = PP ; P2 = PP 2. RAPORTUL DE SUBORDONARE a. Se stabileşte între o regentă şi o subordonată. Regenta este propoziţia de care depinde subordonata. Ea este propoziţie principală sau secundară. Subordonata este propoziţia care depinde de regentă.Ea este întotdeauna propoziţie secundară. Ex.:I-am spus 1/ că am înapoiat cartea 2/ pe care o împrumutasem. 3/ P1=PP;P2=CD(“ce i-am spus ?”) P3=AT (“care carte ?”). P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P1(“spus”). P2 este regentă pentru P3 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P3 (“cartea”). O regentă poate să aibă : - o subordonată. Ex. : Face 1/ ce vrea. 2/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce face ?) P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea pentru stabilirea felului subordonatei se adresează unui cuvânt (face) din P1. - două sau mai multe subordonate : • coordonate între ele. Ex. : I-am spus 1/ că l-am căutat , 2/ dar nu l-am găsit. 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce i-am spus ?) ; P3 = CD

52

Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin 53 . Ex. : Să fii tânăr 1/ înseamnă 2/ să ai idealuri. oricât . câtă vreme . până ce . oriîncotro . măcar că . căci . oricât . oricare .( ce i-am spus ?) P1 este regentă pentru P2 şi P3 deoarece atât întrebarea adresată pentru aflarea felului subordonatei P2 cât şi cea adresată pentru aflarea felului subordonatei P3 sunt puse lui P1. P2 = CD ( “pe cine laudă ?”) . Amândouă subordonatele au ca regentă pe P1 ( vezi întrebările puse ). ori de câte ori . pentru ca să . prin virgulă . pentru că . deoarece . oriunde . să . 2. 1/ eu tot plec.adverbe nehotărâte compuse : oricum . orişicare etc. cât timp . : Când te-a întâlnit .pronume ( adjective pronominale ) relative : care . până să .2/ P1 = CZ (“din ce cauză ai parte ?”) . ce . de etc. precum . : Laudă 1/ pe oricine învaţă. cât . ♦ O propoziţie subordonată poate avea uneori două regente. ca şi când . 2/ P1 = PP . 3/ P1 = SB ( precede un verb impersonal ) . : Joacă fotbal 1/ deoarece îi place. întrucât . 3. 3/ P1 = PP . : Ai văzut 1/ şi mi-ai spus 2/ ce s-a întâmplat.adverbe relative : cum . cel ce . 3/ P1 = CT ( când ţi-a spus ?) . din moment ce . P2 = CZ ( “din ce cauză joacă fotbal ?”) . ca şi cum . încotro . alăturare ) . când . P2 = PP . 1/ ţi-a spus 2/ că te-a sunat. orice . : A procedat 1/ cum l-am învăţat. îndată ce . Ex. : Oriunde priveşti 1/ vezi locuri minunate. 2/ P1 = PP . • necoordonate între ele. P2 = CM ( “în ce mod a procedat ?”) . chiar acă . P3 = PR( ţine locul numelui predicativ pentru propoziţia principală. Ex. Se realizează prin : ♦ Joncţiune cu : .conjuncţii subordonatoare : că . din pricină că . unde . fără să . : Chiar dacă nu vine . după cum etc. Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare . Ex. Ex.Elementul de coordonare între cele două propoziţii subordonate este virgula şi conjuncţia adversativă “dar”. chiar de . ca să . din cauză că . P2 = PP ( formată numai dintr-un verb copulativ) .) CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ PĂRŢI ALE SINTAXEI 1. 2/ P1 = CL ( “ unde vezi locuri minunate ?”) P2 = PP ♦ Juxtapunere ( parataxă . b. parcă . după ce . încât . Ex.unele pronume ( adjective pronominale ) nehotărâte : oricine . P2 = PP . 2/ P1 = PP . P2 = PP ♦ TOPICĂ Subordonatele pot sta fie în faţa propoziţiei regente fie în urma acesteia. 2/ P1 = PP . Ex. Ex. Ex. P2 = PP . de vreme ce .locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : cu toate că . deşi . Nu ştie 1/ cine l-a strigat . : Ai carte 1/ ai parte. P3 = CD ( se pot pune întrebări ambelor propoziţii principale – “ce ai văzut ?” şi “ce mi-ai spus ?”) P1 şi P2 sunt propoziţii regente pentru P3. fiindcă . Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie. P3 = CD (ce ţi-a spus ?). cine . 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt plec ?”) . cât . P2 = CD ( “ce nu ştie ?”) . măcar să .

Ex. 54 . A. Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente. realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ). În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare . fiind diferite modalităţile de exprimare. 6. în frază . Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază : Nu poate 1/ să sosească. Ex. EXPANSIUNEA ŞI CONTRAGEREA 1. Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare . P2 = AT ( “care elev ?”) c. Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate . 2. Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului). C. primele pot fi transformate în propoziţii subordonate . Ex. iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare. Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune. Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte . Înlocuirea substantivului .conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ). (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază Elevul 1a/ care este silitor 2/ obţine note bune. Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie. 3. : Avionul circulă fără oprire. P2 = CD ( “ce nu poate ?”) b. ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva . : Elevul silitor obţine note bune. care ţine locul numelui predicativ ). Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind . 4. Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale : a. în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară . adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ). 2. 4. ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie . Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări . Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ. fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă. respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent . 5. care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa . (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. 3. : Nu poate sosi . ( “ce nu poate ?”) . 1b/ P1 = PP .“sosi” = complement direct. Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea . 2/ P1 = PP . CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE 1. funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă.

e recomandat . desigur . : Se spune 1/ că mâine va fi timp frumos.circumst. în acest exemplu “el” este subiect al propoziţiei subiective !) P2 = PP Verb reflexiv impersonal : se ştie . P2 = SB (cerută de verbul la diateza pasivă cu valoare impersonală “e recomandat”) Adverb şi locuţiune adverbială predicativă : poate . circumst. e dificil . P2 = CM ( “în ce mod gândeşte ?”) 4. 2/ P1 = PP . e permis . e sortit . e destinat etc. În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator. e greu . (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl. a durea . 2/ P1 = PP . a rămâne . s-a întâlnit cu Maria. : E recomandat 1/ să fierbem apa înainte de consumare. : El 1 / trebuie 2/ să-şi scrie testamentul. a fi . e rău . 2/ P1 = PP .2/ P1 = PP P2 = SB ( cerută de verbul reflexiv impersonal “se spune”) Expresie verbală impersonală : e bine . se pare .e hotărât. 2/ P1 = PP . a plăcea . P2 = CM (“în ce mod circulă ?”) d. se poate . Ex. Ex. 5. 2/ P1 = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P2 = PP Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia : Ducându-se la cinematograf . P2 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie”) Ex. : Cine este leneş 1/ aleargă mult. : Când se ducea la cinematograf . : Gândeşte ca un om. 2/ P1 = SB ( cine aleargă mult ?) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă este cerută de următoarele construcţii : Verb predicativ impersonal : a trebui . : E bine 1/ să-ţi pregăteşti singur lecţiile pentru a doua zi. se zvoneşte . Ex. e dat .2/ P1 = PP . “ducându-se”=compl. a veni . Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă.deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie. P2 = SB (cerută de expresia verbală impersonală “e bine”) Verb la diateza pasivă cu valoare impersonală : e ştiut . de mod Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza : Avionul circulă 1/ fără să oprească. se spune etc. 2/ P1 = SB ( cine să–şi cumpere ?) P2 = PP Ex. Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ).se aude . de timp (“când s-a întâlnit cu Maria ?”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ ( SB ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente. e lesne . a conveni . 55 . e firesc etc. de mod Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază : Gândeşte 1/ cum gândeşte un om. e necesar . bineînţeles . a ajunge . : Cine nu are bătrâni 1/ să–şi cumpere . se cade . se crede . Ex. Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere . Ex.1/ P1 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie” .1/ s-a întâlnit cu Maria.circumst. Ex. se cuvine . e interzis .e scris . se întâmplă . Ex. e uşor . pesemne . : Trebuie 1/ să vii la întâlnire . se bănuieşte .

) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ) Propoziţia subordonată predicativă este introdusă prin : • Conjuncţii subordonatoare : că . : Poate 1/ va veni mâine bunica. cum . orice . P2 =CT . cine . 2/ P1 = SB . a se chema . de . P3 = SB PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată subiectivă nu se desparte prin virgulă de regenta ei. cel ce . ca să . de . 2/ să-şi ia şi umbrela. ♦ Pronume relative : care . cât . : E uşor 1/ să scrieţi versuri. a se numi . : Nu i-a trecut prin cap . Ex.Dacă se insistă asupra conţinutului propoziţiei subordonate predicative .1/ când a plecat de acasă. • Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : ca şi cum . TOPICA Propoziţia subordonată subiectivă poate sta : . cine .2/ P1 = PP . Ex. • Pronume relative : care . . Ex. 56 . ceea ce . cât . după cum . a rămâne .fireşte . a deveni . a părea . cât(ă) .între subiectivă şi regenta ei pot fi intercalate şi alte tipuri de propoziţii. a se face . posibil . dacă . 2/ P1 = SB . se pune în faţa regentei. dacă . când . 2/ P1 = PP (formată din predicatul nominal incomplet “fii”) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “asemenea chipului”) Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi . Propoziţia subordonată subiectivă reluată printr-un pronume demonstrativ se desparte prin virgulă de regentă. cum . a se naşte .evident . Ex. ca şi când . Ex. : A ajuns 1/ ceea ce era de aşteptat. ♦ Pronume şi adjective pronominale nehotărâte : oricine . • Adverbe realtive : unde . : Cine vorbeşte mult 1/ ascultă puţin. TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . : Fii 1/ după cum te arată chipul. ca şi când . P2 = PP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) – îndeplineşte rolul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă. 2/ P1 = SB ( înlocuieşte subiectul propoziţiei regente. ce . ca să . a ieşi . ceea ce .2/ P1 = PP . Ex. P2 = SB ( cerută de adverbul predicativ “poate”) Verb sau locuţiune verbală personală care nu au subiect în propoziţia din care fac parte. P2 = SB . fără doar şi poate etc.2/ P1 = PP (formată din verbul copulativ “a ajuns” care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet. să . a însemna . P2 = PP .când . Ex.3/ P1 =PP . să . a ajunge . Ex. negreşit . : Cine mult munceşte 1/ nu păgubeşte. “cine ascultă puţin ?”) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă poate fi introdusă prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . ce .după regentă.Propoziţia subordonată predicativă stă de obicei după propoziţia regentă. fără îndoială . : Cine aleargă mult 1/ va ajunge campion.oricare .în faţa regentei. încotro . ♦ Adverbe relative : unde .

când . dacă . cum . al câtelea. : Am întâlnit omul 1/ care m-a ajutat. 1/ Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit. o regentă (formată dintr-un verb copulativ) şi o propoziţie subordonată predicativă. TOPICA Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei. : Dacă taci 1/ e 2/ ca şi cum i-ai aproba atitudinea. Ex. ceea ce . Ex. câte ? . după ele urmând o propoziţie subordonată subiectivă) Ex. cât . corect : Vulpea 1/ pe care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. ce fel de ? . : Cum am spus 1/ va rămâne. a ajunge sunt copulative . cum ? . P2 = AT (“care vulpe ?”) incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă.2/ P1 = PP . OBSERVAŢIE : Verbele a părea . 2/ P1 = PR (va rămâne = verb copulativ. alor) cui . ♣ Adverbe relative : unde . : Ziua aceasta pare 1/ să nu se mai termine. îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet ) P2 = PP . cât(ă) . ce .2 / P1 = PP .2/ P1 = PP (conţine un verb copulativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “nesfârşită”) ATENŢIE ! Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subordonată subiectivă . : Omul 1/. a rămâne . incomplet “e”) Răspunde la întrebările : care ? . P2 = AT (“care coleg ?”) Propoziţia subordonată atributivă se introduce prin : ♣ Conjuncţii subordonatoare : că . P2 = AT (“care om ?”) Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă. a câta . P3 = PR (cerută de existenţa în regentă a predicatului nominal PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) îndeplineşte în frază rolul de atribut al unui substantiv (înlocuitor al acestuia) din regentă.Propoziţia subordonată predicativă nu se desparte prin virgulă de regentă. care locuieşte peste drum . să . a fi . : El e colegul 1/ care m-a vizitat. Ex.1/ P1 = PP . 1/ P1 = PP . ♣ Pronume relative : care .3/ P1 = SB (cerută de verbul impersonal “e”) P2 = PP . de . P2 = AT 57 .Ex.ale. Ex. câţi ? . OBSERVAŢII : Pronumele relative sau adverbele relative care introduc propoziţia subordonată atributivă pot fi precedate de prepoziţie (locuţiune prepoziţională) ATENŢIE ! : În unele situaţii se foloseşte greşit pronumele relativ fără prepoziţie. a (al. cine .2/ P1 = PP (conţine un verb impersonal) P2 = SB (cerută de verbul impersonal “se pare”) Ex. Întrebările sunt adresate unui substantiv din propoziţia regentă. cât ? . dar pot fi şi impersonale (acţiunea nu este făcută de o persoană anume .2/ m-a vizitat. : Se pare 1/ că a fost cel mai bun elev din clasă. ca să .

să . cum . cine .) ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă ! Se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru. : Orice vede . : Capra 1/ care zburdă 2/ o mănâncă lupul.1/ P1 = PP . 2/ adică să picteze. Ex. dacă .2/ P1 = PP . P2 = AT ( “care mână ?”) P3 = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei.(“care om ?”) PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important. nu se desparte prin virgulă de aceasta.2/ P1 = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P2) . : Ştie 1/ că vei veni. 1/ P1 = PP . este folosit la munca câmpului. cât(ă) . : Ştie 1/ cum să lucreze la computer.2/ P1 = PP . P2 = AT ( “care capră ?”) Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă.1/ P1 = PP . : Învaţă şi pe ucenici 1/ceea ce ştia el foarte bine . ca să . Ex. : Calul 1/. P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . ce . ceea ce . cât . : Mâna 1/ care nu ştie 2/ să scrie 3/ dă vina pe condei. Ex. P2 = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume nehotărâte : orice . Ex. P2 = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P1) ♦ Adverbe relative : unde .) Răspunde la întrebările : pe cine ? .3/ P1 = PP . de . Ex. P3 = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia .2/ P1 = PP . Ex. oricine . Ex. P2 = AT (“care cal ?”) Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale.1/ îşi doreşte. P2 = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume relative : care . ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din propoziţia regentă. P2 = CD ( “ce învaţă ?”) . oricare . Ex. 58 . când . : Nu lăsa pe mâine 1/ ceea ce poţi face astăzi.Când se află după regentă . care este un animal domestic 2/. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă.

de cine ? .determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin: ♦ Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) .. îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect. se desparte de ea prin virgulă. : Ştiind 1/ cu ce se îndeletniceşte 2/ s-a întristat mult. cât(ă) . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc . adjectiv sau o interjecţie din regentă . oridincotro .Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”. în ce spaţiu ? . P2 = PP ♦ Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce . P2 = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . 59 . când . Ex. dincotro . în ce loc ? .Dacă se află în faţa regentei . : Se teme 1 / să călătorească cu avionul. Ex. : Oriîncotro privea . propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta. cât . ce . P2 = CL ( “ de unde se auzea ?”. ceea ce . : Adu-ţi aminte 1/ că eşti elev. 2/ P1 = PP . de la ce ? . cum . Ex.Dacă se află după regentă . la ce ? . Ex. P2 = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P1) Propoziţia completivă indirectă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . la cine ? . ca . să . Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă. cine . arătând locul în care se petrece acţiunea. P2 = CL ( “unde m-am deplasat ?”. P2 = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P1) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . .Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă. pentru ce ? . : Merge 1 / la cine este bine primit. dacă . cât(ă). : Relele se agaţă 1/ de cine nu învaţă. P2 = CD ( “ce ştiind ?”. .2/ P1 = PP . încotro . cine . cu cine ? . care . şi determină un verb din propoziţia regentă.Dacă este aşezată în faţa regentei . Ex. Răspunde la întrebările : pentru cine ? . : M-am deplasat 1/ unde locuiau buncii. adresate verbului din propoziţia regentă. : Se auzea mult zgomot 1/ dincotro nu te aşteptai . cu ce ? . P2 = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P1) ♦ Pronume relative : care . Ex. de . 2 / P1 = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P2) . ca să .2/ P1 = PP . Ex. : Leul nu se uită 1/ când îl latră un câine. P2 = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P1) OBSERVAŢIE .2/ P1 = PP . se desparte prin virgulă de aceasta.determină verbul “se auzea ?” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oriunde . 1 / vedea feţe cunoscute. 2/ P1 = PP . Răspunde la întrebările : unde ? .determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb .1/ P1 = PP . de ce ? .2/ P1 = PP .2/ P1 = PP . oriîncotro . Ex. de la cine ? . cui ?. Ex.

) . P2 = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui complement circumstanţial de timp . P2 =CT 60 . până să . îndată ce . Ex.Dacă se află după regentă . până când ? .Intercalată în regentă . este izolată prin virgulă de aceasta. imediat ce .1 / P1 = PP . circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta. P2 = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P1) OBSERVAŢIE Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” . Ex. . : Voi veni la tine 1 / de câte ori doreşti. : Va merge la şcoală 1 / când va împlini şapte ani. .2/ vezi numai verdeaţă. Ex.Se desparte prin virgulă de regentă . orişicând .Ex. . 2 / P1 = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P2) . : Erai prea tânăr 1 / când s-au petrecut aceste evenimente.1/ oriunde te-ai uita . P2 = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P1 – “până” = “până ce”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .Dacă este intercalată în regentă.2 / P1 = PP . : Când vine primăvara. înainte (ca) să . Ex. propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta. 1/ de acolo trăieşti. P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin : ♦ Adverbe relative : când .2/ P1 = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P2) . : Mama .Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci .Când se află după regentă .determină verbul “va merge” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oricând . cât . după ce . Ex. P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .1/ P1 = PP .Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei. (ori) de câte ori .1/ când merge la piaţă . P2 = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P1 – fiind intercalată în cadrul lui P1 se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie.) . P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce . Ex. : Nu zice hop 1 / până treci şanţul. circumstanţiala de loc se izolează prin virgule. : Atunci să mergi la teatru 1/. determină un verb din regentă . Ex.1 / se întorc în ţară păsările migratoare. până ce . cum . 2/ P1 = PP . 2 / P1 = PP . cât timp . de când ? . : De unde munceşti . “până să” apare numai prepoziţia. îndată) . . Ex. arătând Răspunde la întrebările : când ? . : Oricând doreşti . P2 = CT (“când va merge la şcoala ?” . circumstanţiala de timp se izolează prin virgule. dacă este în faţa ei. : Împrejur .2/ P1 = PP . în vreme ce . P2 = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P1 – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei. cât timp ? .2 / P1 = PP . 1 / primeşti ciocolată. 2/ P1 = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P2) . nu se desparte de aceasta prin virgulă. Ex. 2/ face multe cumpărături.Când în regentă se află un adverb corelativ . când vei avea poftă. de câte ori ?.

(„când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P1) Răspunde la întrebările : cum ? . Ex. în ce fel ? . este intercalată în P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă . 2 / P1 = PP . P2 = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P1) .după cât . corespunde complementului circumstanţial de cauză. decât . Ex. Ex.dacă este intercalată în regentă. : Întinde-te 1 / cât îţi este plapuma. P2 = CZ (“din ce 61 . care în cadrul propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod. iar aceasta conţine un corelativ. Ex. : Scrie 1 / precum îi dictează profesorul. 2 / P1 = PP . 1 / cum ţi-e voia .) P2 = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P1) OBSERVAŢIE Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi : . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb .propriu – zise . Ex. din ce pricină ? Ex. : Dansează aşa 1 / precum i se cântă.adjectiv sau un adverb. cât ? . Ex. : Cântă 1 / de parcă ar fi profesionist. 1 /P1 = PP . ca şi când. : Cum a fost educat .dacă nu exprimă ceva important.de parcă .determină verbul “nu poţi” din P1. 2 / P1 = PP .2 / P1 = PP . 2/ P1 = PP . : Fii bucuros 1/ căci ai reuşit la examen.ca şi cum. P2 = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P1) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să. 1 / aşa se poartă. 2 / P1 = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P1) . P2 = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P1) Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa . P2 = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?” . precum . 2/ P1 = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” . : În patul altuia . în ce mod ? . 1 / precum e calul. : Să cumperi şaua .) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii : . P2 = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”) . după cum . cât .comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune. 2 / nu poţi dormi. parcă .dacă e în faţa regentei . Ex. Răspunde la întrebările : din ce cauză ? . astfel). P2 = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin : ♦ Adverbe relative : cum .

unde (rar).) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că . arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă. din pricină că . Ex.) OBSERVAŢIE Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . : Cum ploua . de vreme ce .determină predicatul nominal “fii bucuros”. ca să . Ex.) OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . 2/ P1 = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P2 . : Cinsteşte-ţi părinţii . 2 / P1 = PP . Răspunde la întrebările : cu ce scop ? .Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă . deoarece .) Uneori . căci . întrucât . arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă . : Omul nu trăieşte 1/ să mănânce.) P2=PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 2 / P1 = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P2 . pentru că . în regentă apare corelativul “de aceea”. în ce scop ? Ex.arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii. 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P2 = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”. propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta. deoarece . Ex. arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei. 1 / pentru că a lucrat toată noaptea. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă. întrucât . fiindcă . 62 . de . Ex.) ♦ Adverbe relative : cum . P2 = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P1 . arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii.cauză să fii bucuros ?”. 1 / pentru că nu dormise toată noaptea. 1 / toţi îl ocolesc. din moment ce . arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă.de ce . : De aceea e obosit . : Cum numai minciuni spune . arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P2. dacă . P2 = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P1 . 1/ fiindcă ei te-au crescut. 2/ P1 = PP . : Era obosit . de . P2 = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P1 . 1 / n-am plecat de acasă. pentru că ) .2/ P1 = PP . Ex.

mâncarea poate fi rece. . : Du-te 1 / să te culci.) . în ce condiţie ? Ex. ca nu cumva . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop. care îi este regentă. arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă. . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”. să .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să . Ex. : Ca nu cumva să răceşti 1/ .) .) . Ex. Ex. 2 / P1 = PP . : Dacă vrei 1/. ia şi o haină groasă la tine. P2 = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit.) P2 = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P1 . care îi este regentă. 1 / ca să se afle în treabă . : În caz că toţi ar chiuli 1 / . : Să fie cald patul 1/. Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea . se izolează prin virgulă. Ex. toţi i-ar fi stăpâni.Dacă este intercalată în regentă . arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă. . P2 = PP ♦ Adverbul relativ când .Dacă este în faţa regentei .) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă. acţiunea ei neavând un timp bine definit. nimeni n-ar munci. pentru aceea .determină adverbul “poate”) . să reuşeşti la examen 2/. P2 = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P1 . 2/ P1 = PP (conţine mesajul important al frazei) . : De aceea vorbeşte . nu care cumva să . P2 = PP 63 . P2 = PP ♦ Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?” .Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop . : Învaţă la tinereţe 1/. de .determină verbul “n-ar munci” din P2 . P3 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : dacă .) P2 = PP.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? .Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă . 2/ P1 = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P2 . care îi este regentă. 2/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”. nu se desparte prin virgulă de ea. se desparte prin virgulă de propoziţia regentă. învaţă. ca să ştii la bătrâneţe. arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă. : Când ar fi numai un câine 1 / .determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P2) .Ex. Ex. Ex. se desparte prin virgulă de aceasta. P2 = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P1 .3/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P3 .

2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) .Dacă este intercalată în regentă . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS) determină un verb .Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei .Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă . Răspunde la întrebarea : care este urmarea faptului că ? Ex. atunci ajungi la sapă de lemn. : O scânteie e de ajuns. În orice situaţie . Ex. dar nu o împiedică. un adjectiv . oricât . Ex. un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă. oricum . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) .2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) . chiar de . : Cu toate că era orb . 2/ P1 = PP . Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ? Ex. măcar că . : Cu toate că era bolnav . P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă .În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”. tot . În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”. P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : deşi . P2 = PP ( conţine corelativul “tot”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 1/ tot nu era obosit. cu toate că . intercalată în regentă sau după regentă. P2 = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . Ex. chiar să . fie că . indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia. : Oricât de înalt ar fi copacul . 1 / frunzele tot cad pe pământ. P2 = PP ♦ Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că o scânteie e de ajuns ?”) 64 . Ex. 1/ s-a prezentat la şcoală. Ex. . se izolează prin virgule de aceasta. că .1/ găsise Brăila. Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”. măcar de . măcar să . : Deşi era cald 1/. chit că . să . oricât(ă) . 1/ ca să izbucnească focul. P2 = PP ♦ Adverbe relative sau nehotărâte : cât . ea se desparte prin virgulă de regentă. 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P2 = PP Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot . Ex. 2 / P1 = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) . care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. : Cu toate că muncise toată noaptea. : Orice ai spune . 2/ P1 = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) . exprimându-se o condiţie. de . totuşi . 1 / tot voi cumpăra mobila. : Dacă te iei după gura lumii 1/. ea tremura de frig. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV) indică o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă . dacă .

Ex. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit ?”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se poziţionează după regentă. 1/ P1 = PP . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit prea mult ?”) Uneori în regentă apar adverbele corelative : aşa . destul . Ex. : Minte. . atât de . încât să . 1/ că îngheaţă apele. : L-a lăudat 1/ de l-a pricopsit. prea . . că .În situaţia când este introdusă prin conjuncţia “de”. 1/ încât a obosit.Se desparte prin virgulă de aceasta. nu se desparte prin virgulă de regentă. aşa de . 2/ P1 = PP . 2/ P1 = PP . 1/ aşa încât îşi doreau un pic de odihnă. atâta . încât . : Au călătorit prea mult . P2 = CNS ( “care este urmarea faptului că l-a lăudat ?”) 65 .2/ P1 = PP ( conţine corelativul “atâta”) . Ex. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că minte ?”) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : aşa încât . atât . de .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . : Atâta a călătorit. Ex. pentru ca să .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->