Login Cont nou Am uitat parola

Cauta in site

HOME ACTUALITATE REVISTA ARHIV TIMP LIBER ABONAMENTE TRAVEL VIDEO

Cum i-au spus finlandezii Nu! lui Stalin

Autor: Elena Ioana Secu | 13304 vizualizri

Trupe finlandeze n rzboiul de iarn

ZOOM CRONOLOGIE:
23 august 1939 semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german (Molotov Ribbentrop) 17 septembrie 1939 Armata Roie invadeaz teritoriile estice ale Poloniei 23 septembrie 1939 Estonia semneaz cu URSS un pact de asisten mutual i ajutor reciproc 5 octombrie 1939 Letonia semneaz cu URSS un pact de asisten mutual i ajutor reciproc 11 octombrie 1939 Lituania semneaz cu URSS un pact de asisten mutual i ajutor reciproc 16 -23 octombrie 1939 au loc negocieri ntre delegaiile finlandez i sovietic 26 noiembrie 1939 are loc incidentul de la Mainila 28 noiembrie 1939- Uniunea Sovietic denun tratatul semnat cu Finlanda n 1932 30 noiembrie 1939 declanarea Rzboiului sovieto-finlandez 7 decembrie 1939- 8 ianuarie 1940 Btlia de la Suomussalmi, n urma creia armata sovietic primete o puternic lovitur 1-7 ianuarie 1940 Btlia de la Raate, din Finlanda de Est, ncheiat cu o decisiv victorie finlandez 16 22 decembrie 1939; 1 -15 februarie 1940 - cele dou Btlii de la Summa, n urma crora sovieticii reuesc s treac de Linia Mannerheim i s obin victoria 13 martie 1940 este ncheiat Pacea sovieto-finlandez de la Moscova

Rzboiul sovieto-finlandez rmne i astzi una dintre multele lacune din istoria URSS. Fcea parte cucerirea Finlandei dintr-un plan secret al lui Stalin de refacere a Imperiului Rus sau evenimentele din 1939-1940 au fost rezultatul unei comunicri defectuoase ntre cele dou guverne? A sperat Stalin c aurul baltic l va feri de un atac al Germaniei asupra statului pe care l conducea? Un eec anunat pentru Moscova, o pagin de glorie pentru Helsinki Rzboiul de iarn a demonstrat c i lui Stalin i s-a putut spune Nu! Renaterea Imperiului
Nicicnd n istoria Rusiei spaiul, ca idee - for, nu a fost att de important ca n toamna a nului 1939, odat cu izbucnirea celui de -al Doilea Rzboi Mondial. Dorina liderului sovietic de a clca pe urmele naintailor si imperialiti nu era strin de cuvintele pline de nsemntate scrise de Gogol cu un veac n urm: Rusia! (...) Ce prevestete, oare, acest spaiu infinit? i tu, o Rusia, vei spulbera totul n calea ta, asemenea unei troici pe care nimeni nu o poate depi - drumul fumegnd, podurile ce murmur sub roile tale... (Nikolai V. Gogol, Suflete moarte, 1842). n planurile sovietice imperialismul prea s se confunde cu Realpolitik, avnd n vedere c spaiul trebuia s i aduc lui Stalin deopotriv securitate i prestigiu. n august 1939, Moscova dorea s i menin aparena unui actor internaional panic, direciile urmate n politica extern fiind pe deplin motivate de rzboiul extrem care se prefigura i de care aceasta dorea s se in departe: a) asigurarea securitii la frontierele vestice ale Uniunii Sovietice, prin crearea unui bru de securitate i b) aprarea URSS de o eventual ncercuire, fie capitalist (a democraiilor

occidentale), fie fascist (Stalin privind aliana cu Germania doar ca pe o soluie temporar care i permitea s trag de timp pentru a -i ntri frontul intern).

Cele dou obiective aveau s fie ndeplinite parial nc din momentul semnrii Pactului Molotov Ribbentrop, la 23 august 1939. Ascunzndu-se n spatele necesitii acute de securitate, Stalin putea privi cu ncredere ctre renaterea Imperiului, un nalt ideal pe care l va urmri p e tot parcursul domniei sale la Kremlin i care va nspimnta, pe bun dreptate, tabra occidental a Rzboiului Rece, n a doua jumtate a secolului XX. Prin Pactul de neagresiune sovieto -german, completat prin cele dou protocoale adiionale secrete, Uniunii Sovietice i se confirma supremaia n statele baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), n jumtatea estic a Poloniei i asupra Basarabiei. Folosindu-se de strategia securitii prin teritoriu[1], Stalin ctiga sigurana frontierelor vestice i, totodat, posibilitatea rentregirii infinitului spaiu, un laitmotiv nelipsit din operele clasicilor rui. Acordul consfinea linia frontierei de nord sovieto -german pe fluviile Narva, Vistula i San, prin tratatul din septembrie (*Tratatul de prietenie i delimitare a frontierei) Uniunii Sovietice oferindu-i-se mn liber n Lituania, n schimbul cedrii Germaniei hitleriste a regiunilor poloneze ale Varoviei i Lublinului.

Aurul baltic
Invadarea Poloniei de ctre Wermacht, la 1 septembrie 1939, urmat de intrarea trupelor sovietice n teritoriile estice poloneze dou sptmni mai trziu (17 septembrie), a reprezentat primul pas ctre ndeplinirea dezideratelor n materie de securitate a puterii sovietice. Victoria rapid asupra polonezilor a ncurajat conducerea de la Kremlin s se ndrepte spre coastele Balticii, ale crei ape au reprezentat pentru Rusia o adevrat comoar, pentru a -l cita pe arul Ivan al IV -lea, nc din secolul al XV-lea. Pentru Uniunea Sovietic, aa cum fusese i pentru Imperiul Rus pn la destrmarea sa, controlul asupra statelor baltice era una dintre necesitile vitale de securitate i aprare n faa unui posibil agresor, care ar fi putut folosi teritoriile rilor nvecinate pentru a lansa un atac asupra Moscovei. Mcinat de sentimentul instinctiv de insecuritate, analizat excelent de George Kennan, Moscova nu a ezitat s impun prin for guverne -prietene statului sovietic n Lituania, Letonia i Estonia. Temndu-se de o intervenie armat sovietic, Estonia, la 23 septembrie 1939, Letonia, la 5 octombrie 1939, i Lituania, la 11 octombrie 1939, au semnat mpreun cu Uniunea Sovietic tratate de asisten mutual, prietenie i ajutor reciproc, inclusiv militar. Acelai scenariu trebuia urmrit i n cazul Finlandei, a crei poziie geostrategic i -ar fi adus lui Stalin sigurana coastei sudice a Golfului Finic i o extindere a zonei controlate de flota sovietic n Marea Baltic. Cu puin timp nainte de nceperea negocierilor cu guvernul finlandez, un studiu al Comisiei navale sovietice de rzboi atrgea atenia Kremlinului asupra pericolului ca teritoriul Finlandei s devin o baz de atac mpotriva Uniunii Sovietice. Deloc surprinztor, avnd n vedere c Moscova urmrea nc de la venirea la putere a lui Hitler meninerea Germaniei departe de zona baltic, ofierii sovietici nu fceau referire doar la iminena unei ncercuiri capitaliste, ci i la posibilitatea unui atac coordonat de proasptul partener german, chiar de pe malul finic al Balticii. Planul pentr u o posibil intervenie a Armatei Roii pe teritoriul finlandez fusese conturat cu trei luni nainte de demararea discuiilor cu cabinetul lui Kajander! de B. Shaposhnikov, eful Statului Major sovietic, sub atenta supraveghere a lui Stalin.

Negocierile sovieto-finlandeze au nceput de-abia dup intrarea definitiv a Poloniei n sfera de influen sovietic (22 septembrie 1939), dei ambasadorul Finlandei la Moscova, Yrj -Koskinen i propusese vice-comisarului sovietic de la Externe, Vladimir Potiomk in, reluarea discuiilor ntre cele dou guverne nc de la 11 septembrie. Finlanda nu era n msur s duc un rzboi cu o mare putere, asemenea Uniunii Sovietice, considera liderul Kremlinului. Evenimentele din toamna-iarna anului 1939 aveau s i arate lui Stalin c puterea unui stat nu se msoar ntotdeauna doar n capacitatea militar i economic, ci i n cantitatea i calitatea sentimentului naional.

Buturuga mic, sprijinit de un nflcrat sentiment finlandez anti -sovietic, avea s rstoarne carul mare. De altfel, la sfritul rzboiului cu Finlanda, Stalin s -a convins c cea mai puternic arm mpotriva adversarului nu este fora militar (dei aceasta este, bineneles, decisiv), ci ctigarea suportului maselor, o tactic pe care o va folosi cu succes n timpul Marelui Rzboi pentru Aprarea Patriei.

Dialogul surzilor
Prima rund a negocierilor sovieto -finlandeze a fost un real eec, ambele tabere fiind convinse c nu este timpul concesiilor. n timp ce delegaia finlandez, condus d e Juho K. Paasikivi (ambasadorul Finlandei n Suedia) primise instruciuni clare de la Ministrul de Externe de la Helsinki, Eljas Erkko, s nu pun n discuie cedarea de teritorii n Istmul Karelian sau crearea de baze militare sovietice n Insulele Aland i Suursaari sau n Peninsula Hang, precum i refuzul categoric de a semna un tratat de asisten mutual cu Moscova, delegaia sovietic, aflat sub coordonarea maestrului de ceremonii Stalin, a insistat asupra necesitilor de securitate ale URSS. Aces tea nu puneau n pericol independena statului finlandez, susineau reprezentanii sovietici, Molotov i Potiomkin, ci, mai mult, respectau dorina Finlandei de a rmne neutr n prezentul rzboi. Cu alte cuvinte, Uniunea Sovietic nu urmrea o reluare a politicii ariste i nici crearea unui nou Ducat al Finlandei, asemenea celui instituit de Alexandru I n timpul Rzboaielor napoleoniene. Stalin cerea omologilor finlandezi acceptul asupra ncheierii unui pact asemenea celor semnate cu Estonia, Lituania i Letonia, cedarea Insulelor din Golful Finic i a unor teritorii din Istmul Karelian i din Peninsula Rbacii, necesare crerii unei zone defensive lrgite n jurul oraelor -port Leningrad i Murmansk. Liderul de la Kremlin i asigura astfel partenerul de discuii de bunele sale intenii: securitatea statului sovietic nsemna i securitatea Finlandei. n pofida faptului c o parte a conducerii de la Helsinki, reprezentat de generalul Mannerheim i ministrul Comerului, E. Tanner, considera c unele dintre cererile sovietice sunt ndreptite, delegaia finlandez nu a acceptat propunerile Moscovei nici n cea de-a doua etap a negocierilor (21 -23 octombrie). Stalin tia c o invazie a Armatei Roii i-ar fi adus oprobriul comunitii internaionale i poate implicarea n rzboi, un scenariu pentru care opinia public sovietic nu era nc pregtit. Liderul autoritar fcuse tot posibilul pentru a crea o imagine a URSS de campioan a pcii, imagine care o scutise pn acum de o inutil vrsare de snge. De aceea, la 23 octombrie Stalin mai fcea o ultim ncercare, propunnd delegaiei finlandeze s accepte concesionarea Peninsulei Hang i Rbacii, n schimbul cedrii districtelor kareliene din Repola i Porajrvi i a asigurrii c numrul trupelor Armate i Roii dispuse n bazele din Hang va fi redus . De pe un alt rm al Balticii, oficialii finlandezi erau ncreztori n forele proprii, mai ales c rapoartele primite de la serviciile de informaii nfiau o Armat Roie slab pregtit i cu moralul sczut, incapabil s rspund idealurilor expansioniste ale Comandantului Suprem, Stalin. Totodat, semnalele primite de la Berlin erau favorabile finlandezilor, Germania trimind nave n Golful finic. n acest timp, Kirill Meretskov, Comandantul forelor militare din Districtul Leningrad care urma s coordoneze viitorul atac asupra teritoriilor finlandeze punea la punct ultimele pregtiri pentru invazia sovietic. n viziunea lui Stalin, forele corelate ale Armatei Roii (terestre, aeriene, navale) trebuiau s anihileze rapid armata finlandez, guvernul de la Helsinki urmnd s accepte imediat cererile Moscovei i, odat cu acestea, controlul politic sovietic. Rzboiul sovieto -finlandez a nceput, astfel, avnd la baz un calcul greit: pe de o parte, Finlanda nu a crezut nicio clip c Uniunea Sovietic se va aventura ntr -un rzboi fr a fi pe deplin pregtit pentru acesta, iar, pe de alt parte, Stalin nu i-a imaginat niciun moment c armata i poporul finlandez sunt capabili de o asemenea rezisten n faa colosului sovietic.

Rzboiul de iarn: un eec anunat?

Orict de mult i-ar fi dorit s fac abuz de for n cazul Finlandei, Stalin nu i -a exteriorizat nici de aceast dat mnia, prefernd s dea rii pe care a condus -o iluzia victimizrii. Avnd n vedere c relaiile dintre cele dou state aflate ntr -un conflict latent erau nc sub auspiciile unui tratat de non-agresiune semnat n 1932, Armata Roie nu putea ataca Finlanda fr o denunare prealabil a pactului de ctre URSS. Soluia era, n acest caz, s i fabrice Finlandei o imagine a agresorului, care ar fi motivat n ochii opiniei publice ofensiva sovietic. n dup -amiaza zilei de 26 noiembrie, incidentul necesar punerii n aplicare a planului Kremlinului a avut loc lng Maini la, o localitate de grani din Istmul Karelian. Molotov l-a anunat pe reprezentantul Finlandei la Moscova, Yrj Koskinen, c forele finlandeze au atacat baza sovietic, un numr de soldai sovietici fiind ucii.

Comisarul sovietic cerea, astfel, ca trup ele finlandeze s fie retrase de la grani. La 28 octombrie Molotov a anunat c URSS denun tratatul cu Finlanda, avnd n vedere c aceasta, prin aciunile recente, punea n pericol sigurana Leningradului, i astfel, a ntregului teritoriu al Uniunii Sovietice. Dup nici 48 de ore, Districtul Militar Leningrad primea ordinul de atac, la orele 00:15, n dimineaa zilei de 30 noiembrie. Mergem n Finlanda nu drept combatani, susinea Meretzkov n comunicatul final adresat trupelor sale nainte de star tul ofensivei, mergem ca prieteni i ca eliberatori, s scpm poporul finlandez din ghearele capitalitilor i moierilor. Noi nu suntem mpotriva poporului finlandez, ci mpotriva guvernului Kajander-Erkko, care mpresoar poporul finlandez i provoac rzboiul cu Uniunea Sovietic[2].

Atunci cnd a decis s recupereze prin fora armelor ceea ce el considera c era un drept al statului pe care l conducea, Stalin s-a bazat pe numrul impresionant al soldailor Armatei Roii i pe superioritatea armamentului de care acetia dispuneau. A omis s ia n calcul rapoartele nefavorabile, ca acelea care fceau referire la slaba pregtire att a soldailor tineri, ct i a ofierilor nou pui n funcii dup reformarea Armatei, n 1937 -1938, n urma creia alturi de marealul Tuhacevskii au fost omori, arestai sau demii - n timpul represiunii comandate de Stalin aproape 40 000 de comandani de armat i pn la 3000 de comandani de nave. Lipsa de experien a ofierilor de comand i instituirea unui aprig control politic direcionat de la Kremlin aveau s fie decisive pentru sovietici n Rzboiul de iarn. Pe de alt parte, de aceast dat victima nu era tocmai un adversar uor de nvins, n ciuda inferioritii numerice (450 000 de soldai sovietici mpotriva a puin peste 250 000 de soldai finlandezi). Cel puin n prima etap a desfurrii ostilitilor, armata finlandez s -a bucurat de patru avantaje: a) condiiile meteorologice, defavorabile Armatei Roii care nu era pregtit s lupte asemene a finlandezilor n echipamente de zpad de camuflaj i pe schiuri; b) teatrul de lupt pdurile acoperite de zpad, lipsa drumurilor i a cilor ferate; c) susinerea necondiionat a ntregului popor finlandez i convingerea acestuia c lupt mpotriv a unui vechi i aprig duman; d) faptul c oficialii militari finlandezi nu au permis un posibil atac surpriz al sovieticilor, acetia recurgnd la o mobilizare rapid, nc din timpul negocierilor. Stalin considera c efortul militar trebuia dublat i de unul politic, care s contribuie la ctigarea suportului masei populare finlandeze, astfel nct a recurs la crearea unui guvern popular democratic , sub conducerea lui Otto Wille Kuusinen, la Terijoki (Zelenogorsk), o localitate de grani ocupat de sovietici. La nceputul lunii decembrie Molotov a semnat cu nou-nfiinata Republic Democrat Finlandez un pact de asisten mutual i prietenie, prin care Uniunea Sovietic primea un teritoriu din istmul Karelian nsumnd 4.000 km2, concesionarea penin sulei Hang i cedarea insulelelor din Golful Finlandei. n viziunea liderilor de la Kremlin toate acestea urmau s se ntmple n cel mai scurt timp odat cu acutizarea luptei de clas din Finlanda i capitularea armatei capitaliste, Republica Democrat Finlandez trebuia s adopte modelul sovietic i s acioneze la ordinele Moscovei.

Finlanda devine simbolul luptei anti-sovietice: cum i s-a spus Nu! lui Stalin
Pe cmpul de lupt i n casele finlandezilor lupta prea s fie deja ctigat de armata lui Mannerheim. Unul dintre factorii care i fcea pe finlandezi s fie ncreztori n succesul lor era complexul de fortificaii finlandez (221 de fortificaii, majoritatea amplasamente de artilerie), cunoscut sub numele de Linia Mannerheim. Acesta, de parte de a se ridica la standardele Liniei Maginot, acoperea aproximativ 100 kilometri de front, ntre Golful Finic i Lacul Ladoga, de -a lungul Istmului Karelian. Avnd n vedere c ncercrile iniiale repetate ale armatelor lui Kliment Voroilov de a trece peste Linia Mannerheim au cunoscut un eec umilitor, Stalin ncepuse, nc de la jumtatea lunii decembrie, s fie ngrijorat, chiar furios, i amintete Hruciov. n ianuarie 1940, Voroilov a fost nlocuit cu aponikov, Comandantul Statului Major al Armatei Roii i un om de ncredere al lui Stalin. ns, n pofida reorganizrii conducerii armatei, situaia de pe front nu prea s se mbunteasc pentru soldaii sovietici, care se confruntau cu o nou problem: slaba calitate a comunicaiilor. Trupele finlandeze, echipate n costume de camuflaj i beneficiind de un antrenament potrivit pentru o lupt pe schiuri, ntr -un teritoriu mpdurit, ctigaser deja simpatia opiniei publice internaionale. n iarna anului 1939, n Finlanda se aflau nu mai puin de 300 de jurnaliti strini care le vorbeau celor de acas de brava rezisten a tinerilor n alb. Implicarea activ n lupt a populaiei civile finlandeze mpotriva dumanului rus (sovietic), prin organizaiile de voluntari femei i copii care nu au ezitat s i susin pe cei aflai pe front prin orice mijloace, inclusiv prin tricotarea de pulovere i osete - a reprezentat un alt element care a dus la crearea unei imagini mitice a poporului finlandez. Mica naiune din Nordul Europei prea c vrea s dea o lecie tuturor celor ameninai de puterea Imperiului Rou. Oamenii din ntreaga lume aflau acum din pres cum i se poate spune nu lui Stalin. Dup Btlia de la Suomussalmi (ianuarie 1940), soldat cu distrugerea a dou divizii sovietice i cu izolarea a altor dou n zona Lacului Ladoga, la Kremlin

situaia devenea din ce n ce mai tensionat, iar sarcasmul lui Stalin nu putea fi dect semnul disperrii: Acolo zpada este adnc; trupele noastre trebuie s mrluiasc prin ea, povestea Stalin, acolo sunt multe uniti de ucrainieni. Acetia ntreab n ucrainean: Unde sunt aceti finlandezi? Deodat, din flanc vine o cascad de gloane. Oamenii notri sunt la pmnt. Finlandezii au ales o tactic de lupt deosebit n pdure: ei se car n pini [copaci], se camufleaz n spatele crengilor, se mbrac n haine albe sau costume de camuflaj, i devin, astfel, complet invizibili. Cnd oamenii notri se apropie, acetia i mpuc din copaci. Aceti trgtori sunt numii cuckoos. i, din nou, ucrainienii ntreab bineneles, n ucrainean- Unde sunt aceti cuckoos? Unde sunt aceti cuckoos?[3]

Experiena nfrngerii cheia succesului URSS din Al Doilea Rzboi Mondial

Sovieticii preau s nvee repede din propriile greeli, astf el nct n februarie s-a hotrt iniierea unei ofensive puternice n Istmul Karelian, sub coordonarea marealului S. K. Timoenko. Era n joc sigurana statului sovietic, nsi existena sa, mai ales c Hitler prea s aib cel mai mult de ctigat de pe urma unei nfrngeri a Armatei Roii. Cum ar fi putut face fa Uniunea Sovietic unui atac al Wermacht-ului dac nu putea nvinge o armat de dimensiunile celei finlandeze? Douzeci i trei de divizii, echipate cu o artilerie i tancuri moderne ameninau acum cele nou divizii finlandeze din Istmul Karelian. Dup trei zile, n sfrit, sovieticii reueau s treac de Linia Mannerheim. Armata finlandez, slbit i lipsit de resursele financiare necesare continurii luptei a trebuit s accepte victoria trupelor sovietice. Avnd n vedere c ajutorul englez i francez promis era condiionat de o posibil implicare a Finlandei n rzboiul cu Hitler, guvernul lui Risto Ryti a fost nevoit s ncheie o pace defavorabil statului su, ns fr a -i preda independena i instituiile democratice. La primele ore ale zilei de 13 martie, Ryti semna tratatul de la Moscova, prin care Finlanda se obliga s cedeze Uniunii Sovietice peninsula Hang (prin concesionare pentru treizeci de ani), aproape tot teritoriul Istmului Karelian (inclusiv oraul Vborg aproape o zecime din capacitatea sa teritorial i industrial), partea finlandez a peninsulei Rbacii, insulele din Golful Finic (Suursaari, Tytrsaari, Lavansaari i Seiskari), precum i un teritoriu din regiunea Salla. Uniunea Sovietic i restituia Finlandei oraul Petsamo. Stalin pierduse pentru moment iluzia vechiului Imperiului i respectul comunitii internaionale, dar ctigase, prin acel nu categoric al demnitii, rostit din inima Finlandei, o lecie extrem de valoroas experiena nfrngerii, cea care va fi decisiv n momentul atacului german surpriz din 22 iunie.

Note /Partide-politice-in-perioada-interbelicaartide politice in perioada interbelica

In perioada interbelica regimul politic a fost cel al democratiei parlamen-tare, avand ca baza baza juridica Constitutia din 1923. In plan politic se impun partide politice PNL si PNT, dar apar si organizatii extremiste (Legiunea Arahan-ghelului Mihail si Partidul Comunist), precum si partide ale minoritatilor nationale. Partidul National Liberal a fost, in perioada interbelica, cel mai puternic partid. Acesta a guvernat in perioadele 1922-1928 si 1933-1937. Dintre conducatorii acestuia s-au remarcat Ion.I.C.Bratianu si Vintila Bratianu. Printre cele mai importante masuri legislative se numara Constitutia din 1923 si legile pentru unificarea statului din 1925. Acesta a promovat ideologia neoliberalista, care sustinea: - in plan social: intarirea pozitiilor burgheziei si respectarea echilibrului; - in plan economic: doctrina prin noi insine aceasta insemnand, adica dezvoltarea economica a tarii pe baza capitalului romanesc si reducerea investitiilor straine; considera industria ca principala cale de progres economic; PNL a conturat sistemul financiar-bancar al tarii; - in plan politic: dezvoltarea democratiei parlamentare. Ideologia taranista promova urmatoarele idei: - in plan social: sustinea primatul taranimii; - in plan economic: doctrina portilor deschise fata de capitalul strain; agricultura ocupa locul principal in dezvoltarea statului;

- in plan politic: taranistii au propus constituirea statului national taranesc, au sustinut ideea luptei de clasa, dar apoi au abandonat-o si au sustinut democratia parlamentara. Aceasta ideologie a fost sustinuta de Partidul Taranesc, creat in 1918. Aces-ta s-a unit cu Partidul National Roman din Transilvania si a format Partidul National Taranesc, avand ca lideri principali pe Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Desi PNT a avut o baza sociala mult mai larga comparativ cu PNL, a guvernat doar in 1928-1931 si 1932-1933. O alta ideologie a fost extremismul de stanga - comunismul. El promova: - instaurarea dictaturii proletariatului (concept care desemneaz puterea de stat a clasei muncitoare, instaurat prin revoluia socialist, exercitat cu sprijinul maselor muncitoare neproletare de la orae i sate, i care se poate concretiza sub forma de aliana intre clasa muncitoare i rnime); - nationalizarea mijloacelor de productie; - desfiintarea proprietatii private. Partidul Comunist a fost fondat in 1921 si a aderat la Internationala a III-a Comunista. Orientarea antinationala a dus la scoaterea partidului in afara legii in anul 1924. Intre 1924-1944 acesta a activat ilegal cu circa o mie de membri, fiind instrumentul Uniunii Sovietice, care urmarea dezmembrarea teritoriului roman si transformarea acestuia in republica socialista. Legiunea Arahanghelului Mihail, infiintata in 1927 de catre Corneliu Zelea Codreanu, devenita in 1930 Garda de Fier, a fost o miscare fascista, de extrema dreapta, care promova: - antisemitismul (antievrei), anticomunismul si misticismul; - teoria purificarii prin moarte, promovand ura si intoleranta; - condamna democratia parlamentara; - violenta si recurgerea la asasinatul politic (Ion.G.Duca, Nicolae Iorga etc).

.2. Sistemul de aliane 11.2.1. Convenia de alian defensiv ntre Romnia i Polonia
(3 martie 1921 )

Ferm hotri de a salvargda pacea ctigat cu preul attor sacrificii, Majestatea Sa regele Romniei i eful de stat al Republicii Poloniei s -au neles spre a ncheia o Conveniune de alian defensiv.

n acest scop, ei au numit drept plenipoteniari ai lor: [...] care, dup ce i-au comunicat deplinele lor puteri, gsite n bun i cuvenit form, s -au neles asupra articolelor urmtoare: Art. 1. Romnia i Polonia se angajeaz s se ajute reciproc n cazul cnd una din ele ar fi atacat, fr provocaiune din parte-i, la frontierele sale orientale actuale. Prin urmare, n cazul cnd unul din cele dou state ar fi atacat, fr provocare din parte -i, cellalt se va considera n stare de rzboi i-i va da un concurs narmat. Art. 2. n scopul de a coordona sforrile lor pacifice, cele dou guverne se angajeaz s se consulte asupra chestiunilor de politic extern, care privesc raporturile lor fa de vecinul de la est. Art. 3. O conveniune militar va fixa chipul n care cele dou ri i vor da concursul, cnd va fi nevoie.

<< 111. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. 11. CU 11 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1.1.1 1.2 1.3 1.4 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8 2.9 2.1 PRI .2.1 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3 1.4 1.4 1.4 1.4 1.4 > 0 NS 1 .1 .2 .3 .4 .5 .6 .7 .1 .2 .3 .4 .5 > Aceast conveniune va fi supus acelorai condiiuni ca i conveniunea de fa n ce privete durata i denunarea ei eventual. Art. 4. Dac conform sforrilor lor pacifice cele dou state s -ar gsi n stare de rzboi defensiv, conform articolului 1, ele se angajeaz s nu trateze i s nu ncheie nici armistiiul, nici pacea, una fr alta. Art. 5. Durata conveniunii de fa este de 5 ani, cu ncepere de la ziua semnrii, dar fiecare din cele 2 guverne e liber s o denune dup 2 ani, aviznd Partea cealalt cu 6 luni nainte. Art. 6. Nici una din naltele Pri Contractante nu va putea s ncheie vreo alian cu a treia Putere, fr s se consulte n prealabil cu cealalt. Sunt dispensate de aceast condiiune alianele n vederea meninerii tratatelor deja semnate n comun de Romnia i de Polonia. Asemenea aliane vor trebui totui s fie comunicate. Guvernul polon declar c cunoate acordurile Romniei cu alte state pentru meninerea tratatelor de la Trianon i de la Neuilly, acorduri care vor putea fi transformate n tratatele de alian. Guvernul romn declar c cunoate acordurile Poloniei cu Republica Francez. Art. 7. Conveniunea de fa va fi comunicat Societii Naiunilor, conform tratatului de la Versailles. Art. 8. Prezenta Conveniune va fi ratificat i ratificrile vor fi schimbate la Bucureti, ct mai curnd cu putin. Drept care plenipoteniarii au semnat prezenta convenie i au pus sigiliile lor. Fcut la Bucureti, n dublu exemplar, la 3 martie 1921.

Monitorul oficial, din 26 iulie 1921

ebutul noilor structuri statale, la 11 noiembrie 1918, sub tiparul Republicii a 2-a, a fost

marcat, ca si in cazul Romaniei, de granitele ferme oferite din partea Frantei. Parisul era interesat ca noua Polonie sa se bazeze pe trei principii fundamentale: 1. asigurarea unui debuseu la Baltica (riveran antigerman); 2. asigurarea vecinatatii dintre Polonia si Romania; 3. atribuirea justa a diferendelor de frontiera cu Cehoslovacia, Ucraina, Bielorusia si Lituania. Planurile franceze de control si influenta in Europa central-orientala, imediat dupa sfirsitul primului razboi mondial, au avut drept obiectiv stabilirea predominantei securitatii militare a Frantei asupra tuturor celorlalte probleme economice si etnice. Politica regionala astfel circumscrisa a fost influentata de relatia, in primul rind economica, dintre Franta si Marea Britanie. La Bucuresti si Varsovia sugestiile franceze au incurajat tendintele precumpanitoare privind: 1. stabilirea unei frontiere comune polono-romane; 2. incheierea unei aliante strategice regionale care sa asigure controlul regiunilor amenintate de Rusia Sovietica (Volinia, Polesia, Galitia Orientala, Basarabia si Bucovina). Semnale in acest sens detinem chiar din luna decembrie 1919 cind, la Londra, Comitetul National Polonez (care pregatea participarea la Conferinta de pace) il contacta pe ministrul roman Mihail Boerescu, pentru a insista ca, la viitoarele negocieri, frontiera sud-estica a statului polonez sa fie limitrofa Romaniei; documentul polonez aducea si argumente de ord in strategic si economic: cele doua tari, cu relatii economice intime, isi vor asigura cu debuseu la Marea Neagra si Marea Baltica. Chiar de la inchegarea noilor structuri, beneficiind si de atitudinea favorabila a Frantei, Varsovia a demarat construirea unui complicat sistem de tratate si aliante cu Bucuresti, Riga, Talin si Helsinki. Viziunea integratoare a lui Josef Pilsudski (ideea de recistigare a intregului spatiu al polonitatii, adica a teritoriilor pierdute in 1772) concepea feudalismul polon drept o cale sigura de rezolvare deopotriva a securitatii, autodeterminarii si disputelor teritoriale si avea drept scopuri, pe de o parte, intarirea statelor respective in relatia cu Rusia Sovietica si crearea unui sistem defensiv competent (tratatul polono-ucrainean din aprilie 1920, aliantele cu Romania, Letonia si Estonia) si, pe de alta parte, asigurarea prioritatii Poloniei in toate variantele. Romania, inainte de a elabora un program coerent de obiective strategice in regiune, a considerat primordiala rasturnarea regimului comunist de la Budapesta (martie-august 1919) si obtinerea, si pe aceasta cale, a recunoasterii juridice internationale a Unirii cu Transilvania, Basarabia si Bucovina. Diplomatia romana a privit spre Varsovia cu speranta si incredere: ambele state erau pregatite pentru actiuni militare defensive comune si doreau recunoasterea reciproca a unor mariri teritoriale care au provocat mai putine tensiuni regionale. Potrivit documentatiei de care dispunem in momentul de fata putem evalua ca initiativa pentru incheierea unei aliante bilaterale a pornit, in 1919, aproape exclusiv din partea poloneza. Generalul Tadeusz Rozwadonski, seful misiunii militare poloneze la Conferinta de pace, considera, la 26 aprilie 1919, pe un ton lipsit de echivocuri, ca intelegerea cu Romania reprezinta pentru Polonia o problema de existenta. Mai mult, generalul Stanislaw Haller, seful Marelui Stat Major polonez, propunea (la 4 martie 1920), in cea mai stricta confidentialitate, un program minimal in 3 puncte vizind inchegarea relatiei politico-militare: 1. recunoasterea reciproca a unirii Basarabiei, Bucovinei si Galitiei Orientale; 2. razboi conjugat cu Rusia daca aceasta ar ataca una din parti; 3. tranzit special pentru Polonia pentru porturile romanesti Constanta, Galati, Braila.

Dupa semnarea tratatului din 1920, care transforma statul ucrainean intr-o posesiune polona, Pilsudski a retras, in favoarea sa, initiativa in relatiile cu Semion Petliura; seful statului polonez considera indispensabila participarea Bucurestiului la solutionarea problemei ucrainene, dorind sa creeze un condominiu romano-polonez, economic si politic. La nivelul clasei politice romanesti perceptia privind asimilarea unei metode defensive, de alianta cu Polonia, era identica cu cea de la Varsovia. Ion I.C Bratianu, in contact asiduu cu guvernele polonez si cehoslovac, asigura pe posibilii parteneri ca Romania era gata sa dezvolte relatiile politice si economice din cele mai intime cu cele 2 state, inclusiv prin stabilirea de frontiere comune. Seful guvernului de la Bucuresti insista pentru aplicarea imediata a planului francez de jonctiune polonezo-romana pe linia Munkacs-Stryj (in Rutenia si Pocutia). Foarte important de subliniat ni se pare faptul ca atitudinea in relatiile bilaterale se schimba, in cursul tratativelor din 1919-1920, in functie de aparitia si inaintarea unitatilor Armatei Rosii la frontierele occidentale ale Rusiei. Vizita generalului Tadeusz Rozwadowski la Bucuresti (mai 1920) concorda cu succesul ofensivei polone in Ucraina (ocuparea Kievului); in mod cu totul confidential, regele Ferdinand si-a declarat intentia de a interveni direct in aceste operatiuni, dar a fost refuzat de prudentii lideri ai Partidului National Liberal. Esecurile armatei polone in centrul Ucrainei, retragerea si, in august 1920, rezistenta indirjita in fata Varsoviei au tergiversat negocierile pentru incheierea unui tratat. Nu e mai putin adevarat insa ca Romania, pastrindu-si neutralitatea, a sprijinit activ pe plan international interesele polone (Take Ionescu) si a permis fara restrictii tranzitul prin porturile dunarene si de la Marea Neagra a armamentului aliat destinat Varsoviei. Modificarea radicala a cadrelor militare si politice, in toamna-vara 1918-1919, a provocat, la nivelul intregii zone central-europene, o dezvoltare fara precedent a proiectelor comune generatoare de interactiuni ce putea reface legaturile intre parti si interdependenta reciproca precum studierea, gasirea si crearea institutiilor capabile sa produca asemenea proiecte. La nivelul imaginii guvernului ucrainean, asistam la o alterare rapida si ireversibila; in acelasi timp insa exilul nationalist si albgardist nu a pierdut prilejuri de a ataca preconizata colaborare romano-polona, militind activ in directia esuarii proiectului de stabilire a frontierei comune in nordul Bucovinei. In ianuarie 1919, generalul Constantin Prezan a primit din partea Comandamentului Suprem Aliat ordinul de a ocupa Pocutia si de a o pastra pina la deciziile negocierilor de pace de la Paris. Concomitent, fara a emite inca pretentii in Pocutia, Varsovia proiecta un protectorat romano-polonez in Ucraina, sub egida Societatii Natiunilor. Actiunea militara romana a reprezentat prima concretizare a politicii regionale romanopoloneze, o aplicare la scara medie a intentiilor diplomatice fata de Rasaritul Europei. Misiunea romaneasca in Pocutia nu a fost lipsita de probleme: vara anului marcheaza, pentru prima data in cursul relatiilor romano-polone, un prim impas major in evolutie. Intr-o scrisoare personala, de la Paris, datata 14 iunie 1919, Roman Dmowski, liderul Comitetului National Polon si al Partidului National Democrat, ii propunea premierului Ion I.C Bratianu un set de masuri urgente pentru depasirea tensiunilor acumulate. Sursele oficiale inregistrau surescitare a spiritelor la Varsovia, iar la inceputul lunii august, pe un ton putin amical, ministrul polonez de externe a cerut retragerea militara romaneasca cu un moment mai inainte. Partea romana a acceptat, de la bun inceput, ideea restituirii teritoriului catre statul polonez.

In ciuda divergentelor, imediat dupa rezolvarea amiabila a statutului Pocutiei, premierul Paderewski intervenea imperativ la Bucuresti pentru a cere ajutorul imediat in fata unui pericol mai nimicitor decit conflictul armat: foametea. Ne gasim intr-o situatie critica, scria el la Bucuresti. Aprovizionarea noastra cu griu este insuficienta. Voi puteti sa ne procurati, noi platim orice pret. Un aspect niciodata abordat in istoriografia romana, din perioada de pregatire a relatiilor strategice bilaterale, este cel referitor la sprijinul acordat de Romania tranzitului refugiatilor polonezi aflati in Ucraina, sudul Rusiei, Caucaz si Turcia. Guvernul Romaniei si autoritatile locale (din Basarabia, Moldova si Bucovina) au acceptat ajutorarea umanitara, desi greutatile materiale ale locuitorilor si starea deplorabila a economiei ar fi dus la alte raspunsuri. Mai precizam ca, pentru a ocoli primejdiile la care erau supusi civilii poloni, romanii au riscat foarte mult, mai ales in zonele de la dreapta Nistrului (in contextul atacurilor Armatei Rosii si al jafurilor gruparilor neorganizate). O nota a Legislatiei polone de la Constantinopol estima, in iunie 1919, la circa 2.000 de persoane numarul celor care asteptau la Baku (in Azerbaidjan) sa plece la Galati si la peste 5.000 de persoane numarul celor de la Novorosiisk (port rusesc la Marea Neagra). Reprezentantii polonezi de la Bucuresti (guvernul de la Varsovia a infiintat un organism guvernamental cu atributii exclusive pentru repatrierea polonezilor in tara noastra) informau autoritatile romane ca prevazusera doua cai principale de repatriere: 1. maritima, SevastopolNovorosiisk-Odessa-Galati; 2. terestra, permitea intrarea in Romania pe la punctul de cale ferata Tiraspol-Tighina. Numeroasele cazuri dramatice bolnavi si morti la Sulina, Galati, Cetatea Alba si Tighina precum si incapacitatea sistemului sanitar roman de a sprijini, in conditii de lipsuri cronice, cu tratament si logistica un numar atit de mare de persoane, a determinat Ministerul roman al Lucrarilor Publice sa decida ca CFR sa faca reduceri pentru tarifele la vagoanele de calatori clasa a 3-a pe relatia Constantinopol-Galati pentru cetatenii polonezi. Pe navele romanesti puteau fi admise grupuri de cel mult 50 de persoane, intrebarea facinduse pe baza unor liste intocmite de reprezentantul Poloniei in capitala Turciei. Transporturile functionau deosebit de greoi datorita faptului ca, de regula, punctele de intrare se aflau la frontiera (iar pericolul unui razboi cu garzile sovietice sau nationaliste ucrainene era deosebit de mare), lipsea materialul de cale ferata (vagoane, locomotive, sine), iar sistemul sanitar (inclusiv cel de carantina) isi desfasura activitatea intr-un ritm haotic. Astfel, la mijlocul lui februarie 1920, la Cetatea Alba se aflau 450 de refugiati care asteptau sa plece spre Galati; nu aveau bani, alimente sau imbracaminte de iarna. Citeva zile mai tirziu, in acelasi oras mai soseau alte 340 de persoane. La fel, in fata pericolului iminent al unui atac al Armatei Rosii in Transnistria, autoritatile militare romane au decis, intempestiv, evacuarea masiva a refugiatilor polonezi stationati la Ovidiopol, in dreapta Nistrului, si trecerea lor la Tighina. La Reni, la sfirsitul lunii martie 1920, 6 vagoane, neincalzite, cu cetateni polonezi asteptau de 20 de zile sa plece spre Polonia. Autoritatile militare au decis, la 37 februarie 1920, sa suspende pentru punctele Sulina si Galati intrarea in tara daca in portul dunarean nu erau asigurate garnituri de tren disponibile pentru linia Cernauti-Colomeea. Cu toate acestea, numai in luna aprilie 1920, prin cele doua porturi trecusera peste 4.000 de refugiati. O statistica a Comisariatului guvernului polonez pentru refugiati, cu sediul la Galati, arata ca, in perioada mai-decembrie 1919, prin Romania au trecut 1.037 persoane cu acest statut, iar in primele luni ale anului 1920, alte 2.652. Cu numeroase disfunctionalitati, drumul prin Romania a reprezentat singurul drum spre patrie

pentru cei ramasi in zone indepartate din cauza razboaielor sau a conflictelor civile; nu putine au fost eforturile administratiilor locale romane pentru a asigura, din bugetele orasenesti sau judetene extrem de subtiri, minimul necesar supravietuirii (inclusiv prin colecte publice). Operatiunile de repatriere prin Romania n-au mai fost la fel de ample la inceputul lunii august 1920 cind, din cauza ofensivei rapide a Armatei Rosii in Polonia spre Varsovia, guvernul polonez a decis unilateral suspendarea legaturilor speciale de cale ferata cu orasele Galati si Cernauti. Intrerupte pentru aproape jumatate de an, activitatile comitetelor si gruparilor civice de repatriere vor fi reluate dupa incheierea pacii de la Riga (martie 1921), cu Rusia Sovietica, conform unor documente bilaterale, special negociate. Sistemul de reprezentare diplomatica a avut, chiar de la inecput, defectiuni, dar la 17 iunie 1919, contele Aleksander Skrzynski era numit ministru la Bucuresti. Guvernul roman decidea, la rindul sau, la 16 iulie 1919, infiintarea unei legatii la Varsovia; in postul de trimis extraordinar si ministru plenipotentiar a fost desemnat, la 18 iulie, Alexandru Florescu. Odata concurate, raporturile diplomatice si raporturile politice s-au circumscris intereselor specifice imediate. Alianta bilaterala nu a fost un proiect politico-militar care sa detina fundamente istorice traditionale sau impulsuri decizionale decisive din partea opiniei publice. Tratatul semnat in 1921 a fost perfect doar in teorie, nu a mai functionat in momentul in care trebuia si aplicat, iar renegocierile periodice au cunoscut dese si importante impasuri, chiar momente de tensiune. 1919-1920 a fost un moment semnificativ, determinat intrinsec de conditiile internationale exceptionale in care se desfasurau noile cadre interne. Dogma politicii bilaterale a reprezentato atitudinea comuna fata de Moscova. Precum Take Ionescu la Bucuresti, la Varsovia, Aleksander Skrzynski, Marjan Seyda, Konstanty Skirmunt sau Erasm Piltz proiectau o alianta central-europeana care sa aiba drept ax central cele doua capitale. In vara anului 1919, o data cu sosirea la Bucuresti a ministrului polonez, contele Aleksander Skrzynski, se conturara modificarea cadrului antimaghiar in care sa se desfasoare activitatea viitoarei Mici Intelegeri si deplasarea atentiei spre spatiul oriental (Rusia Sovietica, Ucraina nationala) sau spre Germania si Italia. Conexiunile si comunitatea de interese erau cautate cu febrilitate de Polonia in conditiile in care, in afara pericolului prabusirii in fata unei ofensive militare sovietice, constituia o problema atitudinea Lituaniei, aliat fara rezerve al Moscovei. Rusia Sovietica, prin tratatul semnat cu guvernul lituanian la 12 iulie 1920, in calitate de mandatara a fostei autoritati suzerane, recunostea provinciile Viena si Suwalki (aflate la Polonia) drept teritorii lituaniene. Dupa atenuarea pericolului sovietic, Polonia a actionat in paralel, militar si diplomatic, pentru a convinge Lituania sa renunte la Viena si pentru a accelera negocierile cu Bucurestiul; influentele evolutiilor pe front s-au rasfrint, insa, asupra cursului tratativelor. Concomitent, la 1 octombrie 1920, la Riga, se semnau preliminariile tratatului de pace polono-sovietic, iar la Bucuresti se elaborau primele proiecte concrete de alianta. Arhivele romanesti nu conserva, din nefericire, nici un document din faza finala (ianuariefebruarie 1921) a negocierilor romano-polone. Stim ca generalul Stanislaw Haller, seful Marelui Stat Major, s-a aflat la Bucuresti in decembrie 1920, pentru a stabili anteproiectul aliantei militare; negocierile se desfasurau in contextul in care premierul Averescu ar fi dorit sa astepte incheierea discutiilor si tratatul de la Riga. De la Bucuresti, Take Ionescu comunica la sfirsitul lunii ianuarie 1921, prin legatia de la Varsovia, ca se clasificasera conceptiile despre continutul aliantei cu Polonia. Conventia de alianta defensiva semnata la Bucuresti, la

3 martie 1921, de catre Take Ionescu si Eustachy Sapieha, consemna la articolul 1, cel mai important, ca cele doua state se angajau sa-si acorde ajutor militar reciproc si imediat in cazul unui atac sovietic neprovocat. Totodata, Varsovia si Bucurestiul urmau sa se consulte mutual in problemele de politica externa comuna, rasariteana (articolul 2). O conventie militara care sa stabileasca maniera de acordare a asistentei reciproce era prevazuta la articolul 3. Documentul era insotit de o anexa cu trei protocoale secrete: a. precizarea continutului termenului de frontiera rasariteana existenta; b. acordul semnat trebuie sa ramina secret cel putin pina la ratificarea tratatului de la Riga; c. Romania se angaja sa sprijine diplomatic Polonia pentru obtinerea recunoasterii Galitiei si, la fel, ambele state promiteau ca vor negocia eventuala modificare a frontierei comune cu scopul de a facilita legaturile de cale ferata dintre Bucovina si Maramures, pe mici schimburi de teritorii. Ce s-a rezolvat, in practica, prin semnarea Conventiei de alianta defensiva, in vigoare pina la 17 septembrie 1939? In primul rind, se asigura comunitatea de interese fata de spatiul sovietic. De acum si pina in anii 30, Varsovia va avea primatul informatiei si legaturile diplomatice in tratativele cu Rusia Sovietica. Spre exemplu, polonezii au mediat incheierea protocolului Litvinov, din februarie 1929. Totodata, diplomatia romana in spatiul statelor baltice a fost, in deceniul 3, perfect circumscrisa intereselor si indicatiilor Varsoviei. Polonia isi va intari aceasta pozitie, mai tirziu, in 1932, o data cu incheierea tratatului de buna vecinatate si neagresiune cu Moscova. Concomitent cu sprijinul militar si politic obtinut in spirit reciproc, Polonia era sigura acum de tranzitul prin porturile romanesti de la Dunare si Marea Neagra, singura cale de comunicare cu Europa Aliata in cazul unui blocaj din partea vecinilor lipsiti de bunavointa (Germania, Rusia Sovietica, Cehoslovacia, Lituania, Orasul Liber Danzig). Diplomatia romaneasca, la rindul ei, parasea cadrele politicii strict imperative, promovata fara rezerve pina in 1921 (inchegarea Micii Intelegeri, recunoasterea internationala a frontierelor). Bucurestiul dobindea un important avantaj in relatiile cu un partener strategic in Europa Centrala Ungaria si, mai mult, obtinea, la rindul sau, o cale mai scurta de transport al produselor sale comerciale (producte agricole si petroliere) spre Germania, cel mai important partener al economiei romanesti. Neaderind la proiectul de stabilitate si pastrare a statu quo-ului reprezentat de Mica Intelegere, Polonia a realizat un tip identic de alianta cu Romania; a fost vorba, in plan teoretic, de o transbordare a interesului, de la vest (Ungaria) spre est (Rusia Sovietica). Varsovia a contat, evident, pe o slabire a pozitiilor Cehoslovaciei precum si pe o intensificare a presiunilor internationale la care era supusa Ungaria. Romania devenea direct conectata atit la pericolul sovietic, cit si la cel reprezentat de Germania. ROMANIA IN RELATIILE

INTERNATIONALE IN PERIOADA INTERBELICA

1. Situatia politica internationala in perioada interbelica. Politica externa a Romaniei in primele doua decenii ale secolului XX. 2. Noile coordonate ale dezvoltarii Romaniei dupa

Marea Unire. Principalele optiuni in politica externa. 3. Relatiile Romaniei cu vecinii. Romania la congresul de pace de la Paris - Versailles. 4. Romania in relatiile internationale 1920-1930. Mica Intelegere. 5. Romania in relatiile internationale 1930-1936. Nicolae Titulescu si politica securitatii colective. 6. Romania in relatiile internationale in anii premergatori declansarii celui de-al doilea razboi mondial (1936-1939). 1.Situatia politica internationala in perioada interbelica. Politica externa a Romaniei in primele doua decenii ale secolului XX. Conferinta de pace de la Paris dintre anii 1919-1920 si-a asumat raspunderea organizarii lumii dupa primul razboi mondial. Rolul hotarator l-au avut puterile invingatoare: Anglia, Franta, Statele Unite, Japonia care sunt de acord cu organizarea lumii pe baza propunerilor presedintelui Wilson. Conferinta de la Paris a constituit sistemul politic de la Paris Versailles incheiat o data cu semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia in 1923. Sunt necesare cateva precizari in ceea ce priveste desfasurarea Conferintei de la Paris: conferinta s-a aflat sub autoritatea Marilor Puteri; a tratat tarile mici ca obiect de negociere in lupta pentru suprematia politica si sfere de influenta; a distantat interesele economice si geopolitice intre puterile invingatoare si invinse; delegatia romana condusa de Ion I.C. Bratianu a protestat fata de tratamentul acordat la conferinta; necesitatea crearii Societatii Natiunilor. La 19 noiembrie 1919 Congresul american respinge ratificarea tratatului cu privire la constituirea Societatii Natiunilor si implicit a tratatului cu Germania. Statele Unite refuza sa sustina pocesul de reasezare politica in Europa. Asistam astfel la eludarea sistemului politic de la Versailles mai ales ca Germania si Rusia Sovietica refuza sa sustina procesul de reasezare politica in Europa. Dupa 1920 putem preciza cateva elemente esentiale ale relatiilor internationale: in 1922 se incheie un tratat de colaborare intre Germania si Rusia Sovietica la Rapallo. Acest tratat a fost extins la Ucraina, Georgia, Armenia si Azerbaidjan. Este reinnoit in 1926 si 1931. Tratatul cuprindea si o serie de anexe secrete. Protocolul din 1931 permitea Reichului sa canalizeze o politica revansarda si revizionista, sa-si refaca potentialul militar; relatiile franco-engleze au fost dominate de neincredere datorita tendintelor de hegemonie europeana ale ambelor puteri cu consecinte nefavorabile asupra tarilor din Europa rasariteana, si indeosebi asupra Romaniei;

 Marile Puteri au dus fata de Germania o politica de conciliatorism, fapt ce a determinat izolarea politica a statelor interesate in mentinerea statu-quo-lui teritorial. Aceasta politica a fost defavorabila statelor nationale create pe ruinele fostului Imperiu Austro-Ungar, inclusiv Romaniei; politica conciliatoare a permis o serie de planuri de refacere economica a Germaniei: planul Dawes in 1924;

- planul Young in 1929 prin care se reduceau reparatiile germane de razboi cu 20%; - conferinta pentru dezarmare de la Geneva din 1932 anula toate datoriile Germaniei; In intreaga perioada interbelica au fost intreprinse actiuni pacifiste cum sunt: pactul Briand - Kellog prin care razboiul era interzis ca mijloc de rezolvare a intereselor dintre state. La conferinta au participat 63 de state; protocolul de la Moscova semnat la 9 februarie 1929 de vecinii europeni ai URSS, protocol ce prevedea relatii de buna vecinatate; Conferinta de la Londra din 3-5 iulie 1933. Conferinta a definit agresorul. Documentele conferintei au fost semnate de URSS, Estonia, Letonia, Polonia, Romania, Turcia, Afganistan, Persia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Lituania si Finlanda; Franta a initiat intre 1932-1935 pacte de asistenta mutuala cu URSS. Au fost invitate Polonia, Cehoslovacia, Romania, dar efectiv au fost incheiate pacte cu Polonia in 1932, Franta 1935, Cehoslovacia 1935; pactul colectiv semnat de Franta, Anglia, Italia cu Germania la 15 iulie 1933 prin care se instituia un directoriu al celor patru asupra problemelor europene fara participarea celorlalte state; in 1936 Germania denunta tratatul de la Locarno datorita ezitarilor Frantei si ocupa zona demilitarizata renana la 17 martie 1936; Uniunea Sovietica a renuntat la contracararea agresiunii germane cu consecinte grave dupa 1936 pentru pacea europeana si mondiala; politica conciliatoare a Frantei si Angliei va duce la sacrificarea independentei teritoriale a unor state prin ocuparea Austriei la 11-12 martie 1938 de catre Germania; la incheierea acordului de la Munchen din 1938 care a permis dezmebrarea Cehoslovaciei; Pactul Anticomintern si tratatul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939 vor duce la declansarea celui de-al doilea razboi mondial. 2. Noile coordonate ale dezvoltarii Romaniei dupa Marea Unire. Principalele optiuni in politica externa. Dupa Marea Unire se deschide o noua etapa in istoria Romaniei: faurirea Statului National Unitar Roman a creat un nou cadru teritorial, economic, social, politic si cultural pentru progresul tarii;

 s-au creat posibilitati pentru valorificarea energiilor creatoare ale natiunii romane; poporul roman intra intr-o perioada de afirmare politica, economica si culturala; creste rolul intelectualitatii in societatea romaneasca; creste prestigiul Romaniei in plan extern; se afirma regimul democratic. Principalele optiuni in politica externa romaneasca au fost: recunoasterea Statului National Unitar Roman; mentinerea statu-quo-ului teritorial; relatii de buna vecinatate cu statele vecine; contracararea politicii revizioniste prin aliante cu Marile Puteri si aliante regionale; cresterea prestigiului Romaniei prin implicarea in calitate de membra a Societatii Natiunilor. 3. Relatiile Romaniei cu vecinii. Romania la Congresul de pace de la Paris - Versailles. Politica externa a Romaniei a avut ca obiectiv major recunoasterea Marii Uniri de catre Marile Puteri, apararea integritatii teritoriale si a suveranitatii nationale. In ceea ce priveste tarile vecine, Romania avea relatii de buna vecinatate cu Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, relatii incordate datorita politicii revizioniste cu URSS, Ungaria si Bulgaria. Relatiile cu URSS au fost rupte in ianuarie 1918 cand Consiliul Comisarilor Poporului din Petrograd a hotarat confiscarea tezaurului roman de la Moscova. Relatiile cu Romania erau incordate si datorita probemei Basarabiei. In ceea ce priveste relatiile cu Ungaria, acestea au fost tot timpul tensionate pana la semnarea tratatului la 4 iunie 1920. In perioada 1919-1920 relatiile romano-ungare au fost tensionate datorita politicii refractare a statului ungar: mentinerea trupelor maghiare pe linia Satu Mare - Oradea - Arad pana la 19 martie 1919 cand Consiliul Militar Interaliat cere acestora sa se retraga din zona; proclamarea Republicii Sovietice a sfaturilor la Budapesta la 21 martie 1919, permite Ungariei sa declanseze ostilitatile cu Romania, din initiativa partii maghiare; in aprilie 1919 armata romana atinge Tisa si impreuna cu trupele cehoslovace a impiedicat o posibila jonctiune intre armatele ungaro-sovietice; la 11-13 iunie 1919 conferinta de pace a reglementat frontiera dintre Romania si Ungaria; itre 20-23 iulie 1919 are loc atacul maghiar impotriva Romanei; incepand cu 24 iulie 1919 contraofensiva romaneasca este finalizata cu ocuparea Budapestei la 4 august 1919; dupa inlaturarea guvernului Bela-Kun trupele romane se retrag pana in martie 1920 . Directiile politicii externe romanesti in perioada interbelica au fost :

 recunoasterea internationala a Marii Uniri; mentinerea integritatii si suveranitatii nationale; stabilirea de relatii cu statele vecine si cu Marile Puteri; faurirea de aliante zonale si europene. Romania la Congresul de pace de la Paris - Versilles Conferinta de pace de la Paris dintre 1919-1920 si-a sumat raspunderea de organizare, a lumii dupa primul razboi mondial. Recunoasterea internationala a Marii Uniri s-a realizat prin tratatele semnate. Existenta de facto a statului national necesita recunoasterea de iure a hotararilor luate la Alba-Iulia. Tratatele semnate cu Germania la Versailles la 28 iunie 1919, cu Austria la Saint-Germain la 10 decembrie 1919, cu Bulgaria la Neuilly sur Seine la 10 decembrie 1919, cu Ungaria la Trianon la 4 iunie 1920 si Sevres cu Turcia la 10 august 1920 stabileau noua configuratie a Europei dupa primul razboi mondial. Sunt necesare cateva precizari privind tratatele incheiate cu Romania: tratatul cu Germania, continutul a fost cunoscut de delegatia romana cu cinci minute inainte de a fi semnat, ceea ce a determinat protestul lui I.I.C. Bratianu, conductorul delegatiei romane. Prin acest tratat Germania era obligata sa inapoieze Romaniei contravaloarea leilor pusi in circulatie de autoritatile din anii 1916-1918, depozitele de aur ale Bancii Nationale si fondurile sechestrate de la supusii romani in timpul razboiului. In ceea ce priveste problema Dunarii, se prevedea o conferinta internationala in ceea ce priveste acest fluviu european: tratatul cu Austria. Proiectul avea clauze ce viza suveranitatea Romaniei: minoritatile beneficiau de protectie speciala a Marilor Puteri; Romania era obligata la o suma cu titlu de reparatii in contul teritoriilor eliberate de sub dominatia austro-ungara; prevedea tranzitul liber pe teritoriul romanesc.

Delegatia romana a protestat si s-a retras de la negocierile de pace. Ion I.C. Bratianu si-a prezentat demisia regelui Ferdinand in momentul in care se semna tratatul cu Austria. Politica de rezistenta a guvernului liberal esuase. Consiliul Suprem, la 15 noiembrie 1919 a trimis o nota ultimativa Romanie, cerandu-i sa semneze tratatul in 8 zile. Noul guvern, format sub conducerea generalului Arthur Vaitoianu, de asemenea nu cedeaza presiunilor Consiliului Suprem demisionand la indemnul Partidului National Liberal. Guvernul blocului parlamentar, condus de Alexandru Vaida-Voievod, printr-o politica flexibila, a reusit sa scoata din prevederile referitoare la minoritati acele alineate care conditionau recunoasterea independentei de stat a Romaniei de executarea prevederilor referitoare la minoritati. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Romaniei, Constantin Coanda, la 8 decembrie 1919. Tratatul recunostea unirea Bucovinei cu Romania, obliga Romania prin articolul 60 sa acorde liberul tranzit pentru marfurile apartinand puterilor aliate, fara vama, mentiona prevederea nedreapta de preluare de catre Romania a o parte din datoriile Austro-Ungariei. Cheltuielile de eliberare stabilite erau in valoare de 235.140.000 franci aur. tratatul cu Bulgaria recunostea unirea Bucovinei cu Romania, stabilea frontiera romano-bulgara pe linia din 1913; tratatul cu Ungaria a fost incheiat la 4 iunie 1920, la Trianon. Din partea Romaniei a fost semnat de Nicolae Titulescu si dr. Ion Cantacuzino. Acesta prevedea: Ungaria renunta in favoarea Romaniei la toate drepturile si titlurile fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei;

fixarea frontierelor cu Ungaria se va face de o comisie formata din 7 membri, cinci numiti de puterile aliate, unul de Romania si unul cu Ungaria;

Romania urma sa plateasca 500 milioane coroane aur din datoria Imperiului Austro-Ungar si 230 milioane franci aur taxa de eliberare.

tratatul cu Turcia incheiat la 10 august 1920 nu a fost pus in aplicare datorita razboiului greco-turc din 1919-1922; sistemul politic de la Versailles a fost completat cu tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920. Prin acesta a fost recunoscuta unirea Basarabiei cu Romania de catre 4 din cele 5 mari puteri invingatoare: Anglia, Franta, Italia, Japonia. Noul cadru teritorial al Romanei, reglementat prin prevederile tratatelor de pace mentionate este reflectat de dublarea suprafetei tarii la 295.049 km2, de aportul adus de provinciile unite, sub aspect economic, social, politic, cultural. 4. Romania in relatiile internationale 1920-1930. Mica Intelegere. Perioda 1920-1930 a fost marcata de tendinta revizuirii tratatelor de la Versailles, proiect esuat datorita statelor nationale create in urma dezmembrarii monarhiei Austro-Ungare. In 1920, Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia, in egala masura amenintate au ajuns la un acord de principiu in privinta cooperarii pentru mentinerea statu-quo-ului. Acordul a fost intarziat de speranta cooperarii cu Polonia si Grecia. In acest sens a fost intreprinsa o intensa activitate diplomatica remarcandu-se Take Ionescu. Prin vizitele efectuate la Paris, Londra si Varsovia, el dorea o alianta in cinci pentru contracararea unei eventuale aliante intre Germania si Rusia Sovietica. Asistam la o reactie favorabila a Frantei si a Angliei care a contracarat proiectul Confederatiei Danubiene lansat de Ungaria, de fapt o incercare de refacere a vechii monarhii dualiste. Reactia favorabila a Angliei si Frantei a asigurat succesul fortelor ce se opuneau revizuirii sistemului Versailles. Pentru descurajarea tendintelor revizioniste si mentinerea pacii si securitatii in zona, Romania si Cehoslovacia au initiat o alianta defensiva cunoscuta sub numele de Mica Intelegere. Alianta se va forma in anul 1921 prin : definitivarea conventiei dintre Romania si Cehoslovacia la 22 aprilie 1921; definitivarea conventiei dintre Romania si Iugoslavia la 7 iunie 1921; incheierea la Praga intre Cehoslovacia si Polonia in septembrie 1921 acestei aliante defensive pentru mentinerea pacii. In ceea ce priveste relatiile cu Rusia Sovietica, imbunatatirea acestora, desi au fost unele semnale inconjuratoare, nu s-a realizat, cu toate initiativele romanesti: declaratia guvernului roman din 1920 ca nu va ataca Uniunea Sovietica; contactele de la Copenhaga din 1920 si Varsovia din 1921; atitudinea favorabila fata de Rusia Sovietica la conferintele din 1922 de la Geneva, Odessa si Haga; convorbirile romano-sovietice de la Tiraspol legate de zona de frontiera; tensiunile cu Rusia Sovietica au crescut dupa recunoasterea acestui stat de unele state din Europa si America. Convorbiri romano-sovietice au avut loc la Viena, in 1924, incepand cu 25 martie. In cadrul convorbirilor discutiile au fost aprinse, delegatiile celor doua tari situandu-se pe pozitii diametral opuse:

 reprezentantul roman preconiza reluarea relatiilor reciproce de recunoasterea frontierelor rasaritene ale Basarabiei la statul roman; delegatia sovietica arata ca se tine cont numai de dreptul de autodeterminare a popoarelor, din aceasta cauza trebuie organizat un plebiscit in Basarabia in ceea ce priveste unirea cu Romania; punctul de vedere al delegatiei sovietice coincidea cu teza Internationalei a III-a comuniste si a Partidului Comunist Roman, teza popularizata prin ziarulSocialismul, in februarie 1924. Propunerile sovietice, reinnoite la 2 aprilie, au fost respinse de romani. Consecintele neacceptarii propunerilor de catre Romania apar in vara anului 1924: la 8 august 1924 Internationala a III-a comunista elaboreaza planul de declansare a "revolutiei" in Romania, pe trei directii si avand drept centru localitatea Tatar-Bunar din sudul Basarabiei; in septembrie 1924, in aceasta zona au avut loc confruntari ale armatei romane cu fortele infiltrate din Rusia Sovietica soldate cu morti si raniti; la 12 octombrie 1924 a fost infiintata in stanga Nistrului Republica Autonoma Sovietica Moldoveneasca subordonata RSS Ucrainiene; promovarea tezei Buharin privind dreptul popoarelor la autodeterminare de catre Partidul Comunist Roman a determinat scoaterea acestuia in afara legii; Romania incheie in septembrie 1926 un tratat de amicitie cu Italia, tot in acelasi an reinnoind acordul cu Polonia pentru pastrarea integritatii si independentei politice. 5. Romania in relatiile internationale 1930-1936. Nicolae Titulescu si politica securitatii colective. In 1929 izbucneste criza economica cu puternice influente in evolutia statelor europene. In contextul puternicei crize economice, asistam la cresterea numarului regimurilor politice dictatoriale. In 1933, in Germania este instaurata dictatura lui Hitler, care promoveaza o politica revizionista "a spatiului vital". Aceasta politica a determinat neliniste in Europa si accentuarea contactelor pentru mentinerea sistemului de la Versailles. In februarie 1933 este realizat un nou pact de organizare al Micii Intelegeri la Geneva de catre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia. Romania participa la Conferinta pentru dezarmare organizata de Societatea Natiunilor la care au participat Statele Unite si URSS cu toate ca nu erau membre ale Societatii Natiunilor. Conferinta a situat Romania si URSS prin ministrii Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov pe aceeasi pozitie in ceea ce priveste definirea agresiunii si a agresorului. Acest fapt a dus la imbunatatirea raporturilor romano-sovietice in 1933. In aceste conditii s-a ajuns la un acord intre Uniunea Sovietica, Turcia, Romania, Polonia, Estonia, Iranul si Afganistanul numit Pactul regional de neagresiune. Conventiile de la Londra din 1933, cunoscuta in istorie sub numele de conventiile Litvinov - Titulescu au avut importanta deosebita pentru relatiile internationale si pentru apropierea Romaniei de URSS: in mai 1934 Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov, ministrul de externe sovietic, au definit acordul de principiu pentru restabilirea relatiilor dintre cele doua tari; au avut loc o serie de actiuni ale celor doua guverne cum sunt: schimb de note diplomatice prin care se garantau reciproc respectul integral al suveranitatii; deschiderea de ambasade la Moscova si Bucuresti.

La Conferinta de la Montreaux din iunie-iulie 1936 Titulescu dorea sa discute in amanunt pactul de neagresiune cu URSS. A negociat cu ministrul sovietic bazele viitorului tratat care au fost semnate intr-un protocol. Tratatul nu a fost semnat deoarece Maxim Litvinov a amanat semnarea lui pentru toamna anului. Explicatia consta in faptul ca in conditiile ocuparii zonei renane si sfarsirii acordurilor de la Locarno, URSS-ul nu mai era interesat de aliante cu state mici. La 29 august 1936 Nicolae Titulescu este inlaturat din guvern sub pretextul unei remanieri de guvern. Motivele au fost in relitate altele: la Conferinta de la Montreaux, Nicolae Titulescu a sprijinit pozitia franceza si cea sovietica; pozitia in problema Etiopiei; ordinul de evacuare al fascistilor din sala Societatii Natiunilor cand a vorbit imparatul Etiopiei; sustinerea ideii de fortificare a stramtorilor, contrar intereselor Angliei. 6. Romania in relatiile internationale in anii premergatori declansarii celui de-al doilea razboi mondial (19361939). In ceea ce priveste politica pe care urma sa o promoveze guvernul roman, Octavian Goga sugera regelui Carol al IIlea in 1936, in luna iulie, deci cu o luna inainte de destituirea lui Titulescu, reorientarea politicii externe. Aceasta reorientare nu putea veni decat printr-un alt ministru de externe. Numirea lui Victor Antonescu deschide un nou curs acestei politici. Gheorghe Bratianu va avea primele contacte cu Adolf Hitler in noiembrie 1936. Preluarea puterii de catre guvernul Goga Cuza in decembrie 1937 nu a insemnat o modificare a politicii externe. Noul ministru, Istrate Micescu viziteaza Cehoslovacia si Iugoslavia in 1938. Dupa ocuparea Austriei de catre Germania in martie 1938 guvernul roman a luat masuri impotriva Garzii de Fier. In aceasta perioada politica externa romaneasca se desfasura intr-un context mondial si european nefavorabil. Carol al II-lea in 1938 viziteaza Marea Britanie si Franta pentru a verifica garantiile statelor occidentale catre Romania. De asemenea face o vizita particulara in Germania unde Hitler ii cere sa aduca pe legionari la putere si sa rupa relatiile cu Anglia si Franta. Represiunile impotriva Garzii de Fier ordonate de Carol al II-lea au deteriorat relatiile cu Germania: a fost retras ministrul Reichului la Bucuresti; au avut loc schimb de note diplomatice. Inlocuirea ministrului de externe Nicolae Petrescu-Comnen la 20 decembrie 1938 cu Grigore Gafencu s-a facut cu intentia de a ameliora relatiile romano-germane. Vizita lui Grigore Gafencu in 1939 la Bonn deschidea calea normalizarii relatiilor cu Germania. Carol al II-lea in 1938 incearca sa obtina garantii din partea Angliei si Frantei. Se intalneste cu presedintele Turciei si intreprinde un demers comun pe langa Anglia si Franta pentru sprijin in cazul unui atac. Masuri politice si militare pentru mentinerea statu-quo-ului in 1939. In martie 1939 este incheiat un tratat economic romano-german. In contextul ocuparii Cehoslovaciei de catre Germania, guvernul roman decreteaza mobilizarea generala. Dintre masurile politice pentru mentinerea statu-quo-ului: protocol comercial cu Franta; acord privind sporirea exporturilor Angliei catre Romania; cererea de garantii Angliei si Frantei in cazul in care este periclitata independenta Romaniei

TERMENI agresiune armata - atac armat savarsit impotriva unui stat, in scopul de a-i cotropi teritoriul; appeasement - linistire; politica dusa de Franta si Anglia pentru linistirea actiunilor hitleriste generate de politica spatiului vital; autodeterminare - principiul potrivit caruia o natiune are dreptul de a-si aleage singura statutul politic si calea de dezvoltare economica, sociala si culturala; puteri autocratice - care are puteri blocul parlamentar - coalizarea cu prilejul alegerilor parlamentare, din 1919 a Partidului National Roman, Partidului Taranesc, Partidului National Democrat; conciliatorism - impaciutorism, oportunism; politica promovata de Anglia si Franta pentru o intelegere cu Germania in vederea eliminarii razboiului; demilitarizare - actiune, hotarare prin care o zona, o regiune este lipsita de armata, fortificatii si industrie militara; directoriu - un grup care indica linia de conduita, care indruma activitatea; federatie - uniunea mai multor state autonome in cadrul unui stat, cu un guvern central si cu organe de stat comune; hegemonie - suprematie, dominatia unui stat fata de alte state mutuala - care se face in mod reciproc si simultan; oligarhie - forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane; Pactul Anticomintern - tratatul incheiat intre Germania, Italia indreptat impotriva Internationalei a III-a Comuniste, cu sediul la Moscova; plebiscit - consultarea cetatenilor care trebuie sa se pronunte printr-un "da" sau "nu" asupra unui act de stat de importanta deosebita; primul dictat de la Viena - incorporarea la Ungaria a unui teritoriu apartinand Cehoslovaciei; protocol - act, document in care sunt consemnate rezolutiile unei adunari, document diplomatic cu valoarea unui acord international; ratificarea - actiunea de a-si manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o conventie; regent - persoana care guverneaza provizoriu o monarhie, tinand locul monarhului; revansard,-a - care duce sau sprijina o politica de revansa pentru o pierdere suferita teritorial; sistemul politic de la Paris - Versailles - conferinta initiata de puterile victorioase pentru incheierea tratatelor de pace cu puterile invinse in primul razboi mondial; organizarea politica pe baza tratatelor incheiate a statelor europene;

Societatea Natiunilor - organism international avand drept scop mentinerea pacii constituit la propunerea presedintelui Woodrow Wilson (SUA). Statu-quo - stare care a existat mai inainte, care se mentine, si in raport cu care se apreciaza efectele unui tratat tezaur - totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat CRONOLOGIE 1918, 13-26 ian. - Ruperea relatiilor cu Romania, pronuntata de Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd. 1919 - 18 ian. 1919 / 21 ian. 1920 - conferinta de pace de la Paris; 19 nov. - respingerea de catre Congresul american a tratatului privind constituirea Societatii Natiunilor; 6 / 19 martie - Comitetul militar interalist de la Paris a cerut trupelor maghiare din Transilvania sa se retraga de pe aliniamentul Satu Mare - Oradea - Arad; 21 martie - proclamarea Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta; 16 / 18 aprilie - armata romana atinge Tisa; 28 aprilie - adoptarea statutului Societatii Natiunilor; 30 mai - prezentarea rezumatului tratatului cu Austria; 2 iunie - Paris - delegatia romana a primit proiectul tratatului cu Austria; 11 - 13 iunie - Conferinta de pace a reglementat frontierele dintre Romania si Ungaria; 28 iunie - delegatia romana semna tratatul cu Germania; 2 iulie - delegatia romana s-a retras de la masa tratativelor (I.I.C Bratianu nu s-a retras de la conducerea guvernului); 20 - 23 iulie - atacul maghiar la granita cu Romania; 24 iulie - contraofensiva armatei romane; 4 august - trupele romane ocupa Budapesta; 10 septembrie - statale invingatoare semneaza tratatul cu Austria; 10 decembrie - "Blocul parlamentar" prezidat de Alexandru Vaida Voevod semneaza tratatele cu Austria si Bulgaria si Tratatul minoritatilor; 1920 14 nov. 1919-20 martie 1920 - retragerea trupelor romane din Ungaria; februarie - Copenhaga, primele contacte diplomatice cu Rusia Sovietica;

3-8 martie - Londra- delegatia romana, condusa de Al. Vaida Voevod a convins Consiliul Suprem de justetea cauzei romane in litigiul cu Ungaria; 6 mai - textul definitiv al tratatului cu Romania era inmanat delegatiei maghiare; 4 iunie - semnarea tratatului cu Ungaria din partea romana de Nicolae Titulescu si dr. Ioan Cantacuzino; 10 august - semnarea primului tratat cu Turcia; august - un acord de principiu intre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia pentru incheierea unei aliante; sept.-nov. - calatorie diplomatica a lui Take Ionescu; 28 oct. - Anglia, Franta, Italia, Japonia recunosteau unirea Basarabiei cu Romania; 1921 3 martie - tratatul romano-polon semnat la Bucuresti; 22 aprilie - conventia (tratatul) de alianta defensiva romano-cehoslovaca din cadrul Micii Intelegeri; 7 iunie - conventia de alianta defensiva romano-iugoslava din cadrul Micii Intelegeri; septembrie - tratatul dintre Cehoslovacia si Polonia; octombrie - o noua runda de contacte romano-sovietice; 1922 in cursul anului convorbirile de la Tiraspol romano-sovietice pentru instalarea ordinii in zona; atitudinea favorabila a Romaniei in probleme economice, fata de URSS la conferintele internationale de la Geneva, Odesa si Haga; 16 aprilie - Rupallo - tratat de colaborare germano-sovietic; 1923 16 februarie - Geneva, este semnat pactul de organizare al Micii Intelegeri; 24 iulie - Lausane - semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia; 1924 in cursul anului - adoptarea planului Dawes de refacere economica a Germaniei; 25 martie - Viena, deschiderea convorbirilor romano-sovietice pentru rezolvarea diferendelor dintre cele doua state;

28 martie - sunt date publicitatii punctele de vedere ale Romaniei si URSS-ului privind Basarabia; 2 aprilie - propunerile sovietice, reinnoite, ce solicitau dreptul de autodeterminare si un plebiscit in Basarabia, au fost respinse; 8 august - Internationala a III-a Comunista (Comintern) alcatuia planul de declansare al operatiilor "revolutionare" in Romania; 12 - 17 sept. - infruntari sangeroase cu fortele infiltrate din URSS in zona de S a Basarabiei la Tatar-Bunar; 12 oct. - constituirea Republicii Autonome Sovietice Moldovenesti, in stanga Nistrului, subordonata R.S.S. Ucraina; 1925 in cursul anului - Locarno - pactul de garantii renan; 1926 primavara - acorduri economice si politice germano-sovietice; - semnarea unui acord de buna vecinatate 16 sept. - Roma, Romania semna tratatul de amicitie cu Italia; - tratat cu amicitie cu Franta 1928 27 august - pactul Briand-Kellog interzicea razboiul ca instrument de reglementare a intereselor dintre state; 1929 9 februarie - Protocolul de la Moscova semnat de vecinii europeni cu URSS ce completa pactul Briand-Kellog; 11 august - planul Young prin care erau reduse reparatiile germane de razboi cu 20%; 1931 24 iunie - URSS prelungea printr-un protocol Tratatul cu Germania; 1932 1932-1935 - conferinte internationale pentru dezarmare; 13 ian. - la Riga au loc negocieri intre romani si sovietici; la negocierile cu partea romana, delegatia sovietica afirma ca dintrun tratat nu vor lipsi termeni cum sunt: 1. integritate; 2. inviolabilitate; 3. suveranitate; 9 iunie - anularea datoriilor de razboi germane; 25 iulie - pactul polono-sovietic; cu Polonia ;

4 decembrie - Declaratia celor 5 puteri (Anglia, SUA, Italia, Germania, Franta) privind deplina egalitate a Marilor puteri in materie de inarmare; 1933 3-5 iulie - la Londra sunt semnate conventiile de definire a agresorului si agresiunii, in cadrul Societatii Natiunilor; 15 iulie - pact colectiv asupra problemelor europene cunoscut sub numele "Directorul celor 4 (Franta, Anglia, Italia, Germania)"; 1934 in cursul anului - Nicolae Titulescu formula drumul politicii noastre externe "De la National prin regional spre universal". 22 ianuarie - Zagreb, Consiliul Permanent al Micii Intelegeri a hotarat reluarea raporturilor diplomatice cu URSS; 2-4 - februarie - Belgrad, redactarea actului de constituire a Intelegerii Balcanice; 9 februarie - Atena, constituirea Intelegerii Balcanice; mai - Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov au incheiat un acord de principiu asupra restabilirii relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS; 9 iunie - schimb de note diplomatice romano-sovietice; decembrie - schimb de trimisi extraordinari si deschiderea ambasadelor la Moscova si Bucuresti; 1935 2 februarie 1932-11 iunie 1935 - Conferinta pentru dezarmare; 2 mai 1935 - pactul franco-sovietic 16 mai - pactul cehoslovaco-sovietic iulie - Carol al II-lea si guvernul Tatarescu ii acordau lui N. Titulescu (ministrul de externe) depline imputerniciri pentru a semna un pact cu URSS; septembrie - Geneva, tatonari cu partea sovietica privind semnarea unui pact de asistenta; 1936 iunie - iulie - Montreaux, N. Titulescu, discuta pactul preconizat cu partea societiva; 14 iulie - N. Titulescu si M. Litvinov semneaza un protocol prin care se puneau bazele unui viitor tratat; 29 august - indepartarea lui Titulescu din guvern si implicit din fruntea MAE; 16 nov. - Gh. Bratianu deschide seria contactelor cu Adolf Hitler, urmarind normalizarea relatiilor cu Germania;

1938 ianuarie - vizita ministrului de externe Istrate Micescu in Cehoslovacia, Iugoslavia si Geneva; 7 ianuarie - primul ministru O. Goga declara ca Romania isi va pastra fidelitatea fata de Societatea Natiunilor si ca isi respecta aliantele; 11 - 12 martie - ocuparea Austriei de catre Germania; 12 martie - dupa ocuparea Austriei, la Bucuresti se iau masuri impotriva Garzii de Fier; 30 aprilie - guvernul roman permite survolarea teritoriului de catre avioanele achizitionate de Cehoslovacia din URSS; 29 - 30 sept. - Acordul de la Muchen, Anglia, Franta, Germania si Italia au cedat Reichului regiunea sudata a Cehoslovaciei; 18 octombrie - guvernul roman se opunea categoric incorporarii Ucrainei subcarpatice la Ungaria; 2 noiembrie - Primul dictata de la Viena "prin care Cehoslovacia pierdea un nou teritoriu de 12.000 km.p. ; 15-18 nov. -18-21 nov. - vizitele oficiale ale lui Carol II in Marea Britanie si Franta; 24 nov. - vizita particulara a regelui Carol al II-lea in Germania; vizita a cuprins o convorbire cu Hitler la Berghof; 29 - 30 nov. - Corneliu Zelea-Codreanu , cu alti 13 legionari, a fost impuscat din ordinul regelui; 1939 30 ian. - reintoarcerea ministrului Reichului la Bucuresti, dupa impuscarea legionarilor; 14 martie - Slovacia iti proclama independenta; - trupele Ungariei intrau in Ucraina subcarpatica; 15 martie - Germania invada Cehia; 20 - 21 martie - guvernul roman ordona concentrarea preventiva de trupe in Transilvania; 21 martie - Romania decreteaza mobilizarea; 13 martie - primii-ministri ai Angliei si Frantei dadeau asigurari Romaniei si Greciei ca vor primi asistenta in caz ca vor fi atacate; 18-20 aprilie - Berlin, vizita ministrului de externe Grigore Gafencu; 12 iunie - acord comercial Anglia-Romania, prin care guvernul britanic acorda garantii pentru sporirea exportului; 11 august - intrevedere Carol al II-lea - presedintele Turciei; 23 august - tratatul (pactul) Molotov-Ribbentrop;

28 august - Romania afirma obiectivele esentiale ale politicii extrene.

Holocaustul evreilor din Romania: experimentul Transnistria

Autor: Andrei SIPERCO | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Institutul Roman de Istorie Recenta a demarat, in urma cu citeva luni, un proiect-pilot de cercetare pe tema Holocaustului in Romania. Intr-o prima etapa, se va edita un volum de documente, unele dintre ele inedite, sub titlul Holocaust in Romania. Basarabia, Bucovina si Transnistria 1941-1942. Documentele ce vor fi publicate provin dintr-un bogat fond de microfilme donat Institutului Roman de Istorie Recenta de catre Muzeul Holocaustului din Washington (putem spune, singurul accesibil integral cercetatorilor din Romania). Cum e si firesc, aceste surse inedite sint completate in evaluarea Holocaustului in Romania cu cele mai importante culegeri de documente publicate pina in prezent de catre Centrul de Istorie a Evreilor din Romania, de catre istoricul Jean Ancel, de catre Matatias Carp s.a., lucrari indispensabile pentru orice cercetare ce se doreste a fi serioasa si obiectiva. Rezultatele cercetarilor de pina acum confirma pe deplin concluziile studiilor si lucrarilor de specialitate publicate de istorici reputati precum Lya Benjamin si Radu Ioanid. Holocaustul a existat in Romania (inclusiv Transnistria) in toate formele sale de manifestare, exceptind lagarele de exterminare si camerele de gazare. Mai mult, majoritatea documentelor arata ca autoritatile rominesti au transformat o intreaga zona de la est de Nistru, aflata in administratia lor, intr-un imens lagar de concentrare, destinat exterminarii evreilor. Urmele lungilor convoaie plecate catre aceste tinuturi ale mortii sint greu de reconstituit, din mai multe motive incepind cu faptul ca arhivele au fost pina nu demult blocate si sfirsind cu valurile de pasiuni care se dezlantuie atunci cind este vorba de problema Holocaustului in Romania si care nu o data au intunecat dreapta judecata a istoricului. In cele ce urmeaza, va prezentam o reconstituire, e drept, inca partiala a dimensiunilor deportarilor catre Transnistria, teritoriu in care romanii au scris, cu singe evreiesc, una dintre cele mai intunecate si nedemne pagini ale istoriei noastre nationale. Dimensiunile deportarii evreilor din Basarabia si Bucovina la est de Nistru In august-septembrie 1941, in Basarabia (inclusiv judetul Hotin) se aflau 6.883 evrei, iar in Bucovina de Nord 53.809 evrei. La acestia se adaugau 65.742 evrei internati in ghetouri si lagare de pe teritoriul Basarabiei: Secureni si Edineti (Hotin): 20.909; Marculesti (Soroca): 10.737; Tg. Vartajeni (Soroca): 24.000; in ghetoul Chisinau: 10.096. Totalul general al populatiei evreiesti la acea data in Basarabia si in Bucovina de Nord: 126.434. Lor li se adauga cifrele rezultate dintr-un recensamint din 6 aprilie 1941, care arata ca in Bucovina de Sud se aflau 18.141 evrei, iar in judetul Dorohoi, 11.546 (Populatia evreeasca in cifre. Memento Statistic, Congresul Mondial Evreiesc, 1945, p. 35-38). Potrivit statisticilor ulterioare, din 1942, numarul total al evreilor din aceste tinuturi fusese mai mare in toamna lui 1941: 166.251 persoane (dintre care 115.094 in Bucovina de Nord si de Sud si in judetul Dorohoi). Citeva luni mai tirziu, situatia se schimbase. Guvernatorii Bucovinei si Basarabiei raportau, in

aprilie 1942, ca pe teritoriul Basarabiei, Bucovinei de Nord si de Sud si in judetul Dorohoi ramasesera, in urma deportarilor peste Nistru, in Transnistria, doar un numar de 24.250 evrei: 23.250 in Bucovina si 1.000 in Basarabia. In mai, iunie, iulie si septembrie 1942, noi grupuri de evrei au fost evacuate spre Transnistria: din orasul si judetul Cernauti, din Dorohoi si din alte judete ale Bucovinei, 4.094 in iunie si alti 45 din Cernauti, in septembrie; 215 din Chisinau 206 in mai si 9 in iulie (Arhiva Institutului Roman de Istorie Recenta in continuare IRIR, Czernowitz Oblast Archives records, Reel 6; Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, 1998, p. 207). In total, 4.354 evrei. Prin urmare, in guvernamintul Bucovina si in guvernamintul Basarabia se mai aflau spre finele anului 1942 doar 19.896 evrei, restul de 146.355 fiind evacuati spre Transnistria (142.001 in toamna lui 1941 si alti 4.354 in 1942). Acest numar rezultat din cercetarile noastre este aproape identic cu numarul 146.423, consemnat intr-o nota scrisa de mina in septembrie 1942 de la Cabinetul Civil-Militar pentru Administratia Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, privind situatia evreilor deportati din Basarabia si Bucovina, publicata de istoricul Radu Ioanid. Documentul arata ca 90.334 evrei din Bucovina si 56.089 evrei din Basarabia au fost deportati in Transnistria in toamna lui 1941 si in cursul lui 1942. Nu avem posibilitatea de a analiza cum s-a ajuns la aceste cifre, care, desi difera de cifrele pe care le-am reconstituit dupa statistici si alte surse (95.983, respectiv 50.372), dau un numar total aproape identic.

Intoarceri de pe drumul mortii E ste aproape imposibil de evaluat numarul evreilor care au murit in lagare si in ghetouri si in cursul deportarii peste Nistru, in conditiile in care nu s-a procedat la o numarare a evreilor ajunsi pe malul estic al Nistrului. Ramine faptul ca un numar de 146.355 evrei au fost deportati spre est. 142.001 evrei au ajuns in Transnistria in toamna anului 1941, fapt confirmat, in mod direct, de nota de la Cabinetul Civil-Militar pentru Administratia Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, citata mai sus. Trebuie spus ca diverse rapoarte ale jandarmeriei prezentau, in noiembrie-decembrie 1941, cifre diferite cu privire la numarul deportatilor (102.032 pina la 110.000), fapt care poate parea surprinzator pentru cititorul nefamiliarizat cu realitatile administratiei romanesti din trecutul mai indepartat si chiar mai apropiat. Timpul necesar pentru a intocmi o statistica, pentru a o transmite si pentru centralizarea datelor se numara in saptamini. Aceste statistici, de la sfirsitul lui noiembrie si inceputul lui decembrie 1941, nu-i cuprindeau de fapt si pe evreii care fusesera deportati din guvernamintul Basarabia si guvernamintul Bucovina la sfirsitul lunii octombrie si in cursul lunii noiembrie 1941, de unde provine si diferenta in numararea celor deportati. Uneori, drumul catre tinuturile mortii cunostea, pentru unii, si cale de intoarcere si, implicit, prelungirea vietii cu citeva saptamini, inainte de deportarea finala in Transnistria. In iulie 1941, trupele romane au trecut convoaie de evrei peste Nistru, pentru ca, in august 1941, trupele germane sa le treaca inapoi. Incercarea romanilor de a rezolva rapid problema evreiasca, prin impingerea evreilor din Bucovina de Nord si Basarabia peste Nistru, a esuat in urma impotrivirii germane.

Documentele publicate pina in prezent arata ca romanii au evacuat atunci peste Nistru un numar de 32.600 evrei, iar germanii au trecut inapoi 27.000-27.500. Rezulta ca un numar de 5.100-5.600 de evrei au pierit in cursul acestor operatiuni din iulie-august 1941. Potrivit documentelor, evreii care au fost returnati de catre germani au fost strinsi si internati in lagare, in special la Vartajeni, Secureni si Edinet. Cei peste 27.000 dintre cei 32.600 evrei trecuti peste Nistru de catre trupele romane au scapat atunci cu viata, dar nu datorita romanilor, ci, paradoxal, datorita germanilor. Trebuie mentionata, in acest sens, remarca pe care a facut-o la Procesul de la Nrenberg, la adresa modului de operare a romanilor, acuzatul Nosske, ofiter al Einsatzgruppe D: Presupun ca romanii doreau sa scape de ei si sa-i trimita in teritoriul german sin zona de actiune a armatei germane n.n.t, astfel ca noi sa trebuiasca sa-i impuscam si sa avem problema de a-i impusca. Nu am dorit sa facem treaba pentru romani (The Mazal Library, Nurenberg Military Tribunal, Volume IV, page 557).

Masacrele din timpul recuceririi Basarabiei si Bucovinei de Nord Potrivit Recensamintului populatiei Regatului Romaniei din 1930, pe teritoriul ocupat de U.R.S.S. in iunie 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta) traiau 277.949 evrei. Potrivit analizei noastre, 194.824-196.004 evrei se aflau in Basarabia, Bucovina de Nord si de Sud si in judetul Dorohoi la momentul de inceput al conflictului in Rasarit. Conform documentelor romanesti si rapoartelor germane si indeosebi pe baza marturiilor martorilor si ale supravietuitorilor unor masacre si executii efectuate de trupele germane si romane, un numar situat intre 23.473-24.153 evrei au fost ucisi in timpul operatiunilor de recucerire a Basarabiei si Bucovinei de Nord (dupa rapoartele Einsatzgruppen, unitatea speciala germana insarcinata cu exterminarea evreilor, marturiile si cifrele prezentate in Matatias Carp, Cartea Neagra si Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu). Dintre acestia, 11.595 au fost ucisi de unitati germane, inclusiv Einsatzgruppen si Einsatzkommando-uri, 2.265 au fost ucisi de unitati romane si germane, inclusiv Einsatzgruppen si Einsatzkommando-uri, si intre 9.613-10.293 au fost ucisi de jandarmi, militari si civili romani. Alti 5.100-5.600 de evrei au pierit in cursul operatiunilor de deportare din iulie-august 1941. Unele surse sporesc cifra evreilor care au murit in aceasta perioada, fara un fundament clar din punct de vedere istoric. Este, de pilda, dificil de luat in considerare numarul de 10.000 de evrei care, potrivit lui Matatias Carp, ar fi fost ucisi la Chisinau la 17 iulie 1941, in momentul intrarii trupelor germane si romane in oras. Nici un document romanesc nu aminteste de acest masacru, care nu este mentionat nici in rapoartele Einsatzgruppen, insarcinate cu lichidarea evreilor si a functionarilor comunisti din teritoriile ocupate de trupele germane. De altfel, insusi autorul citat mentioneaza: Nu se cunoaste si nu se va cunoaste vreodata numarul exact al victimelor, dar judecind dupa numarul celor care au supravietuit pentru a fi inchisi dupa citeva zile in ghetou, se presupune ca la ocuparea orasului au fost omoriti cca. 10.000 evrei. Unitatea germana de exterminare Einsatzgruppe B raporta, la 25 august 1941, referitor la situatia din Basarabia, la eliberarea acestui teritoriu ca: In Chisinau, inainte de razboi, erau circa 60.000-80.000 de evrei. O mare parte dintre ei au plecat o data cu retragerea rusilor. La ocuparea orasului erau numai circa 4.000 de evrei, al caror numar a mai crescut

prin imigrare. La initiativa Einsatzkommando-ului, comandantul roman al orasului a infiintat, in vechiul oras, un ghetou pentru evrei. In prezent, ghetoul cuprinde 9.000 evrei. Evreii sint organizati in grupe de munca si pusi la dispozitia diferitelor servicii germane si romane pentru curatenie si alte lucrari (National Archives, Southeast Region, East Point, Georgia, SUA, Roll 10, Doc. 4538, No. 153, Raport de evenimente URSS Nr. 63, 25 august 1941).

Masacrarea evreilor localnici din Transnistria Potrivit unei statistici privind numarul evreilor evacuati din Transnistria, bazate pe raportul Guvernatorului Alexianu catre Cabinetul Civil- Militar pentru Administratia Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, Presedintia Consiliului de Ministri, 23 mai 1942, din judetul Tiraspol au fost evacuati si ucisi 788 evrei, din judetul Berezovca 480, din judetul Odessa 32.819, din judetul Tulcin 5.479, din judetul Ribnita 25.436, din judetul Ovidopol 23 si din judetul Ananiev 227; in total, 65.252 evrei localnici (Jean Ancel, Transnistria, Vol. III, 1998, p. 295). In raportul inspectorului Jandarmeriei din Transnistria din 9 septembrie 1942, transmis de guvernatorul Alexianu Cabinetului Civil-Militar pentru Administratia Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, Presedintia Consiliului de Ministri, la 11 septembrie 1941, se arata ca din judetul Odessa disparusera (fusesera ucisi) 65.000 de evrei, din judetul Moghilev 4.000 si toti evreii din judetele Berezovca, Ananiev, Ovidopol si Oceacov (Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, Bucuresti, 1998, p. 275 si Jean Ancel, Transnistria, Vol. III, 1998, p. 296). In opinia noastra, din documente rezulta ca, in perioada administratiei romanesti a Transnistriei, au pierit in total 101.000 evrei localnici: 65.000 din orasul si judetul Odessa, 4.000 din judetul Moghilev si 32.000 din judetele Ribnita, Tulcin si din restul judetelor, marea majoritate predati de autoritatile romane germanilor si ucisi de politia SS locala; alti 27.748 evrei localnici se aflau in viata in Transnistria, la 1 decembrie 1943, potrivit delegatului Comitetului International al Crucii Rosii in Romania. Un numar de aproximativ 97.000 de evrei romani au pierit in timpul recuceririi Basarabiei si Bucovinei de Nord, inainte, in timpul deportarii si in zonele de deportare, ceea ce ridica totalul victimelor Holocaustului in Romania (exclusiv zonele din care s-au operat deportari masive) si in Transnistria la aproximativ 198.000 de evrei, romani si localnici.

Holocaustul de la istorie la exagerare Exista autori care, pornind de la documentele si datele enumerate pe scurt mai sus, ajung la concluzii cel putin exagerate. Reprezentativ pentru exagerarile in ceea ce priveste numarul evreilor ucisi de romani in Bucovina de Nord, in Basarabia si in Transnistria este istoricul Jean Ancel, cercetator la Muzeul Yad Vashem din Ierusalim. O analiza in detaliu a erorilor si exagerarilor din lucrarea Transnistria va fi publicata in culegerea de documente pe care o pregatim, dar pina atunci se cuvine sa semnalam care este opinia sa cu privire la numarul evreilor romani deportati si ucisi in Basarabia, Bucovina si Transnistria. El sustine ca:

- 100.000 evrei romani ar fi fost ucisi in urma actiunilor de purificare; - 150.000 evrei romani ar fi murit in Transnistria; - 50.000 evrei romani erau in viata in Transnistria, in noiembrie 1943; - 19.896 evrei romani au ramas nedeportati, in Bucovina si in Basarabia. Total: 319.896 evrei in Basarabia, Bucovina de Nord si de Sud si judetul Dorohoi, la 22 iunie 1941, cu 5.000 mai multi decit in 1930. Jean Ancel nu aminteste nimic despre evreii din Basarabia si Bucovina de Nord care s-au refugiat in Uniunea Sovietica, au fost executati, deportati, evacuati sau mobilizati in Armata Rosie. Despre faptele de mai sus amintesc numeroase documente si marturii din epoca, precum si numeroase lucrari consacrate Holocaustului (vezi, de exemplu: Raul Hilberg, The Destruction of the European Jews, p. 768; Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, Bucuresti, 1998, p. 229-230; Dov Levin, Soviet Policy Toward Rescue in Rescue Attempts during the Holocaust. Proceedings of the Second Yad Vashem International Historical Conference, Jerusalem, April 8-11, 1974, rapoartele delegatiei Comitetului International al Crucii Rosii la Bucuresti din epoca si chiar Jean Ancel, care a avansat numarul de 30.000-40.000 evrei basarabeni si bucovineni victime ale rusilor, in The Romanian Way of Solving the Jewish Problem in Bessarabia and Bukovina, June-July 1941, Yad Vashem Studies, XXIX, Ierusalim, 1988, p. 230 etc. etc.). Majoritatea istoricilor, si printre acestia autoritatile in domeniu, apreciaza ca in jur de 70.000120.000 de evrei din Basarabia si Bucovina de Nord s-au refugiat in Uniunea Sovietica, au fost executati, deportati, evacuati sau mobilizati in Armata Rosie. Daca ar accepta acest fapt, ca evrei ar fi fost deportati si de sovietici, s-ar fi refugiat sau ar fi fost moblizati in Armata Rosie, istoricul Jean Ancel nu ar mai putea afirma, cum o face, nu numai prin omisiuni, dar si prin falsificarea unor date istorice, ca 100.000 de evrei din Basarabia si Bucovina de Nord au fost ucisi in decursul purificarii pamintului strabun (in perioada iulie-septembrie 1941) si ca alti 150.000 de evrei din Basarabia, Bucovina de Nord si de Sud si judetul Dorohoi ar fi murit in Transnistria. Pentru a da greutate afirmatiilor sale, Jean Ancel sustine ca acest fapt ar fi fost confirmat de catre cel care a fost reprezentantul Comitetului International al Crucii Rosii la Bucuresti, Charles Kolb (Transnistria, Vol. III, Bucuresti, 1998, p. 302-303). Desi subliniaza ca raportul original al delegatului elvetian, din 14 ianuarie 1944, se afla in posesia sa de fapt, acest raport a fost publicat in 1998 intr-o culegere aparuta la Editura Hasefer si in orice caz poate fi consultat oricind in arhiva CICR de la Geneva , Jean Ancel trece sub tacere faptul ca in acest raport delegatul elvetian mai mentioneaza, privitor la Basarabia: Pina in acest moment, n-am putut obtine cifrele exacte ale celor deportati de romani si ale celor evacuati de rusi, dar pare o certitudine faptul ca ultima cifra este mai mare (Ecouri dintr-o epoca tulbure. Documente elvetiene 1940-1944, Editura Hasefer, 1998, Doc. 107, p. 202). Aceasta afirmatie a fost intarita in comunicarea confidentiala din 9 februarie 1944: Partea romana pretinde ca responsabilitatea fata de majoritatea evreilor apartine rusilor st. Am mari indoieli ca aceasta cifra va fi obtinuta cindva, avind in vedere reticenta guvernului rus de a da orice fel de indicii privind strainii aflati in Rusia. Este foarte probabil ca marea majoritate sa fi fost intr-adevar evacuata in cursul ocuparii de catre rusi a Bucovinei si Basarabiei, dar, in

orice caz, un numar considerabil de pierderi a fost prilejuit in timpul dominatiei romane masacre in Cernauti 4-5.000 cf. informatii evreiesti. In Basarabia, pierderile nu sint cunoscute. Partea evreiasca pretinde ca Jandarmeria, care mergea inaintea armatelor romane, ar fi masacrat populatia evreiasca, in timp ce romanii sustin, la rindul lor, ca au gasit tara complet golita de evrei, care, temindu-se de revansa romanilor pentru actele lor ostile, ar fi parasit tara inainte de sosirea acestora (Ibidem, Doc. 129, p. 257). De altfel, Jean Ancel recurge la mijloace care incalca etica si deontologia de care ar trebui sa dea dovada un istoric de talia sa. Primul ar fi utilizarea selectiva a documentelor si informatiilor si trecerea sub tacere a celor care contrazic teza avansata. Contrar bunelor obiceiuri ale majoritatii covirsitoare a istoricilor, Jean Ancel aproape ca nu face nici o trimitere la lucrarile colegilor sai intr-ale stiintei. Cu foarte rare exceptii, trimiterile sint la documentele publicate de domnia sa si la lucrarile scrise de nimeni altul decit Jean Ancel. Singura lucrare la care se fac in mod constant trimiteri este Cartea Neagra a lui Matatias Carp, din 1947. Asa se face ca istoricul continua sa sustina, netulburat, faptul ca, in timpul deportarilor efectuate in pripa de trupele romane, in iulie-august 1941, ar fi murit 16.000 de evrei dintr-un total de 32.600 evrei impinsi peste Nistru si ca un numar de 25.000 de evrei dintre cei aflati in Basarabia in august 1941 ar fi fost ucisi in timpul deportarii peste Nistru sau imediat dupa aceea. Manipularea datelor statistice este a doua metoda la care Ancel recurge pentru sustinerea tezei sale cu privire la numarul de evrei romani si ucraineni ucisi de romani in Transnistria. El apeleaza din plin la tabele statistice. Foarte multe sint eronate si, mai grav, ele nu sint rezultatul nestiintei sau ignorantei, ci pur si simplu reprezinta o incercare deliberata de mistificare. Cititorului neavizat, dar si istoricului care nu este specialist in fenomenul Holocaustului in Romania, ca un exemplu, ii prezentam urmatorul tabel, elocvent pentru modul de manipulare a datelor statistice: Tabelul 8: Rapoarte noi ale comandamentului jandarmeriei sprivind deportarilet. Extras: Transnistria, Vol. III, 1998, p. 283. Rapoarte contemporane 1941 1942 Total Basarabia 75.525 231 75.756 Bucovina si Dorohoi 91.845 4.290 96.135 Deportarile facute in pripa (supravietuitori) 16.000 - 16.000 Din Romania - 2.016 2.016 Total 183.370 6.537 189.907

In realitate, unele cifre prezentate in asa-zisele rapoarte contemporane, cel pe anul 1941 si cel privind numarul total al deportarilor efectuate in 1941 si 1942, sint rezultate in urma analizei lui Jean Ancel, care considera ca in acest tabel este consemnat adevaratul numar al deportatilor. In dreptul Basarabiei se gaseste numarul 75.525, obtinut in mod eronat, prin adaugarea, si la Basarabia, a celor 25.000 de evrei din orasul Hotin si din lagarele din judetul Hotin in realitate 23.439, care sint deja cuprinsi in rindul celor 91.845 evrei deportati din Bucovina si Dorohoi, potrivit statisticii asupra numarului evreilor deportati de pe teritoriul Bucovinei: Cernauti, Cimpulung, Storojinet, Radauti, Hotin, Suceava si judetul Dorohoi, Guvernatorul Bucovinei catre Presedintia Consiliului de Ministri, 9 aprilie 1942 (in Jean Ancel, Transnistria, Vol. III, 1998, p. 280). In Transnistria, versiunea in limba engleza, 2003, Vol. 1, p. 519, numarul 75.525 creste, fara nici o explicatie, la 80.000. Cit priveste numarul de 16.000 de evrei, care ar reprezenta supravietuitorii in urma deportarilor facute in pripa (in realitate au fost 27.000-27.500 supravietuitori), documentele romanesti, inclusiv unele publicate inca din 1947, consemneaza faptul ca evreii returnati de peste Nistru de catre trupele germane au fost internati in lagare. Acest numar este inscris intro rubrica separata, desi numarul evreilor din lagare si ghetouri este deja inclus in numarul total al evreilor deportati din Basarabia, Bucovina si Dorohoi. In sfirsit, intr-o incercare de a demonstra ca 170.000-180.000 de evrei localnici din Transnistria ar fi fost ucisi de catre romani, Jean Ancel rotunjeste cu aproximativ 6.300 numarul evreilor ucraineni aflati in Transnistria in decembrie 1941, care erau de fapt 68.708 conform raportului S.S.I. citat (Transnistria, Vol. III, 1998, p. 292). In versiunea in limba engleza (Transnistria, 2003, Vol. 1, p. 521), documentul este folosit pentru a demonstra ca in Transnistria se aflau, in decembrie 1941, 187.845 evrei romani, dar tabelul statistic este eronat.

De la crima la stergerea urmelor ei Manipularea istoriei nu este doar un apanaj al istoricilor. Pe masura ce soarta razboiului devenea din ce in ce mai clara, autoritatile responsabile de actiunile criminale de deportare si ucidere a evreilor au inceput sa fie preocupate de ascunderea faptelor. Prezentam, mai jos, un document revelator cu privire la responsabilitatea pe care o poarta autoritatile romane din epoca pentru distrugerea unor documente, care ar fi ilustrat soarta evreilor localnici evacuati in judetul Berezovca, unde au fost ucisi de politia locala SS. DISTRICTUL BEREZOVCA PROCES-VERBAL Astazi 1 Mai 1944 Noi, Colonel Leonida Popp, Prefectul Militar al Judetului Berezovca si Doctor V. Petrenciu Subprefectul judetului Berezovca, Avind in vedere ordinul rezolutiv al D-lui Traian Herseni Directorul General al Administratiei

Militare a Teritoriului dintre Nistru si Bug, prin care aproba propunerea noastra de a se arde corespondenta secreta si confidentiala a Prefecturei judetului Berezovca si a sectorului IV Administrativ Berezovca: Constatam prin prezentul proces verbal ca s-a procedat la distrugerea prin ardere a acestei corespondente, dupa cum urmeaza: 1/. Dosar confidential pe anul 1941. 2/. 1942. 3/. 1943. 4/. 1944. 5/. Dosar cuprinzind Chestiuni evre-iesti pe 1942, 6/. ordinele privitoare la evacuare si, 7/. Dosarul cu lucrarile referitoare la operatiunea 1111 [evacuarea administratiei si populatiei romanesti din Transnistria n.n.]. Drept care am incheiat prezentul proces verbal, astazi, data de mai sus, in patru exemplare, dintre care unul se inainteaza Administratiei Militare a Teritoriului dintre Nistru si Bug, al doilea se anexeaza la dosarul privind lucrarile de lichidare si celelalte se iau de catre subsemnatii. PREFECT MILITAR Colonel (ss) Leonida Popp SUBPREFECT Dr. (ss) V. Petrenciu (Arhiva IRIR, Odessa Oblast Archive records, 1941-1944, Reel 20). Decizia de ardere a corespondentei cu caracter secret si confidential pe anii 1941-1944 a Prefecturii judetului Berezovca si a sectorului IV Administrativ Berezovca, in luna mai 1944, corespondenta care cuprindea si un Dosar Chestiuni evreiesti pe anul 1942, demonstreaza hotarirea autoritatilor romane din epoca de a distruge dovezile privind situatia evreilor din judetul Berezovca si implicit pe cele privind exterminarea evreilor care fusesera evacuati din Odessa si plasati pe raza acestui judet. Conform notei nr. 781 din 28 aprilie 1944, adresata de Districtul Berezovca Administratiei Militare a Teritoriului dintre Nistru si Bug, Serviciul de lichidare, corespondenta secreta si confidentiala fusese transportata la Bucuresti. Nu excludem posibilitatea ca aceste dosare sa nu fi fost de fapt arse, istoria recenta sau mai indepartata consemnind cazuri in care documente destinate a fi distruse au fost pastrate spre a putea fi folosite pentru exonerarea unor fapte grave sau/si pentru negocierea unor sentinte mai blinde in cazul judecatii ori pur si simplu in scop de santaj. De altfel, o serie de dovezi intaresc aceasta din urma idee si dau posibilitatea reconstituirii unei alte pagini privind Holocaustul evreilor din Romania cea a exterminarii populatiei evreiesti deportate din Odessa.

Soarta evreilor din Odessa evacuati in judetul Berezovca Din documentele care au fost publicate de istoricul Jean Ancel rezulta ca evreii din Odessa, aflata sub administratie romaneasca, au fost evacuati la ordinul maresalului Ion Antonescu.

Fusesera fixati pe raza judetului Berezovca si majoritatea au fost executati prin impuscare de catre membrii politiei germane SS, proveniti din satele si comunele locuite de germani. Politia germana a raportat Berlinului ca pina la inceputul lui mai 1942, cei 28.000 evrei care au fost dusi in satele germane din Transnistria au fost exterminati (Transnistria, Vol. I, The Romanian Mass Murder Campaigns, Tel Aviv University, 2003, p. 317). Cum se poate explica lipsa de reactie a autoritatilor romane fata de executiile de evrei evacuati din Odessa, comise de catre politia germana SS si savirsite pe un teritoriu aflat, cel putin teoretic, sub jurisdictie romaneasca? O nota din 12 mai 1942 aducea la cunostinta maresalului Ion Antonescu faptul ca Marele Stat Major raporta despre impuscarea, de catre politisti germani, a 4.047 evrei internati in lagarele din judetul Berezovca, in 10 martie, 20, 22 si 24 aprilie (corect este 20, 22 si 24 martie) 1944 si despre arderea cadavrelor, precum si faptul ca Marele Stat Major roaga a i se comunica, daca politistii germani pot sa aiba astfel de initiative, pe teritoriul sub administratie romaneasca. Din rezolutia pusa de maresal pe acest document razbate iritarea: Nu este rolul Marelui Stat Major a se ocupa de aceste probleme. I-am mai atras atentia si pentru alte chestiuni. Am dat in aceasta privinta instructiuni d-lui Alexianu. Maresal Antonescu. Nu se cunoaste natura acestor instructiuni, dar stim ca Mihai Antonescu, ministrul roman de externe, a amintit ca ar fi protestat in trei rinduri fata de uciderile de evrei comise de trupele SS. Nu exista documente care sa sustina ipoteza unei intelegeri intre autoritatile romane si germane in ce priveste asumarea, de catre germani, a exterminarii evreilor evacuati din Odessa. Exista insa un document care demonstreaza ca evreii impuscati de germani pe teritoriul judetului Berezovca faceau obiectul discutiilor intre autoritatile romane si conducerea politiei germane din Transnistria. Astfel, pe agenda discutiei desfasurate la Odessa in 7 martie 1942 intre guvernatorul Alexianu si Oberfhrer-ul Horst Hoffmeyer, seful formatiunilor de politie germana din Transnistria, se gaseste, la punctul 5, problema evreilor impuscati la Rastad, judetul Berezovca si ale caror trupuri nu fusesera ingropate de catre germani. Ce se cunoaste este ca evreii din Odessa au fost evacuati, pe jos si in trenuri germane, de autoritatile militare romane intr-o zona din Transnistria, cu concentratie mare de colonii germane, unde au fost apoi predati la cerere politiei germane pentru a fi executati. Responsabilitatea nu incumba in primul rind posturilor de jandarmi care au permis ridicarea si executarea evreilor, ci, si in acest caz, ca si in cel al deportarii si uciderii evreilor din guvernamintul Basarabia si din guvernamintul Bucovina, celor mai inalte autoritati ale statului roman, in frunte cu maresalul Ion Antonescu. In ochii acestuia, evreii din Odessa erau vinovati atit de diversiuni in spatele frontului, prin aruncarea in aer a Comandamentului roman din acest oras, cit si de pierderile enorme suferite de armata romana in timpul asediului orasului. Dar vina lor capitala, care i-a trimis pe ei si nu pe rusii din oras la moarte, era alta: erau evrei. _________ Nota. Multumesc colegului meu Marius Oprea, care a avut bunavointa sa ma ajute prin a da o forma jurnalistica rezultatelor cercetarilor mele de arhiva.

olitica extern a Romniei comuniste: anatomia unei insolite autonomii

EMANUEL COPILA Abstract: If one takes into account Romanias communist regime from an internal perspective, he, or she, will not identify substantial elements to singularize it among the other communist regimes. From this point of view, Romanian communism experienced basically the same evolutions and transformations which occurred within the whole socialist camp. But when the topi c is examined through the prism of its foreign relations and international postures, communist Romania becomes really interesting. The present essay proposes a synoptic analysis of Romanias foreign policy during 1948 and 1989, pinpointing the major international events that influenced it and the regimes response towards them.
Keywords: communism, foreign policy, opportunities, calculated dissidence, pragmatism

De la ilegalitate la guvernare i la comunizare: sinuosul traiect politic al comunismului romnesc din perioada interbelic n cea postbelic
nc de la nfiinarea sa, n 1921 prin scindarea social-democrailor n minimaliti (adepi ai procedeelor legale, moderate, de cucerire a puterii i total ostili violenei i metodelor teroriste) i maximaliti (adepi ai nfptuirii revoluiei cu orice pre, inclusiv crim, teroare sau violen) 1 , i pe ntreaga durat a perioadei interbelice, se poate afirma c Partidul Comunist din Romnia, secie a Internaionalei Comuniste a practicat exclusiv o form de politic extern, i anume cea dictat de Moscova. nsi denumirea secie a Internaionalei Comuniste relev totala lips de autonomie ideologic i politic a organizaiei, a crei activitate era finanat i orchestrat de Comintern2, etap experimentat n diferite dozaje i de marea majoritate a partidelor comuniste est-europene. Sfritul celui de al Doilea Rzboi Mondial nseamn totodat o ans nesperat pentru minusculul Partid Comunist Romn n ilegalitate ncepnd cu 1924 de a se infiltra n prim faz n structurile politice romneti, urmnd ca ulterior s le acapareze n totalitate. ntre septembrie 1944 luna care a urmat schimbrii de alian i trecerii armatelor romne de partea partea puterilor aliate i decembrie 1947 luna n care tnrul rege Mihai I a fost finalmente constrns, sub presiunea comunitilor romni susinui de Moscova, s abdice Gheorghiu-Dej i partidul asupra cruia i-a impus finalmente conducerea au purtat o consecvent lupt pentru acapararea prghiilor politice reuind, n paralel cu succedarea guvernrilor postbelice, s i planifice minuios ascensiunea, dar i consolidarea puterii odat obinute. 3 Menionarea resortului principal al posibilitilor politice ale comunitilor romni, centrul moscovit4, este aproape superflu: Kremlinul s-a aflat, cu excepia Cehoslovaciei, n spatele stalinizrii tuturor rilor est-europene care au fost integrate pe orbita geopolitic sovietic dup ncheierea rzboiului. Odat cu acapararea exhaustiv a spectrului politic prin intermediul unor alegeri trucate, desfurate n 1946, desfiinarea PNL i PN i ncorporarea forat a PSD n 1947, fapt ce are ca i consecin modificarea denumirii partidului, aceasta transformndu -se din Partidul Comunist Romn n Partidul Muncitoresc Romn ia amploare o acerb lupt intestin pentru preluarea puterii n partid. Literatura de specialitate opereaz n acest punct cu ceea ce s-ar putea numi teoria grupurilor, care susine existena a dou, uneori trei grupuri distincte care concurau pentru a acapara conducerea i prghiile administrative ale partidului. Cele dou grupuri ar fi cel al moscoviilor care, dup schimbarea taberei din august 1944, au ajuns n ar cu scopul de a se infiltra obine puterea n partid ca i cal troian al intereselor Moscovei, respectiv, grupul din nchisori, alctuit din comunitii romni aflai n ar pe ntreaga durat a conflagraiei, acionnd clandestin sau fiind ncarcerai. Principalii reprezentani ai moscoviilor ar fi Ana Pauker, Vasile Luca i Teohari Georgescu, n timp ce ultimii ar fi fost condui de Gheorghiu Dej i Emil Bodnra. Uneori mai apare, complementar grupului moscovit, grupul de la Viena, loc n care se refugiase cel care a fost prim-secretarul partidului ntre 1940-1944, comunistul romn de origine maghiar tefan Fori. Un eventual merit al teoriei grupurilor ar fi de natur conceptual -analitic: permite, n aparen, o

mai bun abordare a haoticei lupte pentru putere care a estropiat PMR pn n 1952 5. Cu toate acestea,
nici una dintre cele dou faciuni competitive nu era foarte coeziv, iar diviziunea ntre comuniti nativi i moscovii este mai mult o reflectare a necesitii de categorizare analitic 6, dect a unei situaii reale i fluide. Lupta pentru putere care a aprut la sfritul anilor 1940 i nceputul anilor 1950 a implicat grupri i regrupri de-a lungul unor diviziuni mai degrab personale, dect strict ideologice, pentru a nu le mai meniona pe cele naionale. De exemplu, Miron Constantinescu, un comunist nativ, nchis mpreun cu Dej, a trecut de partea faciunii Pauker-Luca, n timp ce moscovii puri cum ar fi Chiinevschi sau L. Rutu, s-au aliat cu Dej, cel puin pentru moment.7

S-ar mai putea aduga c i Emil Bodnra, spion sovietic n timpul celui de al Doilea Rzboi Mondial, i-a devenit pn la urm fidel lui Dej. Dup moartea lui Stalin, ace sta i-a adus prompt la cunotin prim-secretarului romn manevrele politice iniiate de Nikita Hruciov prin care se urmrea nlocuirea lui cu nsi persoana sa. 8 Tatonrile lui Hruciov nu a avut efectul scontat, conducerea de partid cimentndu-se i mai puternic n jurul liderului de la Bucureti.

Vulnerabiliti i expectative. Republica Popular Romn n siajul destalinizrii

Politica extern din prima faz a conducerii dejiste (1948-1956) se caracterizeaz printr-o obedien total fa de direciile impuse de centrul moscovit9, fapt ce i-a inspirat pe unii cercettori s susin c n cazul Republicii Populare Romne, i de fapt a ntregului bloc est european, nu se poate aduce n discuie ideea de politic extern propriu -zis.10 Se poate aprecia c resortul cultural care a articulat poziia extern a Bucuretiului pn la moartea lui Stalin i nceputul noului curs11 a fost unul deosebit de primitiv, centrat pe meninerea puterii cu orice pre; acesta s-a pstrat i n epoca post-stalinist, suscitnd un ir de conflicte diferite ca intensitate cu autoritile sovietice. Ghi Ionescu observ cu acuitate precaritatea cultural ce a impregnat strategia de politic extern a comunitilor romni n cadrul evenimentelor circumscrise i potenate de siajul destalinizrii, oferind o pertinent i necrutoare diagnoz a profilului ideologic al conducerii de la Bucureti i a modului su de manifestare n acele nesigure i riscante mprejurri:
Dintre toate guvernele Europei rsritene, cel romn era cel mai puin afectat de convulsiile destalinizrii. Calmul din Romnia era, dintr-un punct de vedere, o dovad a slbiciunii i apatiei din P.M.R. Dac el ar fi avut ceva rdcini n popor, dac ar fi fost ct de ct sensibil la curentele de opinie i i -ar fi dus lupta cu idei originale, corespunztoare problemelor specific naionale, atunci cu siguran ar fi fost mai vizibil afectat. ns, din cauza slbiciunii sale, a lipsei de ideologie, tradiie naional i a oamenilor cu o postur remarcabil, partidul comunist din Romnia ramnea preocupat doar de un singur lucru s rmn la putere.12

Cu alte cuvinte, ocul destalinizrii nu a fost perceput n RPR la nivel ideologic, valoric, nu a reprezentat, ca pentru ali comuniti, o turnur brusc i dureroas, o abatere de la motenirea veridic a marxism-leninism-stalinismului, i nu a avut, n definitiv, pe cine s dezamgeasc; legitimat doar printr-un surogat ideologic, elita politic de la Bucureti, alctuit ntr-o proporie zdrobitoare din persoane cu o educaie care nu depea cele patru clase elmentare, a fost pur i simplu speriat de noua orientare sovietic, fiind preocupat exclusiv de aferentele msuri de precauie care i-ar fi permis s supravieuiasc acestei ncercri, perceput ca zguduitoare doar pe filier politic. Turbulenele survenite n Polonia i Ungaria n anul 1956, o consecin direct a efectelor destalinizrii13, a surprins conducerea de la Bucureti pe aceleai poziii. Docilitatea, servilismul i promptitudinea de care au dat dovad liderii romni n reprimarea revoluiei maghiare a compensat parial nencrederea Moscovei n eficiena destalinizrii romneti, iar Dej i acoliii si i -au pstrat n continuare poziiile, reuind chiar, n 1958, s obin retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Romniei.14 Se poate presupune c, n timpul acestor ani tulburi, principalul resort motivaional al elitei politice de la Bucureti l -a reprezentat frica, n principal frica de fratele cel mare. Concluziile impuse de revoluia maghiar au fost temeinic asimilate, i regimul a operat, temporar, o decongestionare a raporturilor sale cu societatea.15 Stelian Tnase investigheaz, pornind de la exemplul maghiar, efectele pe care le-au produs dramaticele evenimente din 1956 asupra psihologiei i strate giilor de politic intern adoptate de elitele din lagrul socialist n perioada imediat urmtoare.

Teama unei clase politice ine adesea loc de legi istorice. Nu trebuie s cutm foarte adnc pentru a observa c reformele regimului Kdr (Ungaria, n.m.) au fost consecina sperieturii trase de nomenclatur n octombrie 1956. Mulimile pe strzi, armata fraterniznd cu insurgenii, cldirile guvernamentale n flcri, agenii poliiei secrete i aparatcici linai au lsat amintiri de neuitat liderilor comuniti. Prioritatea absolut a regimului Kdr a fost: S nu se repete 1956! Contractul social tacit de la nceputul anilor 60 (prin care s -a oferit societii o via decent din punct de vedere material i toleran n schimbul acceptrii regimului) a fost produsul acestei amintiri.16

Divergene economice i oportuniti geopolitice: premisele disidenei ceauiste

Deceniul urmtor a fost martorul unei surprinztoare, chiar intrigrante reorientri a politicii externe romneti. Pe fondul disputelor aprute ntre autoritile sovietice i cele chineze n privina naturii relaiilor statelor socialiste cu lagrul imperialist17, Partidul Muncitoresc Romn reuete s i impun poziia n raport cu disensiunile aprute n cadrul CAER. n cadrul acestui organism, Moscova ncerca s acrediteze ideea c cel mai bun traseu economic al lagrului socialist ar presupune o specializare a produciei; astfel, cele mai industrializate state comuniste (Republica Democrat German, Cehoslovacia) i -ar fi concentrat resursele i producia exclusiv n direcia continrii procesului de industrializare, n timp ce statele mai puin dezvoltate din acest punct de vedere (Bulgaria sau Romnia) ar fi abandonat dezvoltarea industriei grele n favoarea agriculturii. n acest fel, preconiza Hruciov, s-ar fi procedat la optimizarea economi ei interne a lagrului. Partea romn nu a fost ns de acord, iar corolarul conflictual care a aprut ca urmare a intransigenei poziiei economitilor romni n raport cu propunerea sovietic de restructurare a CAER, i care a reprezentat testul cu turnesol al relaiilor dintre Bucureti i Moscova, a coninut trei dimensiuni structurante. Prima, i totodat cea mai important, a fost de natur politic: o bun parte din firava legitimitate e care regimul reuise s o obin datora foarte mult tocmai industrializrii forate. Proletarizarea maselor de rani pe care regimul i mobilizase pentru a-i asigura o mn de lucru ct mai numeroas posibil le adusese acestora beneficii indiscutabile n raport cu condiiile de via anterioare, n cazul lor, singurul termen de comparaie. n plus, o reconfigurare radical a politicii economice risc s readuc pe tapet insecuritatea i mefiena popular pe care conducerea de la Bucureti le meninuse la un nivel relativ sczut cu mari eforturi i doar parial. Pe lng toate acestea, elita politic romn contientiza faptul c o prefacere economic de o asemenea anvergur ar fi necesitat un suflu politic nou, iar acest lucru trebuia combtut, dup cum am avut ocazia s constatm, cu orice pre. Pe cale de consecin, ealonul superior al partidului argumenta masiv n defavoarea iniiativei sovietice de a reorganiza fundamentele relaiilor economice dintre statele lagrului socialist.
Ideea organului unic de planificare comun pentru toate rile C.A.E.R. comport implicaii de cea mai mare importan economic i politic. Conducerea planificat a economiei naionale este unul din atributele fundamentale, eseniale i inalienabile ale statului socialist, planul de stat fiind principalul instrument prin care acesta i realizeaz obiectivele sale politice i social -economice, stabilete direciile i ritmul de dezvoltare a economiei naionale, proporiile ei fundamentale, asigur acumulrile, msurile pentru ridicarea nivelului de trai material i cultural al poporului. Suveranitatea statului socialist presupune ca acesta s dispun efectiv i integral de mijloacele ndeplinirii practice a acestor atribuii deinnd n minile sale totalitatea prghiilor de conducere a vieii economice i sociale. Trecerea unor asemenea prghii n componena unor organe suprastatale sau extrastatale, ar transforma suveranitatea ntr-o noiune lipsit de coninut.18

Apoi, din punct de vedere economic, aceast reorientare radical ar fi subminat ansele Romniei de a i construi o economie funcional, care s conduc n final la cimentarea poziiei politice pe care elita regimului o obinuse att de greu, i de care era nc departe de a fi sigur. Nu n ultimul rnd, Bucuretiul i aducea Moscovei, care aciona acum sub umbrela CAER, reprouri de natur ideologic: nu fusese Lenin acela care propovduise cu atta aplomb electrificarea i dezvoltarea industriei grele ca punct forte de-a lungul itinerariului construirii socialismului n condiiile ostile politic de la nceputul secolului XX? De ce ncerca tocmai Moscova, farul cluzitor al comunismului mondial, s submineze acest scop suprem pentru fiecare partid fresc tocmai romnilor ? Trebuie s recunoatem c, la acest capitol, argumentele Bucuretiului nu erau lipsite de consisten19. URSS, la rndul ei, aloca un efort intelectual imens n vederea plasrii noilor strategii economice sovietice n continuarea direct a ideilor lui Lenin, ns comunitii romni nu ezitau s califice propunerile Moscovei n favoarea supranaionalizrii economiilor socialiste drept premature i nerealiste.
Prezentarea formelor de conducere economic suprastatal se poate citi n rezoluia adoptat la plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn din aprilie 1964, ca derivnd din ideile lui Lenin despre

economia mondial unic, constituie o interpretare nentemeiat pentru epoca actual. (...) Aceasta este o problem a unei epoci istorice viitoare, cnd socialismul va nvinge n ntreaga lume, sau cel puin n majoritatea rilor capitaliste i, n primul rnd, n totalitatea rilor capitaliste avansate. Evident, pe msur ce noi popoare vor pi pe calea socialismului, pe msur ce noi ri vor intra n alctuirea sitemului socialist, ele vor cuta i vor stabili formele de colaborare cele mai potrivite condiiilor respective. n zilele noastre, o asemenea problem este prematur, lipsit de baze realiste.20

URSS va ceda n final presiunilor venite din partea RPR, parial pe fondul acutizrii conflictului c u Republica Popular Chinez, renunnd la dezideratul supranaionalizrii i gestionrii supraplanificate a economiilor statelor membre CAER. n aprilie 1964, plenara mai sus amintit fcea public, fr echivoc, poziia PMR n chestiuni legate de relaiile internaionale, att n interiorul, ct i n exteriorul lagrului sovietic.
Dat fiind diversitatea condiiilor de construcie socialist, nu exist tipare sau reete unice; aa cum nu se poate pretinde s existe un monopol al adevrului absolut, tot astfel nimeni nu poate s-i atribuie dreptul de a hotar ce este just i ce nu pentru alte ri sau partide. Prin propria lor experien istoric rile socialiste cunosc ct de mari daune pot aduce astfel de practici care nctueaz gndirea creatoare, mpiedic studierea condiiilor concrete, sunt o surs serioas de greeli, stnjenind mersul nainte al societii.21

i, n sfrit, piesa de rezisten:

Este dreptul exclusiv al fiecrui partid de a-i elabora, de sine stttor, linia politic, obiectivele concrete, cile i metodele atingerii acestora, aplicnd creator adevrurile generale ale marxism -leninismului i concluziile pe care le desprinde din studierea atent a experienei celorlalte partide comuniste i muncitoreti. Nu exist i nu poate exista un partid printe i un partid -fiu, partide superioare i partide subordonate, dar exist marea familie a partidelor comuniste i muncitoreti egale n drepturi; nici un partid nu are i nu poate avea un loc privilegiat. Fiecare partid i aduce contribuia la tezaurul comun al nvturii marxist leniniste, la mbogirea formelor i metodelor practice ale luptei revoluionare pentru cucerirea puterii i construirea societii socialiste.22

n legtur cu problematica divergenei sovieto -chineze, nu se poate afirma, aa cum sunt tentai unii analiti att din trecut, ct i din prezent23, c Partidul Muncitoresc Romn ar fi mediat, pn la un anumit punct, disputa. Supoziia este infirmat ns i de nsui ministrul de externe din perioada respectiv, Corneliu Mnescu, care recunoate c Romnia nu avea pur i simplu ponderea politic necesar pentru a arbitra conflictul dintre cei doi coloi ai lumii comuniste, chiar dac ncerca s o fac ndemnnd n permanen la reconciliere prin apelul la moderaie, dialog i raionalitate. n schimb, Bucuretiul a folosit rivalitatea dintre cele dou pri pentru a se distana de tutela economic sovietic n vederea consolidrii propriei economii, n care ponderea comerului cu state capitaliste va deine ncepnd de acum un loc central, excednd pentru anumite perioade de timp schimburile economice desfurate cu state din sfera comunist. 24 n sfera relaiilor internaionale se observ o anumit afiliere la poziiile chineze, comunitii romni dezavund parial conceptul hruciovist de coexisten panic, dei se grbesc concomitent s i proclame judiciozitatea, pentru a nu irita prea tare partea sovietic. Coexistena panic presupunea relaxarea emulaiei ideologice i geopolitice cu lagrul occidental, i extrapolarea ei pe coordonate exclusiv economice sau culturale: un rzboi cu Vestul nu mai era necesar, aa cum teoretizase Lenin, pentru victorial global a cauzei socialismului; aceasta putea fi obinut acum prin mijloace panice, prin competiie economic i atractivitate cultural. n termenii celebrului analist al relaiilor internaionale Joseph Nye Jr., mediul internaional era analizat acum de sovietici n termeni de soft power (putere economic n combinaie cu atractivitate cultural) mai degrab dect prin intermediul opticii hard power (putere militar intimidant pentru potenialii competitori/agresori). Pentru conductorii PMR ns, Coexistena panic a statelor cu ornduiri sociale diferite nu nseamn ncetarea luptei dintre ideologia socialist i cea burghez, ci, dimpotriv, presupune lupta ntre cele dou ideologii. Ideologia noastr, concepia noastr despre lume i demonstreaz cu prisosin superioritatea sa n confruntarea cu ideologia burghez. 25 Dup cum vom avea ocazia s constatm, accepiunea combativ dat de romni coexistenei panice rezona oarecum cu maniera n care chinezii percepeau conceptul, chiar dac ultimii l desconsiderau total. Partidul Comunist Chinez denuna cu fermitate noua abordare sovietic a relaiilor internaionale, pe care o considera lipsit de fler revoluionar. Cucerirea spaiului cosmic de ctre sovietici (satelitul Sputnik, lansat pe orbit n 1957), a fost neles n moduri foarte diferite de ctre guvernele celor dou mari puteri comuniste. n optica autoritilor de la Beijing, lagrul socialist i demonstrase superioritatea tehnologic i militar fa de Occident, i i putea permite s i

urmreasc interesele mondiale ntr-o manier mai agresiv, pe cnd Hruciov i acoliii si vzuser n acest eveniment o confirmare a justeii principiului coexistenei panice i a ctigrii competiiei cu lagrul imperialist prin strategii non-violente. n plus, spre deosebire de sovietici, conducerea de la Beijing nu apucase nc s i consolideze puterea politic, iar ara t recea printr-o criz economic profund; o relaxare a raporturilor cu Vestul, se temeau ei i, probabil pe bun dreptate, ar rezulta ntr-o diminuare a ateniei acordate prioritilor chineze (reconstrucie economic, supunerea Taiwan-ului), chiar o neglijare a lor. Meninerea ncletrii geopolitice la cote nalte ar fi contribuit, prin necesitatea URSS de a avea aliai puternici i mulumii n cadrul Rzboiului Rece, la eradicarea, fie i parial, a provocrilor economice i geostrategice cu care liderii chinezi se confruntau.26 Ansamblul metamorfozelor politicii externe romneti din prima jumtate a anilor 1960 este subntins de un obiectiv major care i confer consisten i coeziune, n ciuda unei aparente ambiguiti, mai ales n ceea ce privete conflictul sino -sovietic. Elita politic a RPR urmrete constant consolidarea strategiilor de independen economic a rii, din care sper s derive gradual i o autentic independen politic, att n raport cu lumea comunist, ct i cu Occidentul. n plan intern, conducerea de la Bucureti este n continuare preocupat de meninerea exclusiv a prghiilor de putere politic n propriile mini, dar modalitatea prin care articuleaz teleologic acest demers este mult mai elaborat din punct de vedere ideologic: denun pertinent abaterile PCUS de la dogma leninist, i, simultan, se plaseaz n avangarda reactualizrii marxism-leninismului, ncercnd s ofere o interpretare personal, i n acelai timp ct mai original posibil unor concepte ca drumuri proprii ctre socialism sau coexisten panic. O alt inovaie rezid n resorbirea naionalismului n textura ideologic a regimului, fapt care reprezint o nclcare flagrant a dogmei marxiste care afirma c internaionalismul proletar va transcende n cele din urm clivajele naionale, contribuind astfel la crearea contiinei de clas a muncitorilor lumii. Opernd acest chiuretaj ideologic, PMR urmrea s ctige realul suport popular de care avea nevoie pentru a iei nvingtor din disputa cu CAER. Decesul rapid i neateptat al prim-secretarului Gheorghiu-Dej a lsat n urm un PMR angajat pe calea promovrii independenei naionale, pentru care reformarea economiei, autonomia cultural a societii sau democratizarea intern a partidului reprezentau chestiuni secundare i temporare. Totui, nu se poate nega coagularea unor astfel de tendine ca orientare principal a partidului ncepnd cu ultimii ani ai conducerii dejiste. n ineria acestei moteniri ideologice i va petrece Nicolae Ceauescu primii ani ca lider politic supem. Drumul ctre disiden internaional era acum deschis, concomitent cu acela al restalinizrii n plan intern.

Orientarea extern a Romniei la nceputul regimului Ceauescu

Noul secretar general nu a fost ales aa cum prevedea Constituia Republicii Populare, adic prin ntrunirea Biroului Politic. n schimb, se pare c primul ministru Ion Gheorghe Maurer s -ar fi ntlnit neoficial cu Nicolae Ceauescu i Alexandru Drghici, doi membri proemineni ai Biroului nc din 1955, primul ocupdu-se de cadre, adic de avansarea ierarhic a membrilor de partid, n timp ce ultimul asigurase funcia de ministru de Interne, postur din care se fcuse direct responsabil pentru atrocitile comise n pentenciarele romneti de la sfritul anilor 1940 i nceputul anilor 1950. Acest triumvirat a decis ca cea mai nalt funcie de conducere s i revin celui mai tnr membru al Biroului Politic, Nicolae Ceauescu.27 Primii ani ai epocii ceauiste s-au defurat ntr-un climat internaional favorabil. n plan intern, noul secretar general modific titulatura partidului, care va fi cunoscut acum sub numele de Partidul Comunist Romn, iar la Congresul al X-lea, desfurat n vara aceluiai an, Romnia devine Republic Socialist, avnd totodat i o nou Constituie, iar funcia de prim -secretar va fi nlocuit ca denominaiune cu aceea de secretar general. n plan extern, RSR cotinu politica de autonomie iniiat n ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej, ridicnd n 1967 relaiile cu Republica Federal German la nivel de ambasada (raporturi comerciale fuseser iniiate nc din 1963). Tot n acelai an, Romnia adopt o poziie diferit de restul blocului comunist n privina Rzboiului de ase Zile, evitnd catalogarea i condamnarea Israelului drept stat agresor. Ca o recunoatere i o recompensare a politicii externe romneti, ministrul de Externe Corneliu Mnescu este invitat s prezideze Adunarea General a ONU (septembrie 1967), fiind totodat primul reprezentant al unei ri socialiste cruia i se ncredina o astfel de funcie. 28 n primvara anului urmtor, preedintele francez Charles de Gaulle viziteaz Bucuretiul, impresionat fiind de imaginea comunistului bun pe care Ceauescu ncepuse s i-o construiasc cu mare grij. Se pare c generalul francez i propusese atragerea secretarului general al PCR de

partea proiectului unei Europe a naiunilor, eliberat n Vest de sub tutela militar a NATO, iar n Est de cea a Tratatului de la Varovia. Precaut, Ceauescu a decis s nu rite, n ciuda retoricii bombastice pe care a folosit-o i care se plia direct pe ambiiile lui de Gaulle, fapt care se pare c l ar fi dezamgit profund pe preedintele francez. Acesta a neles perfect strategia ceauist de construire a unei imagini independente i disidente n cadrul blocului sovietic, susinut de simpatiile i fondurile occidentalilor.29

Sfidarea: august 1968 sau zenitul comunismului romnesc

Cel mai tensionat moment prin care a trecut lagrul socialist dup evenimentele din 1956 a fost cu siguran invazia Cehoslovaciei de ctre forele Tratatului de la Varovia din vara anului 1968. Aici, nou instauratul guvern Dubcek ncerca s impun o perspectiv reformist asupra politicii interne. Dezideratul conducerii de la Praga a devenit iritant pentru Moscova atunci cnd, ncurajate de iniiativele lui Dubcek, forele liberale din Cehoslovacia au pretins alegeri libere, reintroducerea pluripartidismului i recuzarea Tratatului de la Varovia. Era prea mult pentru Dubcek nsui, care se vedea imobilizat, situaie pe care o va experimenta i Gorbaciov dup dou decenii, ntre forele conservatoare, pe de o parte, ca re cereau abolirea haosului politic i social i reinstaurarea controlului partidului asupra societii, i reformitii radicali, pe de alt parte, care doreau s se dea curs democratizrii autentice. Pretextnd un complot al forelor fasciste, contrarevoluionare, trupele Tratatului de la Varovia, dintre care lipseau cele ale Romniei, au intrat n noaptea de 20 21 august n Praga, punnd un sfrit abrupt ambiiilor aripii reformiste a Partidului Comunist Cehoslovac. Evenimentul a scandalizat Occidentul , dar o surpriz poate mai mare a produs-o reacia secretarului general al PCR. Acesta a condamnat n termeni catgorici invazia, ferindu-se totui de a nominaliza concret pe cei ce se fcuser responsabili de punerea ei n practic.
Ptrunderea trupelor celor cinci ri socialiste n Cehoslovacia (URSS, Ungaria, Bulgaria, Polonia, RDG, n.m., C.E) sublinia Ceauescu constituie o mare greeal i o primejdie grav pentru pacea n Europa, pentru soarta socialismului n lume. Este de neconceput n lumea de astzi, cnd popoarele se ridic la lupt pentru a i apra independena naional, pentru egalitatea n drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste s ncalce libertatea i independena altui stat. Nu exist nici o justificare, nu poate fi aceptat nici un motiv de a admite, pentru o clip numai, ideea interveniei militare n treburile unui stat socialist fresc.30

Secretarul general al PCR se opusese de la bun nceput unei soluionri violente a situaiei din Cehoslovacia. Atitudinea sa constituind un impediment pentru funcionalitatea Tratatului de la Varovia, ceilali membri ai alianei militare l -au ignorat pur i simplu, nemaiinvitndu-l s participe la dezbaterile preliminare invaziei, pe care a continuat s le denune cu vehemen. 31 Opiniile conform crora Ceauescu a doveit un curaj ieit din comun n condamn area invaziei, riscnd astfel repetarea ei n Romnia, nu sunt ntemeiate: dei au existat manevre militare n peninsula Crimeea i pe lng grania cu Basarabia, Kremlinul nu s -a ndoit niciodat de viitorul comunismului romnesc, fiindu-i mai uor astfel s treac cu vederea abaterile de politic extern a Bucuretiului.32 Pentru Nicolae Ceauescu, momentul a reprezentat, aa cum scrie i istoricul Florin Consta ntiniu, his fines hour. Suportul popular era la cote aproape nemaintlnite pentru un regim comunist 33, n timp ce popularitatea internaional a conducerii de la Bucureti prea c intrase pe un traseu ascendent imposibil de obstrucionat. 34 O manifestare lipsit de echivoc a simpatiei internaionale de care beneficia regimul a constat n vizita pe care preedintele american Richard Nixon a ntreprins-o n anul urmtor n Romnia. Prima vizit a unui preedinte american ntr-o ar membr a lagrului socialist (exceptnd desigur URSS) a iritat Moscova, crend totodat o durabil impresie n ntreaga lume. Ceauescu a ncercat s obin de la Nixon clauza naiunii celei mai favorizate, dar acesta l-a fcut s neleag c decizia aparine Congresului SUA; vor mai trece nc ase ani pn cnd Romnia va obine n sfrit mult-dorita clauz.35 Dup cum se poate observa, resortul motivaional subiacent deciziilor de politic extern din prima perioad a conducerii ceauiste este, n mare, acelai cu cel din ultimii ani ai regimului GheorghiuDej. Romnia de la finalul anilor 1960 se remarc printr-o reputaie internaional de invidiat i un sprijin intern pe msur. Ambiiile Bucuretiului exced etapa distanrii precaute de Moscova, urmrind acum recunoaterea i stima ct mai multor state, indiferent de apartenena lor ideologic. Pacea internaional, desfiinarea simultan a blocurilor militare, sau egalitatea anselor economice sunt vehiculate ca reprezentnd principiile de baz ale politicii externe

romneti. Trebuie adugat, pe plan intern, exacerbarea naionalismului, care va servi ca premis pentru edificarea progresiv a cultului personalitii lui Nicolae Ceauescu. Cultul personalitii va fi instrumentalizat att la nivel i ntern, pentru a obine adeziunea populaiei prin apeluri naionaliste care deveniser cu timpul denate i de-a dreptul ridicole ct i pe plan extern, n ncercarea de a confirma soliditatea conducerii de partid i sprijinul necondiionat acordat de partid marelui crmaci. Istoricul Adrian Cioroianu opineaz c momentul 1968 marcheaz o schimbare substanial pentru psihologia omului Nicolae Ceauescu, care se va resimi i n politica extern romneasc, chiar dac, a aduga, nu i va altera coordonatele fundamentale trasate n ultimii ani ai conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Nimic dup august 1968 nu va mai fi ca nainte, i n primul rnd Ceauescu nu va mai fi acelai. n faa sa,

drumul de la Erouctre Idol pare a fi deschis. n aceste condiii, principiul conducerii colective devine caduc. Ceauescu apare drept centru necontestat al vieii de partid, iar sprijinirea sa devine, pentru membrii elitei

conductoare, o datorie patriotic prin excelen. Cu acordul tuturor subordonailor si pe cale ierarhic, Ceauescu ajunge s reprezinte Romnia, s se substituie acesteia; ntregul aparat se plaseaz instinctiv n spatele su, pentru a demonstra exteriorului (sovieticilor) c liderul este sprijinit de un partid cu o coeziune monolitic.36

Marginalizare i delegitimare
Capitalul de simpatie internaional ctigat de Ceauescu cu ocazia invaziei Cehoslovaciei nu a dat semne de epuizare dect pe la finalul anilor 1970 i se poate aprecia c s-a meninut relativ constant pn la nceputul anilor 1980. Sub aceste auspicii de politic extern a reuit secretarul general s impun modelul chinezesc i nord-coreean de societate, restrngnd treptat, ncepnd cu 1971 i drastic de la nceputul anilor 1980, libertile economice i culturale care i fcuser apariia n cadrul decongestionrii pariale (i interesate) pe care regimul a operat -o ntre 1964 i 1971.37 Acordurile de la Helsinki din 1975, avnd ca dimensiuni constitutive securitatea european i drepturile omului, prima att de mult clamat de elita politic romn dup august 1968, a limitat, ironic, i ntr-o msur considerabil prghiile de politic extern ale regimului, contribuind n final la deteriorarea imaginii internaionale i chiar la colapsul acestuia. Impulsionate de invazia Cehoslovaciei, acordurile reprezentau totodat i o transformare a principiilor consacrate de politic internaional, accentul mutndu-se treptat de la geopolitic la respectarea i protecia drepturilor omului.38 Pentru RSR, acordurile de la Helsinki, care au coincis cu primirea clauzei naiunii celei mai favorizate din partea Statelor Unite, s-au tradus n condiionarea acesteia de liberalizarea emigraiei, n special a celei evreieti, ctre America. Treptat, liberalizarea emigraiei s-a transformat n respectarea drepturilor omului, ceea ce a deranjat tot mai mult regimul de la Bucureti, erodndu-i totodat capitalul internaional obinut cu attea eforturi. Cert este c n 1988, Ceauescu a decis s renune la clauz, pe motiv c prin intermediul ei, Congresul Statelor Unite se implica arbitrar i nepermis de mult n politica intern a Republicii Socialiste Romnia.39 Preedintele Reagan, un anticomunist convins, avusese intenia de a retrage clauza Bucuretiului nc din primul an al instalrii n funcie, dar a fost nevoit s renune la presiunile Congresului i, mai ales, a oamenilor de afaceri americani care gseau comerul cu reg imul romn foarte profitabil. Pe lng argumentele de natur economic, cele de natur moral conineau urmtoarea dilem: dac renunarea Americii de a acorda clauza naiunii celei mai favorizate Romniei comuniste ar elimina practic i fragila, totodat unica modalitate de a-l constrnge pe Ceauescu s accepte emigrri i respectri pariale i temporare ale drepturilor omului, fie i numai n perioada acordrii clauzei?40 Obtuzitatea lui Ceauescu n ceea ce privete ultimul considerent, cel moral, a fost dublat i de lipsa de inspiraie dovedit n cazul politicii economice internaionale a regimului. Astfel, n cea mai bun tradiie comunist, Ceauescu se ncpnase s menin, ba chiar s amplifice industrializarea forat a rii, n ciuda faptului c nu dispunea de resurse naturale cu care s poat oferi sustenabilitate unui astfel de demers, fiind nevoit s importe minereu de fier i crbune din China i Lumea a Treia. Aceast strategie presupunea injecii masive de capital occidental care, cumulate, sporiser datoria extern a Romniei de la nceputul anilor 1980 la peste zece miliarde

de dolari. Pentru a-i pstra mobilitatea internaional, ameninat acum de uriaele creane la FMI sau Banca Mondial (organisme la care Romnia se afiliase la nceputul anilor 1970), Ceauescu a decis suplimentarea exporturilor (consistnd n principal din mrfuri de proast calitate i fr prea mare cutare pe piaa occidental), concomitent cu reducerea importurilor. Deficienele majore ale acestei strategii economice erau canalizate n totalitate asupra societii romneti, care ncepuse s sufere privaiuni comparabile cu cele care au nsoit instaurarea regimului, cum ar fi reintroducerea raiilor alimentare sau limitarea drastic a consumului de energie electric i termic. Datorit noului tip de politic economic extern, Ceauescu a pierdut sprijinul oamenilor de afaceri americani, care nu mai aveau nici un av antaj din continuarea relaiilor comerciale cu un partener care limita considerabil importurile de produse americane. 41 n aceste condiii, secretarul general al PCR a ncercat s compenseze deteriorarea relaiilor economice cu Occidentul printr-o tardiv i parial ameliorare a raporturilor cu CAER. Dup cum argumenteaz celebrul istoric Vlad Georgescu, URSS reprezenta acum principala pia de desfacere a oelului romnesc, ca i una din principalele surse de aprovizionare cu hidrocarburi. Astfel,
Schimburile comerciale cu Uniunea Sovietic au crescut ntr-o manier spectacular (sic!), de la 17% n 1982 la 22% n 1984 i 26% n 1985. Potrivit unei emisiuni n limba romn a postului de radio Moscova, n 1986 schimburile au atins o pondere de 33%. Exporturile romneti n Uniunea Sovietic includ n principal oel i maini unelte, avioane i armament produs sub licen sovietic, vagoane de cale ferat, echipament petrolier, bunuri de larg consum i alimente. n schimb sovieticii i-au sporit livrrile de materii prime, n special minereu de fier, gaze naturale i petrol.42

Georgescu continu: Potrivit programului romno-sovietic pe termen lung de dezvoltare a colaborrii economice, tehnologice i tiinifice, semnat de Ceauescu i Gorbaciov n mai 1986, Bucuretiul a acceptat de asemenea o cooperare larg pe planul politicii economice, tiinifice i tehnice, n domeniul investiiilor de capital, al standardizrii produselor i specializrii industriale. ntr-un trziu, conducerea de la Bucureti a aprobat iniierea unor contacte directe ntre reprezentani ai industriei romneti cu omologii lor sovietici. O astfel de atitudine susine istoricul romn, ar fi fost de nenchipuit n anii 60-70. Faptul a devenit posibil numai n urma unei infinit de proaste administrri a economiei i a incapacitii clasei aflate la conducere de a promova orice fel de reforme pe plan intern. 43 La nceputul lui decembrie 1989, regimul Ceauescu se confrunta cu un internaionalism izolat accentuat att de ostilitatea cu care era perceput n Occident, ct i de mefiena cu care era tratat, cu excepia parial a Albaniei i a Republicii Democrate Germane, n interiorul lagrului socialist. Bucuretiul ncerca prin orice mijloace posibile s creeze o alian de state comuniste ostile reformismului gorbaciovist. n afara potenialilor aliai din Europa de Est (unde numai regimul Honecker putea fi luat n calcul ca susintor al comunismului romnesc), Ceauescu se orienta spre China, Coreea de Nord i Cuba. Fr succes ns. Toate aceste state, dei unite prin dogmatism ideologic i conduceri autocrate rigide, se difereniau radical din multe alte puncte de vedere, fiind totodat confruntate cu o multitudine de dificulti interne care s -au dovedit mai importante dect potenialele avantaje derivabile din iniiativa lui Ceauescu. 44 Fezabilitatea unui front unit al potrivnicilor (rejectionists) 45 era deci caduc. Dar acesta nu era nici pe departe singurul dezavantaj major cu care se cofrunta regimul Ceauescu. Din perspectiv intern, lipsa de popularitate a regimului comunist romn atinsese cote alarmante, ca urmare a privaiunilor la care societatea fusese supus pentru ca Bucuretiul s finalizeze absurdul plan de achitare integral a datoriei externe pe care RSR o acumulase continuu de la nceputul ani lor 1970. Comunismul xenofobic46, o continuare i o amplificare a naionalismului prin intermediul cruia Ceauescu urmrise s consolideze relaia regimului cu societatea n jurul unui naionalism hipertrofiat i epuizase la rndul su resursele mobilizatoare (ca o ironie a istoriei, acestea i vor dovedi din plin eficiena n perioada post-comunist).

Concluzii: Disidena calculat, filigranul politicii externe a Romniei comuniste

Se poate afirma c primele puseuri independentiste ale Bucuretiului n perioada conducerii lui Gheorghiu-Dej au aprut n a doua jumtate a anilor 1950, iar momentul vizibilitii lor maxime l -a constituit retragerea armatelor sovie tice din RPR n 1958. Ulterior, aa cum am putut constata, deceniul urmtor va fi martorul amplificrii orientrilor de politic extern divergente ntre Bucureti i Moscova. ns nu se poate afirma n nici un caz c Dej a manifestat acest tip de atitudine nc din 1948, de la preluarea puterii, ateptnd ns oportunitatea punerii ei n

practic.47 Conducerea de la Bucureti era dimpotriv, foarte precaut i chiar servil n relaiile pe care le ntreinea cu Uniunea Sovietic; distanarea fa de aceasta s-a produs ca urmare a oportunitilor (i dezacordurilor) economice aprute ntre timp, pe care Dej le -a abordat n manier pragmatic. Dup 1965, Ceauescu a preluat i extins parametrii de politic extern trasai de predecesorul su, opernd n acelai timp o restalinizare treptat a politicii interne. Disonana ntre orientarea internaional i cea intern manifestat de comunitii romni l -a condus pe reputatul profesor Michael Shafir la concluzia c regimul simula schimbarea n interior, pentru a mima ncadrarea ntr-o epoc global a reformelor practicate att n Occident ct i n lumea comunist, afind n plan internaional o permanen simulat, concretizat prin apartenena tot mai formal a Romniei la organizaii ca Tratatul de la Varovia sau CAER. 48 Bucuretiul ncerca astfel s extrag un maximum de beneficii de la ambele tabere cutnd totodat s i creeze ct mai puine obligaii i deci s acioneze ct mai necondiionat posibil n plan extern. Un deziderat care nu s -a materializat pn la urm (eforturile lui Ceauescu de a achita datoria extern a rii probeaz gradul ridicat de dependen a RSR fa de centrele financiare occidentale, dependen care l va constrnge, mpotriva voinei sale, la rentrirea relaiilor cu Moscova) i ale crui consecine vor antrena tensiuni sociale (introducerea raiilor alimentare i a cartelelor, dublat de un regim poliienesc extrem) exprimate n final prin Revoluia din decembrie 1989 i capotarea regimului. Romnia comunist i-a construit autonomia internaional n raport cu lagrul socialist, n prim faz, dar a ajuns dup 1980 s se izoleze i fa de Occident (decizia lui Ceauescu de a renuna la clauza celei mai favorizate naiuni n 1988 este exemplificatoare n acest sens). Pe cale de consecin, ceea ce ar surprinde probabil amprenta distinctiv a comunismului romnesc n plan internaional ar fi disidena calculat relativ la propria tabr ideologic. Aceasta i -a permis ameliorarea relaiilor politice i economice cu Occidentul, care au intrat ns pe o pant descendent dup semnarea acordurilor de la Helsinki n 1975 i afirmarea tot mai pronunat a drepturilor omului ca factor de prim importan n relaiile interstatale. Nu am clarificat pn n acest punct caracterul insolit al politicii externe a Romniei n intervalul 1948-1989. O voi face amintind faptul c regimurile comuniste care nu au fost aduse la putere de Moscova (Iugoslavia, Albania, China) au devenit independente n timp fa de centrul lumii comuniste deoarece, bineneles, nu erau integral controlabile, aa cum i dorea Kremlinul.49 Eforturile lui Stalin i ale lui Hruciov n acest sens (n cazul Iugoslaviei, respectiv n cazurile Albaniei i Chinei) au avut efecte contrare celor urmrite de liderii sovietici: au antrenat glacializarea relaiilor dintre aceste state i Uniunea Sovietic. Romnia nu se ncadra n categoria mai sus amintit. Mai mult, Partidul Comunist Romn era, nainte de 1945, cel mai mic i mai puin influent dintre toate partidele comuniste est-europene. Pe cale de consecin, eforturile Moscovei n vederea rsturnrii monarhiei i comunizrii Romniei au fost consistente. n pofida faptului c a fost instalat la putere literlamente cu ajutorul tancurilor sovietice, comunismul romnesc s-a distanat profund de Moscova dup nici dou decenii. Nu a devenit ns cu adevrat independent: i -a calculat disidena simulnd continuarea prezenei n Tratatul de la Varovia i CAER, organizaii instrumentalizate de sovietici n manier pragmatic i urmrind exclusiv autoconsolidarea, indiferent de proveniena resurselor puse n slujba acestui deziderat.

NOTE

Romania. Politics, Economics and Society. Political Stagnation and Simulated Change, (Londra: Frances Pinter, 1985), 22. Documentarea pentru acest articol se
1 Michael Shafir, datoreaz parial unui grant AMPOSDRU (Investete n oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiectul STUDIILE DOCTORALE FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCETRILOR SOCIO-ECONOMICE I UMANISTE), obinut din partea Universitii Babe-Bolyai pe perioada studiilor doctorale.

Hotel Lux. Partidele freti n slujba Internaionalei Comuniste, (Bucureti: Humanitas, 1998), sau cea a lui Gnther Nollau, International Communism and World Revolution: History and Methods, (New York: Praeger, 1961). Pentru amnunte din culisele acestei organizaii (fa de a cror
2 n privina Cominternului, rmne de referin lucrarea lui Arkadi Vaksberg,

plauzibilitate se impune totui o anumit circumspecie), trimit la lucrarea lui Jacques de Launay,

Istoria

secret a Cominternului (1919-1943): eecul unei sperane,

1993). 3 Shafir,

( Bucureti: Venus,

Romania, 29-38; Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere n istoria comunismului romnesc, (Bucureti: Curtea Veche, 2004), 46-66; Nicoleta Ionescu Gur, Stalinizarea Romniei. Republica Popular Romn: 1948-1950, (Bucureti: All, 2005); Markham Reuben,Romnia sub jugul sovietic, traducere de George Achim, (Bucureti: Fundaia Academia Civic, 1996); Denis Deletant, Teroarea comunista in Romania: Gheorghiu-Dej i statul politienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leutean, (Iai: Polirom, 2001); Denis Deletant, Romnia sub regimul communist, traducere de Delia Rzdolescu, (Bucureti: Fundaia Academia Civic, 2006), 46-103; Stelian Tnase, Elite i societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-1965, (Bucureti: Humanitas, 2006), 33-105; Vladimir Tismneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic a comunismului romnesc, traducere de Cristina Petrescu i Drago Petrescu, (Iai: Polirom, 2005), 107-144; Ghi Ionescu,,Comunismul n Romnia, traducere de Ion Stanciu, (Bucureti: Litera, 1994), 99-176; Victor Frunz, Istoria stalinismului n Romnia, traducere de Mona Antohi i Sorin Antohi, (Bucureti: Humanitas, 1990); Stephen Fischer-Galai, The new Rumania. From Peoples Republic to Socialist Republic, (M.I.T. Press, 1967), 17-43; Kenneth Jowitt, Revolutionary Breakhtroughs and National Development: the case of Romania, 1944165, (Los Angeles: University of California Press 1971), 73-149; Robert King, A history of the Romanian Communist Party, (Stanford: Hoover Institution Press, 1980), 39-58. 4 Expresia i aparine analistului american Kennet Jowitt i poate fi gsit n lucrarea New World Disorder. The Leninist Extinction, (Los Angeles: University of California Press, 1992), 159.
5 An n care principalul rival (activ politic) al lui Dej, Ana Pauker, este demis in funciile pe care le deinea pe linie de stat i marginalizat pe linie de partid mpreun cu Vaile Luca i Teohari Georgescu. Acesta este momentul n care puterea fostului muncitor feroviar se consolideaz pe deplin, meninndu -se astfel (cu mici excepii, cum a fost cea din 1957, cnd Miron Constantinescu i Iosif Chiinevschi, care ncercaser s profite de climatul destalinizrii n vederea debarcrii lui Dej i ranforsrii propriilor poziii sunt neutralizai in punct de vedere politic) pn la moartea sa, survenit n martie 1965. Pentru aprofundarea subiectului, o foarte util

Diplomaii romni i devierea de dreapta, (Bucureti: Tritonic, 2005). Pentru o ncercare de a elucida enigma care a fost Ana Pauker, lucrarea lui Robert Levy, Gloria i decderea Anei Pauker, traducere de Ioana
culegere de documente se dovedete a fi cartea lui Florin Constantiniu, Gagea i Cristina Pupeza, (Iai: Polirom, 2003), se dovedete a fi un excelent ghid biografic. 6 Joc de cuvinte intraductibil n limba romn: ... a reflection of the needs of scholarly (or rather scholastic) categorization.... 7 Shafir,

Romania, 35.

8 Ion Petcu, Ceauescu, Romnul, 1994).

un fanatic al puterii: biografie neretuat,

(Bucureti:

9 Mioara Anton, Ieirea din cerc. Politica extern a regimului Gheorghiu -Dej, (Bucureti: Institutul Naional pentru Studiul Totalitarismului, 2007), cap. I (Satelitul perfect: relaiile romno sovietice 1948-1953), 17-51. Constatarea este sprijinit n principal de vehemena cu care Dej i acoliii si au condamnat deviaia ideologic a Iugoslaviei din 1948, care a avut ca deznodmnt excluderea Yugoslaviei din Cominform i repudierea ei n cadrul lagrului socialist (ulterior, Hruciov a operat, cu un succes parial, cteva ncercri de reconciliere cu Belgradul i de rencadrare a Iugoslaviei n sfera de influen sovietic). Detandu se net de celelalte partide freti prin intensitatea invectivelor adresate lui Tito i camarilei sale (criminali, asasini, spioni ai imperialismului), PMR i-a confirmat din plin caracterul de satelit perfect. Pentru o

ntre David i Goliat: Romnia i Iugoslavia n balana Rzboiului Rece, (Iai: Casa Editorial Demiurg, 2005) i Ronald Linden, Communist States and International Change. Romania and Yugoslavia in Comparative Perspective, (Boston: Allen & Unwin, 1987).
analiz a raporturilor romno-iugoslave n cadrul Rzboiului Rece, vezi Mircea Chirioiu, 10 Una din trsturile blocului comunist era aceea c statele membre nu angajaser o politic extern n adevratul sens al cuvntului. Desigur, ele aveau relaii diplomatice, semnau tratate internaionale, dar o politic extern pentru atingerea obiectivelor altcuiva. Mihai Reegan,

proprie nu desfurau (se nelege c nu m refer la URSS). Demersurile lor erau efectuate 1968. Din primvar pn n toamn:

schi de politic extern romneasc, (Bucureti: RAO, 1998), 17. Poziia istoricului romn
s-ar susine cel mult pn la moartea lui Stalin (1953) sau, cu anumite rezerve, pn la nceputul destalinizrii iniiate de Hruciov n 1956. n ultimii ani ai conducerii dejiste au fost puse n practic (iar apoi perfecionate i extinse de Ceauescu) politici economice independente i realmente deranjante pentru liderii de la Kremlin. Principalul exemplu n acest sens rmne ns Polonia, nu Romnia. 11 Anton, Ieirea, 52-111. Mai multe informaii despre ideile i politicile liderului sovietic care a profitat cel mai mult de pe urma noului curs, Nichita Sergheevici Hruciov (paternitatea acestui curent de gndire politic din punct de vedere al formei i economic n coninut i aparine prim-ministrului sovietic dintre 1953 i 1955, Gheorghi Malenkov) n volumul Khruschev and Khruschevism, editat de Martin McCauley, (Londra: School of Slavonic and East-European Studies, 1987). Vezi de asemenea i excelenta biografie a personajului n William Taubman,

Khrushchev. The man. His era, (Londra: Free Press, 2005).

12 Ionescu, Comunismul, 291-292. 13 O perspectiv de ansamblu asupra evenimentelor seismice din 1956 i a efectelor pe termen scurt pe care le-au antrenat este de gsit n lucrarea editat de Dan Ctnu mpreun cu Vasile Buga,

Putere i Societate. Lagrul comunist sub impactul destalinizrii, 1956 , (Bucureti: Institutul Naional pentru Studiul Totalitarismului, 2006) sau n Ivan T. Berend, Central and Easten Europe, 1944-1993. Detour from the periphery to the periphery, (New York:
Cambridge University Press, 1998), 94-152. O foarte complex colecie de documente referitoare Polonia i Ungaria anului 1956 ofer lucrarea editat de Paul Zinner,

National Communism and Popular Revolt in Eastern Europe. A selection of documents on Events in Poland and Hungary, (New York: Columbia University Press, 1957). Despre revoltele antisovietice din Polonia
anului 1956 i nu numai, mult mai numeroase n raport cu orice alt stat comunist aflat sub influena Moscovei , vezi Ray Taras, 1986); Abraham Brumberg (ed.),

1983); University Press, 1971), 230-270; Richard F. Staar, De-stalinization in Eastern Europe. The Polish Model, n Andrew Gyorgy (ed.),

Poland. Socialist State, Rebellious Nation, (Colorado: Westview Press, Poland. Genesis of a Revolution, (New York: Vintage Books, Zbigniew Brezinski, The Soviet Bloc. Unity and Conflict, (Massachusetts: Harvard

Issues of World Communism. New Perspectives in Political Science, (New York: D. Van Nostrand Company, 1966). Referitor la revoluia maghiar, documente utile se gsesc n cartea editat de Corneliu Mihail Lungu, Mihai Reegan, 1956 Explozia, Percepii romne, iugoslave i sovietice asupra evenimentelor din Polonia i Ungaria, (Bucureti: Univers Enciclopedic, 1996); un studiu aprofundat asupra implicrii Romniei n
evenimentele din Ungaria, urmat de documente de arhiv, poate fi consultat n cadrul lucrrii Ioanei Boca,

1956- Un an de ruptur. Romnia ntre internaionalismul proletar i stalinismul antisovietic, (Bucureti: Fundaia Academia Civic, 2001); de asemenea, o analiz
riguroas asupra aceluiai subiect este de gsit n cartea coordonat de Doina Jela n Colaborare cu Vladimir Tismneanu, (Bucureti: Curtea Veche, 2006) i n Brezinski,

Hungarian Political Research, 4: (1961), vol. III, 15-25; consecinele imediate ale revoluiei din Budapesta sunt analizate de Ferenc A. Vli, Hungary since 1956: the Hungarian Road to Communism, n Andrew Gyorgy

Ungaria 1956: revolta minilor i sfritul mitului comunist, The Soviet Bloc, 210-229, sau n Petru Dumitriu, The revolution of 1956 and the Roumanians, The Review, Brussels, Imre Nagy Institute for

(ed.), Issues of World Communism. New Perspectives in Political Science, (New York: D. Van Nostrand Company, 1966). Mrturii directe ale participanilor se gsesc n Tibor Meray, Michael Korda,

Budapesta 1956. Atunci i dup 44 de ani , (Bucureti: Compania, 2000), i n Jouney to a Revolution: a personal Memoir and History of the Hungarian Revolution of 1956, (New York: HarperCollins Publishers, 2006). Modul n care URSS
a interpretat periplul revoluionar care a afectat Europa de Est ca urmare direct a proclamrii oficiale a destalinizrii este evideniat cu acuratee n Ada m Ulam,

Expansion and Coexistence. The History of Soviet Foreign Policy, 1917-67, (New York: Praeger, 1968), 496-571; Joseph Nagee, Robert Donaldson, Soviet Foreign Policy since World War II, (New York: Pergamonn Press, 1988), 103-125, sau n Robin Alison Remington, The Warsaw Pact. Case Studies in Communist Conflict Resolution, (M.I.T. Press, 1971), 28-55.
14 Hruciov a fost convins cu mari eforturi s accepte retragerea, de pe urma creia Uniunea Sovietic nu a avut ns nimic de pierdut: Romnia reprezenta o ar sigur pentru comunismul internaional fiind nconjurat, cu excepia parial a Iugislaviei, de state freti, succesorul lui Stalin i ranforsa astfel imaginea de comunist bun n ochii Occidentului i, nu n ultimul rnd, mna de lucru tnr dar imobilizat n

RPR (concomitent cu retragerea trupelor sovietice din Romnia au fost operate reduceri ale trupelor staionate pe teritoriile altor state membre ale Tratatului de la Varovia) putea fi astfel utilizat pentru eficientizarea economiei URSS. Vezi Sergiu Verona, Historical Note: Explaining the 1958 Soviet Troop Withdrawal from Romania,

SAIS Review, 2: (1990): 231-346. Vezi i Ioan Scurtu (coord.), Retragerea trupelor sovietice, 1958, (Bucureti: Arhivele Nationale Ale Romaniei, 1996) i Constantin Moraru, Politica Extern a Romniei, 1958-1964, (Bucureti: Editura Enciclopedic, 2008), 18-30.
15 O alt form de fric, una intern de dat aceasta, a determinat probabil i persecuiile din 1958, cnd partidul a decis s elimine orice opoziie a societii, real sau potenial, pentru a preveni emergena unor evenimente similare celor din Budapesta. 16 Stelian Tnase, 17 n privina conflictului sino-sovietic, a se consulta Adam Ulam,

Revoluia ca eec. Elite i societate, (Bucureti: Humanitas, 2006), 52. Expansion, i Joseph Nagee, Robert Donaldson, Soviet, sau Jean Francois Soulet, Istoria comparat a statelor comuniste,
(Iai: Polirom, 1998). Documente oficiale emise de PCUS i PCC referitor la disput pot fi gsite n Dan Jacobs (ed.),

From Marx to Mao and Marchais: Documents on the development of communist variations, (New York: Longman, 1979), i n Robert Mc.Neal (ed.), International relations among communists, (New Jersey: Prentice-Hall, 1967). Problems of communism, prestigioasa revist tiinific american, a dedicat n 1964 un ntreg numr acestei
probleme, intitulat International communism and the sino-soviet dispute (martie-aprilie, nr. XVIII). Poziia Republicii Populare Romne fa de schismpoate fi gsit n Liu Yong,

1950s 1960s,

Sino-romanian relations

(Bucureti: Institutul Naional pentru Studierea Totalitarismului, 2006), i Liu Yong,

Politic extern comunist i exil anticomunist, Anuarul Institutului Romn de Istorie Recent, volumul II, (Iai: Polirom, 2003), 148-169.
Factorii care au influenat relaiile sino-romne n anii 60, n 18 Stenograma edinei plenare a Comitetului Central a Partidului Muncitoresc Romn din zilele de 15 -22

Aprilie 1964. Primvara de la Bucureti. Cum s-a adoptat Declaraia de independen a Romniei?, (Bucureti: Editura
aprilie 1964, n Florian Banu, Liviu ranu, Enciclopedic, 2004), 105. 19 Nota discordant fcut de Romnia lui Dej n interiorul CAER este surprins de Liviu ranu n

Romnia n Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (1949-1965), (Bucureti: Editura Enciclopedic, 2007), dar i de Ion Raiu n Romnia de astzi: Comunism sau independen, (Bucureti: Condor, 1990), 39-84, sau Titu Georgescu, n Romnia ntre Yalta i Malta, (Bucureti: ansa, 1993), 156-194. Amintirile lui Alexandru Brldeanu, reprezentantul Romniei n cadrul CAER n anii 60, referitor la acest subiect se regsesc n Lav inia Betea, Alexandru Brldeanu despre Dej, Ceauescu i Iliescu, (Bucureti: Evenimentul Romnesc, 1997),
142-158. 20 Stenograma edinei plenare a Comitetului Central a Partidului Muncitoresc Romn din zilele de 15-22 aprilie 1964, n Banu, ranu, 21 Banu, ranu,

22 Banu, contemporan a efectelor produse de Declaraia de independen asupra Occidentului i nu numai este efectuat de ctre Randolph Braham n Rumania: Onto

Aprilie 1964, 107. Aprilie 1964, 115. ranu, Aprilie 1964, 134-135. O analiz

Problems of Communism, 13 (1964): 14-24. Ieirea. 24 Corneliu Mnescu n dialog cu Lavinia Betea, Convorbiri neterminate, (Iai: Polirom, 2001).
the Separate Path, 23 Anton,

25 Stenograma edinei plenare a Comitetului Central a Partidului Muncitoresc Romn din zilele de 15-22 aprilie 1964, n Banu, ranu, Aprilie 1964, 89-90. 26 Michael Shafir, Ideologie, stat, societate n Europa Central i de Est dup 1945, curs doctoral, prelegerea dedicat conflictului sino-sovietic. Vezi i Emanuel Copila, Implozia leninismului. O reevaluare a conflictului

sino-sovietic din perspectiv ideologic, Sfera Politicii, 141, (2009). 27 Cancerul galopant al lui Gheorghiu Dej l-a lsat pe acesta nepregtit din punct de vedere al succesiunii politice. Gheorghe Apostol susine c el ar fi fost desemnat de Dej pentru preluarea puterii, dar nu a mai avut ce face odat confruntat cu manevrele de culise ale celor trei membri ai Biroului Politic. Varianta este confirmat parial de Maurer n memoriile sale, dar se pare c, fiind un caracter slab i lipsit de fler politic, Apostol a ieit rapid din ecuaia puterii, iar postul de secretar general i -a revenit n final lui Ceauescu. Tnrul membru al Biroului Politic i-a pregtit minuios i cu tenacitate ascensiunea, iar faptul c ocupa o poziie de prim rang n cadrul partidului, care i-a permis s i plaseze colaboratorii fideli n posturi cheie, a contat foarte mult n alegerea sa ca succesor al lui Gheorghiu Dej. Deosebit de utile pentru clarificarea acestui subiect sunt lucrrile lui Pierre du Bois,

Ceauescu la putere. Anchet asupra unei ascensiuni

politice, (Bucureti: Humanitas, 2008); Ion Jianu, Gheorghe Apostol i scrisoarea celor ase, (Bucureti: Curtea Veche, 2008); Lavinia Betea, Maurer i lumea de ieri. Mrturii despre stalinizarea Romniei, (Arad: Dacia, Fundaia Ioan Slavici, 1995). 28 Culisele alegerii sunt narate pe larg de ctre fostul ministru de externe n Mnescu, Betea, Convorbiri. Informaii despre primii ani ai politicii externe ceauiste se gsesc i n Aurel Braun, Romanian Foreign Policy since 1965. The Political and Military Limits of Autonomy, (New York:
Praeger, 1978), 1-36. 29 Sanda Stolojan, 30 Nicolae Ceauescu, Romnia pe (Bucureti: Editura Politic, 1969), 415. 31 Reegan,

Cu de Gaulle n Romnia, (Bucureti: Albatros, 1994). drumul desvririi construciei socialiste,

1968; Cioroianu, Pe umerii lui Marx, 403-412; Dan Ctnu (ed.) Romnia i Primvara de la Praga, (Bucureti: Institutul Naional pentru Studiul Totalitarismului, 2005); Florin Constantiniu, O istorie sincer a poporului romn, (Bucureti: Univers Enciclopedic, 2002),
478-482. Analize detaliate asupra situaiei din Cehoslovacia naintea, n timpul i n perioada imediat urmtoare invaziei sunt efectuate de Golan Galia nThe Czechoslovak Reform Movement. Communism in Crisis, 1962-1968, (New York: Cambridge University Press, 1971), respectiv n Reform Rule in Czechoslovakia. The Dubcek Era, 1968-1969, (New York: Cambridge University Press, 1973). Pentru o perspectiv general asupra relaiilor dintre RSR i Organizaia Tratatului de la Varovia vezi Denis Deletant, Mihail Ionescu (ed.),

Romania and the Warsaw

Politeia-SNSPA, 2004). Despre

Pact. Selected documents, 1955-1989,

(Bucureti:

The Warsaw Pact, 94-112, iar pentru relaiile de ansamblu ntre membrii OTV, vezi Cristopher Jones, Soviet Influence in Eastern Europe. Political Autonomy and the Warsaw Pact, (New York: Praeger, 1981). 32 O astfel de opinie ncearc s acrediteze Neagu Cosma i Ion Stnescu n lucrarea n anul 1968 a fost programat i invadarea Romniei, (Bucureti: Paco, 1991).
planificarea i desfurarea invaziei de ctre OTV, vezi Remington, 33 J.F. Brown analizeaz ptrunztor ncercrile lui Ceauescu de a-i construi o ct mai consistent legitimitate popular, hipertrofiind fr ezitare sentimentul naional ca substan a acestei legitimri. Rumania Today. I: Towards Integration, 34 J.F. Brown, Rumania Today. II: The Strategy of Defiance, (1969): 32-38. 35 Bruce Courtney, Polirom, 2002). 36 Cioroianu, Joseph Harrington,

Problems of Communism, 17, (1969): 8-16. Problems of Communism, Relaii romno-americane, 1940-1990,

18,

(Iai:

Pe umerii lui Marx,

411. Pentru o perspectiv exterioar a cultului lui Ceauescu, vezi

Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauescu, traducere de Iulian Vamanu, o culegere de documente ale Radio Europa Liber emise ntre anii 1978 i 1987 (Iai: Polirom, 2003). 37 Ana-Maria Ctnu (ed.),

Sfritul perioadei liberale a regimului Ceauescu: minirevoluia cultural din 1971, (Bucureti: Institutul Naional pentru Studiul Totalitarismului, 2005). Vezi i Andrei Marga, Cultural and Political Trends in Romania Before and After 1989, East European Politics and Society, 1 (1993), 14-32.
38 Pentru a analiz a efectelor acordurilor de la Helsinki asupra regimului Ceauescu trimit la lucrarea Patriciei Gonzlez Aldea, Veche, 2008). 39 Courtney,

Helsinki 1975. nceputul sfritului. Degradarea regimului din Romnia i singularitatea lui n blocul de Est (1975-1990), (Bucureti: Curtea
Harrington, Relaii, ; Roger Kirk, Mircea Rceanu, Diplomaia absurdului: Romnia mpotriva Statelor Unite, 1985-1989, (Bucureti: Silex, 1995). 40 Courtney, Harrington, Relaii. 41 Courtney, Harrington, Relaii. 42 Vlad Georgescu, Istoria Romnilor. De la origini pn n zilele noastre, (Bucureti: Humanitas, 1992), 308. 43 Georgescu,

Istoria, 308-309. Radio Europa Liber, Arhiva 1989,

44 Kevin Devlin, Ceauescus Isolated Internationalism, raport al 212/decembrie 1989, 1, 3.

45 Michael Shafir, Eastern Europes Rejectionists, raport al Radio Europa Liber, Arhiva 1989, 121/iulie 1989, 1. 46 Michael Shafir definete comunismul xenofobic ca i comunism asediat aflat n cutarea consimmntului societii prin prisma unui numitor comun naional. Ceea ce difereniaz comunismul xenofobic de celelalte regimuri comuniste care au apelat la naionalism rezid n imposibilitatea distingerii de ctre acesta ntre inamicii ideologici i inamicii naionali. Michael Shafir, Xenophobic Communis m: The Case of Bulgaria and Romania, raport al

Radio Europa Liber, Arhiva 1989, 112/iunie 1989, 3.

47 Michael Shafir, Romanian Foreign Policy Under Dej And Ceauescu n George Schpflin (ed.),

Soviet Union and Eastern Europe,

vezi Cezar Stanciu,

The

(Londra: Muller, Blond & White, 1986), 364. Pentru o perspectiv de ansamblu asupra fidelitii lui Gheorghiu -Dej fa de Moscova n politica extern a anilor 1950,

Devotai Kremlinului. Alinierea politicii externe romneti la cea sovietic n anii 50, (Trgovite: Cetatea de Scaun, 2008). 48 Shafir, Romania. 49 Vezi Immanuel Wallerstein, Geopolitics and geoculture. Essays on the changing world-system, (New York, Cambridge University Press: 1994), 91.

ografie SPATIUL FINO-UGRIC - FINLANDA, ESTONIA, LETONIA, LITUANIA

L FINO-UGRIC - FINLANDA, ESTONIA, LETONIA, IA

FINO-UGRIC

NDA ESTONIA LETONIA LITUANIA

Ana Maria Saulea Alexandra Rotaru

Diana Rahau

Denisa Sava

din tipare explicite si implicite , de si pentru comportament si transmisa de catre simboluri , constituind achizitii distincte ale grupurilor , incluzand de arta." Alfred Kroebel

a de cultura este necesara dezvoltarea unei multitudini de notiuni complementare pentru a rezulta aceasta forma de sincretism care este cultura: pe

ura inseamna relatii interumane, comunitati etnice, traditii si obiceiuri, educatie, valori umane, societati, peisaje culturale, elemente lingvistice, legende, alte valori ce se inscriu din punct de vedere cultural in creionarea tabloului complet al unei tari.

mai sa trecem in revista cliseele despre Nord, in cazul Finlandei, am descoperi ca cel mai adesea asociem Nordul cu zapada si frigul, cu raceala oamenilor

a regiune, cu rigoarea popoarelor; exista insa si o imagine idealizata a Nordului: o regiune lipsita de coruptie, in care regii circula cu bicicletele si merg la aturi de oamenii obisnuiti. Veti vedea insa ca Europa Nordica nu inseamna numai atat..

ane pentru multi o zona neexploatata din punct de vedere cultural ; nu multi sunt cei care isi aduc aminte de orasul Vilnius, de folk-ul lituanienilor sau tonilor. Cultura lor nu inseamna numai atat- putem vorbi de influentele din arhitectura, de curentele literare, de comunitatile entice unice si de multe alte

ric este un izvor de cultura unica, ce poate oricand servi ca exemplu altor state.

-ugric

gric sau uralic, are o acceptiune mai larga, include atat limbile fino-ugrice cat si limbile samoiezilor din Siberia de vest. Ramura ugrica a grupului finoghiara si subgrupul ob-ugric ( de unde fac parte limbile vogul sau mansi, ostiac sau hanti). Grupul finic consta in limbile perm-finice (votiak sau udmurt si a-finice(mordvin si ceremis sau mari), limbile laponice (sami) si balto-finice. Acest grup lingvistic poate fii divizat la randul sau in doua subgrupe:

-estice : finlandeza estica, ingriana, kareliana-olonetisns, ludica si vepsiana ;

vestice : estoniana, livoniana, votica, finlandeza vestica.

originea populatiilor fino-ugrice, se vehiculeaza mai multe teorii: teoria altaica sustinea ideea unei patrii originare comune pentru populatiile altaice si uralice sustin insa ca a existat un spatiu comnul al fino-ugricilor si samoiezilor in regiunea Volgai mijlocii. Treptat diferite subgrupe etnice au parasit ntai samoiezii, apoi ugricii, perm-finicii si in cele din urma balto-finicii. In prezent insa, patria de origine a uralicilor e localizata in Europa Estica , in zona est de muntii Urali; de acolo, in decursul istoriei populatiile fino-ugrice s-au deplasat spre vest si nord-vest, punand bazele unei noi realitati lingvistice si ea rasariteana a Balticii sau in Europa Centrala.

pulatiile ugro-finice se intalnesc in special in Federatia Rusa (3.2 milioane de oameni), in apropiere de Oceanul Arctic si Marea Baltica, deoarece au fost u Rusia in comparatie cu cele cauaziene sau siberiene si din cauza apropierii mai mari fata de Moscova, acest lucru favorizand cucerirea lor mai devreme. ce privesc spre vest si primesc o sustinere culturala din partea Finlandei, Estoniei si Ungariei cu care sunt inrudite.

980 s-a inregistrat o renastere a limbilor fino-ugrice, populatiile din aceste regiuni au inceput de fie mai constiente de trecutul si identitatea lor etnica, ala cu populatiile fino-ugrice formatoare de state. S-au fondat organizatii nationale precum Liga Populara Kareliana, au luat nastere organizatii de tineret, religioase. La inceputul anilor 1990 a inceput sa se dezvolte cooperarea dintre natiunile fino-ugrice estice, susutinuta si de natiunile fino-ugrice 89 s-a desfasurat Primul Congres al Scriitorilor Fino-Ugrici la Ioskar-Ola urmat apoi de o serie de congrese si organizatii: Uniunea Scriitorilor Fino-Ugrici, unilor Fino-Ugrice, Festivalul International de Folclor Fino-Ugric, iar in decembrie 1992 a avut loc Primul Congres Mondial al Natiunilor Fino-Ugrice ar si care a adunat 800 de delegatii din toate regiunile si statele ugro-finice, inclusiv occidentale.

PARTEA A II-A

enerale.

meni, Finlada este si azi "tara padurilor si lacurilor", o terra magica: 70% din suprafata tarii este acoperita de paduri, existand aici peste 60 000 de lacuri. a Helsinki, oras situat in sudul tarii care a fost fondat in 1550 de regale suedez Gustav I Vasan si reconstruit in 1640 pe locul actual. Teritoriul Finlandei ata de 1160 km pe directie nord-sud si 540 km pe directie est-vest in interiorul caruia exista un numar impresionant de lacuri (peste 55 000), inclusiv cel si cea mai mare inaltime muntoasa, Haltiantunturi.

n relief scund, dezvoltat pe roci eruptive si metamorfice apartinand scutului arhaic feno-scandic si marcat de actiunea calotei glaciare cuaternare.In sud, nice, bine impadurite, domina regiunea lacurilor, alternanta coline domoale, paduri, lacuri fiind tipic finlandeza. Tarmurile sunt dantelate si insotite de a 80 000).

ai mari influente asupra reliefului au avut-o ghetarii continentali cuaternari, care au modelat suprafata tarii. Cand ghetarii s-au retras, acum mai bine de t in urma morene(gramada de pietris, nisip, sfaramaturi de stanci si argila, transportata de ghetari in alunecarea lor sau depusa de ghetari orma de relief de origine glaciara, avand un contur eliptic) si eskers(creasta lunga si sinuoasa formata din nisipuri si pietrisuri aduse de torentii ri din partea sudica a tarii stau marturie prezentei de odinioara a ghetarilor. Forta lor a sapat fundurile lacurilor, care s-au umplut cu apa provenita din tarilor este, pe scara timpului geologic, atat de recenta, incat caile de scurgere ale apelor nu au avut timp sa se formeze complet.

tatele lumii pot fii divizate in regiuni geografice cu caractere distincte, in Finlanda insa, se intalnesc caractere fizice asemanatoare in toate cele patru vizata: in arhipelaful finlandez, apa si muntii sunt dominante; aici se gaseste insula land, o zona puternic disputata in timpul primului razboi mondial a din motive strategice, dar care, in urma hotararii Ligii Natiunilor a fost acordata Finlandei. Regiunea de coasta a Finlandei este dezvoltata pe spatii largi tura joaca un rol foarte important; in partea centrala a statului se afla Districtul Lacurilor Finlandeze cu paduri intinse, iar parte muntoasa a Finlandei tatie de munte.

nfluentata de vecinatatea Marii Baltice, de multimea lacurilor si de masele de aer calde ale vanturilor de vest (temperatura medie anuala la Helsinki este e se inregistreaza tot timpul anului, cu maximum spre sfarsitul verii. In Laponia soarele "dispare" iarna timp de 52 zile, iar vara nu apune timp de 67 olare sunt frecvente in noptile de iarna. Latitudinea este un alt factor care influenteaza climatul Finlandei : pentru ca Finlanda este cea mai nordica tara a mai lung anotimp :dureaza intre 105 si 120 de zile in arhipelag si 180-220 de zile in Laponia.

minata de prezenta lacurilor care sunt legate, de regula, intre ele printr-o retea densa de rauri, mai lungi fiind Kemijoki (552 km), Torniojoki (408 km) si ate in partea de nord a tarii, ultimele doua formand, in parte, granita cu Suedia si, respectiv, Norvegia.

este formata in principal din paduri de conifere (stejarul apare doar in extremitatea sudica) care ocupa circa 70% din teritoriul tarii (locul I din Europa).In e tundra, cu muschi, licheni si arbusti, pe intinsul careia pasc 215 000 de reni. Printre animalele salbatice se numara ursii, lupii si vulpea polara, toate a cea mai putin populata din regiunile de nord. Tot in nord se intalnesc si cuiburile gastelor salbatice, lebedelor, ptarmiganului si fluierarului auriu.

munte predomina tinuturile interioare ; treimea nordica a Finlandei este acoperita de mlastini amestecate cu turba. Cele mai fertile soluri sunt in sud, re sunt formate din argila marina.

Padurile sunt cea mai valoroasa resursa naturala a Finlandei; molidul, pinul si mesteacanul auriu sunt principalele specii exploatate in scop economic. Alte nt cobaltul, vanadiul, cromul, nichelul precum si campuri diamantifere.

Formatted: Font: Verdana, 9 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23))

n Europa central-estica, avandu-i ca vecini pe Letonia, Belarus, Polonia, Rusia (enclava Kaliningrad) si Marea Baltica. Suprafata de 65 000 kmp este aproape echilateral, cu latura de 300 km.

a cu altitudini sub 100 m ocupa partea centrala si teritoriul din vecinatea marii, numit Pajrio; in rest teritoriul este format din coline morenice, prezente st si sud-est, la granita cu Belarus.

lief glaciar plat exceptie facand, morenele din parte de est si vest a tarii, unde inaltimile nu ating mai mult de 300 de metri.Zona este crestata cu astini, iar padurile mixte acopera mai mult de 30% din teritoriul tarii. prezinta nuante maritime in vest si precipitatii intre 540 si 930 mm pe an; la Vilnius temperatura medie lunara variaza intre -5C in ianuarie si 17C in

afica este densa, mai importante fiind raurile Nemunas sau Neman, Neris, Venta; exista de asemenea numeroase lacuri, aproximativ 3000, majoritatea

ormata din paduri de conifere care acopera circa 30 % din teritoriul tarii. Fauna prezinta o mare varietate: 70 specii de mamifere, 300 specii de pasari, i reptile si amfibieni. Speciile rare si pe cale de disparitie sunt incluse din 1976 in asa-numita "Carte-Rosie" si protejate.

sipoase si argiloase.

rale sunt constituite din calcare, cuart, gips, dolomite din care se produce ciment, sticla si ceramici. Exista de asemenea o rezerva insemnata de apa e termale, turba si terenuri arabile.

Formatted: Font: Verdana, 9 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23))

altica in Europa de nord cu capitala la Tallinn (Reval). Se invecineaza in sud cu Letonia, in est cu Rusia, la nord cu Finlanda si la vest cu Marea Baltica. are include peste 1500 de insule si insulite, majoritatea nepopulate.

mea medie a reliefului este de 50 m, varful cel mai inalt fiind Suur Munamagi in sud-est, cu 318 m. Numara 1400 de lacuri, majoritatea foarte mici, cel eipus. Estonia are numeroase terenuri mlastinoase iar o mare parte a coastei este marcata de numeroase golfuri stramte si mici. Dintre insulele Estoniei, i incat pot fi considerate ele insele tari: Saaremaa si Hiiumaa. Se desfasoara in partea nordica a zonei temperate si la tranzitia dintre climatul maritim si a latitudinea impune anumite conditii climatice, Estonia inregistreaza temperaturi mai ridicate datorita vanturilor calde; Marea Baltica cauzeaza diferente a si cel intern. Temperatura media anuala este de 5C.

ua hidrografica este densa, existand circa 150 de cursuri de apa, dar numai 9 au mai mult de 100 km (Parnu, Poltsamaa, Redja). Cel mai mare debit il dreneaza si marele lac Peipus, de la granita cu Rusia; exista in total peste 1400 lacuri.

a Este alcatuita din conifere, padurile ocupand 40% din suprafata iar turbariile 15%. Fauna este bogata, intalnindu-se lupi, ursi, vulpi. Sunt ocrotite prin ante si 198 de specii de animale. Exista 4 parcuri nationale : Lahemaa, Vilsandi, Soomaa si Karula, o rezervatie a biosferei si circa 60 de alte rezervatii.

cuaternar de calota glaciara, teritoriul tarii este alcatuit dintr-o alternanta de sectoare joase, in parte mlastinoase sau lacustre, si zone mai inalte, cumulari morenice in sud.

tuite din cupru, nichel, crom, azbest, fier, huila care sunt insa nevalorificate. Se fac prospectiuni in zona off shore si depresiunea Danakil pentru petrol si e asemenea si rezerve de turba. Industria asigura 30% din PIB in 1997 si este in curs de refacere dupa deceniile de razboi civil.

ltica situata in Europa de nord cu capitala la Riga. Granita de vest a tarii o constituie Marea Baltica, in nord se invecineaza cu Estonia, in sud cu Lituania este alcatuita din 26 de districte

eritoriul tarii se afla la mai putin de 200m altitudine, avand o populatie de 2,3 milioane locuitori.

rezentat de campii intinse acoperite de paduri; inaltimea maxima este de 311m in Gaizinkalns. In peisaj sunt evidente urmele glaciatiunii cuaternare de e, depresiuni azi ocupate in buna masura de lacuri, blocuri eratice de mari dimensiuni.

erata, cu influente maritime, mai pronuntate in vest; temperaturile medii ale lunilor extreme sunt -4C in ianuarie, 17C in iulie; media anuala a e 550 si 800mm.

eua hidrografica este densa, existand 12 000 de cursuri de apa, cele mai multe foarte scurte, rauri mai importante fiind: Daugava, Gauja si Venta. Exista dintre ele in colinele Latgale, majoritatea putin adanci (Dridzis).

na. Padurile de conifere ocupa 40% din teritoriu, iar regiunile mlastinoase si turbariile 10%. Fauna este variata (circa 14 000 specii), in parte ocrotita in zervatii naturale: Slitere, Grini, Moriscala, Teici. Numarul speciilor de flora si fauna ocrotite se apropie de 300. In ultimile decenii au fost colonizati zimbrl, bizamul.

ul contine pietre pretioase, indeosebi diamante, iar industria prelucratoare este aproape inexistenta. Principala resursa naturala a tarii o reprezinta apa. and Water vizeaza valorificarea potentialului fluviului Orange care are 6 baraje si tot atatea rezervoare de apa,fiind inaugurat in1998. Acesta va asigura a pentru Letonia.

Formatted: Font: Verdana, 9 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23))

PARTEA A III-A

itiei si evolutia statelor

eze au migrat acum aproape 3.500 de ani in regiunea Finlandei de astazi ( Peninsula Scandinava a avut candva o foarte numeroasa populatie de finezi, vecheFinlandezii sunt o rasa capabila de cele mai mari progrese de civilizatie, dar ei nu s-au manifestat ca o rasa creatoare in domeniul culturii, ca o e se sprijina ,mai mult sau mai putin, dezvoltarea si progrsul omenirii.Finlandezii sunt o rasa harnica si onesta, de o rara statornicie,in lucrul inceput nea in acele timpuri era locuita de nomazi laponi, iar zona de coasta occidentala de imigranti de origine suedeza.

a secolului al XII-lea , regele Suediei a inceput convertirea la catolicism a tuturor teritorilor detinute, printre care si Finlanda. Se realizeaza o serie de catolicii din Regatul Suedez trebuiau sa urmeze invataturile propovaduite de Martin Luther, biserica este transformata intr-o institutie statatla iar nfiscate ; o serie de burghezi si printi suedezi isia suma statutul de Duce al Finlandei, insa fara a oferi astfel vreun statut aparte Finlandei (aveau statului si ocupau functii influente in administratie si armata ; limba finlandeza era vorbita doar de aristocratia finlandeza , insa pana la un moment dat unile din parte Suediei au crescut). Resdinta statului era la bo ( denumirea in finlandeza a orasului Turku) si era alcatuita numai din partile mai din sud-vest , adica ducatul Finlandei de Sud( astazi regiunea Varsinais-Suomi) si cel al Finlandei de Nord ( astazi Satakunta).

dei era relativ buna din punct de vedere economic ; asa este descrisa in 1561 de George North (The Description of Swedland, Gotland and Finland ) care este o tara mai frumoasa decat Suedia, o tara prospera care importa vin din Spania si depasea Suedia in privinta productiei de grane ; North remarca si tele finlandezilor : razboaiele cu Rusia si bilingvismul. In secolele al XIV-lea si al XV-lea au fost introduse in Finlanda sistemul de proprietate si cel social el parte a sistemului social scandinav.

0 de ani a afectat vietile multor finlandezi care au fost obligati sa ia parte la expeditii militare departe de teritoriul natal. Momentul in care regii suedezi sisud a fost unul esential in istoria finlandei ; de atunci regatul a neglijat apararea finlandei si a teritoriilor baltice si nu a luat in seama aspiratiile rusiei de a Baltice. Aceasta va avea consecinte grave asupra Suediei, Finlandei si a regiunii baltice pe termen lung. In timpul Marelui Razboi Nordic pe care tarul ocuparea Finlandei in 1700, sprijinit de Polonia si Danemarca, primele consecinte au inceput deja sa fie resimtite- rusii au cucerit Viipuri,Savonlinna si au i in nord. Dupa construirea St. Petersburgului, ambitiile rusesti in Finlanda au fost atat de natura militara cat si strategice : noua capitala trebuia sa de securitate, Viipuri ajungand astfel sa devina lacatul care garanta securitatea St. Petersburgului. Incercarea Suediei de a-si lua revansa impotriva Rusiei tratatelor de pace prin care au luat nastere doua Finlande : una ruseasca si alta suedeza, aparand astfel notiunile de vechea Finlanda si Noua Finlanda.

reeaza , nu se naste o natiune trebuie sa aiba o identitate culturala, o coeziune si o unitate pe care mediul exterior sa o poate recunoaste ca pe ceva r. Situatia Finlandei sintetizeaza ideal aceste consideratii; in termeni culturali, natiunea finlandeza a secolului al XIX-lea a avut o frontiera estetica erana cu valorile sale occidentale, cu sistemul juridic si structura administrativa mostenite de la suedezi nu a avut nici o dificultate in a-si marca sia ortodoxa si autocrata. Definirea sa fata de vest a fost mai dificila;din cauza dominatiei continue a limbii suedeze ,Finlanda, desi politic parte a Rusiei, a echiul spatiu cultural. Prin publicarea in 1835 a Kalevalei, una dintre cele mai mari epopei europene, a crescut interesul pentru dezvoltarea unei limbi stfel in deceniul al 7-lea, finlandeza a devenit, alaturi de suedeza, limba oficiala in ducat. Noul credo al parintilor fondatori ai natiunii finlandeze a m suedezi, nu vrem sa devenim rusi, asa ca lasati-ne sa fim finlandezi.

Alexandru I nu a avut nici o intentie sa incorporeze Finlanda, dar in urma tratatului de la Tilsit a incercat pe cale diplomatica sa faca Suedia sa renunte la nsa in urma unui razboi. Asadar cucerirea teritoriului finlandez de catre Rusia in 1808 a creat conditiile in care natiunea finlandeza s-a putut naste si si-a denta. Incadrata de statul suedez, Finlanda era o provincie saraca si neglijata, fara identitate politica si culturala. Acum Finlanda era ridicata la rangul asa a Imperiului Tarist.se creeaza un nou stat si o noua natiune .

ndru al III-lea a continuat politica predecesorilor sai fata de Finlanda; el totusi nu putea accepta faptul ca Finlanda era un stat aproape total separat de serviciul postal, sistem monetar si tarife vamele diferite. Incepe astfel un proces de rusificare prin interzicerea taxelor vamele pe bunurile rusesti care tegrat armata finlandeza in armata rusa, iar prin intermediul unui nou guvernator general a adus in Finlanda bagajul ideilor slavofile si un program de mai ales in domeniile limbii si educatiei.

resive adoptate de rusi in Finlanda, precum si planurile secrete rusesti de a anihila complet autonomia Finlandei a dus la aparitia unui comitet care Finlandei de Imperiul Rus. In urma unei intelegeri cu Germania se creeaza Al 27-lea Batalion Regal Prusac Jger pentru o eventuala lupta cu Rusia, dar ata ,duce doar la scaderea increderii rusesti in finlandezi. Revolutia rusa din februarie-martie 1917 a determinat restituirea autonomiei Finlandei in martie), iar in 1919 devine republica; razboiul ruso-finlandez ii rapeste in principal istmul Kareliei. Conflictele eterne cu Rusia sfarsesc prin Tratatul de ptembrie 1944. Anii care au urmat au fost cunoscuti sub numele de anii periculosi din cauza unei posibile dominatii rusesti asupra bazei militare de la doilea razboi mondial isi pastreaza starea de neutralitate, iar in anul 1995 intra in Uniunea Europeana..

onia. Letonia. Lituania

e ale locuirii umane au aparut in regiunea est-Baltica, ca rezultat al retragerii calotei de ghetata care acoperea nordul Europei acum 14.000 de ani. Mai e gheata regiunea de nord-est si sud a Lituaniei actuale pentru ca apoi retragerea ghetii sa se faca in directia nord-estului Estoniei. Acum 9.000 de ani azi de tarile baltice a fost pentru prima data in istorie eliberat , de data asta numai de gheata. Alaturi de transformarile climatice, cele ecologice au ze pentru prima data in aceasta regiune. Arheologii au datat in mileniile al XI-lea i. Hr primele asezari umane descoperite pe teritoriul Lituaniei (Eiguliai, ul mileniului al IX-lea si inceputul mileniului al VIII -lea au aparut primele aseazari umane pe teritoriul Letoniei( pe langa raul Daugava ezari similare nu au fost inca descoperite pe teritoriul de azi al Estoniei, lucru datorat probabil de mentinerea un timp mai indelungat a calotei glaciare in asezari descoperite in Estonia sunt cele de le Pulli situate pe malul raului Parna.

tul "istoriei" comunitatile baltice au avut legaturi comerciale si umane cu populatiile scandinave, aceste legaturi nu au fost numai diplomatice, incercarile onstrui colonii pe tarmurile orientale ale balticii fiind intampinate cu rezistenta de catre localnici. De-a lungul sec al X-lea si in prima jumatate a secolului entale ale Balticii au fost in atentia expeditiilor vikinge, dovada acestor actiuni sunt pietrele runice ridicate in Suedia pentru comemorarea razboinicilor. Pe XI-lea putem considera ca s-a sfarsit epoca vikinga; actiunile lor au transformat situatia politica, au accelerat procesul procesul de formare statala din re cetatea Novgorodului, un adevarat oras medieval, iar in anul 1030 Iaroslav cel Intelept a ajuns pana pe teritoriul locuit de estonieni si a construit acest fel sud-estul Estoniei a cazut sub dominatie ruseasca pentru aproximativ 30 de ani.

e avansul spre rasarit al germanilor a atins regiunea baltica la sfarsitul secolului al XII-lea , s-au inregistrat schimbari esentiale in viata populatiilor ce a .In final luptele pentru hegemonie asupra rasaritului Marii Baltice au avut ca rezultat stabilirea dominatiei Cavalerilor Spadei si a regatului Danemarcei niei. Singurul efect pozitiv al acestei batalii este dezvoltarea orasului Tallinn in jurul fortaretelor daneze, devenind o schita a viitorului Talinn de azi. a adus cu sine o migratie in masa a colonistilor germani de origine taraneasca, ci doar stabilirea unui strat social nobiliar germanic suprapus localnicilor, atii citadine provenite din lumea germanica..

gios, cultural, social, economic, ideologic, lingvistic, arhitectonic al avansului civilizatiei Europei centrale spre coastele baltice a fost imens. Noile institutii acestui fenomen au contribuit la crearea unui nou focar de civilizatie europeana, a unui avanpost al Europei catolice in Europa de rasarit. Regiunea Balticii e amplasata din punct de vedere cultural pe falia ce separa Europa catolica ( mai tarziu protestatnta si catolica) de cea ortodoxa. Spiritualitatea germana pus puternic amprenta asupra fondului de valori impartasit de societatile baltice; numai asa se explica rezistenta populatiilor baltice opusa cu succes st supuse la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul decolului al XX-lea.

grarii comunitatilor baltice in zona de dominatie a germanilor, danezilor si suedezilor , tendintele generale europene care au marcat civilizatia Evului Mediu asupra teritoriilor locuite de estonieni si letoni, iar lituanieii se vor integra si mai strans si isi vor insusi valorile Europei Centrale prin influenta polonezilor. regiunea Tarilor Baltice cunoaste o istorie oarecum separata: aceasta arie geografica este impartita in Livonia si Lituania (Livonia cuprindea cea mai mare a Letoniei de azi, iar denumirea de Estonia in Evul Mediu se referea numai la regiunea nordica a Estoniei actuale).

-finice seamana cu cele altaice; in ambele cazuri se semnaleza existenta zeitatilor celeste, mitul scufundarii cosmogonice( scufundarea unei fapturi sau adversar al lui Dumnezeu; acest mit are in vedere sublinierea caracterului dualist al Creatiei si este prezent cu precadere in legendele finlandezilor si

el bun a creat viata, dar datorita unei clipe de neatentie permite crearea unui spirit rau , subpamantean care instaureaza moarte; diavolul insusi se putin namol in gura si faureste muntii si mlastinile) si samanismul ( samanul avea rolul in societatile balto-finice de a lupta cu boala si moartea aduse in spiritele rele). Apare aici o zeitate samoieda cunoscuta sub numele de Num ce isi are lacasul in lumea celestasi are control asupra vanturilor si ploilor; justitiara. Estonienilor si livonienilor le sunt cracteristice multe zeitati locale si spirite; in conceptia lor religioasa existau arbori, pietre si izvoare sacre adresate sacrificii umane si animale.

dintre ultimele colturi ale Europei medievale care a fost crestinata; in anul 1193 Papa Celestin al III-lea initiaza o cruciada impotriva paganilor necresinati tonii si lituanieinii. Asadar Estoniei este cucerita de Danemarca pana in anul 1346; pe de alta parte Livonia se afla sub dominatie suedeza dar este apoi ii Teutoni si Ordinul Livonian. In anul 1561 Estonia devine o parte din Suedia, pentru a se afla la adapost fata de Rusia si Polonia, iar in 1625 si partea i intra sub control suedez; astfel aceasta era , din punct de vedere administrativ, divizata in Estonia de nord, si Livonia si Letonia, lucru ce apersistat ul al XX-lea.

anta de Rusia in Marele Razboi Nordic, si aceasta obtine Estonia; cu toate acestea sistemul legal, biserica luterana, modul de guvernare si educatia an pana in anul 1918. Pana in anul 1819, provinciile baltice au fost primele din Imperiul Rus care au abolit serbia, permitandu-le taranilor sa fie or si sa se intoarca in satele lor. Aceste elemente au creat un moment favorabil in marcarea fundatiei economice pentru viitorul stat.

usia din 1905 a favorizat cererile de independenta ale Estoniei ; astfel guvernul provizoriu de la Petrograd recunoaste in 1917, iar numai un an mai tarziu Narva Republica Sovietica Estona, dar in 1944 este din nou incorporata la URSS.

faceau parte dintr-o veche ramura a familiei batice, care ii includea de asemenea si pe prusaci si pe letoni ; triburile baltice nu au fost direct influentate an, dar au continuat sa pastreza legaturi comerciale cu acestia. Primele date ce mentioneaza de Lituania vin din anuarele unei manastiri din Quedlinburg, e 1009. Pincipele Mindaugas uneste teritoriile locuite de lituanieni, constituind Marele Ducat al Lituaniei, se converteste la catolicism, populatia ramanand a rege. Confruntat cu expansiunea ordinelor cavaleresti germane, cel teuton si cel livonian, Marele Ducat al Lituaniei, repurteaza asupra acestora victorii e la Saule si asupra mongloilor din Hoarda de Aur la Apele Albastre. Marele duce Wladislaw II Jagiello devine, in urma casatoriei cu regina poloneza ei, reusind in aceasta maniera sa uneasca pentru prima data cele doua tari vecine. In timpul dominei lui Witold Lituania, devenita unul dintre cele mai e state europene, pune capat Ordinului Teutonic si expansiunii sale catre rasarit.

lui al XVI-lea se confrunta cu ascensiunea Rusiei moscovite si din acest motiv aceepta o uniune cu Polonia in care sa aiba un rol subordonat, fiind redusa provincii. Tendintele centrifuge ale marii nobilimi, razboaiele neintrerupte cu Suedia si Rusia pentru Livonia , Ucraina si Bielorusia slabesc in secolelel XVIuanian care dispare in 1795 din istorie , in urma celei de-a treia impartiri intre puternici vecini : Rusia, Prusia si Austria. Cea mai mare parte a Lituaniei supusa unui intens proces de rusificare ce a avut ca urmari nasterea unor ample miscari de emancipare nationala care se afirma plenar dupa 1880.

ui razboi mondial, Lituania este ocupata in 1915 de trupele Germaniei ; Consiliul Lituanian, proclama la 16 februarie independenta Lituaniei. In razboiul 8-1920) trupele lituaniene infrunta Armata Rosie, armata poloneza si pe cea a lui Bermandt. Tratatul de pace lituano-sovietic din 1920 recunoaste care devine din anul 1921 membru al Ligii Natiunilor ; o data cu reimpartirea sferelor de influenta prin pactul Ribbentrop-Molotov, Lituania reintra sub rmaniei, dar printr-un acord secret este cedat de catre Hitler URSS-ului. In urma razboaielor ruso-germane, dupa lungi lupte si perioade de ocupatie, ui comunist, la 11 martie 1990 se proclama restabilirea suveranitatii totale si se adopta o noua titulatura a statului :Republica Lituania.

elor X-XII Letonia este ravnita de vikingii suedezi, de rusi de lituanieni, germani, pentru a fi cucerita in secolul al XIII-lea de catre cavalerii teutoni care il oua secole ca parte a Livoniei. Acum se formeaza treptat o patura conducatoare de origine germana , alcatuita din mari feudali si patriciat orasenesc ; in voniei adera la Liga Hanseatica. O caracteristica a populatiilor din tarile baltice este tarzia lor convertire la crestinism, realizata cu forta de catre misionarii expansiunea ordinelor germanice este stopata dupa victoria polono-lituaniana de la Grunwald. Amenintat de expansiunea Rusiei, condusa de Ivan cel maestru al ordinului livonian se aliaza cu statul polono-lituanian caruia ii cedeaza Livonia , in schimbul mentinerii sale ca duce al Kurlandei, sub Raspandirea reformei dupa 1522 si trecerea la protestantism a reprezentantilor ordinului livonian au ca urmare impunerea de catrea baronii baltici, caveleri teutoni , a noii religii , populatiei autohtone pe care o dominau.

oniei este cucerita de Rusia de la Suedia in urma Razboiului Nordic ; iar ducatul Kurlandei revine Moscovei, o data cu cea de-a treia impartire a Poloniei. ului al XIX-lea se afirma o miscare de emancipare cu pronuntat caracter socialist , iar dupa victoria revolutiei bolsevice, Partidul Comunist din Lituania c partid comunist din afara Rusiei , iar unitatile letone , trupe de elita ale noului regim instalat de Lenin. La inceputul primului razboi mondial, jumatatea ste ocupata de germani care urmareau transformarea statelor baltice in state clientelare Germaniei. Consiliul Popular Leton proclama la 18 noiembrie stat a Letoniei , dar o luna mai tarziu, bolsevicii letoni, cu sprijinul Armatei Rosii proclama Puterea Sovietica , trecand la aplicarea unor reforme radicale.

et al Pactului Ribbentrop-Molotov, Letonia revine sferei de influenta sovietice, Stalin impunand stationarea de trupe sovietice pe teritoriul leton si vern care proclama Republica Sovietica Socialista Letonia, incorporata in URSS. In secolul XX sufera o adevarata alterare a caracterului etnic si cultural ca ansferuri de populatie incat etnicii letoni au ajuns sa reprezinte in 1989 aproximativ 51% din numarul total al populatiei , iar rusii o treime. Glasnostul manifestarea publica a sentimentelor nationale, fapt pentru care sub presiunea Forumului Popular, Partidul Comunist din Letonia renunta la monopolul

em local condamna anexatrea Lituaniei si adopta la 4 mai 1990 declaratia de independenta a tarii, care revine la numele de Republica Letonia.

PARTEA A IV-A asezarile in spatiu fino-ugric

oximativ 5 milioane de locuitori, cu o distributie neuniforma: populatia este concentrata in campiile de coasta din sud-vest; aproapre 60% locuiesc in ana a orasului Helsinki ingloband peste 1 milion din totalul populatiei. Primi locuitori care s-au asezat in aceste spatii erau vanatori-culegatori, ai caror noastre ar fii cultura populatiei lapone. In Finlanda de azi ,peste 7 500 de laponi traiesc in partea de nord a teritoriului si sunt cunoscuti ca o minoritate lingvistic. Ei sunt indigeni care traiesc ata in nordul Finlandei cat si in Suedia, Norvegia si Rusia. Denumirea de laponi, nume sub care au fost cunoscuti cet inlocuita cu cea de sami, sampi, sau suomi, pentru ca multi dintre locuitorii acestei comunitati o considera degradanta. Sami au propria lor limba, care e variatii in toate zonele locuite de ei, stil de viata si identitate. Istoria comuna, traditiile, stilul comun de viata, traditiile si obiceiurile ii unesc intr-o daca sunt despartiti de granite. In finlanda numarul lor este de aproape 7 500 ceea ce reprezinta 0.15 % din populatia totala finlandeza. Majoritatea, re ei, inca traiesc in locurile natale cunoscute ca Provincia Laponia (Sampi) care sunt constituite din 3 dintre cele mai nordice spatii ale Europei Nordice : ekio.

introdus o definitie a laponilor, care a fost contruita in principal pe criteriul lingvistic:" un lapon este persoana care se identifica a fii lapon si care are cel n bunic ce a invatat limba Sami ca limba materna" iar cativa ani mai tarziu s-a adaugat elementul potrivit caruia este considerat lapon orice persoana cu tura si carea fost incadrat din punct de vedere fizic in zona, spatiul apartinad proviniciei lapone.

resupune vechile indeletniciri cum ar fii cresterea renilor, pescuitul si vantoare; cu toate acestea, evolutia si trecerea timpului a sters oarecum o parte din diferentiau in cadrul statului si i-a apropiat mai mult de cultura si viata sociala a populatiilor tarilor din care fac parte. Cu toate aceste, atat din punct de conomic, cresterea renilor este elementul cel mai important in cultura lapona. Vasele din lemn pentru depozitarea laptelui de ren, cutite, obiecte din corn emn, sunt elemente tipic lapone; bartbatii cioblesc obiecte din corn si lemn, iar femeile modeleaza artistic piele, cositor, fire de ata si radacini de cat sa isi pastreze obiceiurile si mestesugurile unice si sa combata produsele ieftine, neoriginale importate din alte state; incepand din anul 1982 inregistate si pot fii certificate si acceptate in statele nordice.

rdul Finlandei are o cultura aparte, care in loc sa fie distrusa de viata moderna, este tot mai apreciata de finlandezi si de turisti ; ne-o putem imagina ca zul noptii, care in functie de latitudine este vizibil timp de 70 de zile pe an, vara. Iarna exista o perioada echivalenta fara soare, temperata insa din cand lpaitoare ale Luminilor Nordului ( Aurora Boreala).

i timpurii erau credintele samaniste increzatoare in fortele naturii, care le afecteaza viata in mod viata atat de profund; se credea ca orice fiinta vie sau n suflet si ca lumea spirituala este la fel de reala ca si cea materiala. Inteleptul avea aptitudini interpretarea uneia din lumi prin cealalta si atingea o stare agica, intrand in lumea spiritelor.

un impact mai mare asupra Laponiei decat secolul XX; programul de reconstructie ce a urmat distrugerilor din timpul delui de-al doilea razboi mondial a mbarilor ce-i vor transforma infatisarea pentru totdeauna :populatia a crescut semnificativ, a aparut o industrie usoara, retele de drumuri strabat regiunile ecenii in urma doar pe jos sau cu schiurile. Progresul a adus asadar si in aceasta zona o uniformizare a valorilor pe care populatia lapona se chinuie cu

dar un rol definitivator in conturarea imaginii despre grupurile etnice ce alcatuies Finlanda ; cu toate ca sunt prezenti in mai multe tari nordice, existenta riginaliate, autenticitate si un suflu cultural nou.

definit in cadrul spatiului finlandez sunt 'roma', rromii pe care ii intalnim si pe teritoriul tarii noastre. Au sosit pe teritoriul Finlandei in secolul al XVI-lea, spinsi de civilizatia suedeza, in prezent se bucura de dreptul de a-si pastra limba traditional si obiceiurile stravechi. Numarul lor este de 10 000 in inta aproximativ 0.19% din populatia totala a Finlandei. Vechii rusi reprezinta o alta minoritate de pe teritoriul Finlandei, aproximativ 33 500 de locuitori impului in mai multe valuir. Dominatia ruseasca a favorizat inghegarea acestor comunitati permanente, care in zilele noastre sunt organizati in comitete vorbitorilor de limab rusa veche, ale minoritatilor si altele.

nda in secolul al XVIII-lea in timpul dominatiei suedeze si s-au stabilit aici formandu-si asociatii mestesugaresti si comerciale. In Finlanda evreii sunt e apreciati ca si minoritate religioasa si culturala , pentru ca din punct de vedere etnic si lingvistic ei sunt un grup omogen.

nt vechi musulmani de origine turca dar care au renuntat la religia lor ; sunt in numar de aproximativ 800 si formeaza comunitati bine stabilite si e vedere religios, cultural si lingvistic. Majoritatea au fost la inceput comercianti,ce se ocupau cu vanzarea blanurilor si textilelor ; s-au asezat la inceput inconjuratoare si continua sa ramana pe acele teritorii. Din anul 1935 Societatea Culturala Tatara organizeaza evenimente culturale si cultiva in

atru, muzica folk,poezii specifice culturii lor.

sunt nici de origine slava, nici germanica , desi uniunile cu polonezii, germanii si rusii in urma colonizarilor au lasat urme culturale si religioase. Aceasta e un mare accent pe educatie care este gratuita si obligatory pana la varsta de 16 ani. Suportand modificari ale granitelor, deportari sovietice, masacrul mane si poloneze in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Lituania a reusit sa isi pastreze un procent constant de locuitori autohtoni.

arile Baltice, Lituania esta statul cu cea mai omgena populatie ; potrivit ultimelor recensaminte 83.45 % din populatie este de origine lituaniana, 6.74% , 1.23 % belarusa , iar restul de 2.27% apartine altor minoritati etnice. Principalul oras, Vilnius, capitala tarii este mentionat si atestat documentar in 1223 devine capitala Marelui Ducat al Lituaniei) si s-a dezvoltat teritorial in jurul castelului Gediminas ; este un important centru cultural cu una dintre universitare Europene, cu teatre, muzee, si o arhitectura veche cu multe elemente medievale.

puternice cu tarile nordice,cu Finlanda pentru ca fac parte din acelasi grup lingvistic, cu Danemarca, Suedia si Germania datorita colobnizarii. La fel ca si amantul este obligatori si gratuit pana la varsta de 16 ani.

na este un stat omogen din punct de vedere etnic

esc 72 % din totalul populatiei tarii ; sunt cateva centre urbane care au o semnificatie istorica deosebita prin trecutul lor , prin functiile si activitatile la tarii,este un renumit centru medieval si oras hanseatic; in arhitectura orasului s-au pastrat elementele stilului gotic alaturi de arhitectura moderna; aici tiinte, institute de invatamant superior, teatre , muzee.

Formatted: Font: Verdana, 9 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23))

PARTEA A V-A

ulturale in spatiul fino-ugric

opor cu o spiritualitatea dezvoltata ,pe deplin pusa in valoare dupa constituirea lor ca natiune si stat independent; sunt dornici de cultura, dornici de a

i. Limba este un admirabil exemplu pentru felul in care acest popor a stiut sa isi construiasca destinul; este foarte cunoscut faptul ca , la origine, limba a fino-ugrica , ceea ce nu stie foarte multa lume insa este faptul ca finlandezii si-au facut singuri o limba, inventand pur si simplu notiuni si expresii, racit de lungile perioade de dominatie. Acest lucru s-a realizat in aproximativ 150 de ani, ceea ce este o performanta iesita din comun care aminteste e perseverenta, patriotismul, si mandria constiintei de sine a poporului finlandez.

a si Suedia lucrurile incep cu Saga sau Edda, aici incep cu Kalevala- asa cum se prezinta ea in toate traducerile din ziua de azi , cu cele 50 de poeme ale de canturi , este o opera straveche ce face parte din marile epopei ale literaturii universale. Elias Lonnrot este cel care a cules aceste opere, poeme si cale orala din generatie in generatie, si le-a legat intr-un edificiu unic, pe care l-a structurat dupa propria sa viziune, si asa s-a nascut Kalevala, devenita nationala.

grafiei sale, cultura Finlandei a fost influentata de traditiile diferitea ale finilor, balticilor si germanilor, dar si de dezvoltarea culturala in timpul dominatiei ntru un interval destul de scurt de timp. Din punct de vedere traditional, spatiul finlandez a fost perceput ca o zona de rivalitate, de oarecare conflict intre

da si-a descatusat fortele pentru a pune in miscare energiile nationale; pe fundalul vechilor traditii ea a realizat o economie si o cultura care s-au impus mii. Finlanda se mandreste cu nivelul de cultura atins in toate straturile populatiei, si se numara si azi printre primele tari din lume in ceea ce priveste iotecile publice, fara a socoti bibliotecile personale prezente si in cele mai indepartate ferme ale nordului. A realizat un invatamant general si un sistem e mai bogat tari europene; o miscare culturala de masa cu vechi traditii; o scoala de arhitectura care s-a facut cunoscuta in intreaga lume , isi aduce urma asezare rurala finlandeza; in Finlanda se afla cea mai mare librarie din Europa

ratura, ca in majoritatea statelor, isi gaseste radacinile in cultura religioasa; biserica catolica a unit spiritual Finlanda cu Europa si a introdus limba latina ri de Kalevala lui Lonnrot se afla si J.L. Runebrg, personalitate literara de renume european, un frate spiritual tardiv al lu Goethe , mai putin demonic, mai prin lirismul sau natural si clasicismul sau nobil il egaleaza uneori. Acesta impreuna cu poetul Zachris Topelis si cu dramaturgul J. Wecksell sunt rii literaturii culte finladeze. ( in anul 1939 Frans Eemil Silanpaa obtine premiul Nobel pentru literatura cu opera "Silja, sau soarta zbuciumata").

re tarile care au adus o contributie importanta la dezvoltarea arhtecturii moderne, lucru ce isi are originile in experienta de a ciopli granitul si lemnul, andezii au mostenit-o din tata in fiu in decursul secolelor. Cele mai vechi constructii finlandeze sunt, ca in mai toatea tarile europene, bisericile ; ocuparea dia s-a facut sub semnul crestinarii ei , incat dupa primele cruciade, au si aparut templele necesare invingerii paganismului. Bisericile din piatra care s-au colul al XIII-lea si sunt in numar de saptezeci, intr-o stare de conservare remarcabila. Cea mai mare si mai importanta este catedrala de la Turku, dupa ce a fost jefuita in anul 1318. Cultura populara reflectata in costructii a atins o culme cu mai bine de o suta dea ani in urma; simple planuri icism estetic al proportiilor sobre in interior, in timp ce exteriorul oferea imaginea peretilor de un rosu ocru cu ferestre si usi inramate de margini vopsite acestui stil. Populatia rurala din Finlanda nu a cunoscut niciodata iobagia indurata de contemporanii ei in multe alta tari ale Europei, asa cum nobilimea iciodata o prosperitate comparabila cu cea a Europei, fapt reflectat si in dimensiunea modesta a castelelor lor: Sarvilahti, Louhiossari si Viurila; ele sunt patiu, dar peretii incadrati, sobele din faianta si plafoanele, colorate uneori , exprima o demnitate care compenseaza lipsa de ornamentatie.

ale sle arhitecturii finlandeze sunt simplitatea si functionalitatea; biserica din piatra tipica perioadelor cele mai timpurii, sugereaza rezistenta si acteristica o constituie acoperisul inclinat facut din sindrila; clopotnita solitara inaltata din lemn este specifica bisericilor din lemn construite intre sec. XVII mnificative din punct de vedere arhitectural sunt cladirile cu caracter de aparare: cea mai importanta este castelul de la Turku, Olavinlinna o fortareata mai i Suomenlinna ridicata pentru a apara intrarea in Helsinki. Dupa ce a fost devastat de foc in anul 1808, Helsinki a fost reconstruit in stilul Empire cu strazi introducand pentru prima data in urbanistica alei largi printre constructii, cu pomi actionanad ca aparatori impotriva focului.

tecturii finlandeze, regasita din plin in toate orasele si satele tarii, are cateva trasaturi distincte ce au impus arhitectura finlandeza pe plan universal : ent de baza al creatiei arhitecturii, indeplinind nu numai o functie salubra ci si una estetica; peisajul-silvestru si acvatic-a devenit ornamentul arhitecturii lizate pe orizontala, fara efectul coplesitor al zgarie-norilor si sunt concepute incat par niste sculpturi ale oraselor.

sculptura a fost pentru finlandezi cel mai original domeniu al creatiei; o vorba finlandeza spune ca " asa cum zapada a facut din fiecare finlandez un facut din fiecare finlandez un inotator, lemnul si granitul au facut din fiecare finlandez un sculptor". Printre numele de notorietate internationala se o, Hannes Autere, Ben Renvall. In ultima perioada, sculptura clasica a fost inlocuita cu abstractionismul- noi metode de sudura, folosire metalelor a de diferita feluri de materiale in aceeasi sculptura. Productiile tinerei generatii de sculptori finlandezi au fost marcate de amprenta stilului international, ilului national. Totusi, sculptura finlandeza si exprimarea personala nu a fost uitata ; la ora actiuala orice artist dee prima marime se considera un raditii artistice a tarii sale, ceea ce demonstrazae o personalitate autentica si apartenenta etnica.

avut de la inceput, in strainatate, un succes comparabil cu ce al arhitecturii sau al literaturii ; contactul cu marile curente europene se face tarziu, abia ului al XIX-lea si prin Dusseldorf, centru artistic preferat de pictorii din tarile nordice. Elementul principal care a declansat primul mare curent in pictura i in literatura sentimentul national ; asa a luat nastere romantismul national al care exponent in pictura a fost Akseli Gallen Kallela. El si-a construit un ande Centrale unde a pictat panze monumentale inspirate din Kalevala : Faurirea morii, Calatoria in coarbie a lui Vainamoinen, Sino, Simpozion. Cand sa patrunda in Finlanda in secolul XX, Tyko Sallinen a fost exponentul acestei revolutii artistice.

uzica finlandeza este reprezentata de Sibelius; marea personalitate a acestui compositor, geniu singular in domeniul creatiei simfonice , s-a impus de e muzicienii mai modesti, iar longevitatea sa ( 92 de ani) a polarizat toata atentia lumii in jurul creatiei si numelui sau. A compus 7 simfonii si peste 150 stre exista chiar si un festival care ii poarta numele si bineinteles Premiul International Sibelius. Au exisat si alti compozitor finlandezi, insa nu la fel de

rg, F. Pacius, Richard Faltin etc. Alaturi de muzica simfonica, un rol important il are, incepand cu anul 1968 Festivalul National de Muzica Folk Kaustinen, e evenimente culturale ce au loc anual in Finlanda, si care este unul dintre cele mai mari festivaluri de gen din Europa.

sa, teatrul pasea in fruntea istoriei culturale finlandeze in epoca de afirmare nationala ce domina inceputul secolului XIX. Miscarea teatrala, care zenntatii in limba suedeza si mai tarziu in limba rusa, se inscrie si ea in randul institutiilor care luptau pentru afirmarea fiintei nationale finlandeze. In atrul National care va deveni o forta vie in dezvoltarea culturii nationale. In intreaga tara exista teatre de vara in care se joaca in noptile albe, cel mai yynikki din Tampere, unic in lume prin constructia sa ingenioasa ; este astfel conceput incat se roteste in jurul scenei- scena fiind intregul parc, astfel o undal lacul din parc, iar urmatoare se poate desfasura in padure, sau poate avea ca fundal panta coamei Pyynikki acoperita de pini.

i cultivat, cu actori si regizorimostentori ai unei traditii luminoase, cu dramaturgi indrazneti si talentati, teatrul finlandez, care pana a influentat constiinta te pregatit sa intre pe cele mai valoroase scene europene.

ale au constatat de mult ca finlandezii sunt cititori pasionati nu numai de carti , dar mai ales de ziare( fiecare familie poseda o biblioteca bogata si este n ziar) ; se stie ca la jumatatea secolului trecut, Finlanda era prima tara din lume care nu avea analfabeti, apoi iernile lungi si intunecoase lasa mult timp imul ziar finlandez a aparut in1771 la Turku, in timp ce tara se afla sub ocupatie suedeza ( Jurnal editat de o societate din Aabo) a fost continuat peste itoriale cu caractere diferite:Uusi Suomi, Savo, Kaleva etc.

opagarea cunostintelor culturale si a artei, a informatiilor celor mai recente in randul maselor il are televiziunea, care a inceput sa emita, in mod constant milie finlandeza care sa nu posede un televizor, astfel ca Finlanda a asigurat cetatenilor sai si acest important mijloc de culturalizare.

ezilor timp de mai multe secole drept adapost, muza in literatura, sculptura, teatru; cea mai veche implicatie a padurii, a naturii din punct de vedre esul sau de stare salbatica, natura neimblanzita opusa sensului de cultura. Padurile au fost eliminate pentru a face loc culturii ; vechea cultura naturala se ivitatile din timpul liber al finlandezilor. Elemente asmanatoare se intalnesc intre modul vechi de a trai in comuniune cu natura si cele din ziua de azi in toarea, pescutuitul, modul de a strange fructe, de a culege ciuperci, de a schia, de a se orienta turistic, de a hoinari si de a urmari evenimente din u sa foloseasca un cutit cu teaca , sa sparga lemne de foc si saaprinda un foc de tabara. Apropierea de natura este atat de mare incat padurea poate fii element cultural in cadru festivalurilor padurii, pieselor de teatru si bineinteles in cadrul mega-cunoscutlui Forest Radio.

nde despre Copacul Lumii sau Copacul Vietii potrivit carora exista un arbore in centrul universului care protejeaza lumea si pe ai lui ; aceste credinte nor obiceiuri finlandeze in care bucati de lemn, ramurele, cenusa sunt folosite pentru a trata diferite boli si pentru a proteja oamenii de accidente, boli dintre aceste obiceiuri au disparut , dar altele au ramas ca legatura cu lumea veche : traditia brazilor de Craciun, plantarea copacilor comemorativi, si Datorita legaturii dintre natura si isorie a finlandezilor, obiceiuri legate de lemn sunt inca pastrate : focuri de tabara se aprind vara si usile caselor sunt e, buchetele de mesteacan sunt inca folosite la sauna la fel ca in generatiile de mult apuse.

sunt legate majoritatea de traditiile europene, dar se mai pastreaza inca si sarbatori pagane chiar daca traditiile crestine fac parte din cultura finlandezilor l de sarbatoare este Juhannus, vara finlandezilor, cand se aleg spatii nelocuite unde se fac focuri de tabara si se consuma bauturi traditionale. Aceste menea diferite obiceiuri legate de maritis, traditii ce se intalnesc si pe teritoriul tarii noastre : fetele culeg flori si le ascund sub perna, pentru ca peste esul.

ulu, este la fel cu cel din Europa centrala cu brazi de Craciun, mancaruri specifice. De Anul Nou, in afara de artificii se obisnuieste sase inmoaie copita picatura s afie aruncat intr-o galeata cu apa ; forma si undele formate in aceasta procesiune sunt utilizate pentru a prvedea un viitor, comic.

alnita mai mult in Europa Nordica se manifesta prinn parade, carnavaluri si mult vin; este sarbatorita in principal de viitorii studenti .

nstruit in anul 1280 pe o insula in estuar ca o fortareata dreptunghiulara cu patru porti, cu rol de aparare. In zilele noastre este una dintre cele mai rice ale Finlandei; datorita faptului ca foarte putin din castel s-a degradat, acesta sta martor de secole istoriei finlandeze, iar o vizita aici echivaleaza cu o e sali sunt folosite si ca spatii pentru diferite receptii de rang inalt.

mare castel din tinutul finlandez a fost contruit in salbaticie, abia in secolul al XVII-lea fiind inconjurat de orasul cu acelasi nume. In afar de podea, it din caramida ceea ce il diferentiaza de celelate castele din Finlanda, construite din piatra ceea ce arata influenta germana. In zilele noastre a fost tractie turistica , dar constituie si spatiu original pentru galeriile de arta.

fost construit pe o insula inconjurata de lacuri; stilul in care au fost construite turnurile reprezinta o dovada clara a influentei culturii estoniene asupra re castelul are o reputatie internationala datorita festivalului care are loc in fiecare an in orasul Savonlinna.

ara culturale finlandeze, Finlanda este cel mai bine cunoscuta in lume prin intermediul unei firme de frunte pe plan mondial in domeniul tehnologiei de oniei mobile: Nokia. Istoria firmei oglindeste trecerea Finlandei de la o economie industriala la una informationala . nokia este in realitate mai mult decat , este o companie globala, avand peste 60 000 de angajati. In ceea mai mare parte a istoriei sale, Nokia a fost un conglomerat de trei afaceri diferite , ut in oraselul Nokia, situate pe valea raului eponim. O fabrica de hartie din 1865 a marcat debutul firmei, care s-a constituit ca Grupul Nokia dupa companii, in 1966, la sfarsitul anilor 80' Nokia avea 11 divizii producand practic orice de la harie igienica pana la computere. In anii 1989-1991 firma a criza in care se aflau multe companii finlandeze, parand ca va termina ca o sucursala a firmei Ericsson. In1988 o parte dintre inginerii sai cei mai capabili,

elefon mobil au fondat firma rivala Benefon. Se dezvolta tehnologia de varf reprezentata de telefonia mobila, Nokia renuntand la multe dintre afacerile e dezvoltarea tehnologiei informatiei.

u Finlanda o parte a identitatii sale postmoderne; in ciuda acestui lucru, compania este una internationala, cu numai 2% din vanzarile sale efectuate in % capital strain apartinand unor nationali straini. La inceputul anului 2001 compania avea 25 000 de angajati in Finlanda (dintre care si un grup de r contribuia cu aproape un sfert la valoaea totala a exporturilor finlandeze.

cultura vietii finlandeze fara a se mentiona de sauna finlandeza: cu o istorie de peste 2000 de ani si care combina elementele bailor romane cu aer r turcesti cu aburi, ii urmareste pe finlandezi oriunde ajung in lume, cuvantul 'sauna' fiind unanim cunoscut pe tot taritoriul tarii. Sauna a devenit, u numai o metoda de relaxare, ci si un element specific Finlandei cu care statul se poate identifica foarte usor. Sauna originala finlandeza are mai aparte: climatul din interior este unul de silentiozitate, devine un mediu spiritual, care creeaza sentimentul de implinire si produce o or negative ale corpului, iar spiritul este eliberat de resentimente, de griji sau dureri vizibile ori imaginate.

stoniei, si, desi mai de mult era eclipsat turistic de alte orase in zona (Riga, Helsinki), in ultimul timp a devenit o destinatie foarte placuta si usor ti turisti in Europa de Nord. O vizita la Talin va da oportunitatea de a vedea si progresul remarcabil estonian, dar si istorie si cultura minunata, protejata UNESCO. Este un oras istoric fondat in Evul Mediu (in 1157), si inca in ziua de astazi, istoria este foarte vizibila in capitala estoniana. In timpurile st centru mare de produs sare si un port important in Marea Baltica. In Al Doilea Razboi Mondial, orasul a fost bombardat destul de extensiv, desi um protejat de partimoniul mondial UNESCO ramane.

este cea mai buna evidenta a remacabilului progres a Estoniei, fiind un oras prosper de 430.000 de oameni si un centru academic, stiintific si tehnologic e Nord. Este si un oras foarte divers, avand blocuri inalte si sclipitoare, sedii gigantice de companii tehnologice, dar si un sarm si spirit istoric si cultural altundeva. Desi multe parti a orasului, mai ales suburbiile, au fost reconstruite de sovietici in timpul cand Estonia a fost republica sovietica, astazi Talin ras modern scandinav, si in aparenta si arhitectura, dar si in aerul lui unic care te va prinde de la prima data cand vei ajunge in aceasta bijuterie nordica. r foarte frumos; are un alt stil decat Praga, o arhitectura cu mult mai sobra; daca observam bisericile din Tallinn, realizate in stil baroc suedez, ele au o oasa, austera chiar. Minimalismul este in toate: si in viata cotidiana, si in design, si in urbanism, unde predomina functionalismul anilor '20-'30. Dincolo ste Festivalul Interntional de Muzica si Dans ce are loc in timpul Noptilor Albe. (in lunile iunie si iulie).

doua parti: centrul istoric Toompea, care este partea inalta a orasului unde isi aveau resedinta vechii nobili estonieni, si Vanalinn, partea joasa a orasului e peste si de chilipiruri.

linn

mai mare institutie de inalta educatie din Estonia fiind localizata in capitala Estoniei, Tallinn. A fost formata pe 18 martie 2005 ca rezultat al unirii mai tre care cea mai mare a fost Universitatea Pedagogica din Tallinn) si institute de cercetare din Tallinn ca de altfel si Libraria Academica Estoniana. Punctul de stiintele umane si sociale, dar de asemenea o componenta puternica si in dezvoltare o constituie stiintele naturale si exacte, de remarcat este si si studiul educational. Universitatea este formata in 6 facultati (Arte Fine, Stiinte Educationale, Educatie Fizica, Filologie, Matematica si Stiinte Naturale, tute academice ( Institutul de Istorie si Institutul Uman Estonian), Filmul Baltic si Scoala Media si de asemenea 4 institute de cercetare ( Institutul de , Institutul de Ecologie, Institutul de cercetare educationala si Institutul International ai Studiilor Educationale) si inca 2 colegii regionale ( situate in In prezent, are in jur de 7000 de studenti si mai mult de 400 angajati, toate acestea contribuind la formarea celei mai mari universitati din tara. In 2006 e 8200 de cereri de catre potentialii studenti, competitia incepand cu 20 de candidati pe locurile de la stat vizand cele mai populare programe. In prezent 5 legaturi inter-universitare cu universitati din Europa, Japonia, S.U.A. si cateva alte tari, de aseamenea si cu programul 200 Erasmus al universitatilor a. Universitatea mai organizeaza si scoli de vara si cursuri pe termen scurt pentru straini.

Arta si Design Aplicat

muzeu este localizat in orasul vechi, Tallinn, inca din secolul XVII. Colectia muzeului a fost initiata in 1919 ca parte a colectiei Muzeului de Arta Estonian. plare ale artei aplicate contemporane precum si schite ale unor prototipuri. Colectia, cu 15.000 exponate, include lucrari ale artei textile, ceramicii, lei, metalului, mobila si produse schitate. Acolo exista de asemenea si o celectie rara de fotografii, negative si slide-uri, o mica librarie specializata si o ectiile Muzeului Estonian de Arta si Design Aplicat ofera cea mai larga si cuprinzatoare vedere de ansamblu ale artei si design-ului aplicat estonian. In erea activitatilor inaintea unei expozitii permanente in istoria artei aplicate estoniene. Din 1984, muzeul a jucat rol de mediator a meritelor culturale din e 50 de ocazii. Promovarea artei aplicate estoniene in strainatate a inceput in 1989. Din 1997, muzeul organizeaza expozitii internatioale ale artei aplicate zatii non-profit.

aturala

zitie ale Muzeului de Istorie Naturala sunt localizate in centrul vechi al tallinn-ului, unde exista o expunere naturala a apei proaspete, un mediu animalelor se imprastie peste aceasta intindere. In fiecare an muzeul are cateva tururi si temporare expozitii, care au ca scop prezentarea in punct de vedere educational, cat si distractiv. Muzeul ofera ghiduri turistice, materiale video si consultare. Muzeul de Istorie Naturala a fost ectiei stiintifice

ui Provincial administrat de Librariea Societatii Estoniene.

ste pastrata inca in muzeu avand o importanta valoare stiintifica si istorica. Colectiile au fost considerabil extinse peste ani, iar astazi ele contin ecte.

este al doilea ca marime din Estonia si este situat in parte a sud-estica intr-o regiune caracterizata in primul rand prin frumuseatea naturala data de ntoase ( Vooremaas) si de marile lacuri Peipsi si Vorts. Este un oras istoric in care se observa influentele popoarelor suverane; aici exista Domul si veche din tara. In toata regiunea se practica sporturi de iarna- sky fond si patinajul. Orasul este foarte cunoscut ca fiind casa Universitatii Tartu, fondata dolphus al Suediei in 1632. Universitatea este membra a prestigiosului Grup Coimbra si a Asociatiei Europene de Universitati. Tartu este de asemenea telor Vietii, Colegiul Baltic al Apararii, Colegiul Aviatiei, si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

reprezentative pentru Estonia sunt : Parnu, cunoscut in regiunea baltica pentru termele sale, pentru parcurile sale si orasul Viljandi care imbina urale cu cele istorice ( Castelul Viljandi).

estona insa poate fi cu succes reprezentata de versurile ritmice regivaarss si o serie intreaga de cantece populare ( circa 133 000). Gastronomia estona fiind alcatuita in special din preparate din peste; carnea este consumata mai mult de Craciun. Bautura nationala este berea, marca reprezentativa fiind e estone cele mai importante sunt : Ziua Muncii, Sarbatoarea Sfintei Marii, Sarbatoarea Spiritelor, in noiembrie. Insa unul dintre cele mai importante este Jaanipaev, sarbatoare cu ocazia careia se cauta " floarea magica" ce va aduce noroc celui care o va gasi.

ana are tendinte conservatoare, o demonstreaza si starile de spirit contra UE. Pe de alta parte, cultura elitelor este foarte deschisa. Cultura estoniana simbioza spirituala nu numai cu tarile nordice, cu tarile scandinave, cu Germania, ci si cu cultura araba sau africana. Dar e sigur ca relatiile cu Finlanda stranse. In ultimii 10 ani Estonia e cuprinsa de o febra a turismului ; toata lumea, chiar si cei mai putin bogati, calatoresc, este dorinta de a comunica cu erenta unui alt spatiu geografic si cultural.

gnul interior, moda, - sunt foarte puternice in Estonia, pe cand teatrul, literatura, filmul, nu au aceeasi cota. Desigur ca in literatura estonienii au ce spune santi, pentru ca seamana intr-o oarecare masura cu literaturile mici ale Europei Centrale: cu cehii, slovenii. Ei pretuiesc ironia, au o predilectie pentru cipalul este designul; de pilda, gara auto din Tallinn: a existat cineva care a modelat totul, de la configuratia arhitecturala si pana la asezarea si mobilierul

este derivata din vechea cultura lituaniana, in special in cea straveche; bariera lingvistica a determinat izolarea statului fata de innovatiile din cultura din um religia crestina si prezenta parohiilor crestine implicit au determinat indepartatrea fata de vechile traditii religioase si culturale si apropierea lor fata de ene.

s este localizat in orasul cu acelasi nume din Lituania; dovezile arheologice au daterminat existenta lui inca din secolul al XIV-lea, observandu-se evidente otic. La inceputul secolului XXI o treime din castel inca mai era in picioare, dar din anul 1930 s-a inceput reamenajarea lui; casele din apropiere au fost ost cercetat cu atentie de arheologi. Turnul rotund a fost si el restaurant, la fel si bastionul ; din pereti insa nu a ramas forte mult, doar fundatia cerii timpului. In zilele noastre faimosul castel Kaunas gazduieste o galerie de arta, gazduieste evenimente importante, si este bineinteles deschis pentru

elului Rokantisks se gasesc la est de orasul Vilnius, pe un deal in apropiere de raul Vilnia. A fost construit in secolul a l XVI-lea in stil renascenetist a familiei Olshanski; castelul a fost ars din temelie de cazaci in timpul razboiului ruso-polonez si a ajuns o ruina, astazi pastrandu-se doar cateva urme ale

astele de la Vilnius este format dintr-o serie de cladiri cu caracter de aparare, cultural si religios si a fost de-a lungul secolelor X-XVIII unul dintre cele e defensive ale Lituaniei. Complexul este alcatuit din trei castele : castelul de sus, castelul de jos si cel de la cotitura ; cel din urma a fost ars de Cavalerii a fost refacut niciodata. Aceste castele au fost atacate in mai multe randuri, dar niciodata nu au fost capturate in intregime de Ordinul Teutoni. Pe

pirdut importanta si au fost demolate, in special in perioada dominatiei tariste. Astazi turnurile Geminidas sunt simbolurile acestui copmlex istoric, aici are an Ziua Steagului National.

azaislis din Kaunas formeazacel mai mare comlex religios din Lituania si este unul dintre cele mai elocvente exemple de arhitectura baroca italiana din

or este un loc de pelerinajsituat in nordul Lituaniei ; originea acestui loc nu se cunoaste, dar se banuieste ca prima cruce a fost plasata aici in jurul anului mai cruci, ci si crucifixuri gigante, semne ale razboinicilor lituanieni, statui cu Sfanta Maria, efigii, matanii au fost aduse aici din toata lumea de pelerinii or este necunoscut, insa se estimeaza ca ar fii circa 50 000.

uaniana poate fii bine reprezentata de turnul TV din Vilnius; are o inaltime de 326,5 metri, fiind cea mai inalta cladire din Lituania si este ocupata de televiziunea national. Cadirea a jucat un rol foarte important in evenimentele din ianuarie 1991 cand 14 civili neinarmati au murit si 700 au fost raniti armata sovietica.

al din Vilius cuprinde cea mai mare colectie de obiecte de arta din Lituania formata in urma donatiilor dinainte de primul razboi mondial. In anul 1941 are r din 1997 intra sub patronajul Ministerului Culturii din Lituania.

in stabilirea granitelor entice si culturale ale Lituaniei o au sarbatorile, obiceiurile si festivalurile traditionale. Unul dintre acstea este Dziady, o sarbatoare moreaza mortii ; se tine de doua ori pe an si atunci mancarea si bautura se dau drept pomana, iar in unele regiuni se organizeaza atat pentru mori cat si ntului Casimir este o zi foarte importanta in Lituania, pentru ca se sarbatoreste ziua protectorului tarii, pe 4 martie.

a lituaniana abunda in tipuri de mancare specifice zone climatice si este constituita din orz, cartofi, ciuperci, secara, sfecla, verdeturi, icre si ciuperci; are omune cu bucatele din Europa de Est, dar are desigur si elemente distinctive formate printr-o variate de inflente de-a lungul dominatiilor straine. comune, lituanienii, polonezii, si evreii impart preparate si bauturi comune: exista asadr variante asemanatoare de galuste, gogosi. Traditiile germane au ria lituaniana introducand carnea de porc si preparatele din cartof: budinca de cartofi, pateul de cartofi si bineinteles prajitura baroca cunoscuta otica influenta a avut-o bucataria estica patrunsa aici o data cu trecerea lu Napoleon prin Lituania: kibinai si eburekai- torte Napoleon.

ale petrecute intre secolelele

XVIII-XX in Lituania.

ntine principalele evenimente istorice cu implicatie culturala in Lituania secolelor XVIII-XX. Evenimente in Lituania Prusaca Dupa o epidemie de ciuma declansata la inceputul secolului, autoritatile Prusce incep colonizarea loclitatilor ramse goale din Lituania aducand colonisti prusaci; pe termen lung, au contribuit la germanizarea Ltuaniei Prusace Preotul luteran, Kristijonas Donelaitis scrie prima opera fantastica din Lituania in limba lituaniana numita " Metai" publicata dupa moarte sa, la inceputul secolului al XIX-lea.

venimente petrcute in Marele ucat al Lituaniei

cepe polonizarea lingvistica si ulturala pe care lituanienii si elorusii de pe teritoriul tarii o ccepta fara a opune rezistenta.

ispar ultimele forme ale religiei pagane; se renunta la divinizarea si

dorarea persoanelor foarte cunoscute in istoria statului..

Renasterea Koociuszko determina ntimente patriotice in populatia banizata a Marelui Ducat al tuaniei.

orbitorii de limba lituaniana usesc un urias salt in ceea ce iveste gradul de alfabetizare : de un minim in secolul al XVIII-lea Are loc acelasi proces de o valoare de 70-80% la alfabetizare al populatiei. ceputul secolului XX.

tuanienii, polonezii si bielorusii declara grupuri entice diferite. Autoritatile prusace deschid primele scoli in zonele rurale, cu populatie lituaniana Intelectualii din Europa de Vest ajung sa cunoasca mai mult despre viata , cultura din Lituania, in special din publicatii prusace.
Filosoful Immanuel Kantredacteaza un articol despre drepturile culturale ale lituanienilor. Ludwig Rhesa publica poemul Metai si il traduce si in limba germana.

cepe Renasterea Poloneza; olonezii din Lituania contribuie neinteles la prelungirea ei:cele ai cunoscute nume sunt Adam Mickiewicz, Ludwik ondratowicz, cunoscuti a Syrokomla.

este interesul intelectualilor olonezi pentru istoria si cultura tuaniei

e fac cercetari arheologice si nografice in Lituania.

heodor Narbutt publica "istoria tuaniei" scrisa in limba poloneza si re promova cultura si valorile oloneze; cu toate acestea arata ationalismul, istoria unica a tuaniei.

Obiceiuri ale vechilor lituanieni ukstaitians Samogitians" deSimonas aukantas este publicata, fiind prima ublicatie istorica aparuta in tuania. Cerintele culturale ale lituanienilro crsc; oricum populatia lituaniana din Prusia nu se asociaza noilor curente moderniste din cultura, ramanand in stilul traditional religios. Scolile primare lituaniene sunt

ona de tranzitie dintre etnicii uanieni si cei belorusi(zona aselor Vilnius si Grodna )devine oloneza.

tuanienii devin episcope la doua ntre diocezele etniei ceea ce are

n effect pozitiv asupra constiintei ationale lituaniene. .

transformate in scoli germane..

Lituanienii incep sa se opuna fenomenului de germanizae si realizeaza petitii, acesta fiind inceputul rezistentei etniei lituaniene in perioada moderna..

utoritatile ruse interzic in mod ublic folosirea limbii lituaniene si a fabetului latin; incep ample ocese de manifestare su sunt fuzate cartile in lafabetul chirilic.. Lituanienii din Prusia contribuie la distributia de carti in Lituania

tuanienii editeaza carti in secret mpartindu-le pe teritoriul Lituaniei.

ublicatia lunara Ausra (Zorii) incepe sa fie publicata in estul Prusiei; se c pentru prima data diferente entice notabile intre lituanieni si polonezi.

derii lituanieni dezvolta viata lturala a Lituanieiprin mijloace oderne; apar societati culturale, ruri, teatre, carti, ziare

derii lituanieni declara dependenta statului si proiecteaza noua Lituanie in teritoriile statului

mba lituaniana devine limba iciala a statului;

imul teatrul lituanian isi decshide ortile la Kaunas.

u loc primele alegeri democratice

te fondata Universitatea nKaunas.

ceput sa fie populat din anul 9000 i. Hr.; triburile baltice, stramosii actualilor lituanieni au sosit aici in jurul anilor 3 000 i. Hr. In secolul al XII-lea germanii si au format nobilimea si patura conducatoare a societatii iar letonii au devenit iobagi ceea ce a determinat germanizarea locuitorilor si avietii letone. In d serbia a fost abolita are loc "trezirea Nationala" un fenomen ce ii indemna pe toti letonii sa devina artisti si sa faca studii fara a-si nega mostenirea

n mai multe regiuni culturale : Vidzeme, Latgale, Kurzeme si Zemgale carora li se mai adauga si Slija si Maliena.

hitectura letona, un element tipic pentru aceasta tara sunt casele din barne; dispunerea caselor difera in functie de zona geografica, astfel in vest casele jurul unei piete, iar in est,se intalnesc mai multe orase, iar casele sunt pozitionate de-a lungul strazilor ( influenta din Rusia).

oniei; anul oficial recunoscut ca fiind fondarea Rigai este 1201 si el concide cu construirea primei fortarete germane pe pamant leton. Nepotul a (Bremen), viitorul episcop Albert von Buxhoevden, cu indritruire de la Papa Inocentiu III, pune piatra de temelie a ceea ce astazi este cunoscut sub Riga, masiva catedrala catolica din centrul Rigai.

tectura si planificarea urbana a zonei medievale din centrul Rigai poarta urmele si influentele arhitectonicii medievale germanice existente in Brema.

mana a scazut treptat datorita influentei clasicismului francez si olandez. Oricum, in pragul secolului XX, arhitectura Rigai este puternic influentata de e facea furori in capitalele Europei apusene: Jugendstil, ori Art-Nouveau. Prin urmare, multi dintre artistii locali - in mare majoritate germani baltici magistica la perioada medievala ori renascentista prezenta in Germania. Altii prefera bombasticul si abundenta detaliilor pe fatade - in mare parte oameni

Tarist. Si nu in ultimul rand, sunt artistii locali - deocamdata intr-o postura minoritara - a caror proiecte se inspira din arhitectura locala bastinasa, miscare a fost cunoscuta sub numele de Art-Nouveau-ul National, si a fost demarata de arhitectii finlandezi din perioada Imperiului Tarist.

rhitectonic, Riga este o mixtura medievala (tipic germanica), clasica (eclectica), Art-Nouveau (pana pe la 1914), functionalista (intre cele doua razboaie), siderare [re]constructiile de dupa 1945), realist-socialista (cu ameliorari treptate pana prin 1990).

rhitectonic din Riga de astazi e marcat de prezenta sticlei si cadrelor de otel, insa foarte putine cladiri ajung sa aiba vreo valoare turistica.

un obiectiv ce trebuie neaparat vizitat pentru a intelege pe deplin istoria Letoniei; a fost dedicat initial dedicat eroilor sovietic iar arhitectura sa o face sa nata. Aici mai putem vedea si parcul Mezaparks, gradina zoologica, Biserica Sf. Petru, Piata Centrala si bineinteles Andrejsala, insula artistilor.

ce ale locuitorilor Lituaniei din mileniile si secolele anterioare se intalnesc in monumentele arheologice. Cele mai atractive din punct de vedere vizual sunt se gasesc aici mai mult de 450; cele mai relevant sunt cele din Talsi, Kazdanga, Tervete, Mezotne, Daugamala , Aizkraukle si Jersika intarite cu in jurul carora s-au stabilit populatii considerabile care stau martore istoriei, atat de insemnate pentru caracterul natioanl al fiecarei tari. Monumente talnesc in fortificatiile lacustr din Araisi, ce dateza din secolele VIII-IX si a "barcilor diavolului" pietre acumulate din perioada epocii de bronz ase cu rol de aparare.

e se gasesc reprezentate toate stilurile arhitecturale incepand cu romantismul din epoca lui Ikskile, continuand cu goticul din bisericile Sf. Simon si Sf. a stilul modern al secolului nostru. Cele mai interesante din Letonia sunt cele cu influente baroce cum ar fii castelele din Rundale si Jelgava, casele n din Riga, cu influente clasice -castelele din Eleja, Arsenal din Riga si Daugavpils. Monumente de arhitectura sunt si parcurile care inconjurau palatele din Alksne si zona verde din Riga , gradinile Vermanes si Viesturs.

R., State af the World, A Worldwatch Institute Report on Progress Toward a Sustainable Society, W.W. Norton & Company, New York, 1992; and co. ltd. London, 1953; Sons, New York,1990;

eography of Europe (including Asiatic USSR), Methuen

ope in the 1990's a geographic analysis, John Wiley &

e Aurorei Boreale, Ed. Albatross, Bucuresti 1980;

ld Regional Geography, Saunders College Publishing, Philadelphia,1981

n, Geografie Regonala: Europa, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

e lumii, mica enciclopedie de istorie, Ed. Meronia , Bucuresti 1999;

O istorie a Europei Nordice si Baltice, ed. Cetatea de Scaun,Targoviste,2004-vol 1 ( De la Epoca Nationalismului la Razboiul Rece);

O istorie a Europei Nordice si Baltice,ed. Cetatea de Scaun,Targoviste, 2004-2005, ( De la Razboiul Rece la Era Globalizarii);

nte folositoare din lumea larga, Lituania;

a, Ed. 13 decembrie 1918, Bucuresti 1976;

a, la noi acasa, Ed. ARA, Bucuresti 1993;