Arheologia – o ştiinţă sau...

Arheologia este o disciplină ştiinţifică care se ocupă cu studiul civilizaţiilor şi culturilor umane vechi,
prin analiza urmelor materiale rămase după acestea. Ea foloseşte o gamă largă de metode şi tehnici,
inclusiv cercetarea terenului, analiza artefactelor, interpretarea documentelor istorice şi utilizarea
tehnologiilor moderne, cum ar fi georadarul şi tomografia computerizată.
În ceea ce priveşte relaţia arheologiei cu alte discipline, există mai multe puncte de vedere. În unele
ţări, arheologia este considerată o ramură a istoriei, deoarece se concentrează pe studiul trecutului
uman. În alte ţări, arheologia este considerată o ramură a antropologiei, deoarece se ocupă de studiul
omului ca specie. De asemenea, există şi cei care consideră că arheologia este o disciplină
independentă, cu propriile sale obiective şi metodologii.
În opinia mea, arheologia este o ştiinţă în sensul că utilizează metode şi tehnici riguroase pentru a
obţine cunoştinţe despre trecutul uman. Cu toate acestea, arheologia este şi o disciplină umanistă,
deoarece se ocupă de aspecte ale vieţii umane, cum ar fi cultura, arta şi religia.
Discuţii şi soluţii
Discuţiile privind relaţia arheologiei cu alte discipline sunt adesea aprinse şi nu există un consens în
acest sens. Argumentele în favoarea arheologiei ca parte componentă a istoriei includ faptul că ambele
discipline se ocupă de studiul trecutului uman şi că arheologia furnizează date importante pentru
istorici. Argumentele în favoarea arheologiei ca parte componentă a antropologiei includ faptul că
ambele discipline se ocupă de studiul omului ca specie şi că arheologia oferă o perspectivă unică
asupra evoluţiei umane.
O soluţie posibilă la această problemă ar fi ca arheologia să fie considerată o disciplină independentă,
cu propriile sale obiective şi metodologii. Această soluţie ar recunoaşte caracterul interdisciplinar al
arheologiei, care utilizează metode şi tehnici din mai multe domenii, cum ar fi istoria, antropologia,
geologia, fizica şi chimia.
2. Obiectul de studiu, scopul şi obiectivele cercetării arheologice
Obiectul de studiu al arheologiei îl constituie urmele materiale rămase după civilizaţiile şi culturile
umane vechi. Aceste urme pot fi de natură diversă, inclusiv:
Artefacte (obiecte create de om)
Structuri (aşezăminte, morminte, temple etc.)
Mediul înconjurător (sol, vegetaţie, animale etc.)
Scopul cercetării arheologice este de a obţine cunoştinţe despre trecutul uman, pe baza studierii
urmelor materiale rămase. Acest scop poate fi realizat prin atingerea următoarelor obiective:
Identificarea şi datarea civilizaţiilor şi culturilor umane vechi
Înţelegerea modului de viaţă al oamenilor din trecut
Explicarea schimbărilor şi evoluţiei societăţilor umane
3. Complexitatea şi interdisciplinaritatea în demersul arheologic
Demersul arheologic este complex şi interdisciplinar, deoarece implică utilizarea unei varietăţi de
metode şi tehnici din mai multe domenii. Aceste metode şi tehnici includ:
Cercetarea terenului
Analiza artefactelor
Interpretarea documentelor istorice
Utilizarea tehnologiilor moderne (georadar, tomografie computerizată etc.)
Arheologia experimentală este o metodă arheologică care constă în recrearea unor tehnici şi tehnologii
din trecut, pentru a obţine o mai bună înţelegere a modului în care acestea funcţionau.
Etnoarheologia este o ramură a arheologiei care se ocupă de studiul societăţilor umane contemporane,
pentru a obţine informaţii despre trecutul uman.
4. Categoriile arheologiei
Arheologia poate fi clasificată în funcţie de mai multe criterii, printre care:
Perioada istorică: arheologie preistorică, arheologie istorică
Regiunea geografică: arheologie africană, arheologie americană, arheologie europeană etc.
Specializarea: arheologie urbană, arheologie maritimă
Complexitatea şi interdisciplinaritatea în demersul arheologic
Arheologia este o disciplină ştiinţifică complexă, care se ocupă cu studiul civilizaţiilor şi culturilor
umane vechi, prin analiza urmelor materiale rămase după acestea. Aceste urme pot fi de natură
diversă, inclusiv artefacte, structuri şi mediu înconjurător.
Pentru a obţine informaţii cât mai complete despre trecutul uman, arheologii trebuie să utilizeze o
gamă largă de metode şi tehnici, din mai multe domenii ale ştiinţei. Acest lucru a dus la dezvoltarea
unor noi subdiscipline ale arheologiei, care se concentrează pe studiul unor aspecte specifice ale vieţii
umane din trecut.
Arheobotanica este o subdisciplină a arheologiei care se ocupă cu studiul plantelor din trecut, pe baza
rămăşiţelor vegetale descoperite în siturile arheologice. Aceste rămăşiţe pot include seminţe, fructe,
frunze, tulpini, rădăcini, etc.
Arheozoologia este o subdisciplină a arheologiei care se ocupă cu studiul animalelor din trecut, pe
baza rămăşiţelor animale descoperite în siturile arheologice. Aceste rămăşiţe pot include oase, coarne,
dinţi, etc.
Arheologia experimentală este o subdisciplină a arheologiei care constă în recrearea unor tehnici şi
tehnologii din trecut, pentru a obţine o mai bună înţelegere a modului în care acestea funcţionau.
Etnoarheologia este o subdisciplină a arheologiei care se ocupă de studiul societăţilor umane
contemporane, pentru a obţine informaţii despre trecutul uman.
Interdisciplinaritatea arheologiei
Arheologia este o disciplină interdisciplinară, care se bazează pe cunoştinţe din domenii precum:
Istoria
Antropologia
Geologia
Fisica
Chimia
Cercetările arheologice necesită, de obicei, colaborarea unor specialişti din mai multe domenii. De
exemplu, pentru a studia o structură arheologică, arheologii trebuie să colaboreze cu geologi pentru a
determina vârsta şi formaţiunile geologice din zonă, cu fizicieni pentru a studia structura materialelor
din care este construită structura, cu chimişti pentru a studia compoziţia materialelor din care este
construită structura, etc.
Importanţa interdisciplinarităţii în arheologie
Interdisciplinaritatea este esenţială pentru dezvoltarea arheologiei, deoarece permite obţinerea unor
informaţii mai complete şi mai precise despre trecutul uman. De exemplu, studiul rămăşiţelor vegetale
şi animale poate oferi informaţii despre dieta, agricultura şi relaţia dintre om şi mediu a societăţilor
umane din trecut. Studiul rămăşiţelor umane poate oferi informaţii despre starea de sănătate,
alimentaţia şi obiceiurile mortuaire ale societăţilor umane din trecut. Utilizarea tehnologiilor moderne,
cum ar fi georadarul şi tomografia computerizată, poate permite cercetătorilor să obţină informaţii
despre structuri arheologice care sunt ascunse sub sol sau sub apă.
Concluzie
Arheologia este o disciplină complexă şi interdisciplinară, care se bazează pe cunoştinţe din mai multe
domenii ale ştiinţei. Interdisciplinaritatea este esenţială pentru dezvoltarea arheologiei, deoarece
permite obţinerea unor informaţii mai complete şi mai precise despre trecutul uman.
Arheologie preistorică
Arheologia preistorică se ocupă cu studiul societăţilor umane care au existat înainte de apariţia
scrisului. Această perioadă acoperă aproximativ 99% din istoria umană. Arheologia preistorică se
bazează pe studiul urmelor materiale rămase după aceste societăţi, cum ar fi artefacte, structuri şi
medii înconjurătoare.
Arheologie istorică
Arheologia istorică se ocupă cu studiul societăţilor umane care au existat după apariţia scrisului.
Această perioadă acoperă aproximativ 1% din istoria umană. Arheologia istorică se bazează pe studiul
artefactelor, structurilor, mediului înconjurător şi documentelor scrise.
Arheologie antică
Arheologia antică se ocupă cu studiul societăţilor umane din antichitate, care au existat în Europa,
Asia, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Această perioadă acoperă aproximativ 3000 de ani, de la
apariţia scrisului până la căderea Imperiului Roman de Apus.
Arheologie biblică
Arheologia biblică se ocupă cu studiul siturilor şi artefactelor menţionate în Biblie. Această disciplină
încearcă să identifice şi să interpreteze dovezile arheologice care pot oferi informaţii despre
evenimentele şi personajele biblice.
Arheologie subacvatică
Arheologia subacvatică se ocupă cu studiul siturilor şi artefactelor din mediul subacvatic. Această
disciplină este o ramură relativ nouă a arheologiei, care a devenit posibilă datorită dezvoltării
tehnologiilor de scufundare.
Egiptologia
Egiptologia este o ramură a arheologiei care se ocupă cu studiul Egiptului antic. Această disciplină se
bazează pe studiul artefactelor, structurilor, mediului înconjurător şi documentelor scrise din Egiptul
antic.
Acestea sunt doar câteva dintre categoriile arheologiei. Arheologia este o disciplină vastă şi complexă,
care continuă să se dezvolte.
22
Izvoarele arheologice. Tipuri de clasificare
Izvoarele arheologice sunt toate urmele materiale rămase după societăţile umane din trecut. Aceste
urme pot fi de natură diversă, inclusiv:
Artefacte: obiecte create de om, cum ar fi unelte, arme, bijuterii, vase, etc.
Structuri: aşezări, morminte, temple, etc.
Mediu înconjurător: sol, vegetaţie, animale, etc.
Izvoarele arheologice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, printre care:
Perioada istorică: artefacte şi structuri din perioada preistorică, istorică, etc.
Regiunea geografică: artefacte şi structuri din Europa, Asia, Africa, etc.
Specializarea: artefacte şi structuri din domeniul arheologiei urbane, arheologiei maritime, etc.
2. Varietatea siturilor arheologice
Siturile arheologice sunt locurile în care se găsesc urmele materiale ale societăţilor umane din trecut.
Acestea pot fi de natură diversă, inclusiv:
Aşezări: locurile în care oamenii trăiau, munceau şi se adunau.
Morminte: locurile în care oamenii erau îngropaţi.
Sanctuare: locurile în care oamenii practicau ritualuri religioase.
Depozite: locurile în care oamenii depozitau obiecte.
Alte locuri: locurile în care oamenii îşi desfăşurau activităţile cotidiene, cum ar fi ateliere, mine, etc.
3. Noţiunea de cultură arheologică şi interpretarea ei
Cultura arheologică este un ansamblu de artefacte, structuri şi alte urme materiale care sunt asociate
cu o anumită comunitate umană. Cultura arheologică poate fi folosită pentru a identifica şi a
caracteriza aceste comunităţi.
Interpretarea culturii arheologice este o sarcină complexă, care necesită o abordare interdisciplinară.
Arheologii trebuie să ia în considerare o varietate de factori, inclusiv:
Perioada istorică: la ce perioadă istorică aparţine cultura arheologică?
Regiunea geografică: în ce regiune geografică se află cultura arheologică?
Specializarea: la ce specializare arheologică aparţine cultura arheologică?
Contextul: care este contextul cultural şi istoric al culturii arheologice?
Corelarea noţiunii de cultură arheologică cu noţiunile de complex arheologic şi sit arheologic
Complexul arheologic este un ansamblu de situri arheologice care sunt situate în apropiere unul de
celălalt şi care par a fi legate între ele. Complexul arheologic poate fi folosit pentru a identifica o
anumită regiune culturală sau o anumită perioadă istorică.
Sit-ul arheologic este locul în care se găsesc urmele materiale ale unei culturi arheologice. Sit-ul
arheologic poate fi o aşezământ, un mormânt, un sanctuar, un depozit, etc.
4. Etapele investigaţiei arheologice: caracteristică generală
Investigaţia arheologică este procesul de cercetare a unui sit arheologic. Această investigaţie se
desfăşoară în mai multe etape, care sunt următoarele:
Pregătirea: în această etapă, arheologii efectuează cercetări preliminare, cum ar fi studiul
documentelor istorice, al hărţilor şi al imaginilor satelitare.
Cercetarea de teren: în această etapă, arheologii efectuează săpături arheologice pentru a descoperi şi
a colecta dovezile arheologice.
Studiul artefactelor: în această etapă, arheologii studiază artefactele pentru a obţine informaţii despre
cultura arheologică.
Interpretarea rezultatelor: în această etapă, arheologii interpretează rezultatele investigaţiei
arheologice pentru a obţine o mai bună înţelegere a culturii arheologice.
Etapele investigaţiei arheologice pot fi modificate în funcţie de specificul sitului arheologic.