Opreste de Marin Sorescu Opreste! A racnit sufletul, Opreste sa ma dau jos!

Sunt satul de-atatea corvezi, De-atatea determinari, obligatii si legi. Eu am fost facut sa fiu liber. - Nu pot sa ma opresc, I-a raspuns pamantul. (Pamantul din mine), Da-te jos din mers, Daca-ti da mana Si fa-o chiar acum, Cand eu o virez Spre scarba si tina. Da-te jos in cer, Prietene de-o viata, Te iau cand revin. Ora de Marin Sorescu Ora Cand lucrurile obosite de-atata sens . Adorm pe el, Ca sentinelele Cu barbia sprijinita In varful sulitei. Pereti, tavan, cer si univers, Nu va lasati totusi prea greu Pe mine, Si eu ma mai tin intr-un gand, Ba intr-un singur cuvant, Care-a si inceput sa nu mai fie La un capat. Suflete, bun la toate de Marin Sorescu O, suflete, bun la toate! La privit pe fereastra La intuneric, La mersul femeilor Si la apreciat distanta intre doua gaze. Poate ca abuzam de tine, Folosindu-te ca pe o perie, Ca pe un burete Ca pe o stea, Ca pe un telescop, Ca pe o carpa. Sapati la suflet, ca niste cartite La lumina aerului orbitor: Cu care gheare s-o fi sapand lumina Si cum sa faci in ea galerii? Ma gandesc uneori ca tu ne incurci, Ca ne esti prea devreme, suflete, O, suflete, bun la toate.