MODUL :

TEHNOLOGIA CRETERII IEPURILOR I ANIMALELOR DE BLAN

2010

CUPRINS
Rase de iepuri de cas: - rase mari de blan; - rase mijlocii de blan-carne; - rase mici de blan-carne; - rase de pr i carne Reproducia iepurilor: - tehnologia reproduciei; - monta, gestaia, ftarea; - condiii de igien i microclimat Creterea puilor, a tineretului cunicul i a iepurilor aduli: - alptarea puilor de iepure; - hnirea suplimentar a puilor de iepure; - ngrijirea i nrcarea puilor de iepure; - hrnirea tineretului cunicul furaje recomandate i tehnica hrnirii; - tipuri de cuti; - hrnirea i adparea iepurilor aduli; - conditii de igiena i de microclimat LECTURI SUPLIMENTARE - Bolile iepurilor de casa ; - Valorificarea iepurilor ; - Sacrificarea iepurilor. Tehnologia creterii animalelor de blan - nutria, nurca, vulpea argintie: - caractere morfofiziologice; - tehnologia reproduciei; - tehnica alimentaiei; - particularittile construciilor pentru animalele de blan; - conditii de igien i de microclimat CUVINT INAINTE In decursul vietii profesionale, am avut sansa de a lucra intr-o citadela a zootehniei romanesti , intr-o ferma de elita, in mijlocul unui colectiv de elita, de specialisti adevarati, din cadrul Avicola Bacau. Am invatat de la ei, tot ceea ce foarte putini, din Romania, stiau pe atunci : tehnologia cresterii si selectiei iepurilor de casa . A fost o ramura noua, care a luat fiinta pe linga intreprinderile avicole din unele judete, si, ca in orice activitate, de pionierat, a fost foarte greu, cu multe probleme dar si cu multe satisfactii. As putea sa dau si numele colegilor mei (cu care ma mindresc ori de cite ori am ocazia ) dar, de emotie, sa nu omit pe cineva,(pentru ca nu mi-as putea ierta niciodata acest lucru), nu am s-o fac. Motivatia lucrari este, ca iubitorii acestei specii sa aprofundeze cunostintele teoretice si practice pe care le detin si de ce nu sa, treaca de la hoby la afacere.Din pacate, ideia nu este noua si nici originala. In multe tari ca Franta, Italia, Germania, Ungaria etc. afacerea functioneaza de mult timp si cu profit. Si in Romania a fost pina in 1989 dar din diverse motive nu a mai mers.

Da, cresterea iepurilor de casa poate fi o afacere dar crescuti in sistem industrial.Lecturind paginile urmatoare, sper sa gasiti, singuri, motivatia acestei afirmatii. Pe parcursul lucrarii, m-am straduit sa prezint cit mai pe scurt problemele teoretice, deja cunoscute din numeroasele carti, reviste si pliante elaborate de reputati autori si publicate deja in Romania,si am descris, mai pe larg, experienta proprie, informatii cu caracter de noutate, aflate de la diversele simpozioane, conferinte, expozitii si tirguri la care am participat in ultimii ani. Subliniez ca totusi, datele oferite in aceasta lucrare nu isi propun si nici nu cred ca ar reusi, sa ofere solutii unice , concluzive si categorice la multitudinea de probleme ridicate de cresterea iepurilor de casa. Sunt gata sa recunosc orice alta opinie care modifica sau completeaza ideile mele, daca argumentatia este convingatoare. In acest fel toti avem de cistigat. Ma vad obligat sa va spun ca aceasta lucrare nu ofera solutii de imbogatire peste noapte . Aceasta afacere presupune cunoasterea multor elemente dar este nevoie si de bani. Cu alte cuvinte, banii sunt necesari dar nu si suficienti, trebuie sa cunoaste-ti secretele tehnologiei iar pe unele ma voi stradui sa vi le impartasesc chiar eu. In final, mi-ar face o deosebita placere sa constat ca, dupa parcurgerea acestei lucrari, un numar cit mai mare de cititori vor identifica informatii utile, care sa le fie folositoare nu numai pentru inbogatirea bagajului de cunostinte in acest domeniu, cit si pentru a alege sa-si faureasca viitorul lor, si a familiei lor, pe aceasta afacere. Accesarea Fondurilor Europene fiind un motiv in plus ca aceasta afacere sa devina realitate, urez succes tuturor celor care au curajul de a fi primii. AUTORUL Importanta cresterii iepurilor de casa Din totdeauna haituit si vinat pentru carnea lui gustoasa si pielea fina si calduroasa, iepurele, a fugit mereu de oameni . Din acest motiv, iepurii au fost printre ultimile animale domesticite.Inca de la prima privire, aruncata pe furis intr-o cusca cu iepuri, te face sa-i adori, sa nu poti rezista tentatiei de a-i atinge si de ai mingiia.Sunt convins ca atunci, imediat, a-ti simtit fiorul dragostei la prima vedere.Nu stiu daca mai exista un alt animal pe care sa nu-l poti uri, chiar daca te-a zgiriat,precum iepurele. Dar ce a-ti spune daca, pe linga bucuria sufleteasca de a-i privi si ingriji, zi de zi, ve-ti avea si o bucurie materiala - baneasca ? Sa va dau citeva elemente de reflectie : - iepurii au un ciclu scurt de reproducere si o prolificitate ridicata (proverbiala); - au o viteza mare de crestere (la 70 de zile au 2.5 2.6 kg ); - carnea de iepure este dietetica si nu are restrictii de intrebuintare ca de pilda carnea de porc ; - grasimea de iepure este o materie prima pretioasa in industria farmaceutica; - iepurii consuma hrana care nu intra in alimentatia oamenilor, in acest fel au o baza furajera sigura; - de la iepuri se obtin si blanite excelente, care prin vopsire, pot rivaliza, ca aspect, cu blanurile cele mai scumpe; - gunoiul de grajd, dupa fermentare, se constituie intru-n excelent fertilizator biologic ; - daca de la o femela, intru-n an, se pot obtine,in sistem intensiv, 7 fatari x 7 pui /fatare si se intarca 6, in total 42 pui/an x 2.5 kg/cap la 70 zile, se obtin aprox. 100 kg. carne x 2 euro/ kg = 200 euro x un nr. X de femele = ???;

Mai departe va las sa socotiti dumneavoastra. Sa nu uitati insa ca sunt si cheltuieli, dar, dupa scadere, tot ramine ...destul; la iepuri nu evolueaza boli grave ca cele de la bovine (sindromul vacii nebune),ovine (scrapia) sau porcine (pesta) iar cele care sunt, se pot preveni, iepurii fiind crescuti in mediu controlat; si in sfarsit, daca avem in vedere ca Romania a aderat la UE si perspectiva livrarii carnii de iepure, pentru export , catre tari mari consumatoare cum ar fi: Franta, Ialia, Germania,etc.poate fi o realitate, avem tot atatea motive sa credem ca, in Romania, cresterea industriala a iepurilor de casa va fi o ramura a zootehniei, deosebit de rentabila in viitorul foarte apropiat si careia ( sper ) i se va acorda importanta pe care o merita.

Despre iepuri "Iepuri" este denumirea generica data unor animale din familia Leporide. Se disting 3 grupuri principale de iepuri:
1.

iepuri propriu-zisi :iepurele comun sau iepurele de camp, iepurele alb, iepurele de Manciuria si iepurele tolai; iepuri de vizuina; iepuri cu blana aspra (sunt fara valoare economica).

2.

3.

1. Iepurele de camp

Iepurele de camp este Raspndit n toata Europa pna n Asia iar la noi in tara exista doua subspecii : - Subspecia Lepus europaeus (subspecia iepurelui comun), raspndita n intreaga Europa; - Subspecia Lepus europaeus Transsilvanicus, ceea ce inseamna ca iepurele de camp de la noi este o subspecie de sine statatoare. Este un mamifer de talie mica, cu lungimea de 55-70 cm si greutate medie de 3,8 - 4,0 kg ( maxima 6,5 kg).

Blana iepurelui de camp prezinta o variatie destul de mare sub raportul culorii , putindu se vedea iepuri cenusii - deschis, roscati sau cenusiu - inchis spre negru. Firele de par sunt cenusii la baza, albe - galbui la mijloc si negre la varf. Stiati ca : Aproximativ 64% din iepurii de camp, mor inainte de a implini virsta de un an? Femela fata de obicei de 3- 4 ori pe an ,cate 3-7 pui si care au deja par crescut, iar pleoapele ochilor nu sunt lipite? Dupa 6-7 zile de alaptare, puii pot parasi culcusul si-si cauta singuri hrana? Mortalitatea ridicata a tineretului se datoreaza in principal numerosilor sai dusmani din lantul trofic , dar si altor factori, cum ar fi : aplicarea in mod nechibzuit a pesticidelor in agricultura, braconajul , intemperiile, care afecteaza prima generatie, din primavara, precum si bolile specifice (coccidioza , mixomatoza, s.a.)? Atentie ! Adesea copiii sau cei virstnici , gasind pui de iepure, ii aduc acasa crezind ca ii salveaza, insa, in conditiile casnice, puii salbatici pier. 2. Iepurele de vizuina

Denumirea stiintifica este Lepus Oryctolagus Cuniculus Europaeus . Denumit popular si lapin ,iepurele de vizuina , este originar din sud vestul Europei si este singura specie de iepure domesticita, stramosul a peste 100 de rase de iepuri de casa. Este de talie mult mai mica decat iepurele de camp : 41-42cm lungime totala si 1,3-2 kg greutate. Culoarea parului este variata: de obicei este cenusie bruna,dar pieptul si laturile sunt galbui,albe sau cenusii,abdomenul se prezinta lucios,iar urechile sunt negre pe margini si cenusii brune la varf. Picioarele dinainte sunt puternice si conformate pentru sapatul galeriilor,picioarele dinapoi fiind insa mai scurte decat la iepurele de camp. Ajunge la maturitate sexuala la 6 luni,femela fata de 5-8 ori pe an , avand de fiecare data 5 - 6 pui, pe care-i alapteaza cu grija.

Puii sunt fatati fara par, au pleoapele lipite (cam 10 zile), devenind independenti dupa 3- 4 saptamani. Stiati ca : Iepurii de vizuina nu dau hibrizi la imperecherea cu iepurele de camp?

Iepurele de casa ( domestic )

Originea : Iepurele de casa a fost obtinut in jurul anului 1000 .e.n. prin domesticirea iepurelui de vizuina. Vestigiile arheologice confirma domesticirea iepurilor, mai intii in Spania, de unde, s-au raspandit in Asia si restul Europei, odata cu expansiunea imperiului roman.

Rase de iepuri de cas:

Sunt catalogate in prezent peste 100 de rase de iepuri care se clasifica astfel : -

in functie de greutatea corporala : mari, mijlocii, mici si pitice; in functie de lungimea firului de par : cu par scurt si cu par lung. in functie de productia principala : de carne, de blana, mixte.

MARI - peste 5 kg :Uriasul Belgian , Uriasul German, Berbecul englez , Uriasul Alb sau Termond , Uriasul francez ; MIJLOCII - 3-5 kg :Chinchila mare, Chinchila mica, Albastru vienez, Argintiul Francez, Californiana, Neozeelandeza ; MICI - 2-3 kg :Havana , Olandeza ; PITICE - sub 2 kg :Poloneza. In functie de lungimea firului de par: - Cu par scurt (Rex); Cu par mediu; - Cu par lung (Angora ) in functie de productia principala - De carne; - De blana; - Mixte. Rase mari de blan; Uriasul Belgian

Este cea mai raspindita rasa de iepuri de la noi din tara datorita marimii sale spectaculoase. Nu se cunoaste cum a aparut aceasta rasa. Unii sustin ca s-a format din iepurele belgian in urma unor selectii, altii cred ca este rezultatul unei mutatii genetice. Capul este masiv,urechile lungi 17-20 cm chiar si 22, cu varful rotunjit si purtate in ''V'' Culori : agouti(salbatica) dar poate fi si neagra, cenusiu inchis (cangur ), bruna, chinchilla, negru. Prolificitatea medie (nr. de produsi la o fatare) 5-6 pui. Puii cantaresc la nastere 6070g. Masculii ating maturitatea sexuala la 9 luni iar femelele la 8 luni. Limita de greutate este in general de 7 kg , dar exista exemplare ce depasesc 10 kg.

Uriasul German Alb

Rasa s-a format in Belgia si Germania prin selectia iepurilor din rasa Urias Belgian si este de talie mai mica decat rasa din care provine, greutatea medie fiind de 6-7 kg. Aspect exterior : - capul la masculi este rotunjit si la femele mai alungit, ochii de culoare roz (pupila rubiniu inchis iar irisul mai deschis); - urechile au o lungime de cca 18-20 cm, cu varfurile rotunjite; - gatul la masculi este fara salba ; la femele insa se poate intalni o usoara salba. -corpul cilindric, voluminos si bine legat; -culoarea blanii este alba cu par des, scurt si matasos, iar pielea nu prezinta pigment. - are o constitutie robusta,greutatea de 6-9 kg,urechile avand lungimea de 15-18 cm purtate in ''V'', blana de culoare alb stralucitor. Iepuroaicele fata de 2-3 ori pe an, prolificitatea medie este de 5-7 pui pe fatare si ating maturitatea sexuala la cca 10 luni. Greutatea la fatare a puilor este de 55g.

Uriasul German Pestrit ( Fluture German )

A fost format in Germania la inceputul secolului XIX in urma selectiei Fluturelui urias francez cu care se aseamana foarte mult. Uriasul alb German i-a transmis o serie de particularitati specifice, evidentiate prin marimea si conformatia corpului. Uriasul pestrit avea initial o structura corporala asemanatoare cu cea a belgianului, fiind insa ceva mai fina, mai delicata. prezentind petele de culoare specifice rasei, fara a avea desenul specific al capului, desenul fluturelui, dar avind inelele din jurul ochilor. Exemplarele pestrite au fost prelucrate ulterior, obtinindu-se desenul specific al capului de la Uriasul pestrit iar in 1908 Uriasul pestrit a fost recunoscut ca o noua rasa. Intrucat selectia s-a facut in directia productiei de carne,Pestritul german este ceva mai masiv decat Fluturele urias francez. Prolificitatea medie este de 5-8 pui la fatare si ating maturitatea sexuala la cca 910 luni. Culori: alb-negru ; alb-albastru Greutatea normala este de 6,0 kg.Limita inferioara este de 5,0 kg,iar limita superioara nu exista. Lungimea urechilor este de 16-17 cm.

Rase mijlocii de blan-carne; Rasa Neozeelandez Rosu

Rasa s-a format in America de Nord, in anul 1910, provenind dintr-o incrucisare fericita intre rasele Urias Belgian si Roscat de Bourbogne. In prezent, sunt crescuti in intreaga lume pentru carne si blani de un colorit remarcabil. Culoarea blanii este totdeauna roscata cu luciu intens , fapt ce-i confera un aspect placut. Dimensiunile rasei sunt peste media raselor mijlocii. In jurul ochilor blana este un pic mai subtire, formand "cercuri" mai deschise la culoare decat restul corpului. Trunchiul este relativ cilindric, musculoas si bine proportionat. La varsta de 3 luni au deja 1,5 kg iar la maturitate media este de 4,3 kg. Ating maturitatea sexuala la cca 8-9 luni.

Rasa Neozeelandez Alb

Este o rasa foarte populara in intreaga lume fiind folosita adesea drept animale de companie. Au un spor natural rapid ceea ce a condus la utilizarea lor intensiva pentru productia de carne si blana . STIATI CA ? Denumirea rasei este oarecum eronata intrucIt rasa a fost obtinuta initial in America de Nord, nicidecum in Noua Zeelanda? Culoarea blanii este alb curat iar a ochilor este roz. Are un trunchi lung de 47-51 cm , foarte larg si cu o musculatura bine dezvoltata . Perimetrul toracic masoara 32-36 cm . Linia spinarii este dreapta . Spatele si trenul posterior sunt largi , armonios dezvoltate si cu musculatura bine exprimata . Membrele sunt scurte , puternice si musculoase . Greutatea corpului este in medie de 4 kg , cu limite intre 3,5 si 5 kg . La varsta de 3 luni ating 2,2 kg iar la 6 luni greutatea ajunge la 4-4,5 kg. In Romania sunt utilizati mai ales pentru productia de carne. Iepuroaicele fata de 4 5 ori pe an , avand cam 8 10 pui pe fatare. Maturitatea sexuala apare la varsta de 4 5 luni.

Rasa Californian

Are corpul lung , larg si cu o musculatura puternica . Membrele sunt scurte si bine imbracate in musculatura .

Greutatea corpului la adulti este de 4 kg , iar la varsta de 3 luni cantareste deja 1,7 -2 kg. Culoarea corpului este alba cu extremitatile (bot , urechi, membre ,coada) negre. Ochii sunt de culoare rosie. Au o precocitate accentuata , maturitatea sexuala instalandu-se la 4-5 luni. STIATI CA ? Rasa Californiana impreuna cu Neozeelandezul Alb este folosita la producerea de hibrizi industriali pentru productia de carne?

Rasa Argintiu Francez

Are trunchiul relativ alungit , cilindric si bine proportionat . Membrele sunt puternice si musculoase . Greutatea medie a adultilor este de 4,5 kg , iar tineretul cunicul , atinge la varsta de 3 luni la circa 2 - 2,2 kg . Culoarea blanii este argintie pe aproape tot corpul, cu exceptia zonelor cu par mai scurt (bot, in jurul ochilor, urechi, membre si coada ), unde este mai inchisa . Ochii sunt de culoare maro inchis. Maturitatea sexuala se instaleaza la 5-6 luni .

Rasa Chinchilla

Poseda un trunchi alungit , cilindric , zvelt si bine proportionat . Are un aspect elegant ce aminteste de forma iepurelui de padure . Membrele sunt musculoase si puternice. Greutatea corporala medie a rasei este de 4 - 5 kg iar la varsta de 3 luni atinge 2,2 Culoarea blanii este gri-deschisa albastruie cu o umbrire neagra .

Rasa Iepure Olandez

Ceea ce l-a facut in timp foarte popular printre crescatorii de iepuri consta in coloritul caracteristic, usor de remarcat. Desi numele ii sugereaza provenienta olandeza, adevarul e ca rasa a luat nastere in Anglia, in anul 1830. De acolo s-a raspandit intai in Olanda (fiind primit cu entuziasm de crescatori) si apoi pe intreg teritoriul lumii. In pofida popularitatii sale, iepurasul olandez nu s-a prea schimbat de-a lungul anilor, in prezent existand doar 6 varietati coloristice recunoscute de asociatiile internationale de cunicultura. Stiati ca ? Aceasta rasa este recomandata mai ales persoanelor incepatoare in cunicultura intrucat nu este prea pretentioasa si are o rezistenta peste medie la boli? La maturitate, adica dupa implinirea varstei de 6 luni, exemplarele cantaresc intre 2,5 si 2,7 kg. Iepuroaicele, dupa o gestatie de 28-32 de zile, fata in medie 5-6 pui. Acestia au pleoapele inchise si incep sa vada abia pe la varsta de 14 zile. Iepurii din aceasta rasa au o talie sub media raselor mijlocii, prin urmare nu necesita custi cu dimensiuni mari, 60x60 cm fiindu-le suficient. Datorita taliei sale, iepurasul olandez nu este crescut pentru productia de carne, insa blana sa fina si scurta (parul are in lungime de doar 2 cm) este foarte cautata pentru confectia de haine si alte sortimente diverse de imbracaminte. Rase mici de blan-carne;

Iepurasul Arlechin

Alte denumiri : iepurele japonez sau iepurasul cotofana. Durata medie de viata : 5 - 7 ani Varsta ideala pentru reproducere : 5- 6 luni. STIATI CA ?

Prima fatare trebuie sa aiba loc obligatoriu inainte de implinirea varstei de un an? Motivul : dupa implinirea varstei de un an, oasele pelvine incep sa se sudeze (fuzioneaza) iar iepuroaica nu mai poate fata natural ( aspect mortal). In orice caz, pentru a evita situatiile neplacute, exemplarele femele nu mai trebuie date la monta dupa implinirea varstei de 3 ani. Perioada de gestatie este intre 29-31 de zile. Femela fata cam 3-5 pui ( dar a existat si un caz deosebit : 9 pui) . Greutatea medie a iepurasului arlechin este de 2.7 - 3.6 kg. Aspect corporal: este un iepure mic . In rest, forma trupului e similara cu a celorlalte rase. Ceea ce il recomanda insa, este paleta coloristica a celor doua varietati cunoscute: Varietati : 1. Varietatea japoneza : Este uimitoare prin marcajele sale coloristice : negru cu roscat . Urechile sunt colorate diferit, marcajele de pe cap sunt de asemenea impartite in cele doua culori, avand ca linie mediana in mijlocul fetei. Daca o ureche este neagra, cealalta va fi obligatoriu roscata. Cu picioarele si spatele se intampla acelasi lucru. 2. Varianta cotofana : La aceasta varietate culorile sunt : alb si negru. Impartirea lor pe trup este similara cu cea a variantei japoneze. Cele mai cunoscute rase de iepuri cu par scurt sunt : Castor Rex ( tonalitatea culorii poate varia de la brun - roscat inchis pana la brun - ciocolatiu ); Rex Dalmatian ( fondul culorii este alb pe care se su prapun pete de culoare neagra, albastra , bruna sau galben inchis ); Rex Lutru (negru ca smoala); Rex Lynx ( este bej - roz cu reflexe argintii) ; Rex Tricolor ; Rex Chinchilla

Stiti cum au aparut rasele de tip REX ? Un crescator francez de iepuri ( acum vreo 100 de ani) a observat intr-un cuib de iepurasi, fatati de vreo 3 - 4 saptamani, ca unul din ei avea parul foarte scurt si catifelat.

Peste cateva luni, aceiasi iepuroaica fata un nou rand de pui si situatia s-a repetat. Un pui avea parul scurt si foarte placut la atingere. Crescatorul nostru s-a gandit sa pastreze aceasta calitate a parului si ,cum cei doi pui erau de sex opus, i - a incrucisat. Astfel s-a raspandit in intreaga lume aceasta rasa deosebita si mult pretuita pentru blana ei. Rase de pr i carne Iepurii din aceste rase au par lung, moale, elastic, matasos, fapt pentru care, invelisul lor pilos este cunoscut si sub denumirea de "lana". Cele mai reprezentative rase cu par lung sunt :

ANGORA

Aceasta rasa are parul mai lung, in jur de 6 cm . Parul care le acopera capul este mai dezvoltat pe frunte ("mot") , pe obraji ("favoriti") si la varful urechilor ("clopotei"). Membrele sunt bine acoperite cu lana ("papuci"). Greutatea medie a rasei este de 3,5 kg , iar productia de lana de circa 1 kg pe an . Culoarea parului poate fi alba sau de alte varietati (gri, cenusie, galben, roscat, neagra, albastra, agouti ) .

Vulpe

Aceasta rasa are parul de pe trunchi cu o lungime uniforma de 5-6 cm iar cel de pe cap , urechi si membre cu o lungime specifica raselor cu par normal . Adultii ating in medie o greutate de 3 kg. Culoarea blanii poate fi albastra, neagra, alba, Havana, rosie, chinchilla, etc. ATENTIE !

Alegerea rasei - o atentie deosebita Daca scopul este cresterea iepurilor pentru a avea un venit bun si nu pentru hoby, atunci trebuie efectuate unele cercetari de piata pentru a afla pretul la carnea de iepure, la blanuri, la lina etc. Alegerea corecta a rasei, cumpararea reproducatorilor buni, aplicarea exacta a tehnologiei - inseamna succes. Nu cumparati reproducatori de la piata sau de la oameni necunoscuti ! Caractersticele principalelor rase sunt descrise destul de amplu in numeroase lucrari despre iepuri dar si in aceasta. Alegerea reproducatorilor Cel mai bine e sa procurati reproducatorii de la fermele specializate sau de la fermele inregistrate si controlate sanitar veterinar, care au un efectiv destul de mare, respecta tehnologiile, perfecteaza acte de vanzare - cumparare si poarta raspundere pentru iepurii vanduti. Criteriile la alegerea reproducatorilor - Constitutia; - aspectul exterior; - parul iepurelui; - la femele-dezvoltarea organelor de alaptare; - la masculi-densitatea corpului si caracterul. Sfaturi practice : In nici un caz nu cumparati iepuri cu botul umed sau jilav, cu murdarie sub coada cu riie sau capuse in urechi. Parul lipit pe partile interioare ale labutelor dinainte - un simptom evident ca iepurele este bolnav (rinita infectioasa, sau guturai); Nu cumparati iepuri slabi, nu va lasati convinsi ca iepurele este de rasa, dar a fost prost hranit. Iepurele sanatos are mereu pofta de mancare, iar daca a slabit din cauza hranei insuficiente, acest iepure nu poate oferi pui de calitate; Cand cumparati iepurele, ridicati-l de spate. Daca este sanatos, va fi ca un arc, se va indarji, iar cel bolnav va atarna moale; In mod obligatoriu, sa fiti atenti la starea organelor sexuale si incredintati-va ca nu au probleme; Cumparati iepuri cu ochi senini, vioi, pleoapele sa nu fi umflate; Intersati-va despre productivitatea rasei alese la ferma de iepuri, despre productivitatea parintilor iepurilor alesi; Este necesara procurarea de la ferma de unde cumparati iepurii si a hranei necesare in vederea trecerii treptate de la un mod de furajare la altul. Schimbarea brusca poate avea consecinte neplacute ducand pana la moartea animalelor ; Masculii cu deformari de constitutie, numai cu un testicul si cei la care unii dintre pui s-au nascut morti, sunt inlaturati de la reproductie; Indicii masculilor buni reproducatori : - respiratie normala pana dupa imperechere; - dorinta de imperechere peste 2-3 minute; - respiratie normala dupa doua imepecheri cu un interval de 5 minute.

Reproducia iepurilor: Reproductie = organizarea in cele mai bune conditii a procesului de

inmultire, la iepurii de casa, pentru obtinerea, de la fiecare iepuroaica, in fiecare an, a numarului de fatari planificate. Tehnologia reproduciei; Bazele teoretice Dupa cum se stie la mamifere, aparatul genital intra in functiune mai tarziu decat alte aparate si sisteme ale organismuluil. Maturitatea sexuala, nu corespunde cu momentul in care indivizii de sex opus, incep sa - si manifeste dorinta de impreunare, ci coincide cu stadiul in care aparatul genital este capabil sa elaboreze celule sexuale mature, apte pentru a fi fecundate. La iepurele de casa, momentul aparitiei maturitatii sexuale este determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele si masculi si influentat de alimentatie, microclimat (temperatura, lumina), precocitatea rasei , etc. Cu toate ca maturitatea sexuala la iepuri se instaleaza la varsta de 4-5 luni , ei pot fi folositi la reproductie doar cand ating varsta optima si foarte important - 70-75% din greutatea corporala a individului adult din rasa respectiva. Greutatea corporala pe care o are reproducatorul in momentul montei este mult mai importanta decat varsta.Virsta si greutatea optima reiese din tabelul urmator: Specificare Greutatea minima pentru reproducere a iepuroaicelor Varsta iepuroaicelor pentru reproducere daca au greutatea minima Greutatea minima pentru reproducere a iepuroilor Varsta iepuroilor pentru reproducere daca au greutatea minima ATENTIE ! Admiterea tineretului cunicul la reproductie inainte de varsta si dezvoltarea corporala optima, se soldeaza, la female, cu distocii (fatari grele ),avorturi , intarzieri de crestere, productie mica de lapte, iar la masculi, cu obtinerea unei sperme necorespunzatoare calitativ si epuizarea fizica si sexuala rapida. Acest fapt, determina pierderi, prin reformarea unor indivizi valorosi din punct de vedere genetic, dar si consecinte, la fel de grave, economic. Este o greseala si sa se monteze iepurii, la o varsta prea frageda , indiferent de gradul lor de dezvoltare corporala, deoarece, aparatul genital se dezvolta mai incet decit restul organismului. Si atunci ??? UM kg luni kg luni RASE mari 3,5 6,5 4 7,5 mijlocii 2,5 5,5 2,8 6,5 mici 1,7 4,5 1,8 5,5

Atentie la corelatiile din tabelul de mai sus. In ovarele iepuroaicei, exista intotdeauna foliculi pe cale de maturare. Ovulatia este provocata de actul montei. Atunci cand dupa imperechere, nu are loc fecundatia ovulelor expulzate, pe ovare, in locul acestora, apar niste cicatrici de culoare galbena, corpii galbeni , care, secreta hormoni si care raman activi circa o luna, interval de timp in care caldurile dispar. STIATI CA ? Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1- 3 zile, la 912 zile si la 28-30 de zile? Momentul efectuarii montelor la iepuri este determinat de cel al depistarii femelelor in calduri. Semnele caracteristice perioadei de calduri sunt urmatoarele: - femelele sunt nelinistite; - se agita in cusca si rascolesc asternutul; - i-si smulg parul de pe abdomen si - si fac cuib; - au organele genitale externe de culoare rosie-aprins; - iepuroaica introdusa in cusca mascului , accepta monta. Spre deosebire de cazul anterior , iepuroaicele care nu sunt in calduri dar sunt introduse la mascul au alte semne caracteristice si anume : - fug si tin coada lipita de corp; - se trantesc pe o parte si nu accepta masculul ( uneori il musca de bursele testiculare, castrandu-l). Ritmul de reproducere Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de cas ntr-o cresctorie, trebuie s inem cont de condiiile de cretere asigurate (hrnire i adpostire) n cadrul acesteia. Productivitatea iepuroaicelor dintr-o ferm, estimat prin numrul de pui nrcai pe cuc i pe an, depinde de intervalul ntre dou ftri succesive, de numrul de pui la ftare i de procentul de supravieuire a puilor pn la nrcare. Dup intervalul de timp ntre dou ftri succesive, ritmul de reproducere poate fi: - Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic cresctorilor care dispun de condiii de hrnire i adpare precare i se bazeaz pe realizarea a dou ftri pe an, n urma crora se obin 12-18 pui nrcai pe femel. Un ciclu de reproducere este alctuit din 30 zile de gestaie i 60 zile de alptare. Cele dou cicluri de reproducere nsumeaz 180 zile pe an i se deruleaz ntre 1 martie-15 septembrie. - Ritmul de reproducere semiintensiv const n realizarea a 3 ftri pe an, n urma crora se narc 26-28 pui/femel. Intervalul ntre dou ftri succesive este de 75 zile (30 zile de gestaie i 45 zile de alptare). Cele trei cicluri de reproducere nsumeaz 325 zile. - Ritmul de reproducere intensiv se bazeaz pe realizarea a 4 ftri pe an i obinerea a 30-35 pui nrcai/femel. Durata unui ciclu de reproducie este de 75

zile, iar femela este n activitate 300 zile/an. - Ritmul de reproducie foarte intensiv sau superintensiv, const n obinerea a 6 - 7 ftri/an/femel i a 36-48 pui nrcai/an/femel. Ftrile au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaie i 30 zile de alptare), iar femela este n activitate 360 zile/an. Sa nu uitam ca la aceasta specie exista posibilitatea simultaneiratii gestatiei cu alaptarea si reducerea intervalului intre generatii.

Monta, gestaia, ftarea;

Inainte de realizarea imperecherii, va fi verificata starea de sanatate a celor doi reproducatori si a organelor genitale externe. Se recomanda ca, inainte de introducerea femelei in cusca masculului, sa se realizeze un usor masaj al zonei sexuale externe, pana cand femela, executa miscarea caracteristica a trenului posterior, miscare ce sugereaza excitatia si dorinta de imperechere. Acelasi lucru se va face si daca se foloseste insamintarea artificiala a iepuroaicelor.

ATENTIE ! NU se va introduce niciodata masculul in cusca femelei pentru ca cesta, va fi preocupat de acomodarea cu noul mediu si nu va acorda nici o atentie femelei, aceasta, devenind agresiva. Iepuroaica se transporta spre cusca mascului astfel : se tine cu o mana de pielea din regiunea spinarii, cat mai aproape de gat , iar cu cealalta se sustine greutatea intregului corp prin plasarea miinii in regiunea fesiera.

Este recomandabil ca monta sa se realizeze pe timp racoros , dimineata sau seara. Dupa introducerea femelei in cusca masculului, actul montei are loc rapid, durand doar cateva secunde. Momentul incetarii impreunarii este pus in evidenta de faptul ca masculul scoate u n sunet specific si cade in lateral.

Dupa realizarea a doua monte consecutive, iepuroaica va fi readusa in cusca din care a fost luata si se opereaza data montei in fisa individuala si in registrul reproductiei sau direct in calculator, cind un astfel de program exista (cea mai indicata evidenta ) Femelele in calduri care refuza actul sexual, vor fi introduse in cusca altui mascul.Daca nici de aceasta data nu accepta masculul, aceasta se introduce intr-o cusca de asteptare. Dupa 10-12 zile de la monta se poate proceda la palparea transabdominala a trompelor uterine pentru diagnosticarea starii de gestatie. O alta metoda prin care se poate efectua controlul instalarii gestatiei este prin reintroducerea femelei in cusca masculului. Daca femela ataca masculul si emite sunete tipice, ea se considera gestanta si se scoate rapid din cusca acestuia. Gestatia dureaza intre 29 31 de zile cu o medie de 30 zile. Cu 4 - 5 zile inainte de fatare se va efectua pregatirea cuibului prin introducerea de paie curate si uscate sau fan. Fatarea are loc de obicei noaptea si este semnalata de iepuroaica prin smulgerea parului de pe abdomen si amenajarea cuibului. Iepuroaica fata usor si dureaza cam15-25 de minute. Puii fatati au ochii inchisi si fara par si cantaresc fiecare intre 50-70 de grame. Pentru a-i proteja termic,iepuroaica ii acopera cu parul smuls de pe abdomen. La 24 de ore de la fatare, controlam cuibul si se numara puii. Totodata se observa viabilitatea acestora si se inlatura puii morti. STIATI CA: Daca o iepuroaica are mai multi iepuri, dar mai putin lapte, sau daca a murit, este necesara efectuarea adoptiei prin asa numitului sistem cuc? Aceasta inseamna ca, de la o femela, se iau puii, si se pun in cuibul alteia, care a fatat odata sau cit mai apropiat cu femela pe care o inlocuieste dar are un numar mai mic de pui. ATENTIE ! Controlul cuibului se va efectua numai dupa ce ne vom spala pe maini cu un sapun fara miros sau cu o solutie de cloramina ( sau alt produs pe baza de clor) dar cu care iepuroaica este obisnuita si numai dupa ce scoatem iepuroaica din cusca. Aceasta precautie este obligatorie intrucat iepuroaica isi recunoaste puii dupa miros si ,daca apar modificari de miros, exista posibilitatea sa refuze sa ii mai alapteze sau chiar sa-i manince ( canibalism ). Aceasta pornire canibala a iepurelui de casa este o reminescenta a instinctului de conservare mostenit de la forma salbatica a speciei, (caz in care iepuroaica va fi indepartata de la reproductie) si mai poate fi determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si de absenta apei imediat dupa fatare, caz in care se vor remedia deficientele urgent. ATENTIE ! La controlul cuibului, puii sanatosi, sunt calzi, prezinta miscari vioaie si tendinta permanenta de a se hrani pe cand, cei cu probleme, sunt mai reci, cu mobilitate slaba si pielea usor cutata.

Atunci cand puii nou-fatati, scancesc tare si se misca in permanenta , inseamna ca ori le este frig, ori le este foame, situatie in care trebuie intervenit rapid asupra factorilor deficitari. Contrar tehnologiei vechi din Romania, cind se impunea ca in crescatoriile de iepuri de casa, sa se asigure o liniste perfecta, ( latratul ciinilor constituia un factor important de stress) in toate tarile crescatoare de iepuri, astazi, trebuie sa se asigure un fond muzical, cu o intensitate medie, cu care iepurii se obisnuiesc treptat, si care estompeaza alte zgomote accidentale. Este absolut necesar ca in crescatorie sa se impiedice accesul rozatoarelor in vecinatatea iepurilor, pentru a se preintampina consumarea puilor de catre mama.

Condiii de igien i microclimat Se vor respecta conditii stricte de curatenie si igiena permanenta. Se vor folosi pentru dezinfectie numai solutiile avizate sanitar, iar cele cu mirosuri persistente, numai dupa obisnuirea treptata a iepurilor cu ele. Flambarea se va folosii ori de cite ori se aduna puf pe custi sau ocolo unde au murit iepuri. Temperatura are o influenta majora asupra efectivelor de animale din crescatorii. Aceasta influenta se reflecta asupra : - starii de sanatate a iepurilor ; - consumului zilnic de furaje ; - functiei de reproducere. Domeniul de temperatura recomandat pentru cresterea iepurilor este de 10 C 20 C dar optim este 18 20 la reproductie si 15 18 in sectorul de crestere - ingrasare. La temperaturi sub 12 C si peste 20 C se reduce considerabil dorinta de imperechere. Umiditatea aerului nu reprezinta o problema in tara noastra dar trebuie avut in vedere ca in halele de crestere sa fie intre 60 80 %. Viteza curentilor de aer nu trebuie sa depaseasca 0.10 0.15 m/ secunda la limitele inferioare de confort termic, putind creste pina la 0.35 0.40 m/ secunda la limitele superioare ale confortului termic.

Densitatea minima a efectivului va respecta urmatoarele valori:

Crestere in custi Iepuroaica cu pui pana la 5 saptamani Iepuroaica cu pui pana la 8 saptamani Suprafata minima 0,56 m2 suprafata totala 0,74 m2 suprafata totala

Iepurii intre 5 12 saptamani Iepurii peste 12 saptamani Iepuroaice si iepurii pentru reproductie

0,07 m2 per exemplar 0,18 m2 per exemplar 0,56 m2 per exemplar

Carantina - animalele achizitionate, nu vor veni in contact direct cu animalele deja existente in crescatorie (daca exista) timp de cel putin 30 de zile, timp in care se vor urmari cu multa atentie. Mai intii vor fi deparazitate, vitaminizate, tratate preventiv cu un antibiotic de spectru larg (atentie deoarece anumite antibiotice sunt toxice la iepuri) si se vor urmari comportamental. Se vor face vaccinarile (daca nu s-au facut), dar dupa acomodare, pentru a evita stresul. Creterea puilor, a tineretului cunicul i a iepurilor aduli

Alaptarea iepurilor Alaptarea se efectuiaza o data pe zi, in general dimineata si dureaza 4 5 min. In timpul suptului puii primesc 6 -8 g / cap in primele zile, cantitate care va creste pina la 30 35 g / cap / zi, la virsta de 18 20 zile. La fatare, iepurasii au greutatea de 50-70gr. Daca femela are lapte destul, atunci acestia sunt rotunjori si sunt linistiti. La ipeurasi, ochii se deschid la varsta de 10 zile, iar incepand cu ziua 16-20 ies din cuib si incep sa guste mancarea mamei. Iepurasii cresc rapid si la o luna au greutatea de 400-700gr. STITI CUM SE CALCULEAZA CAPACITATEA DE ALAPTARE A IEPUROAICEI ? Seara se izoleaza intrarea iepuroaicei spre cuib cu un paravan, iar dimineata se pun intr-un cos ( cintarit in prealabil ) toti iepurasii si se cintaresc. Apoi se lasa sa suga, la iepuroaica, si se cintaresc din nou. Diferenta de greutate, este capacitatea de alaptare, si este cantitatea totala de lapte produs de iepuroaica ( nu uitati sa scadeti greutatea cosului). Cu cit aceasta cantitate este mai mare, si iepurasii ei vor avea o viteza mai mare de crestere si o greutate mai mare la intarcare. Capacitatea de alaptare se calculeaza la 7 14 si 21 de zile si are rol in selectia efectivului matca. Hnirea suplimentar a puilor de iepure Dupa 21 de zile, productia de lapte scade, iar puii incep sa consume din hrana mamei. Este bine sa se administreze iepuroaicei, macar in aceasta perioada, un furaj combinat granulat, complet din care vor minca si iepurasii pina la intarcare si inca 4 5 zile dupa aceasta, apoi se va administra furaj combinat special pentru tineret. Ingrijirea i nrcarea puilor de iepure

Iepurii se intarca la varste diferite, in functie de metoda de crestere: - la fatari intensive intarcarea se face la 28-29 zile; - la semiintensive la 35-45 zile. Atentie ! Intarcarea, se va face prin scoaterea iepuroaicei din cusca si Nu prin scoaterea iepurasilor. Acestia vor ramine in cusca in care au fost fatati pina la livrare, pentru evitarea stresului de intarcare. Foarte importanta este observarea permanenta a fiecarei custi pentru descoperirea precoce a tulburarilor digestive ( diareei ). Hrnirea tineretului cunicul furaje recomandate i tehnica hrnirii Particularitatile morfo fiziologice la iepuri Iepurii de casa sunt animale rozatoare ierbivore. Fata de alte specii de mamifere, iepurele prezinta unele particularitati morfologice privind dentitia, stomacul si intestinul gros. Dentitia este compusa din 28 dinti, dispusi pe arcadele maxilarelor dupa urmatoarea formula: I = 4 / 2 ; C = 0 / 0 ; Pm = 6 / 4 ; M = 6 / 6 = 28 Incisivii ( I ) au aspect de prisma patrulatera curbata. Cei de pe arcada superioara sunt reprezentati prin doi incisivi foarte dezvoltati, incadrati de doi incisivi mai mici si asezati mai inapoi. La aceasta specie, dintii cresc continuu, tot timpul vietii. Ei se pastreaza in limite normale, datorita procesului de tocire ce are loc in timpul cind iepurii consuma nutreturile solide (fie crengute de copaci fie furaje concentrate sau granulate). Stomacul la iepuri este de tip monogastric ( unicompartimentat ) si are un volum ce variaza de la 50 200 ml . La nivelul orificiului cardia are un sfincter foatre puternic, care nu permite animalului sa vomite. Ca urmare, este interzisa hranirea iepurilor cu furaje alterate sau toxice, care produc tulburari gastrice, deoarece, neputindu-le voma, mor intru-n timp foarte scurt. O alta particularitate legata tot de stomac este ca iepurele se hraneste in permanenta cu mici pauze. In 24 de ore pot consuma 70 80 de tainuri. O alta particularitate ar fi ca, glandele salivare produc saliva in mod continuu , sub forma unui jet subtire iar in lipsa furajelor se acumuleaza in stomac si duc la aparitia tulburarilor digestive (diaree), determinind de cele mai multe ori moartea iepurasilor. Intestinul gros prezinta particularitatea morfologica a unui cecum foarte dezvoltat cu lungimea de cca. 1m si capacitatea de 6 12 ori mai mare ca a stomacului. La acest nivel, celuloza din furaje, sub actiunea unei bogate flore bacteriene, sufera importante transformari, punind la dispozitia organismului substante nutritive usor asimilabile ( acizi grasi, proteine, vitamine ).Intrucit flora baceriena este foarte sensibila la antibiotice, tratamentele medicamentoase trebuiesc facute cu mult discernamint. In procesul de digestie, o particularitate deosebit de importanta o constituie cecotrofia, fenomen prin care iepurele de casa este capabil sa utilizeze substantele nutritive elaborate de microflora din cecum,eliminate sub aspectul unor crotine moi, geletinoase si pe care iepurele le consuma cu placere mai ales in timpul noptii.Trebuie facuta neaparat mentiunea ca in trecut unii specialisti, au pus semnul egal intre cecotrofie si coprofagie. Din punct de vedere fiziologic, coprofagia, indica o tulburare metabolica, determinata de lipsa sau excesul unor vitamine sau saruri minerale si se manifesta clinic prin consumul crotinelor dure, proprii sau a altor iepuri, iar medical reprezinta simptomele clinice ale unor boli nervoase. Cecotrofia

este o manifestare fiziologica, normala la aceasta specie, fara conotatii de anormalitate. Explicatia fenomenului de cecotrofie ar fi ca, nutreturile ingerate, strabat in scurt timp traiectul tubului digestiv pina la cecum. Aici sunt stocate 6 ore si transformate in cocoloase cu umiditatea de 70 80 % numite crotine moi cu aspect,transparent, gelatinos, asemanator unui ciorchine de strugure miniatural. Acestea, dupa ce strabat celelalte segmente ale intastinului gros, ajung la anus, de unde sunt preluate cu gura de iepure, care le inghite fara sa le mestece. Crotinele moi inghitite, ajung in stomac si, dupa un timp, trec in intestinul subtire, unde are loc a doua digestie, urmata de asimilatia intestinala. De aici ele sunt impinse in intestinul gros, fara sa treaca prin cecum, unde se deshidrateaza pina la umiditatea de 45 50 % si apoi sunt eliminate prin anus sub forma de crotine dure. HRANIREA IEPURILOR IN CRESCATORIILE FAMILIALE In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (extensiv), vom folosi pentru furajare: fan, graunte de cereale si furaje suculente (morcov,sfecla, mere, etc.) Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. Furajele vor fi oferite in hranitori speciale, altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele. Furajele verzi Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor . Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ). Atentie ! In nici un caz, nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca sunt : - ude cu roua ; - sunt prafuite ; - sunt impurificate cu pamant ; - contin plante posibil toxice . De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ). Fanurile de lucerna, trifoi si graminee Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei. Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa. Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece. In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %. Furajele grosiere

Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente). Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree). Morcovul Reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut, dulce. Sfecla furajera Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii). Grauntele de cereale Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb ) se pot administra intregi sau doar aplatizate (strivite). Tarata (care este un produs secundar al macinarii graului) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.

HRANIREA IEPURILOR IN CRESCATORIILE INTENSIVE In cadrul fermelor specializate in cunicultura, cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea ( este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite ). Prin granulare se obtin cateva avantaje majore : - timpul de conservare a furajelor creste; - temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor; - creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei; - se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege); - se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii. Stiati ca ? Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 3,5 kg de furaj granulat consumat ? Spre deosebire de porci si pasari, iepurii consuma furaje bogate in celuloza, raportul intre continutul in celuloza si proteina avind un rol esential in obtinerea productiilor dorite si pastrarea sanatatii animalelor dupa cum se poate vedea si din tabelul urmator: Proteina bruta Sub 16 % Intre 16 si 18 % Celuloza Sub 12 % Intre 12 si 15 % Intre 12 si 15 % Efecte risc de diaree mare securitate pentru diaree dar productie mica - reteta ideala pentru productie intensiva

Peste 18 %

Intre 12 si 15 % Sub 12 %

risc de diaree diaree in majoritatea cazurilor

La schimbarea lotului de furaje, cu 4 5 zileinainte de a se termina lotul vechi, totdeauna se va face testarea acestuia. Pentru testarea furajului, granulat sau negranulat, se poate folosi un lot martor (de aceeasi varsta cu lotul testat) care sa fie hranit cu noul furaj si se vor observa reactia lor. Daca dupa 5 6 zile, animalele sunt vioaie si nu prezinta balonari sau diaree inseamna ca furajul este bun si se va administra si celorlalti iepuri.Pentru inceput se va da in amestec cu furajul din lotul vechi, incepind cu 1/4, 1/2, 3/4.

Tipuri de cuti
1. CUSTI SI ACCESORII PENTRU IEPURII DE APARTAMENT

2. CUSTI PENTRU TRANSPORTUL IEPURILOR

3. CUSTI PENTRU IEPURII DE CURTE In functie de densitatea animalelor pe unitatea de suprafata, ritmul de reproductie, tipul de adapost, tipul de hranire, etc.pe care le doreste crescatorul sau imaginat diverse sisteme de intretinere a iepurilor de casa, (pentru fiecare sistem folosindu-se diverselor tipuri de custi) si care pot fi diferentiate si clasificate astfel: 1. Sistemul de intretinere extensiv (semilibertate) Acest sistem este unul de tip familial, este foarte vechi, si a fost practicat din timpuri stravechi. El solicita un volum mic de munca, deoarece hranirea animalelor se face cu resursele vegetale din flora spontana, pe care iepurii le pasc direct iar, pentru perioada rece, se procedeaza la hranirea suplimentara cu fibroase si suculente . In acest sistem, iepurii sunt crescuti in adaposturi simple (soproane, grajduri) sau pur si simplu sub cerul liber. Reproducerea lor nu este dirijata in nici un fel. Dezavantajul este ca acest gen de crestere expune efectivul la intemperii (ploaie,ninsoare, vint) iar prevenirea si controlul bolilor se face foarte greu. Cresterea extensiva se realizeaza in 2 modalitati : Cresterea in tarcuri Iepurii cresc intr-un tarc (confectionat din plasa sau scanduri) in sprafata de 50 - 60 mp. si au posibilitatea de a se adaposti intr-un sopron.

In afara de iarba care creste in interiorul tarcului, iepurii mai primesc si suplimente de masa verde, fan, paie, coceni, suculente si concentrate. Acest sistem foloseste cu un randament mic suprafete intinse de teren, motiv pentru care nu este recomandabil pentru cresterea de efective mari. Putem creste in acest mod un efectiv de pana la 50 de capete. Cresterea la sol

Se realizeaza in grajduri sau soproane cu pardoseala din pamant si compartimentate.

In fiecare compartiment vom caza cate 7 - 9 iepuroaice si un iepuroi (sistem"harem"). Pentru fiecare iepuroaica si puii ei va trebui sa repartizam cam 10-15 mp. In aceste conditii , iepuroaicele gestante isi sapa cuiburi subterane in care vor fata si -si vor creste puii. Dupa iesirea din cuibul subteran, puii se obisnuiesc repede cu hrana folosita de adulti. In cadrul acestui gen de crestere ,vom obtine anual de la fiecare iepuroaica urmasi care cantaresc in total aprox. 40 - 50 de kg masa vie. 2. Sistemul de intretinere semiintensiv Acest sistem de intretinere este tot un sistem de tip familial, fiind folosit pe o scara larga in tara noastra. Sistemul, consta in cresterea iepurilor in custi individuale,amplasate separat sau grupate in "baterii" dispuse pe unul sau mai multe nivele. Custile pot fi amplasate direct sub cerul liber, sub copertine, in soproane sau in alte genuri de adaposturi, existente in curtea gospodariei. 3.Sistemul de intretinere intensiv (microfermele) Spre deosebire de primele doua sisteme, care aveau ca scop exclusiv, umplerea congelatorului familiei cu carne, acest sistem, intensiv de crestere, se adreseaza iubitorilor de iepuri care urmaresc si obtinerea de profituri banesti de pe urma cresterii iepurilor. Intensivizarea cresterii iepurilor nu presupune neaparat, marirea dimensiunilor adaposturilor, ci obtinerea unei productii ridicate de carne / mp de spatiu. Mai simplu spus, cresterea intensiva inseamna, obtinerea unui profit financiar, lunar. Acest sistem, pentru a fi rentabil, presupune insa, existenta unor adaposturi tip hala, cu tehnologie riguroasa, adica microclimat dirijat, furaj granulat,reproducatori de valoare si altele. 4.Sistemul de intretinere superintensiv (cunicultura industriala) Acest sistem de intretinere este intalnit exclusiv la cresterea industriala a iepurilor in ferme de mari dimensiuni, cu mii de capete. In astfel de ferme iepuroaicele trec prin 5 7 gestatii anuale, ceea ce conduce la epuizarea lor rapida. Hranirea cu furaje,adaparea cu apa,evacuarea dejectiilor se fac automatizat, oamenii lucrand mai mult cu utilajele si mai putin cu iepurii. De fapt, in aceste locuri, iepurele de casa s-a transformat in iepure de ferma.

CUSTILE De-a lungul timpului,crescatorii de iepuri au creat si perfectionat o mare varietate de custi. Acestea cuprind o paleta larga de forme si dimensiuni si pot fi confectionate din lemn, plasa de sarma, tabla, mase plastice sau combinatii ale acestor materiale iar pentru acoperire se folosesc, cartonul asfaltat, tigla, foi de azbociment , fibrocement, tabla s.a.m.d. Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o cusca : - sa protejeze iepurii impotriva intemperiilor (ploi, zapezi, vanturi, frig ); - sa nu permita accesul altor animale in cusca (pasari, rozatoare, diverse animale de prada ); - sa nu permita evadarea iepurilor din cusca (inclusiv a puilor); - sa asigure un loc confortabil de odihna ( evitarea materialelor reci) ; - sa asigure suficient spatiu atit pe verticala, pentru ridicarea pe picioarele inferioare dar si pe orizontala, pentru miscarea iepurilor ; - sa fie prevazute cu utilajele, absolut necesare pentru furajare si adapare si evacuarea dejectiilor; - sa asigure conditii optime de zooigiena (sa nu se imbibe cu urina, sa fie usor de curatat si dezinfectat); - sa fie construite din materiale ieftine, durabile si usor de procurat; - custile, trebuie sa fie universale, adica atunci cind avem iepuroaice gestante, sa poata fi introduse cuiburi de fatare, iar la intarcare, prin simpla scoatere a cuiburilor, sa devina cusca pentru cresterea si ingrasarea tineretului ; La construirea custilor, trebuie sa avem in vedere, ca adancimea acestora, (distanta de la portita de acces pana la peretele din spate) sa nu depaseasca 50 cm, in caz contrar, vom intimpina dificultati in prinderea iepurelui sau curatarea custii. Partile componente ale unei custi folosita in sistemul extensiv: Fata custii Aceasta este reprezentata de un perete format dintr-o carcasa de lemn sau metal pe care este fixata plasa de sarma sau vergele metalice la care vom fixa in balamale o usa de acces ( o portita). Pe fata custii mai putem fixa accesorii precum : jgheabul pentru fibroase si suculente, hranitorul pentru concentrate si o adapatoare pentru apa. Pardoseala

Pardoseala poate fi : a) compacta (confectionata din lemn de esenta moale, motiv pentru care este si cea mai calduroasa) dar ca dezavantaj, se imbiba cu urina, si dupa un timp putrezeste. Pentru a putea sa asiguram curatenia, trebuie sa - i asiguram un asternut din paie,rumegus sau talas. b) tip gratar ( din sipci din lemn dispuse paralel, avand distanta de 2 cm intre ele pentru a facilita scurgerea dejectiilor) c) mixta ( o combinatie intre cele doua prezentate anterior). La acest tip de pardoseala iepurele se va odihni pe suprafata compacta (40-50 % din suprafata custii) si isi va face necesitatile in cealalta parte. d) metalica. Acest tip de pardoseala poate fi realizata din plasa de sarma sudata prin puncte ( avand ochiuri de 20 x 20 mm ) sau din vergele metalice dispuse la 20-25 mm intre ele. Peretii laterali Pot fi confectionati din diverse materiale (lemn, plasa de sarma, tabla) si pot avea diverse accesorii pt. hranire si adapare. Spatele custii Va fi confectionat totdeauna din perete plin (lemn,tabla sau material plastic) pentru a impiedica producerea curentilor de aer . Iepurii sunt foarte sensibili la curentii de aer, putandu-se imbolnavi cu usurinta. Plafonul custii Daca tinem cusca in spatiile inchise, plafonul poate fi confectionat din orice material avem la indemana. In cazul cresterii iepurilor in custi dispuse in curte , sub cerul liber, plafonul va fi confectionat din materiale pline, rezistente la umezeala si va avea o panta de 40-45 de grade spre partea din spate (pentru scurgerea precipitatiilor). Marginea plafonului va depasi cu 10-20 de cm marginile custii, impiedicand patrunderea precipitatiilor si a razelor solare intense.

Accesorii folosite la custi: Cuibul de fatare Are aspectul unei ladite. Trebuie aplasat in interiorul custii, pe un perete lateral dar la loc vizibil.

Este construit , in general, din lemn si are un orificiu circular sau patrat in care intra si iese iepuroaica pentru a alapta puii. Plafonul cuibului de fatare este mobil (o usa de vizitare fixata cu 2 balamale) ceea ce permite crescatorului verificarea zilnica a evolutiei cresterii puilor. Cuibul de fatare se introduce in cusca iepuroaicei gestante cam cu 4 - 5 zile inainte de fatare. In acest scop, vom introduce in interior un strat de paie gros de 5 cm care va fi scos ulterior,cand puii vor implini 21 de zile de la fatare si vor incepe sa consume hrana solida ). Hranitorul pentru nutreturi concentrate sau granulate Asa cum ii spune si denumirea, serveste la administrarea economica a hranei granulate punand iepurele in imposibilitate de a imprastia hrana prin scurmare cu labutele din fata. Jgheabul pentru nutreturi de volum Serveste la administrarea economica si igienica a fanului si furajului verde. Acest jgheab este atasat de obicei in partea exterioara a custii, dar poate fi pus si in interior. Adapatorile Servesc la administrarea apei si pot fi confectionate din materiale precum tabla, ceramica, sticla.

O adapatoare des utilizata poate fi o sticla plina cu apa pe care o fixam cu gura in jos intr-un recipient din tabla. (vezi imaginea alaturata) Gura sticlei va fi fixata la aproximativ 2-3 centimetrii distanta de fundul recipientului. In acest mod, apa din sticla se va goli pe masura ce iepurele bea apa din tavita.

Adaparea cu nivel constant (folosita in microferme si cresterea industriala) consta in faptul ca de la un rezervor central de apa vor fi duse conducte de alimentare spre vasele de adapare din fiecare cusca. Rezervorul central si vasele de adapare vor fi dispuse la acelasi nivel, ceea ce va conduce la existenta in permanenta a apei in fiecare vas de adapare (principiul vaselor comunicante intalnit in scoala la lectiile de fizica fluidelor). Rezervorul central este prevazut si cu un "plutitor" care va permite ( la fel ca la vasul de expansiune intalnit in orice toaleta) intrarea apei proaspete in rezervor pe masura ce iepurii consuma apa. Custi folosite la cresterea intensiva a iepurilor a. Custi pe un singur nivel (flat-deck)

Utilizarea lor este considerata la ora actuala cea mai profitabila. Aceste custi sunt confectionate din panouri de sarma zincata (sudate prin puncte, cu ochiuri de 20x20 mm), acestea fiind asamblate intre ele prin cleme din tabla care se inchid cu un cleste special. Fiecare cusca are sistem separat de hrana si adapare. Custile sunt pozitionate cu ajutorul unor suporti metalici peste fose de adancime, in care se colectioneaza de-a lungul unui an toate dejectiile rezultate. fosa = un sant betonat, adanc de aproximativ 1 - 1,5 m, lat de 1,5 - 2 m si intins pe toata lungimea adapostului, Avantajele custilor pe un singur nivel: - iluminat uniform in fiecare cusca; - crescatorul poate observa cu usurinta efectivele; - operatiunile de hranire,adapare,evacuare dejectii necesita un efort minim; Dezavantaje - folosirea spatiului mai putin eficienta. b. Custi etajate ( acestea sunt folosite mai rar) Custile etajate reprezinta baterii la care custile individuale sunt dispuse pe 2 nivele (uneori chiar 3).

Sub fiecare nivel exista tavite de colectare a dejectiilor. Hranirea si adaparea iepurilor se poate face semiautomat sau automat. Avantaje: - spatiul disponibil in adapost este folosit la maxim. Dezavantaje : - iluminatul fiecarei custi nu este uniform, datorita etajarii; - exista o suprafata mare de evaporare a urinei pe multiplele tavite de colectare, ceea ce conduce la o umiditate mare in adapost si care favorizeaza imbolnavirile; - observarea iepurilor se face cu dificultate mai ales a celor de la nivelul superior.

Indiferent daca folosim custi etajate sau nu, in orice crescatorie vor exista si custi individuale pentru: - iepuroii de prasila; - iepuroaicele gestante; - exemplarele aflate in carantina; - custi comune (in care se vor caza cate 6-8 sau 3-5 exemplare tinere/cusca in functie de varsta, sex si volum corporal) pentru inlocuirea celor care mor sau sunt reformate . Atentie ! In nici un caz nu vom tine impreuna masculii dupa implinirea a 90 de zile, intrucat acestia vor incepe sa se bata si se pot castra intre ei. Cerinte suplimentare privind protectia si bunastarea iepurilor In cazul cresterii in adaposturi unde podeaua este construita din plasa, marimea ochiurilor acesteia trebuie sa fie corespunzatoare dimensiunilor animalelor. In cazul ochiurilor de plasa patrate, dimensiunea acestora nu va depasi 19 mm x19 mm, iar pentru ochiurile de plasa rectangulare dimensiunea nu va depasi 75 mm x 12,5 mm. Diametrul sarmei utilizate la confectionarea plasei nu va fi mai mic de 2,032 mm.

Plasa va fi neteda, toate proeminentele rezultate in urma procesului de fabricatie vor fi indepartate. Cand este necesar ca, din cauza greutatii, iepurii sa fie crescuti pe podele pline, se va asigura un asternut curat. Domeniul de temperatura recomandat pentru cresterea iepurilor este de 10 C 20 C. Densitatea minima a efectivului va respecta urmatoarele valori:

Crestere in custi Iepuroaica cu pui pana la 5 saptamani Iepuroaica cu pui pana la 8 saptamani Iepuri intre 5 12 saptamani Iepuri peste 12 saptamani Iepuroaice si iepuri pentru reproductie

Suprafata minima 0,56 m2 suprafata totala 0,74 m2 suprafata totala 0,07 m2 per exemplar 0,18 m2 per exemplar 0,56 m2 per exemplar

Adaposturile pentru iepurii de peste 12 saptamani nu vor avea mai putin de 45 cm inaltime, sau sa aiba o valoare care sa permita iepurilor sa stea in pozitie verticala, cu urechile ciulite. Cuibul va avea o lungime minima de 30 cm, si o suprafata libera de minimum 0,08 m2. Adapatoarele cu suzeta trebuie situate la aproximativ 25 cm fata de podeaua custii, pentru ca iepurii sa aiba acces facil la acestea. prevederi specifice speciilor de animale prevazute la articolul 2.( ANEXA la Norma sanitara veterinara privind cerintele suplimentare de protectie si bunastare a animalelor crescute pentru scopuri de ferma)

Hrnirea i adparea iepurilor aduli

Iepurele de cas este un animal ierbivor care folosete n alimentaia sa produse vegetale. Cnd produsele se folosesc sub forma lor natural se numesc generic, furaje naturale i sunt consumate fie verzi, fie uscate sau preparate ca amestecuri diferite de nutreuri naturale. Se numesc concentrate nutreurile cu coninut bogat n substane nutritive, cuprinse ntr-un volum mic, cum sunt grunele cerealelor sau unele derivate ale acestora. Cantiti maxime (gr. ) de nutrieni /sortiment/ zi / iepure de cas Furajul nutre verde siloz rmurele cu frunze Iepuri aduli ( greut. medie=4 kg) n repaus n n sexual gestaie lactaie 800 80015001000 1800 300 200 300400 100 100-150 100200 Tineret n vrst de 2-3 luni 3-4 luni 4-5 luni 350450 50-75 500700 100150 75-100 7001000 150-200 100-125

cartofi morcovi sfecl, bostnoase varz deeuri zarzavat fn

200-300 300 300 400 200 150

200-250 300-400 200-300 400-500 200-250 100-150 50-100 50-100 10-15 50-60 30-40 50 8-10

grune cereale 50 boabe leguminoase semine oleaginoase tre roturi lapte fin de carne 40 10 50 30 5

300400 400600 300400 500600 250300 250300 100140 75-100 15-20 75-100 50-70 100 13-20

75-200 200300 75-100 100150 50-75 50-75 50-60 20-30 5-6 10-15 5-10 50 3-5

100200 300400 100200 200300 75-100 75-100 65-75 30-40 6-8 20-30 10-15 5-7

200-300 400-500 200-300 300-400 100-150 100-200 75-100 40-60 8-10 30-50 15-20 7-10

n continuare se vor prezenta diferite reete furajere de nutreuri combinate care se folosesc n alimentaia iepurelui de casa n diferite stadii fiziologice: Starea fiziologic femel gestant femel n lactaie tineret nrcat Reeta furajer (gr/zi/cap) ovz uruit: 50; tre de gru: 37; rot floarea soarelui: 5; fain de carne: 7,5; mangal:2,5; sare 0,5. ovz uruit: 40; tre de gru: 34; lucern (fn ) mcinat: 15; fain de carne: 7; mangal:2,5; sare 0,5. ovz:35; lucern (fn) mcinat:14; rot floarea soarelui: 10; tre de gru: 34; mazre furajer: 10; soia: 5; drojdie de bere: 1. ovz uruit: 24; orz uruit: 30; tre de gru: 35; fain de carne: 7,5; mangal: 2,5; sare 0,5.

adult la ngrat

Pentru a asigura un necesar optim de substane nutritive pe lng aceste nutreuri concentrate trebuie administrate i alte tipuri de nutreuri, rezultnd astfel un amestec de nutreuri ce alctuiesc o raie. In continuare se arat ca model unele raii furajere ce se folosesc n alimentaia iepurelui de cas.

Raii pentru iepurii aduli de 3-4 kg (gr/cap/zi) Starea fiziologic masculi i femele n repaus femele gestante i masculi perioada de mont femele n lactaie Vara Nutreuri Concentrate 70 Iarna Nutreuri concentrate 50 100

Verzi 1000 800

Fn 150 150

Rdcinoase 200 200

80-100

1500

100-150

200

250-400

Raii pentru tineretul n cretere (gr/cap/zi) Vrsta (luni) 1-2 2-3 3-4 4-7 Vara Nutreuri Concentrate 30 40 50 60 Iarna Nutreuri concentrate 50 60 70 80

Verzi 300 450 600 800

Fn 70 100 120 150

Rdcinoase 150 200 250 300

Raii pentru ngrare (gr/cap/zi) Vrsta (zile) 1-10 11-20 21-30 Vara Nutreuri Concentrate 60 90 120 Iarna Nutreuri concentrate 80 110 130

Verzi 700 500 200

Fn 150 100 100

Rdcinoase 300 300 300

Raiile se vor administra n 3 tainuri, astfel: Vara - 1/3 m.verde+1/2 concentrate (ora 7), 1/3 m. verde (ora 15), 1/3 m. verde +1/2 concentrate + ramuri de arbori (ora 19); Iarna - fn +1/3 concentrate (ora 8), rdcinoase (ora 13), 1/3 m. verde +2/3 concentrate + lstari de arbori (ora 17); Dupa cum s-a vazut,in general, iepurii valorifica destul de bine o gama larga de furaje, dar cele mai bune rezultate se obtin daca se utilizeaza furaje combinate complete, cerintele in energie metabolizanta(EM), proteina bruta(PB), aminoacizi (lizina, metionina, cistina, argina, triptofan), celuloza bruta(CB) si grasimi brute(GB)

ar fi : -tineret 4-12 saptamani - EM 2400 kcal/kg; PB 15%,;lizina 0,6%, argina 0,9%,triptofan 0,18% metionina+cistina 0,5%;CB 14%; GB 3%; -femele in lactatie- EM 2600 kcal/kg; PB 18%; lizina 0,75%, argina 0,8%,triptofan 0,22% metionina+cistina 0,6%;CB 12%;GB 5%; -femele gestante si reproducatori- EM 2400 kcal/kg; PB 15%,;lizina 0,6%, argina 0,9%,triptofan 0,18% metionina+cistina 0,5%;CB 14%; GB 3%; Deoarece furajarea diferentiata este mai greu de realizat, se poate folosi furaj unic pentru toate categoriile mentionate : - EM 2400 kcal/kg; PB 17%,;lizina 0,7%, argina 0,9%,triptofan 0,2% metionina+cistina 0,6%;CB 14%; GB 3%. Cele mai indicate pentru iepuri sunt furajele granulate , deoarece nu contin praf care irita mucoasa nazala si pot contribui la a g r a v a r e a u n o r b o l i ( d a c a s u n t purtatori), precum pasteureloza.

Se pot face si furaje negranulate, respectand parametrii furajului, dar sunt destul de greu de realizat, deoarece solicita un grad inalt de tehnicitate; impedimentul major reprezentand printre altele si praful, iar ingestia de hrana este mai redusa decat la cel granulat. Pentru testarea furajului negranulat pe un anumit lot, se poate folosi un lot martor(de aceeasi varsta cu lotul testat) care sa fie hranit cu furaj granulat si se vor compara rezultatele obtinute cu cele doua loturi. Un factor major de care trebuie tinut cont este echilibrul intre CB (celuloza bruta ) si PB( proteina bruta). Atentie! Furajul cu PB cuprinsa intre 16-18% si CB 12-15%- reprezinta reteta ideala pentru productie intensiva. O nutritie deficitara poate favoriza aparitia de boli de natura parazitara, bacteriana, sau infectioasa. Atentie ! Nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru iepuri. Unele din ele au un efect toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cind aceste efecte toxice sint intirziate si apar numai peste citeva zile, saptamini sau chiar luni. Exista si plante foarte bune pentru sanatatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament impotriva maladiilor. Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cit si cele toxice. In cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este buna, nu o folositi si cereti sfatul medicului veterinar in aceasta problema. Plantele cu efect pozitiv

Lucerna- Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon. Morcovul,Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si napirlirii Patlagina- Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si pentru membranele mucoase. Vetrice- Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si altor probleme ale sistemului digestiv. Podbalul- Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica aparitia balonarii. Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba obisnuita (din paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale pentru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac. Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este utila in special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din iarba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si cioclejii pot fi folositi in hrana iepurilor, cu atit mai mult ca acestea sint in cantitati mari ca produse secundare in Moldova. Plantele cu efecte negative Tineti minte: Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp. Dati iepurilor o mincare variata si echilibrata. Dati hrana principala seara. De obicei, iepurii, maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot. ATENTIE Iepurii trebuie sa aiba apa potabila in permanenta. Unde nu avem posibilitate de apa curenta de la robinet, in adapatori, trebuie schimbata in fiecare zi. Ceapa Sparanghelul Arpagicul Prazul Boli gastrointestinale. Cartofii cruzi Frunza de cartofi Resturi de planta de rosii Resturi de planta de tutun In majoritatea cazurilor iepurii vor muri. Plantele conifere Apa in care a nimerit o planta conifera Gastrointerita, voma,diaree, moarte. Varza (verde, alba si rosie) Trifoiul rosu Conopida Balonare, diaree Pentru a sti cita hrana sa dati iepurilor, trebuie sa experimentati. Daca ei nu termina toata mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare le dati mai putin. Astfel ve-ti afla de ce cantitate au ei nevoie.

Conditii de igiena i de microclimat

Igiena adaposturilor pentru iepuri Datorita faptului ca iepurele de casa este o specie domesticita relativ recent in istoria omenirii (adica doar de vreo 3.000 de ani ) , acest animal mai are citeva reminescente ale comportamentului animalelor salbatice reactionind rapid si exagerat la stimulii noi din mediu. Astfel simplele schimbari de temperatura, umiditate sau ventilatie in adapost sunt interpretate de iepuri ca un factor de stress si poate declansa cu usurinta diverse boli. De asemenea, zgomotele care apar brusc, provoaca adevarate drame in metabolismul animalului. Asadar - atentie marita la factorii de microclimat. 1. Evacuarea dejectiilor Evacuarea dejectiilor din custi si adaposturi trebuie efectuata macar o data la 3 zile. E adevarat: iepurele este un animal foarte curat si acorda o atentie deosebita impartirii spatiului in: spatiu de odihna si spatiu pentru efectuarea necesitatilor si el nu va amesteca niciodata rolurile celor doua spatii atat timp cat este sanatos. Zgomotele efectuate de crescator pentru curatirea custii nu constituie factor de stress pentru iepuri (iepurii se obisnuiesc repede cu ingrijitorul). STIAT CA ! Pentru diminuarea stresului cauzat de zgomote, in mai toate fermele de iepuri din afara tarii, se difuzeaza muzica diversa, la intensitati medii, in permanenta? Pentru custile din alte materiale decit cele din plasa de sirma: - dupa raclarea dejectiilor, vom matura toata cusca iar la sfarsit vom imprastia un strat subtire de rumegus peste zona dejectiilor. - ar fi foarte bine ca macar o data la doua saptamani sa stropim pardoseala si peretii custii cu var proaspat stins, pentru a elimina microbii ( metoda chimica la care vom utiliza o solutie de 3-5 %); - In cazul in care efectuam curatenia intr-o cusca in care stim sau banuim ca a locuit un iepure bolnav, inainte de a stropi cu solutia de var este necesar sa flambam interiorul custii pentru a elimina termic majoritatea microbilor (metoda termica cu lampa de benzina sau arzator cu butelie). Pentru custile din plasa de sirma, se v-a face mai intii flambarea apoi spalarea cu solutii de detergenti si dezinfectanti, urmate de clatire si depozitarea acestora in spatii curate timp de cel putin 24 de ore. Dupa trecerea acestei perioade, se flambeaza din nou si apoi se aseaza in locul custii care a fost luata pentru dezinfectare. 2. Ventilatia

Ventilatia este importanta intru - cat are rol de evacuare a aerului viciat din adapost si de introducere a aerului curat. In plus are si o influenta decisiva asupra temperaturii si umiditatii. La iepurii de casa crescuti in sistem extensiv (tarcuri) sau semiintensiv (custi plasate in curtea gospodariei), ventilatia nu este o problema, ea realizandu-se pe cai naturale. Pe de alta parte, in cazurile susmentionate este bine sa fim atenti la modul cum construim custile pentru a nu realiza o ventilatie prea mare in interior (iepurii fiind foarte sensibili la curentii de aer care depasesc 0,4 metri / secunda

La iepurii crescuti in sistem semiintensiv (microferme) sau in cel intensiv , adica in cladiri avand destinatie cunicula , admisia si evacuarea aerului au loc prin orificiile de ventilatie existente in structura cladirii ( fante sau prize de admisie si de evacuare). Pentru ca circularea artificiala a aerului in adapost sa aiba randamentul asteptat, este recomandat ca intre orificiul de admisie si cel de evacuare sa nu exista o distanta mai mica de 1,5 m. In acest mod vor fi eliminate gazele nocive care se formeaza in adapost (gaz metan, amoniac, dioxid de carbon si hidrogen sulfurat). Viteza de circulare a aerului trebuie sa fie reglabila ( ventilator cu mai multe trepte de viteza sau cu turatie variabila ) si sa se incadreze intre limita minima de 0,1 m/sec si cea maxima de 0,4 m/ sec. Distanta dintre fantele de ventilatie si iepuri, trebuie sa fie de minim 1.2 1.5 m. Neventilarea corecta a adapostului se va concretiza in aparitia rapida a bolilor. 3. Temperatura

Temperatura are o influenta majora asupra efectivelor de animale din crescatorii.

Aceasta influenta se reflecta asupra : - starii de sanatate a iepurilor ; - consumului zilnic de furaje ; - functiei de reproducere. De la temperatura de 20 de grade Celsius, fiecare grad suplimentar va diminua ritmul de crestere al iepurelui si pofta sa de a consuma nutreturi. Temperaturile de sub 10 grade Celsius constituie factori favorizatori ai bolilor digestive si respiratorii , diminueaza capacitatea de reproductie si contribuie la cresterea consumului de nutreturi (animalul incercand astfel sa-si patreze temperatura corpului in limite normale ). Temperatura optima in maternitate este de 17 - 19 grade ( in cuibul de fatare se asigura astfel cele 30 - 32 de grade necesare puilor).Cresterea temperaturii, in maternitate, peste 20 grade Celsius, duce la scaderea drastica a productiei de lapte a iepuroaicelor. In compartimentul crescatoriei destinat tineretului cunicul sunt necesare : 22-23 de grade in primele 2-3 zile dupa intarcare; 20 - 22 de grade pentru varsta de 4 - 6 saptamani ; 16 - 18 grade pentru intervalul 6 -14 saptamani . In adaposturile pentru iepuri adulti , temperatura optima este de 14 - 16 grade Celsius. Pentru a obtine rezultate bune in crescatorii, trebuie sa avem grija ca temperatura din interior sa nu sufere variatii mai mari de 2-4 grade pe parcursul a 24 de ore. Dupa unii autori, temperatura critica minima pentru iepuri ar fi 5 grade , iar cea maxima 30 de grade. Este vorba, desigur, de influenta temperaturii asupra iepurelui de ferma. In ceea ce priveste iepurii de casa crescuti in custi amplasate in curte, temperatura critica minima este mult sub 5 grade Celsius (cunosc cazuri cand iepurii adulti au suportat fara probleme geruri de minus 25 de grade ) . In privinta temperaturii critice maxime, e adevarat : - atat iepurii de casa cat si cei de ferma rezista cu greu caldurii verilor toride.

Tocmai de aceea, trebuie sa fim foarte atenti in privinta adapatorilor : apa proaspata sa nu lipseasca. ATENTIE ! In cazul in care observati ca iepurii dau semne de supraincalzire ( adica : agitatie extrema in prima faza, apoi respiratii sacadate si foarte rapide, umezeala pronuntata in jurul gurii,mici hemoragii in zona narilor ) trebuie actionat astfel : - Iepurele va fi transportat rapid intr-un loc racoros, bine aerisit si linistit; - Singura solutie pentru custile amplasate afara este sa stropim cu apa atat custile cat si animalele. In acest fel (prin evaporarea apei) vom obtine o scadere artificiala a temperaturii cu 7 - 8 grade. ATENTIE ! Daca iepurii supraincalziti se afla in adaposturi inchise, NU porniti la putere maxima sistemul de ventilare . Facind astfel, ve-ti introduce si mai mult aer incalzit de afara ( avind uneori peste 32 35 grade Celsius )si mariti si viteza curentilor de aer din adapost, curenti care sunt raspunzatori de aparitia diverselor boli la iepuri. Aceste boli vor aparea ulterior, cu pierderi materiale si economice inseminate. RECOMANDAM ca atit in interiorul adaposturilor, in jurul acestora dar si pe acoperis sa stropiti cu apa rece. Ventilatia sa fie pornita doar pentru a se asigura oxigenul necesar iepurilor dar si pentru a se elimina excesul de umiditate. Cel mai bine e sa avem in crescatorie un sistem de climatizare automatizat. 4. Umiditatea constituie un factor de microclimat important cu implicatii directe in echilibrul fiziologic al iepurelui. O umiditate relative cuprinsa intre 65 80 %, asigura confortul biologic al iepurelui. Nivele ale umiditatii relative sub 55 % si peste 85 % sunt considerate praguri critice pentru viata iepurilor. 5. Programul de lumina Lumina are o influenta puternica asupra functiei de reproductie la iepuri. - La femelele de reproductie 16 ore / zi cu o intensitate de 3 4 w/mp; - La masculi 10 ore / zi cu o intensitate de 2 w / mp; - La tineret reproductie 29-98 zile se asigura 8 ore lumina / zi cu 1-2 w/ mp; - La tineretul pentru carne, 2 3 ore / zi cu o intensitate de 0.5 w / mp. LECTURI SUPLIMENTARE PRINCIPALELE BOLI IN FERMELE DE IEPURI Generalitati: Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie, motiv pentru care este necesar sa li se acorde o grija deosebita. Ei sunt foarte sensibili la schimbarile de temperature, provocindu-le diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor. Frecvent intilnite la iepurii crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul digestiv cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia efectuarii toaletei pilozitatii) .

Bolile se manifesta in general prin scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici si de consistenta diferita. Daca stiti ca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti. Cusca pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metri de celelalte ( indicat ar fi sa fie situate in alte adaposturi). Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i molipseasca si pe ceilalti. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va veti spala si dezinfecta bine mainile. Cand iepurii bolnavi sunt luati din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas. Aceasta cusca particulara trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana prin flambare si dezinfectata, in caz contrar, urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi cu usurinta . Cand cumparati iepuri, ii veti pune in cusca de carantina pentru o perioada de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sunt sanatosi si nu bolnavi, dupa care le veti administra vaccinurile corespunzatoare. Retineti: Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi niste iepuri sanatosi. Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati atent cit mai des. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Nu neglijati sa verificati daca iepurii au consumat sau nu, furajele administrate. Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati imediat animalele ce va trezesc suspiciuni si anuntati medical veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea altor iepuri.

1. Boli netransmisibile
Bolile digestive Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana nepotrivita. Diareea este o inflamare a intestinelor, are cauze extrem de variate . In intestinul oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti. Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local. Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree. Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile ( dar cu precadere toamna). Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.

In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, sunt un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze. Acest efort de adaptare influenteaza sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale. Alti factori favorizatori sunt furajele intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu : fanuri invechite, coceni de porumb etc.). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave. Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) . Uneori apare si febra,alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava. Daca observati simptomele, izolati imediat exemplarele si contactati imediat medicul veterinar pentru a stabili urgent tratamentul. Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor) Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a oaselor. Consistenta oaselor devine fragila si friabile, putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor . Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceasta maladie are drept cauza insuficienta calciului si a vitaminei D (ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele). Hipercalcemia Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie , rigide. Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante bogate in calciu (ex: lucerna si orz). Avitaminoza A Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina A . Boala se caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului. Putem evita cu usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente bogate in provitamina A ( ex: sfecla rosie si morcovi).

2. Boli infectioase
Boala hemoragica a iepurilor sau Septicemia virala - RHD

Pasteureloza Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni din genul Pasteurella (acesta cuprinde mai multe specii). Germenul este un cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al tractului respirator superior, gasindu-se la absolut toate speciile de animale, inclusiv la om. Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie. Boala mai este denumita si Guturai contagios al iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte. Agentul cauzal este cel mai frecvent este bacteria Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Boala evolueaza enzootic (grupuri limitate) sau chiar epizootic ( pe o scara larga) , fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor. Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica. Simptome : abatere, congestie, dispnee si uneori moarte fulgeratoare in maxim 24 de ore. In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius) In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8 zile. Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare. Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav. Animalele infectate vor fi obligatoriu eutanasiate si incinerate. Cele sanatoase din aceiasi crescatorie vor fi sacrificate de asemenea ,dar ( dupa controlul si avizul sanitar - veterinar ) pot fi consumate. Mixomatoza Agent etiologic: Boala este cauzata de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere majora printre iepurii salbatici.

Cand iepuri provenind din Europa au fost importati inAmerica nici unul nu a rezistat acestui virus, toti cei atinsi de el au decedat, imunitatea lor fiind foarte scazuta.

La fel s-a intamplat si in cazul iepurilor importati din Europa in Australia. Dintr-un accident, virusul a fost adus si in Europa si numarul iepurilor existenti a scazut drastic. Virusul se raspandeste atat la iepurii de casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor hematofage: tantar, purici s.a.). Simptome Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra , rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi) in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului( urechi,bot ,pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi,friabile si rupandu-se usor,lasand in urma lor suprafete singerinde.

Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare. Cu timpul, iepurii si-au dezvoltat imunitatea la acest virus, in unele cazuri boala devenind cronica. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul. Aceste excrescente apar la nivelul urechilor, nasului si al labelor, uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de 7-14 de zile. ATENTIE ! Spre sfarsitul epizootiei , animalele dobandesc un oarecare grad de rezistenta, dar (indiferent de sex) devin sterile. Tratamentul Mixomatoza este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina. Boala are un caracter sezonier , fiind mai frecventa in zonele joase si mlastinoase.

La iepurii care nu mor, trecerea prin boala este urmata de o imunitate puternica si de durata. Din pacate tratamentul in cazul Myxomatozei este de cele mai multe ori ineficient, oricat de mult ne-am stradui, complicatiile respiratorii (pneumonia)sunt inevitabile si iepurele nu mai poate fi salvat, de aceea este mai bine sa fie eutanasiat in momentul in care diagnosticul este pus de catre medicul veterinar. Cum impiedicam raspandirii bolii ? Trei lucruri sunt foarte importante pentru a impiedica raspandirea bolii: 1. - eutanasierea tuturor iepurilor contaminati; 2. dezinfectarea locului in care iepurii au locuit dupa ce au fost infectati ; 3. exterminarea mustelor si tantarilor (dezinsectie) Prevenire Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc imunitatea cam la 3-7 zile dupa administrare. 4. Boli parazitare TOXOPLASMOZA IEPURELUI Toxoplasma gondii - este un protozor parazit intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii de animale (in general paraziteaza animalele cu sange cald). Desi gazda finala este pisica, el poate exista si pe gazde intermediare cum ar fi iepurele sau omul. Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie. Afecteaza predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular. In cazul iepurilor, gazda preferata a acestui parazit este tineretul cunicul. Boala poate fi supraacuta, acuta sau cronica iar pierderile in randul efectivelor sunt importante (prin morbiditate, mortalitate si avort). Mortalitatea iepurilor infestati ajunge la 35-50 %. La necropsie sunt gasite granuloame necrotice (puncte de culoare inchisa) in toate organele interne (splina, plamani, ficat etc). Splina este marita iar ficatul presarat de focare mici de culoare oranj. La iepurii vii, putem observa urmatoarele simptome : indiferenta, epuizare fizica, ameteala, paralizia trenului posterior. Atat animalele domestice cat si omul se infesteaza in general de la o sursa principala : pisica din gospodarie. Caracteristicile bolii si evolutia ei sunt prea complexe pentru a face obiectul acestei prezentari succinte. Deci, varianta scurta : in urma infestarii, in organismul iepurelui apar chisturi in creier, muschi, plamani si ochi, dar nu numai. Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot fi gasite prin analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului bolnav. Aparitia bolii poate fi prevenita prin indepartarea pisicilor din crescatorie si prin montarea de plasa de sarma cu ochiuri mici la ferestrele adaposturilor de iepuri (pt a restrictiona accesul mustelor). TRICHINELOZA

Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza aparatul digestiv si musculatura. Boala poate afecta foarte multe specii de mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si, desigur, omul. Spre deosebire de om, la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza aproape fara simptome vizibile. Viermele cu pricina este un nematod mic si subtire avand doar 1,4-1,6 mm lungime. Acesti paraziti se localizeaza in aparatul digestiv ( adultii) sau musculatura (larvele). O femela poate produce peste 1500 de larve zilnic. Infestarea se produce prin consumul de carne care contine chisti trichinelici. In cazul iepurilor de ferma exista situatii de canibalism sau de atacare a soarecilor si sobolanilor, deci boala exista si la iepuri. Ajunsi in stomacul animalului, chistii sunt supusi actiunii acizilor gastrici si elibereaza din interiorul lor larva. Larva migreaza in intestin si in 26 de ore naparleste de 4 ori ajungand la stadiul de adult. Are loc si imperecherea (cam la 30-35 de ore de la infestare). Dupa ce este fertilizata, femela trece prin mucoasa gastrica si ajunge in nodulii limfatici. Dupa 4-6 zile incepe sa depuna larve. Aceasta productie dureaza cam 4-6 saptamani ( in functie de specia careia apartine gazda), dupa care femela moare. Larvele migreaza prin vasele de sange in intreg organismul, dar supravietuiesc doar cele care ajung in tesutul muscular (mai ales in diafragma, limba, muschii oculari). In muschi,larvele naparlesc si ajung in stadiul de chisti. Durata de viata a unei larve cuibarita in muschi este egala cu durata de viata a gazdei. La om ,durata de viata a larvei este de maxim 25 de ani. Dupa moartea acestor larve, chistii se calcifiaza , devenind duri. Daca la animale,boala evolueaza cu simptome usoare, la om se schimba datele problemei. Astfel, la om, dupa ingestia de carne neprelucrata prin fierbere corespunzator, boala debuteaza in maxim 10-20 de zile. Apar febra (pana la 40 de grade), tremuraturi, dureri de ceafa si ochi, oboseala, ameteli, dureri de burta ,transpiratie abundenta si ,la final, moartea (cam la 24-48 de ore de la debutul durerilor). Daca totusi omul bolnav nu moare (mai sunt cazuri) , apar umflaturi la nivelul fetei , conjuctivita, miscarile globilor oculari devin dificile si dureroase, paralizie, mancarimi insuportabile si eruptii ale mucoaselor. Se intalnesc de asemenea (dar mai rar) pierderea poftei de mancare, greata, voma, constipatie, crampe abdominale, pierderi in greutate si diaree. Aceste simptome dureaza aproximativ 5-7 zile. O noua faza a bolii sunt durerile de inima, limba,hemoragii gastrice, gat si ochi. Inflamatia atinge pragul maxim cam la 5-6 saptamani dupa infestare. Urmeaza o alta faza care consta in probleme respiratorii, tulburari nervoase, (plus inca vreo 6-7 simptome pe care nu are rost sa le descriem aici). Concluzionand , vom spune doar ca omul infestat are o stare de rau general.

Diagnosticul efectivelor de iepuri va fi pus in stransa legatura cu aparitia bolii la om ( daca boala apare la un grup restrans de oameni care au mancat din carnea aceluiasi animal, e clar ca animalul era bolnav). Ca sa nu se ajunga insa la aceasta situatie, este bine sa supunem carnea animalelor sacrificate unui examen trichineloscopic (de laborator). Prepararea carnii in cuptoarele cu microunde nu ucide toti parazitii. CUM PREVENIM aparitia bolii in crescatorie ? Deratizarea impotriva soarecilor si a sobolanilor este salutara. Chiar daca un om urmeaza un tratament impotriva acestei boli, el nu se va vindeca niciodata 100 %, totdeauna ramanand cu boli de inima . Ca sa nu va sperii , trebuie sa amintesc ca, in general infestarea omului cu acest parazit are ca punct de plecare carnea de porc si nu cea de iepure. Oricum, daca fierbeti carnea, problema e ca si rezolvata. SARCOSPORODIOZA IEPURELUI DE CASA Agentul care produce boala este un organism microscopic ce face parte din familia Sarcosporide. Forma clinica poate fi : acuta, sau cronica fiind afectate indeosebi animalele tinere. Boala este incidenta indeosebi in perioada iunie-noiembrie. Sarcosporidiile sunt raspandite pe tot globul (mai putin zona antarctica) si afecteaza numeroase specii de animale. Iepurele ( alaturi de bovine,suine,caprine,ovine ,rozatoare si alte specii) constituie o gazda intermediara , gazde finale fiind pisica, cainii, pasarile de prada, reptilele si omul. Simptomele la iepure pot fi : avort, tulburari ale sistemului nervos, reducerea ratei de crestere, pierderi in greutate (forma cronica a bolii nu are simptome vizibile). Agentul care produce boala actioneaza chiar in interiorul celulelor organismului ( celulele din muschii striati, esofag sau din sistemul nervos central). In formele cronice ale bolii, sarcochistii pot creste chiar si timp de un an, producand niste chisti ce devin vizibili cu ochiul liber la disectie (au diametrul de 15 mm). Chistii formati in interiorul corpului animalului sunt foarte rezistenti la orice forma de tratament. Rata redusa a metabolismului ii face practic invulnerabili la medicamente. In corpul animalului se duce insa o lupta permanenta, rezultatul final fiind uneori dobandirea imunitatii si adeseori decesul. Totusi , nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la carnea pe care o obtinem de la iepuri , intrucat sarcosporidele si sarcochistii pot fi distrusi prin prelucrarea termica a carnii : - prin congelarea carnii de iepure timp de o saptamana la cel putin 20 grade Celsius - sau prin fierberea ei (s-a demonstrat prin teste in laborator ca sarcochistii nu rezista la o temperatura de peste 60-65 grade Celsius). Tocmai de aceea este recomandat sa nu consumam nici un fel de carne inainte de a o prelucra termic (indiferent de specia de la care provine carnea.) Un exemplu : Oamenii care se infecteaza cu Sarcocystis suihominis (agent sarcoptic specific porcului) prezinta diaree intensa si severa si pot ajunge pana la probleme circulatorii fatale dupa consumul a doar100 grame de carne de porc infestata.

ZOONOZA ENCEFALITICA INFECTIOASA Este o boala cronica, debilitanta, uneori fatala caracterizata prin encefalita si vasculita provocata de parazitul microscopic Encephalitozoon cuniculi ce afecteaza in general iepurii,cainele, pisica, porumbeii, vulpile si omul. Caile de difuzare a parazitului de la un organism la altul nu au fost inca deplin elucidate de oamenii de stiinta. S-ar parea ca sunt implicate urina,fecalele , calea transplacentara sau (dupa alte opinii) doar pisica. Boala a fost prima oara descrisa la specia umana in 1959. Parazitul (care mai poarta si denumirea de Nosema cuniculi) e un parazit intracelular ce se localizeaza predilect in creier si rinichi. Structura sporilor parazitului poate fi observabila doar la microscopul electronic. Cand o celula este distrusa de parazit, se sparge iar sporii invadeaza celula vecina. La iepuri incidenta bolii ajunge pana la 15-76 % din efectivele tinere ( intre 0 si 16 saptamani). Mortalitatea atinge 50 % . O iepuroaica bolnava va transmite pe cale placentara boala urmasilor sai. Leziunile principale vor aparea in sistemul nervos central al iepurelui si in rinichi. Ele pot fi intalnite insa si in plamani si ficat (mici focare de 2-4 mm de culoare gri, cu marginile zimtate). Manifestari : tulburari cerebrale precum paralizia, orbirea, miscari in cerc si convulsii ; tulburari digestive ce constau in reducerea apetitului si diaree. Oricumpana la ora actuala, cea mai sigura metoda de diagnosticare sigura a bolii este cea - post-mortem. Tratament si prevenire : Cloroquin fosfatul are cea mai mare eficacitate. Oamenii de stiinta au descoperit ca sporul nu rezista mai mult de o saptamana la temperatura de 4 grade Celsius si mai mult de 4 saptamani la 22 de grade. Slaba consolare pentru iepure. In orice caz, izolati exemplarele suspecte de boala. Incinerati exemplarele moarte. Luati legatura cu medicul veterinar in cazul in care suspicionati aparitia bolii in crescatorie. CRIPTOSPORODIOZA Este o protozooza enteropatogena (digestiva si pulmonara) ce evolueaza singura sau in asociere cu Escherichia coli. Afecteaza tineretul mai multor specii de animale : iepurele de casa, vitel, manz ,ied , miel, purcel, soarece, cobai, curca, gasca, gaina, paun . Boala are o incidenta mai mare vara si se caracterizeaza prin enterocolite acute sau cronice si are caracter de zoonoza deoarece este transmisibila la om. Criptosporodioza apare in toate sistemele de crestere si produce mari pierderi economice prin diareea neonatala pe care agentul etiologic (un organism unicelular denumit Criptosporidium) o provoaca. Agentul etiologic paraziteaza gazdele prin oochisti de dimensiuni microscopice, acestia putand fi gasiti in tot aparatul digestiv,incepand cu faringele si terminand cu rectul.

Criptosporodioza este o boala foarte contagioasa, fiind foarte frecventa la tineret si destul de rara la exemplarele adulte. Poate fi intalnita atat la animalele de ferma ,cat si la animalele de apartament. Contaminarea se face prin inghitirea oochistilor aflati in hrana sau apa infestata cu fecalele altor animale. Dupa 3-5 zile se instaleaza diareea si animalul bolnav devine la randul sau transmitator prin fecalele sale contaminate. Dat fiind faptul ca boala poate trece de la animal la om si invers, putem interpreta criptosporodioza ca fiind o boala profesionala pentru crescatorii, ingrijitorii si detinatorii de animale de ferma si / apartament. In interiorul organismului parazitii se ataseaza de interiorul membranei intestinului, membrana externa a acestora lipindu-se de vilozitatile intestinale si formand asa numitele organite de hranire . Diagnosticul este dificil de dat de un necunoscator (diareea fiind un simptom al mai multor boli). Un diagnostic precis poate fi stabilit numai in conditiile unui examen de laborator a fecalelor exemplarului suspect . Mortalitatile ce intervin in randul tineretului cunicul sunt mari. Boala este supusa regulilor carantinei. Tratamentul in sine si dozajul acestuia poate fi stabilit numai de catre medicul veterinar in urma unui examen de laborator. Coccidiozele Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria). Dupa infectare,sporochistii se dechisteaza si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul intestinal (in general) sau in canalele hepatice. Din punct de vedere clinic,coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui,fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor,daca li se ofera urmatoarele cauze favorizante : - suprapopulare in crescatorii; - asternut umed ( de aceea mentionam la pagina despre custi ca nu este recomandata podeaua compacta, intrucat retine urina, favorizand aparitia bolilor); - lipsa ventilatiei in adapusturile inchise; - hranirea necorespunzatoare,deficitara; - zgomote puternice; - lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos); - microclimat necorespunzator (curenti de aer,stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost. Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale ,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului. Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente ,acestia infestand furajele si apa de baut. Cum se manifesta boala ?

Boala apare de obicei la tineretul cunicul (cam in perioada intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti. Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede ,devenind casectici (scheletici). Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi simptome,dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism. Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan. Scabia si Dermatomicoza Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi favorizata de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea custilor solutia de inalbitor. Furnizati animalelor hrana bogata in vitamina A, D si E. Pentru tratament trebuie luata legatura cu medical veterinar. 4. Infestarea cu insecte parazite (purici,paduchi). Bolile, simtomele si tratamentul in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite hematofage (care se hranesc cu sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice. Daca este cazul, adresati-va direct medicului veterinar pentru combaterea agentului etiologic, prin tratament.

Valorificarea iepurilor
Daca privesti iepurele doar ca pe un companion, ai aflat deja ca acesta poate fi un animal de casa incantator pentru ca este inteligent, jucaus si foarte simpatic. Daca interesul tau fata de iepuri vizeaza cresterea si inmultirea lor sistematica, precum si obtinerea de castiguri financiare, atunci trebuie sa studiezi un pic urmatoarele pagini care se refera la valorificarea pentru : - carne; - lina; - blanite si piei; - subproduse; - reproductie. Atentie !!! Dupa unii autori, iepurii de casa ar mai putea fi valorificati si prin vanzarea lor catre laboratoarele de cercetari medicale. Dupa cum puteti vedea, iepurele ne ofera produse foarte diversificate si ca nimic (sau aproape nimic) nu ramane nefolosit ( vorbim asadar despre o valorificare de aproape 100% ). VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU PRODUCTIA DE CARNE

Majoritatea iepurilor de casa sunt valorificati pentru productia de carne. In acest scop se sacrifica tineretul crescut in mod special, precum si iepurii de casa adulti reformati de la reproductie. In procesul de valorificare a carnii de iepure se parcurg mai multe etape : APRECIEREA IEPURILOR VII DESTINATI SACRIFICARII Aceasta etapa are scopul de a stabili calitatea iepurilor care urmeaza a fi achizitionati de la producator si este necesara pentru stabilirea pretului de achizitie. Desi aprecierea calitatii iepurilor "in viu" se bazeaza pe criterii obiective ( greutate, conformatie corporala, stare de intretinere, varsta, sezonul livrarii, etc.) ea are un grad destul de ridicat de subiectivitate. Aprecierea exacta a calitatii iepurilor se poate realiza numai dupa sacrificare, pe baza rezultatelor de abator privind randamentul la taiere si calitatea carcasei. Exista trei clase principale de calitate in care iepurii vii destinati sacrificarii pot fi incadrati la achizitionare : Calitatea I II III Greutatea minima a iepurilor vii ( kg ) 2,5 2,2 2,5 2,2 Perioada de livrare 1 dec. - 31 mart. 1 dec. - 31 mart. 1 apr. - 30 nov. 1 apr. - 30 nov.

Iepurii necorespunzatori ca stare de intretinere, chiar daca au greutatea minima ceruta, nu sunt receptionati de cel care efectueaza achizitia in vederea sacrificarii. TRANSPORTUL IEPURILOR RECEPTIONATI DE ACHIZITOR Iepurii vor fi transportati in custi din plastic.

In fiecare cusca standard incap cate 12 - 18 iepuri. Datorita agresivitatii lor, iepuroii necastrati se transporta in custi compartimentate. Pe timpul transportului iepurii sunt furajati cu ratii de intretinere , compuse din furaje concentrate, fibroase si suculente. Transportatorii nu administreaza furaje verzi, intrucat acestea pot produce intr-un timp rapid enterite ( deranjamente digestive ) urmate de deshidratari puternice si pierderi rapide in greutate. Transportul se realizeaza pe calea ferata sau cu mijloace auto. In sezonul de vara este de dorit ca transportul sa se efectueze pe timp de noapte, intr-un timp cat mai scurt. PREGATIREA IEPURILOR PENTRU SACRIFICARE

Odata ajunsi la abatoare, iepurii vor fi receptionati numeric si cantariti, ocazie cu care sunt examinati din punct de vedere sanitar veterinar si ca stare de intretinere. Apoi sunt introdusi in custi din material plastic dezinfectate si transportati in apropierea salii de sacrificare.

Iepurii adusi de la distante mari vor fi lasati sa se odihneasca inaintea sacrificarii cel putin 6 ore ( iarna ) sau 12 ore (vara ). ATENTIE : Nu sunt admise pentru sacrificare urmatoarele exemplare : iepuroaicele depistate gestante; iepuroaicele aflate in primele 10 zile dupa fatare; animalele bolnave sau suspecte de boli; exemplarele cu afectiuni gastro-intestinale, mamite, rani, stare febrila; animalele cu stare de intretinere slaba.

SACRIFICAREA IEPURILOR

Sacrificarea efectivelor achizitionate se face in abatoare mecanizate care dispun de o linie special amenajata pentru iepuri. Dupa asomare, iepurii sunt suspendati de membrele posterioare pe suportii transportorului mecanic ( acestia sunt dispusi la 40 de centimetrii unul de altul ). Transportorul se deplaseaza cu o viteza constanta de 3,5 metri / minut catre jgheabul de sangerare. Odata ajunsi la jgheab, sangerarea este realizata prin sectionarea gatului sub maxilarul inferior. Dupa sangerarea completa si moartea reala a iepurelui, cat timp acesta este inca cald, se realizeaza jupuirea " in burduf". Dupa jupuire, va fi efectuata eviscerarea printr-o incizie de la anus pana la stern. Vor fi indepartate anusul si rectul, se scoate din carcasa masa gastro-intestinala, splina, esofagul, traheea, fierea si organele genitale. Raman atasate la carcasa : inima, ficatul, plamanii si rinichii. Dupa eviscerare, se indeparteaza picioarele de la genunhi si jaret in jos.

Carcasele sunt spalate cu dus de apa rece, se fasoneaza si se lasa la zvantat ( adica sunt tinute pe carucioare cu rasteluri timp de 30-60 de minute la o temperatura de 6 10 grade Celsius ). Dupa aceasta carcasele urmeaza urmatoarele etape: racire, sortare, ambalare ( in pungi de polietilena care se muleaza pe carcasa prin vidare ), refrigerare ( sunt tinute 12 - 24 de ore la o temperatura de - 4 grade ) congelare ( sunt pastrate pana la livrarea catre clienti la o temperatura constanta de 15 grade si o umiditate de 60 - 70 % ).

APRECIEREA CARCASELOR IEPURILOR ABATORIZATI 1. Aprecierea subiectiva Aprecierea subiectiva a carcaselor se realizeaza pe baza aspectului lor exterior, a culorii carnii si a starii de ingrasare. Carcasa nu are voie sa prezinte la exterior rupturi de tesuturi pe suprafata de jupuire, fire de par, urme de sange sau continut intestinal. Regiunile cu musculatura valoroasa ( pulpele si spatele ) trebuie sa fie bine imbracate cu muschi si dezvoltate. Culoarea carnii de iepure trebuie sa fie roz-pal ( cu nuante un pic mai inchise la exemplarele adulte ). Starea de ingrasare se estimeaza dupa stratul de grasime ce acopera carcasa ( o pelicula continua ce acopera carcasa, un pic mai groasa pe regiunile superioare si flancuri ) . 2. Aprecierea obiectiva Aprecierea obiectiva se realizeaza dupa greutatea si calitatea carnii. Din punct de vedere al greutatii, carcasele fara cap se clasifica in Romania in patru grupe principale ( denumite si "calibraje"), dupa cum urmeaza : Carcase MARI (grupa A ) = 3,3 - 4,3 kg / bucata Carcase MIJLOCII (grupa B ) = 2,3 - 3,3 kg / bucata Carcase MICI (grupa C ) = 1,3 - 2,3 kg / bucata Carcase FOARTE MICI (grupa D) = 0,9 - 1,3 kg / bucata Calitatea carnii se apreciaza prin examen chimic si bacteriologic. La controlul chimic, continutul maxim de azot usor hidrolizabil nu trebuie sa depaseasca 32 mg la 100 de grame de carne. La examenul bacteriologic se admit maxim 3 - 4 coci / mm / camp microscopic. PREZENTAREA PENTRU COMERCIALIZARE A CARCASELOR DE IEPURE

Pentru comercializare, carnea de iepure poate fi prezentata in diverse sortimente : iepure de casa cu cap; iepure de casa fara cap; carne transata conform cererii firmei; carne semipreparata; conserve de carne . Sortimentele de mai sus sunt livrate sub forma proaspata sau congelata.

La livrare, iepurii preambalati in pungi se pun in cutii de carton ondulat. Pe fiecare cutie se aplica o eticheta similara cu cea de pe pungi , iar apoi se pun sabloane referitoare la : greutatea bruta , greutatea neta , tara de provenienta , initialele calibrajelor ( A , B , C sau D ) , numarul de carcase continute si data producerii. Carnea de iepure se transporta de la abator la beneficiar numai in vagoane sau autodube frigorifice. VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU PRODUCTIA DE LANA Lana de iepure ( rasele Angora si Vulpe ) reprezinta o importanta materie prima pentru industria textila. Aceasta lana este de cateva ori mai calduroasa decat lana de oaie, motiv pentru care este foarte cautata. Datorita pretului ei destul de ridicat, lana de iepure se prelucreaza in amestec cu lana de la alte animale, deseuri de matase naturala, bumbac si fibre sintetice.

La iepurii crescuti special pentru acest tip de productie stratul de par ce acopera trupul este format din 4 categorii de fire de par : jar (par de directie) tilotriche spic puf (75-95 % din cantitatea totala) Un iepure de Angora are pe un centimetru patrat de piele 80-90 fire de jar, 250300 fire de spic si 6.000-7.000 fire de puf.

Lana se obtine prin tunderea iepurelui ( fiind deci un caz fericit de valorificare fara sacrificare). S-a stabilit ca ritmul de crestere al lanii iepurelui este in stransa legatura cu circulatia sangvina de sub piele, motiv pentru care, in primele 3-4 zile dupa tundere, crescatorii efectueaza zilnic masajul fiecarui iepure pentru a intensifica cresterea parului. Incepand cu saptamana a 7-a dupa tundere fiecare iepure trebuie pieptanat si periat de 2 ori pe saptamana ( timp de 2-3 minute) pentru a preveni impaslirea si innodarea lanii.

Lungimea firelor de par la rasa Angora (65-85 mm) se datoreaza unei mutatii de bun augur efectuata de-a lungul timpului de crescatori prin imperecheri dirijate. La iepurii obisnuiti, care nu poseda aceasta mutatie, parul creste 6 saptamani si apoi stagneaza. La rasa Angora parul creste cu o viteza medie lunara de 2 cm timp de 3-4 luni. Nu este rentabil totusi sa asteptam mai mult de 13 saptamani intrucat parul nu creste cu aceiasi viteza pe intreaga suprafata a corpului animalului , in unele zone stagnandu-si cresterea mai repede ( cap, urechi, labe).

La o singura tunsoare aplicata unui Angora de 4-5 kg greutate vom obtine aproximativ 1.000-1.300 grame de lana. Intr-un an vom obtine deci 4 - 5,2 kg de la fiecare exemplar. VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU BLANITE SI PIEI Blanitele obtinute in urma sacrificarii iepurilor se valorifica in conformitate cu calitatea lor. Astfel, cele mai valoroase se folosesc in industria de blanuri, iar de la celelalte se foloseste doar pielea ( cu par sau depilata ) care va fi utilizata in marochinarie. Calitatea blanurilor si a pieilor este influentata de rasa, sex , varsta, sezon si de conditiile de crestere asigurate de crescator. Pielea de iepure este moale, poroasa iar rezistenta este destul de scazuta. Pe o scara de 100 de puncte rezistenta blanii de iepure este cotata cam la 20 de puncte. De la masculi sunt obtinute piei mai mari, mai groase si mai grele comparativ cu cele obtinute de la femele si tineret.

Varsta determina diferente mari in structura blanurilor, fiind preferabila sacrificarea exemplarelor adulte. Varsta minima pentru o astfel de sacrificare este de 3 - 4 luni. Sezonul sacrificarii joaca un rol major din punct de vedere al calitatii blanurilor. La iepurii adulti naparlirea incepe in martie si contribuie la mentinerea rara a parului pe tot parcursul sezonului cald. O noua naparlire are loc in lunile septembrie si octombrie. Inca din primele zile ale lunii noiembrie incepe sa se formeze o blana deasa de iarna pe care iepurele o va pastra pana in luna martie. Conditiile de crestere influenteaza in mod deosebit calitatea blanurilor de iepure. Animalele cu o slaba intretinere alimentara si cele extenuate de boala vor avea o piele subtire, neuniforma si o textura slaba. Prelucrarea primara a blanurilor Aceasta operatiune consta in : decarnare , degresare , intindere pe san , uscare , conservare si depozitare pana la valorificare. Imediat dupa jupuire, blanurile se decarneaza prin raclare tesuturilor care au aderat la piele cu un cutit bont( sau cu freze de cauciuc ). Raclarea nu se va efectua profund deoarece exista riscul de a afecta radacina parului sau de a deteriora pielea prin taiere. Degresarea blanurilor ( adica absorbtia resturilor de grasime si a umiditatii in exces din piele ) se efectueaza in tobe de degresare ( laitare ) si consta in 3 faze : degresarea cu pielea in afara; degresarea cu parul in afara; scuturarea blanurilor. Agentul de degresare este de regula rumegusul de foioase (curatat, uscat si maruntit ), uneori in combinatie cu neofalina. Blanurile degresate se intind pe sanuri ( metalice sau din lemn ) cu blana in interior , dupa care se pun in incaperi spatioase , bine ventilate , la adapost de lumina directa a a soarelui. Uscarea se face la 18 - 20 de grade Celsius si o umiditate de 50 - 55 %. Dupa 5 - 6 zile , blanurile se scot de pe sanuri, se verifica daca sunt bine uscate si daca nu prezinta cute , dupa care se sectioneaza in linie dreapta in regiunea abdominala, se intind pe masa de sortare unde vor fi clasate pe categorii , se leaga in pachete de cate zece bucati si se livreaza beneficiarului ( exemplu : tabacariilor ). Dispunerea blanurilor in pachete se face asezandu-le fata in fata. In perioadele cu temperaturi ridicate, piepile pot fi conservate prin sararea fetei carnoase. Din pieile de iepure tabacite se pot obtine piei pentru captuseli, piei pentru articole de marochinarie ( ex : portochelari , portmonee, fete pentru papuci de casa ) , piei pentru confectionarea manusilor , piei simis ( imita pielea de caprioara) destinate stergerii ochelarilor. Prelucrare chimica a pieilor si blanitelor

Dupa uscare Hala de uscare

Croitorie piei si blanuri Diverse produse finite

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU SUBPRODUSE Ce sunt subprodusele cunicule ? Din sacrificarea iepurilor de casa in abatoare rezulta, alaturi de carne,blana si lana si unele produse secundare , denumite subproduse precum si deseuri de abator. Subprodusele de abator sunt : capul cu partile sale componente ( creier,limba,urechi,ochi,glande endocrine , oase si muschi cranieni) organele (inima ,plamani,rinichi,ficat,splina) picioarele (de la genunchi in jos) coada tubul digestiv oasele ghearele sangele mici bucati de piele par Dupa scopul in care sunt folosite aceste subproduse se impart in alimentare (comestibile) si industriale (sau tehnice). Deseuri de abator cuprind: carnurile confiscate,organele necomestibile,tendoane,organe sexuale, curatitura de pe piei si continutul stomacului.

Gunoiul de iepure de casa este de asemenea un subprodus cunicul, fiind un ingrasamant natural foarte valoros pentru culturile agricole. Dupa cum observi , nu se pierde aproape nimic de pe urma cresterii iepurilor. Aceasta crestere este eficienta numai in masura in care sunt valorificate cat mai multe produse si subproduse. Datorita calitatilor sale, parul de iepure de casa este folosit pe o scara larga in industria textila la confectionarea palariilor de fetru si a paslei.

Parul se obtine fie prin tunderea lui de pe pielicelele improprii prelucrarii, fie prin smulgererea directa de pe iepuri vii (numai in perioadele de naparlire, cand se desprinde usor). Din procesul de fabricatie a palariilor de fetru, rezulta cantitati apreciabile de fibre groase si rigide ( denumit par de directie ). Aceste deseuri sunt utilizate pentru fabricarea unor tipuri de pasla , dar pot fi folosite si in industria de artizanat pentru confectionarea de obiecte estetice.

pasla = produs textil compact obtinut prin baterea in piua a lanei sau a parului netors al unor animale , avand diferite intrebuintari ( confectionarea de palarii, incaltaminte calduroasa, material izolant s.a.) De asemenea, din oase,bucati din piele,tendoane se obtine prin fierbere o substanta numita colagen .

Prin prelucrarea colagenului obtinem cleiul de iepure , un produs adeziv larg utilizat in arta picturii ( inca din evul mediu).

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU REPRODUCERE Valorificarea iepurilor pentru reproductie, reprezinta cea mai rentabila afacere pentru ca, un iepure este valorificat cu de 2 3 ori mai multi bani decit daca ar fi vindut pentru productia de carne.

SACRIFICAREA IEPURILOR
SACRIFICAREA IEPURILOR IN GOSPODARII In functie de locul si sistemul de cresterea iepurilor, acestia vor fi sacrificati in curtea gospodariei sau in abatoarele aferente fermelor cunicule. In cazul urmarim exclusiv obtinerea de carne, aceasta activitate poate fi efectuata in oricare perioada a anului. Daca , pe langa carne, suntem interesati si de blanurile obtinute, atunci vom efectua aceasta activitate in sezonul in care naparlirea iepurilor s-a finalizat (vara sau iarna). In cadrul sistemelor de tip familial (de crestere extensiva si semiintensiva) sacrificarea iepurilor este relativ simpla si nu ridica probleme deosebite. Important Nu va fi efectuata sacrificarea urmatoarelor categorii de iepuri : - tineretul care nu a implinit minim 3 luni; - femelele gestante si cele aflate in lactatie; - animalele bolnave sau suspectate a fi bolnave;

- exemplarele care prezinta rani, stare febrila, aspect exterior casectic (slabe) Crescatorul amator de iepuri va efectua aceasta activitate in curtea personala, fie singur, fie ajutat de un membru al familiei, vecin, etc. Inaintea inceperii sacrificarii, vom pregati din timp urmatoarele Ustensile necesare: un cutit cu lama lunga de minim 20 cm si foarte bine ascutita (pentru taierea efectiva) un cutit cu lama lunga de 10-15 cm ( pentru jupuirea blanii) un lighean plin cu apa (pentru depozitarea temporara a carcasei transate) o farfurie adanca pentru a depozita separat organele interne ale animalului (ficat ,plamani,etc) o galeata pentru depozitarea temporara a subproduselor ( sange, cap, etc) un suport metalic pentru atarnarea si efectuarea jupuirii iepurelui (de catre o singura persoana) o sursa de apa curenta pentru spalarea carcasei de par sau alte impuritati

Etapele sacrificarii iepurilor de casa in gospodariile de tip familial sunt: Transportul animalului de la cusca la locul de sacrificare Imobilizarea Asomarea (inducerea inconstientei) Sacrificarea propriu-zisa Jupuirea Eviscerarea Igienizarea carcasei Transarea Depozitarea temporara a produselor si subproduselor obtinute 1. Transportul animalului de la cusca la locul de sacrificare Intrucat iepurii sunt animale inteligente si au un miros ,vaz si auz foarte dezoltate este recomandabil ca intre aplasamentul custilor si locul unde vom efectua sacrificarea sa existe o distanta de minim 20 de metrii.

Animalul ales pentru consum va fi scos din cusca si trasportat in asa fel incat sa se evite la maxim stresarea sau agitarea sa in mod inutil. Chiar si asa, iepurele va fi oricum stresat intrucat simpla lui scoatere din cusca reprezinta de fiecare data un eveniment deosebit. Cu ocazia sacrificarilor efectuate, am observat cu atentie comportamentul animalelor. De cele mai multe ori, par sa intuiasca exact motivul scoaterii din adapost. 2. Imobilizarea

Imobilizarea reprezinta aplicarea unui procedeu de limitare a miscarilor animalului in scopul usurarii operatiunii de asomare saude sacrificare. Imobilizarea poate fi obtinuta prin fixarea picioarelor din spate a iepurelui in suportul metalic de agatare (daca efectuam sacrificarea de unul singur) . Daca sacrificarea este efectuata de 2 persoane , una va tine iepurele iar cealalta va desfasura restul activitatilor. 3. Asomarea (inducerea inconstientei)

asomare = orice procedeu care, atunci cand este aplicat unui animal, induce o starede inconstienta. Aceasta stare trebuie sa dureze pana la survenirea mortii, fiind deci un mijloc de evitare a suferintele inutile. Exista mai multe procedee de asomare a iepurilor ( descrise sumar in cartile de specialitate ) : - lovirea puternica cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafa) - tensionarea corpului (smucirea brusca a capului si trupului in directii opuse) - rasucirea capului la 360 de grade (rezultand fracturarea instantanee a coloanei vertebrale si sectionarea maduvei spinarii in zona cervicala) - electrocutarea ( cu pistolul electric de asomare) Atentie !!! Nestapanirea corespunzatoare a tehnicilor de asomare descrise mai sus poate provoca animalelor dureri intense (manifestate prin tipete pe care nu le veti uita prea usor). Nu sfatuiesc pe nimeni sa implementeze practici noi in crescatoria sa, decat sub indrumarea unui crescator profesionist experimentat. 4. Sacrificarea propriu-zisa Prin sacrificare intelegem cauzarea mortii animalului (dupa imobilizare si asomare) prin sangerare. Aceasta operatiune se executa in conditii optime folosind un cutit lung de minim 20 de cm si foarte bine ascutit. In acest mod animalul va fi decapitat repede (dureaza 1-2 secunde) si aproape fara durere (cel putin asa sper). Sectionarea totala a gatului se realizeaza printr-o miscare rapida, folosind toata lungimea lamei si apasand pe masura ce taietura se adanceste. Pe plan longitudinal sectiunea incepe obligatoriu cu coloana vertebrala (paralizand in totalitate iepurele), continua cu arterele carotide (provocand o sangerare abundenta) si se finalizeaza cu laringelele si traheea. Imediat dupa decapitare gatul animalului va fi dirijat spre galeata aflata la indemana (pentru recoltarea jetului sangvin). 5. Jupuirea Dupa aproximativ 1-2 minute de la sacrificare se poate trece la operatiunea de jupuire. Aceasta operativitate se explica prin aceea ca jupuirea se face mult mai usor "la cald" si devine tot mai dificila pe masura ce corpul incepe sa se raceasca. De asemenea, cu cat iepurele este mai in varsta, cu atat efectuarea jupuirii va fi mai dificila (pielea aderand mai puternic la trup). Blana iepurelui se jupoaie dinspre membrele posterioare spre gat dintr-o singura miscare , in acelasi fel in care scoatem de pe mana o manusa intorcand-o pe dos.

5. Eviscerarea Dupa jupuire, abdomenul iepurelui va fi sectionat median , dinspre membrele posterioare spre torace, folosind cutitul de 10 cm. Indepartarea intestinelor se face foarte usor. Dupa scoatere,vor fi depozitate in galeata si , ulterior - dupa prelucrarea termica - vor putea constitui hrana cainilor din gospodarie. Rinichii , ficatul ,plamanii si inima vor fi spalate , taiate in 2 si asezate in farfurie. In mod obligatoriu de pe ficat va fi indepartata vezica biliara (colecistul) intrucat contine un lichid foarte amar numit bila ( o veti recunoaste imediat dupa culoarea verde). Important : Cu ocazia eviscerarii trebuie sa analizam cu atentie organele interne ale iepurelui pentru a depista eventualele afectiuni gastrointestinale ce ar putea sa faca carnea improprie consumului ( ex: intestine inchise la culoare si umflate cu gaze, ficat infestat cu coccidii de culoare alba, rani interne, etc). In cazul in care suspectam existenta vreunei boli, e mai bine sa renuntam imediat la folosirea produselor pentru consum si sa incineram toate produsele si subprodusele provinite de la animalul in cauza. 6. Igienizarea carcasei Dupa eviscerare , iepurelui i se vor sectiona picioarele (de la articulatia genunchilor ), iar carcasa obtinuta va fi spalata cu atentie timp de 1-2 minute pentru a indeparta orice fir de par sau alte impuritati. Carcasa va fi analizata cu atentie pe exterior si interior pentru a depista eventualele boli ale sistemului osos sau muscular.

Informatiile de acest gen sunt necesare pentru a invata din mers si a trage concluzii despre hranirea si dezvoltarea animalelor din gospodaria noastra (ex: depistarea bolilor, depistarea deficientelor de nutritie,etc). 8. Transarea Este o operatiune simpla si se efectueaza asa cum se vede mai jos. Dupa taierea tendoanele din jurul articulatiilor, acestea se pot rasuci. Nu vom incerca fortarea , ruperea articulatiilor sau a oaselor intrucat riscam sa ne accidentam prin taiere sau intepare.

Dupa finalizarea transarii , incepem de la capat procesul cu iepurele urmator. Fiecare exemplar va necesita atentia noastra aproximativ 20-25 de minute ( ceea ce inseamna ca o echipa de doua persoane poate sacrifica in cinci ore aproximativ 12-15 iepuri). 9. Depozitarea temporara a produselor si subproduselor obtinute Dupa terminarea activitatii, toate produsele obtinute vor fi sortate pe categorii , in vase cu apa (organe la organe, costite la costite, s.a.m.d.) In nici un caz nu vom amesteca carnea cu organele interne si in nici un caz nu vom pastra pentru consum produse care nu arata sanatos ( carnea iepurelui trebuie sa fie alba-roz, cu o tenta mai inchisa la exemplarele adulte). Dupa scurgerea sangelui din bucatile de carne, acestea vor fi scoase din apa,spalate din nou si lasate sa se zvante 10-15 minute dupa care urmeaza sa fie refrigerate si congelate ,asa cum vom vedea cand vom ajunge la capitolul despre " Valorificarea productiei de carne". Blanitele vor fi puse la uscat, dar nu vor fi asezate direct sub razele soarelui ci la umbra.

Si acum, sa vedem cateva poze referitoare la modalitatile de sacrificare a iepurilor in abatoare. SACRIFICAREA IEPURILOR IN ABATOARE abator = orice instalatie sau local aflat sub control sanitar veterinar, destinat sacrificarii profesionale a animalelor, pentru producerea carnii pentru consum sau pentru alte motive.

Pasul 1

Pasul 2

Pasul 3

Pasul 4

Pasul 5

Pasul 6

Tehnologia creterii animalelor de blan: nutria, nurca, vulpea argintie

Nurca
Nurca este un animal salbatic apartinand familiei Mustelidae, care este crescut in captivitate, in special pentru productia de blanuri. Primii pui de nurca nascuti in captivitate au fost obtinuti in 1936, in Statele Unite. In libertate, se intalnesc doua subspecii de nurca: - nurca americana (Mustela vison) sau vizonul; - nurca europeana (Mustela lutreola). In captivitatea, se creste, in special, nurca americana. Extinderea cresterii nurcilor se datoreaza adaptabilitatii animalelor la conditiile de mediu oferite de crescator si calitatilor deosebite ale blanurilor.

Aspectul exterior si dimensiunile

Nurca este un animalut de talie mica. Capul mic si lat, cu fruntea tesita este prevazut cu urechi mici, rotunjite. Botul este lat. Buza superioara, anterior si toata buza inferioara sunt de culoare alba. Corpul este alungit, cu picioare scurte. Degetele de la

nivelul membrelor posterioare sunt unite printr-o membrana interdigitala, acoperita cu par, ceea ce il face un bun inotator. Nurca prezinta glande perianale. Blana lor este deasa, lucioasa, usor aspra. In urma cresterii in captivitate din nurca salbatica ce prezinta varietatea de culoare maro inchis, au aparut in mod spontan mai multe mutatii care s-au stabilizat ca varietati de culoare. Se cunosc 27 varietati de culoare dintre care 19 sunt determinate de gene recesive si 8 de gene dominante. Astazi, se intalneste o gama larga de culori, ca: negru, maro, gri, albastru, violet, alb. Blana este mai inchisa in partea dorsala a corpului, mai ales pe ceafa si catre membrele din spate. Fata ventrala a corpului are o nuanta mai deschisa, sur-cafenie. Pe gat, caracteristic, se poate sesiza o pata mica, galbena sau albicioasa. Lungimea corpului variaza intre 28-45 cm, iar cea a cozii este de 11-18 cm. Masa corporala este de 1-5 kg la mascul si de 0,5-1 kg la femela.

Comportamentul
Nurcile sunt mamifere carnivore semiacvatice. Nurcile sunt animale extrem de sensibile la stres, femelele purtand avorta spontan, in aceste circumstante. Nurca duce o viata monogama, sapandu-si galerii pe malul apelor. Inoata si se scufunda bine. Este un vanator crunt, chiar daca agresorul este mai puternic. Este un animal carnivor, hranindu-se cu peste, insecte, mormoloci de broasca, soareci.

Habitatul
Nutria este raspandita in cea mai mare parte a Nordului Europei, precum si in aproape toata America (nurca americana), Asia de Nord-Vest, Caucaz si Siberia de Vest. La noi, este destul de raspandita fiind intalnita cu predilectie in jurul apelor statatoare si curgatoare, atat in regiunile de campie, cat si in cele de deal si de munte. Populeaza, in general, locurile parasite de prin luncile paduroase din vaile raurilor, din zona lacurilor, baltilor, deltelor. In Moldova, se intalneste in regiunea cursului inferior al Nistrului. In salbaticie, nutria traieste, de obicei, in scorburi de copaci, in vizuini sau in galerii. Nurcile crescute in captivitate, in crescatorii, trebuie sa beneficieze de anumite conditii de viata. Toata crescatoria trebuie sa fie betonata si prevazuta cu un sistem de canalizare. Custiile individuale montate pe un cadru metalic, fiecare la un metru inaltime de la platforma de beton sunt acoperite cu o copertina. Custile prezinta o dimensiune standard (Lxlxh = 100x36x31 cm). La unul dintre capetele custii se amenajeaza un cuib ce comunica cu padocul printr-un orificiu circular. Custile sunt formate din plasa de sarma. In partea opusa cuibului este prezenta o adapatoare din aluminiu pentru furajare. Intreaga crescatorie este imprejmuita de un gard din plasa, cu o inaltime de 2 metri, 30 de centimetri intrand in beton.

Hranirea
Alimentatia nurcilor este alcatuita in proportie de 60-80% din furaje de origine animala si restul din furaje de origine vegetala. Furajele de origine animala sunt reprezentate de confiscate de abator, organe (de ovine si taurine), peste, lapte si derivati din lapte, oua, pui in varsta de o zi, confiscate de pasari de la abator. Acest sortiment se toaca marunt (circa 5 mm). Furajele de origine vegetala sunt reprezentate de paine neagra (bogata in complex B), rosii, cartofi fierti, frunze de

salata, de spanac tocate marunt (circa 1 mm). In hrana nurcilor se vor introduce, de asemenea, minerale, sare fosfocalcica si carbune de lemn. Toate aceste alimente se amesteca in malaxoare speciale si se administreaza circa 300 g/zi/nurca adulta. Nu se pregateste hrana decat pentru ziua respectiva. In timpul sezonului rece, hrana se administreaza in timpul pranzului, iar in sezonul cald, la sfarsitul zilei.

Reproductia nurcilor
nurcile se reproduc o singura data pe an, intre 5-25 martie. Raportul intre sexe este 1:3. In perioada de calduri, maturarea ovulului se face in 2-3 serii, la un interval de 6-8 luni; Ovulatia este provocata de actul sexual si are loc la 48 de ore dupa imperechere; In urma fecundarii, incepe diviziunea celulara ducand la aparitia zigotului. Acesta coboara in uter, dar nu se implanteaza, hranindu-se prin difuziune si osmoza cu embriotrop (lapte uterin); Nu se formeaza placenta ca la restul mamiferelor. Daca se folosesc doi masculi se obtin semifrati sau semisurori (frati vitregi), dar de obicei, se foloseste acelasi mascul. Gestatia dureaza intre 38-78 de zile, cu o medie de 52 de zile. Fatarea se desfasoara eutocic (fara probleme), in cuibul de fatare, femela dand nastere, in medie, la 4-6 pui (cu o lungime de 5-7 cm si o greutate de circa 7-9 grame). Puii prezinta canalul auditiv infundat, sunt lipsiti de par, iar ochii sunt lipiti, deschizandu-se in jurul varstei de 30 de zile. La 50 de zile, parul de vara este complet dezvoltat. Intarcarea se realizeaza la 50-60 de zile (circa 2 luni), hranirea suplimentara a puilor facandu-se dupa primele 3 saptamani de viata cu un amestec format din ficat si splina de vita si oua fierte.

Boli si afectiuni curente

Majoritatea variatiilor de culoare ale blanii prezinta unul sau mai multe defecte, in comparatie cu tipul salbatic. Aceste defecte au aparut ca o consecinta a efectelor pleiotropice a genelor mutante, incat bolile ereditare sunt foarte frecvente la aceasta specie. Astfel, nurca Aleutina, care are culoarea albastra-violet, prezinta o debilitate constitutionala si o sensibilitate crescuta la boli. Nurca mutanta Pastel Royal prezinta o anomalie congenitala a gatului numita (torticolis). Nurcile albe Hedlund sunt caracterizate printr-o predispozitie crescuta la surditate, iar majoritatea masculilor prezinta azoospermie (sunt sterili).

CRESTEREA NUTRIILOR
Cresterea nutriilor ar fi o afacere de familie profitabila pentru fermieri daca se tine cont de urmatoarele avantaje: Nu cere investitii considerabile, iar profitul poate fi obtinut chiar din primul an; In comparatie cu iepurii, nutria este foarte rezistenta la boli, asa ca pierderile sunt practic excluse si cheltuielile pentru vaccinuri nule; Totodata animalul nu e pretentios la hrana, consumand resturi vegetale, ierburi etc. Nutria este un animal rozator, semiacvatic, intalnit in stare salbatica in regiunile mlastinoase din America de Sud. Animalul adult cantareste la varsta de un an in jur de 5 kg. Pe piata autohtona, pretul unui kg de carne de nutrie, ajunge pana la 40 de

lei, acest gen de produs lipsind practic de pe piata. Totodata de la nutrii sunt utile si blanurile, o pielicica costand circa 150 de lei. Problema principala cu care se confrunta crescatorii de nutrii este achizitionarea materialului genetic corespunzator. In tara noastra practic nu exista crescatorii care sa ofere fermierilor masculi si femele pur sange, desi speciile Nutria neagra, Nutria standart, Nutria lemon pot fi gasite la membrii Societatii "Myocastor-lepus" din Donduseni, Grigoropol, Causeni, Chisinau din Republica Modova. Pretul unui animal matur de 4-5 luni, care ar avea sub 4 kg ar fi de 200-250 lei. Pentru infiintarea unei familii aveti nevoie de 10 femele si un mascul. Terenul Expertii afirma ca terenul pe care se organizeaza crescatoria de nutrii trebuie sa fie permeabil, si usor inclinat, ferit de curenti si de zgomote neobisnuite, aproape de sursa de apa potabila si de reteaua electrica. Nutriile sunt foarte sensibile la curentii de aer, care provoaca aparitia mucozitatilor, totodata din cauza zgomotului (latratul cainelui, muzica la volum ridicat etc.) animalele pot pierde pofta de mancare, pierzand astfel din greutate. Incinta se imprejmuieste cu gard din plasa de sarma zincata, cu ochiuri de maximum 30/30 mm, inalt de 1,5-2 m. Adapostirea se face in custi suspendate (la minimum 3545 cm deasupra solului) sau in compartimente situate la sol. Custile suspendate pot avea diferite marimi, in general, de la 100-110 cm lungime si 65-70 cm latime pana la 200 cm lungime, 80-90 cm latime si respectiv 40-50 cm inaltime. Acestea se confectioneaza din sarma groasa, zincata, cu ochiul de 25/25 mm. Fiecare cusca este prevazuta cu 1-2 usite de vizitare si la unul din capete cu un bazin de scaldat. Bazinul se confectioneaza din tabla galvanizata, situat pe latimea custii, 40-55 cm din lungimea acesteia. La celalalt capat al custii se ataseaza cuibul, care se face din scandura rezistenta, protejata din interior contra roderii cu plasa din sarma. Pe de alta parte, in cazul compartimentelor situate la sol, o familie de 11 membri poate fi amplasata pe 4-5 metri patrati. Metoda cresterii la podea este mai avantajoasa, fiindca sunt economisiti bani din amplasarea custilor suspendate si a bazinului. Animalele adulte de reproductie, masculii si femelele, inclusiv cele cu pui, sunt cazate individual iar puii, dupa intarcare, in grup. Tineretul provenit din aceeasi fatare trebuie cazat in aceeasi cusca. Inmultirea Nutriile se inmultesc pe tot parcursul anului, femelele introducandu-se la reproductie la varsta de 5-6 luni, iar masculii la 7-8 luni. La prima imperechere animale trebuie sa aiba masa corporala de cel putin 3,5-4 kg. Caldurile dureaza circa 36 de ore si se repeta la intervalele de 24-30 de zile. Perioada de gestatie este in medie de 132 zile. Femelele produc, in medie, 4-6 pui viabili la o fatare. Primele calduri, dupa fatare, apar la 1-3 zile, insa se recomanda ca femela mama sa fie data la monta in urmatorul ciclu. La nutrii durata vietii este de 6-8 ani, insa prolificitatea, in conditiile cresterii in captivitate, scade accentuat, dupa varsta de 3-4 ani.

Raportul poligamic este variabil, de la un mascul la o femela, in cazul cresterii in perechi, pana la 1/10, 1/15. Expertii recomanda crescatorilor incepatori un raport de cel putin 1/10. Imperecherea se face individual (monta la mana) sau in grup (monta in harem). Monta la mana se practica de obicei in cazul femelelor dupa fatare, iar monta in harem, in cazul tineretului care intra pentru prima data la reproductie. Pentru obtinerea imperecherii individuale, femela se introduce in cusca masculului sapte zile la rand incepand cu a 24-a zi dupa fatare. In cazul in care nu se realizeaza monta, incercarile se reiau in perioada de 48-54 zile dupa fatare. Fatarile survin de obicei in timpul noptii sau dimineata devreme. Puii se intarca in jurul varstei de 24 de zile si se transfera, grupati pe sexe, in compartimente de cazare colective, stiut fiind ca intr-un grup format nu se mai pot introduce alte animale, cu exceptia masculilor in haremul femelelor. Alimentatia nutriilor Zilnic o nutrie trebuie sa consume cel puti 200-250 de grame de furaj concentrat. Desi face parte din ordinul rozatoarelor nutria suporta cu dificultate celuloza si aceasta inrautateste calitatea celorlalte furaje: fiecare procent suplimentar de celuloza micsoreaza cu 1-2% digestibilitatea substantelor nutritive calorigene (proteine, grasimi si hidratii de carbon). Expertii recomanda ca hrana sa se dea sub forma de amestec umectat de sfecla si de fan sau masa verde tocata, furaje concentrate bine maruntite si saruri minerale. Totodata este foarte important ca apa nutriilor sa fie schimbata zi de zi, animalele cu greu suportand murdaria. Productia de blanuri Recoltarea blanurilor se face la varsta de 8-9 luni a tineretului de productie, cand parul secundar este dezvoltat si cel intermediar este naparlit, indiferent de sezon. In scopul obtinerii unei calitati corespunzatoare, recoltarile din sezonul cald sunt precedate de o perioada de pregatire, in care se pune accentul pe ferirea animalelor de lumina solara directa si pe marirea frecventei imbaierilor cu apa proaspata. Dupa degresare blanurile sunt imbracate simetric pe sanuri in vederea uscarii. Uscarea se face intr-o incapere incalzita la temperatura de 25-30 de grade, avand grija ca blanurile sa nu fie mai aproape de 1,5-2 m de sursa de caldura. Productia de carne Odata cu blana de la o nutrie se obtin si 2,5-3 kg carne iar de la un tineret, in varsta de 6-8 luni, 1,6-2 kg. Carnea de nutrie este un aliment valoros. Din punctul de vedere al continutului in substante nutritive, nu este inferioara carnii de iepure de casa si de bovine. Are un continut deosebit de ridicat de hemoglobina musculara: 800-1000 mg % (fata de 150-200 mg % la iepure de casa). Apararea sanatatii nutriilor

Nutriile sunt in general rezistente la boli. Totusi, pot fi afectate de unele maladii contagioase, cum sunt: paratifoza, septicemia hemoragica, colibacterioaza, tricofitia, galbeaza si trichineloza. Din categoria bolilor necontagioase, la nutrii pot aparea: - Intoxicatii cu furaje alterate, mai frecvent cu nutreturi incinse, fermentate, mucegaite (atentie la furajele inghetate, de asemenea la preintampinarea formarii nitratilor in bulbo-radacinoaselor preparate); - Intoxicatii cu plante otravitoare, printre care, plantele supraingrasate cu azot, volbura, sorgul, mustarul, rapita, varza in exces, cartofii cruzi incoltiti (atentie la loboda, macrisuri, frunze de sfecla si stir, care contin acid oxalic); - Intoxicatii cu compusi chimici, cum sunt pesticidele, sarea de bucatarie in exces, lacuri si vopselele care contin plumb ( folosite pentru vopsirea custilor). Pentru prevenirea imbolnavirilor la nutrii crescatorii trebuie sa aiba in vedere recomandarile specialistilor: - Procurarea animalelor se va face din zone si din crescatorii indemne de boli specifice nutriilor, sanatatea animalelor fiind atestata prin certificat veterinar; - Mentinerea in permanenta a curateniei uneltelor si a adaposturilor,( evacuarea frecventa a gunoiului si apei murdare, preintampina inmultirea mustelor); - Hranirea rationala a animalelor, controlul zilnic al nutreturilor dupa aspect, miros, prezenta sau absenta mucegaiurilor, respectiv a plantelor toxice din masa verde; - Apa trebuie sa fie potabila si cat mai proaspata. - Dezinfectia bianuala a intregii crescatorii (incinta, mijloacele de cazare, inventar, haine de lucru), primavara si toamna, cand animalele sunt mai susceptibile la imbolnaviri. Dintre mijloacele de dezinfectie pot fi folosite: flambarea cu lampa de benzina, apa clocotita si lesia de cenusa precum si substante dezinfectante omologate. CITEVA SFATURI La infiintarea unei familii de nutrii trebuie sa urmarim ca masculul sa fie si liderul familiei. Daca una din femele incearca sa-l inlocuiasca, atunci ea trebuie exclusa pentru a nu zadarnici inmultirea animalelor; Totodata este necesar sa tinem cont ca trecerea de la hrana uscata la cea verde si invers se face lent, timp de 7-10 zile, pentru a evita aparitia unor probleme digestive la nutrii; Nu in ultimul rand, cotetele pentru pasari nu trebuie amplasate deasupra custilor cu nutrii, fiindca acestia au o boala comuna care poate fi transmisa de la gaini la nutrii.

Cheltuieli la infiintarea unei familii (11 nutrii) Procurarea materialului genetic 11 x 250 = 2750 lei Constructia adapostului - circa 150 lei Hranirea unei nutrii timp de un an - circa 75 lei NOTA BENE. Specialistii considera ca daca femela la o fatare aduce 5-6 produsi atunci rentabilitatea afacerii este asigurata.

VULPEA ARGINTIE
Vulpea argintie este un animal carnivor care face parte din familia canidelor, genul Canis, specia (Vulpes fulva). Aceasta specie este originara din America de Nord unde a aparut ca o mutatie spontana din vulpea rosie de padure (Vulpes vulpes). In stare salbatica este raspandita in partea de nord al Statelor Unite si in Canada, iar in restul lumii se gaseste in captivitate, in crescatorii de profil. In SUA, vulpea argintie, are doua varietati bine definite ca aspect fenotipic: varietatea standard cu blana fina si matasoasa; varietate Alaska inalta cu blana brun roscata. La Codlea sa infiintat prima ferma de crestere a vulpilor argintii in 1924, iar la Tg Mures s-au facut primele populari cu vulpii argintii in 1950. Pana in 1990 au existat 18 ferme in care s-au crescut vulpile argintii in Timis, Satu Mare, Neamt, Constanta, Galati, Bucuresti. In prezent se cresc vulpi argintii la Tg. Mures si Bacau. Vulpea argintie este de talie mijlocie, cu constitutie fina spre robusta. Membrele sunt relativ lungi si fine. Capul, botul si urechile sunt ascutite, cu un profil al capului dreptunghiular, cu ochi rotunzi, situati frontal, cu irisul inchis la culoare la varietatea argintie si deschis la cea platinata. Greutatea corporala la masculi este de circa 5,5-6 kg iar la femele de 4-4,5 kg. Dimorfismul sexual este putin exprimat. Lungimea corpului este de 65 cm la masculi si de 60 cm la femele. Blana este deasa, pufoasa, matasoasa si elastica Coama este prezenta la masculi si este alcatuita din fire de spic groase si relativ lungi. Vulpile argintii sunt cu reproductie sezoniera, care debuteaza in 15-20 ianuarie si dureaza aproximativ 3 luni. Sistemul de monta este dirijat in care se face potrivirea perechilor in functie de caracterele fizice si estetice pe care le dorim. Raportul intre sexe este de un mascul la trei femele. Dupa o gestatie de 52 -54 de zile, femela fata 3-5 pui acoperiti cu par si cu ochii inchisi. La 15 zile deschid ochi si la 30 de zile trec la furajarea suplimentara cu pasta carnata, cu o granulatie mai fina decat la animalele adulte. Intarcarea se face la 45 de zile.

Se cazeaza in custi de 0,80 metri cubi. Este recomandat ca intarcarea sa se faca pe grupe de frati si sexe cu o densitate de 2 pui la metru patrat. Dupa varsta de trei luni se vor caza individual pentru a evita conflictele. La 12 luni se instaleaza maturitatea sexuala, iar varsta productiva este de 5-6 ani. Sacrificarea vulpilor pentru blana se face in lunile noiembrie decembrie. La statiunea din Tg Mures exista 4 varietati: varietatea argintie (gri inchis cu nuante de bleu); Aria de raspindire Vulpea rosie se gaseste in aproape toata Europa si in Nordul Americii. Sunt totusi si citeva populatii in Nordul Africii. Citeva grupurii au fost duse in Australia in secolul XIX. Habitat Vulpea rosie are ca habitat locuri salbatice care includ padurile, tundra, preria si in ferme. Ea prefera regiuni cu o bogata diversitate a vegetatiei. Insa s-a observat ca numarul lor este in crestere in zonele suburbane. Tipuri de vulpi Vulpes bengalensis se gaseste in Himalaia, Nepal, India si Banglades. Vulpes chama este o vulpe mica, ce pe spate are culoarea neagra sau gri argintiu iar pe lateral si abdomen este galbena deschis. Intotdeauna coada este neagra. Are intre 45 61 cm lungime, fara a socoti coada care are 30 40 cm. Cintareste intre 3.6 si 5 kg. Aceasta se intilneste in sudul Africii din Zimbabue pina in Angola. Prefera zonele deschise ale savanei si regiunile semi aride din sudul Africii. Vulpes ferrilata (Vulpea tibetana) Aceasta vulpe este intilnita in Tibet, in N V Indiei, in districtul Mustang din nordul Nepalului. Prefera zonele inalte. Vulpes zerda (Fennecus zerda) este o vulpe mica in comparatie cu ceilalti membrii ai familiei ca lupi, sacalii si ciini domestici. Are botul ascutit, picioare scurte dar puternice, urechi lungi si o coada lunga si stufoasa. Prefera regiunile uscate, de desert chiar, cu precipitatii reduse. Se intilneste in nordul Africii. Vulpes rueppelli Aceasta vulpe este intilnita in Desertul Sahara in nordul Africii si in deserurile peninsulei Arabiei. Mai este intilnita in tari ca maroc, Afganistan, Pakistan, Egipt, Libia, Algeria, Tunisia, Arabia Saudita si Iran. Vulpes pallida Aceasta vulpe se intilneste in centrul Africii si in sudul Saharei. Dar se mai intilneste si in tari ca Senegal, Somalia si Sudan. Prefera regiunile aride dar se poate intilni si in regiunile impadurite. Vulpes corsac Aceasta vulpe se intilneste in regiunile de semi desert din zona centrala a Africii si in tari ca Afganistan, Manciuria, Mongolia si sudul Rusiei. Vulpes velox Aceasta vulpe este intilnita in zona sudica, arida a Statelor Unite. Aceasta provine din zona nordica a Canadei. Vulpes cana Este intilnita in Afganistan, Iran, Pakistan si Israel. Vulpea polara Vulpea Alopex lagopus Iarna este de culoare alba.In sezonul cald, vara isi schimba blana si este gri cenusie.

Aspect exterior Vulpea are botul lung, ascutit, impodobit cu mustatii stufoase, ochii asezati oblic, cu taietura ploapelor ingusta, buzele subtiri, intinse lung ca intr-un zimbet siret, cu urechi miscatoare toate acestea dau impresia unui animal deosebit de viclean. Se mai adauga culoare rosiatica a ochilor cu pupila contractata care nu e circulara ca cea a lupilor, ci aproape in linie dreapta, foarte putin ovala. Picioarele vulpii sunt scurte, cele din fata avind cite cinci degete, iar cele dinapoi cite patru. Lungimea corpului este intre 110 si 130 cm, din care singura coada are 30 40 cm. Vulpea poate ajunge pina la 9 10 Kg. Formula dentara este asemanatoare cu aceea a lupului. Incisivii de pe margine sunt putin mai lungi, caninii sunt foarte ascutiti, ca si premolarii si molarii. Ca deosebire este dezvoltat premolarul IV de pe maxilarul superior si primul molar de pe cel de jos care se imbina ca un cleste care sfarima hrana tare, oasele. Ca si celelalte carnivore, falca de jos nu poate face miscari laterale, ci numai in sus si in jos, deci vulpea nu macina hrana, ci o imbucatateste, sfisiind-o in clestele maselelor ascutite. Bolile vulpilor In cazul suspicionarii sau aparitiei unor boli infecto contagioase, apelati imediat la un medic veterinar specializat. Expedierea probelor Crescatorii trebuie sa expedieze daca este posibil toate animalele moarte la laborator, in scop de diagnostic. Expedierea probelor trebuie sa se faca cit mai repede. Ele nu trebuie congelate, ci doar conservate la rece, transportate de un delegat, impachetate impermeabil, si prin cel mai rapid mijloc de transport.

MENTIONTIUNE: PENTRU USURINTA REDACTARII ACESTUI MATERIAL, UNELE POZE SI CHIAR UNELE COMENTARII SUNT PRELUATE DE PE INTERNET.