unei zeitap si i~ simbol-parte dintr-un mesaj.

in epoca bronzului a devenit element grafic in' propozitia unui dialog continuu, parte componenta a frizelor bogat ornate. Pe parcursul existentei lui; acest semn primar a luat diferite forme ~i interpretari prin schimbarea pozitiei pe plansa pe care era, redat Si-a schimbat intelesul in interpretare cand a fost repetat izolat. Cand s-a repetat ordonat, cu laturile paralele, a comunicat cu totul altceva, iar cand repetarea a fost ~iratA pe un ax, mesajul a fost schimbat. "Ramura de brad" cu spicul spre iniilpmi simboliza viata, iar inversandu-i sensu! simboliza reversal acesteia, simboliza moartea. Aceasta, axul thanatic a fost subliniat inca din cultura C~ prin incarcarea inciziilor cu pasta alba in liantul careia a fost praf de oase calcinate (R28). Fiecare semn si-a imbogatit, pe parcursul existentei lui, atat forma de prezentare, cat ~ continutul interpretativ, unele dintre ele dainuind ~i astazi. Asezarea "in berna it era cunoscuta la Sf.Gheorghe-Covasna (cultura Cris) in mileniul al V-lea i.e.n., cand printre liniile valurite (ape)a fost flxata ~i ramura de brad cu varful indreptat spre adancuri. Aceeasi pozitie a fost respectata, pentru acelasi continut interpretativ, cand pe vase de incineratie, la Dunareni s-a asezat ramura de brad "in berna". De aici, pana la Sf.Gheorghe distanta este mare, atat in timp, cat ~i in spatiu (R29). ~i la Porolissum-Zalau s-a incizat ramura de brad "in berna" . (R30). Este de lnteles ca aceasta pozitie aramurei, a simbolului vietii ~i mortii arata drumul spre vcirtejul adancului, spre nefiinta folosindu-se doar 0 simpla schimbare de pozitie. Prezenta ramurei la nastere, la nunta, la moarte, la capataiul celui trecut in "regatul um- , brelor", pentru a-l ajuta pe om, in spatiul thanatic, sa treaca apele Haosului, ramane un simbol major. in acest caz detaliat, ramura este desprinsa din Arborele Cosmic anume ca sa arate calea spre ad3ncurile de nepatruns, din valurile caruia s-a ridicat arborele primordial (R31). lata, deci, "VII-ul, simbolul vietii, indreptat spre adancuri, semnifica opusul, deci prin pozitie, semnul era dual. inmi s-a nascut cercul (acum 12000 ani), apoi cercuri concentrice au fost crestate in com, in metal, repetAndu-se pana , in epoca fierului (R32). Cercul, sau cercurile concentriceau deschis o poarta spre tariile necunoscutulni. Soarele a fost redat simbolic printr-un cere. Pe acesta s-au asezat zimti, lant de triunghiuri, de
CAPITOLULIII

unghturi, ca pe tablitele de la Tartaria, imprimate inaintea marilor infiltratii (R.33). Soarele,' ca loc de intrare spre Cer, cu spirala spre Cosmos, cu oehi sa vada Pamantul, asa cum este imprimat la Tanana, pe tAblitii, este imprimat ~i la Dunareni, pe laterala unei statuete. Probabil cultul, ~i in general, taria simbolurilor a fost subliniata in clandestinitatea impusa de triburile violente care vanturau spatiul (R34). M~te povestiri etiologice s-au urzit si multe Incrustari ale acestor simboluri s-au facut in lut, in metal, in materiale dure ~i in textile! Semnele sacre s-au nascut odata cu primele unelte de piatra, 'au fost lncrustate cu prima aschie de silex aleasa din prund. Semnele de inceput sunt 0 dovada ca omul, in clipa cand s-a trezit din somnul inexistentei a dorit sa nu fie singur. Cele sapte semne primare au traversat epoca de piatra, au trecut prin epoea metalelor, ca in La-Tene sa fie incarcate cu semnificatii ~i mai adanci, sa ocupe spapi din ce in ce mai largi, oricare ar fi fost greul cu triburile calatoare. Cu certitudine, simbolurile au fost datatoare de forta ~ sperantii. in cultura Monteoru, lntre anii 1700 ~ '1200 I.e.n., statiunea de la Carliomane~-Buzau a intrunit, in omamentul ceramic, toate cele sapte semne primare. Toate acestea au traversat peste timp, ~i in aceasta zona, peste douasprezece milenii ca sa se gaseasca la finele epoeii bronzului cu aceeasi robustete, in compozipl mult mai bogate in continut, cu mesaje mai bogate in limbaj, cu expresii mai nuantate (R.35). La sfar~it de epoca, se poate aprecia,spre, deosebire de bronzurile vestice si nordice, ca cele carpatice "au dat motivului ornamental al spiralei 0 dezvoltare cu totul exceptionala" (V. Parvan). Se poate explica cu tezaurul de la Sarasau-Maramure~, cu bratarile de la' Firighiaz- Timi\, ca alaturi de spirala se gasesc ~i celelalte semne cu care spirala a constituit setul sacru, miezul spiritualitap.i populatiei stabile. Hallsttadt-ul a inceput viguros cu cele ~pte semne ~i cu variantele lor, toate batute in bratarl, fibule, ' inele, pandantive, diademe, cingc1tori etc., in compozitii ale caror taImiiciri se lasa asteptate (R36). Mentinerea simbolurilor sacre !n omamentul bunurilor era oobligape impusa de climatul general, in intreg spatiul carpatic, o mostenire stransa in reguli, in nonn~ dure, de la care nu se putea

lIS

DE LA 3500

pAM TNANUL

ZERO