Elegie de primvar

E primvar, sufl vnt subire i iarba rbufnete n netire Pe margine de drum i pe rzoare, Sfioase fire verzi zmbesc spre soare. N-a mai rmas nici urm de zpad Cci soarele, n aur, firea scald. Dar nu-i nici nerbdarea de-altdat Cnd ateptam s plece geru-odat Ca s privesc spre cer cu ndrzneal S-mi umplu ochii cu a lui sineal S-mi albstresc privirea i gndirea, S-mi fie drag-ntreag omenirea. Cci inima n doruri mi-e srac Iar firea mea-i de ghea i posac i tot ma des rostesc, cu apatie, Cuvntu-acesta trist: zdrnicie. Din vreme-n vreme simt cum cresc, din mine, Cu rdcini adnci, gnduri haine i remucri m bntuie n noapte Cnd vntu-bate n geam, cu stranii oapte, Cnd stelele, din bolta-ntunecat, mi fac cu ochiul, parc, toate-odat Cu raze ngheate i strine Care ptrund prin ochii goi n mine i-mi amintesc c de pmnt m leag O existen stearp i pribeag Cldit pe mormane de iluzii Cci am trecut prin lume precum surzii Fr s-aud cum crete, tainic, iarba Cnd tinereea mea-i zornia salba De zile mincinoase tinichele Ce m-mpingeau din rele ctre rele.

Pe cnd nemuritoare preau toate i nu tiam ce-nseamn nu se poate, Nici nu credeam c va veni sorocul Ca- n dezndejde s mi aflu locul. Azi, stiu ce pot ce-nseamn nu se poate ns-i trziu cci, prea-banala moarte, i trmbieaz tot mai des chemarea Se-nchid crri mi se-ngusteaz zarea. Dar, deocamdat, primvara, lesne, nc-mi mbrac pasul, pn la glezne; i mai urzesc visri, pe sub azururi, Cci vis e viaa i a fost de-a pururi...

E martie si parca nu e
E martie si parca nu e, Zapada se topeste-ncet, Pasul grabit al primaverii Te face ca sa scrii un vers, Si e frumos , uluitor, sa stai si sa privesti afar, S-admiri un fascinant decor, Ce se desfasoara iar ... Parca mai eri, alaltaieri... Mereu tot numar primaveri, Acum sa crezi si sa nu creziSe scurge anul sasezeci...

Un vis de primvar...

Ct mngiere n razele de soare, Ct frumusee se scurge dintr-o floare. Cnd cerul se dezbrac de norii mari i grei, Pmntul prinde via, din el cresc ghiocei. Pdurea nverzete i-a iernii valuri trec. Cu ciripit de psri, vestesc prin a lor cntec, Aceasta-i primvara cnd doar adie vntul, Din soare brae calde, ce nvluie pmntul. Pmntul se mbat din picturi de ploaie, Ghioceii albi, par desenai pe foaie. i soarele pe cer se-apropie de noi, Ne-aduce zile calde i mai puine ploi. Zioa-i mult mai mare, timp avem mai mult, Adormind sub soare, cum crete iarba-ascult. i m-a rpit visarea n basme i-n poveti, Te rog eu lun plin de vrei s m trezeti ! Cntece se-aud i par c se ngn, Am vzut deodat un chip frumos de zn. M-a privit n ochi i cu drag mi-a zis, Trezetete te rog, a fost un simplu vis !

... Zefir ...

E parca o poveste, noaptea asta lina Intr-un vers romantic, scrisa, de zefir .... Cu adierea lui, scrijelind lumina Pe-o nemuritoare fila de safir. Stelele maiastre se inoada-n voaluri Si in soapte cad, bucle, peste noi.. Soapte ce le stim de atatea veacuri Le-ascultam si astazi...inocenti si goi. Si s-au strans petale-n ghem de somn usor Cand alaturi frunze-si povestesc in pripa... Cum la piept te strang... tare imi e dor De o clipa scursa mai acum o clipa. Si in stropi de roua ce veni-vor maine Sa n-ascunzi de lume tot ce am trait Caci zefiru'n soapte, dincolo de mine Va purta povestea cum ca ne-am iubit.