PENITENCIAR - Martie 2009

PENITENCIAR: martie 2009
PENITENCIAR
Un Blog Dedicat Sistemului Penitenciar Românesc
Articole noi
31 MAR
Meseria bratara de aur Catavencu - Predoiu a falimentat Justiţia. La propriu
Aşa voinicule, dă-te la ei… Hai că poţi!
Exista in sistemul penitenciar convingerea ca cei veniti din afara sistemului sunt 1 Mai Muncitoresc
niste impostori. Inginerul sau militarul nu mai sunt nume de meserii, sunt acuze la adresa unor oameni
care s-au infiltrat intr-un spatiu exclusivist. Evident, idealul este ca meseria de lucrator de penitenciare sa Iubeşte-i tu, hombre!
fie invatata in scoala iar angajatii sa fie trecuti prin filtre autentice. In realitate nu se intampla asa, am
Nu-i aşa că nu ştiaţi că…?
intalnit absolventi de scoala penitenciara care s-au dovedit a fi niste semidocti cu pretentii si "ingineri"
destoinici care fac mult bine locului.
In tarile civilizate, nimeni nu patrunde in sistemul penitenciar fara o practica Comentarii recente
prealabila, fara mai ales o serie de teste si examene gandite si aplicate de catre oameni carora nici nu
le trece prin cap sa inchida ochii la nepriceperea sau la prostia candidatilor. Plus testarea psihologica
(reala si nuantata!), eliminatorie in cazul in care se dovedeste ca omul este limitat sau dezechilibrat. La Nota 10 ultimului comentariu,din pacate cei REEDUC...
scoala asta aplica tot felul de oameni, fie ei militari sau ingineri si principalul motiv este siguranta locului de
lucratorilor de la PNT Iasi- DEAP pt ceilalti care...
munca plus recompensa materiala, care nu este de neglijat. Pe parcurs, ei ajung insa sa se implice ( de
cele mai multe ori peste propria lor asteptare) intr-o meserie pe care o privisera pana atunci cel putin cu Cum este un penitenciar care scoate la muncă deţin...
rezerve.
Nu înţeleg de ce în sistemul administraţei peniten...
Avem in acest moment scoli prodigioase, in materie de penitenciare? Sunt absoventii
nostri niste specialisti autentici? Cum ar trebui sa arate filtrul prin care ar trebui sa treaca candidatii? Ce Iarta-i! Că sunt nişte bieţi frustraţi ANONIMI laş...
fel de carte se invata la Academie si la Tg.Ocna ?
Revista presei
DE ADMIN LA 00:01:00 20 COMENTARII
Căutare Abonaţi-vă la
Postări
Toate comentariile
Să trăim că-i trebuim Revista presei
by Google
Conferinţă extraordinară Publisind by ANP

Recomandări
Pe scurt: intenţii bune, politicieni români, presă din Balcani, mesaj
clar. Îngheaţă salariile. Cum? Cu tupeu.
Lista de bloguri Asociaţia SoJust
Un comentariu care merită atenţie
Avocatnet
1. Da in principiu salariul de merit este pierdut. Reporter Virtual
Blog Penitenciar Vaslui
Studiati cu atentie bugetul MJ, mai exact cel alocat ANP. Articolul
bugetar salarii de merit pe anul 2009 este finantat cit sa acopere România obiectivă Bloguri juridice
primele doua luni ale acestui an, aceasta intrucit in 2008 salariul
dan popa's Weblog Cristi Danilet
de merit s-a dat incepind cu februarie (februarie 2008-februarie
2009). De ce nu este finantat acest articol pe anul 2009 integral? Freedom House
jurnalismonline.ro
Pentru ca a sunat un telefon iar "vocea suava" de la celalat capat al firului a trasat ca sarcina sefimii FSANP
noastre nefinantarea acestui articol intrucit, gind la gind cu bucurie, domnul Boc dorea sa promoveze o Media lui
ordonanta care sa elimine salariile de merit in 2009 la bugetari. Ordonanta va aparea dar articolul care Comanescu Revista 22
prevedea taierea salariului de merit a disparut datorita insistentei sindicatelor. "Vocea suava" care i-a România Curată
Andrei Badin
prostit pe mai marii nostri acum ride de noi, oficial negind ca ar fi existat vreodata o asemenea convorbire
telefonica. Sindicat Giurgiu
Bleen
Este vorba de un inevitabil revers al medaliei in sensul ca convorbirile telefonice de acest fel sunt atit de SNLP
http://penifest.blogspot.com/2009_03_01_archive.html[02.05.2009 09:50:20]
folosite de sefii nostrii cind ne prostesc pe noi incit si lor li s-a parut normal sa execute indicatiile primite in Blog Patrasconiu
acest fel fara sa intrebe nimic. Noi toti platim acum... Rectificari bugetare se pot obtine iar MJ-ul a cam
reusit sa obtina ce vroia. De data aceasta lucrurile insa sunt complicate de cuantumul alocat ministerului Welcome to Posturi Vacante
Roxania
pentru sporul de incordare neuro-psihica dat magistratilor.... Sansele noastre sunt aproape nule. Daca
vom obtine ceva vor fi doar firimituri.
Codex Politicus ANP
2. Surprizele "placute" incep cind asezi alaturi bugetele ANP pe 2008 si 2009 pentru o comparatie. Ministerul Justiţiei
Megas Vaslui
3. Regionalizarea si restructurarea vor fi pumnul in gura bagat unitatilor si celor
nemultumiti de Bala et Comp. Scuza oficiala si stupida va fi cea a incadrarii in cheltuielile bugetare alocate Istodor
pe cheltuieli de personal. E simplu, nu? De ce sa te lupti sa obtii ceva cind poti doar sa executi. Si cei de Documente utile
sus incep sa se complace in lucrurile simple care nu genereaza batai de cap. Multi vor plinge, o parte din Turambar
oameni vor fi mutati, o parte din functii vor fi transformate.
Blog de procuror
De ce? Asa stiu unii sefi (din proprie experienta) sa inchida gura celor care vad lucrurile altfel. Intr-un fel
problemele conducerii cu nemultumitii se rezolva cind reduc totul la un numitor comun (frica si grija pentru Jeopardy
salariu) si il fac pe agent/ofiter sa se declare multumit doar pentru ca are un loc de munca. In acel Forum
moment de spaima nu se va mai auzi nici o voce care sa conteste autoritatea, comentariile sau actele subiectiv.ro
stupide facute de sefi (cazul salariului de merit, al programului turelor, reprofilarea). ANP
khris.ro
PS. Personal cred ca aceasta batalie cu actualii sefi va fi ultima din istoria ANP-ului. Ei sunt ultima FSANP
generatie de directori care considera ca a ordona inseamna management, care cred ca subordonatii nu
Vorbe Grele
trebuie sa fie decit simpli executanti. Sunt ultimii care se considera stapinii adevarului absolut ca urmare a SNLP
propriei experiente in munca de penitenciare. Si sunt ultimii in sistem care au prins gustul lui "Sa traiti!". Blog Costi
Rogozanu
Daca noi - astia multi - vom cistiga batalia cu ei (si aici va incepe cu adevarat sa-si spuna cuvintul taria de
Newsletter
caracter a lui Teoroc si a lui Dumitrascu) de abia atunci cred ca va incepe cu adevarat o perioada buna
Jurnal de cazarma
pentru aceasta administratie orientata si pe angajat nu numai pe detinut. Sunt semne bune dar si multe
Introduceţi adresa de email:
semne rele (cred ca modul ascuns in care isi promoveaza agenda actuala conducere este cel mai rau
PoliTichii
semn).
Înscriere
PPS. Eu unul nici acum, dupa atitea luni de la numirea lui, nu pot intelege de ce Bala da in noi in halul in Real Kafka
Delivered by FeedBurner
care da. Ar fi trebuit sa ne apere, sa ne sustina pentru ca si el a pornit tot de jos .... Daca crede ca si face
Picătura
aceste lucruri, cu regret il informez ca pina acum nu a reusit decit contrariul. (sursa: link, 30.03.2009)
chinezească
Contact
Moshe & Mordechai
blogpenifest@yahoo.com
DE HUGINN LA 00:01:00 32 COMENTARII
ETICHETE: PENITENCIAR, REORGANIZARE, SALARIU DE MERIT Jude în Românica
Afişaţi tot
Statistică
Arhiva
30 MAR martie
martie (49)(49)
Nemultumitul de meserie
Autori
Bunica mea, care era o femeie aspra de la

tara, era intotdeauna foarte greu de Vladimir
multumit. Daca ploua mai mult de o zi, se revolta Terminator Diverse
impotriva ploii care urma sa innece culturile, daca nu
ploua la data prestabilita, seceta urma sa compromita prisonworker
definitiv toate culturile. Chiar daca ploaia venea sau
famiglia Musat
pleca la timp, lucrul asta nu inmuia neaparat inima
bunica-mi care continua sa bombane in virtutea MegasVaslui
inertiei. In felul ei bunica-mea avea dreptate, dupa ce
Colectionarul de amintiri
un taran sta toata viata la voia intamplarii,
neincrederea devine o stare de fapt. Paul
Palmasul
Am propriile mele nemultumiri legate de mersul
lucrurilor din tara mea, din sistemul penitenciar al carui angajat sunt si imi exprim nu de putine ori Huginn
nemultumirea cu glas tare. Lucrurile care ma nemultumesc insa, nu au nicio legatura cu intamplarea si
capriciile vremii, ele sunt legate de oameni, de felul in care sunt ei in stare sa-si faca datoria, sa-si asume Stig
responsabilitatea. Nemultumit cum sunt, am la indemana doua variante, sa urasc si sa ma lamentez la Patrick
nesfarsit sau sa incerc sa inteleg, sa incerc sa caut solutii practice.
admin
Multe dintre comentariile postate pe blog vin din partea unor nemultumiti de meserie, al caror unic scop in
Sword
viata este acela de a nega la infinit orice alta parere sau varianta, orice incercare de indreptare - fie ea si
teoretica! - a lucrurilor, de unde si entuziasmul cand articolul este critic, de unde si incapatanarea de a nu
se plia niciodata pe subiect, indiferent de natura acestuia. Ma tem ca in privinta acestui tip de abordare nu
este nimic de facut, asa cum este imposibil sa-ti convigi vecinii care pandesc la scara blocului ca nu vor fi
mai fericiti urand oamenii tineri sau oamenii sanatosi sau oamenii mai bine situati din punct de vedere
material.
Am subliniat lucrul asta si cu alte ocazii, nu ma intereseaza sa castig premiul "Blogul

anului", pentru mine, blogul este in primul rand un exercitiu de comunicare si cine nu face efortul unui
dialog argumentat, civilizat in orice caz - ceea ce presupune un minim respect pentru efortul autorului,
pentru dreptul la opinie al celorlalti cititori, poate opta oricand pentru tot felul de alte variante, inclusiv
pentru varianta oferita de peretii pe care unii romani obisnuiesc sa-si "posteze" un anumit gen de mesaje.
Pot sa inteleg si pot sa accept ca uneori calitatea articolelor noastre lasa de dorit, nu suntem scriitori de
meserie, uneori suntem obositi, uneori suntem in criza de timp, alteori n-avem nicio inspiratie dar subliniez
faptul ca toti lucratorii de penitenciare au la dispozitie posibilitatea de a expedia propriile articole, sau de a
informa atunci cand noua ne scapa informatia, sau de a propune subiecte importante. Ce e drept asta
presupune un efort si o doza mai mare de implicare care nu aduce nicio crestere de salariu si nicio
recunoastere publica.

ETICHETE: NEMULTUMIT, PENITENCIAR
29 MAR
Cererea şi cerutul
- Nu, tinere! Cererea trebuie să fie scrisă de

mână! Ce nu e clar? N-ai văzut modelul? Ce e
aşa greu?
- Păi modelul e dactiolgrafiat domnuuu’… Cum

sa-i spun frate? Domnu’ şef? Zice că-l iau
peste picior. Domnu’… nu ştiu ce grad are, că
i-aş spune pe grad. E dactilografiat domnu’
ofiţer.
Zâmbeşte. E clar că am nimerit-o. Eh, uite că

m-am scos. Nu mai trebuie sa stau iar la coada
aia. Gata am depus dosarul, mă duc şi la o bere după, că doar sunt om mare acu’. Eh, nu încă…
să iau examenul şi după aia văd eu…
- Auzi bă, da ce militar eşti tu? Păi se poate?! Să nu ştii gradele. Eu sunt… Nu mai ştiu ce grad mi-
a spus, mă gândeam deja la viitorul luminos şi la nobila carieră a armelor. Hai scrie cererea asta şi
lasă dosarul.
- Păi asta nu e bună? Da, ce s-a mai înnegurat frateeee… Că e semnată de mine şi e exact după
model. Ia uite si ăsta ce-l freacă, dacă am scris de mână sau am dactilografiat cererea lu’ peşte!
După o discuţie de Caragiale şi refacerea cererii, mi-a luat dosarul. Si, in cele din urma
m-am văzut fericitul slujitor al interesului public. Povestea mi-a rămas în minte, restul de acest gen le-am
indexat pornind de la această întâmplare. Un funcţionar insista să respecte un obicei, fără să aibă o
explicaţie logică sau de bun simţ. Pur şi simplu aşa se obişnuise, aşa făcuse toate lucrările anterioare şi n-
avea chef să-i schimb eu rutina.
Nu e mare lucru. E doar una dintre miile de poveşti despre rezistenţa la schimbare. Fiecare am fost
implicaţi în discuţii absurde. Fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică, am îndoit puţin logica ca să ne
vedem odată cu ştampila sau cu semnătura care ne purta prin birouri, ghişee sau alte temple ale rutinei.
Partea hazlie e că atunci mi-am închipuit că e doar un mic sacrificiu şi că oricum nu trebuie să-i văd pe
domnii cu semnăturile şi ştampilele în fiecare zi. N-a fost aşa, domnii ăştia se pare că sunt indispensabili.
La tot pasul cineva îţi flutură o hârtie pe sub nas, pe care trebuie mai devreme sau mai târziu să apară o
semnătură sau o ştampilă.
Dar, pentru că există şi o parte bună. Schimbarea s-a produs. Toate documentele sunt
acum acceptate in formă tehnoredactată. Ba, mai mult. Dacă sunt scrise de mână nenea ăla de la birou îţi
explică mintenaş că nu înţelege ce-ai scris acolo şi că documentul trebuie citit de mulţi oameni care n-au
timp să descifreze caligrafiile oricui. Aşa, o semnătură mai merge. Dar atât. Restul lăsăm pe seama
tehnicii.
Unii cred că se schimbă, când de fapt îşi rearanjează vechile stereotipuri şi automatisme. Rutina a fost
înlocuită cu altă rutină pentru că asta e tot ce poate să tolereze "sistemul”.

ETICHETE: CERERE, RUTINA, SEMNĂTURĂ
28 MAR
Bughi Mambo Rag
(salată muzicală, joc de memorie sau laitmotive ale spiritului steinhardtian)
Forma cea mai perversă şi mai periculoasă a răutăţii este răutatea acoperită de
hârtii şi de prevederi regulamentare. Atunci când premedităm o agresiune prin realizarea unui inventar al
articolelor legislative sau prevederilor regulamentare care să acopere un act de răzbunare sau de
vendetă, când răutatea este căutată, când greşeala este vânată, când singura preocupare a agresorului
este găsirea unei forme legale de a face rău, de a justifica nedreptatea, atunci avem de a face cu oameni
deosebit de periculoşi.
***
Nu ştiu de ce, în ultima perioadă am flashuri cu comunişti. Îmi vine în minte formula
fluturată de mineri în anii 1990 - „noi muncim nu gândim” – şi intervenţia preşedintelui de atunci al ţării,
care mulţumea minerilor pentru „spiritul civic de care au dat dovadă cu ocazia convocării de la Bucureşti”.
***
In penitenciare avem de a face adesea cu personalităţi de Tip A, (hiperactive), foarte
agreate de conducerile unităţilor, de regulă, nişte furnicuţe abile cochete sau bărbaţi foarte hotărâţi şi gravi
în atitudine (de obicei doar în raport cu alţi bărbaţi, potenţiali concurenţi sau adversari), care mută munţi
de hârtii, care domină atmosfera prin aerul de superioritate şi care vorbesc despre „efectivele” de deţinuţi
ca despre „mijloacele fixe sau mobile, după caz”.
***
Am avut recent o discuţie interesantă cu un coleg din pază. Făceam o comparaţie între
activităţile de plimbare, mult mai bine puse la punct şi mult mai ordonate, dom’le, şi cele de la club. Între
supraveghetorul care de dimineaţa până seara scoate „efectivele” şi le plimbă zilnic (activitate ce necesită,
de altfel, atenţie, supraveghere, tact, orientare, simţ de răspundere, fără niciun dubiu) şi psihologul care
după 3-4 consilieri şi un program de grup e varză şi se încarcă uneori (mai ales dacă e empatic şi
profesionist) cu toate problemele celor consiliaţi.
Foarte rar, directorii de unităţi îşi pun problema organizării efective a unei singure activităţi la club, cu un
număr x de deţinuţi. Acea activitate trebuie să răspundă unei anumite nevoi. Plimbarea e un drept al
tuturor deţinuţilor. Selecţia acelor deţinuţi se face printr-un proces de evaluare, gândire, abstractizare,
intuiţie. La plimbare se „scoate” pe camere, ordonat, eşalonat, disciplinat. A conduce un program de grup
presupune elaborarea unui plan al activităţii. Plimbarea se poate face şi prin supraveghere pasivă. În faţa
deţinuţilor care au ieşit la activitate trebuie să livrezi ceva. La plimbare, poţi să socializezi sau nu.
Activitatea de grup o faci, de multe ori între comisii, hârtii, întâlniri de lucru, etc. Plimbarea o faci între alte
două plimbări. Fiecare activitate de grup presupune organizare şi motivare. Plimbarea o planifici odată şi
bine. Şi foarte eficient, desigur.
La sfârşitul zilei, însă, cei doi, supraveghetorul (însoţitorul) şi psihologul îşi doresc
adesea să bea o bere. Uneori, chiar împreună. De ce nu? Din nefericire, se întâlnesc mult prea rar în
afara secţiei. După prima halbă, supraveghetorul ar putea să îşi facă un catharsis şi să spună cât de
nefericit te simţi când vezi că deţinutul se descarcă în faţa psihologului, iar tu nu poţi să faci asta, pentru
că nici măcar nu e prevăzut în statul de organizare al unităţii un post de psiholog pentru personal. Chiar
dacă legea 293 prevede asistenţă psihologică gratuită pentru „fpss”.
Psihologul, după ce „lasă garda jos”, ar putea să se declare necăjit că munca lui nu poate fi cuantificată în
număr de deţinuţi / registru / curte de plimbare / eşalonare / efectiv / mijloace mobile / mijloace fixe /
puşcărie.
***
Supraveghetorul, după ce constată că psihologul ăsta nici nu e chiar atât arogant, ar
putea să îndrăznească să îi povestească despre familie. Să îi arate chiar o poză cu copiii lui. Psihologul ar
putea să constate că supraveghetorul ăla pe care l-a tratat de sus nici nu e atât de indolent. Ba chiar e
inteligent şi onest. Şi, în definitiv, a construit mult mai multe decât el. Are o familie. Doi copii fericiţi, cel
puţin în fotografie, păreri certe despre viaţă şi puşcărie (sau invers), un serviciu stabil, domle, o psihologie
a simţului comun desăvârşită şi mult mai puţine semne de întrebare despre puşcărie şi viaţă (sau invers).
După încă un „biberon”, psihologul constată că pe agent îl cheamă Nicu, iar Mihai sună mult mai bine
decât acel fals „don psiholog” sau „don inspector”.

Dar e târziu, mâine trebuie să reîntâlnească aceleaşi „efective”. Unul să îi plimbe de la cameră la aer, cu
tact, iar celălalt, tot cu tact, să îi trimită la „plimbare”, dar să le creeze iluzia că „plimbarea” a durat mai mult
de o oră şi că, cel puţin la nivel cognitiv, plimbarea (the walk) a avut loc where no one has gone before.
***
“Domnule psiholog, am auzit că în timpul dumneavoastră liber vă apropiaţi prea mult
de subalterni”.
„Bai, Nicu, ai înnebunit?! Cu fraieru’ ăla ţi-ai găsit să bei?! Vezi, mă, că te dă în gât cât ai clipi. Nu cumva
să ai încredere în el”
„Don comisar, sunt agent Plimbărescu şi în timpul plimbării noastre nu s-a întâmplat nimic deosebit. Poate
doar am văzut dincolo de puşcărie... O viaţă. Aveţi dreptate, să revenim cu picioarele pe pământ.”
DE PRISONWORKER LA 00:01:00 19 COMENTARII

ETICHETE: ANP , COMUNICARE, PENITENCIAR
27 MAR
Ce oale sparte mai plătim?
România împrumuta mai ieri de la FMI,

BERD şi alte instituţii financiare 19,5 Mld
Euro. Clasa politică românească şi bancherii au
aplaudat furtunos venirea purcoiului de bani. Care
bani, ne spune un finanţist vor fi împărţiţi astfel:
- 12Mld Euro (primele 5Mld vor fi virate la începutul

lunii mai) vor merge in exclusivitate la BNR;
- UE va acorda 5Mld Euro, banii urmând a fi virați in

iulie si vor fi dedicați finanțării deficitului bugetar;
- 2Mld Euro vin de la BERD, Banca Mondială si alte

instituții financiare si se vor duce in investiții.
Pentru suma de la FMI vom plăti o dobânda de 3.5%

iar pentru cea de la UE in jur de 2.5%, media fiind de
3.2%. Guvernul a agreat cu FMI un deficit bugetar de 4.6%. Economia va scădea cu 4% comparativ cu
previziunile inițiale de creştere cu 2.5%. Diferența dintre +2.5% si -4% este egala cu €9Mld.
FMI a pus 4 condiții:
1. un buget multianual care sa fie predictibil si sa nu mai sufere rectificări trimestriale;
2. fondul de salarii ar trebui sa nu depăşească anul acesta 8%, aici e important, din buget iar pe
termen mediu-lung procentul trebuie sa scadă;
3. sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii;
4. restructurarea companiilor de stat.
Prin ianuarie vorbeam despre gogomăniile lui Pogea. Pe atunci, când PIB-ul creştea cu 15%,
cineva s-a gândit că ar fi bine să-mi văd de puşcăriile mele că gratia e una şi foaia de Excel e alta. Corect,
nimic de zis. Dar, uite că toate părerile de mare finanțist ale lui Pogea se dovedesc a fi o mare prostie. Şi
nu mediul economic e de vină, de vină sunt evaluările proaste, planificările idioate şi deciziile cretine.
Din populism s-au luat decizii care au afectat majoritatea categoriilor sociale fără ca asta să amelioreze în
vreun fel starea economiei, care pe fondul psihozei susţinută guvernamental s-a instalat comod. Aşa se
face că anul ăsta salarizarea va fi o problemă cât casa pentru sectorul public, ciuca bătăii presei şi
câştigătorilor de alegeri.
Chiar dacă, îngheţarea salariilor în sectorul public şi toate golăniile astea anunţate războinic nu sunt soluţii
pentru redresarea economiei. Sunt simple maşini de câştigat voturi de la spectatorii de telejurnale.
Îngheţarea salariilor în condiţiile inflaţiei înseamnă de fapt o reducere. E simplu.
Doar Guvernul crede că reinventează matematica la televizor. Aşa s-a întâmplat şi cu
plafonarea salariilor la directori. Ce idiot poate să creadă că un om care s-a chinuit, a pupat dosuri, a dat
examene – pe bune sau nu – va accepta senin să aibă un salariu mai mic decât 20% dintre subordonaţi.
E o altă uşă larg deschisă corupţiei.
Face cineva pariu că de acum orice măsură va fi justificată de cerinţele FMI? Mai face cineva pariu că pe
final de guvernare FMI va deveni marele duşman care ne-a înrobit? Ah, apropos, Acordul cu FMI e secret
de stat.

ETICHETE: CRIZĂ, INFLATIE, ÎMPRUMUT
26 MAR
Afişul
Părea plasat strategic. Cei care virau la stânga l-ar fi văzut

mai uşor. Eu mergeam înainte, deci nu-mi era adresat. Nici mie,
nici celor care mergeau înainte. Sau, cine ştie, poate că da? Cei
care coteau la dreapta nu contau. Nu-i iubea nimeni, şi nimeni nu
avea motive să le ceară iertare. Noi, ăştia care mergeam înainte,
mai aveam o şansă.
Pe un afiş agăţat de piciorul unui semafor scria, cât să vadă toată

lumea, un foarte clar şi fără echivoc TE IUBESC! IARTĂ-MĂ! O
ceartă între îndrăgostiţi, cu siguranţă…
Să zicem că afişul era pentru cei care virau la stânga. Atunci cine
era adresantul? Sau adresanta? Cine ar fi fost în stare de un
astfel de gest. O ea ar fi venit în mijlocul intersecţiei, ar fi scos din
poşetă afişul, după care l-ar fi lipit cu cele 4 fâşii de bandă adezivă? Mi-e greu să cred.
Dar, cine ştie? Iubirea dă aripi, nu băutura aia scumpă din cutie. Orice e posibil, dar cred
că mai curând un el ar fi traversat rapid intersecţia. În 2 secunde ar fi lipit afişul şi ar fi plecat sperând că,
cine ştie, va primi un telefon de împăcare. Poate că încă mai aşteaptă, poate l-a primit.
Să zicem, deci, că afişul era pentru o domnişoară care vira la stânga. Şi dacă ar fi fost aşa, cum ar fi
arătat? Cu siguranţă tânără, poate studentă. Iubea ‘un nebun’, şi s-au certat pentru un nimic. Îl mai
iubeşte probabil. Dacă a văzut afişul l-a sunat. Un astfel de gest nu poate fi trecut cu vederea. Doar dacă
nu cumva e o altă femeie la mijloc. E şi asta o posibilitate… ar fi mai greu, dar să rămânem optimişti.
Deci, a văzut afişul. Iniţial nu i-a dat importanţă, după care, uimită şi impresionată, şi-a sunat iubitul şi s-au
împăcat. Dar câte femei şi bărbaţi au virat azi la stânga? Câţi au lăsat o ceartă în urmă? Cum ar fi dacă, e
posibil şi asta, cel sau cea care a pus afişul a amintit tuturor celor care l-au văzut că au cui să ierte? Îmi
închipui că ar fi fost sute de telefoane. Poate chiar s-a întâmplat.
Ajuns acasă, am citit că s-au terminat negocierile guvern – sindicate. “Sporul de antena,
salariile de merit, plata orelor suplimentare si primele au scăpat de taiere”. Bună treabă. Ne plătim băncile.
Dar afişu’, cu afişu’ cum rămâne? Mi-a rămas în minte, cum să scriu despre negocieri, sindicate şi, bleah,
guvern. Oamenii ăia se iubesc, o să se gândească ei şi la sporuri.
Părea plasat strategic anunţul ăsta cu sporurile. Salariaţii din sistemul penitenciar pot să-l vadă. Dacă au
internet nici măcar nu trebuie să vireze la stânga. Trebuie doar să intre pe site-ul cu anunţul…
Ştiu, avem probleme serioase şi pe mine mă preocupă afişul şi poveştile necunoscuţilor. Sunt într-o pauză
de penitenciare. După, mă întorc la reprofilări, programe pilot, şefi de puşcării şi alte afişe… d’ale noastre.
PS. Afişul l-am văzut ieri, de Buna-Vestire.

ETICHETE: PENITENCIAR
25 MAR
Cu rabdarea se trece marea dar nu numai
In sistemul penitenciar exista mai bine de 12.000 de angajati. Nu stim cu exactitate care
este nivelul de intelegere sau care sunt asteptarile fiecarui lucrator dar stim cu exactitate ca suntem cat se
poate de diferiti. Lucrul asta se vede limpede daca analizam comentariile postate pe blog. Cele mai multe
comentarii sunt agresive sau rau intentionate. Cele mai multe comentarii sunt iscate de bani si de
satisfactia de a lovi, sub umbrela anonimatului, in alti oameni.
Alte comentarii sunt intelepte sau inteligente, unele sunt generoase sau amuzante. Pentru comentariile
injurioase sau lipsite de noima, cea mai la indemana justificare este proasta crestere romaneasca, care nu
se compara cu buna crestere a altor popoare (vezi desele trimiteri la bunele obiceiuri nemtesti sau
americane si la desele indemnuri ori anunturi de parasire a meleagurilor mioritice!).
Ne place sau nu, suntem totusi romani si suntem pe deasupra parte din aceasta tagma (nu e nicio ironie!)
compusa din mai bine de 12.000 de lucratori de penitenciare. Habar n-am cine a tras concluzia ca exista
meserii nobile, prin comparatie cu alte meserii care sunt asadar practicate de insi mai putin onorabili.
Dupa parerea mea, orice meserie are rolul si importanta ei si nu cred ca medicii sau oamenii politici au
sange albastru in timp ce prin venele altor meseriasi curge sange de proasta calitate. Cum nu cred de
asemenea, ca germanii sau americanii se nasc cu un coeficient mai mare de inteligenta prin comparatie
cu romanii ori congolezii.
Am intalnit cu totii medici sau magistrati slab pregatiti, care nu fac de loc cinste tagmei lor
si am intalnit strungari sau agricultori care-si practica meseria cu talent si seriozitate. Am intalnit de
asemenea germani ori americani inculti si brutali, net inferiori din acest punct de vedere unor romani cu
care m-as mandri oriunde (intamplarea face sa nu fi intalnit nici-un fel de congolezi, dar congolezi
inteligenti si talentati exista cu certitudine).
In aceste conditii, cum au reusit totusi germanii sa fie mai buni cetateni decat romanii? Si cum au reusit
alti meseriasi sa fie mai uniti si mai bataiosi decat lucratorii de penitenciare? Nu sunt intrebari grele de
vreme ce raspunsul este la indemana oricaruia dintre noi si intelegem ca la mijloc este o chestiune de
disciplina si responsabilitate care se primeste si se da mai departe de la o generatie la alta.
M-am intrebat nu de putine ori ce-i invata acasa parintii pe copiii romani, respectiv lucratorii de
penitenciare pe micutii lor. Sunt parinti care indeamna la bataie, la vorbe urate, sunt lucratori de
penitenciare care-si indeamna urmasii sa ia aminte la felul in care se da o replica "barbateasca" ?! Una
peste alta suntem multi, suntem diferiti, suntem la anaghie, suntem nevoiti sa ne suportam in pofida a tot
ceea ce ne desparte. Ideal ar fi sa facem mai mult, altfel sarcina asta cade in carca generatiilor viitoare!

ETICHETE: PENITENCIARE
24 MAR
Civilizaţia polemică
Avem aşadar polemica. O serie de comentarii ample (1, 2, 3,

4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11) postate la un articol de acum câteva zile au
stârnit câteva reacţii defensive (1, 2, 3, 4, 5). Printre ‘combatanţi’ se
remarcă anonimul informat şi insistent şi dl. Gabriel Lăzărescu –
profesor de teorie şi practică penitenciară la şcoala de la Târgu
Ocna.
Miezul discuţiei e situaţia instituţiilor care convieţuiesc la Târgu Ocna

– un spital, o şcoală pentru agenţi de penitenciare şi un centru de
reeducare. Detaliile se pierd printre rânduri, dar e adevărat că sunt
multe de spus. Până la urmă, din schimbul de replici, se va înţelege
ceva. Nu asta mă îngrijorează.
Poate că n-are legătură, dar micul diferend îmi aminteşte de ceva

citit recent. Pe la 1890 o instituţie de învăţământ celebră prin dezbaterile organizate a propus un set de
reguli pentru o polemică civilizată. Chiar dacă paralela e forţată, cred că regulile sunt perfect aplicabile.
Schimb de idei şi de argumente nu atacuri la persoană, nu procese de intenţie şi nu etichetări. Restul e
simplu.
1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei
şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din
realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului,

deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.
4. Părțile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a

adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.
5. Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei

profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor
polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.
6. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu

ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron
sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.
(Oxford, 1890 – via Dan Selaru)

ETICHETE: ANP , PENITENCIAR, POLEMICĂ
23 MAR
Despre integritate. Funcționarii publici
între obligații și restricții.
În sectorul bugetar și cu precădere în ceea ce-i privește pe funcționarii

publici ca persoane prin care se realizează prerogativele de putere
publică, legislația este efectiv împănată de restricții sau
restrângeri, incompatibilități, conflicte de interese și
interdicții.
Multe dintre aceste limitări de drepturi se îndepărtează, însă, de la

scopul pentru care au fost prevăzute și chiar de la cadrul constituțional
creând premise pentru nașterea unor dezechilibre între ceea ce i se
permite unei persoane numite într-o funcție publică, ceea ce i se cuvine și ceea ce i se impune, făcând
posibilă apariția breșelor într-un sistem conceput să fie sigur.
Restricțiile pot fi interpretate și ca un rezultat sau mai bine zis ca o echilibrare a unor privilegii sau
prerogative. În lipsa unei analize aprofundate a deficitului de integritate, deseori se preferă pentru
stabilizarea acesteia, o mutilare a privilegiilor în timp ce limitările de drepturi se mențin sau cresc.
Eficiența măsurii întârzie, însă, să apară. Similar se întâmplă în cazul deciziilor care duc la mărirea
cuantumului pedepselor pentru infracțiuni, dar, în lipsa unui sistem performant de recuperare a
persoanelor care comit fapte penale, infracționalitatea crește, iar penitenciarele se supraaglomerează
inutil.
Atunci când echilibrul dintre drepturi și restrângeri devine instabil, iar cele din urmă încep
să câștige teren, cred că, dacă s-ar inventa și folosi un aparat de măsurare a nivelului de integritate,
acesta ar detecta sigur o scădere.
Sigur că nu intenționez să plasez întreaga motivație a slabei rezistențe la tentații, în zona insuficienței
unor drepturi dar apreciez că este esențială o privire de ansamblu asupra situației, pentru a face posibilă
elaborarea unui set de măsuri cu adevărat eficiente.
Din acest motiv, voi detalia puțin, folosind ca exemple câteva situații:
Conform Constituției, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si
numai dacă se impune, după caz iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o
societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată
în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Cu toate acestea Legea 161/2003 care vrea să asigure transparența funcției publice interzice
funcționarilor publici să dețină alte funcții și să desfășoare alte activități, remunerate sau neremunerate în
cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau
privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.
Fără să se urmărească o proporționalitate a restrângerii , această ultimă prevedere este

întâlnită în toate statutele elaborate pentru diferite categorii de funcționari publici. În ce mod practicarea
meseriei de tâmplar de către un agent dintr-un penitenciar poate afecta aplicarea legislației execuțional-
penale? Care este conflictul de interese?
În altă ordine de idei, dar în strânsă legătură cu argumentația urmărită, cadrul legislativ existent, precum și
incapacitatea bugetului de a asigura integral sumele solicitate de fiecare sector de activitate, la început de
an, creează noi prejudicii funcționarilor. Conform tradiției din țara noastră instituțiile bugetare trebuie să
nu ceară mai mult decât li se comunică că au șanse să obțină, din această negociere pierzându-se în
medie cam o treime din suma reală necesară asigurării tuturor cheltuielilor care includ și anumite drepturi
prevăzute de legislație, pentru funcționari.
Odată cu venirea toamnei este regulă că bugetele se epuizează, drepturile nu mai pot fi
plătite și se deschide sezonul de rectificări unde câștigă cine poate. Aparența de bani în plus cu ocazia
rectificărilor se traduce în completarea cu o parte din sumele pierdute la negocierea de la început de an.
Din păcate, cei care nu se descurcă, pot rămâne chiar și fără salarii, așa cum s-a întâmplat în anumite
sectoare de activitate din administrație (ex.: protecția copilului) unde remunerația a întârziat luni de zile
deoarece epuizarea bugetului permis s-a înregistrat prea departe de rectificare.
Pe cale de consecință, ne confruntăm cu o nouă trunchiere a privilegiilor de care vorbeam, atâtea câte au
rămas în urma restrângerilor. De aceea, funcționarii sunt obligați să-şi câștige NIMIC MAI MULT DECÂT
DREPTURILE LEGALE pe calea acțiunilor în instanță.
Primele de vacanță s-au suspendat ani de zile prin legea bugetului. Aceeași lege mai stabilea și o limitare
drastică a numărului de ore suplimentare care se pot plăti, pentru maximum 30 % din funcțiile de
execuție. În 2009 legea bugetului omite să includă prevederi despre premiul anual, un drept de care
guvernanții s-au plictisit. Bugetul nu se poate întinde ca un elastic și atunci apar privațiunile.
Nu în ultimul rând, mai amintesc o nedreptate care se face bugetarilor și anume

imposibilitatea stabilită prin Codul muncii și Legea contractelor colective de muncă, de negociere a unor
drepturi salariale sau a drepturilor a căror acordare și cuantum a fost, deja, stabilit prin lege. În plus,
funcționarii publici nu pot încheia decât un acord colectiv simplist cu 5 capitole care ocolesc aspectele
esențiale din legislație.
Bineînțeles, dreptul la asociere sindicală nu a fost restrâns, iar cel de negociere colectivă – doar puțin
alezat. Întrebarea care se pune este – ce rămâne de negociat?
Constituția a permis limitarea dreptului la grevă dar l-a garantat pe cel la negocieri colective, fără
posibilitatea de restrângere. Impedimentul invocat este acela că nu se poate negocia bugetul. Cu alte
cuvinte, „dacă tot sunt bani puțini, ce să mai negociem?”.
Prin modificările legislative promovate de confederațiile sindicale se intenționează și chiar se profilează

modificarea legislației astfel încât și funcționarii publici să poată negocia aspecte salariale urmărind ca
semnarea documentelor colective să se încadreze ca timp, înainte de finalizarea proiectelor bugetare,
pentru ca influențele financiare să se regăsească în buget. Poate acesta va deveni și un instrument prin
care proiectele calculate să nu mai poată fi diminuate cu atâta ușurință.
În concluzie, dincolo de multe alte cauze ale corupției din țara noastră, cum ar fi și tradiționala
mentalitate balcanică traumatizată de comunism, nu credeți că putem reține ideea conform căreia, o
echilibrare corespunzătoare a drepturilor și limitărilor acestora, prin legislația aplicabilă funcționarilor
publici, poate fi de natură să crească eficiența activității funcționarilor redefinind conceptul de integritate în
administrația publică?
DE PATRICK LA 00:01:00 37 COMENTARII

ETICHETE: ANP , PENITENCIAR
22 MAR
Ordonanţa privind eliminarea sporurilor nu
trece de negocieri
Atasat aveti disponibila pentru download ultima

varianta (scanata) a proiectului ordonantei privind
masurile de reducere a unor cheltuieli financiare
rezultat in urma sedintei de dialog social din data de
16.03.2009 orele 15-22. Asa cum veti observa in text,
anumite articole au fost reformulate la propunerea
sindicatelor.
Deasupra textelor ingrosate care precizeaza ca un

articol a fost reformulat puteti vizualiza reformularea.
Exista divergente, mentionate in text, cu privire la art.
6 (salariul de merit), 7 (fondul de premiere), 11
(indemnizatia de conducere) si 20 (posibilitatea de a se lua orice masuri pentru incadrarea ordonatorilor in
bugetul aprobat).
Partea sindicala a cerut eliminarea acestor articolelor aspect care a generat un blocaj de aproximativ doua
ore in negocieri, pana la venirea Ministrului Muncii. O parte dintre sindicalisti au parasit sala dar
majoritatea au ramas pana la semnarea documentului final. S-a decis elaborarea unei minute a sedintei
cu mentionarea textelor convenite unanim si evidentierea divergentelor, urmand ca ulterior sa se discute
cele 4 articole cu probleme.
Initial se intentiona discutarea proiectului in sedinta de Guvern de miercuri 18 martie dar Ministrul Muncii s-
a angajat in numele Guvernului sa mai acorde un ragaz de o saptamana pana la clarificarea divergentelor
stabilind o noua sedinta luni 23 martie. Intelegand interpretarea data de sindicate articolului 20 care naste
un spor de autoritate lasand mana libera ordonatorilor sa disponibilizeze salariati sau sa ignore total
inclusiv drepturile care vor fi modificate prin aceasta ordonanta.
Deblocarea sedintei a fost realizata de Ministrul Muncii atunci cand a aratat disponibilitate sa renunte la art
20, insa dl. Sarbu a intrebat sindicatele daca si ele vor renunta la art. 6, 7 si 11. Cred ca anticipati
raspunsul. Pana in final s-a convenit ca in sedinta programata luni 23 martie la ora 14 sa se porneasca
discutia de la principiul ca initiatorii proiectului sunt dispusi sa renunte la art. 20 iar sindicatele ar putea
accepta o negociere a art. 6, 7 si 11 luand in calcul o eventuala modificare a criteriilor de acordare, o
limitare a numarului de salariati care beneficiaza, reducerea procentului din salariul de baza, in general o
gradualitate/conditionare splimentara. In niciun caz sindicatele nu au acceptat varianta mentinerii
articolelor in varianta actuala si au amenintat cu actiuni specifice in cazul in care se insista pe suprimarea
drepturilor respective.
O alta propunere a partii sindicale a fost preluarea acestor puncte in divergenta, in dialogul social pe
marginea Proiectului Legii sistemului unitar de salarizare. Continuarea pe www.snlp.ro

ETICHETE: NEGOCIERI, ORDONANTA
21 MAR
Cine n-are bătrâni, să şi-i cumpere?!
În ultimii 2-3 ani media de vârstă a personalului din

sistemul penitenciar a scăzut datorită, pe de o parte,
pensionării „greilor” iar, pe de altă parte, angajării unor tineri, chiar
foarte tineri băieţi şi fete. S-a ajuns ca în ziua de azi cei din
categoria 30-35 de ani să fie consideraţi mai mult bătrâni decât
tineri şi poate că asta nu ar fi grav dacă ar avea şi experienţă sau
măcar chef de muncă.
De multe ori însă, cei abia ajunşi la vârsta de 35 de ani, se

consideră îndreptăţiţi să dea lecţii mai tinerilor colegi, să
sancţioneze „orice ieşire din decor”, să îşi etaleze calităţile, posibilităţile şi relaţiile în gura mare, în faţa
tuturor. Au devenit gălăgioşi şi pretenţioşi, mulţi dintre ei chiar periculoşi. Cei mai tineri sunt prea speriaţi
şi asistă neputincioşi la „reprezentaţiile” acestora în timp ce vârstnicii, fie nu au chef să intervină (oricum
mai e puţin până la pensionare), fie nu riscă o greşeală care ar putea să le pună în pericol salariul de
merit sau postul de şef şi implicit o pensie mai bunicică. Mai sunt şi cei care au demnitate, experienţă şi
muuult profesionalism dar şi-au pierdut încrederea că cineva mai poate să îi întoarcă la locul lor pe cei
prea plini de ei.
În unităţi sunt regretaţi bătrânii colonei pensionaţi, mai de voie, de nevoie şi se constată în
multe sectoare că ar trebui o mână fermă, o minte calculată, o voce puternică, un spirit combativ, o
sămânţă de bărbăţie. Sigur asta nu înseamnă că toţi cei rămaşi la muncă sunt laşi, proşti sau leneşi dar
să recunoaştem că vremurile s-au schimbat şi parcă mai mult decât înainte ducem lipsă de modele, de
lideri, de profesionişti şi valori. Suntem tentaţi, şi poate pe bună dreptate, să asociem modelele cu
persoane mai în vârstă întrucât acestea sunt mature, înţelepte, responsabile. Mulţi dintre noi, fără prea
mare efort, îşi amintesc de un nea Ion care a restabilit ordinea într-o cameră de unul singur, a salvat
pielea vreunui puşti în faţa superiorului, preluând asupra lui întreaga vină sau, cu şcoală puţină, a găsit
cea mai eficientă soluţie de a împăca pe toată lumea.
Pe de altă parte, nu vor fi toţi pomeniţi „la cele bune”, fie pentru că nu au reuşit să se înţeleagă cu
generaţiile mai mici, fie pentru că nu au vrut să accepte conlucrarea cu acestea. În timp ce tinereţea este
caracterizată de spontaneitate, iniţiativă şi creativitate, bătrâneţea aduce cu sine rigiditate, inflexibilitate,
lentoare, dificultăţi de adaptare şi stereotipii. Unii sunt irascibili şi frustraţi, confuzi, obosiţi şi uzaţi. Iar când
aceştia mai sunt şi directori de penitenciare sau pe aproape, e şi mai greu de lucrat cu ei!
Poate o scuză bună pentru comportamentul lor ar fi că problemele determinate de pensionare apar în
perioada premergătoare acesteia şi de multe ori colegii în cauză au stări de anxietate, insomnii sau alte
tulburări. Pensionarea este prima situaţie de criză cu care se confruntă vârstnicii şi de multe ori retragerea
din activitatea profesională înseamnă debutul declinului. Le va fi foarte greu cu atât mai mult cu cât pierd
aproape orice contact cu colegii, nemaifiind căutaţi sau incluşi în activităţile cu care erau obişnuiţi.
Ar trebui aşadar să îi înţelegem pe „bătrânii” noştri şi să îi suportăm iar unii aplică cu

succes zicala: „spune cum spune el şi fă cum vrei tu”. Dar ce te faci când bătrânul lup de
mare este factor de decizie, are influenţă şi timp la dispoziţie să îţi urmărească orice mişcare? Ce ne
facem când nici tinerii noştri nu sunt mai grozavi?! Trag cu arma asupra altor colegi, escrochează, fură,
înşală, dau în presă minciuni, aduc droguri deţinuţilor … Mai grav, sunt acceptaţi de noi şi, în această
situaţie, unii au nostalgia timpurilor în care bătrânii rezolvau într-un mod radical dar eficient astfel de
probleme. Exista mai mult autocontrol, mai multă ruşine şi responsabilitate din partea celor tineri dar şi
mai multă maturitate, fermitate şi implicare din partea celor mai vârstnici.
Probabil cei tineri nu mai pun prea mare preţ pe cei vârstnici iar aceştia din urmă sunt dezamăgiţi de tineri
şi privesc neîncrezători spre viitorul penitenciarelor, considerând că munca lor de-o viaţă nu va fi
continuată aşa cum şi-ar dori. S-ar putea ca ambele părţi să aibă dreptate şi toţi să ne înşelăm în aceeaşi
măsură dar cert este că trebuie să avem respect faţă de bătrânii noştri fiindcă în curând vom fi unii dintre
ei!
DE VLADIMIR LA 00:01:00 28 COMENTARII

ETICHETE: BĂTRÂNI, PENITENCIAR
20 MAR
There Are No Accidents
Am intrat in sistem intr-un moment in care toată lumea vorbea de

faptul ca „postul x” e blocat pt y, că postul z costă atâta, că dacă n-ai spate,
sprijin politic sau măcar o pilă bună nici nu are rost să te înscrii. Cu toate acestea,
deşi n-aveam nici de unde şi nici de gând să dau şpagă, n-aveam nici pile, nici sprijin
şi nici măcar un cunoscut la penitenciar, totuşi din dorinţa de câştiga mai mulţi bani
mi-am luat inima în dinţi şi mi-am depus dosarul. Nu eram singur pe post, însă eram
aproape sigur că nu îl voi lua. M-am pregătit aşa cum se cuvine şi, surpriză!, am luat
notă mai bună decât contracandidatul meu.
Ajunsesem tânăr sublocotenent într-un sistem militarizat, eu care am fost făcut militar
la „apelul bocancilor”. Aş minţi dacă aş spune ca am fost privit cu ostilitate, însă când
venea vorba de a promova idei de avangardă, ironiile şi piedicile îşi făceau apariţia
inclusiv în rândul colegilor de birou. Pentru a mă adapta, am încercat să fac
„permanenţele” aşa cum trebuie, să le arăt colegilor din pază că sunt de partea
regulilor, am fost şi ofiţer de servici în poligon, am făcut şi controalele aşa cum se
cereau, pe scurt încercam să îmi fac şi treaba de educator, dar şi să arăt că vreau să fiu în aceeaşi barcă
cu toţi colegii mei. Fiind mult mai comunicativ decât acum, mi-am câştigat simpatia printre colegi şi după
multe „vrăjeli” ale deţinuţilor am început să reuşesc să separ adevărul de minciună, binele de rău, să mă
descurc, chiar să mă simt util şi bine (nu îmi vine să cred că spun asta acum).
Eram mândru că am ajuns până acolo fără să păcălesc pe nimeni, prin propriile mele
forţe, doar cu susţinerea familiei (care avea o oarecare îndoială – a se citi prejudecată - că mi se
potriveşte acest sistem). Credeam că dacă respecţi regulile, dacă eşti ferm în a evita relaţiile neprincipiale
cu deţinuţii, dacă îţi faci treaba, dacă încerci să înveţi continuu, nu ai cum să ajungi în situaţii neplăcute şi,
câştigând autoritate în timp, voi putea chiar să îmi permit să promovez idei proprii şi să îmi pun amprenta
pe ceea ce se întâmplă la serviciu.
Treburile mergeau bine, chiar cu personal diminuat, cu dotări minime, dar punând suflet, aducând de
multe ori de acasă rechizite, material didactic şi ce e necesar pentru a desfăşura un set de activităţi cu
deţinuţii. Deşi asta se întâmpla acum mulţi ani de zile (când eram „cenuşăreasa sistemului”), aveam mult
mai puţine dubii, angoase, nemulţumiri ca acum. Probabil pentru că aveam şi mult mai puţine pretenţii, iar
responsabilitatea nu era cea de azi (deşi limitele responsabilităţii ţi le stabileşti singur).
Anii au trecut, pretenţiile au crescut, sarcinile s-au înmulţit, legislaţia s-a schimbat,
reeducarea a câştigat, în virtutea modificărilor legislative şi de sistem, în prestigiu. Conjunctura favorabilă
şi ieşirea din decorul provincial au adus un plus de curaj, astfel încât de la dotarea insuficientă, de la
clubul mic şi singuratic, de la personalul "rutinat", au apărut şi schimbările (cu sprijinul unor oameni
deosebiţi, evident). Ideile de avangardă nu mai păreau de nerealizat şi aceeaşi oameni care în urmă cu
ani de zile ironizau acele idei ajunseseră apoi „să dispună" sau "să ordone", după caz, punerea lor în
aplicare. Personalul s-a dublat, dotarea tehnică s-a îmbunătăţit, aerul de prospeţime a pus stăpânire pe
noua lume, aria de activităţi a crescut, viaţa era frumoasă.
Ce nu ştiam în acel moment era că invidia celorlalţi, gafele colegilor de lângă tine, pierderea susţinerii şi,
nu în ultimul rând ci mai ales propriile erori umane, pot anula în câteva săptămâni toată evoluţia descrisă
înainte. Aşa cum spunea şi Admin-ul despre relativitatea sistemului de valori în sistemul penitenciar,
ajunsesem ca nici eu însumi, în scurt timp, să nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă, să observ că
oameni „noi”, care nu au nimic de a face cu sistemul, care nu au gestionat în viaţa lor o revoltă sau o criză
mediatică şi nu au construit niciodată nimic, ale căror nume nu apare pe nicio lucrare realizată în sistem,
pot să decidă foarte repede că eşti un „nepriceput”.
Greşeala fatală pe care o poţi face în asemenea momente e să pui la o parte tot ce ştii
despre asertivitate şi comunicare, să uiţi cum ai făcut în alte situaţii similare, cum i-ai învăţat pe alţii ce să
facă în asemenea momente şi, evident, să tragi câteva înjurături, băgându-ţi picioarele în sistem, în
magistraţi, în puşcărie şi, of course, în propria ta persoană. Şi ce e mai grav, ajungi să răneşti oameni la
care ţii, la unii dintre ei din toată inima. Doar pentru că, în paranoia ta, credeai că nu te susţin, şi asta
numai pentru că nu erau de acord cu părerile tale subiective despre problemă sau pentru că pur şi
simplu... tăceau.
După cutremur, strângi cioburile, reclădeşti, faci bilanţul pierderilor, reevaluezi resursele rămase şi
continui, învăţând să trăieşti cu regretul că „totul putea să fie altfel”. Şi mai presus de toate îţi evaluezi, cu
maximă atenţie, propriile greşeli.
Este esenţial dar nu suficient sa învăţăm din greşeli. Ca introspecţia să fie completă, mai trebuie să
înţelegem că ceea ce ni se întâmplă, oricât de greu e de acceptat, ni se datorează în foarte mare măsură.
Nu există ghinion, există doar decizii şi gesturi mai mult sau mai puţin însemnate sau aparent
neînsemnate, ale căror consecinţe nu pot fi anticipate imediat dar care modifică, uneori discret, mersul
lucrurilor. Iar schimbarea trebuie sa vină din noi, doar din noi. Şi să fim fair – play cu toată lumea,
indiferent de ce se întâmplă cu noi sau în afara noastră.
În concluzie, nimic nu e întâmplător, nici măcar greu- încercatul nostru sistem de valori.

19 MAR
Profesionistii
Vorbeam ieri cu un nene, omul vizitase

penitenciarul in diverse ocazii, asa ca avea
idee. Zice, domne, cea mai mare problema a
sistemului vostru sta in faptul ca n-aveti profesionisti si
din cauza asta traiti asa, improvizand de azi pe maine.
Ba nu, zic eu, care n-aveam de gand sa recunosc

nimic in fata strainilor, eu stiu o groaza de oameni
devotati si inteligenti care lucreaza in penitenciare.
Omul s-a uitat la mine cu mare neincredere, citeam pe fata lui ca nu credea o iota dar n-avea niciun
interes sa ma contrazica, pur si simplu nu era problema lui.
Tot ieri, am ascultat fara sa vreau, relatarea unui coleg despre felul in care fusese “sapat” si
dat la o parte de catre o alta colega, care avea pile. De la vladica si pana la opinca, toata lumea a fost la
un momendat “sapata” in sistemul penitenciar de catre cineva. Obiceiul asta, pentru ca a devenit un
obicei, este atat de adanc intrat in carnea sistemului incat nimeni nu se mai mira si aproape ca nimeni nu
se mai impotriveste.
Ba mai mult, vechii adversari isi repliaza cu repeziciune pozitiile la o adica si din inamici devin aliati de
nadejde, care isi zambesc, care se bat pe umeri si se asigura reciproc de buna lor credinta. Pana la
urmatoarea runda de "negocieri". Cel mai interesant moment este acela al schimbarii la varf, care
seamana cu un seism de proportii. Din cutremuratura asta, lucrurile se intorc nu de putine ori cu fundul in
sus si sefii ajung subalternii fostilor subalterni care la un moment dat si ei fusesera sefii fostilor directori.
Daca intelegeti ce vreau sa spun!
Cu ocazia “seismului”, cu ocazia diferitelor permutari de n luate cate kappa, incepe setul de
intrebari retorice: ce ma, iar l-au pus pe prostu' ala acolo?; l-au dat jos pe ala, care era destept, pacat ca l-
au schimbat, era meserias!; ma da' ce pile are cutare, cine-l tine in brate?; ma, am auzit ca l-a adus
cutare... Si tot asa.
Acum, pentru ca discutam in "familie" si nu ne mai aude nimeni, pot sa recunosc ca sistemul de valori
dupa care functioneaza sistemul penitenciar, n-are valoare. Acest mare neajuns, permite de cele mai
multe ori, "inscaunarea" in functii importante a unor neprofesionisti cu care ne carpim senini, existenta.

ETICHETE: PENITENCIAR, SCHIMBARE
Suntem pregatiti?
Stirile care parvin din zona politicului, cu influente

directe asupra sferelor economica si profesionala, nu suna
deloc bine. Se vorbeste de diminuari salariale (prin taierea
unor sporuri), se aud zvonuri privind neacordarea salariilor
compensatorii la pensionare (speram doar zvonuri), mult-
asteptatele concursuri de promovare se tot lasa asteptate,
cresterile salariale sunt doar un vis frumos, si tot asa am putea
continua inca mult timp.
In fata acestei invazii de vesti proaste cu ce ne putem apara?

Si mai ales putem sa ne aparam? Pentru ca de cele mai multe ori suntem pusi in fata faptului implinit!
Incercam sa opunem rezistenta prin organizarea in sindicate, prin actiuni individuale in instanta,
dar de cele mai multe ori asistam la o abandonare a ideii de lupta, la retragerea in pasivitate si la
ascunderea dupa vesnicul “sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau”.
Acceptarea cu resemnare a raului, departe de a rezolva problemele, nu face altceva decat sa dea curaj
celor care pentru a-si ascunde nestiinta, sau neputinta, ne ameninta cu tot felul de scenarii apocaliptice
care, spun ei, s-ar abate asupra noastra daca nu acceptam dogmele pe care se straduiesc sa le prezinte
ca singurele in stare sa ne ajute sa depasim aceasta etapa grea pe care o traversam cu totii (e adevarat
ca la o scara diferita).
Lupta cu sistemul, de unul singur, are foarte mici sanse de reusita (intr-un timp rezonabil)
pentru a-ti conferi satisfactia victoriei. Multi dintre noi au trecut probabil printr-o astfel de experienta si stiu
ce inseamna procesele interminabile cu termene stabilite parca special cu scopul de a te descuraja in
demersul pe care-l intreprinzi.
S-ar parea ca o solutie ar fi constituirea de sindicate sau asociatii profesionale, care prin statut sunt menite
a apara drepturile membrilor. Dar si aici sunt probleme.
Un sindicat, ca sa fie infiintat, are nevoie de 15 oameni. Ca sa fie puternic trebuie sa aiba binisor peste
jumatate din angajatii institutiei in care fiinteaza. Ca sa se faca auzit cat mai sus trebuie sa intre intr-o
federatie, de preferat cu alte sindicate din acelasi domeniu. Si ca sa fie auziti sus de tot acesti oameni
trebuie sa adere la o confederatie. Pare simplu, frumos si usor de realizat.
Ei bine nu-i asa!
E greu sa gasesti 15 oameni care sa aiba curajul sa se puna contra conducerii, “a

mainii care-i hraneste”, si sa ceara ceva mai mult decat li se ofera din oficiu.
E greu sa cresti numarul acestora si totodata sa reusesti sa-i convingi ca au aceleasi interese desi sunt de
varste, specializari si studii diferite. Spiritul de solidaritate ne este specific doar cand vorbim de echipa
favorita de fotbal, mai putin cand trebuie sa ne obtinem drepturile. Majoritatea cred ca odata intrat in
sindicat trebuie doar sa plateasca cotizatia si atat. Actiunile sindicale sunt un moft. Sunt 3 ,5 sau 7 oameni
alesi, care n-au decat sa se agite. Restul... avem de primit!
Federatia este o structura care apare inevitabil intr-un astfel de algoritm, intrucat un sindicat este
reprezentativ doar la el acasa si cele mai multe probleme se rezolva mult mai sus. De aceea aparitia
federatiei este inevitabila. Dar ca orice structura cu organe de conducere la nivel national,apare nelipsita
lupta pentru putere.
Continuarea pe http://pvaslui.blogspot.com/
Publicat de Paul
DE TERMINATOR LA 00:01:00 19 COMENTARII

ETICHETE: PENITENCIAR, SINDICAT
18 MAR
Coduri, economie, penitenciare
Codul penal, o soluţie pentru criză - Mult criticatul şi hulitul Cod penal
al ministrului Predoiu ar putea avea şi o parte bună. Dacă unele
infracţiuni se dezincriminează iar pentru altele pedepsele scad, se vor
întoarce acasă “investitorii”. Aceia care sunt acum urmăriţi
internaţional sau care se sustrag de la efectuarea pedepsei sau de la
judecarea procesului…
De ce par rupte de realitate Codurile ? Pentru ca ... - Organizaţiile

profesionale şi ONG-urile din justiţie acuză că nu au fost consultate
la elaborarea Codurilor şi doar UNJR susţine că a cerut “expres” MJ
să participe la discuţii, însă toate organizaţiile şi-au exprimat
nemulţumirea faţă ...
Făt-Frumos şi Codurile Esenţiale - Nu numai CEDO, dar si Curtea

Europeana de Justitie de la Luxemburg, Comitetul Natiunilor Unite
impotriva torturii, Curtile Constitutionale ale statelor membre ale UE
au declarat dreptul de a nu fi supus torturii ca o norma imperativa si...
***
Lumea bancilor in noua lume (II) - Un nou stil de viata cuprindea Occidentul. Viata pe datorie. Crestea
exploziv numarul de familii care traiau bine... dar peste o buna parte din averea lor proprietare erau
bancile. Atentie insa!
Oamenii de afaceri despre masurile anticriza ale guvernului Boc: "Prea putin si prea tarziu!" - Datorii
achitate, investitii demarate, imbunatatirea legislatiei, economii de miliarde de euro - asta a sustinut Emil
Boc luni seara ca a facut noul Guvern in trei luni de la instalare. Ce se vede concret in randul oamenilor de
afaceri?
***
Codul civil omoara Carcotasii si Divertisii - Proiectul noului Cod civil face din pamfletul audiovizual o
meserie periculoasa si impune conditii severe pentru practicarea jurnalismului. Agentia de Monitorizare a
Presei (AMP) a atras marti atentia asupra unei prevederi din proiectul noului Cod civil, care, in opinia
acestei ONG, ar impiedica ...
Predoiu si cei 150 de hoti - Seful DNA, Daniel Morar, spune ca noul Cod Penal reduce termenele de
prescriptie. Consecinta: 150 de persoane anchetate pentru fapte de coruptie ar scapa de orice acuzatie
Senatorul PSD Serban Mihailescu: "Nu am nici o traire legata de subiect. Mi-e absolut indiferent ce zice
legea fiindca...
Predoiu, dispus să verifice toate amendamentele codurilor - Justiţie Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu s-a
arătat dispus astăzi la şedinţa Comisiei pentru Coduri să ia la bani mărunţi amendamentele aduse
proiectelor, arătând că obiectivul său este adoptarea acestora ca legi.
***
Autoritatile cauta solutii de reintegrare a detinutilor ... - Penitenciarul de Maxima Siguranta Baia Mare a
fost cuprins intr-un proiect pilot care prevede reintegrarea in societate a persoanelor private de libertate.
In acest sens, astazi a avut loc la sediul penitenciar
Puscariasii romani vor beneficia de nutritionist – Eveniment - Detinutii aflati in penitenciarele din Romania
vor beneficia de un tratament special, din punct de vedere culinar, avand la dispozitie un...
***
Transparency Romania critica proiectul de Cod penal - Transparency International Romania a facut
publice, luni, observatiile sale cu privire la proiectul de Cod penal, criticand explicatiile Ministerului Justitiei,
despre care sustine ca dezinformeaza, relateaza NewsIn. Explicatiile formulate de Ministerul Justitiei nu
pot ascunde gravele erori...
ONG-urile critică înjumătăţirea pedepselor pentru fapte de corupţie - Pedepsele înjumătăţite pentru
cazurile de corupţie protejează infractorii. Este un avertisment susţinut de mai multe organizaţii
nonguvernamentale, care critică noul Cod de Procedură Penală finalizat de Ministerul Justiţiei.
Cătălin Predoiu în faţa unei demisii necesare - “Sefu’, vezi ca ai un avocat la justitie. Stop. Un avocat al
infractorilor. Priveste reducerea pedepselor. Stop. Si mai vezi ca vrea sa limiteze libertatea de exprimare
prin inventarea unei legi a presei. Stop.

ETICHETE: CODURI, PEDEAPSA, PENITENCIAR
17 MAR
Bilanţ în stil penifest
Ne-am străduit să pătrundem tainele internetului, şi am bombănit enervaţi

că nu am fost prea atenţi în şcoală la plictisitoarele ore de „compunere”.
Am renunţat la orele, şi aşa puţine, de fotbal cu prietenii, am rezolvat la
repezeală temele ăluia micu” şi am amânat tot ceea ce se putea amâna.
Discuţiile pe la colţuri, gesturile şefilor,hârtiile colegilor şi orice mişcare

din teren au devenit sursa de inspiraţie. În încercarea de a decodifica
acele ciudate nick-names, ne-am ascuţit simţurile şi am apelat la metode
demne de… James Bond.
Am descoperit că, în limba română, cuvintele pot avea multiple sensuri şi

că fiecare înţelege ce şi cât poate. Aşa că am alergat repede la DEX, ca
să nu ne ardă Pruteanu, iar cititorii să ignore conţinutul din cauza formei.
L-am simpatizat pe Huggin în momentele lui de glorie, dar l-am urât şi huiduit când ne-a trimis să gândim
şi să găsim soluţii. Admin a atins în noi sensibilităţi, pe care le credeam de mult încremenite. Şi poate am
înţeles că viaţă există în tot , iar noi suntem legaţi unii de ceilalţi. Şi poate am tăcut.
Am prins curaj, ne-am ridicat din sală şi am urcat pe scenă. Să fim actorii-spectatori ai propriului
spectacol. De multe ori, am concentrat în vârfurile degetelor tot ceea ce nu am putut spune vreodată
cuiva. Furie. Neputinţă. Dorinţa de răzbunare. Invidie. Complexe. Ură. Teamă. Umilinţă. Singurătate. Şi, cu
un simplu „Enter”,ne-am semnat declaraţia de a fi.
Anonimi ieşiţi din anonimat, ne-a lovit brusc revelaţia puterii cuvântului. Şi ne-am simţit importanţi şi
deştepţi, numai buni de disciplinat sistemul. După 20 de ani de sistem, descoperim că noi şi munca
noastră nu suntem altceva decât cifre, procente, grafice şi slide-uri, înşiruite într-un material de bilanţ.
După 20 de ani de sistem, am priceput că noi suntem sistemul!
PS Poate mai avem timp să prindem un loc în Marea Strategie şi să propunem ca obiectiv pentru anul
viitor înfiinţarea Direcţiei Penifest.
DE SWORD LA 06:00:00 37 COMENTARII

ETICHETE: PENIFEST, PENITENCIAR
16 MAR
Avem echipa! S-avem valoare!
Un numar record de comentarii. Luari de pozitie

din cele mai diverse si mai radicale. Teorii ale conspiratiei
puse in slujba unor interese neclare. Amenintari.
Denigrari. Mea culpa. Incercari de manipulare. De
intimidare. ,,Ce mai freamat, ce mai zbucium...'' Nu ma
asteptam ca un eveniment aparent banal, alegerea noului
presedinte al federatiei, sa creeze asa o unda de soc.
Este o surpriza placuta faptul ca aceasta problema este

urmarita de atata lume si chiar cu interes, dupa cum se
observa din reactii. Nu am sa ma leg de comentarii. Le
puteti citi pe Penitenciar. Pot doar sa remarc, din nou, ca
anonimatul le confera multora un aplomb si un curaj iesite
din comun. De remarcat atitudinea domnului Mogaldea care iese cumva din tipicul comentariilor.
Ce ma bucura este ca, in sfarsit, o actiune sindicala a reusit sa scoata oarecum din amorteala membrii
federatiei, care de ceva timp lancezeau intr-o stare de asteptare de genul ,,ce va fi, va fi''. Indiferent cat de
controversat este si va fi presedintele ales al federatiei, cred ca toti trebuie sa ne supunem votului
majoritatii si sa-i acordam un termen rezonabil in care sa convinga de capacitatea si vointa de a lupta in
partea noastra de baricada.
Faptul ca la un moment dat a fost in structura de conducere a A.N.P.-ului nu are prea mare relevanta.
Inainte de asta a fost un agent care dormea in foisor. Apoi a fost un director adjunct care a comis-o. Mai
tarziu a demisionat. Acum este lider de federatie sindicala. Poaea ca vreo data o sa fie director general.
Care-i problema?
Care dintre noi nu ne urmarim interesele proprii? Cine nu doreste un salariu mai bun, o pozitie
mai buna, un post mai caldut? Daca nu ne-am dori toate astea am fi ramas, probabil, absolventi de scoala
generala, lati in umeri, bucurosi ca avem o paine si o sticla de vin seara cand ajungem acasa. Insa,
privind in jur, constat ca numarul celor cu studii superioare este din ce in ce mai mare si lupta pentru
posturile ,,caldute'' se duce cu tot arsenalul avut la indemana.
Nu ma pot pronunta asupra persoanei domnului Dumitrascu, pentru ca in intalnirile anterioare eram in
tabere adverse. Stiu, insa, ca multi colegi il cunosc destul de bine. Stiu ca presedintele sindicatului din
care fac parte s-a dus acolo sa aleaga ce-i mai bine pentru federatie. De ce sa cred ca atatia
reprezentanti ai altor sindicate sunt atat de usor de manipulat incat sa voteze ceva impus? Trebuie sa fim
constienti ca oricine ar fi iesit presedinte tot ar fi avut parte de contestatii si contestatari.
Nu cred ca exista cineva care sa intruneasca aprecieri in unanimitate. Tot asa cum nu
cred ca unanimitatea este de folos cuiva. Cineva spunea intr-un comentariu ca la vremuri de criza se
gasesc solutii de criza. Perfect adevarata afirmatia, mai ales ca, intr-adevar, federatia a trecut printr-o
criza majora in ultimul timp.
O criza indusa nu neaparat de lipsa de resurse umane a federatiei, ci de posibilitatea, deloc de neglijat, ca
pornindu-se o competitie interna de ocupare a functiei de presedinte, aceasta sa duca la dispute acerbe,
care in cele din urma sa produca o ruptura in cadrul federatiei. Din acest motiv, aducerea unui ,,outsider''
mi se pare solutia potrivita in acest moment. Chiar daca exista in continuare riscul ca orgoliile unora sa
creeze situatii tensionate, de genul anunturilor conform carora se vor retrage presedinti cu tot cu sindicate
din federatie, astfel de situatii pot fi depasite cu putina diplomatie de care trebuie sa dea dovada noul
presedinte al federatiei.
Probabil ca stingerea acestor ,,focuri mocnite''va fi una din incercarile la care va fi supus noul presedinte,
de rezolvarea acestui aspect depinzand atat unitatea si stabilitatea federatiei cat si asigurarea respectului
si recunoasterea calitatii de lider din partea celor care-l contesta in acest moment. Contestat sau acceptat,
dorit sau nu, acesta trebuie sa intre in joc foarte repede, intrucat semnele nu sunt deloc bune in ce
priveste viitorul. Si spun asta prin prisma discursului dl.ministru si dl. director general la bilantul A.N.P. Ca
de obicei, un lucru care ar fi trebuit sa constituie doar ,,un exercitiu de democratie'' s-a transformat intr-o
telenovela cu priza la public, motiv de barfe si de acuzatii aruncate la intamplare.
In toate alegerile din Romania cei care pierd striga ,,hotii !'' In toate alegerile de pana acum
ale federatiei la urma s-a strigat,,frauda''. Chiar suntem o tara de hoti? Chiar starea noastra de baza este
suspiciunea? Atunci la ce bun sa ne mai adunam sa alegem cate ceva. Ca oricum nu iese ce ne dorim si
deci am fost furati!S per sa se termine repede circul pentru ca federatia sa faca ceea ce trebuie sa faca:
sa se lupte pentru oamenii din care este compusa, pentru ca in spatele celor de la Bran sunt miile de
membri de sindicat care asteapta rezultate. Indiferent cine le obtine...
DE TERMINATOR LA 13:23:00 49 COMENTARII

ETICHETE: ALEGERI DEMOCRATICE
Blândă corupţie, bleagă justiţie
Ministerul Justiţiei s-a gândit să reducă pedepsele

pentru faptele de corupţie. Motivul este unul cât se poate
de clar exprimat: practica instanţelor de judecată. În 2008
instanţele de judecată au fost la fel de omenoase cu corupţii.
Doar 1 din 4 condamnaţi, şi ăia doar vreo sută, a primit o
pedeapsă cu executare, restul dând dovezi temeinice de
îndreptare în libertate.
Din totalul de 97 condamnaţi definitiv în 2008 pentru fapte

de corupţie, doar 28 au fost condamnaţi la închisoare cu
executare, cu pedepse între 1 an şi 5 ani, şi într-un singur
caz la 9 ani de închisoare.
Faţă de un număr de 42 de inculpaţi s-a dispus

suspendarea condiţionată a executării pedepsei cuprinse
între 6 luni şi 3 ani (într-un caz 3 luni, iar în două cazuri 2
luni), iar faţă de 26 inculpaţi, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedepsele fiind
cuprinse între 1 an şi 4 ani de închisoare. (sursa: link)
Deşteaptă mişcare, merită aplauze. Nu e de ajuns că justiţia e bleagă, trebuie să scrie asta şi în codurile
care vor fi adoptate în pas alergător de parlamentari care nu le vor citi niciodată decât din foarte posibila
postură de făptuitor, învinuit sau inculpat. Nu că s-ar supăra domnii cu dosare importante şi cu ceva
interese politice, dar e bine de ştiut că se întâmplă ca proiectele de acte normative trimise la Parlament cu
basculanta să aibă tot felul de, să le spunem, scăpări.
Foarte interesant e că medicii şi profesorii beneficiază de o ofertă promoţională având reduceri de 50% la
pedepsele aplicabile pentru fapte de corupţie (deja reduse şi dânsele). Bravos! Aşa se vede grija pentru
categoriile profesionale care îţi dau învăţătură şi sănătate. Medicul care condiţionează actul medical de
mica atenţie va fi astfel protejat, iar profesorul care aranjează examene pentru viitorii ‘profesionişti’, nu va
mai avea emoţii.
România n-are nevoie de corupţi, şi o demonstrează. Îi elimină unul câte unul, chiar dacă
pentru asta trebuie să-i ferească de puşcărie prin orice mijloace posibile. De data asta sunt codurile. Unde
nici avocaţii nu se avântă, se avântă scriitorii de legi ai Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ale
corupţilor, prostituaţilor şi incestuoşilor… oameni cu legile lor cu tot.
PS. Nu. Domnul Predoiu n-are nici o vină, pentru dânsul proiectele de coduri sunt doar o prioritate
politică. Vina o poartă cei care au lucrat la aceste documente şi nu s-au învrednicit să-şi exerseze simţul
realităţii. Domnul Predoiu e doar ministrul justiţiei şi al libertăţilor. Nu administrează justiţia doar o
povesteşte la televizor.

ETICHETE: CORUPŢIE , JUSTIȚ IE
15 MAR
FSANP are lider
FSANP si-a ales un nou lider, in persoana lui Sorin Dumitrascu, fost director general adjunct pe vremea
lui Macovei. Asadar un fost director este lider de sindicat si un fost lider este director. Constatand cat de
incurcate sunt caile Domnului, ma intreb cu vie curiozitate care va fi de acum inainte mersul lucrurilor.
Sorin Dumitrascu nu este un lider obisnuit, este suficient de tenace si suficient de inteligent pentru a
inviora miscarea sindicala din sistemul penitenciar. Fara indoiala ca batalia nu va fi usoara, mai ales ca
perspectiva financiara nu este deloc una imbucuratoare si se prefigureaza la orizont ajustari de salariu, sa
speram ca nu si de personal.
Am doua intrebari, in ce masura se va lega dialogul cu actuala conducere ANP si in ce masura noul lider
va reusi sa (re)activeze membrii de sindicat care mai degraba nu sunt obisnuiti sa faca echipa. Si pentru
ca deocamdata n-am niciun raspuns ma agat de un citat din Andrei Plesu, care vorbeste nu intamplator
despre toleranta:
"Toleranta adevarata e la antipodul slabiciunii. Nu poti fi tolerant in numele unei palori, nu poti
ingadui diferenta daca n-ai nicio identitate, nu poti admite orice numai pentru ca nu crezi in nimic.
Pe scurt, nu poti sluji eficient pluralismul sprijinindu-te pe o anemie fara chip. Toleranta este atentia
acordata de majoritatea fiecarei minoritati, intelegerea celui tare fata de cel slab, intelepciunea
normei de a nu-si impune cu forta normativitatea.
Intr-o lume in care principiul egalitatii ar obtine o victorie definitiva, "etica" tolerantei ar fi caduca, tot
astfel cum ar fi caduca intr-o lume a libertatii religioase unanim acceptate. Toleranta e o virtute a
celui mai puternic in convietuirea lui cu un interlocutor dezavantajat intr-un fel sau altul. Fara
aceasta departajare nu se poate vorbi de toleranta reala, ci doar de un schimp gratios de politeturi.
Toleranta e un fel de a salva obrazul umanitatii in conditii de subsistenta pline de capcane, ispite si
provocari. Idealul ar fi o lume in care toleranta nu mai e necesara, in care raul e domesticit, puterea
e distribuita omogen, diferentele armonizate. Pana in clipa unei asemenea improbabile reusite
suntem, ca sa zicem asa, "condamnati" la toleranta . Si trebuie sa o cultivam lucid, chibzuit, fara
idolatrie, atenti la patologia latenta a functionarii ei.

ETICHETE: FSANP, SORIN DUMITRASCU
14 MAR
Diagnoze
Diagnoza la nivel national a sistemului penitenciar |

Paul 3/13/2009
Titlul nu-mi apartine,este dat de un studiu efectuat din

initiativa A.N.P.,publicat de altfel pe site-ul oficial al
institutiei.Nu este chiar de data recenta dar este de
actualitate,de parca ar fi fost incheiat acum o zi.
Citindu-l ai impresia(buna) ca macar cei care s-au
ocupat de intocmirea chestionarelor ,de centralizarea
si interpretarea lor,isi fac treaba pentru care sunt

platiti, cu profesionalism si onestitate.
Chiar daca la sfarsit incearca sa indulceasca tonul si “fabrica” si aspecte pozitive privitoare la concluziile
studiului,de genul “e bine ca nu toti angajatii considera toti tiganii infractori”, tonul general al studiului este
unul realist, in concordanta cu datele care reies din centralizarea respunsurilor la chestionare.
Din diagnoza sistemului penitenciar m-am oprit la sondajul de opinie realizat la nivelul personalului din
unitatile sistemului penitenciar,care cred ca ne priveste in mod direct pe noi cei din unitatile din teritoriu,si
care ne ajuta sa ne facem o idee despre cat de importanti sunterm noi pentru “sefii cei mari'’ din ANP.
Inca de la inceput autorii precizeaza “angajatii unitatilor sistemului penitenciar manifesta inca reflexe de
teama, lipsa de incredere in intentiile conducerii atunci cand aceasta doreste sa afle parerea sincera a
subordonatilor,si,adesea indiferenta si dezinteres fata de locul de munca si propria activitate”. In
continuare, se dau note sau se stabilesc procentaje privitoare la o serie de aspecte legate de munca de
penitenciare.
(…)
Se poate lesne observa discrepanta intre ceea ce considera angajatii ca este important pentru
ei,siguranta,sanatate conditii de lucru,si ceea ce considera conducerea ANP-ului ca este
important:reducerea cheltuielilor.Concluziile puteti sa le trageti singuri.
Se mai fac referiri la perceptia despre profesie, relatiile cu presa, posibilitatea ca si copiii sa urmeze
aceeasi cariera,toate cu cifre si procente interesante,care merita aprofundate.De aceea va recomand sa
cititi in intregime acest studiu.
Ajungand la concluzii si recomandari,constatam ca autorii sondajului trebuie sa plateasca tributul institutiei

care-i hraneste, in acest sens acestia gasind si aspecte pozitive de genul celui de care vorbeam in
deschidere,si chiar facand recomandari care, dupa parerea mea, sunt in contradictie cu continutul foarte
obiectiv al sondajului.
Desi nu credeam sa o spun vreodata, va recomand sa cititi cu atentie tot studiul pentru ca este cu
adevarat interesant.Ca o comparatie, este asemeni lui Caragiale: vechi, dar atat de actual.Intregul sondaj
precum si diagnoza sistemului penitenciar le gasiti pe site-ul ANP-ului la Compartimentul de presa.
Tot articolul pe blogul Megas Vaslui
Referinţe
- Diagnoza la nivel national a sistemului penitenciar
- Cercetare personal Administraţia Naţională a Penitenciarelor
- Cercetare personal unităţi penitenciare
- Cercetare deţinuţi
- Cercetare presă
- Cercetare ONG-uri partenere

ETICHETE: ANP , DIAGNOZA, PENITENCIAR
Gura păcătosului Boc…
mai scapă şi câte un adevăr.
şi, că tot veni vorba, vă mai amintiţi?
Basescu. Aici
“Ultimul lucru pe care il va face Romania va fi sa se imprumute la FMI. Economia Romaniei nu mai
poate fi asezata in matricea Fondului. Am convingerea ca avem alte solutii decat FMI”
“Eu refuz categoric varianta prin care România s-ar duce acum la FMI să spună: avem nevoie de
10 miliarde”, a spus Băsescu. Şeful statului spune că nu vrea ca România să apeleze la FMI
întrucât îi este foarte greu să accepte ideea că “ne întoarcem înapoi, la mijlocul anilor ‘90, când
împrumutam bani de la FMI
Isarescu. Aici
Nu avem nevoie de credit de la FMI. Avem lichiditate, avem rezerve suficiente. Varianta unui acord
stand-by, aceasta umbrela neutilizata, cu un comision de neutilizare de 25%, presupune aparitia
unor costuri suplimentare de sute de milioane de euro. Cine le acopera?
Împrumutul de la FMI nu se poate lua pur şi simplu, deoarece ar fi vorba despre o infuzie de sume
mari. Ca să nu facem emisiune de monedă, să avem apoi presiune pe inflaţie, noi am lua valuta de
la FMI şi am schimba-o în contul nostru de la Washington, punând în loc leii corespondenţi”, a
explicat Isărescu
sursa: link

ETICHETE: BOC, FMI
After Friday, the 13th. It was just a

nightmare, baby!
„Tendinţele, ca şi caii, sunt mai uşor de stăpânit în direcţia în care deja se îndreaptă.” (John
Naisbitt – Megatendinţe)
Omul secolului XXI devine expert în a se apăra sau în a ataca,

dar rămâne corigent la capitolul convieţuire. În toate şcolile suntem învăţaţi cum
să ne controlăm emoţiile, cum ne protejăm de sarcini nedorite, cum să ne ferim
de psihopaţi, cum să reuşim în afaceri. Ceea ce nu e rău. Terapiile de factură
cognitivă ne mai învaţă, însă, să ne minţim la infinit, dacă se poate până la
sfârşitul vieţii şi să ne autosugestionăm că tot ceea ce e rău în viaţa noastră e de
fapt bine şi tot ce se întâmplă e „o experienţă în plus”. Suntem învăţaţi să
devenim nesimţiţi în fiecare zi.
Marele paradox al secolului XXI este că, deşi omenirea nu a avut la dispoziţie niciodată tehnologii atât de
dezvoltate pentru comunicare ca acum (messenger, telefonie mobilă, webcam etc), redundanţa mesajelor
şi superficialitatea comunicării sunt mai prezente ca niciodată în dezvoltarea(?) umană.
O altă contradicţie - deşi societatea occidentală a inventat cele mai sofisticate mecanisme pentru a ne
uşura viaţa şi a ne fi traiul mai comod (acasă, la serviciu, în spaţiile publice), depresiile şi tulburările de
dispoziţie domină un procent din ce în ce mai mare din populaţie. În occident (aici includ şi România, deşi
modelul nostru e copiat, schizoid şi kitchuriu), suntem din ce în ce mai puţini, ni se permite din ce în ce
mai mult, avem din ce în ce mai multe bunuri, nevoile de bază sunt din ce în ce mai satisfăcute şi, cu
toate acestea, depresiile predomină, mai ales în spaţiul anglo-saxon şi cel scandinav. Oare de ce?
Inteligenţa emoţională vine să completeze inteligenţa nativă şi socială pentru a ne raporta la de şefii
narcisişti, la subalternii indisciplinaţi, la iubiţii imaturi, la perverşii deghizaţi, copiii răsfăţaţi, soacrele
pisăloage sau la mamele excesiv de grijulii.
Suntem mai singuri ca niciodată şi cu toate acestea, în subconştientul nostru ne e dor să ne asumăm
greşelile, să ne cerem iertare, să fim indulgenţi cu subalternii, să acceptăm afecţiunea necondiţionată, să
ne binedispună ciudăţenia altora, să fim copii la rândul nostru. Şi, ce facem de fapt? Ascundem greşelile, îi
alungăm pe cei care ne oferă necondiţionat căldură, abia aşteptăm să taxăm greşelile subalternilor, îi
ironizăm şi umilim pe cei care nu sunt ca noi. Iar dacă avem auditoriu pentru asta, cu atât mai bine. Ne
creşte cota.
Şi, această incapacitate a noastră de a fi buni şi deschişi a contaminat inclusiv instituţii de

cultură, medii academice, instituţii bisericeşti. Lupta pentru o parohie bună sau un post de asistent
universitar nu e cu nimic mai plictisitoare decât apriga luptă electorală. Dacă în aceste medii e aşa, cum ar
putea fi altfel într-o... puşcărie. Nenorocirea nu provine de la grilajele care se închid şi se deschid zilnic în
faţa ochilor noştri, ci de la mecanismele de autoapărare în care ne încătuşăm din ce în ce mai adânc
sufletele noastre de maximă siguranţă.
Atunci când existenţa noastră se construieşte pe frica de a nu fi rănit, pe frica de a nu pierde, pe teama de
a nu părea ridicoli, câştigul e deşertăciune, iar aşa zisa victorie nu are niciun gust. Când suntem deschişi
(atenţie, nu naivi! – pentru că naiv e cel care are aşteptări mari şi crede că nu poate fi înşelat, nu despre
ei vorbesc), momentul în care cineva răspunde aşa cum trebuie la deschiderea noastră e sublim. Desigur,
acest moment s-ar putea să vină o singură dată în viaţă sau poate... niciodată. Dar, indiferent dacă vine
sau nu, a rămâne doar excesiv de defensivi şi circumspecţi nu are nimic în comun cu „credinţa, speranţa
şi dragostea”.
Lui Goleman, cel cu intelgenţa emoţională, i-aş fi pus o singură întrebare: cine e mai puternic, cel care se
apără mereu, aşteptând din când în când conjunctura favorabilă şi victima perfectă (zbang!) sau cel care,
fiind conştient că poate să piardă, are puterea să rămână deschis mereu, aşteptând la infinit acei oameni
rari care nu îl vor dezamăgi şi nu vor profita de deschiderea sa?
***
E greu de spus dacă Nero, pentru a-i pedepsi pe creştini (care admirau un „zeu fals”,
necunoscut), şi-a incendiat propria metropolă sau dacă iubirea Lygiei a fost mai profundă decât a lui
Vicinius. Putem doar să intuim şi să învăţăm din greşeli, deşi se pare că suntem condamnaţi să le
repetăm la infinit, indiferent de timpul şi spaţiul în care ne mişcăm.

ETICHETE: TENDINTE
13 MAR
Eu, statul
Exista doua categorii de taximetristi. Tacutii si vorbaretii. Pe

tacuti ii simti inca de la inceput, chiar din momentul in care
deschizi usa si te asezi pe scaun, dupa mormait, dupa faptul
ca nu-ti arunca nici macar o singura privire, dupa greutatea cu
care invart volanul, ca si cum ar cara masina pe umerii lor.
Zilele trecute am nimerit insa un taximetrist vorbaret, in zece
minute, a trebuit sa aud pe unde a lucrat mai inainte, pe unde
locuieste si alte detalii despre cum si-a schimbat gresia in
baie sau despre casatoria copiilor.
In cazuri de genul asta n-ai nicio alta alternativa, esti nevoit
sa asculti pana la capat, oricat de plictisitor ar fi. La un

moment dat insa, ceva mi-a atras atentia. Omul povestea
despre armata si despre faptul ca fuga lui Pacepa din tara, i-a
prelungit stagiul la doi ani. In loc sa se libereze toamna, s-a
intors acasa vara. Trebuie sa fi fost foarte suparator, l-am compatimit eu fara nicio vlaga. A nu, m-a
asigurat taximetristul, stiti cum e, daca esti inteligent te descurci oriunde, pe vremea aia cel mai usor se
rezolva cu Kent-ul, era 21 de lei pachetul, il luai de la studentii arabi si cu Kentu' faceai minuni. Pe urma,
pentru lucrurile mai serioase apelai la cunostinte, la pile.
Nu usurinta cu care un pachet de Kent deschidea usile si inmuia vigilenta superiorilor comunisti, m-a trezit
din amorteala ci cuvantul inteligenta. Asadar, in acceptiunea multor romani, (a celor mai multi?!) a fi
inteligent nu inseamna a avea o intelegere profunda a lucrurilor ci a te descurca, a te strecura, a avea
abilitatea de a obtine tot felul de avantaje, fara nicio munca, fara niciun merit real.
Din punctul de vedere al acestui gen de impostori, pentru ca despre asta este vorba, omul muncitor si
serios este un mare prost, un mare fraier. Nu mi-aduc aminte decat din filmele comuniste de
propaganada, despre ce faceau oamenii onesti si muncitori, pe vremea aia, cert este ca mai degraba n-
ajungeau in functii inalte. In vremurile noastre insa, cei mai multi oameni inteligenti si seriosi par sa se
indrepte spre zona privatizata sau spre alte zari mai albastre. De altfel, toata lumea admite ca la patron se
munceste, pe cand "la stat" se freaca menta (niciodata n-am inteles de unde vine expresia asta, poate de
la fostii nostri sefi, turcii, care obisnuiau sa-si petreaca viata lenevind si ingurgitand mari cantitati cu ceai
de menta proaspata).
In acelasi timp insa, daca "la stat" nu s-ar munci de loc, daca toti bugetarii ar fi "inteligenti", este de
presupus ca nicio institutie publica nu s-ar putea mentine la suprafata. De vreme ce institutiile astea
functioneaza totusi, chiar si asa cu lipsurile si neajunsurile binecunoscute, nu putem trage decat o singura
concluzie, aceea ca un anume procent dintre bugetari, este reprezentat de toti prostii care muncesc si in
locul "inteligentilor".
Din pacate, "statul" nu este o notiune abstracta, sau un sac fara fund, statul suntem noi toti si cand
pacalim, ne pacalim pe noi insine, basca generatiile viitoare, altoite in aceleasi obiceiuri proaste. Si in timp
ce ma gandeam cu amaraciune, la toata povestea asta, inregistram fara nicio satisfactie, naduful si
injuraturile taximetristului la adresa muncitorilor care n-au reparat drumurile cum trebuie, la adresa
politistului care se plictisea in intersectia napadita de masini, la adresa altor soferi care se "strecurau" in
trafic si asa mai departe.

ETICHETE: BUGETAR
12 MAR
Bilanţ ANP. Raportul de activitate pe 2008.
Ăsta e bilanţul pe 2008. Obiective, mere, pere, procente, numere şi alte zarzavaturi.
Urmează discursurile, masa, dansul şi felicitările. Să ne trăieşti puşcăriule, că mândru mai eşti!
(…) 1.696 de recompense cu permisiunea de iesire din penitenciar, cu durata de 24 de ore si

3.260 cu durata mai mare de 24 de ore.Comparativ cu anul 2007, când au fost acordate un numar
de 1.980 de permisiuni de iesire din penitenciar cu durata mai mare de 24 de ore, 4.549 de vizite
intime cu durata de 2 ore si 542 cu durata de 48 de ore. 17.958 de sanctiuni. 65 de actiuni de
control, sprijin si îndrumare.
10.778 telefoane mobile. 214 cazuri descoperite de introducerea a diferite substante stupefiante.
24 de
cazuri de agresiune a personalului fata de 54 de astfel de situatii, în cursul anului 2008. 321 de
altercatii între persoanelor private de libertate.
Un numar de 280.465 (!!!) persoane private de libertate la termenele fixate de organele judiciare,
deservite de unitatile subordonate… din efectivul mediu existent de aproximativ 27.700 detinuti.
Efectivul apt pentru munca a fost de 22.485 detinuti, din care a fost folosit la munca un efectiv de
8.421 detinuti, respectiv 37%.
1.447 de voluntari, 1.207participari din partea minorilor, 10.492 de participari din partea barbatilor
si 1.244 de participari din partea femeilor. Avem încadrat un procent de 54,60% din totalul
posturilor prevazute pentru ofiterii psihologi,45,52% din cele de asistenti sociali si 39,73% din
posturile prevazute de ofiteri educatori.
Şi aşa mai departe… 46 de pagini de victorii în serie şi în paralel.
Bilant ANP 2008
Publish at Scribd or explore others: Reports Periodicals & Report raport de activitate penifest
LInk util:
sctribd.com- Bilant ANP 2008

ETICHETE: ANP , PENITENCIAR, RAPORT DE ACTIVITATE
Bilanţăm sau nu bilanţăm?
Linişte! Lăsaţi ANP-ul să bilanţeze! Staţi cuminţi la
locurile voastre! Conducerea Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor prestează bilanţul pe 2008. Totul e în ordine pe
şantier! Nu vă agitaţi, nu vă frământaţi! Cineva are grijă de soarta
temniţelor româneşti! Luptăm, luptăm şi câştigăm! Pe ei, pe ei, pe
pepelei!
O să fie frumos, vine şi Cătălin şi Radu. Nelu, Ionel şi Tibi se

ocupă de tot. Presa, dacă vine, e o problemă. Da’, cu două pagini
citite competent se rezolvă. Participă directori de penitenciare,
şefi de direcţii, băieţii lu’ Cătălin şi alţi invitaţi de seamă. O să fie
frumos.
***
O să facem, dacă n-am făcut ce am promis că

facem şi oricum nu e vina noastră că n-am făcut. Nu vă speriaţi,
n-am dormit. Am muncit, dar n-am reuşit. Doar suntem între noi, cine poate să ne contrazică?
E bine, băi! Cui nu-i convine, să schimbe postu’ şi angajatoru’! Ăia cu orele şi sporurile, ciocu’ mic bă că e
criză! Ăia cu anti-reorganizarea, ciocu’ mic bă şi voi! Ăia cu fabricile de mobilă, ciocu’ mic! Muriţi bă în
linişte! Nu ne stricaţi bilanţu’! Da, naştem iar spioni! Ce nu vă convine?! Îi naştem întâi şi dup-aia vedem
noi ce facem cu ei!
E bine băăăă! Alţii moare ş’aşa n-are! Dacă n-aveaţi serviciu? Ai? Atunci să vă văd, cum comentaţi? Şi
voi ăştia cu reeducarea voastră, ce tot vreţi? Gata bă s-a reeducat! Hai, la muncă acum! Mai lăsaţi
gălăgia, bă intelectualii lu’ peşte. S-a schimbat bă. E pă gratii frate, pă siguranţă tăticule. Recidiva,
recidiva! Dă-o în colo de recidivă! Vreţi să rămânem fără muşterii?
V-am făcut lege nouă bă! Şi, voi? Voi ce faceţi? Nici n-aţi ştiut că ne gândim la voi! Lasă bă, că vedem noi
ce facem după ce se aprobă! Ce, parcă aia de anu’ trecut a fost mai bună? V-am dat strategie bă, v-am
dat plan de eficientizare. Ce nu vă convine? Ne-am sacrificat pentru voi bă, şi pentru ţărişoara asta care
nu ne merită! Muriţi bă în linişte, cu tot cu criza voastră de amărăşteni!
***
Asta gândesc. În realitate vorbitorii şefi vor fi politicoşi. Politicoşi vor fi şi plătitorii de
impozite şi angajaţii şi deţinuţii, că doar e obligatoriu. Doar rezultatele bilanţiştilor nu sunt obligatorii. Statul
trebuie să funcţioneze, iar Puşcăria, ca instituţie fundamentală a statului, trebuie să existe. Să existe, nu
să facă ceva?

ETICHETE: ANP , BILANŢ, PENITENCIAR
11 MAR
SNLP – Dialogul continua. Sindicatele se
opun.
Guvernul se intreaba "si noi ce mai taiem

atunci"?
(…) De la inceput am constatat ca rezentantii unor

ministere sau institutii (MAI, MJLC, ANFP) erau
nemultumiti de faptul ca acest proiect a fost elaborat
fara consultarea lor si deci nu prezinta avizele necesare,
procedura care daca s-ar fi indeplinit ar fi eliminat
actuala nemultumire creata in randul bugetarilor.
Dl. secretar de stat Valentin Mocanu, cel care

coordoneaza activitatea acestui grup de lucru, a
recunoscut ca este adevarat, dar acum nu mai poate fi reluata procedura de la capat si rolul acestei
intalniri este tocmai de a analiza fiecare articol din ordonanta, iar cei prezenti sa-si exprime punctul de
vedere.
Sindicatele au cerut anularea acestui proiect.
Dl. Mocanu a insistat sa fie discutate pe rand toate articolele in cadrul grupului de lucru, in care toti cei
prezenti sa aduca argumente pro sau contra si pana pe 15.03 sa fie finalizate discutiile.
Am cerut ca reprezentantul MFP sa ne spuna de ce au cerut ordonatorilor de la celelalte ministere sa nu

prevada nici o suma la articolele bugetare care asigurau plata sporurilor, orelor suplimentare etc, ce fac
obiectul proiectului de ordonanta. Reprezentanta MF a negat ca acest lucru s-ar fi intamplat.
La discutia pe articole, pt. art.1, art.3, art.4 si art.5 motivatia MFP a fost ca acest spor este primit si de
persoane care nu indeplinesc conditiile (ex. soferi) si in urma unor lungi discutii cu reprezentantii
sindicatelor s-a hotarat ca aceste articole sa fie reformulate de MFP astfel incat acest spor sa fie primit
doar de peronalul de specialitate si astfel sa fie eliminate abuzurile in acordare. (…) - sursa: SNLP
Referinţe:
- Dialogul continua.Sindicatele se opun
- Ședința din 10.03.2009. Discuții... negocieri... discuții...
- Proiect de ordonanţă privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal
în sectorul bugetar

ETICHETE: NEGOCIERE, SALARIZARE, SNLP
Virusul de presă
Nu ştiu cum se face, dar mândra noastră

presă a reuşit să facă din virus armăsar. De vreo
două săptămâni sisteme informatice din Ministerul
Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei au fost atacate
de un virus numit Downadub.
Parşiv şi sprinţar, micul virus a dat bătăi de cap

Microsoft şi marilor producători de programe antivirus,
care au pus o recompensă pe capul tâlharului
informatic care l-a inventat.
Virusul a infectat 9,5 milioane de utilizatori plus 3 – 4

jurnalişti neserioşi. Presa mai sus pomenită notează
conştiincios că nu s-a întâmplat nimic grav, după care
începe munca de creaţie. Informaţia care a ajuns la public a fost că bazele de date au fost “sparte”, iar
televiziunile de ştiri au avut grijă să folosească titlurile potrivite.
Directorul general, în loc să răspundă la întrebările puse, s-a gândit să explice cum se
întâmplă cu recuperarea datelor pierdute, dacă ar fi fost să fie pierdute. Gardianul povesteşte că directorul
ANP, Ioan Bala, “a declarat ca bazele de date informatizate ale Penitenciarului Rahova au fost distruse,
dar, din fericire, acestea exista si in format clasic, pe hârtie. Toate informațiile scrise vor trebui introduse
din nou in format electronic, ceea ce presupune o munca titanica.” Corect, dacă ar fi fost clar că bazele
de date nu au fost pierdute.
Celelalte articole pe această temă s-au remarcat doar prin lipsa documentării şi căutarea unui element
spectaculos care să mai aducă câţiva consumatori de informaţie, publicitate şi circ. O simplă căutare pe
Google ar fi lămurit problema. Autorii articolelor ar fi aflat că este vorba de un virus care se instalează
comod în codul unuia dintre executabilele Windows şi începe să modifice prin registry, după care se
conectează la un server http şi îşi descarcă alte fişiere produse de tâlharul informatic.
Asta am aflat citind prima informaţie găsită pe net. Asta putea să afle oricine. Cea mai complicată
problemă se pare că este faptul că virusul se cazează tocmai în fişierele care ar trebui să ajute la
recuperarea sistemelor informatice. În afară de asta a suferit şi câteva mutaţii, dar sistemele care au
instalate ultimele update-uri sunt acum în afara oricărui pericol, cele deja afectate vor fi treptat repuse în
funcţiune, iar IT-iştii pot să-şi recupereze sutele de ore suplimentare.
Vestea bună e că nu toţi jurnaliştii sunt la fel. Sunt destui care încearcă să nu scrie prostii de dragul
ratingului.
Referinţe:
- Penitenciarele si tribunalele, victime ale atacurilor informatice
- Atac informatic la Interne şi Justiţie – Mediafax
- Microsoft România dă 250.000 de dolari pentru prinderea hackerilor care au atacat reţeaua IT a
penitenciarelor
- Atac informatic la Interne şi Justiţie

ETICHETE: ANP , PENITENCIAR, VIRUS
10 MAR
Vicii şi priorităţi
Profesorul Corneliu - Liviu Popescu

demonstrează că existenţa Ministerului Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti şi a ministrul aferent este
neconstituţională. Constituţia României face referire la
ministrul justiţiei, nu la ministrul justiţiei şi libertăţilor
cetăţeneşti. Logic, aşa cum celelalte instituţii definite
în constituţie îşi păstrează denumirea şi atribuţiile, şi
Ministerul Justiţiei ar fi trebuit.
Articolul referitor la acest subiect este publicat pe site-

ul juridice.ro şi în Curierul Judiciar nr. 2/2009, autorul
opinând că “Neconstituționalitatea existenţei
ministrului şi Ministerului Justiției si Libertăţilor
Cetățenești produce consecințe juridice negative
foarte grave, având in vedere importanţa şi
competenţa acestora” Pe scurt, tot ceea ce
semnează ministrul justiţiei, de la acte de cetăţenie până la acte normative sunt viciate.
Pare aproape o glumă. Justiţia e un dezastru, iar profesorul nostru se lansează în demonstraţii de
logică şi constituţionalitate, utile doar din perspectiva exerciţiului academic. Cine se mai interesează de
chestiunile tehnice? În nici un caz şeful zecilor de asimilaţi magistraţilor care nu reuşesc să obţină o notă
de trecere la examenul de definitivat.
Faptul că proiectele de acte normative elaborate sau avizate de Ministerul Justiţiei au probleme grave,
deja nu mai este o surpriză. Recent finalizatele coduri, trimise spre aprobare Parlamentului
dezincriminează incestul şi prostituţia, dar sancţionează mai blând violul. Poate că e o logică în aceste
decizii, dar ministerul indiferent de nume ar trebui să o explice pe îndelete.
Probele obţinute prin tortură sunt admisibile dacă “nu sunt derivate in mod direct sau necesar
din probele obținute prin tortură”. Nu e un capăt de ţară, ar mai fi timp pentru a repara unele greşeli. Doar
că, documentele au fost aprobate în această formă, într-o singură zi muncă, de către Guvernul
României. Mai mult decât atât, MJLC insistă ca aprobarea să se facă la grămadă, coduri şi lege de
executare a pedepselor pe calea asumării răspunderii guvernamentale.
Domnul profesor ar putea să-şi arunce privirea şi pe alte producţii guvernamentale cu pretenţii normative,
probleme vor fi destule. Cine-l ascultă? Priorităţi sunt serviciile de informaţii şi conferinţele de presă. Care
fac, ce?
Referinţe:
- Neconstitutionalitatea inexistentei ministrului Justitiei si a Ministerului Justitiei
- Despre tortura in Romania secolului XXI. Ti se ridica parul in cap!
- Tortura lui Boc
- Tortura instituită prin lege în România europeană 2009!
- ȘOCANT: Tortura instituită prin lege în România
- Noul Cod Penal: liber la prostitutie si sex intre parinti si copiii majori

ETICHETE: JUSTIŢIE, NECONSTITUŢIONAL
09 MAR
Quo vadis?
Freud spunea că istoria omului e istoria refulării

lui (a reprimării instinctuale, în opoziţie cu defularea, ca formă
de manifestare instinctuală). Lupta asta dintre principiul
plăcerii şi principiul renunţării este, până la urmă, definitorie
pentru traiectoria în viaţă a multora dintre noi.
Afirmaţia este contestată astăzi, datorită exacerbării

importanţei pe care Freud a acordat-o frustrărilor instinctive în
viaţa unui om şi pentru faptul că nu a reuşit să îşi organizeze
ideile într-un demers terapeutic foarte riguros. Psihanaliza e o
întoarcere într-un trecut care nu scoate întotdeauna orizontul
viitorului la suprafaţă. Dar teoriile sale au mult adevăr în
conţinutul lor.
Şi, Freud mai spunea ceva, idee cu care mulţi teoreticieni sunt
de acord şi astăzi, ca aproape toate acţiunile noastre sociale
nu sunt altceva decât un infinit preludiu, mai mult sau mai
puţin explicit.
Tot ceea ce facem e să ne eliminăm adversarii pe

două fronturi principale: câştigarea admiraţiei sexului opus şi
obţinerea prestigiului social (care, pentru unii devine un
derivat al primului „front”). Suntem sălbatic-raţionali, ceea ce ne face urâţi şi disimulaţi. Suntem, de foarte
puţine ori, în mod raţional capabili de renunţare, ceea ce ne face frumoşi. Şmecheria apare atunci când se
mimează renunţarea. Uneori, ea vine prea târziu şi atunci nu mai e vreme decât de spovedanie.
De asemenea, diferenţa dintre „agresiv” şi „chipeş” poate fi, uneori, diferenţa dintre un eşec sau un succes
din copilărie, dintre o jignire sau un compliment, dintre un tată inteligent sau unul autoritar. Din
perspectiva receptorului, situaţia e similară. Ne place un anumit comportament în funcţie de educaţia
primită. Suntem diferiţi, deci minunaţi. Când îi etichetăm pe cei care nu sunt ca noi atunci devenim urâţi.
Mai grav, când ajungem să ne deranjeze nişte idei, devenim monştri. Lagărele fasciste şi închisorile
comuniste stau mărturie pentru asta.
Pe teritorii civilizate, lupta asta capătă valenţe subtile. Diferenţele dintre „puternic” şi „slab”,
dintre „rău” şi „bun”, dintre „ferm” şi „indecis”, dintre „milităros” şi „rafinat” sunt, în societatea de azi, nuanţe
legate de definiţia receptorului. În politică, în seducţie, în actul de conducere, electoratul, subalternii şi
reprezentanţii sexului opus ascultă un mesaj. Iar dacă ştim să le spunem la început ceea ce îşi doresc să
audă, putem face aproape orice în continuare. De ceea ce facem „după”, însă, depinde dacă suntem urâţi
sau frumoşi, morali sau imorali. Desigur, definiţia moralităţii e şi ea, condiţionată social, în funcţie de
vremuri şi de geografie. Când vine un cuceritor nou, timpul şi spaţiul capătă noi dimensiuni ale acceptării
şi principiile morale sunt redefinite adesea.
Cuceritorii simt cu adevărat gustul victoriei nu neapărat atunci când ajung să posede, ci atunci când cel
cucerit acceptă, admiră, îmbrăţişează în cele din urmă arsenalul cuceritorului, ajungând să dispreţuiască
tot ceea ce trăise până atunci. Cel înlăturat devine „depăşit”, „slab”, „penibil”, „infantil”, „indezirabil”, etc.
Aproape că nu mai contează că noul lider e agresiv sau dominant. Cu atât mai bine. „Va face ordine”, „va
conduce ca un adevărat lider”, „va desfiinţa corupţia”, „va lua taurul de coarne” şi aşa mai departe. Lozinci
superbe.
Încet – încet, îi înlăturăm pe magistraţi. Nu am fost entuziasmat de prezenţa lor în sistem. O vreme am
crezut că suntem în război cu ei. Am văzut aliaţi acolo unde era doar înverşunare împotriva lor. Lupta asta,
însă, ne-a orbit. Am îmbrăţişat noua ordine mai mult împotriva magistraţilor decât pentru presupusul
profesionalism al noilor lideri. Magistraţii au apărut în sistem pentru că li s-a oferit o şansă la limita
constituţionalităţii şi profund imorală prin discrepanţele financiare create. Alţii au obţinut puterea pentru că
au vrut-o, au organizat „concursuri”, au luptat cu magistraţii, acum luptă cu falşii intelectuali, dau lecţii de
morală peste tot, fac ordine şi nu se vor opri până când „noua lor ordine” nu va arăta aşa cum şi-o doresc
ei.
O nedreptate nu repară niciodată o altă nedreptate, adevărul nu e întotdeauna sinonim cu

dreptatea, iar diferenţa dintre hărţuire şi seducţie poate fi doar o problemă de percepţie. Şi ce e mult mai
grav – nu este că nu ne dorim întotdeauna gentelmeni, ci că de multe ori bădăranii se îmbracă în costume
de gală şi vorbesc elevat (cel puţin în faţa auditoriului), iar cei învinşi sunt mereu ridicoli.

ETICHETE: ANP , MAGISTRATI, PUTERE
08 MAR
evz.ro - Sporurile magistraţilor creează
frustrări
Evenimentul Zilei afirmă că sporurile

magistraţilor creează frustrări, precizând că
sindicatele denunţă sporurile nou aprobate pentru magistraţi
în vremuri de criză. Autoarea articolului are probleme cu
detaliile, dar problema în sine e reală. Când mujicii strâng
cureaua nu e în ordine ca magistraţii şi politicienii să nu o
facă, ba dimpotrivă să-şi aprobe sporuri şi stimulente
barosane.
Numele ministrului justiţiei e Cătălin Predoiu, nu Cezar, nici

Traian, nici Emil. Dacă e cazul, domnul ministru îşi face şi
numele independent, dar asta nu s-a întâmplat încă.
Frustrarea este definită de Renate Weber, europarlamentar
liberal. Sindicaliştii citaţi nu denunţă nimic. Bogdan Hossu
spune că magistraţii au dreptul la aceste sporuri, dar că
sistemul, rău şi fără nume, e de vină.
Sindicaliştii denunţă sporurile de risc şi de suprasolicitare neuropsihică ale

magistraţilor ca fiind un abuz câştigat prin lege.
Pentru reducerea cheltuielilor bugetare pe anul 2009, guvernul a propus ca, în acest an, bugetarii
să nu mai primească sporuri salariale şi nici alte venituri de merit. În timp ce această măsură
aruncă funcţionarii şi sindicatele în stradă pentru proteste, cei 6.000 de magistraţi au câştigat în
instanţă încă două sporuri salariale, unul pentru risc şi unul pentru suprasolicitare neuropsihică,
prin decizia de anul trecut a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie.
„Sistemul salarial este prost”
Bugetarii sunt revoltaţi că angajaţii Justiţiei vor beneficia în continuare de sporurile vechi, dar şi de
cele pe care le-au obţinut acum. Despre situaţia haotică pe care a creat-o guvernul din cauza
crizei mondiale, europarlamentarul Renate Weber crede că este o consecinţă a proastei gestionări
a sistemului de salarii pentru bugetari. „În orice ţară democrată, judecătorii au un nivel salarial
deasupra funcţionarilor. Acesta este un lucru firesc dacă guvernul ar decide menţinerea celorlalte
sporuri pentru bugetari. Altfel, această discriminare creează frustrări şi disperare. Mai mult,
magistraţii şi-au adăugat foarte multe bonificaţii care ţin de natura meseriei şi nu ar trebui plătiţi
pentru asta, cum ar fi cea de confidenţialitate. Sistemul salarial din România este prost”, a declarat
Renate Weber.
(…)
Sindicaliştii spun că e un abuz
Dacă executivul ia dintr-o parte şi dă în cealaltă, miniştrii sunt responsabili pentru majorările de
buget pentru aceste creşteri de leafă. Cezar Predoiu, ministrul justiţiei, n-a putut spune ieri cu cât
s-a majorat bugetul instituţiei pentru plata acestor bonificaţii. Bogdan Hossu, preşedintele
sindicatului Cartel Alfa, dă vina pe sistem şi spune că magistraţii sunt beneficiari de drept ai acestor
sporuri. Doar legea este „strâmbă”. „Este un abuz făcut de către politicieni în parlament când, dintr-
un entuziasm populist, n-au mărit salariile, ci au dat sporuri. Sunt nişte drepturi pe care ei le au prin
lege, deşi şi noi suntem bugetari şi avem dreptul la un bonus pentru suprasolicitare neuropsihică”,
spune Bogdan Hossu.
Economii de miliarde
După ce magistraţii şi-au luat bonificaţii pentru stresul de la serviciu şi gradul de risc la care se
expun, guvernul a tăiat celorlalte categorii de bugetari sporuri importante, precum cel de condiţii
vătămătoare, mediu toxic sau de complexitate a muncii. De asemenea, Emil Boc a mai propus ca
anul acesta angajaţilor statului să nu le mai fie plătite orele suplimentare, salariul de merit, nici
premiile, indiferent de natura prin care erau finanţate. (sursa: link)
Referinţe:
- Sporurile magistraţilor creează frustrări
- Magistraţii îşi încasează supersporurile

ETICHETE: JUSTIŢIE, SPORURI
Multi veniti, putini alesi
Asadar, Spaiuc a plecat de la ANP. Nu simt ca-mi galgaie inima de

bucurie, nu-mi crapa pieptul de atata satisfactie, dar nici nu mi-e indiferent
lucrul asta. Plecarea asta neasteptata, mai degraba alungare, pentru ca
ma indoiesc sa fi fost la mijloc decizia Dlui. Spaiuc de a-si intrerupe reveria
de la etajul unu al stabilimentului cu pricina, imi reactiveaza brusc
memoria.
Procurorul Spaiuc a poposit in sistemul penitenciar timp de aproape doi

ani. Daca inmultim cifra asta cu o medie de 5000 de euro pe luna,
ajungem la frumusica suma de 120.000 de euro (aproximativ, in orice caz
am bagat aici si diurna de aur si benzina pana la Iasi si telefoanele si
masina la scara si n-am bagat chiria, de mai bine de 1000 de euro pe
luna, ca doar nu era sa locuiasca domnul magistrat, tocmai in Rahova!.
Pentru toti banii astia, Dl. Spaiuc a facut vizite prin tara si strainatate, si-a decorat salasul, a semnat
cateva hartii si a emis din cand in cand niste panseuri, care daca nu te faceau sa intorci capul intr-o parte
(de jena!), te amuzau (ca sa nu plangi, pentru ca oricum nu ti-ar fi folosit la nimic!). Am uitat CV-ul
dumnealui, un fel de piept mare si bombat, burdusit cu decoratii si diplome fara acoperire, pe care scrie
de-acum incolo, negru pe alb, director Administratia Nationala a Penitenciarelor (o saptamana prin 2007 si
alte trei saptamani prin 2008, plus director general adjunct in restul timpului).
Intr-un fel Dl Spaiuc n-are nicio vina pentru ca nu intelegea mare lucru din toata agitatia aia care
il inconjura, vinovati sunt cei care l-au ales, cei care l-au cadorisit cu o palarie prea mare, de sub care abia
i se mai intrezarea nasul. Asta daca nu si-l lua la purtare in anumite situatii favorabile, caz in care,
conform principiului prostul daca nu e si fudul, parca nu e prost destul, Dl. Spaiuc reusea sa se
invartoseze si sa se imbatoseze ca nimeni altul.
Nu pomana pe care statul si-a facut-o in tot acest timp, cu saraca familie Spaiuc, ma supara pe mine cel
mai tare, chiar daca statul are nume de om iar banii nu erau ai familiei Chiuariu ci ai contribuabililor, adica
si ai mei. Ceea ce ma supara este usuratatea asta romaneasca, inconstienta cu care ne dam noi cu
stangul in dreptul si pe urma ne intrebam uimiti de ce ne tot impiedicam si de ce naiba nu dam inainte.
Pai de-aia nu inaintam, pentru ca tinem agatati de picioare, caram pe umeri si taram la nesfarsit dupa noi,
toate personajele astea "inalte" care nu sunt capabile sa-si foloseaca propriile picioare, ce sa mai vorbim
despre propria minte! Plecarea lui Spaiuc din sistem nu este nicio pierdere, problema este ca domnul cu
pricina nu pleaca acasa, nu-si deschide cu banii nostri o tutungerie cinstita sau o ferma de gaini pe
undeva, se muta pur si simplu de pe un scaun pe altul, la fel de serafic, la fel de zambitor si la fel de
increzator.
De unde se poate trage concluzia ca in realitate, in toata afacerea asta, prostul sunt eu si altii ca mine.
Ceea ce incepe sa ma enerveze din ce in ce mai tare!

ETICHETE: ANP , DIRECTOR, PENITENCIAR, SPAIUC
07 MAR
ANP - Şpaiuc schimbat din funcţie
Pe site -ul Consiliului Superior al

Magistraturii (CSM) au fost publicate hotărârile de
încetare a detaşării lui Mureşan Ioan, procuror la
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism – director la Penitenciarul Aiud
şi a lui Şpaiuc Gheorghe, procuror la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Iaşi – director general adjunct la
Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Hotărârile CSM nr. 75/05.03.2009 şi nr. 76/05.03.2009:
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât:
1) încetarea detaşării la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – Administraţia Naţională a

Penitenciarelor a domnului MUREŞAN IOAN, procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba Iulia, începând cu data de
15.03.2009;
2) încetarea detaşării la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – Administraţia Naţională a

Penitenciarelor a domnului ŞPAIUC GHEORGHE, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi,
începând cu data de 15.03.2009.
Referinţe:
CSM, Secţia pentru procurori – Şedinţa din 05.03.2009
penifest.blogspot.com – Gheorghe Şpaiuc
penifest.blogspot.com – Ioan Mureşan

ETICHETE: ANP , CSM , GHEORGHE ŞPAIUC, ÎNCETARE A DETAŞĂRII
Cresc salariile magistraţilor
Site-ul
RealitateaTV
anunţă că Ministerul
Justiţiei va plăti magistraţilor 40 de milioane lunar pentru spor de risc. A fost astfel reglementată situaţia
creată de sentinţele judecătoreşti care recunosc dreptul magistraţilor la sporul pentru suprasolicitare
neuropsihică.
Aproape 6.000 de magistraţi, judecători şi procurori vor încasa, în luna aprilie, şi sporul de risc şi
cel de suprasolicitare neuropsihică, adică încă 50% din salariul de bază. Decizia a fost comunicată
zilele trecute de ministrul Justiţiei către Curţile de Apel din toată ţara.
Sporul se aplică începând cu 1 martie, ceea ce înseamnă că magistraţii, procurori şi judecători cu

rang de judecătorii, tribunale şi curţi de apel vor încasa aceşti bani de luna viitoare. Este vorba
despre mult discutatul spor de suprasolicitare neuropsihică, din cauza căruia a izbucnit la sfârşitul
anului trecut un adevărat război în justiţie.
Recunoscut printr-un act normativ şi eliminat printr-un altul, sporul de risc a fost încasat până acum
doar de 500 de magistraţi de la instanţa supremă şi alţi 60 de la CSM - singurele instituţii din
justiţie cu bugete independente de Minister.
Câteva mii de magistraţi au câştigat în ultimii doi ani, prin acţiuni în instanţă, drepturi salariale
restante de zeci de milioane de lei, conturile Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Public fiind
periodic blocate prin ordine de executare silită.
Obligat prin hotărâri judecătoreşti definitive, Ministerul Justiţiei a cerut o alocare specială pentru
acest fond în 2009. A obţinut însă numai o parte din bani, aşa că, cel puţin până la rectificarea
bugetară, 40 de milioane de lei vor pleca lunar către judecători pentru sporul de risc. (sursa: link)
Referinţe:
- Atac reuşit la leu din Ministerul Justiţiei: 4,5 milioane sporuri anticorupţie
- Ministerul Justiţiei va plăti magistraţilor 40 de milioane lunar pentru spor de risc
- Salariul de merit nu va fi tăiat, iar orele suplimentare vor fi plătite, în urma negocierilor dintre sindicate şi
Ministerul Muncii
- Magistratii isi incaseaza supersporurile
- De la 1 martie MJLC acorda judecatorilor sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihica
- Recurs in interesul legii admis. Sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihica in Justitie

ETICHETE: JUSTITIE, MAGISTRAT, SPOR
Experimentul Piteşti
"Cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane"

Asta spunea Alexandr Soljeniţîn despre grozăvia
cunoscută sub numele de Experimentul Piteşti. S-a
întâmplat în perioada 1949 – 1951, în România – ţară
cu oameni blajini, iertători şi buni creştini.
În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii

era pe cale de a se înfaptui: intelectualii,
diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii,
oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-
mosieresc" erau în închisori, taranii cei mai gospodari erau deportati în coloniile de munca fortata.
Tuturor împreuna si fiecaruia în parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului".
Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost
inventat experimentul de la Pitesti, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare
de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se
umileasca reciproc, sa se maltrateze (fizic si psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în calai,
detinutii sunt torturati chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinta. Scopul: "reeducarea" prin
distrugerea fizica si psihica, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor. (Genocidul
Sufletelor)
Referinţe:
- Articole referitoare la "Experimentul Pitesti”
- Mărturiile supravieţuitorilor
- Istorici despre “Experimentul Pitesti”
- Experimentul Pitesti – Wikipedia
- Experimentul Pitesti – procesulcomunismului.com
- Dincolo de tortură - Experimentul Pitesti

ETICHETE: EXPERIMENTUL PITESTI, PENITENCIAR
06 MAR
Bântuiţi de SIPA
Uniunea Nationala a Judecatorilor din

Romania (UNJR) avertizeaza conducerea
Ministerului Justitiei (MJ) sa nu incerce reinfiintarea
unui un nou serviciu secret in justitie, cata vreme nu s-
a clarificat legalitatea functionarii fostei SIPA - DGPA
si soarta arhivei acesteia.
UNJR a analizat la finele saptamanii trecute recentele

declaratii ale ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, care
a opinat ca ar fi oportuna infiintarea unui serviciu
secret in justitie, care sa previna pericolele ce vin din
zona penitenciarelor.
Predoiu aprecia ca un astfel de serviciu ar fi putut preveni eliberari provizorii, pe motive medicale, de genul
celei din cazul "Gorbunov". ZIUA a intrat in posesia unei statistici a Administratiei Nationale a
Penitenciarelor (ANP), privind detinuti ale caror pedepse au fost intrerupte, evidenta potrivit careia la data
de 17.02.2009, se inregistrau 226 de persoane aflate in aceasta situatie.
La aceeasi data, din cei 226 eliberati provizoriu, 102 detinuti nu s-au mai intors la penitenciar in termenul
legal. In topul eliberarilor urmate de neintoarcerea detinutilor, conduce detasat Tribunalul Bucuresti (10
cazuri), urmat de Judecatoriile din Targu Jiu (opt cazuri) si Craiova (sapte cazuri). In prezent, la nivelul MJ
se analizeaza posibilitatea reinfiintarii fostului serviciu secret, cu atributii limitate la nivelul mediului
penitenciar.
Situatie incerta
Revenind la fosta SIPA-DGPA, magistratii din UNJR reamintesc ca problema arhivei acestui serviciu nu a
fost niciodata lamurita, desi exista martori care confirma ca SIPA s-a ocupat de filajul unor magistrati si
demnitari, informatiile obtinute fiind susceptibile de folosire in scop de santaj.
Judecatorul Cristi Danilet, fost consilier al ministrului Monica Macovei (sub mandatul careia SIPA a fost
aparent desfiintata) a declarat ca, in calitate de membru al primei comisii de inventariere, a constatat ca
majoritatea documentelor din arhiva erau note informative nesemnate "de genul barfelor colportate pe
holurile instantei, informatii neverificate care, daca ar deveni publice, ar fi in masura sa compromita
imaginea oricari magistrat din Romania".
Soarta arhivei SIPA-DGPA nu a fost niciodata reglementata, ea se afla in continuare in sediul ANP, exact
in birourile unde lucreaza o directie de prevenire a criminalitatii in mediul penitenciar. Aceasta directie, in
care au fost recuperate o parte din personalul si logistica fostului serviciu, a fost condusa pana anul trecut
chiar de procurorul Doru Dobocan - ultimul sef oficial al SIP - DGPA. UNJR a anuntat ca va ataca in
contencios-administrativ orice act normativ privind tentative de reinfiintare a unui serviciu secret la MJ.
(sursa: link)
***
Uniunea Naţională a Judecătorilor din Romania (UNJR) consideră că este nevoie de o lustraţie "reală",
care să ducă la dezvăluirea tuturor persoanelor care au fost membri sau colaboratori ai Securităţii şi care,
după 1990, au ocupat funcţii de conducere publice, in special, in sistemul juridic, anunţă NewsIn.
"Partidele politice trebuie să facă gestul istoric de a adopta cadrul normativ necesar pentru o lustraţie
completă şi aceasta nu numai in raport cu magistraţii, ci in raport cu toate profesiile juridice: avocaţi, notari
publici, executori judecătoreşti etc", susţine UNJR, intr-un comunicat de presă.
Uniunea Naţională a Judecătorilor din Romania mai precizează faptul că pană la adoptarea acestui cadru
normativ, organismele abilitate trebuie să apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care
au colaborat cu organele de securitate şi care acum ocupă funcţii de conducere in magistratură. De
asemenea, trebuie deconspiraţi si magistraţii care au fost ori sunt agenţi sub acoperire sau colaboratori ai
serviciilor de informaţii romane după 1990.
"Se poate spune că procesul lustraţiei s-a limitat in a deconspira doar acele persoane ce deţin funcţii
publice sau intenţionează să acceadă la astfel de funcţii care au fost agenţi sau colaboratori ai organelor
de securitate, ca poliţie politică", arată UNJR. In concluzie, "pentru o insănătoşire a societăţii romaneşti, se
impune şi nu e tardivă, deşi s-au scurs aproape 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu, lustraţia",
susţine Uniunea, cu precizarea că "sistemul juridic, in mod deosebit, trebuie curăţat de astfel de
persoane". (sursa: link)
Referinţe:
- UNJR avertizeaza conducerea Ministerului Justitiei (MJ) sa nu incerce reinfiintarea unui un nou serviciu
secret in justitie
- Judecatorii bantuiti de SIPA
- Sistemul juridic trebuie să rămană fără cei care au colaborat cu Securitatea

ETICHETE: COLABORATORI , JUSTIŢIE, MAGISTRAŢI, SIPA
ANP – Bilanţ 2008
Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) îşi

prezintă în data de 12.03.2009 la ora 10.00. Raportul
de activitate pe anul 2008. Evenimentul va avea loc la
Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional.
Cine e interesat sa participe, se poate adresa ANP la

tel. 021 242 19 96. Ţinuta de gală şi zâmbetul festiv
sunt obligatorii. Distracţie plăcută.

ETICHETE: ANP , RAPORT DE ACTIVITATE
SNLP - Sindicatele dau şah la Ministerul

Muncii
Guvernul face un pas mare înapoi
Astăzi, 03.03.2009 ora 10.00 a avut loc la sediul

Ministerului Muncii, întâlnirea dintre ministrul Sârbu,
un secretar de stat de la M. Finanţelor, reprezentanţii
federațiilor sindicale precum şi ai patronatelor având
pe ordinea de zi Ordonanţa privind reducerea
cheltuielilor bugetare.
Întâlnirea a fost programată iniţial ca un grup de

dialog social din cadrul Ministerului Muncii.
Discuţiile au demarat prin critici la adresa M.Muncii şi

a Guvernului, privind modul în care a fost inițiat acest
proiect, fără consultarea sindicatelor de către iniţiator
(Ministerul Muncii) şi fără să respecte ceea ce se convenise iniţial cu preşedinţii confederaţiilor sindicale si
anume că nu se vor diminua drepturile salariale prevăzute în codul muncii, iar pt.celelalte sporuri se vor
purta negocieri.
Toate confederaţiile sindicale au fost dure în exprimare la adresa guvernului, privind încălcarea legii prin
emiterea unui proiect de OUG fără o consultare reala a partenerilor sociali.
Proiectul nu există
Ministrul Sârbu a încercat câteva justificări jalnice, de genul că proiectul acestei ordonanţe era de fapt un
document de lucru al Guvernului, că nu era finalizat şi că nu a fost de fapt asumat de Guvern atâta timp
cât nu a fost transmis oficial către sindicate. Concluzia a fost că... acest proiect nu există.
De aici discuţiile au fost mai relaxate şi s-a convenit la constituirea unui grup de lucru la M. Muncii, format
din 2 reprezentanţi pentru fiecare confederaţie sindicală (total 10 persoane reprezentând sindicatele)
precum şi reprezentanţii ministerelor urmând a fi inițiat un nou proiect privind reducerea cheltuielilor
bugetare care să se finalizeze până pe 15 martie.
O apreciere personală la ce s-a întâmplat astăzi ar fi că:
- Guvernul a realizat că s-a grăbit să emită un act fără a-şi asigura sprijinul, măcar a unei parţi dintre
reprezentanţii sindicatelor,
- este un pas mare făcut înapoi de partea guvernamentala, pt. ca au încălcau principii esentiale ale
democraţiei şi prevederile Codului muncii
- în această conjunctură elanul de taiere a unor drepturi salariale se va diminua semnificativ urmand a se
orienta mai de voie mai de nevoie catre negocieri reale cu sindicatele. (sursa: SNLP)
***
Alte informaţii utile pe forumul SNLP.

ETICHETE: SNLP
Curatenie de primavara
HotNews.ro a prezentat lista celor 29 de

magistrati deconspirati de CNSAS in 2008
ca ofiteri sau colaboratori ai securitatii. Din

cei 15 judecatori si 14 procurori deconspirati, 5 ocupa
si azi functii de conducere. Potrivit legii, magistratii-
colaboratori nu pot ocupa functii de conducere.
HotNews.ro a prezentat si cazul unui judecator,

deconspirat in 2008 drept colaborator cu nume de cod
Aurel, care a judecat timp de un an dosarul de
turnator al fostului ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, deconspirata sub numele de cod Sanda. Din cele
29 de cazuri, majoritatea sunt in curs de judecata la Curtea de Apel. CNSAS a castigat cinci procese, unul
l-a pierdut iar restul sunt in derulare.
Dosarul de turnator al fostului ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, a fost judecat vreme de un an de zile de
un judecator gasit la randul sau de CNSAS turnator la Securitate. Stere Learciu, deconspirat in 2008 drept
colaborator al Securitatii cu numele de cod Aurel, a judecat intre mai 2007 – iunie 2008 dosarul in care
fostul ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, fusese la randul ei deconspirata drept colaborator.
In tot acest timp, Learciu, judecator la Curtea de Apel, a facut parte din complet sau chiar a condus
sedintele. Nu s-a recuzat iar CNSAS avea sa afle abia cateva luni mai tarziu ca si judecatorul pe care
avocatii colegiului incercau sa-l convinga ca Rodica Stanoiu e una si aceiasi cu turnatoarea Sanda fusese,
la randul sau, colaborator al Securitatii cu numele de cod Aurel. Dosarul sau se judeca in prezent la
Curtea de Apel, Learciu fiind trimis in instanta de CNSAS la data de 7 octombrie 2008.
In procesul Rodicai Stanoiu judecat de Stere Learciu, Aurel pentru Securitate, s-a produs ceva straniu.
Stanoiu contestase ca notele informative semnate Sanda ar fi scrise de mana ei. A cerut expertiza
grafologica in repetate randuri, dar pe inscrisuri indicate de ea. CNSAS a cerut sa fie expertizate si alte
inscrisuri, instanta a consemnat acest lucru dar, surpriza maxima: in adresa trimisa de instanta catre
Institutul National de Expertize Criminalistice lipseste tocmai fraza cheie: inscrisurile solicitate de CNSAS.
In adresa sunt mentionate doar cele indicate de Rodica Stanoiu. Altfel spus, Institutul va realiza expertiza
doar pe inscrisurile indicate de fostul ministru al Justitei, care nu prezinta in totalitate garantia autenticitatii.
Altfel spus, Stanoiu si-a marit sansele sa scape de Sanda.
Magistrati-ofiteri deconspirati de CNSAS in 2008
- Ionescu Ion. Membru in Colegiul de Conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie, presedintele sectiei
civile. Ofiter de Securitate, deconspirat de CNSAS in 2008. Dosar in curs de judecata la Curtea de Apel
Bucuresti. Fost ofiter de securitate in cadrul directiei a III-a in perioada 1964 – 1967, la contrainformatii
interne, dupa care a activat la Securitatea Municipiului Bucuresti. Proces suspendat, Ionescu a sesizat
Curtea Constitutionala.
- Popescu Nicolae. Procuror la Parchetul de la langa Judecatoria Brezoi. Fost ofiter de securitate la
Brasov in perioada 1968 – 1969, iar din '71 este ofiter la Inspectoratul Judetean de Securitate Valcea.
Deconspirat de CNSAS in 2008, proces in derulare la Curtea de Apel.
- Tabaltoc Dan. Judecator la Curtea de Apel Iasi. Fost ofiter, deconspirat de CNSAS in 2008. Proces in
derulare.
Magistrati-colaboratori deconspirati de CNSAS in 2008
- Ciubotariu Petru. Judecator la Curtea de Apel Iasi. Proces in curs.
- Cristea Lucian. Judecator la Curtea de Apel Cluj. Proces castigat de CNSAS.
- Aionitoaie Veronel. Judecator la Judecatoria Barlad. Proces in curs.
- Cozma Marius. Judecator la Curtea de Apel Brasov. Proces in curs.
- Nistor Valentin. Judecator la Tribunalul Vaslui. Proces pierdut de CNSAS.
- Chersa Pantelimon. Judecator la Judecatoria Caransebes. Proces in curs.
- Cozilec Ioan. Vicepresedinte la judecatoria Lugoj. Proces in curs.
- Covrig Valer. Vicepresedinte la Judecatoria Bistrita. Proces in curs.
- Haidoc Ioan. Procuror in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Timis. Proces in curs.
- Iordache Tudor. Procuror in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Caras Severin. Proces in curs.
- Lupascu Sergiu. Judecator la Judecatoria Bacau. Proces castigat de CNSAS.
- Murg Florian. Judecator la Curtea de Apel Oradea. Proces castigat de CNSAS.
- Mos Vasile. Judecator la Curtea de Apel Oradea. Proces in curs.
- Radulescu Dorin Paul. Prim-Procuror adjunct la Parchetul pe langa judecatoria Buzau. Proces in curs.
- Bostan Theodoru. Procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Buhusi. Proces castigat de CNSAS.
- Irimiea Constantin. Procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau. Proces in curs.
- Noaja Constantin. Procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Olt. Proces in curs.
- Radulescu Radu. Procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Giurgiu. Proces in curs.
- Ispas Adriana Jeni. Procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures. Proces castigat de CNSAS.
- Drexler Mihaela. Procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea. Proces in curs.
- Learciu Stere. Judecator la Curtea de Apel Bucuresti. Proces in derulare.
- Bors Mircea. Procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi. Proces in curs.
Colaboratori ai securitatii. Deconspirati de CNSAS in 2008, in instanta din 2009
- Dicu Marioara. Prim-procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Dragasani. Proces in curs.
- Brasoveanu Mircea. Procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures. Proces in curs.
- Marin Ion. Judecator la Tribunalul Gorj. Proces in curs.
- Maria Corneliu. Judecator la Curtea de Apel Craiova. Proces in curs.

ETICHETE: CURĂŢENIE, JUSTIȚ IE
05 MAR
Fost şef în cadrul SIPA arestat de DNA
Despre trafic de influenţă, liberări şi servicii de informaţii
Un fost colonel în Serviciul

Independent de Protecţie şi
Anticorupţie al Ministerului
Justiţiei a fost arestat miercuri seară, la Cluj-Napoca.
Floricel Vitan este acuzat de procurorii DNA de trafic de influenţă. Fostul şef al SIPA pe regiunea
Transilvaniei ar fi promis intermedierea unui contract de 3 milioane de euro pentru furnizarea de
hrană către o unitate militară. Vitan ar fi pretins 45.000 de euro. Instanţa Tribunalului Cluj a emis pe
numele său un mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. (sursa: link)
Anti-anticoruptul are antecedente
În anul 2001, Floricel Vitan a fost judecat pentru luare de mită, după ce a fost prins în flagrant când
lua de la un fost deţinut, eliberat din motive medicale nereale, 4.500 de dolari. A fost condamnat la
4 ani de închisoare, din care a efectuat 3. (sursa: link)
Potrivit comunicatului DNA, Floricel Vitan a dat asigurări că "prin relaţiile pe care le are în cadrul
Ministerului Apărării Naţionale şi o pretinsă influenţă asupra membrilor comisiei de licitaţie", îi ajută
să câştige licitaţia de "achiziţie de produse alimentare pentru o unitate militară din judeţul Cluj".
"Preţul" pretins de Vitan pentru această "prestare de servicii" a fost iniţial de 1,5 la sută din
valoarea contractului de achiziţie (echivalentul sumei de 45.000 de euro), iar ulterior de 0,5 la sută
(echivalentul a 15.000 de euro). (sursa: link)
Dumnealui, acest Floricel, e fostul şef SIPA pe zona Transilvania. SIPA adică Serviciul Independent de
Protecţie şi Anticorupţie, cel pe care vrea să-l reînvie domnul Predoiu pentru a scăpa justiţia de
criminalitatea internă. Ştie cineva de ce a fost demis şeful SIPA pe regiunea Oltenia?
Referinţe
Floricel Vitan, fost colonel SIPA, a fost arestat pentru 29 de zile
Inca un Floricel, arestat la Cluj
Arestat a doua oară pentru trafic de influenţă
Corupţie pentru licitaţiile MApN

ETICHETE: SIPA
Macarale, în zori de zi
Muncitori cu braţe de oţel, şefi de echipă destoinici, ingineri şi arhitecţi pricepuţi servesc
patria pe un nou şantier. Un adevărat şantier instituţional, justiţia română se află în plin proces de
reconstrucţie. “Încet dar sigur, o nouă realitate se construiește în Justiție. Raportul activității (…) stă
mărturie. Cifrele de bilanț, lista programelor (…) sunt probe solide in acest sens.”
Eh, aşa da. Parcă mai vine primăvara şi pe la justiţie, că destul am pătimit. Totul merge bine, suntem în
plin avânt, lumea se schimbă, iar justiţia este pe cale să ne arate o faţă nouă. Asta spunea ieri un domn la
bilanţul Ministerului Public.
Trio Grigoriu - Macarale
Criză necriză justiţia se construieşte mai mândră şi mai frumoasă ca niciodată. Pe şantierul instituţional îşi
dau mână cu mână grefieri, personal tehnic şi agenţi de penitenciare. Fundaţia şi armăturile sunt
executate la cotele stabilite de şefii din justiţie, coordonatori de echipă cu ochi vigilent şi pixuri în dotare.
Şedinţele de producţie sunt prilej de bucurie pentru şeful de şantier şi pentru toţi oamenii muncii. S-a
hotărât deja ca cincinalul să fie redus la 2 ani şi 6 luni pentru a recupera întârzierile în realizarea planului,
înregistrate sub conducerea vechilor şefi de şantier. În 17 ani n-au parcurs decât un cincinal şi jumătate,
aşa că n-avem ce face. Dacă vrem să ne fie bine în continuare, altă şansă n-avem. Munca, entuziasmul şi
ascultarea de porunci sunt obligatorii.
***
E bine deci. Totul e minunat. Dar, ce avem la pasivul justiției? Ceva corupţie şi abuzuri? Justiţiabili care
stau cu anii prin tribunale? Infrastructura în paragină? Buget rahitic? Asta e doar lista scurtă. Dar, nu
contează. După cum spunea şeful de şantier, cifrele şi rapoartele stau mărturie că o nouă justiţie se
construieşte chiar sub ochii noştri.
Chiar acum, în timp ce noi ne minunăm că nu sunt bani pentru ciment şi fier beton, justiţia se înalţă către
cer mai zdravănă ca niciodată. Nici măcar inginerii şi arhitecţii mai îngrămădiţi n-o mai pot opri. Justiţia s-a
eliberat de cele muritoare. Justiţia s-a transformat în energie pură, iar şeful de şantier îi e stăpân.
Închei aici, copleşit de măreţia şi urieşenia construcţiei celei luminate a justiţiei româneşti cu o încurajare
pentru cel care riscă să devină pasivul justiţiei. Mei dă fors bi uit iu, şefule dă şantier!
Referinţe:
- just.ro - Discursul ministrului Catalin Predoiu la Bilantul activitatii Ministerului Public.
- Predoiu- Justitia nu este in criza, ci in reconstructie
- evz.ro -- Predoiu: Justiţia nu este în criză
- Emil Boc: Celeritatea actului de justiţie este ceea ce deranjează cetăţenii
- Cătălin Predoiu consideră că Justiţia nu este în criză, ci în reconstrucţie
PS. Sper să vă placă muzica şefu’. Data viitoare o găsesc şi p’aia cu puşca şi cureaua lată. O să se
potrivească perfect cu viitoarea schimbare de discurs. Fors ăsta nu e unul din băieţii matale domnu’ Tibi.

ETICHETE: JUSTIȚ IE, PENITENCIAR
04 MAR
Mărţişoare
N-am mai scris de multişor despre

comunicatele de presă marca ANP. Jurnalul
roz de Caţavencu preia în întregime comunicatul de
presă dat de Penitenciarul Aiud cu ocazia zilei de 1
martie, motiv de aducere aminte şi pentru noi.
Comunicatul e drăguţ, îmi aminteşte de compunerile
pe care n-am reuşit niciodată să le desăvârşesc pe
placul tovarăşei învăţătoare.
Nu, nu-i găsesc nici o hibă. Pur şi simplu, e altfel.

Parcă ar fi dintr-un ziar de demult, dintr-o altă lume. E
serafic, e feminin, are tot ce-i trebuie unui comunicat
despre deţinuţii care serbează ziua femeii. Păcat că
delicateţea demersului e subminată de contabilizarea
tovărăşească a mărţişoarelor dăruite şi a categoriilor de beneficiari de sex feminin.
“Consecvent în îndeplinirea obiectivului de valorificare a potenţialului de reabilitare al persoanelor

private de libertate pe care le are în custodie, Penitenciarul Aiud, prin Serviciul educaţie şi
asistenţă psihosocială, a organizat în preajma zilei de 1 martie o serie de acţiuni menite să
marcheze venirea primăverii şi, prin urmare, a unui nou început.
Astfel, în ultima săptămână din februarie, persoanele private de libertate femei, tinerii încarceraţi
precum şi trei deţinuţi încadraţi în regimul de maximă siguranţă au confecţionat mărţişoare din
diferite materiale, rezultatele muncii lor fiind remarcabile atât din punct de vedere cantitativ (s-au
realizat circa 300 de mărţişoare) cât şi calitativ (toate modelele fiind originale). Mărţişoarele, prin
grija educatorilor, au fost dăruite familiilor deţinuţilor cu resurse materiale reduse, precum şi
doamnelor şi domnişoarelor care au vizitat persoane private de libertate începând cu ziua de 1
martie.
În scopul sublinierii misiunii sociale a penitenciarului şi întăririi legăturilor dintre instituţie şi

comunitatea locală, un număr de 50 de mărţişoare au fost dăruite doamnelor şi domnişoarelor care
au trecut în preajma amiezii, în data de 2 martie, prin faţa aşezământului de detenţie situat chiar în
centrul Aiudului.
Pentru celebrarea cum se cuvine a Zilei internaţionale a femeii – 8 Martie – persoanele private de
libertate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul studioului de televiziune cu circuit închis au realizat
un material video referitor la semnificaţia mărţişorului şi a zilei femeii. Materialul va fi prezentat pe
ecran mare, în clubul special dotat al penitenciarului, vineri, 6 martie, momentul fiind urmat de un
recital de poezii dedicate femeii – cu diferitele sale roluri, de mamă, soră, iubită, unele creaţii
aparţinând chiar deţinuţilor.” (sursa: link)

ETICHETE: ANP , MĂRŢIŞOR, PENITENCIAR
Dezadaptativ…
Publicat de Paul la 3/02/2009 10:25:00 AM
Domnul Director General are o grija deosebita fata

de angajatii sistemului pe care-l pastoreste temporar. Dupa ce
a lansat doua programe experimentale menite sa
inbunatateasca conditiile de munca si sa reduca solicitarile la
care suntem expusi, se gandeste mai nou si la sanatatea
psihicului nostru.
De aceea, s-a gandit sa reaminteasca directorilor ca au la

indemana o decizie prin care pot solicita testarea angajatilor cu
manifestari dezadaptative, mai pe romaneste spus a celor
inadaptati.
Corect si util demersul daca nu ar ridica unele suspiciuni

privitoare la scopul in care a fost initiat. Pentru ca daca s-ar
face o testare inainte de participarea unui angajat la un concurs
de ocupare a unui post ce implica o solicitare intensa, atunci
totul ar fi in regula. Este normal ca un director sa stie daca un
angajat poate executa anumite misiuni (sarcini) sau nu.
Dar ce te faci daca, de exemplu, angajatul nu se poate adapta la impunerea unui nou
program de lucru, sau nu poate accepta taierea sporurilor, sau nu este de acord cu modul in care a fost
apreciat la notarea de serviciu, sau nu vrea sa faca munca voluntara?
Astfel de testari, precum si un set de analize medicale, ar trebui facute periodic si obligatoriu de catre toti
angajatii, nu numai de cei pe care-i hotaraste directorul ca sunt dezadaptativi. Prin generalizarea unor
astfel de testari, s-ar putea evita pe viitor numeroase situatii care acum fac deliciul presei, cum au fost
directorul costumat in detinut, agentii traficanti, psihologul indragostit de detinut etc.
Citiţi continuarea pe blogul Penitenciarului Vaslui.

Prevenirea criminalităţii. Competenţe

extinse.
Declaraţiile ministrului justiţiei n-au rămas fără ecou. Administraţia Naţională a

Penitenciarelor face deja primi paşi spre reînfiinţarea serviciului secret din cadrul Ministerului Justiţiei şi al
Libertăţilor Cetăţeneşti. Personalul Direcţiei pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar
(DPCMP)primeşte atribuţii suplimentare.
Agenţii şi ofiţerii din teritoriu vor putea analiza documente specifice sectorului operativ, decizia nu spune
care, pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente negative. Vizitele, recompensele, scoaterea la
muncă, modificarea regimului de executare a pedepselor vor trebui să fie avizate de către birourile de
prevenire a criminalităţii.
Avizul este consultativ şi se dă în maxim 48 de ore, avizul negativ făcând obligatorie informarea DPCMP şi
ANP. Articolul 4 nu l-am înţeles prea bine. Care-i treaba cu solicitarea şi ce comisii ar trebui să o
soluţioneze, nu mi-e deloc clar. Pe vremuri se aviza inclusiv încadrarea personalului.
Decizia 335 din 02.03.2009 extinderea atributiilor DPCMP
Publish at Scribd or explore others: Business & Legal prevenirea criminali penifest
***
Ordonanta privind suspendarea unor sporuri a fost oprita deocamdata în procedura de dialog social,
proiectul initial urmând a fi modificat cu implicarea sindicatelor. Azi, la sediul MJLC, se întruneste Comisia
de dialog social.

ETICHETE: ANP , PENITENCIAR, PREVENIREA CRIMINALITATII
Misterul comentariului pierdut
Acum două zile am primit un comentariu

semnat de domnul Prundeanu, subiect al unor
critici din partea unor colegi de la Penitenciarul Drobeta
Turnu Severin. Mi-am zis că un ofiţer care răspunde
bărbăteşte unor acuzaţii e demn de toată lauda. Drept
urmare după ce am avizat publicarea, l-am marcat
pentru a-l folosi drept material de lucru pentru un viitor
articol.
Mai jos aveţi comentariul. Domnul Prundeanu răspunde

punctual, pe un ton uşor iritat, explicând situaţia de fapt
şi făcând câteva recomandări celor care au postat
comentariile care-l privesc. La final îşi cerea scuze
pentru eventualele greşeli gramaticale puse pe seama
supărării cauzate de comentariile nedrepte. A făcut
câteva, dar nu asta contează.
Ma numesc Prundeanu si dau un raspuns baietilor care scriu neadevaruri despre mine, sunteti
manati numai de interse personale, eu m-am luptat si ma voi lupta tot timpul pt. drepturile
sindicalistilor cei care ati reclamat si ati scris pe acest blog despre toate conducerile care nu vau
facut jocurile tot asa veti face pana la pensie.
Din pacate d-l Stoianovici a avut un plan bun dar nu indeajuns de bun, a uitat de acordarea tuturor
recuperarilor, cerandu-mi sa renuntam la orele suplimentare ceea ce nu pot fi de acord,a fost bine
intentionat dar nu indeajuns, insa rezolva o mare problema a d-lui Ridichie si a baietilor de la grupa
pt. ca o infiinta partial, din punctul meu de vedere e foarte ok dar nici seful de tura si seful de
schimb sa stea in PC2 in schimb ce grupa sta la dormitor,iar altii sa stea cuplati prin posturi nu e
omenste.
Eu incerc sa reprezint interesele tuturor oamenilor dar astept pe oricine e nemultumit sau care are
o propunere fiabila sa vina cu ea si eu il sustin pana la moarte dar cei care spun ca fac sindicat au
fost interesati numai si nuami de interesul unui singur grup,domnilor trebuie sa va intereseze toti.
Nu eu trebuie sa fac planificarile dvs ca sunteti ofiteri veniti cu propuneri conlucrati nu va carotati
aiurea ca si din vina dvs unitatea merge prost pt. ca nu faceti altceva decat sa carcotiti.
In principu am sustinut planul d-lui Stoianovici dar din pacate d-l dir a cosiderat ca nu e indeajuns
de bun uniti-va si demonstrati ca e bun,va ajut si eu cat pot cu conditia sa satisfacem nevoile tutror
nu numai ale unora.Iar cand aveti nemultumiri in legatura cu activitatea mea spunetimi-le mie in
fata macar atat caracter aveti nu scrieti sub anonimat.
Nu am intar la grupa noaptea va inselati d-le Ridichie am intrat pt. asa mi s-a dispus temporar pt.
ca nu-mi ieseau orele, am avut un necaz si am luat o tura libera, eu chiar am sustinut peste tot ca
nu se paote lucra numai noaptea si ca e ilegal martori sunt o parte din oamenii de la grupa care au
lucrat noaptea. Scuzati-mi unele greseli gramaticale dar sunt un pic cam suparat pt. ca ma zbat sa
fac ceva si alti arunca cu noroi aiurea in mine. (sursa: link)
Ieri domnul Prundeanu a revenit cu alte două comentarii crezând că i s-a refuzat comentariul
în care-şi exprima opinia. Putea să verifice foarte simplu folosind funcţia de căutare destul de vizibilă în
blog, sau putea pur şi simplu să-şi amintească că a postat comentariul la un alt articol. N-a făcut-o, deşi
era foarte simplu.
L-am căutat, l-am găsit, i-am arătat unde îl poate găsi. În timp ce îi scriam a mai primit un răspuns de la
cineva care-i găsise comentariul. Şi, uite-aşa eroul unui viitor articol despre responsabilitate şi curajul
exercitării unei asemenea calităţi s-a pierdut printre link-uri. E, totuşi, un act de curaj, destul de rar întâlnit.
Dar, ce să-i faci, nimeni nu e perfect. Nici măcar domnul Prundeanu de la Penitenciarul Drobeta Turnu
Severin.
PS. Aseară, după ce ne-am lămurit misterul, domnul Prundeanu a revenit cu alte câteva precizări.

ETICHETE: COMENTARIU, DROBETA TURNU SEVERIN, PENITENCIAR
03 MAR
Cea mai frumoasa din tara
Elena Basescu este o fata tanara care trebuie sa-

si umple timpul cu cate ceva. O vreme si l-a umplut
prezentand colectii de moda, pe urma s-a apucat de politica.
Cu decizia asta din urma a adunat atatea critici si ironii incat
toata lumea era convinsa ca o sa renunte la moftul asta de
copil rasfatat. N-a renuntat, tocmai candideaza la
europarlamentare.
Cel putin pe mine unul, vestea m-a luat cu totul prin

surprindere. Chiar nu mi-am imaginat ca nu se va gasi nici un
adult responsabil prin preajma care s-o povatuiasca cu
rabdare si intelepciune, care s-o traga de maneca, la o adica de urechi. Bag seama ca dimpotriva, au
incurajat-o, au convins-o ca este cea mai grozava fata din tara, ca urmare un loc in Parlamentul European
i se potriveste de minune.
In mod normal nu (mai) sunt preocupat de felul in care se face politica pe Dambovita, dar chestia asta
chiar m-a trezit din amorteala. Nu fac parte din categoria celor ce se multumesc la ei acasa cu te miri ce,
pastrand cea mai buna bucata pentru musafiri. Ca urmare, nu faptul ca tanara demoazela are toate
sansele sa ne fac de ras prin lume, ma deranjeaza in cea mai mare masura, as fi fost la fel de nemultumit
si daca i se punea pe tava un fotoliu in Parlamentul romanesc.
Sigur, coeficientul de inteligenta al multora dintre parlamentarii "care este" din Romania, indreptatesc pe
oricine sa aspire la o asemenea demnitate dar cel putin ei sunt alesi, chiar daca contra mititei si pungi de
plastic, de un grup restrans de oameni cu pretentii si asteptari pe masura. Un europarlamentar reprezinta
insa interesele unei tari intregi iar "succesurile" de pana acum ale domnisoarei Basescu o indreptatesc sa
candideze in cel mai bun caz, la postul de miss discoteca din cartierul de fite in care este de presupus ca
locuieste.
Partea cea mai dureroasa nu vine insa din faptul ca domnisoara asta n-are simtul ridicolului, vine din
faptul ca are toate sansele sa fie aleasa si trimisa pe banii tuturor romanilor, ca sa taca (in cel mai bun
caz!) in capitala Europei. C-asa vrea ea si noi suntem de acord!

ETICHETE: EUROPARLAMENTAR, POLITICA
02 MAR
For free
Dupa 1989, am cascat gura la tot felul de vorbitori, oameni

politici, oameni de cultura, filosofi... Dupa 20 de ani am ramas cu vreo
doi, trei. Putini dar siguri. Unul dintre ei, probabil cel mai valaros, este Andrei
Plesu. Asa se vede de la mine! De fiecare data cand il ascult pe Andrei Plesu,
ma intreb care este secretul unei asemenea fiinte umane. Nu desteptaciunea
lui, nu cultura lui ma coplesesc, cat ma uimeste usurinta cu care intelege si
simte dimensiunea lucrurilor.
L-am ascultat intr-o seara povestind despre copilaria lui, una mai degraba
nefericita. "Eu - zicea Andrei Plesu – contrazic intr-un fel toate teoriile
psihologilor, pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa fiu un adult cu probleme si nu sunt. Pana la urma
conteaza si faina din care este facut aluatul, conteaza in cea mai mare masura felul in care te rezolvi pe
tine insuti!"
A te rezolva pe tine insuti, este in ultima instanta un mod cinstit de a te evalua, de a te raporta la ceea ce
esti, inseamna mai ales un fel de parteneriat de buna calitate cu tine, cu lumea. La intrebarea care este
cel mai important lucru pentru un om, Andrei Plesu a pus pe primul loc iubirea. Nu iubirea dintre Nelu si
Mariaoara, dupa cum sublinia el ci iubirea pur si simplu, sentimentul care ne deosebeste pana la urma de
animale si ne aproprie de Dumnezeu.
Din pacate lumea in care traim, care de cele mai multe ori se crede nemuritoare, se ia
cu "treaba" si uita de ea insasi, la fel cum si-ar uita intr-o gara, pe un peron, propriul copil. Nu-l
abandoneaza cu buna stiinta, il uita pur si simplu in goana asta nebuna de a prinde "rapidul", de a prinde
un loc "bun" in fata. In realitate, "rapidul" asta nu duce nicaieri dar odata ajuns in el, rareori mai e loc de
intoarcere. Si in tot acest timp, copilul nu inceteaza sa planga...
Este de inteles preocuparea constanta a lucratorilor de penitenciare pentru salariu, sporuri si alte drepturi
materiale. Este de presupus ca cei mai multi bani sunt cheltuiti pentru achizitionarea unei case, a unei
masini, pentru mancare si intretinere, pentru scolile si nevoile copiilor. Cu ce mai ramane, lucratorii isi
cumpara haine, isi sarbatoresc zilele de nastere, isi petrec concediile la mare sau la munte, altii mai
precauti, aduna banii pentru investitii sau eventuale si neprevazute nevoi.
Paradoxal, bogatia mintii si bogatia inimii nu au un corespondent material, ca urmare lucrurile astea infinit
mai pretioase nu sunt direct proportionale cu marimea salariului si bunastarea fiecaruia dintre noi, ele nu
pot fi achizitionate de la supermarchet, oricat de multi bani am avea in buzunar. Moda se schimba,
vremurile se schimba, singurul lucru care conteaza in viata unui om, iubirea, ramane neschimbat si este
gratis. Pentru ca nu are pret!

ETICHETE: BANI, PENITENCIAR
01 MAR
Eliminarea sporurilor. Documente de
negociere.
Ştiţi deja despre intenţiile Guvernului de a

elimina unele sporuri. Deocamdată sindicatele au
reuşit să blocheze ordonanţa pregătită de Guvern şi se
pregătesc de negocieri. Pentru cei interesaţi am încărcat
pe scribd.com proiectul de ordonanţă în forma iniţială şi
documentele folosite de părţi în cadrul negocierilor.
1. Proiect de ordonanța privind eliminarea unor sporuri

in sectorul bugetar (click pentru download)
“Luând în considerare actualul context

internaţional caracterizat printr-o profundă criză financiară şi economică globală, principalele
caracteristici ale politicii bugetare în perioada următoare vor fi subordonate obiectivelor de susţinere
a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei, atingerii unui deficit bugetar la un nivel corelat cu
obiectivele macroeconomice, precum si susţinerea procesului de convergenţă a economiei
româneşti cu economiile europene”… guvernul se pregăteşte să elimine 18 categorii de sporuri.
2. Nota de fundamentare a Proiectului de ordonanța privind eliminarea unor sporuri in sectorul bugetar
(click pentru download)
Una dintre măsurile identificate pentru reducerea cheltuielilor bugetare a fost aceea de reducere a
unor cheltuieli de personal în cursul anului 2009 şi abrogarea unor prevederi legale care
reglementau unele categorii de sporuri şi indemnizaţii acordate personalului bugetar, măsuri de
natură a crea pârghiile necesare reducerii cheltuielilor de personal cu 20% în cursul anului 2009.
Prin prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului se intenţionează diminuarea efortului

bugetar în anul 2009 prin stoparea/diminuarea acordării unor sporuri sau indemnizaţii pentru anul
în curs sau abrogarea unor prevederi legale care vizează acordarea unor astfel de sporuri sau
indemnizaţii.
Măsurile identificate în vederea reducerii cheltuielilor de personal în sectorul bugetar vizează: (…)
3. Propuneri din partea sindicatelor privind sporurile in sectorul public (click pentru download)
Faţă de sporurile ce se acordă în prezent, propunem:
- sporurile pentru condiţii de muncă să se acorde separat, ca şi în prezent
- sporurile care se aplică la toate categoriile de personal dintr-un anumit domeniu de activitate, să
fie incluse în salariul de bază. (…)
În afară de aceste documente mai găsiţi în arhiva blogului şi altele referitoare la acelaşi subiect (1, 2, 3).
Pentru cei interesaţi am încărcat şi arhiva postărilor pe luna februarie în format .pdf
Proiect Ordonanta Eliminare Sporuri
Publish at Scribd or explore others: Government Business & Legal salarizare penifest

ETICHETE: ANP , JUSTIŢIE, PENITENCIAR, SPORURI
Justiţie pe datorie
Am mai scris despre scamatoriile făcute de

Ministerul Justiţiei cu bani împrumutaţi de la Banca
Mondială prin mai 2007. S-a scris şi în presă, dar
degeaba. Ministerul Justiţiei a împrumutat 110 milioane
de dolari pentru a dezvolta infrastructura instanţelor de
judecată. S-au cheltuit doar 1%, iar banii trebuie
returnaţi, nefiind cheltuiţi.
Banca Mondială a atras atenţia MJ(LC) în repetate

rânduri referitor la faptul că nu e în stare să cheltuie
banii, şi - mai mult - a cerut refacerea caietelor de
sarcini prin care domnul Adrian Tudor Tuleaşcă,
comisar şef de penitenciare şi director general
economic în Ministerul Justiţiei încerca să dea ceva de
lucru fostului dumisale angajator.
Miniştrii justiţiei (Chiuariu, Meleşcanu, Predoiu) s-au făcut că plouă, iar proiectul de modernizare a
instanţelor a murit în faşă în pofida finanţării destul de generoase. Pentru comparaţie, bugetul anual al
ANP este de aproximativ 175 de milioane de euro, doar vreo 10 fiind alocate investiţiilor.
Informaţia a dezgropat-o Traian Băsescu la şedinţa CSM de acum câteva zile, reproşând justiţiei în
general că nu cheltuie banii pe un proiect aflat sub controlul ‘independentului’ Predoiu, de a cărui
impotenţă în administrarea justiţiei a uitat să amintească. Din păcate, şi spun asta destul de des când mă
refer la ministrul Predoiu, intenţiile nu ţin loc de rezultate. Aveţi în faţă doar un alt exemplu.
Jude in Romanica | 27.02.2009
Pe 27.01.2006 s-a semnat cel mai mare împrumut acordat vreodata de Banca Mondiala pentru
reforma justitiei. Acest proiect urma sa se desfasoare în România. Valoarea proiectului era de 110
milioane de euro, la care urma sa se adauge contributia Romaniei, in valoare de 32 de milioane de
euro.
Scopul proiectului estea reabilitarea infrastructurii instantelor, informatizarea instantelor cu soluţii de

securitate fizica si sisteme de supraveghere, dotare cu sisteme de arhivare, de control al accesului
si al transmisiilor de date precum şi cu sisteme de supraveghere audio - video, imbunatatirea
managementului dosarelor, procese mai scurte, judecatorii vor intra cu mai putine cauze în sedinta
de judecata. Proiectul urma sa se incheie in 2011.
Dupa ca la un an dupa ce proiectul a inceput sa se deruleze, BM a atentionat oficialitatile romane

ca totul stagneaza: in august 2007, BM a imputat MJ si CSM ca nu cheltuie banii. Ministrul Chiuariu
a plecat rapid, prea putin interesandu-l ce e cu acest proiect. A venit Predoiu, care s-a gandit ca
mai are putin si pleaca si el, asa ca proiectul cu BM nu a constituit o prioritate.
Numai ca a ramas tot el ministru, iar Romanica se afla in aceeasi gaoace: pur si simplu nu am fost
in stare sa cheltuim banii pentru reformarea justitiei. Asa se explica reprosul adus de Basescu pe
26 febr, la sediul CSM: "Domnilor, aveţi 110 milioane de dolari la dispozitie, ati cheltuit un milion de
dolari in doi ani". Cu alte cuvinte, am cheltuit doar 1% in 2 ani din ce ne-a imprumutat BM!.
Ei bine, neprevazutul s-a intamplat: acei bani nu mai pot fi cheltuiti de justitie. BM se gandeste sa
anuleze cu totul proiectul. Ministerul Finantelor, speriat ca statul roman platit deja in acesti doi ani
dobanda catre BM avand in vedere indisponibilizarea de catre aceasta a banilor, vrea sa realoce
banii catre alt sector. Asadar, in cea mai fericita solutie, acesti bani raman in Romania, dar nu la
justitie. De notat insa ca banii BM nu sunt un dar, ci un imprumut. Pe care Romanica trebuie sa il
restituie... (sursa: link)
PS. Adrian Tuleaşcă, s-a trezit comisar şef de penitenciare în 2007 când a fost angajat de Tudor
Chiuariu, în urma unui ‘concurs’. În cadrul MJLC există o Direcţie de Implementare a Programelor
Finanţate din Împrumuturi Externe.

ETICHETE: BANCA MONDIALĂ, JUSTIŢIE, ÎMPRUMUT
aprilie 2009 Home februarie 2009
PENITENCIAR © 2008 | Templates Novo Blogger.

PENITENCIAR - Martie 2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PENITENCIAR - Martie 2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PENITENCIAR: martie 2009

Aşa voinicule, dă-te la ei… Hai că poţi!

DE ADMIN LA 00:01:00 20 COMENTARII

Conferinţă extraordinară Publisind by ANP

Bunica mea, care era o femeie aspra de la

Am subliniat lucrul asta si cu alte ocazii, nu ma intereseaza sa castig premiul "Blogul

DE ADMIN LA 00:01:00 42 COMENTARII

- Nu, tinere! Cererea trebuie să fie scrisă de

- Păi modelul e dactiolgrafiat domnuuu’… Cum

Zâmbeşte. E clar că am nimerit-o. Eh, uite că

DE HUGINN LA 00:01:00 27 COMENTARII

(salată muzicală, joc de memorie sau laitmotive ale spiritului steinhardtian)

decât acel fals „don psiholog” sau „don inspector”.

DE PRISONWORKER LA 00:01:00 19 COMENTARII

România împrumuta mai ieri de la FMI,

- 12Mld Euro (primele 5Mld vor fi virate la începutul

- UE va acorda 5Mld Euro, banii urmând a fi virați in

- 2Mld Euro vin de la BERD, Banca Mondială si alte

Pentru suma de la FMI vom plăti o dobânda de 3.5%

FMI a pus 4 condiții:

1. un buget multianual care sa fie predictibil si sa nu mai sufere rectificări trimestriale;

3. sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii;

4. restructurarea companiilor de stat.

Doar Guvernul crede că reinventează matematica la televizor. Aşa s-a întâmplat şi cu

DE HUGINN LA 10:00:00 3 COMENTARII

Părea plasat strategic. Cei care virau la stânga l-ar fi văzut

Pe un afiş agăţat de piciorul unui semafor scria, cât să vadă toată

PS. Afişul l-am văzut ieri, de Buna-Vestire.

DE HUGINN LA 00:01:00 35 COMENTARII

DE ADMIN LA 00:01:00 14 COMENTARII

Avem aşadar polemica. O serie de comentarii ample (1, 2, 3,

Miezul discuţiei e situaţia instituţiilor care convieţuiesc la Târgu Ocna

Poate că n-are legătură, dar micul diferend îmi aminteşte de ceva

3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului,

4. Părțile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a

5. Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei

6. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu

(Oxford, 1890 – via Dan Selaru)

DE HUGINN LA 06:00:00 31 COMENTARII

În sectorul bugetar și cu precădere în ceea ce-i privește pe funcționarii

Multe dintre aceste limitări de drepturi se îndepărtează, însă, de la

Fără să se urmărească o proporționalitate a restrângerii , această ultimă prevedere este

Nu în ultimul rând, mai amintesc o nedreptate care se face bugetarilor și anume

Prin modificările legislative promovate de confederațiile sindicale se intenționează și chiar se profilează

DE PATRICK LA 00:01:00 37 COMENTARII

Atasat aveti disponibila pentru download ultima

Deasupra textelor ingrosate care precizeaza ca un

DE HUGINN LA 00:01:00 29 COMENTARII

În ultimii 2-3 ani media de vârstă a personalului din

De multe ori însă, cei abia ajunşi la vârsta de 35 de ani, se

Ar trebui aşadar să îi înţelegem pe „bătrânii” noştri şi să îi suportăm iar unii aplică cu

DE VLADIMIR LA 00:01:00 28 COMENTARII

Am intrat in sistem intr-un moment in care toată lumea vorbea de

DE PRISONWORKER LA 00:01:00 9 COMENTARII

Vorbeam ieri cu un nene, omul vizitase

Ba nu, zic eu, care n-aveam de gand sa recunosc

DE ADMIN LA 00:01:00 59 COMENTARII

Stirile care parvin din zona politicului, cu influente

In fata acestei invazii de vesti proaste cu ce ne putem apara?

Ei bine nu-i asa!

E greu sa gasesti 15 oameni care sa aiba curajul sa se puna contra conducerii, “a

DE TERMINATOR LA 00:01:00 19 COMENTARII

De ce par rupte de realitate Codurile ? Pentru ca ... - Organizaţiile