Ramuri ale arheologiei Arheologia este mpartita n discipline n functie de perioada sau cultura studiata (de exemplu arheologia

clasica sau arheologia industriala); n functie de tehnica de cercetare (de exemplu arheologie subacvatica sau arheologie experimentala), sau n functie de probleme specifice (de exemplu arheologie urbana). n functie de materialul studiat se apeleaza si la alte discipline auxiliare ale istoriei (de exemplu numismatica sau epigrafie). Metode de cercetare Cercetarea de suprafata Cel mai raspndit tip este periegheza. Aceasta reprezinta cercetarea cu atentie a terenului, a unei zone bine definite si colectarea materialului descoperit la suprafata solului. De obicei periegheza se face dupa aratura atunci cnd zona cercetata face subiectul unei exploatari agricole. Descoperirea unor materiale arheologice (de obicei ceramica), se noteaza pe harti ale regiunii folosindu-se metodele clasice sau sistemul GPS. Periegheza reprezinta o metoda importanta n creearea unui repertoriu arheologic al unei zone si n cercetarea primara a unui sit arheologic. Un alt tip de cercetare de suprafata este fotografia aeriana. Aceasta permite identificarea unor situri arheologice datorita diferentelor de culoare a solului sau a diferentelor din cadrul vegetatiei. n utimii ani a luat amploare folosirea imaginilor oferite de sateliti sau sistemul GIS. Cercetarea de suprafata n arheologie utilizeaza si cercetari geofizice. Cea mai utilizata metoda este magnetometria. Aceasta metoda utilizeaza un aparat numit magnetometru care identifica deviatii ale cmpului magnetic cum ar fi de exemplu obiecte de metal, structuri de piatra, de chirpic sau chiar gropi, fiind capabil sa genereze o harta a ariei cercetate. Se mai utilizeaza la o scara mai mica rezistivitatea electrica sau detectoarele de metale. Santierul arheologic Cercetarea arheologica propriu-zisa o reprezinta santierul arheologic. n arheologia moderna sapatura arheologica se face prin colectarea tuturor materialelor descoperite n raport cu pozitia lor pe verticala (pozitia stratigrafica) si orizontala dar si asocierea lor cu complexele arheologice descoperite. Asocierea pozitiei verticale si orizontale a obiectelor descoperite se face si n raport cu obiectele sau complexele arheologice aflate n apropiere. Acest lucru ajuta la stabilirea relatiei temporale dintre diversele obiecte sau complexe, de xemplu daca acestea apartin aceleiasi faze de locuire. ntr-un sit arheologic ocuparea sau utilizarea lui se poate sa fi durat o perioada mai lunga de timp, locuirea fiind n acest caz o succesiune stratigrafica de nivele de locuire sau utilizare. n acest caz, conform principiului stratigrafic, artefactele mai recente se afla dispuse n straturile superioare. Santierul arheologic reprezinta o faza scumpa a cercetarii arheologice si implica un mare volum de munca. Pe lnga dificultatile create de costuri se adauga faptul ca santierul arheologic reprezinta o cercetare distructiva a unui sit arheologic. Dupa terminarea unui santier arheologic ntr-un sit sau ntr-o portiune dint-un sit arheologic acest tip de cercetare nu se mai poate relua niciodata. Datorita acestui tip de cercetare este necesara crearea unui plan a sitului arheologic n care se cuprind toate complexele arheologice, prin desene si fotografii la care se adauga o detaliere amanuntita a fiecarui complex arheologic n parte.