Medicina Contemporana

Inceputurile Medicinei Moderne

n 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood, in care arata ca inima functioneaza ca o pompa care asigura circulatia neintrerupta a sangelui. Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descopera capilarele sanguine, in timp ce in Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675) vasele de la baza creierului. Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descrieri clinice amanuntite ale malariei, recunoaste deosebirea dintre scarlatina si pojar si face observatii epidemiologice. n anul 1632 a fost introdusa Chinina in tratamentul malariei, prima substanta cu adevarat eficace in tratarea bolilor. n Italia, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 - 1799) infirma teoria generatiei spontane. n 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 - 1823]] introduce metoda vaccinarii anti-variolice.

Medicina in Secolul al XIX-lea

Numeroase descoperiri au condus la progrese importante in diagnosticul si tratamentul bolilor precum si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale. n jurul anului 1819, in Franta, Rene Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pana astazi cel mai utilizat instrument in examinarea medicala. Lucrarile lui Marie Bichat (1771 - 1804), in Franta, asupra tesuturilor pun bazele histologiei, in timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), in Berlin (Germania)studiaza substraturile anatomo-patologice ale bolilor si emite cunoscuta teorie a patologiei celulare. Descoperirile fundamentale in lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) si ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) si Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865) introduce Asepsia iar Joseph Lister (1827 - 1912), in Anglia foloseste pentru prima data fenolul ca substanta antiseptica. Pe taramul fiziologiei sunt de remarcat lucrarile francezului Claude Bernard (1813 1878) asupra functionarii glandei tiroide, ficatului si asupra sistemului nervos vegetativ si ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936), in Rusia, cu privire la reflexele conditionate.

Medicina in Secolul al XX-lea si in present

Caracteristica este combaterea efectiva a bolilor infectioase prin vaccinari in masa, introducerea antibioticelor, prin masuri sanitare si imbunatatirea conditiilor de viata.

Tratamentul medicamentos specific cu substante chimice al bolilor infectioase a inceput in Germania cu lucrarile lui Paul Erlich (1854 - 1915). In 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descopera sulfamidele iar in 1928 in Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constata actiunea bacteriostatica a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicillina in forma pura, initiindu-se astfel era antibioticelor. Progrese importante au fost facute in domeniul geneticii, descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor, structura cromozomilor si rolul genelor precum si structura chimica a acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informatiei genetice. Dupa ce se cunosteau deja anticorpii serici ca factori esentiali in mecanismele de aparare ale organismului, in a doua jumatate a secolului al XX-lea se pune in evidenta rolul diverselor limfocite in imunitatea celulara si producerea de anticorpi. La inceputul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce in medicina termenul de alergie. Studiul stiintific al bolilor alergice, inceput de Pirquet, va continua in decursul secolului XX, odata cu cresterea prevalentei bolilor alergice in populatie, ducand la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinii, numit astazi Alergologie si imunologie clinica. Ca metode de investigatie sunt de mentionat introducerea Tomografiei computerizate, a Tomografiei de Rezonanta Magnetica Nucleara si a examenelor cu Ultrasunete. n domeniul chirurgiei, transplantele de organe (in 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectueaza primul transplant de inima) dau sperante de supravietuire multor bolnavi altfel incurabili. Dupa ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra functionarii sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cerceteaza functiile scoartei cerebrale prin stimulari directe ale suprafetei creierului in timpul unor interventii chirurgicale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datoreaza in special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) si Walter Dandy (1886 - 1946). Cardiologia a facut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia, cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operatiile by-pass in obstructiile coronariene, operatii in afectiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar si prin cunoasterea si adoptarea masurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arteriala, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul ramane mai departe o problema dificila, dar citostaticele s-au dovedit eficiente in unele forme, ca leucemia si altele. British Medical Journal, una dintre cele mai cunoscute publicati de medicina din intreaga lume, a realizat la inceputul acestui an un sondaj de opinie privind cele mai mari descoperiri medicale din intreaga lume, de dupa anul lansarii jurnalului, 1840. Dintr-o lista initiala de peste 100 de nominalizari facuta de cititorii jurnalului, in mare parte medici si cercetatori, un grup de experti a nominalizat 15 descoperiri majore din lumea medicala. Persoane din intreaga lume pot vota una una dintre aceste descoperiri, in perioada 5-14 ianuarie 2007. Aceste descoperiri au salvat milioane de vieti si au curmat suferinte incomensurabile. Fiecare dintre cele 15

descoperiri este sustinuta de cate un expert al lumii medicale care sa expuna meritele respectivei descoperiri, de la cel care a descoperit pilula contraceptiva moderna la autorul unei carti despre intreaga istorie a penicilinei.

Domenii de Cercetare
Anestezia. Un stomatolog din Boston a utilizat pentru prima data eterul in 1846 pentru a curma suferinta pacientului sau. De atunci, anestezia a devenit obisnuita in toate operatiile. Antibioticele. Alexander Fleming, un bacteriolog englez, a descoperit penicilina in 1928 intamplator in laboratorul sau. In 1945 Fleming a primit Premiul Nobel pentru aceasta descoperire. Clorpromazina. Descoperita in 1952, aceasta substanta a fost primul medicament antipsihotic. A fost folosit pentru tratarea bolilor psihice ca halucinatiile, ostilitatea sau deziluziile. Dezvoltarea acestui medicament a adus o noua intelegere a bolilor psihice. Computerele. De la inregistrarile medicale si pana la asigurari, computerele au fost folosite in medicina de la inceputul anilor 1960. Medicii pot accesa informatii despre medicamente noi, despre noi studii, pot tine evidenta pacientilor. Structura ADN-ului. Oamenii de stiinta James Watson si Francis Crick au prezentat spirala AND-ului, molecula care pastreaza informatia genetica, in 1953, iar in 1962 au castigat pentru aceasta descoperire Premiul Nobel. Medicina bazata pe dovezi. Asa cum sugereaza si numele, medicina bazata pe dovezi implica utilizarea datelor deja existente pentru a lua decizii in ceea ce priveste noile cazuri medicale. Termenul si conceptul au fost introduse in anii '90. Teoria germenilor. Spre sfarsitul anilor 1800, Louis Pasteur a fost primul care sugerat ca bolile pot fi provocate de microorganisme. Imunologia. Istoria imunologiei a inceput in 1798, cand Edward Jenner a descoperit ca oamenii pot capata imunitate impotriva varsatului de vant. Au urmat numeroase alte descoperiri care au ajutat si la intelegerea alergiilor si anticorpilor. Imaginile medicale. Razele X au fost descoperite tot accidental, in 1895. De atunci, domeniul s-a extins, ajungandu-se la tomografia computerizata, emisia positronica, rezonanta magnetica, ultrasunetele. Pilula contraceptiva. De cand a ajuns in farmaciile din Statele Unite, pilula contraceptiva a fost privita ca o minune. Corect administrata, aceasta are efectele scontate in proportie de 99%. Terapia de rehidratare orala. Asa cum spune si numele, aceasta terapie inseamna administrarea fluidelor pe cale orala pentru a compensa pierderile de apa din organism.

Aceasta a fost raportata pentru prima data in 1964. Acum ocupa un loc de baza in tratarea pacientilor cu holera, diaree acuta sau alte boli din aceasta categorie. Riscurile fumatului. Primul raport despre legatura dintre fumat si cancerul la plamani a fost publicat chiar in British Medical Journal in 1950. De atunci, se estimeaza ca tutunul omoara 440.000 de americani in fiecare an. Salubritatea. Importanta apei curate pentru baut a fost sustinuta inca din anii 1800, cand s-a facut legatura intre diverse boli si apa impura. Totusi, si azi, milioane de oameni nu au acces la apa potabila. Proba de cultura. Tinerea unei culturi de tesuturi in laborator si cresterea acesteia a fost descoperita in 1907, dar a durat pana in anii 1950 ca sa devina un instrument important pentru investigatoa clinica. Vaccinurile. Vaccinurile ajuta la prevenirea unei largi varietati de boli, de la poliomielita pana la pojar. Primul vaccin a fost cel descoperit de Edward Jenner contra variolei in 1796.

Etica Medicala
Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile medicului si valorile pacientului. Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste coduri de conduita profesionala includ: juramntul lui Hippocrate, principiile etice ale AMA privind drepturile medicului si drepturile pacientului, si Legea privind drepturile pacientului. Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile privind ngrijirea medicala ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri rezonabile la cererea de ngrijire, si dreptul de a li se asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa de plata. Decizia etica nu este ntotdeauna att de facila ct lasa de nteles profilul teoretic. Exista un model general de urmat n astfel de decizii. Premiza initiala n fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui facut n cazul respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale, sociale, legale, personale) de sustinere a premizei initiale, furniznd totodata si justificarea acestor motivatii - ntr-un cuvnt, argumentul etic al premizei. Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si justificari. Evaluarea consta n cntarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai justificate. Cnd persista ndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi, specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi initiale sau a contrapremizei). Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si vizeaza ce este sau nu de facut.

Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie, nsemnnd a spune pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind cazul respectiv. Autonomia, mult ncurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la informatii privind situatia sa, participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita autonomia. Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii respective. Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune intentionata acceptate n medicina sunt cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii chirurgicale, ncalcarea confidentialitatii la cererea autoritatilor n cazul n care un pacient se constituie n pericol pentru o alta persoana). n anumite situatii medicul poate ncalca anumite reguli perfect constient de posibilele efecte nedorite (ex. citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele maxime) pe baza unui risc calculat.

Probleme morale
Limitarea tehnologiei este folosita avnd n vedere costurile ridicate ale tratamentelor. Decizia de ncepere sau nu a sustinerii functiilor vitale, ntreruperea acestei terapii, eutanasierea ridica probleme morale dosebite, ca si controlul/autonomia privind tehnologia folosita. Limitarea resurselor include doua aspecte: macroalocarea si microalocarea. Primul are n vedere fondurile alocate sanatatii, direct corelat cu raportul dintre medicina si alte necesitati sociale (aparare, cultura, educatie). Al doilea vizeaza alocarea fondurilor pentru fiecare pacient n parte, necesitnd stabilirea unei prioritati privind dreptul la tratament - decizia apartinnd n esenta medicului. Limitarea cercetarii a fost iterata avnd n vedere unele antecedente istorice (experimentele naziste practicate pe oameni). Trebuie sa existe si n acest caz un consimtamnt n cunostinta de cauza al pacientului sau al reprezentantilor sai legali. n cazul copiilor nu este admisa nici cercetarea nonterapeutica, chiar daca riscurile sunt mici. Limitarea mbolnavirii priveste mai ales raspndirea bolilor infecto-contagioase. Un exemplu particular l reprezinta SIDA. Problemele de sanatate publica gen fumatul, consumul de droguri si alcool ridica semne de ntrebare privind controlul lor: cine si cum ar trebui limitat.