SF Fotie Constantinopolei Viata Si Nevointele

Colectia STLPII ORTODOXIEI
VIATA SI NEVOINTELE
CELUI NTRE SFINTI
PRINTELUI NOSTRU

FOTIE CEL MARE
Patriarhul Constantinopolei

Editie electronic

APOLOGETICUM
2006
Viata Sfntul Fotie cel Mare
2
Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.
Aceast lucrare este destinat tuturor iubitorilor de spiritualitate crestin ortodox si de istoria
neamului romnesc. Ea poate fi utilizat, copiat si distribuit LIBER cu mentionarea sursei.
Scanare: Corina
Corectura I: Elena
Corectura II: Apologeticum
Digitalizare pdf : Apologeticum

I.S.B.N 973-7952-81-2
I.S.B.N 973-7891-51-1

Traducere de Constantin Fge#an
Carte tiprit cu binecuvntarea Prea Sfintitului Printe GALACTION,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Cartea Ortodox, 2005

2006 APOLOGETICUM.
http://apologeticum.net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com

Digitally signed by Apologeticum
DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum,
ou=Biblioteca teologica digitala,
email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: I am the author of this document
Location: Romania
Date: 2006.08.11 14:16:44 +03'00'
Patriarhul Constantinopolului
3

PREFAT

n numele Tatlui, $i al Fiului, $i al Sfntului Duh.

Sfnta Biseric Ortodox ne-a nvtat, prin slvitii Apostoli, prin Sfintele Scripturi si
nvttura Sfintilor nostri Printi c este nevoie s mrturisim si aprm Credinta Ortodox,
cci va veni vremea cnd oamenii de la adevr auzul si vor ntoarce, iar la basme se vor
pleca (II Timotei 4, 4). Avem sarcina de a pstra comoara Ortodoxiei asa cum am primit-o
de la Hristos; cci apostolul Ioan ne porunceste, zicnd: Deci ce ati auzit dintru nceput, ntru
voi s rmie. Si de va rmnea ntru voi ce ati auzit dintru nceput, si voi n Fiul si n Tatl
veti rmnea (I Ioan 2, 24). De asemenea, Mntuitorul nostru ntreab: ns cnd va veni
Fiul Omului, oare afla-va credint pe pmnt? (Luca 18, 8).
Aprarea Ortodoxiei mpotriva nvtturilor si nnoirilor papistsesti este nftisat n
vietile a trei sfinti episcopi: Fotie cel Mare, Grigorie Palama si Marcu Evghenicul. Acesti
brbati, socotiti a fi cei mai nvtati oameni ai vremii lor, si-au afierosit viata pentru pstrarea
adevratei credinte a lui Hristos. Datorit nevointelor lor si mrturisirii adevrului, ei au ajuns
a fi cunoscuti drept stlpii Ortodoxiei ce stau mpotriv oricrui compromis n curata
credint a lui Hristos. n vremea vietii lor s-au adunat mai multe Sinoade spre a pune
rnduial n nvttur si n disciplin, despre care se va vorbi pe scurt n cuprinsul crtii.
Vom spune totusi de pe acum cteva cuvinte despre Sinoadele Bisericii.
Cnd n rndul Apostolilor a aprut nevoia de a se adresa unei voci ori judecti cu
autoritate obligatorie, s-a convocat un Sinod la Ierusalim (Fapte cap. 15). Hotrrile si
canoanele acestui Sinod au fost recunoscute ca obligatorii pentru ntreaga Biseric. Citim:
Prutu-s-a Duhului Sfnt si nou (Fapte 15, 28) - unde pronumele personal nou, la
plural, desemneaz pe cpeteniile sau reprezentantii ntregii Biserici adunati n sobor. Hristos
nu a acordat autoritatea suprem unui singur membru al obstii apostolice.
Suprematia papal, ntemeiat pe pretentiile petrine, ar face bine s-si aduc aminte c
Apostolului Petru, la Sinodul de al Ierusalim, nu i s-a cerut s hotrasc dup cum credea de
cuviint si nici nu a prezidat Sinodul, ci a luat parte la el ca un egal al celorlalti. Pentru
Sfntul Pavel conductorii Bisericii erau Iacov, Petru si Ioan, iar nu Petru singur. Iacov avea
ntietate, pentru aceea Epistola sa se afl naintea celei a Sfntului Petru n ordinea canonic
a Sfintei Scripturi. Sfntul Petru, desi era unul dintre apostolii cei mari, a fost totusi chemat s
dea seam de faptele lui naintea btrnilor Bisericii (Fapte cap. 11). De asemenea, el a fost
chemat s dea seam n urma asprei mustrri a lui Pavel (Galateni 2, 11). Iat deci c btrnii
si apostolii lucrau mpreun, ca obste, n luarea hotrrilor.
Cea mai nalt autoritate a unei Biserici Ortodoxe locale este Sinodul episcopilor ei;
ns cea mai nalt autoritate a Bisericii Ortodoxe Universale, Sinodul sau Soborul Ecumenic,
ntruneste episcopii lumii civilizate (oikoumene). Istoric vorbind, fiecare Sinod Ecumenic
ntreste sau ratific precedentul Sinod Ecumenic, ncepnd cu cuvinte de felul acestora:
Urmnd nvtturilor si predaniilor Sfintilor Printi... Adevratele Sinoade Ecumenice,
asemenea Sfintelor Scripturi, sunt insuflate de Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfnt locuieste n
Biseric precum ntr-un templu al Su, nengduind o alt credint n afara celei dezvluite de
Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.
Au existat n trecut sinoade care, datorit unor forte sau constrngeri exterioare sau
ruttii si invidiei personale nu au corespuns cu nvttura Sfintilor Printi. Ca urmare,
constiinta ntregii Biserici a respins cu hotrre aceste sinoade tlhresti si hotrrile lor ca
4
mincinoase, fiindc nu exprimau adevrul negreselnic al Ortodoxiei. Sfntul Maxim
Mrturisitorul (cca. 580-662), explicnd aceasta, spunea odinioar: Adevrul judec
sinoadele; iar judecata ultim este a Duhului Sfnt, adic a constiintei Bisericii.
Unirea cu Biserica Latin este cu putint numai dac va lepda nnoirile sale si nvtturile
neortodoxe. Ecleziologia ortodox a fost totdeauna ntemeiat pe dogma c exist doar Una
Sfnt Soborniceasc si Apostoliceasc Biseric; schismaticii, ereticii si cei de alte religii nu
sunt mdulare ale ei, ci se afl n afar. Cum se poate nfptui o adevrat unire cu cei ce
nvat dogme strine Ortodoxiei, referitoare la Sfnta Treime, la Maica Domnului, la ierarhie,
la icoane, la post, etc.? Nu putem rmne nepstori fat de adevr, cu ndejdea de a obtine o
unire prin compromis. S urmm sfatul Sfntului Pavel care zice: Drept aceea, fratilor, stati
si tineti predaniile carile v-ati nvtat, ori prin cuvnt, ori prin epistolia noastr (II
Tesaloniceni 2, 15).
Mrturisirea si aprarea credintei ortodoxe nseamn dragoste fat de adevr si
dragoste fat de Biseric, Trupul lui Hristos. Pzirea Ortodoxiei nu este o trud ncredintat
doar clerului, ci tuturor crestinilor ortodocsi. Cartea este dedicat aprtorilor sau stlpilor
Ortodoxiei, Sfintii Fotie, Grigorie si Marcu, care prin viata si minunile lor au mrturisit
fiecare: Pzit-a sufletul meu mrturiile Tale, si le-a iubit foarte (Ps. 118, 167). Fie ca vietile
lor s insufle cititorului o dreapt ntelegere a Ortodoxiei n planul dumnezeiesc.

Iubitilor, (...) nevoie am avut a v scrie, ndemnndu-v s stati vitejeste pentru
credinta carea o dat s-a dat sfintilor (Iuda 1,3).

Duminica Ortodoxiei, 1990

Troparul
Sfntului Fotie cel Mare

Glas 5

Ca o prealuminoas fclie a ntelepciunii ascunse n Dumnezeu, si aprtor al
Ortodoxiei celei de Sus descoperite, podoaba cea blagoslovit a Patriarhilor, nnoirile
semetului eres ai lepdat, mrite Fotie, cela ce esti lumina sfintelor Biserici, al Rsritului
lumintorule: pzeste pe dnsele de toat rtcirea.
5

VIAA !I NEVOINELE CELUI NTRE SFINI
P$RINTELUI NOSTRU
FOTIE CEL MARE,

Patriarhul Constantinopolei,
pe care Sfnta Biseric l prznuieste
la 6 Februarie

Primii ani din via'a sfntului

Sfntul si de Dumnezeu purttorul Printele nostru Fotie, de sfnt pomenire, s-a
nscut la Constantinopol prin anul 820
1
din printi nstriti, de bun neam si cu fric de
Dumnezeu. Tatl su, Serghie, slujea la curtea mprteasc, avnd dregtoria de spatharios,
adic pzitor al mpratului si palatului. Fratele lui Serghie era Sfntul Tarasie, Patriarhul
Constantinopolului (784-806, pomenit de Biseric la 25 Februarie)
2
. Patriarhul Tarasie a
prezidat al Saptelea Sinod Ecumenic de la Niceea din 787. Sinodul a ntrit nchinarea
ortodox a icoanelor si a osndit erezia iconoclast
3
. Mama lui Fotie, evlavioasa si virtuoasa
Irina, primea adeseori clugri n casa ei, cutnd sfintele lor rugciuni si dndu-le
milostenie
4
. Fratele Irinei, patricianul Serghie, s-a nsurat cu o femeie numit tot Irina, care
era sora mprtesei Teodora (pomenit la 11 Februarie). Fratii lui Fotie erau Constantin,
Serghie, Tarasie si Theodor. Printii, strlucind n virtute, si-au crescut toti copiii n credint
si evlavie, punnd la temelie rugciunile si faptele bune
5
.
Familia lui Fotie apartinea partidei celor ce cinsteau sfintele icoane; pentru aceea au
fost prigoniti de iconoclastul mprat Teofil (829-842). Evlavioasa si onesta familie a lui Fotie
iubea si cinstea mai cu osebire pe dreptii clugri care aprau sfintele icoane. Tinte ale
cumplitelor prigoane, printii lui Fotie au fost lipsiti de avere, au fost chinuiti si, mpreun cu
copiii lor, au fost surghiuniti n locuri slbatice si secetoase, ca acolo s-si sfrseasc zilele.
6
Nici mcar o singur dat acesti mrturisitori si mucenici ai adevratei Credinte nu s-au nvoit
s se lepede de sfintele icoane. Astfel, nc de la vrsta de sapte ani Fotie a mrturisit, aprat
si sustinut sfnta credint apostoliceasc si dogmele cele adevrate ale Sfintilor Printi. Un
sinod eretic a aruncat anatema asupra familiei lui Fotie si asupra unchiului su, Tarasie. Tatl
si mama lui Fotie au murit ca mucenici n acel surghiun
7
.
Mai trziu Fotie avea s-si descrie tatl ca pe un brbat viteaz, evlavios si virtuos,
vestit prin bogtia adevratei slave si a dreptei credinte (...) si prin surghiun si mucenicie
8
.

1
Dup H. G. Beck, Kirche und theologische Reiche, Mnchen, 1959, p. 520.
2
Pentru traducerea complet din rus n englez a vietii Sfntului Tarasie vezi Living Ortodoxy IV, nr. 3, (Mai-
Iunie, 1982), pp. 3-16.
3
Mai multe despre teologia icoanei a se vedea lucrarea lui Leonid Uspenskz, Teologia icoanei, Editura
Anastasia, Bucuresti, 1994 sau editia electronic Apologeticum, 2006, la http://apologeticum.net (n.
Apologeticum)
4
Iustin Popovici, The Life of St. Photios the Great, n vol. On the Mystagogy of the Holy Spirit, Studion
Publishers, NY, 1983, p. 34.
5
Ibid.
6
Ibid.
7
Letter 1, To Tarasios, Patrikios, Brother, Septembrie, 871, trad. Despina Stratoudaki White, n vol. Patriarch
Photios of Constantinople, Holy Cross Ortodox Press, Brookline, MA, 1981, p. 117.
8
Asterios Gerostergios, St. Photios the Great, Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, Belmont, MA,
1980, p. 16. [Lucrarea este tradus si n romneste, Asterios Gerostergios, Sfntul Fotie cel Mare, Editura Sofia,
Bucuresti, 2005 si disponibil n format electronic n colectia Apologeticum, la Biblioteca Teologic Digital,
6
Dup aceast dovad de drzenie a familiei sale, tnrul Fotie avea s cinsteasc mult
nepieritoarea pomenire a unchiului su, Patriarhul Tarasie, ca si a Patriarhului Metodie (843-
847, pomenit la 14 Iunie), urmnd pilda acestor lumintori ai evlaviei de-a lungul ntregii sale
vieti.
Dintr-o scrisoare scris de Fotie fratelui su, Tarasie, putem bnui c unii dintre
membrii familiei sale au murit n vremea tulburrilor iconoclaste. El scrie: S nu ne purtm
cu necinstire fat de rbdtoarele chinuri ale printilor nostri, cci ei au vzut feluri de moarte
ce nu semnau cu mortile pe care le stim noi. Fereasc-ne Dumnezeu! Focul si apa si groapa
au pus stpnire pe urmasii lor, si un amar si greu surghiun, si toat lipsirea de prieteni si
rubedenii a venit peste ei, si tot ce aduce bucurie s-a luat de la ei, dar toate le-au primit cu
bunvoire, slvind pe Cel ce iconomiseste cele ale oamenilor mai presus de omenestile
socotinte
9
.
nc din tinerete Fotie a strlucit prin curtie si era nclinat spre viata linistit si
rugtoare a monahilor. Mai trziu, ajuns Patriarh al Constantinopolului, Fotie avea s scrie
Patriarhilor Rsriteni: Copil fiind, tnjeam a fi slobod de grijile si nevoile vietii si a m
ngriji numai de cele ce m frmntau... Din copilrie a crescut n mine si o dat cu mine
dragostea pentru viata monahiceasc
10
.

Gndindu-se la drumul su n viat, recunoaste a fi
dorit n sufletul lui viata de celibat, dar niciodat nu a dorit s ajung preot. Comentnd
aceasta, Fotie spunea: Doream foarte mult s triesc singur
11
si luasem o hotrre..., aceea
de a m tine departe de afaceri si de vuiet, si de a m bucura de dulceata pasnic a vietii
particulare
12
.

Anii de nv('(tur(

ntruct printii si se aflau n surghiun, este greu de spus unde anume a primit Fotie o
att de strlucit si neobisnuit educatie. Unii sustin c a fost un autodidact plin de rvn, care
dup o nvttur silitoare si sistematic de unul singur a ajuns un teolog profund si un nvtat
strlucit; altii sugereaz c printii l-ar fi trimis la Tesalonic, iar altii spun c ar fi rmas n
Constantinopol. Oricum ar fi, tnrul Fotie a folosit orice prilej de a nvta, nsetat de
ntelepciune si cunoastere. Din fire era un biat destoinic si nzestrat, n chip vdit, si-a primit
cunostintele din izvoare grecesti si nu a dorit s nvete ebraica sau latina
13
. De la o vrst
fraged s-a aplecat cu rbdare asupra gramaticii, poeziei, retoricii si filosofiei. Printre alte
numeroase nfptuiri, a dobndit si o bun cunoastere a medicinei, cercetnd crti despre
metodele chirurgicale si de prim-ajutor, ca si despre feluritele boli.
Dup ce a studiat literatura, matematica, filosofia aristotelic si nvttura lui Platon, a
zbovit ndelung asupra Sfintelor Scripturi si Sfintilor Printi ai Bisericii Ortodoxe. A studiat
teologia sub ndrumarea unor brbati ntelepti si a unui btrn duhovnic al crui nume, din
nefericire, nu a ajuns pn la noi
14
.
nvttura si ntelepciunea lui Fotie au ajuns curnd s fie cunoscute peste tot.
Superioritatea sa intelectual era de o asemenea mretie nct prea s se ia la ntrecere cu cei
din vechime. Att prietenii ct si dusmanii si nu soviau s-si arate admiratia pentru
cunostintele lui. Tinerii veneau la el acas spre a primi nvttur, att n stiintele lumesti ct
si n cele duhovnicesti; si nimeni dintre cei ce l cercetau nu rmnea fr vreun folos. n
ciuda tineretii sale Fotie i nvta ntelepciunea pe tinerii si ucenici, citind mpreun cu ei
multe crti ziditoare si tlcuind ntelesul ascuns al fiecreia.

http://apologeticum.net ]
9
Letter 1, trad. D. S. White, ibid.
10
Letter 1, PG 102, 585.
11
Ioannes Valettas, Photiou Epistolai, Londra, 1864, p. 145. PG102, 585B.
12
PG 102, 585 B
13
Gerostergios, St. Photios the Great, op. cit., pp. 18-19.
14
Iustin Popovici, The Life of St. Photios, op. cit., p. 36.
7
Asemeni multor bizantini, Fotie credea c cunoasterea lumeasc este de folos, dar are
trebuint de discernmnt duhovnicesc. Pe deasupra, dobndirea cunoasterii nu se poate
nfptui fr rugciune si nevoint duhovniceasc.

mp(r(teasa regent( Teodora

mpratul iconoclast Teofil a murit n Ianuarie, 842, dup un acces de dizenterie.
Hristos, cu atotstiutoarea Sa purtare de grij, a rnduit ca s domneasc peste bizantini o
cucernic si binecinstitoare mprteas,
15
pn cnd fiul ei de nici trei ani, Mihail al III-lea,
avea s ajung la vrsta potrivit. mprteasa era iconofil, adic iubitoare a icoanelor, astfel
c, o dat cu moartea sotului ei, iconoclastii si-au pierdut influenta si au czut n dizgratie.
Desi sotul ei era iconoclast, ngduia totusi cinstirea icoanelor din dragoste fat de ea. Dup
cum se spune n viata ei, atunci cnd Teofil era pe patul de moarte Teodora a dat la iveal
icoanele ascunse. n clipele de pe urm ale sotului su ea l-a nduplecat s mrturiseasc, s
cinsteasc si s srute din tot sufletul icoanele. Dup ce si-a ascultat sotia el si-a dat cea din
urm suflare
16
.
mprteasa se bucura de sprijinul oastei, avnd drept mpreun-lucrtori pe fratii si,
Bardas si Petronas, si pe unchiul ei, Serghie Nikitiatis. De asemenea, printre sfetnicii si cei
mai dragi se afla logoftul Teoctist, logothet al Dromusului (Magister officiorum), care,
printre alte multe ndatoriri, era si dregtorul ce se ocupa de finantele tuturor tinuturilor, de
afacerile externe, de informatii si de corespondent.
mprteasa cea mpodobit cu cunun, dorind de adevrata mprtie a lui Hristos,
dorea s aseze din nou n toate bisericile icoana Lui cea nentinat si chipurile Sfintilor
(Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul, Cntarea a 4-a). Ea a lucrat totusi cu mult bgare de
seam pn cnd a putut s-l ncredinteze pe ntiul sfetnic, Teoctist, c poporul va primi cu
bucurie schimbarea. De asemenea, dorea s se ncredinteze c fostul ei sot nu va fi
anatematizat
17
.
Dintre toti membrii regentei, Teodora i-a artat cea mai mult bunvoint lui Teoctist.
El s-a dovedit plin de credinciosie si iscusit, slujindu-o cu rvn si devotament, asa cum
slujise pe socrul ei, Mihail al II-lea (820-829), si pe sotul ei, Teofil.
Mintea luminndu-si cu lumina dumnezeiescului Duh cinstita mprteas, si roade
de dumnezeiesti cugete avnd, iubit-a bun podoaba Bisericii lui Hristos si frumusetea
(Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul, Cntarea a 8-a). Dorind s izbveasc Biserica de
negura eresului din trecut, la 11 Martie, 843, Teodora a convocat un sinod n palatul
mprtesc. Episcopii au luat parte cu bunvoire si au ntrit din nou hotrrile Sinodului de la
Niceea; singurul care s-a mpotrivit a fost Patriarhul Ioan al VII-lea (836-842). Fiind depus, el
s-a retras s studieze spiritismul
18
n vila sa de lng Bosfor. Atunci mprteasa-regent a
cerut Sinodului s-l aleag Patriarh pe clugrul Metodie, victim a prigoanei sotului ei.
La prima vedere, s-ar prea c Metodie a fost numit prin hotrre mprteasc; de
fapt Dumnezeu a fost cel care l-a ales pe acest om ce lncezise attia ani ntr-un mormnt
pustiu, fiind surghiunit de ctre mpratul Teofil. Astfel, prin alegerea Sfntului Metodie s-a
reasezat pacea n Biseric, spre multumirea tuturor, afar de ctiva monahi zelotisti care
socoteau c iconoclastii trebuie pedepsiti cu asprime
19
. Soborul din 843 a osndit apoi
iconoclasmul si a asezat din nou icoanele n Biseric. Acest fapt a avut un rsunet peste
veacuri, fiind prznuit an de an n cea dinti Duminic din Postul Mare, cunoscut ca

15
Cf. Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul Diminetii, Cntarea a 3-a, Glas 4, facerea lui Theofan.
16
Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, Luna Februarie (n lb. greac), Athena, 1979, p. 293.
17
Steven Runciman, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, NY, 1977, p. 90.
18
Probabil o greseal de redactare sau traducere. Mai degrab ar fi vorba de: spiritualitate.
19
Ibid, p. 91.

8
Duminica Ortodoxiei. Ca urmare, n Sinaxarul zilei de 13 Mai, ntre mrturisitorii Credintei
aflm numele printilor lui Fotie, Serghie si Irina.
Patriarhul Metodie a chemat napoi pe episcopii surghiuniti din pricina cinstirii
icoanelor. Totodat noul patriarh a avut grij s nu numeasc drept episcopi oameni cu preri
extremiste, spre a ocoli orice crestere a mpotrivirii zelotilor fat de strdaniile sale de a aduce
pacea n Biseric. Zelotii ns mustrau atitudinea ngduitoare a mprtesei si Patriarhului
fat de iconoclasti. Astfel Metodie, gsind c monahii de la Mnstirea Studion erau prea
aspri n rvna lor ru cluzit, a fost nevoit s-i afuriseasc din pricina lipsei lor de iertare
20
.

Sfntul Ignatie

Dup adormirea Patriarhului Metodie, la 14 Iunie, 847, Teodora, fr alegeri
bisericesti, l-a numit ca urmas al lui pe un alt clugr, Ignatie, fiul fostului mprat Mihail I
Rhangabe (811-813) si al Procopiei (fiica mpratului Nichifor I). Cnd mpratul Mihail I si-
a pierdut tronul, a fost nchis ntr-o mnstire cu cei trei fii ai si care au fost scopiti fr voia
lor, spre a nu mai putea domni, nfruntnd cu vitejie aceast tragedie, Ignatie a intrat n viata
monahal. Cu vremea a trecut prin toate treptele de jos ale clerului. Monah cu viat aspr, cu
o fire plin de brbtie, el a ajuns igumenul unei mnstiri din insula Prinkipo. Iubea clugrii
si ei l iubeau. Nu-i plcea nvttura lumeasc si si-a petrecut cea mai mare parte a vietii
cutnd desvrsirea monahal. Era foarte mult cinstit pentru cucernicia si milostenia sa. De
asemenea, se tinea cu scumptate de predania Bisericii si de canoane, nedorind s se abat de
la ele ctusi de putin.
Ignatie tinea de partida zelotilor, fiind deci un candidat nepopular pentru partida
liberal si pentru Bardas, fratele Teodorei. Desi Bardas avea s reuseasc pn la urm s
scape de Teoctist din administratie, nu a reusit s impun surorii sale s schimbe alegerea
pentru Patriarh
21
.
De la nscunarea lui Ignatie au nceput necazurile, cci a refuzat s-l primeasc pe
Arhiepiscopul Siracuzei, Grigorie Asvestas. Grigorie tria ca fugar n capital si ajunsese
cpetenia unui grup liberal si progresist ce avea legturi de prietenie cu fostul Patriarh
Metodie. Se pare c Grigorie a fost nvinuit de a fi nclcat Taina hirotoniei.
Totusi pe atunci Biserica nc nu lmurise cazul su
22
.

Pricina pentru care Grigorie
fugise din eparhia sa sicilian era nvlirea arab
23
. De fapt Grigorie fusese si el propus la
patriarhat, dar alegerea lui Ignatie de ctre Teodora a iesit biruitoare. Departe de a se supra
de alegerea lui Ignatie, Grigorie s-a purtat ct se poate de bine. Dorind s ia parte la ridicarea
lui Ignatie pe scaunul patriarhal, Grigorie a fost nfruntat pe fat de ctre Ignatie care a refuzat
s slujeasc mpreun cu el, nvinuindu-l de purtare necanonic. Ignatie bnuia c Grigorie
nclcase canoanele atunci cnd hirotonise episcop pe un cleric ce tinea de Biserica din
Constantinopol, fr a fi avut dezlegare de la acea Biseric. Aceast respingere l-a jignit mult
pe Grigorie. El si-a aruncat lumnarea pe jos si, iesind din biseric, a spus c Biserica primea
un lup, iar nu un pstor duhovnicesc
24
.
Dup aceast ntmplare a urmat o ceart ntre moderatii reprezentati de Grigorie,
mpreun cu adeptii si prietenii si, si zelotii din partida lui Ignatie. n vremea Patriarhului
Metodie (843-847), sfntul Patriarh domnise folosind delicatetea si cumptarea, primind cu
dragoste n Biseric pe iconoclastii pociti. ns Ignatie era lipsit de diplomatia trebuincioas
spre a uni Biserica, si astfel a pricinuit o schism n rndurile clerului
25
.

20
Gerostereios, St. Photios the Great, op. cit., p. 30.
21
Ibid.,p. 31.
22
Niketas-David, Vitalgnati, PG 105, 512.
23
Iustin Popovici, The Life of St. Photios, op. cit., p. 40, n. 22.
24
Steven Runciman, The Byzantine Theocracy, op. cit. p. 92; Gerostergios, St. Photios the Great, op. cit., pp.
32-33.
25
D. S. White, Patriarch Photios of Comtantinople, op. cit., p. 21.
9
Grigorie Asvestas a relatat respingerea sa public Papei Leon al VI-lea (847-855), care
socotea c Siracuza, aflat n Sicilia, intra sub jurisdictia sa. ndat Papa a luat legtura cu
Constantinopolul, cernd explicatii pentru judecarea unuia din episcopii si
26
.
Nici Papa Leon al VI-lea, nici urmasul su, Benedict al III-lea (855-858) nu au primit
justificri ndestultoare pentru respingerea lui Grigorie de ctre Constantinopol. Ignatie a
ignorat cu totul cererile papale, ceea ce a dus la suspendarea legturilor ntre papalitate si
patriarhie
27
.
Urmtorul fundal istoric este neaprat necesar spre a descrie fortele bisericesti si
politice din jurul vietii Sfntului Fotie.

Dreg(toriile sfntului

n vremea dinastiei Amoriene (820-867) s-au luat unele msuri pentru promovarea
nvtmntului superior. Dobndind ncrederea nepotului su, Bardas a fost nltat de ctre
tnrul mprat Mihail al III-lea la rangul de magister. El a fost numit Domestic al scolilor,
adic cpetenia Strjii mprtesti. Curnd lui Bardas i s-a acordat rangul de kouropalatis,
unul dintre cele trei nalte titluri onorifice bizantine, rezervat de obicei rudelor apropiate ale
mpratului
28
. Astfel, n vremea domniei lui Mihail, unchiul si pzitorul su, Bardas, a
rentemeiat si reorganizat scoala mprteasc superioar din Constantinopole. Universitatea
era situat n Palatul Magnaura. Pentru a atrage studenti la aceast scoal, n loc de celelalte
dou mari centre de nvtmnt de la Mnstirea Studion si de la Scoala Patriarhal a Bisericii
Sfintilor Apostoli, iscusitul Bardas a plnuit s fac educatia un bun att al celor bogati, ct si
al celor sraci, scpndu-i pe studenti de sarcinile financiare prin subsidii de la stat. Bardas
era hotrt s declare rzboi analfabetismului. Este vrednic de pomenit c n vremea lui
Bardas si apoi a dinastiei Macedoniene (867-1056), aceast scoal a devenit inima intelectual
a imperiului.
29

Sfetnicul mprtesei Teodora, Teoctist, l numise pe Fotie profesor de filosofie si
dialectic la aceast scoal. Ca profesor, se spune c vestitul Fotie a devenit forta central a
miscrii intelectuale si literare din a doua jumtate a veacului al noulea. Fiind exceptional de
nzestrat, cu o puternic dragoste de cunoastere si o educatie nentrecut, el si-a druit
ntreaga atentie si energie educrii celorlalti. A avut o mare nrurire asupra tinerilor si
ucenici. Educnd pe altii, Fotie ncerca s le ndrepte cugetul ctre bunacinstire, amestecnd
astfel virtutile civice cu cele ascetice.
Desi era tnr, lumina lui Fotie nu putea fi ascuns, cci nflorirea harului fcea ca toti
s l admire si s l cinsteasc. Lumina sa trebuia pus n sfesnic ca s strluceasc naintea
celorlalti. Dnd dovad limpede de eruditia sa filologic, filosofic si teologic, Fotie a fost
chemat si la curtea tnrului mprat Mihail al III-lea. Dorinta lui Fotie de a se clugri s-ar fi
mplinit negresit n acea vreme, de nu ar fi fost mpiedicat de curtea mprteasc.
Astfel, fr voia sa, Fotie a fost silit s primeasc nalte ranguri si ndatoriri. I s-a dat
rangul de protospatharios (ofiter al strjii palatului). Prin anul 851, Teoctist, recunoscnd
iscusinta administrativ a lui Fotie, l-a numit protoasecretes (conductorul cancelariei
mprtesti), avnd si rangul de protospatharios. Mai trziu Fotie a ajuns si senator. A mai
slujit si ca Mare Sfetnic mprtesc si apoi ca Prim Ministru, ranguri ce se ddeau numai celor
cu o credinciosie desvrsit fat de curtea mprteasc. Fratii lui Fotie, Serghie si
Constantin, au avut si ei rangul de protospatharios. Cellalt frate al lui Fotie, Tarasie, a ajuns

26
Ibid.; Gerostergios, op. cit., pp. 33.
27
Vezi Francis Dvornik, The Photian Schism, Cambridge, 1948; Steven Runciman, The Byzantine Theocracy,
op. cit. p. 92.
28
Cele trei nalte titluri onorifice erau Caesar, nobilissimus $i kouropalatis. Cf. George Ostrogorsky, History of
the Byzantine State, Rutgers University Press, 1957, p. 22; White, p. 21.
29
Gerostergios, op. cit., pp. 24.
10
patrikios, adic nobil
30
.
n 855, la treizeci si cinci de ani, Fotie era de-acum un politician iscusit si ager. Desi
Bardas fusese cel mai apropiat colaborator al Theodorei, Mihail al III-lea, recunoscnd
nzestrrile diplomatice ale lui Fotie, l-a trimis ca ambasador la Califul Persiei n Bagdad.
Scopul misiunii sale era acela de a pune capt prigoanei crestinilor din tinuturile musulmane.
Un tnr si foarte nzestrat ucenic avea s cltoreasc mpreun cu dnsul: Constantin
Filosoful, cunoscut mai apoi ca Sfntul Chiril, Apostolul Slavilor. Dar toate aceste ranguri nu-
l multumeau pe Fotie, dup cum el nsusi spunea: Am fost silit s primesc ranguri politice si
rspunderi lumesti pe care mpratul le-a pus asupra mea mpotriva voii mele
31
.

ntr-adevr,
cu mult dor avea si-si aduc aminte de linistita si senina viat de studiu si convorbiri
intelectuale cu prietenii si.

Cele dinti scrieri

Cnd fratele lui Fotie, Tarasie, se pregtea s plece ntr-o cltorie n afara Cettii, i-a
cerut lui Fotie s-i recomande crti de citit pentru cltorie si s-si spun prerea despre
fiecare text. Ca urmare a legturilor lui Fotie cu un cerc de prieteni cu preocupri stiintifice, si
ca rspuns la cererea fratelui su, mpreun cu ucenicul s drept secretar a alctuit un rezumat
enciclopedic al literaturii grecesti laice si religioase numit Bibliotheca sau Mirobiblion (mii de
crti), cum se numeste de obicei.
mprejurrile alctuirii acestei crti ne ajut s aruncm o privire asupra vietii si
clipelor de rgaz ale sfntului brbat. Se pare c n casa lui Fotie exista un fel de cerc de
lectur, unde un ales grup de prieteni se adunau s citeasc cu voce tare literatur de toate
felurile, inclusiv laic si religioas, att pgn ct si crestin. Prolificul scriitor care a fost
Fotie poseda o vast bibliotec care era la dispozitia prietenilor si. El a cedat cererilor
acestora de a scrie scurte rezumate ale crtilor care se citeau
32
.
n Bibliotheca Fotie d extrase din numeroase lucrri, uneori pe scurt, uneori mai pe
larg, ca si propriile eseuri ntemeiate pe aceste extrase sau comentarii critice la ele. Desi
enorma lucrare de eruditie se ocup de scriitorii de proz, gsim totusi o multime de lucruri
despre gramaticieni, ritori, istorici, oameni de stiint, doctori, sinoade si vieti de sfinti. Este un
volum foarte bogat, cuprinznd recenzii despre 279 de crti, dintre care 158 sunt de natur
religioas. Restul recenziilor se ocup de istorie, filosofie, filosofie evreiasc, geografie,
medicin, lucrri ale preotilor si papilor apuseni, aventuri romantice, lucrri scrise de femei si
matematic. Din nefericire recenziile despre o multime de scriitori din vechime aflati n carte
s-au pierdut. Cu toate acestea sfntul brbat a lsat o mostenire bogat si felurit. Compilnd
informatii si cunostinte din numeroase domenii, multe dintre ele neaflate n alte locuri, Fotie a
ajuns s fie socotit drept cel mai nsemnat nvtat bizantin. Pe lng comentarii, a vrut s dea
si o lucrare care s suplineasc marea nevoie a unui dictionar, astfel c a alctuit lexiconul
Lexeon Synagoge, ca ajutor pentru tinerii si studenti. Dictionarul este urias si, n cea mai
mare parte, nc needitat. Astfel, numeroasele sale lucrri includ subiecte de gramatic,
scrisori, predici si gnduri despre teologie
33
.

30
I. Valettas, Photiou Epistolai, Ep. 7-17, op. cit., pp. 142, 143, 220, 223.
31
Ibid.
32
J.B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire from the Fall of Irene to the Ascension of Basil, 802-667
A.D., III, Londra, 1912, p. 446.
33
A.A. Vasiliev, History ofthe Byzantine Empire, vol. I, The University of Wisconsin Press, 1976, p. 297; J. B.
Bury, op. cit.
11

Atmosfera
bisericeasc( *i politic(

n 856, atmosfera bisericeasc si politic nu era nicidecum pasnic. n stat erau
dezbinri pricinuite de uneltirile lui Bardas care cuta s preia puterea. La 13 Martie, 856,
Mihail, ajuns la vrsta ntelegerii, a ncredintat guvernarea unchiului su, Bardas, ridicndu-l
la rangul de Cezar. De-a lungul anilor Bardas ajunsese principalul chivernisitor al treburilor
politice si pn la urm, prin uneltiri, avea s si elimine sora din regent.
ntre timp, ncreztorul Mihail al III-lea a lsat totul n seama unchiului Bardas care, n
numele nepotului su adolescent, a pus stpnire pe domnie n calitate de Cezar. Desi Bardas
revitalizase flota si oastea, avea multi dusmani care se simteau iritati de irosirea rezervelor
adunate cu atta grij de sora sa si de Teoctist. De asemenea Bardas ducea o viat moral
destul de ndoielnic. Felul su de viat era dezaprobat mai ales de ctre monahi, fiindc se
bnuia c trieste cu nora sa, care era vduv. De asemenea era binecunoscut faptul c
ncuraja imoralitatea nepotului su.
Tnrul mprat, devenind brbat, se simtea sufocat de tutela mamei. Teodora nu
numai c l ndeprtase de la domnie pe Mihail, ci se amesteca si n viata lui sentimental
privat, desprtindu-l de ibovnica sa, o fat de rnd pe nume Evdokia Ingherina. El a fost pus
s se nsoare cu Evdokia Dekapolitissa (855). n acest fel, n chip firesc el s-a aliat cu unchiul
Bardas. Cei doi au pus la cale uciderea lui Teoctist n palatul mprtesc, lucru ce a avut loc n
prezenta lui Mihail. Teodora a jelit mult pierderea lui
34
.
Ca parte a prelurii puterii, fiicele Teodorei, Tecla si Anastasia, au fost trimise la
Mnstirea Karianos, iar Teodora cu cealalt fiic, Pulheria, au fost silite s intre n
Mnstirea Gastrion
35
. Senatul a sprijinit hotrrea lui Mihail de a domni fr consiliul de
regent. Moderatii erau optimisti, dar extremistii, n frunte cu Patriarhul Ignatie, erau gata de
a reactiona. Zvonurile despre legtura nelegiuit a lui Bardas cu nora sa au strbtut ntreg
orasul si au ajuns la urechile lui Ignatie. Astfel, la Praznicul Artrii Domnului din anul 858,
patriarhul a refuzat s-l mprtseasc pe Bardas, fiind de fat toti dregtorii din Aghia Sofia.
Bardas a fost adnc jignit.
Apoi Bardas a ncercat s-si sileasc sora si nepoatele s se tund n monahism.
Patriarhul Ignatie a refuzat s-o clugreasc pe mprteasa mam Teodora si pe fiicele ei,
declarnd c era mpotriva canoanelor s nchizi femeile n mnstiri. Acest lucru si altele au
pricinuit o ruptur ntre Bardas si Ignatie. Bardas l socotea pe Ignatie prea inflexibil, aspru si
o pacoste, mpreun-lucrarea statului cu Biserica ajunsese cu neputint.
O alt pricin s-a ivit atunci cnd un anume Ghideon, dndu-se drept fiu al
mprtesei, a uneltit mpotriva Cezarului Bardas. Ignatie a protestat mpotriva executrii lui
Ghideon. Bardas s-a rzbunat, nvinuindu-l pe Ignatie de nalt trdare. Multi au socotit
aceast nvinuire nscocit de Bardas ca o alt uneltire a sa pentru a scpa de sfnta sa sor si
de Patriarh.
Bardas nu era singur n uneltirile sale. Nici Mihail nu-l plcea pe Ignatie, att ca
prieten al mamei sale ct si fiindc era un critic nenfricat al vietii sale private. Astfel, din
porunc mprteasc, n Octombrie, 858, Ignatie a fost arestat. Apoi Bardas a poruncit s fie
surghiunit n insula Terevinthos de unde patriarhul si-a trimis mai apoi demisia de bun
voie
36
. Printesele Tecla si Anastasia s-au alturat mamei lor Teodora si Pulheriei n aceeasi

34
Regna, ed. G. Lachmann, Bonn, 1834, pp. 88-89; Theophanes Continuatus. Chronographia, 4:171.
35
Simeon Logothete, Continuator of George Amartolos, PG 110:1048, citat n White, op. cit., p. 42, n. 51.
Un alt izvor consemneaz c patru dintre fiicele Teodorei au intrat n mnstire si n viata monahal: Tecla,
Anna, Anastasia si Pulheria (Sinaxarul cel Mare, Luna Februarie, p. 294). Fiica cea mai mare, Maria, se
cstorise cu mult timp nainte si murise.
36
Dvornik, The Photian Schism, ..., op. cit., pp. 39 ff.; Bury, A History..., op. cit., p. 161; Runciman, The
Byzantine Theocracy, op. cit. p. 93; Ostrogorsky, History of the Byzantine State, op. cit., p. 197.
12
mnstire. Ele au fost tunse toate n chipul ngeresc. Astfel Sfnta Teodora a rmas n
mnstire pn la fericitul ei sfrsit, la 11 Februarie, 867
37
.
n timpul tuturor acestor intrigi Fotie a rmas neutru si tcut, studiind, prednd si
scriind pe o multime de teme. si cldise o viat virtuoas si fr de griji. Fotie era un om
cultivat, cu un larg spectru de interese si cunostinte; dar mai exista un alt grup, al
ultraconservatorilor, condus de clugrii de la Studion, care simteau altfel n privinta
nvtmntului lumesc. Ei sustineau c poruncile si scrierile Bisericii trebuie urmate cu cea
mai mare ardoare.
Ignatie era un membru de temelie al acestui grup care trata cu dispret nvttura
lumeasc. Desi Sfntul Pavel opunea ntelepciunea lui Dumnezeu si ntelepciunea lumii
acesteia (I Cor. l, 20), Fotie socotea c aceasta nu trebuie nteleas ca o osndire total a
filosofiei lumesti, ci ca o respingere a nvtturilor mincinoase si necinstitoare. El nu a
eliminat ntreg corpusul nvtturilor lui Platon si Aristotel, si chiar al unor filosofi mai
mrunti, dar n mod sigur a folosit scrierile lor n mod selectiv. Desi Fotie era un iubitor de
cunoastere, este important de notat c pentru el exista o ierarhie a adevrului si cunoasterii,
care punea cunoasterea lui Dumnezeu pe primul loc. Sfntul Fotie stia c Scriptura este
unealta principal n lupta mpotriva rului.
Unii iconoduli erau pentru o politic de compromis, n cele ce nu tin de temeiurile
credintei, si pentru iconomie n privinta clerului iconoclast. Moderatii doreau s dea la o parte
ultimii 150 de ani de tulburri interne. Din acest grup fceau parte Bardas si Fotie. Si tocmai
pe Fotie, cel mpodobit cu blndete, smerenie si duh de dragoste pentru aproapele, l aflase
Bardas spre a fi urmtorul patriarh.

Candidat la patriarhat

Mai bine de un an scaunul patriarhal a rmas vacant. Bardas fcuse o mare gresal
depunndu-l pe Ignatie n chip necanonic, adic fr sinod. Pe deasupra, gsirea unei alte
persoane care s poat mpca toate prtile aflate n disput era nespus de grea. Totusi siretul
Bardas a gsit o solutie, astfel ca din rul fcut s ias ceva bun. El a recomandat episcopilor
alegerea profesorului Fotie ca patriarh
38
.
Fotie era cel mai ales nvtat al vremii. Era, de asemenea, de familie nobil. Mai era si
nepotul Sfntului Tarasie, care prezidase al Saptelea Sinod Ecumenic si, asemeni Sfntului
Tarasie cnd a fost numit patriarh, era seful cancelariei mprtesti. Ortodoxia lui Fotie era
deasupra oricrei bnuieli, ntruct el si familia sa fuseser prigoniti de iconoclasti. Alte
nsusiri favorabile erau legturile de rudenie ale familiei lui Fotie, dinspre partea mamei, cu
mprteasa Teodora si cu Bardas. Apoi, mai era si numirea sa de ctre fostul logothet
Teoctist. Faima sa de brbat virtuos si ntelept a fcut ca pn si dusmanii lui Bardas,
episcopii ignatieni, s se nvoiasc cu ridicarea profesorului la vrednicia arhiereasc. Pe
deasupra, era un om nou care nu se numra neaprat ntre membrii declarati ai partidei
moderate. Nefiind amestecat n certuri si dispute, multi l socoteau a fi n stare s mpace
grupurile nvrjbite si s fac bine Bisericii prin unirea turmei dezbinate a lui Hristos.
ntr-un portret, Fotie este descris ca avnd un cuget mret si cultivat cu ngrijire.
Bogtiile sale i nlesneau a gsi tot soiul de crti si (...) ajungea s-si petreac nopti ntregi cu
cititul. Astfel a ajuns omul cel mai nvtat, nu numai al veacului su, ci si al celor de mai
nainte. Era un iscusit cunosctor al gramaticii, poeticii, retoricii, filosofiei, medicinei si al
tuturor stiintelor lumesti; ns nu neglijase nici scrierile bisericesti, iar cnd a ajuns n
dregtoria sa, s-a familiarizat amnuntit cu ele
39
.

37
Sinaxarul cel Mare, Luna Februarie, op. cit., p. 295.
38
Gerostergios, op. cit., p. 35.
39
Fleury, Hist. Eccl. Lib. L, apud Abbe Guettee, The Papacy, Minos Publishing, NY, f.a., p. 273. (Cf. trad. rom.,
Papalitatea schismatic, traducere de Iosif Gheorghian, Ed. Biserica Ortodox, Alexandria, 2001, p. 193. [Vezi
13
ns blndul Fotie a refuzat cu hotrre complexa si acaparanta dregtorie a scaunului
patriarhal. Nici nu se gndise vreodat s-si lase crtile si studiile ca s intre n rndurile
clerului. Fotie i-a scrie Cezarului Bardas ncercnd s scape de dregtoria ce avea s fie pus
asupra lui; cci cinstea de care se bucura la curte i era destul povar, ndeprtndu-l de la
studiile ce erau singura sa dorint. Stia c, o dat urcat pe scaunul episcopal, va fi silit s lase
viata linistit unde se bucura de adevratele desftri ale nvtturii. Astfel c l ruga struitor
pe Bardas s dea altuia acel neodihnitor scaun.
Ignatie abdicase spre a nltura alte tulburri mai mari. Abdicarea sa a fost recunoscut
drept legiuit si canonic de ctre toti membrii naltului cler adunati la Constantinopol, ntre
care erau si adeptii si cei mai credinciosi. Ignatie nsusi si-a poftit sprijinitorii s se supun
mprejurrilor si s purcead la alegerea unui nou patriarh
40
.
Silit de mprejurri, de ocrmuire si de episcopi, Fotie, cu inima ndoit, s-a supus n
cele din urm si a primit s fie hirotonit. A strui n mpotrivire ar fi fost o dovad de
nemsurat mndrie. La fel ca si unchiul su, sfntul Tarasie, Fotie a trebuit s fie trecut n
grab prin toate treptele hirotoniei. Nu era ceva nemaivzut. La fel se ntmplase cu patriarhii
Nectarie (381-397), Pavel al III-lea (686-693), Nichifor (806-815), Grigorie (tatl Teologului)
si Talasie al Cesareei. Este interesant c patriarhii Pavel, Tarasie si Nichifor slujiser ca
protoasecretes n cancelaria mprteasc, la fel ca Fotie
41
.
Sfntul Fotie cercetase negresit exemplele din trecut. El l socotea pe predecesorul lui
ca fiind czut din dregtoria sa, desi nu fusese osndit canonic. n Biserica Apusean, Papa
Martin I (649-655) fusese osndit, prigonit si alungat cam la fel ca Ignatie. Martin a
recunoscut legitimitatea lui Evghenie I (655-657), care a fost ales de Biserica Romei ca
succesor al su, desi Martin nu si dduse niciodat demisia. Exemplul Sfntului Ioan
Hrisostom (354-407) era cu sigurant cunoscut de Sfntul Fotie. Sfntul Ioan, surghiunit pe
nedrept, scria: Biserica nu a nceput cu mine, nici se va sfrsi cu mine. Apostolii si prorocii
au suferit mult mai mari prigoniri. Sfntul Ioan Hrisostom a cerut episcopilor si s se
supun oricui l va nlocui, dar s nu semneze osndirea sa dac nu credeau c este vinovat
42
.
n chip legiuit si canonic, Fotie a fost ales de clerici si mireni n anul 858. n decurs de
o sptmn a fost tuns clugr, citet, ipodiacon, diacon si preot, iar la Nasterea Domnului a
fost hirotonit episcop
43
. Hirotonia ca episcop a fost fcut de Grigorie Asvestas si de ctre doi
episcopi ignatieni, Evlampie al Apameii si Vasile al Cortinei
44
.

Chiar si cei cinci monahi cu
totul credinciosi lui Ignatie, dup ce au primit anumite chezsii de la Fotie n privinta lui
Ignatie, au recunoscut alegerea lui Fotie si l-au primit drept patriarh legiuit.
ntruct grija de cpetenie a noului patriarh era aceea de a aduce pacea n Biseric, n
ziua sfintirii sale el a tinut un cuvnt din amvonul sfintei Sofii, intitulat Pe pmnt pace, ntre
oameni bunvoire.
Iat ce spunea noul patriarh despre intrarea sa n rndurile sfintitilor slujitori:
Niciodat nu am dorit acest scaun. Cei mai multi sau toti fratii si mpreun-slujitorii nostri ce
erau de fat stiu preabine aceasta... Cu lacrimi si cu zbav am venit n acest scaun. Am venit
fiindc suveranul si sfetnicii lui m-au ncredintat de neaprata trebuint, ca si pentru episcopi
si preoti. Astfel, cu hotrre de obste si cu hotrri scrise ce au ntrit hotrrea mprteasc,
m-au dat strjilor care m pzeau. Apoi, din acel loc, mpotriva voii mele, m-au ridicat n

si versiunea electronic a lucrrii la Biblioteca Teologic Digital, http://apologeticum.net ])
40
Dvornic, Photios, n New Catholic Encyclopedia, vol. II, Washington D.C., col.
41
Despina Stratoudaki White si Joseph R. Berrigan Jr., The Patriarch and the Prince, Holy Ortodox Press,
Brookline, MA, 1982, p. 16.
42
Guette, op. cit., pp. 279-280. (Cf. trad. rom., op. cit., p. 198)
43
Nikita, PG105, 235.
44
Sinaxarul cel Mare, p. 144. Unele izvoare obscure noteaz c Ignatie l suspendase pe Grigorie Asvestas.
Faptul c acum reapare la ridicarea Sfntul Fotie n scaunul patriarhal, naintea tuturor episcopilor ignatieni si cu
aprobarea lor, ne ncredinteaz c nimeni nu a socotit c exist oprelisti ca Asvestas s slujeasc. Toti au socotit
c nentelegerea sa cu Ignatie era motivat politic. Nu exist nici o consemnare c Asvestas ar fi fost reasezat,
tocmai fiindc nimeni nu credea c ar fi fost nevoie.
14
acest scaun
45
.
Astfel, la treizeci si opt de ani, Fotie, cel mai ales gnditor si iscusit diplomat, avea s
primeasc pstorirea Bisericii Bizantine pentru o nou perioad de timp.

Scrisoarea de nsc(unare

Dup vechiul obicei bisericesc, atunci cnd Fotie a luat crma Bisericii ca arhipstor al
ei, fiind ridicat n scaunul apostolic, ecumenic si patriarhal al Constantinopolului, a trimis
scrisori de recomandare privitoare la instalarea sa ctre patriarhii rsriteni n 859. Din pricina
tulburrilor din capital scrisoarea sa ctre Papa Nicolae (858-867) nu a ajuns la Roma dect
la nceputul lui 860.
Iat ce i scria lui Nicolae, episcopul Romei: Cnd privesc la mretia darului
preotesc, cnd cuget la deprtarea ce se afl ntre desvrsirea lui si njosirea omului; cnd
msor slbiciunea puterilor mele si mi amintesc cugetarea ce am avut toat viata mea despre
nltimea unei asemenea dregtorii, cugetare ce-mi nsufla minunare si uimire, vznd oameni
din vremea noastr, ca s nu vorbesc de cei din vechime, primind nfricosatul jug al
pontificatului, si fiind oameni mbrcati n carne si snge, purceznd totusi cu primejdie mare
a plini slujirea Heruvimilor, a celor mai curate duhuri; cnd duhul meu se las prins de
asemenea cugetri, si cnd m vd eu nsumi intrat n aceast stare ce m fcea s tremur
pentru cei pe carii i vedeam acolo, nu pot spune ct durere ncerc, ct ntristare simt. (...)
Nu am fost niciodat att de cuteztor pentru a tinti la vrednicia preoteasc. Ea mi se prea de
prea mare cinste si prea greu de purtat. (...) Dar pentru ce s v scriu astfel, nnoindu-mi
durerea si mrindu-mi necazul, si s v fac duhovnicul suferintelor mele? (...) Ceea ce s-a
petrecut este ca o tragedie. (...)
Nu demult, cnd cel ce ndeplinea nainte de noi dregtoria episcopal prsi aceast
cinste, m-am vzut atacat din toate prtile, sub nu stiu ce nrurire, de ctre cler si de adunarea
episcopilor si a mitropolitilor, si mai cu seam de mpratul [Mihail], care este plin de iubire
pentru Hristos, bun, drept, omenos si (...) mai drept dect cei ce au mprtit naintea lui.
Numai cu mine a fost neomenos, silnic si cumplit. Lucrnd n ntelegere cu adunarea de care
am vorbit, el nu mi-a dat rgaz, lund de pricin a struintelor sale vointa si dorinta de obste a
clerului, care nu-mi lsa nici un cuvnt de ndrepttire, spunnd c naintea unei asemenea
alegeri el nu ar putea, chiar cnd ar voi, s ngduie mpotrivirea mea. Adunarea clerului fiind
foarte mare, rugmintile mele nu puteau fi auzite de ctre cei mai multi; aceia ce le auzeau, nu
tineau de ele nici o seam; ei nu aveau dect o tint, o hotrre gata luat: aceea de a m
nsrcina, chiar fr voia mea, cu episcopatul.
Calea rugmintii fiindu-mi nchis, lacrimile m podidir; durerea, carea nluntrul
meu semna cu un nour si m umplea de ntuneric si de turburare, izbucni deodat ntr-un
siroi de lacrimi ce curgea din ochii mei. (...) Cei ce m sileau nu mi-au lsat nici un rgaz
pn ce n-au cstigat ceea ce voiau, desi mpotriva voii mele. Astfel, iat-m lsat n voia
furtunilor si judectilor pe care le cunoaste numai unul Dumnezeu, cela ce toate cunoaste, ns
destul despre aceasta, cum zice proverbul
46
.
Apoi Fotie afirma c prtsia credintei si a dragostei este cea mai bun dintre toate,
nftisnd cu o acrivie si adncime vrednice de cei mai mari teologi mrturisirea sa de
credint ortodox n Sfnta Treime, n ntruparea Fiului lui Dumnezeu si Sfintele Sapte
Soboare a Toat Lumea. Astfel el primea si mrturisea toate Sinoadele pe care Biserica le
primise pn la acea vreme. De asemenea lepda si afurisea pe toti cei lepdati si afurisiti de
Biseric. Apoi scria: Artnd astfel prin scris mrturisirea noastr de credint, si fcnd
cunoscut Preasfintiei Voastre ceea ce ne priveste, am spat ca pe marmur ceea ce v-am artat

45
J.D. Mansi ed., Sacrorum Conciliorum Nova et Amplissima Collectio, vol. 17A, Col. 421, Florenta si Venetia,
1759-1798.
46
Guette, op. cit., pp. 278-280. (Cf. trad. rom., op. cit., pp. 195-198.)
15
prin cuvinte. Dup cum v-am spus, avem trebuint de rugciunile voastre, pentru ca
Dumnezeu s ne fie ndurat si bun n toate lucrrile noastre; ca s ne dea harul de a smulge
toat rdcina smintelii, toat piatra de poticnire din cinul preotesc; ca s putem paste bine pe
toti cei ce ne sunt ncredintati; ca multimea pcatelor noastre s nu zticneasc sporirile
turmei noastre n virtute, si s nu fac astfel gresalele noastre nc mai numeroase; ca s fac si
s zic credinciosilor totdeauna ceea ce se cuvine; iar din partea lor, ei s fie totdeauna
asculttori si gata la tot ce priveste mntuirea lor, ca prin harul si buntatea lui Hristos, care
este Capul tuturor, ei s creasc necontenit ntru El, cruia se cuvine slava si mprtia,
mpreun cu Tatl si cu Sfntul Duh, Treimea cea deofiint si de viat fctoare, acum si
pururea, si n vecii vecilor. Amin
47
.

Nen'elegeri n vremea primei p(storiri
a lui Fotie ca patriarh

Adevrul despre demisia lui Ignatie este un punct delicat n ce priveste canonicitatea
patriarhatului lui Fotie. Totusi noul patriarh Fotie pomeneste demisia lui Ignatie n epistolele
de nscunare adresate patriarhilor rsriteni ai Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului. Mai
trziu, ntr-o scrisoare adresat Papei Nicolae I scria: Am primit acest rang nalt de la cel ce
fusese patriarh nainte de mine
48
.
Mazilitul Ignatie urmrea toate ntmplrile n tcere si de la deprtare. Adeptii si,
episcopi si clugri, afirmau c Fotie era doar un mdular prin care lucra Ignatie
49
. La dou
luni dup nscunarea lui Fotie acesti adepti fanatici ai lui Ignatie s-au adunat n Biserica
Sfnta Irina unde au sustinut c Ignatie era patriarhul legiuit, si nu Fotie. n 859 ei au hotrt
s-i ridice sfntului Fotie dreptul de a sluji ca cleric
50
. Este greu de nteles brusca schimbare
de atitudine a cinci mitropoliti ignatieni (Mitrofan al Smirnei, Stilian al Neocezareei, Theofan,
David al Paflagoniei si Teognost) si a clugrilor ce i urmau. ns Ignatie nu i-a oprit. n
aceasta el nu a urmat nici ndelungii rbdri a Sfntului Ioan Gur de Aur, nici chibzuintei
Sfntului Tarasie. Poate c si aducea aminte de puterea mprteasc ce i fusese rpit si de
care tatl su, mpratul Mihail I Rhangabe, fusese lipsit n chip silnic. n orice caz, nu avea
cum s fie ngduitor cu cei ce detineau acel rang nalt pe care-1 socotea ca drept de mostenire
al familiei sale.
Partida monahal a lui Ignatie, n ciuda slabelor relatii ce le avea cu Roma, a hotrt s
fac apel la Papa Nicolae I mpotriva numirii lui Fotie. Jalba lor a fost semnat doar de sase
mitropoliti si cincisprezece episcopi.

Teognost

Astfel, nainte ca scrisoare de nscunare a lui Fotie s fi ajuns la Roma, n 860, ctiva
clugri nesupusi au sosit la Roma de la Constantinopol, printre ei aflndu-se si
Arhimandritul Teognost, fost igumen al Mnstirii Studion. Acest Teognost si clugrii aflati
cu el, toti adepti ai fostului patriarh Ignatie, mpreun cu cei cinci episcopi sus-pomeniti, au
refuzat s recunoasc pe Fotie ca patriarh. Ei au continuat s mearg nainte chiar cnd Ignatie
nsusi si dduse demisia si-1 recunoscuse pe Fotie ca patriarh legiuit. Cnd Teognost si
nsotitorii lui au sosit la Roma, ndat au obtinut o audient la Papa; si n prezenta lui au

47
Guette, op. cit., p. 281. (Cf. trad. rom., op. cit., p. 199.)
48
Valettas, op. cit.
49
K. Paparregopoulos, History of the Greek Nation, vol. 3, Athena, 1932, p. 291 ff., apuci Gerostergios, op. cit.,
p. 41.
50
G. Beck, Handbook of Church History, vol. 3, Herder and Herder, NY, 1967, p. 177.

16
nceput s-l brfeasc si s-l blesteme pe Sfntul Fotie, insinund c fusese ales n chip
necanonic.
Cnd Papa Nicolae a auzit c Fotie, un mirean, fusese ales patriarh, a vzut n aceasta
prilejul mult-asteptat de a se amesteca n treburile Bisericii din Constantinopol. De fapt
Nicolae era ncntat c are prilej de a mijloci, dar a nimicit orice putint de rezolvare pasnic.
Si aceasta fiindc a ridicat chestiunea Illiriei, tinut foarte nsemnat si politic, cci cuprindea
nou-convertitul Tarat al Bulgariei.
Nicolae era un om ambitios ce dorea s supun lumea suveranittii Bisericii Romei.
Alctuise mai multe scrieri despre sublimul institutiei papale, care au avut o nrurire fr
precedent asupra canonistilor si nvtatilor Bisericii Apusene. De fapt el a reusit s aduc
ntreaga ierarhie apusean sub ascultarea absolut fat de el. Tot el a zdrobit orice ncercare
de independent n puternica Biseric Franc
51
.

Sinodul din 859

Dorind mereu s ocoleasc certurile si tulburrile cu aproapele su, Fotie era silit
acum s stea mpotriva faptelor episcopilor rzvrtiti. El a hotrt s adune un sinod n
Biserica Sfintilor Apostoli. Sinodul a avut loc n capital n anul 859
52
.
Dorind s pun capt controversei cu privire la demisia lui Ignatie, sinodul a declarat
c alegerea lui Ignatie fusese ilegal, cci nu fusese ales de un sinod, ci fusese numit de
mprteasa Teodora. El mai fusese implicat si n unele intrigi politice.
Hotrrile acestui sinod fotian, cuprinznd o sut de episcopi, au fost contestate de
episcopii ignatieni, de clugri si de unii mireni. Bardas a devenit violent fat de cei ce
protestau
53
. Desi actele de ostilitate erau svrsite de ambele prti, Fotie a denuntat purtarea
necuvenit a lui Bardas fat de cler si popor. Totusi ignatienii se luptau nu numai cu Bardas,
ci cu nssi Biserica.

Bardas atac( pe ignatieni

Cezarul Bardas l-a nvinuit pe Ignatie c este personal rspunztor de faptele lui
Teognost, astfel c l-a osndit pe Ignatie la pedeapsa surghiunului n insula Mitilini din Marea
Egee. Apoi Bardas a nceput s prigoneasc si s pun la chinuri pe unii dintre adeptii lui
Ignatie. Foarte suprat de acest lucru, Sfntul Fotie i-a scris lui Bardas, cerndu-i ca prigoana
s fie oprit, altfel el va abdica din scaunul patriarhal
54
.
Fotie scria: Stiu c eram nevrednic de dregtoria de episcop (...), pentru aceea am fost
cuprins de spaim cnd m-au ridicat la rangul arhieresc. O, de m-ar fi luat moartea nainte de
alegerea mea n cinul preotesc. Am plns, (...) m-am rzvrtit (...) si am fcut orice altceva
dect s m nvoiesc cu cei ce m sileau si m alegeau. Am struit s deprteze de la mine
acest pahar al attor griji si ispite. Acum, cnd acest lucru s-a petrecut, faptele mi arat si-mi
osndesc nevrednicia. Suspin si nu m dumiresc de ceea ce a venit asupra mea, cci cnd vd
preoti, din orisicare parte, suferind pentru o gresal si fiind btuti, lundu-li-se bunurile, fiind
umiliti si smulgndu-li-se limba, - o, Doamne, crut-ne de pcatele noastre! - cum nu voi
socoti mortii mai fericiti dect mine? Cum nu voi socoti povara pus asupra mea ca mustrare
pentru pcatele mele?
Fotie care l iubea si pe Dumnezeu, si pe aproapele su, i reprosa lui Bardas actele de

51
F. Dvomic, The Patriarch Photios, Father of Schism or Patron of Reunion?, Proceedings at the Church
Unity Octave, Oxford, 1942, p. 24.
52
G. Beck, Handbook of Church History, op. cit., ibid.
53
V. Stefanidis, Istoria Bisericii, Athena, 1948, p. 318 ff. (n lb. greac), apud Gerostergios, op. cit., p. 43.
54
Scrisoarea I, 6, PG 102, 622-626.
17
violent, scriindu-i: Aceste lucruri le scriu domniei-voastre cu lacrimi de snge. Aceasta va fi
cea din urm epistol ce veti primi de la mine. Am scris aceste vorbe cu Dumnezeu drept
martor al meu. De veti alege a da de-o parte rugmintile mele (...) nu v voi mai scrie de aici
nainte, nici v voi mai mpovra; ci voi lsa scaunul arhieresc si mi voi plnge pcatele
mele
55
.
Ca urmare a misctoarei scrisori a lui Fotie ctre crudul Bardas prigoanele au mai
slbit oarecum. Desi Ignatie fusese mutat din insula Terevint n insula Mitilini, la struintele
lui Fotie, Ignatie a primit ngduinta s se ntoarc n capital si i s-au napoiat propriettile,
ncercrile de a-l convinge pe Ignatie s-l accepte pe Fotie ca urmas al su s-au dovedit
zadarnice. Iat de ce era nevoie de o solutie mai bun
56
.

Dona'ia lui Constantin *i Decretalele

Asa cum am artat, Papa Nicolae nu primise nici o scrisoare de la Patriarhul Fotie
pn n 860. Astfel, Nicolae nu stia ceea ce se petrecuse la Constantinopole n momentul
depunerii lui Ignatie si alegerii lui Fotie. El stia numai c profesorul Fotie era laic n
momentul alegerii sale. Desi canoanele din Apus opreau hirotoniile pripite, aceste canoane nu
erau primite n Rsrit. De-a lungul istoriei, chiar si n Apus s-a trecut cteodat pe deasupra
canoanelor, n favoarea unor oameni de un merit deosebit si n mprejurri de mare nevoie,
precum s-a ntmplat cu Ambrozie al Mediolanului (339-397). De fapt, hirotonia lui Fotie nu
era fr precedente dintre cele mai venerabile. ns Nicolae voia s fie arbitrul suprem n
aceste lucruri.
n uneltirile sale mpotriva domnitorilor apuseni papalitatea a folosit un document fals,
alctuit n cancelaria papal, asa-numita Dona#ie a lui Constantin, n care Sfntul Constantin
mpratul (307-337), Cel ntocmai cu Apostolii, ar fi donat, chipurile, cetatea Romei si
ntregul imperiu apusean Episcopului Romei, Silvestru I (314-335).
Att Dona#ia lui Constantin ct si Decretalele Pseudo-Isidoriene
57
, care erau n cea
mai mare msur niste falsuri, au fost fcute spre a ntri autoritatea papal. Se sustinea c
Dona#ia lui Constantin, scris probabil pe la mijlocul veacului al VIII-lea, ar fi de la nceputul
veacului al IV-lea. Lucrarea descrie convertirea lui Constantin, botezul si minunata tmduire
de lepr fcut de Papa Silvestru I. Se spune c, n semn de recunostint, Constantin i-a dat
Papei si urmasilor lui palatul mprtesc din Roma si cetatea Romei cu toate provinciile,
districtele si cettile Italiei si ale tinuturilor apusene
58
.
Cam prin anii 847-852, n regiunea din jurul orasului Rheims au aprut Decretalele lui
Isidor din Sevilla (cunoscute si ca Decretalele Pseudo-Isidoriene),
59
n care se afirma c ar fi

55
PG 102, 624CD, 625AB
56
Gerostergios, op. cit., p. 45.
57
Falsitatea acestor documente este recunoscut pn si de istoricii catolici. Vezi la Claudio Rendina, Papii.
Istorie $i secrete, Editura ALL, Bucuresti, 2003, p. 273. (n. Apologeticum)
58
Kenneth Scott Latourette, A History of Christianity, vol. I: to A.D. 1500, Harper and Row Pub., NY, 1975, p.
341
59
Abatele Guette, n cartea sa, Papalitatea schismatic, d mai multe amnunte asupra Falselor Decretale:
Din actele Sinodului de la Calcedon, din 451, se vede c Biserica avea deja un Codex canonum, o colectie de
legi ale Bisericii Universale. Mai multe din aceste legi sunt privite ca emannd de la nsisi apostolii. Sinoadele
continuar opera apostolilor, iar cnd Biserica s-a bucurat de oarecare liniste, s-au adunat aceste legi
respectabile, care formar baza disciplinei bisericesti; si fiindc ele erau n greceste n cea mai mare parte, se
traduser n latineste, pentru uzul Bisericilor Apusene. La nceputul secolului al VI-lea, Dionisie, supranumit cel
Mic, clugr la Roma, gsind aceast veche traducere defectuoas, fcu o alta, dup rugmintile lui Iulian,
administrator la [biserica] Sfnta Anastasia din Roma si ucenic al papei Ghelasie. Dionisie colectiona scrisorile
papilor pe care le-a putut gsi n arhive si public n colectia sa pe cele ale papilor Sirikie, Innokentie, Zosima,
Bonifatie, Celestin, Leon, Ghelasie si Anastasie, sub care tria. Arhivele Romei nu posedau atunci nimic care s
fi fost anterior lui Sirikie, adic sfrsitul secolului al patrulea. Isidor din Sevilla, la nceputul secolului al
saptelea, porni a completa colectia lui Dionisie cel Mic. El adug n ea canoanele ctorva sinoade nationale sau
provinciale, din Africa, Spania si Frankia, ca si scrisorile ctorva papi, fr a se urca mai sus de Damasie, care a
18
compilate de ctre un oarecare Isidor Mercator. Se spunea c documentul ar fi, chipurile, o
culegere de hotrri ale sinoadelor si ale Papilor, de la Sfntul Clement Romanul (88-97) pn
n veacul al optulea. El acorda ntreaga autoritate lumeasc si bisericeasc Papilor Romei.
Unele materiale erau autentice, dar cea mai mare parte erau contrafcute. Decretalele i arat
pe Papi pretinznd autoritatea suprem nc de la nceput, ngduind tuturor episcopilor s
fac oarecare chipurile,
auto50.12 Tc ( ) Tj0 Tc (SfTc (auto50.12 Tc ( ) T1r. ) Tj0 Tc (al) Tj2.04 Tc eTc (auto3fa04 0 TD (ter2 0 TD ((ra12 Tf5.t.6 0 23acul) Tj2.04 Tc ( ) Tj0 Tbr 230 TD (() Tj/F1 123j269j0C 12 Tj/F1 12 Tf5.28 0 TD 1.8 Tc ( ) t28 0 Toat) T8 Tc ( ) Tj0 Tc (preiu9ATc 0 Tc (al) Tj2.04 Tc ( ) TiToat) T8 Tc ( ) Tj0 Tc (p1/F1 123j269j0C 12prem) Tj/F1+ 1 12 Tf188.28.28 0 TD ) 5b) Tj11o.28.lc (chipurile,) Tjo5.28 0 TD Tj0 Romei. de al52 0 0 T (
19

R(spunsul Papei Nicolae

Fr a cerceta amnuntit si fr a astepta s fie nstiintat pe deplin despre Fotie,
Nicolae a scris att lui Fotie ct si mpratului. ns lui Fotie i s-a adresat ca unui simplu
mirean, fr a-i da vreun titlu episcopal, desi stia c fusese sfintit n chip legiuit. Aceast
prefctorie era un fel de a zice c nici un episcop nu se poate apropia de scaunul patriarhal
dect cu consimtmntul Pontifului Latin
60
.
Papa Nicolae scria: Fctorul tuturor lucrurilor a asezat principatul dumnezeiestii
puteri, pe care Ziditorul tuturor fpturilor a dat-o alesilor si apostoli; el a statornicit-o trainic
pe credinta tare a verhovnicului apostolilor, adic a lui Petru, cruia i-a dat mai cu seam
ntiul scaun. (...) Petru, care a fost numit astfel din pricina triei pietrei care este Hristos, nu
nceteaz a ntri prin rugciunile sale zidirea cea necltit a Bisericii universale; el se
grbeste a alctui din nou, dup rnduiala adevratei credinte, nebunia celor ce cad n rtcire,
si a sprijini pe cei ce o ntresc, ca nu cumva portile iadului, adic nsuflrile duhurilor viclene
si atacurile ereticilor, s ajung a rupe unitatea Bisericii
61
.
Nicolae socotea c fr consimtmntul Scaunului Romei si al Pontifului ei nimic nu
trebuie hotrt ntr-o controvers. Astfel el atac alegerea lui Fotie, n temeiul canoanelor
Sinodului din Sardica si al Decretalelor papilor Celestin, Leon si Ghelasie, pe care i numeste
doctori ai credintei catolice. Falsele Decretale nu erau cunoscute n Rsrit. Nicolae, n loc
de a invoca principiile generale ale sinoadelor ecumenice, apela la Decretalele predecesorilor
si, ca si cum episcopii Romei ar fi putut statornici legi universale
62
. Nicolae si ngduia s
judece legitimitatea episcopilor, uitnd c, dup canoane, el nu avea asemenea autoritate.
Legitimitatea hirotoniei lui Fotie nu atrna de vointa papal, ci de judecata rostit contra lui
Ignatie si de legiuita alegere a lui Fotie. Un sinod de trei sute optsprezece episcopi,
cuprinznd si legati apuseni, primise n mod public alegerea lui Fotie si depunerea lui
Ignatie
63
.
ntr-o alt scrisoare, cu exactitate si cu moderatie, Fotie i-a amintit lui Nicolae
adevratele principii. De fapt alegerea lui Fotie nu era o problem de credin#, ci una
disciplinar; dar disciplina apusean era alta dect cea a Rsritului. Nicolae se sprijinea pe
precedentul lui Adrian I (772-795), care oprise de a se mai ridica un laic la episcopat. Nicolae
scria: Noi voim ca Ignatie s se nftiseze naintea trimisilor nostri, pentru ca s arate pentru
ce a prsit turma sa fr a tine seam de rnduielile naintasilor nostri, sfintii pontifi Leon si
Benedict... Toate se vor trimite la stpnirea noastr covrsitoare, ca s hotrm prin
autoritatea apostolic ceea ce va fi de fcut, pentru ca Biserica voastr, care este att de
zguduit, s fie pe viitor statornic si pasnic
64
.
Papa nu era omul care s neglijeze interesele materiale ale Scaunului su; pentru aceea
el scrise mpratului: napoiati-ne patrimoniul Calabriei si cel al Siciliei, si toate bunurile
Bisericii noastre, a cror stpnire am avut-o din vechime, spre a le chivernisi prin proprii si
iconomi; cci este nedrept ca un bun bisericesc, menit luminii si slujirii Bisericii lui
Dumnezeu, s ni se rpeasc de ctre o putere pmnteasc
65
.
Apoi aduga: Noi voim ca sfintirea s fie dat de ctre Scaunul nostru
Arhiepiscopului Siracuzei, pentru ca predania asezat de apostoli s nu fie stirbit n vremea
noastr. Istoric vorbind, Sicilia (n care se afl Siracuza) a fost supus patriarhatului roman
n veacul al patrulea. De la cderea Imperiului, regiunea rmsese n domeniul mpratului

60
Guette, op. cit., p. 285. (Ed. rom., op. cit., p. 202.)
61
Nicol. Epist. 2 si 3, n Colec#ia Sinoadelor de Labbe, tom VIII; Nat. Alexand. Hist. Eccles. Dissert. IV. n
Saecul IX.
62
Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., pp. 201, 202.
63
Ibid.. pp. 207-208.
64
Ibid., p. 201.
65
Ibid., pp. 201-202.
20
Constantinopolei. Siracuza trebuia deci s atrne de Constantinopol, iar nu de Roma. Dar
Nicolae dorea altfel
66
. Cu toate acestea, cnd Papa Grigorie al III-lea (731-741) a excomunicat
sinodal pe toti iconoclastii, mpratul Leon al III Isaurul (717-741), furios, a desprins n mod
oficial Illiria, Calabria, Sicilia si Sardinia, supunndu-le Constantinopolului.

Sinodul nti -Al Doilea

mpratul Mihail al III-lea, cu aprobarea Sfntului Fotie, a poruncit s se adune un
sinod general n Biserica Sfintilor Apostoli n primvara lui 861. Adunarea aceasta este
cunoscut ca Sinodul nti - Al Doilea. Au fost invitati patriarhii rsriteni din Alexandria,
Antiohia si Ierusalim, ca si patriarhul Apusului, Papa Nicolae I. Dup scrisorile primite de la
mpratul Mihail si de la Patriarhul Fotie, Papa era bucuros c are prilej s se amestece n
treburile din Rsrit. El si-a trimis reprezentantii, pe Episcopii Rodoald de Porto si Zaharia de
Anagni. Acestia primiser ndrumarea s cerceteze pricina lui Fotie. Dac Rodoald si Zaharia
aveau s descopere c Fotie fusese ales dup canoane, urmau s-l recunoasc drept Patriarh
legiuit, ns cu conditia ca Illiria si Sudul Italiei s fie date Romei.
La sinod au participat patriarhii rsriteni si peste trei sute de episcopi, inclusiv legatii
papali. Toti au ntrit si au ratificat cele proclamate de Sfntul Sinod al Saptelea Ecumenic si
au osndit nc o dat erezia iconoclast. Patriarhul Fotie a fost primit drept patriarh legiuit si
canonic. Sinodul a dat si 17 sfinte canoane, cu scopul de a aduce pe clugrii si episcopii
nesupusi n armonie cu rnduiala si traditiile Bisericii. Clugrilor nesupusi li se interzicea n
mod expres s-si prseasc episcopul legiuit sub pretextul pctoseniei lui, adic al pcatelor
personale; cci aceasta aduce neornduial si schism n Biseric. Sfntul Sinod a mai spus c
clerul poate respinge un episcop czut n pcat numai printr-o hotrre sinodal. Acest canon
a fost adoptat ca rspuns dat clugrilor rvnitori fr chibzuint care rtciser desprtindu-
se de noul lor Patriarh. ns Sfntul Sinod fcea deosebire ntre rzvrtirea nechibzuit si
rezistenta ludabil pentru aprarea Credintei, care era ncurajat. n aceast privint se hotra
c dac un episcop mrturisea public sau adera la o erezie osndit de Sfintii Printi si de
Sinoadele de mai nainte, cel ce nceteaz a-l mai pomeni pe un asemenea episcop, chiar
nainte de osndirea lui sinodal, nu numai c nu trebuie oprit, ci trebuie ludat ca unul ce
osndeste un episcop mincinos. Cel ce face aceasta nu rupe Biserica, ci lupt pentru unitatea
Credintei
67
.
n timpul participrii la sinod delegatia apusean a recunoscut legitimitatea alegerii
Sfantului Fotie. ns conditiile puse de Papa Nicolae, ca Illiria si Sudul Italiei s-i fie
napoiate, nu au fost luate n seam. Ignatie s-a nftisat naintea adunrii si a fost depus n
mod solemn
68
.
Dup nchiderea Sinodului, trimisii papali, Rodoald si Zaharia, s-au ntors la Roma.
Un trimis al mpratului a adus Papei Nicolae actele sinodului ca si scrisori de la mpratul
Mihail si Patriarhul Fotie.

Epistola Patriarhului c(tre Papa

Aceast epistol a lui Fotie a ajuns faimoas pentru ideile sale, nftisndu-l pe autorul
ei ca pe un adevrat ierarh si ucenic al lui Hristos. Sfntul Fotie a scris Papei o scrisoare
blnd si iubitoare, explicnd n chip frtesc tot ceea ce Nicolae ntrebase, mai ales hirotonia
sa din mirean n episcop. El scria:
Canoanele, ziceti, au fost clcate, pentru c eu, un mirean, asa grabnic am ajuns la

66
Ibid.
67
Canonul 15.
68
Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 202.
21
arhierie. Dar, ntrebm noi, care canoane au fost clcate? Cci pn astzi Biserica
Constantinopolei nu a primit asemenea canoane. Deci o lege ce nu exist nu se poate clca.
Dac pentru aceasta ar trebui s fiu lipsit de scaun, atunci sfintii si fericitii nostri Printi si
Patriarhi Nichifor si Tarasie ar fi fost primejduiti a fi si ei ndeprtati, cci si ei au fost alesi
arhierei pe cnd erau nc mireni. Ei au fost lumintorii cei mai strluciti ai neamului nostru si
alesi mrturisitori ai adevratei Credinte si ai bunei cinstiri. Ei au pzit adevrul n viata si n
cuvintele lor. Cine poate spune despre dnsii, cei ce erau stele prealuminoase nc din
pmnteasca viat, c au fost alesi necanonic, contrar poruncii Bisericii? Fereasc Dumnezeu
ca s zic cineva astfel despre dnsii, cci ei pzeau cu scumptate canoanele si legiuirile,
fiind atleti ai adevratei credinte si judectori ai eresurilor. Chiar si ntre latini au fost ierarhi
care, desi erau mireni, au fost ridicati n cinul episcopiei, ca, de pild, podoaba tuturor
latinilor, Sfntul Ambrozie. n ce priveste pe Sfntul Nectarie, alegerea sa ntru episcop a fost
ntrit de un ntreg Sobor Ecumenic pe cnd era nc mirean. Deci, dup judecata voastr, nu
ar trebui oare s osndim ntregul Sobor? Pe deasupra, amndoi acesti sfinti erau nu numai
mireni nainte de alegere, dar nici nu fuseser botezati! Asa se face c, dimpreun cu botezul,
s-au nvrednicit si de harul arhieriei.
La urma urmei, trebuie spus c nu se poate cere supunere fat de legi de la cei crora
nu li s-au dat legi. Cu trie si fr nnoiri, trebuie s avem de obste ceea ce este mai nsemnat
pentru Credint, si s nu cercetm prea mult deosebirile n cele mrunte. Ceea ce este de obste
tuturor trebuie pstrat n ntregime; si mai ales n ce priveste Credinta, de la care cea mai mic
abatere este un mare pcat. Tot ce este rnduit prin hotrrea de obste a toat lumea trebuie
tinut de toti. Dac vreunul din Printi rnduieste ceva de la sine sau dac ceva este poruncit de
vreun sinod local, acel lucru trebuie tinut de cei ce l-au primit, si nu este lucru mare dac nu
se tine de cei ce nu l-au primit
69
.
Sfntul Fotie, artnd mult dragoste, scria c, ntruct ridicarea unui mirean la rangul
de ierarh supr pe unii, se poate ca, din dragoste pentru fratele nostru, s ndreptm ceea ce a
pricinuit vtmare. Pentru aceea, spunea el, de acum nainte, prin hotrrea sinodului ce
tocmai s-a tinut,
70
se va statornici la noi obiceiul ca nimenea dintre mireni s nu mai fie ridicat
ndat la rangul de episcop.
Patriarhul Fotie mai scria c Credinta este temeiul unittii crestine, si nu lucrurile
secundare, precum celibatul preotilor sau raderea brbii, rugciunile diferite sau rnduielile
postului. Lucrurile care despart au fost furite de temperamentul diferit al fiecrui neam, de
limb si de traditii. Astfel, prealudatul organ al harului lui Dumnezeu scria: Nimic nu e mai
cinstit si mai scump dect dragostea, aceasta este prerea obsteasc adeverit de Sfintele
Scripturi. Prin ea se unesc cele desprtite; luptele se sfrsesc; ceea ce este unit si legat
ndeaproape se uneste nc mai strns; ea nchide tot izvorul nentelegerilor si certurilor
luntrice, cci - dragostea nu gndeste rul, ndelung-rabd, toate le ndjduieste, toate le
rabd - (l Cor. 13, 5, 4, 7), si dup zisa preafericitului Pavel, - niciodat nu cade -. (...) Ea
opreste cu nlesnire certurile ce se nasc ntre prieteni si-i ndeamn a pstra bunele legturi ale
prieteniei. Ct pentru cei ce au aceleasi cugetri despre Dumnezeu si despre lucrurile
dumnezeiesti, chiar de ar fi deprtati si nu s-ar fi vzut niciodat, ea i uneste si-i aduce ntr-un
cuget, fcnd din ei adevrati prieteni; si dac din ntmplare unul din ei a ridicat ntr-un chip
prea necuviincios nvinuiri mpotriva celuilalt, ea tmduieste aceasta si ndreapt toate,
strngnd iarsi legtura unirii
71
.
Acest pomelnic al binefacerilor dragostei era adresat lui Nicolae, care nu o aplicase n
privinta lui Fotie, si care pusese prea mare grbire n a-l mustra. Totusi Patriarhul
Constantinopolei urmeaz:
Dragostea este aceea carea m-a fcut a ndura fr durere mustrrile ce printeasca
Voastr Sanctitate mi-a aruncat ca niste sgeti; carea m-a mpiedicat a lua cuvintele voastre ca

69
Scrisoarea I, 2, PG 102, 593-617.
70
Canonul 17.
71
Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., pp. 203-204.
22
roade ale mniei sau ale unui suflet lacom de batjocuri si de dusmnii; carea, dimpotriv, m-a
fcut a le privi ca dovada unei dragoste ce nu stie a ascunde nimic, ca si a neabtutei rvne
pentru rnduiala bisericeasc, rvn carea ar voi ca totul s fie desvrsit. Cci dac dragostea
nu ne ngduie a privi chiar rul ca ru, cum ne va lsa ea a judeca c cutare lucru este ru?
Astfel este firea dragostei adevrate, nct merge pn la a privi drept binefacere chiar ceea ce
ne pricinuieste durere. Dar fiindc nimic nu se mpotriveste ca ntre frati sau ntre printi si fii
s se griasc adevrul - cci ce este mai prietenesc dect adevrul? - fie-mi ngduit a v
vorbi si a v scrie ntru toat slobozenia, nu pentru dorinta de a gri mpotriv, ci pentru a m
apra. (...)
Fr voia noastr am fost trti sub jug... Am suferit silnicie, (...) am fost tinut fr
voia noastr; ni s-au dat voturile fr voia noastr; ne-au fcut episcop, cu toate lacrimile
noastre, plngerile, ntristarea si dezndejdea noastr. Toat lumea stie covrsirea asprimii ce
am suferit, cci lucrurile nu s-au petrecut n ascuns. (...) Am pierdut o viat linistit si dulce;
(...) am pierdut scumpul meu rgaz si convorbirile, att de curate si att de plcute, cu
prietenii mei, acele convorbiri unde mhnirea, viclenia si imputrile nu aveau loc. Nimeni nu
m ura: eu nu osndeam si nu uram pe nimeni, nici strin, nici pmntean. (...) Toti erau buni
cu mine
72
.
Toti sunt siliti a recunoaste c viata lui Fotie era aceea a unui om devotat studiului
care nu tnjea dup strlucirea scaunului episcopal si nici dup darul preotiei. Alungase
ambitia din sufletul su si clcase n picioare tirania slavei desarte. Fiind ntiul Secretar de
Stat, avea cea mai mare cinste ce ar fi putut dori. Toate cuvintele lui nftiseaz adevratele
sale simtminte. El s-a mpotrivit pe ct a putut la alegerea sa, si numai vointa mpratului si
aceea a lui Bardas l-au silit a primi un scaun pe care nimeni mai bine dect el nu-l putea
ocupa
73
.
Rspunznd apoi la problema grabnicei sale ascensiuni, Fotie vorbeste despre silnicia
pe care a suferit-o, zicnd: Dar cine a clcat canoanele? Cel ce a fcut silnicia, sau cel ce a
fost trt cu sila si fr voia lui? ns ar fi trebuit s te mpotrivesti, zic unii. Dar pn unde?
M-am mpotrivit, si mai mult chiar dect ar fi trebuit. Si de nu m-as fi temut c voi strni mai
mari furtuni, m-as fi mpotrivit nc si pn la moarte. Dar care sunt acele canoane ce se
pretinde c au fost clcate? Sunt niste canoane pe care, pn astzi, Biserica Constantinopolei
nu le-a primit. Se calc canoane cnd cineva ar trebui s le tin; ns cnd ele n-au fost
cunoscute, nu se svrseste nici un pcat netinndu-le n seam.
Am vorbit destul, si chiar mai mult dect era de folos. Cci nu pretind nici a m apra,
nici a m ndreptti. Cum s vreau a m apra, cnd singurul lucru pe care-1 doresc este s
scap de furtun si s fiu descrcat de povara ce m apas? Iat ct de mult am rvnit acest
scaun, iat ct de mult doresc s-l pstrez. ns dac scaunul episcopal v este povar astzi,
el n-a fost astfel la nceput. M-am suit pe el fr voia mea, sed pe el fr voia mea. Proba este
faptul c de la nceput mi s-au fcut silnicii... Totusi am primit tot ce s-a zis despre noi, cu
bucurie si multumind lui Dumnezeu, Care ocrmuieste Biserica
74
.
Sfntul Fotie si ncheie scrisoarea ctre Papa Nicolae astfel: Este nevoie ca n toate
lucrurile s tineti cu trie dreptele si adevratele canoane ale Bisericii. (...) S nu primiti pe cei
ce vin la Roma de la Constantinopol fr scrisori de recomandare de la Patriarhul
Constantinopolei; cci sub cuvnt de ospitalitate se seamn smnta urii. Nu m mpotrivesc
ca oricine s vin la voi oricnd doreste, din cinstire fat de voi. ns nimeni de sub stpnirea
mea nu are a umbla fr pricin ori fr cunostinta si blagoslovenia mea. Aceasta este
potrivnic canoanelor, att alor noastre ct si alor voastre. C adeseori se ntmpl ca atunci
cnd anumiti oameni de aici si-au pngrit viata cu patimi si nu au rspuns pentru aceasta, se
prefac a fi fugari cinstiti, venind sub cuvnt de rugciune si cinstire, ascunznd fapte de rusine
sub o dragoste zgomotoas. Asemenea insi ce se duc la Roma, chipurile pentru rugciune, fug

72
Ibid., pp. 204-205.
73
Ibid., p. 205.
74
Ibid., pp. 205-206.
23
de judecata ce i asteapt aici. Preafericirea Voastr trebuie s pun capt acestei batjocuri si
s trimit napoi aceste prti la noi. n acest chip veti ajuta la mntuirea lor si veti pstra grija
de obste pentru toti
75
.

Sinodul de la Roma din 863

Scrisoarea lui Fotie, sub frazele alese si elegante, cuprindea unele lectii foarte juste.
Patriarhul nu scria n ea nici un singur cuvnt aspru. Plin de dragoste frteasc si de adevr,
epistola nu a avut nici un efect asupra trufasului si impertinentului Nicolae. Desi Fotie nu-si
folosea titlul onorific de Patriarh Ecumenic, totusi nu se njosea si nu lingusea defel ambitia
noii papalitti.
n loc s rspund frteste la frteasca dragoste a lui Fotie, a crui dreptate era ntrit
chiar de ctre trimisii papali, Papa Nicolae a rspuns cu o ur si mnie sporit. Cnd trimisii l-
au nstiintat pe Papa c conditiile lui referitoare la teritorii nu au fost ndeplinite, s-a mniat
nespus, vrsndu-si mnia mai nti asupra reprezentantilor papali nsisi, pe care i-a
excomunicat.
Convocnd un sinod la Roma n 863, tinut n Lateran, Nicolae l-a excomunicat si l-a
depus n chip nedrept pe Patriarhul Fotie. Temeiul acuzatiilor lui era acela c Fotie luase
scaunul patriarhal n chip necanonic. De asemenea Nicolae ameninta c dac Fotie nu se
conformeaz hotrrii Sinodului din Lateran va rmne excomunicat pn pe patul de
moarte
76
. Apoi Papa l-a excomunicat pe Arhiepiscopul Grigorie Asvestas, care jucase un rol
principal n hirotonirea lui Fotie. Apoi Papa Nicolae a ales s-l recunoasc pe Ignatie ca
patriarh.
Nicolae i-a scris mpratului Mihail al III-lea
77
si lui Fotie, refuznd s se adreseze lui
Fotie ca Patriarh, ci doar ca unui brbat ntelept
78
. Monument de mndrie, scrisoarea lui
Nicolae ctre Fotie tlcuia cuvintele rostite de Mntuitorul ctre Petru, Adevr zic tie, tu esti
Petru, si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea... (Mt. 16, 18), n acest chip: Este vdit c
Sfnta Biseric Roman, prin preafericitul apostol Petru, verhovnicul apostolilor, care a fost
socotit vrednic a primi din gura Domnului ntietatea Bisericilor, este capul tuturor
Bisericilor; c la ea trebuie a se adresa cu totii, spre a cunoaste crma si rnduiala ce trebuie a
fi urmate n toate lucrurile de folos si n asezmintele bisericesti pe care le pstreaz ntr-un
chip nestirbit si fr gresal, potrivit legiuirilor canonice si sinoadelor sfintilor Printi. Din
aceasta urmeaz c ceea ce este respins de crmuitorii acestui Scaun, din deplina lor putere,
trebuie s fie respins, chiar dac ar exista vreun obicei osebit, si c ceea ce poruncesc ei,
trebuie a fi primit cu trie si fr zbav
79
.
Nicolae nu s-a oprit aici, ci a scris si patriarhilor rsriteni ai Alexandriei, Antiohiei si
Ierusalimului, poruncindu-le s fac cunoscut credinciosilor lor hotrrea scaunului apostolic
al Romei
80
. n toate scrisorile sale Papa si afirma pretentiile papale si refuza s-l recunoasc
pe Fotie, respingnd depunerea lui Ignatie.
mpratul Mihail rspunse Papei, afirmnd c hotrrile papale nu au validitate,
fiindc nimeni nu-l pusese pe Pap si sinodul lui s fac judecat. Ca rspuns, Papa si
trmbit pretentiile nc si mai tare. El ntemeia pretentiile papale pe documente false precum
Dona#ia lui Constantin si Decretalele Isidoriene si pe tlcuirea papal a locului din Scriptur
pomenit, Tu esti Petru, si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, si voi da tie cheile
mprtiei cerurilor... (Mt. 16, 18-19). n fapt, suprematia lui Petru este sustinut de latini

75
Iustin Popovici, op. cit., pp. 46-47.
76
PL 3, 790-794.
77
PL 3, 785-790.
78
PL 7, 783-785.
79
Nicol. Ep. l si 4., apud Guettee, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 210.
80

24
nc din acea vreme (860) si pn n zilele noastre. Papa mai poruncea ca Fotie si Ignatie s
fie trimisi la Roma spre a fi judecati de el. Biserica Rsritean s-a simtit greu batjocorit de
acest fapt nemaiauzit pn atunci. n ciuda acestui lucru, Sfntul Fotie, artnd adevrat
dragoste, nu a dat drumul mniei, socotind c tcerea ar fi lucrul cel mai nimerit spre a pzi
unirea dintre Rsrit si Apus. Orice alte cuvinte ar fi fost de prisos, mpratul, la rndul su, a
ntrerupt orice legtur cu Papa.

N(v(lirea ru*ilor

Primul impact cu barbarii rusi, al cror nume era nc necunoscut lumii bizantine, a
avut loc pe neasteptate la 18 Iunie, 860. Ndjduind s pun mna pe cetatea de scaun, rusii
au cobort dinspre miaznoapte cu dou sute de corbii. Neasteptatul atac a pricinuit spaima
tuturor, cci mpratul si armata lipseau, fiind plecati s-i alunge pe arabi. Astfel, rusii nu au
ntmpinat nici o mpotrivire. Sfntul Fotie a reprosat cettenilor lasitatea si delsarea.
Barbarii au iesit victoriosi, lund o prad bogat. Prsind suburbiile Constantinopolei, ei au
jefuit si au pustiit coasta Mrii Negre, strmtoarea Bosfor, ntinzndu-si jafurile pn n insula
Prinkipo unde fostul patriarh Ignatie tria n surghiun.
Desi rusii nu erau bine organizati, rapiditatea si cruzimea atacurilor lor erau
nemaivzute. Iat cum descrie Sfntul Fotie nfricosatul mcel si distrugerile: Mnia lui
Dumnezeu vine asupra noastr pentru frdelegile noastre, (...) cci atacul acestui neam
nvlitor a dovedit limpede covrsirea pcatului. Neamul acesta era nestiut, nensemnat,
necunoscut pn la nvlirea sa asupra noastr. (...) Ei au jefuit mprejurimile, au pustiit
mahalalele cettii, au nimicit cu cruzime pe cei ce au czut n minile lor. (...) Am ajuns
jucria unei semintii barbare. (...) Acum ei s-au ridicat la o strlucit nltime si la o
nemsurat bogtie, acest neam ce locuieste undeva departe de tara noastr, barbar, pribeag,
narmat cu sgeti, nepzit, nenfrnat si fr stpnire, n chip nprasnic, ntru clipita ochiului,
ca un talaz al mrii revrsat peste hotarele noastre si ca un mistret slbatic ce nghite pe
locuitorii pmntului ca pe niste iarb, paie sau grne, (...) ei nu au crutat nimic, de la om
pn la dobitoc. (...) Nu-i nmuia nimic din ceea ce misc spre mil firea omeneasc, chiar
cnd s-a cobort la cea a fiarelor slbatice, ci si nfigeau cu cutezant sbiile n oameni de
orice vrst sau fire. Puteai s vezi prunci smulsi de la sn, si de la alptat, si de la viata
nssi, aflndu-si mormnt de nprasn n pietrele de care, vai, erau izbiti. Mamele plngnd
jalnic, junghiate peste pruncii lor care nc se zbteau si rsuflau - jalnic lucru de auzit, si nc
mai jalnic de vzut. (...) Slbticia nu se oprea la fpturile omenesti, ci se ntindea asupra
tuturor necuvnttoarelor, boi, cai, psri si altele pe care puneau mna... Pretutindeni era plin
de hoituri; curgerea rurilor se preschimbase n snge...
81

n acea vreme, lipsiti de ajutor si de sprijin omenesc, ntritu-ne-am duhovniceste
tinndu-ne cu trie de ndejdile noastre n Maica Cuvntului lui Dumnezeu. Struit-am la
dnsa ca s roage pe Fiul ei, chemndu-o pe dnsa pentru ispsirea pcatelor noastre. Cerut-
am mijlocirea ei pentru mntuirea noastr si ocrotirea ei ca un zid nebiruit. Cersitu-i-am s
zdrobeasc cutezanta barbarilor, s sfrme ndrznirea lor, s apere norodul cel dezndjduit
si pentru turma ei s lupte
82
.
Adresndu-se turmei sale, Patriarhul urma: Iubitilor, venit-a vremea s alergm la
Maica Cuvntului, singura noastr ndejde si scparea. Cu rugciune s strigm ctre dnsa: -
Mntuieste cetatea ta, Stpn, precum stii! - pe dnsa s o punem nainte mijlocitoare ctre
Fiul su si Dumnezeul nostru. S o lum pe dnsa martor si chezsie a zapisului nostru. C
ea este cea carea duce cererile noastre si revars mila Celui Nscut al su, risipeste negura

81
St. Photios, Homily IV, Departure of the Russians, n Homilies of Photios, Patriarch of Constantinople,
Harvard University Press, 1958, pp. 96-99.
82
Ibid., p. 102.
25
vrjmasilor si lumineaz pe noi cu lumina mntuirii
83
.
Apoi Patriarhul Fotie si locuitorii cettii au purtat de-a lungul zidurilor vesmntul
(maforion) Maicii Domnului. Cu acest prilej, sfntul Fotie a spus: Pe cnd ntreaga cetate
purta mpreun cu mine vesmntul ei pentru alungarea nvlitorilor si ocrotirea celor
mpresurati, am adus din belsug rugciunile noastre si am svrsit litia. Apoi urmeaz astfel:
Pentru aceea dnsa, cu negrit milostivire, cu mijlocirea sa de Maic a zis: Dumnezeu S-a
nduiosat, mnia Lui S-a abtut, si Domnul S-a milostivit de mostenirea sa. Cu adevrat, acest
vesmnt preasfintit este straiul Maicii lui Dumnezeu. El a mbrtisat zidurile, iar vrjmasii, n
chip nenteles, au ntors spatele..., cci ndat ce vesmntul Fecioarei a nconjurat zidurile,
barbarii au lsat nvala lor si au ridicat tabra, iar noi ne-am izbvit de apropiata robie,
dobndind neasteptat mntuire. C Domnul nu S-a uitat la pcatele noastre, ci la a noastr
pocint; nu a pomenit frdelegile noastre (Ps. 78, 8), ci a plecat urechea Sa la mrturisirea
buzelor noastre...
84

Si izbvindu-ne de primejdie, scpnd de sabie si de nimicitorul ce a trecut peste noi,
cei ce ne-am acoperit si ne-am pecetluit cu vesmntul Maicii Cuvntului, toti cu un glas,
dimpreun cu ea, s nltm cntri de multmit lui Hristos Dumnezeul nostru carele dintr-
nsa S-au nscut... Cu adevrat, cei ce au scpat din pieire de obste cuvine-se s afieroseasc
si s aduc prinos lui Dumnezeu si Maicii Sale cntare de obste. C de obste ne-a fost bucuria
izbvirii: de obste fie-ne si multmit. Cu minte dreapt si cu suflet curat s zicem Maicii
Cuvntului: Fr zbav tinem credinta noastr si dragostea ctre tine. Mntuieste Cetatea ta,
precum stii si precum voiesti. C pe tine te punem nainte ca pe un brat al nostru, si ntrire, si
scut si aprtoare: Lupt pentru norodul tu. Iar noi vom lua aminte cu toat tria noastr, a
ne curati inimile naintea ta, smulgndu-ne din patimi si din tin. Risipeste uneltirile celor ce
se ridic cu semetie asupra noastr. C de am si clcat poruncile date nou, tie se cuvine a ne
ndrepta, tie se cuvine a ntinde mna celor ngenuncheati si a ne ridica din cderea noastr.
Astfel s zicem ctre Fecioara, si minciun s nu grim
85
.
Dup ce corbiile rusilor s-au deprtat, ele au fost nimicite de o furtun si numai
cteva au scpat de pierzanie.

Lucrarea misionar(

Cel ntre sfinti printele nostru Fotie, crmuind Biserica din Bizant, nu a lsat ca
pricirile cu latinii s-l abat de la marea lucrare apostoleasc a lui Dumnezeu la care fusese
chemat. Patriarhul Fotie a mpodobit lcasurile lui Dumnezeu, a pus rnduial n treburile
Bisericii, a alctuit slujbe Dumnezeiesti si a luptat mpotriva noilor eresuri. Totodat, s-a
druit din toat inima si sufletul rspndirii Evangheliei lui Hristos ntre popoarele ce nc nu
o auziser.
Bizantul era nconjurat de numeroase popoare necrestine. Iscusitul si de Dumnezeu
luminatul Fotie a socotit c este lucru cu chibzuial a-i crestina pe acesti pgni, ca s se fac
prieteni ai Bizantului, scpnd astfel de viitoare primejdii. A-i lsa n ntuneric ar fi nseninat
s pofteasc alte puteri politice si bisericesti s-si aseze stpnirea si crmuirea la hotarele
Bizantului.

83
Homily III, The Russian Attack, n Homilies of Photios, Patriarch of Constantinople, op. cit., p. 95.
84
Homily IV, Departure of the Russians, ibid.
85
Ibid., pp. 109-110.

26

Sfin'ii Chiril *i Metodie

Atacul rusilor i-a fcut pe bizantini s-si nnoiasc legturile cu hazarii, un popor
turcic din sudul Rusiei. n acest scop s-a alctuit o delegatie condus de ctre tnrul
tesalonicean si ucenic al lui Fotie, Constantin (n schim Chiril) care a aprat cauza
Ortodoxiei n fata influentelor evreiesti si islamice.
Fratele lui Constantin-Chiril, Metodie, clugr n Olimpul Bitiniei, a propovduit si el
cu mult izbnd Sfnta Evanghelie hanului Hagan si l-a convertit mpreun cu boierii si;
astfel, pe la anul 860 multi din acesti pgni au primit Credinta. Astfel Sfntul Fotie a nceput
crestinarea marelui neam al rusilor, trimitndu-le primul episcop si pstor.
Totusi pe Constantin-Chiril si pe Metodie i asteptau si mai mari nevointe. Cneazul
Moraviei, Rastislav, a trimis o ambasad n capital spre a cere mpratului si Patriarhului
misionari pentru supusii si. El a cerut ca misionarii si clericii s cunoasc limba slavon,
astfel nct credinta Evangheliei s se statorniceasc ntre slavii din Moravia. Prin purtarea de
grij a lui Dumnezeu, Rastislav a ales s se adreseze Bizantului ca s aduc adevrata
Credint poporului su. Poate c era si bnuitor fat de influenta clericilor franci. Din punct
de vedere politic, probabil c Rastislav a dorit s gseasc n Bizant o fort egal si opus care
s contracareze influenta francilor si bulgarilor din jurul su. Bizantul era multumit s-si
ntind influenta n acest nou si ndeprtat tinut. Acest lucru avea s fac presiuni asupra
bulgarilor rmasi la mijloc.
Astfel, n 863, cei doi frati, Constantin-Chiril si Metodie, au fost trimisi de ctre
Patriarhul Fotie cu nsemnata misiune de a propovdui n limba slavon noua Credint n
tinuturile slave. Fratii sfinti Chiril si Metodie, dimpreun cu Sfntul Fotie si cu Cezarul
Bardas mpart meritul de a fi convertit pe slavi la ortodoxie. Primul pas al lui Chiril a fost
acela de a inventa o scriere slav (alfabetul glagolitic). El a tradus Biblia n slavon, folosind
dialectul slavon vorbit n Macedonia. Cei doi frati au adus n Moravia si Dumnezeiasca
Liturghie n limba slavon. Cu asemenea metode, misiunea lor avea s aib un succes
asigurat. Iat deci c misionarii greci nu si-au propus s schimbe constiinta etnic a poporului,
ci s-l crestineze.
Truda lui Chiril printre noii si fii duhovnicesti nu a fost fr ispite. ns mai trziu a
fost biruit n lupta sa cu clerul german, fiindc protectia bizantin era prea departe ca s poat
avea greutatea necesar n acest avanpost obscur. Clerul german, pizmuind nrurirea
bizantin, sustinea c singurele limbi ngduite n Liturghie erau cele trei scrise de Pilat pe
tabla de deasupra Crucii lui Hristos: ebraica, greaca si latina. Aceasta a ajuns pricin de ceart
ntre germani si cei doi frati greci. n 868 cei doi frati s-au nftisat Papei Adrian al II-lea
(867-872) pentru a rezolva aceast disput. Adrian, foarte fericit s intervin, i-a primit foarte
bine pe cei doi frati. Totusi nu voia nici s-i jigneasc fr rost pe puternicii germani.
n fata preotilor Venetiei, Constantin-Chiril a rspuns cum de a cutezat s scrie si s
nvete Scripturile n alt limb; cci dusmanii si spuneau: Noi stim c numai n trei graiuri
ne-a mprumutat Dumnezeu crtile Sale: cel evreiesc, cel grecesc si cel latinesc. n cuvntul
su, Constantin-Chiril a spus printre altele: Cum de nu v rusinati a recunoaste numai trei
graiuri, silind celelalte neamuri si semintii a rmne oarbe si surde? (...) Mai bine voi gri
cinci cuvinte pe care oamenii le nteleg, dect o mie de cuvinte nentelese
86
.
Ca urmare, Papa Adrian a aprobat crtile de slujb n limba slavon la liturghiile ce s-
au tinut n cteva biserici din Roma si a aprobat hirotonirea ctorva candidati la preotie veniti
la Roma cu cei doi frati. Constantin-Chiril a fost tuns n monahism la o mnstire greceasc
din Roma, murind apoi la 14 Februarie, 869.
Metodie a fost ridicat de ctre Papa la rangul de episcop al vechii episcopii a Illiriei,

86
F. Dvornik, The Vita Constantini, Les Legendes, pp. 377-379.

27
spernd ca el, desi grec, s-i ntreasc jurisdictia pe care o pretindea asupra acelui tinut, ns
germanii s-au simtit ofensati. Ei l-au osndit pe Metodie si l-au ntemnitat ntr-o mnstire
german vreme de doi ani si jumtate, pn cnd Papa a negociat eliberarea lui. Papa i-a
mustrat pe germani. Pe atunci domnea Papa Ioan al VIII-lea (872-882), care a fcut un
compromis cu germanii, nemaingduind lui Metodie s foloseasc slavona n slujbele
bisericesti. Metodie a fost apoi ridicat la rangul de Arhiepiscop al Moraviei, n 879.
Se spune c Sfntul Metodie l-a vizitat pe Sfntul Fotie la Constantinopol n 882, fiind
bine primit. n capital Fotie ntemeiase o scoal de studii slavone care a devenit refugiul
preotilor slavi ce fuseser vnduti robi de un cneaz dusman si apoi eliberati de ctre venetieni.
De fapt, Sfntul Fotie a pstrat si o scoal superioar de studii slavone la Tesalonic, spre a-i
educa pe bizantini n privinta obiceiurilor si culturii poporului slav. Sfntul Metodie a rposat
n 884 sau 885. Ucenicii lui au avut si dup aceea multe necazuri cu germanii si cu maghiarii
pgni. Cu toate acestea, prin truda apostolilor slavilor, Chiril si Metodie, cultura bizantin
a fost ferm asezat pe teren slav. Traducerea crtilor crestine n slavon a continuat,
contribuind din plin la rspndirea si ntretinerea credintei n Bulgaria si, dup 950, n Rusia.
Evanghelia lui Hristos s-a rspndit apoi nu numai ntre slavii din Moravia, ci si n Balcani si
n tinuturile nvecinate.
Dup atacul rusilor din 860, ambasadorii rusi au fost botezati la Constantinopol de
ctre Fotie. Desi a trecut mai mult de un secol pn la convertirea final a Rusiei Kievene la
crestinism, n 988, cnd Cneazul Vladimir a primit crestinismul, cstorindu-se cu o printes
bizantin porfirogenet, totusi adevrata crestinare a Rusiei a nceput n vremea Patriarhului
Fotie.
Acum, cnd moravii deveniser crestini, Bulgarii nu mai puteau zbovi s purcead a-
si aseza existenta politic si cultural pe un teren mai solid prin primirea crestinismului. Tarul
bulgar Boris (852-889), vznd c moravii erau aliati cu Bizantul, si-a trimis ambasadorii la
franci. Bizantinii au fgduit o extindere a teritoriului taratului bulgar, dar au fcut si o
miscare hotrtoare spre a arta Tarului puterea lor. Sosirea oastei bizantine la hotarele lui si
impresionanta aparitie a flotei mprtesti n largul coastelor l-a fcut pe Boris s asculte de
Bizant. Ultimul lucru pe care bizantinii l-ar fi dorit era acela de a ngdui o aliant spiritual
ntre bulgari si franci, si prin acestia cu Roma. Bizantinii nu au cerut dect ca Boris s rup
alianta cu francii si s primeasc Ortodoxia de la Constantinopol.

arul Boris I al Bulgariei

n anul 864, Tarul bulgar Boris si poporul su doreau s se lepede de strmoseasca
pgntate si s primeasc nvttura Evangheliei. Fotie, care atta scnteia dragostei lor
pentru Dumnezeu, l-a primit pe Boris n credinta lui Hristos. La botez, nasul lui Boris a fost
nsusi mpratul Mihail, care i-a dat numele su. Boierii Tarului Boris-Mihail au fost dusi si ei
la Constantinopol si s-au botezat. De atunci a domnit pacea ntre cele dou popoare. Apoi, sub
ndrumarea lui Fotie, clericii greci au purces ndat la ornduirea Bisericii Bulgare.
Sfntul patriarh, asteptnd mult de la proaspt-botezatul fin al mpratului, Tarul
Boris-Mihail, i-a trimis ndrumri scrise, pline de Dumnezeiasc ntelepciune, zugrvindu-i
datoriile unui crmuitor crestin. nvtturile ctre Tarul Boris-Mihail cuprindeau prezentri
ale Crezului de la Niceea, istoria celor Sapte Sinoade Ecumenice si o minunat descriere a
unei vieti crestine virtuoase, centrat pe biseric. Sfntul Fotie nftisa de asemenea obligatia
ca domnitorii crestini s nu domneasc ca niste tirani, ci n dragoste si adevr.
Iat cteva fragmente din scrisoarea Sfntului Fotie: Maria ta si iubite fiu. (...) Unele
daruri, preanltate si iubite fiule, aduc putin si vremelnic folos celor ce le primesc.
Adevratele daruri sunt acelea ce lumineaz cu strlucirea si slava virtutii si adevrului si
aduc folos sufletesc..., cci ele dau mare si vesnic binecuvntare (...) si cstig sufletului
nepieritoare si ceresti daruri.
28
nvtarea curatei si neptatei Credinte a crestinilor si intrarea n ea slobozeste pe om
de multime de rtciri, curt ochiul mintii de ntunericul lumii acesteia, ngduind omului s
priveasc limpede vechea frumusete a slujirii cu curata ntelepciune a sufletului
87
.
Alte virtuti trebuie s mrturiseasc credinta omului. Omul binecinstitor trebuie s fie
nzestrat cu amndou: credinta dreapt ntreste buna purtare, iar o vietuire curat vesteste o
credint binecinstitoare
88
.
Mustrndu-l pe Tarul Boris-Mihail, el i vorbeste de porunca lui Hristos, Domnul
nostru al tuturor, ca s aducem roadele virtutilor si s nu dm de rusine credinta noastr prin
ruttile noastre. Acesta este si sfatul lui Pavel, marele dascl al Bisericii, dimpreun cu Petru,
verhovnicul apostolilor, cruia i sunt ncredintate cheile portilor cerului... Pentru aceea si noi
te ndemnm s mpodobesti credinta ta cu virtuti, si s faci s creasc virtutile prin credint,
ca s se fac nc si mai strlucitoare. As voi s fiu acolo cu tine, ca s pot vedea eu nsumi
slvitele tale fapte si astfel s m bucur si mai mult, si s m veselesc. Iar de s-ar ntmpla
vreo nesosint, as putea cu usurint s o dau de-o parte de ndat si s o ndrept. ns cum
dorinta mea nu se poate mplini si multe piedici stau n drumul meu, voi face tot ce-mi st n
putint spre a pune n scris sfatul fgduit
89
.
Sinoadele Ecumenice. Sfntul patriarh nftiseaz apoi lui Boris-Mihail o scurt
schit a participantilor si actiunilor de la fiecare Sinod. El prefateaz aceast parte zicnd:
Curata si traditionala nvttur a Ortodoxiei cluzeste sufletele celor cucernici ctre
limanul sigur al nchinrii.
Cnd nsiruie pe membrii si conductorii Sinoadelor Ecumenice, Sfntul Fotie,
neartndu-se neprietenos ctre Biserica Romei, pomeneste totdeauna rolul istoric activ al
acelei Biserici si bine documentata concordant cu Sinoadele. De pild, el scria c n timpul
Sinodului nti (325), Silvestru I (314-335) si Iulie I (337-352), renumitii Episcopi ai Romei,
desi nu au luat parte la Sinod, au numit pe Victor si Vincetius s fie de fat la adunarea de
obste. Acesti doi brbati, care slujeau virtutea, aveau cinul preotiei; si mpreun cu dnsii era
Osie al Cordovei, Cecilian al Cartaginei, Domnus al Pannoniei, Nicasius al Galici si Marcu
al Calabriei.
La al Doilea Sinod Ecumenic (381) a fost de fat un singur episcop apusean. Papa
Damasie I (366-384) nu a fost de fat. n mod subtil, parc ndrepttind rapida sa nltare de la
mirean la tronul patriarhal, Fotie l nstiinteaz pe Boris-Mihail despre Patriarhul Nectarie,
aflat si el la al Doilea Sinod Ecumenic, care fusese mbrcat cu cea mai curat dregtorie a
ierarhiei (...) dup ce a fost desprtit din turma catehumenilor
90
.
Apoi Fotie l laud pe Sfntul Chiril al Alexandriei ( 444) care, lund parte la al
Treilea Sinod Ecumenic (431), a reprezentat scaunul si persoana lui Celestin I al Romei (422-
432). Vorbind de al Patrulea Sinod Ecumenic (451), Fotie laud pe Pashasin si Bonifatie,
care au reprezentat pe Leon I (440-461), preasfntul Pap a crui faim a fost la fel de mare
pe ct de fierbinte i-a fost osrdia pentru bunacinstire
91
.
Apoi Fotie l nstiinta pe Boris-Mihail c la al Cincilea Sinod Ecumenic (553), desi
Papa Vigiliu (537-555) era la Constantinopol, nu a luat parte la Sinod, zicnd c este bolnav.
Totusi el a confirmat credinta Printilor printr-un memoriu. ns putin mai nainte, scrie
Sfntul Fotie, Papa Agapit I (535-536) lepdase si alungase pe Antim al Trapezuntului, ca si
pe Sever, Petru al Apameii si Zoora. Fotie noteaz c Papa Agapit avusese rolul principal n
acea slvit mprejurare si c renumitii ierarhi Efrem al Antiohiei si Petru al Ierusalimului l-au
sprijinit cu voturile si cu strdaniile lor.
Fotie l nstiinta pe Boris-Mihail c la al Saselea Sinod (680) preotii Teodor si
Gheorghe, si diaconul Ioan au fcut parte dintre clericii ce l reprezentau pe Papa Agaton

87
Despina Stratoudaki White si Joseph R. Berrigan Jr., The Patriarch and the Prince, op. cit., p. 39.
88
Ibid., p. 40.
89
Ibid., p. 56.
90
Ibid., p. 43.
91
Ibid.,p.45.
29
(678-681).
ncunostiintndu-l pe Boris-Mihail de mprejurrile si hotrrile celui de-al Saptelea
Sinod Ecumenic (787), Fotie observ c au fost de fat preanteleptul protopop Petru si
preotul Petru, igumenul Mnstirii Sfntul Sava din Roma. Ei au ocupat locul scaunului
apostolic, cci reprezentau pe papa Adrian (772-795).
Citnd participarea Bisericii Romei, Fotie demonstra nendoielnic tarului unitatea
istoric dintre Roma si patriarhalele rsritene.

Al !aptelea Sinod Ecumenic. n copilria sa, Fotie si ai si fuseser victimele
iconoclastilor. El i vorbeste cu deosebit osrdie lui Boris-Mihail despre al Saptelea Sinod
Ecumenic si despre cei ce au cutezat s defaime pe Hristos n mod indirect si prefcut, atunci
cnd luptau mpotriva sfintei Sale icoane. El scrie: Acestia au osndit drept idol sfntul chip
al lui Hristos - o, potrivnicie a unor cuteztoare si pgnesti cugete si limbi! - acel chip prin
care rtcirea idoleasc s-a nimicit. Ei l-au supus la tot felul de ocri; l-au lovit cu picioarele
pe ulite si prin piete, l-au luat n rs si l-au aruncat n foc. Jalnic vedenie pentru crestini,
potrivit doar acelor pgni ce lupt mpotriva lui Hristos... Au pornit un nemilos rzboi
mpotriva lui Hristos si a sfintilor Si, (...) au batjocorit [icoanele] cu picioarele, cu minile lor
ucigase si cu buzele lor lumesti; ci acesti blestemati nu s-au multumit cu slbatica lor
nebunie
92
.
Apoi Patriarhul Fotie firm c Sinodul a judecat vrednic de cinstire icoana lui
Hristos, crucea nssi si nftisarea ei
93
. El ncheie aceast parte a scrisorii ctre Boris-Mihail
astfel: Aceasta este mrturisirea curat si neptat a credintei noastre crestinesti. Aceasta este
curata nceptur a curatei si neprihnitei noastre credinte si a sfintelor ei taine (...), si dup
aceasta cugetm, credem si petrecem pn la sfrsitul vietii noastre...
94

Din cele ce urmeaz, este vdit c Fotie l introduce pe Boris-Mihail n crestinism
atunci cnd scrie: Aceast mrturisire s o primesti si s o iubesti cu purtare neptat,
cunoastere tare si credint nendoit. n ce priveste mostenirea bunei cinstiri, s nu te abati de
la dnsa, nici chiar pentru o clipit, nici la dreapta, nici la stnga. Acesta este cuvntul
apostolilor, aceasta este nvttura Soboarelor a Toat Lumea
95
.

Uneltirile diavole*ti. Apoi Fotie, care se ngrijea mereu s alunge lupii ct mai
departe de staulul Bisericii printr-o nvttur dreptslvitoare, arat n continuare fiului su
duhovnicesc c Biserica iesise biruitoare din toate btliile si ridicase slvite semne de
biruint dup fiecare lupt. El l avertizeaz pe Boris-Mihail c diavolul lupt mai cu
nfocare si arunc sulitele vicleniei sale cu mai slbatic furie si si felureste cursele fat de
Biseric, ntre neamurile necrestine diavolul nu ntlneste prea mare mpotrivire, astfel c nici
nu se ntrarmeaz prea tare mpotriva lor. ns poporul crestinesc al lui Dumnezeu, neam
sfnt, preotie mprteasc, ntruct se ntreste zi de zi n Credint, st cu vitejie mpotriva
relelor sale lucrri si uneltiri. Pentru aceea foloseste tot felul de viclesuguri si ncearc n tot
chipul s pricinuiasc vreo poticnire. El se sileste s hrtuiasc Biserica lui Hristos, desi toat
viclenia si silintele lui i sunt numai spre rusinare
96
.

Cele dou( porunci. Fotie scrie: Noi trebuie s iubim pe Dumnezeu si s l slujim
desvrsit, si s iubim pe aproapele nostru si s-i purtm de grij - aceste dou lucrri sunt
sdite n om. ns voia noastr nu este totdeauna asemenea cu cunoasterea noastr, si astfel
aceast ntelegere trebuie ntrupat n dumnezeiasca descoperire si n legea scris. Din nssi
firea lor, nu este greu de vzut c n aceste dou porunci toat legea si prorocii atrn (Mt.

92
Ibid.,p.51.
93
Ibid., p. 52.
94
Ibid., p. 53.
95
Ibid.
96
Ibid., p. 54.
30
22, 40). (...) Din aceast pricin este bine a pzi n tot chipul si cu toat strsnicia aceste
porunci, dimpreun cu curata si neptata noastr Credint; cci, cu adevrat, nu este cu putint
ca fr aceste porunci omul s tin de trupul celor credinciosi si binecinstitori sau s fie aflat
vrednic de mprtia Cerurilor
97
.

ndatoririle religioase. Vorbind despre ndatoririle religioase ale unui domnitor, Fotie
sftuia pe Boris-Mihail, zicnd: Rugciunea ne mpreuneaz cu Dumnezeu si ne face
prietenii lui. (...) De la El purcede toat fiintarea si dinuirea, toat darea cea bun, toat
desvrsirea si iertarea pcatelor. Astfel, chiar dac nici un alt cstig nu ar veni din rugciune,
fie si numai prtsia este de dorit, mai presus de toat alt bucurie a vietii, si mai vrtos pentru
cei ce iubesc pe Dumnezeu si sunt binecinstitori. (...) Pentru aceea, necontenit adu prinos lui
Dumnezeu rugciunile tale si deosebi, dar roag-te si cu norodul laolalt
98
. Vorbind despre
preotii slujitori ai lui Dumnezeu, el scrie: Aducerea prinoaselor sfintei noastre slujiri este
lsat preotilor. Dac le vei sluji si le vei face daruri, de multe foloase si binecuvntri te vei
bucura printr-nsii. Dar si tu, de vei dori, poti face cea mai frumoas si cea mai plcut jertf
lui Dumnezeu printr-o viat de curtie n gnd si n fapt
99
.

Purtarea unui domnitor. Fotie afirm c un domnitor trebuie s fie necontenit cu
bgare de seam la felul cum i alunec limba; cci cuvintele pot ntr-o clipit s schimbe
lucrurile si s vatme viata si averea oamenilor
100
. Mai departe i scrie: ntoarce-ti fata de la
buzele osnditoare si de la clevetiri, c adeseori acestea au fcut s turbeze copiii mpotriva
printilor si printii mpotriva copiilor, au desprtit pe cei cstoriti si au fcut ca rudeniile s
se ridice una mpotriva celeilalte. Mai trebuie oare a zice c o vorb a unui soptitor, case si
cetti ntregi a surpat (Sirah, 28, 14-15)?
101
Vorbind despre prietenii, el l sftuieste pe Boris-
Mihail s nu te grbesti a te lega cu prietesug; ns cnd te-ai njugat, caut s pzesti
legtura. Poart sarcinile aproapelui tu, pn ce nu-ti primejduiesti sufletul. Si ncearc s-
ti faci prieteni printre cei mai buni, nu printre cei mai ri; c firea omului dup prietenii si se
judec. Fotie l nvat apoi s prefere pe adevratii prieteni, iar nu pe lingusitori, ca s afle
adevrul.
Vorbindu-i de rspunderile sale, Fotie spune c cu ct mai mare este puterea cuiva, cu
att mai mult trebuie s strluceasc n virtute, ns cel ce face dimpotriv, svrseste
deodat trei pcate foarte grele: se pierde pe sine; pricinuieste rul celor ce l vd; face s fie
hulit Dumnezeu fiindc a ncredintat o putere asa de mare unui astfel de om. Pentru aceea
orice om, iar mai vrtos cei pusi s stpneasc, trebuie s fug de pcat
102
. Apoi scrie c
cei ce folosesc nzestrrile lor firesti n slujba ruttii, iar nu n folosul aproapelui, si
njosesc firea si prefac darurile date lor de Ziditorul ntru obrznicie si nerecunostint
103
.
Apoi Fotie, lumina credinciosilor dreptslvitori, l sftuieste s nu atte o patim care
tocmai se naste. De ndat ce rul cade asupra gndurilor tale si le pecetluieste cu chipul
dorintei, greu mai scapi de patim
104
.
Domneste peste supusii ti ncrezndu-te n bunvoirea lor, iar nu n samavolnicia ta;
c mai tare temelie este voirea cea bun dect frica
105
. Cum poate domnitorul s mplineasc
aceasta? Sfntul Fotie rspunde c domnitorul mplineste aceasta prin faptele sale virtuoase
si grija fat de supusi. Astfel, vei tri n chip cu adevrat mprtesc si plcut si vei sprijini
statul pentru ei, un stat slobod de nenorociri si de griji cumplite, lsnd n urma ta o bun si

97
Ibid., p. 57.
98
Ibid., pp. 58-59.
99
Ibid., p. 59; The Orations of lsocrates: to Nekokles, Londra, 1928, 20:50.
100
Ibid., p. 61.
101
Ibid.
102
Ibid., p. 63.
103
Ibid., p. 69.
104
Ibid., p. 74.
105
Ibid., pp. 63-64; Sfntul Vasilie, PG 107, 41, 41; Isokrates: to Demonikos, 21:52.
31
bine-pomenit faim pururea
106
. Totodat, nu att vitejia n rzboi, ct bunvoirea si
buntatea inimii fat de supusi aduc spor si mntuire unui domnitor. C multi domnitori, desi
au biruit pe vrjmasi n rzboi, au fost nimiciti de poporul lor din pricina nsilniciei lor
107
.
Mai mult, nsusirea unui bun domnitor, si mai vrtos mprat, este pzirea armoniei ntre
supusi; c n bunstarea celor crmuiti st temeiul puterniciei unui domn
108
. Mai apoi Fotie
spune c bunstarea cettenilor arat nalta chibzuint si dreptate a ocrmuirii.
Sftuind pe Cneaz s nu se arate nestpnit, Fotie i spune s se pzeasc de
fgduintele fcute n prip, si s lase sfatul s mearg naintea oricrei fapte. Faptele
necugetate cel mai adeseori sfrsesc ru. De asemenea, dac domnitorul se poate stpni pe
sine, atunci se cuvine a fi socotit un adevrat stpn al supusilor lui. Cci cnd oamenii vd c
Domnul lor porunceste patimilor si si stpneste plcerile, atunci se vor supune grabnic si de
bun voie crmuirii sale. Dar dac l vd rob plcerii si patimilor, vor socoti lucru de nerbdat
s slujeasc unui rob. Apoi domnitorii trebuie s se fac pilde n toate virtutile, si mai cu
osebire n cea a drepttii; c orice gresal svrsesc domnii, aduce asupra lor ura si mnia
multor oameni
109
.
Pentru sporirea crestineasc personal Fotie ndeamn s nu se fac jurminte, ceea ce
opreste si Stpnul Hristos (Mt. 5, 34), cci Jurmntul pripit face clcarea sa usoar. Pe
deasupra, jurmntul este semnul unei firi nestatornice si de rnd
110
. Patriarhul osndeste de
asemenea si vorbele de rusine, afirmnd c orice om, dar mai cu osebire domnitorul, trebuie
s se pzeasc de ele - chiar si n glum - cci sunt ceva josnic si vrednice de dispret, iar nu
vorbe de duh
111
.
n facerea de bine, Sfntul Fotie i aduce aminte lui Boris-Mihail un binecunoscut
proverb grecesc. El tlcuieste cu cuvintele sale, spunnd s-ti amintesti totdeauna ce bine ti
s-a fcut tie, dar s uiti degrab orice bine ai fcut tu altora
112
.

Purtarea domnitorului n public. Fotie i scria n chip printesc Tarului: Poart cu
gingsie si cu vitejie cele ce se cuvin tie, iar cele ale supusilor cu ntelegere; cci cel dinti
este semn al rbdrii si brbtiei, iar cel de-al doilea dovedeste luare-aminte si adncime a
mprtestii tale purtri de grij
113
. Pe deasupra, este semn de nebunie, mndrie si josnicie
fie a te semeti pentru biruintele tale, fie a te supra pentru neizbnzi si a te tvli n
dezndejde
114
.
Spre a tri fr griji si fericit cu cei n care te ncrezi, sftuieste Sfntul Fotie, s nu te
arti niciodat lipsit de credint celor ce au avut ncredere n tine
115
. De asemenea, orice om
trebuie s fug de minciun, dar mai cu seam cei care domnesc
116
. Pe deasupra, Sfntul
Fotie osndeste viclenia, observnd c este o recunoastere desvrsit a slbiciunii. Cnd
viclenia este folosit ntre prieteni, ea este semnul covrsitoarei rutti si decderi
117
.
Mergnd si mai departe, el sftuieste: S nu fii nesincer nici cu dusmanii ti
118
.
Sfntul Fotie descrie patima mniei ca pe o voit tulburare a mintii noastre si
nstrinare a priceperii. Cei ce se las n voia dezndejdii se poart asemeni celor coplesiti de
mnie
119
. El avertizeaz c mnia, o patim oarb ce nu poate gri bine din ru, pustieste

106
Ibid., pp. 63 si 54.
107
Ibid., pp. 66-67.
108
Ibid., p. 68.
109
Ibid., p. 67.
110
Ibid., p. 69.
111
Ibid., p. 75.
112
Ibid., p. 69.
113
Ibid., p. 70.
114
Ibid., p. 76.
115
Ibid., p. 73.
116
Ibid., pp. 70-71.
117
Ibid., p. 69.
118
Val. Ep. 6, pp. 237-238.
119
Despina Stratoudaki White si Joseph R. Berrigan Jr., op. cit., p. 73.
32
sufletul omenesc si adeseori nimiceste cu totul ntreaga fiint. De asemenea, nu are rost s
dai sfat unui om mnios, ci atunci cnd conteneste trebuie s-l mustri cu blndete
120
.

De
asemenea, este important s nu pedepsesti niciodata
33
scaun, mergnd la o mnstire ntemeiat de el lng cetatea de scaun ca un centru al culturii
slave crestine. A adormit la 2 Mai, 907.

Papa l love*te direct pe Patriarhul Fotie

Bisericile Rsritene l socoteau pe Episcopul Romei ca pe unul dintre egali. Totusi,
fr s aib acest drept, Papa Nicolae a rostit anatema mpotriva lui Fotie la un sinod tinut la
Roma la nceputul lui 863. Papa afirma: Noi l declarm [pe Fotie] lipsit de toat vrednicia
preoteasc si de toat slujba bisericeasc, prin puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic, a
Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, a tuturor Sfintilor, a Soboarelor Ecumenice si a judectii ce
Sfntul Duh grieste prin noi
129
. El cutez chiar a nvinui pe Fotie nsusi de svrsirea
nedreptei prigoane suferite de Ignatie. Astfel, Nicolae se credea pstrtorul puterii
dumnezeiesti si organul Sfntului Duh
130
. ns Nicolae se nsela bizuindu-se pe aceast
autoritate. De fapt chiar sinoadele ecumenice, pe care Nicolae le chema n ajutor, hotrser
c un episcop nu poate fi nici judecat, nici osndit, dect de fratii din provincia sa, si nu
atribuiau celui al Romei mai mult autoritate dect celorlalti
131
.
Fotie, bun cunosctor al vechilor canoane, privea drept nule excomunicrile lui
Nicolae si continua a-si ndeplini cu rvn datoriile sale episcopale.
n 864, cnd mpratul Mihail afl despre hotrrea sinodului din Roma, scrise lui
Nicolae o scrisoare plin de amenintri. Papa rspunse printr-o scrisoare foarte lung, plin de
afirmatii apocrife, de false rationamente si de greseli istorice din cele mai grosolane,
continund s afirme autoritatea sa absolut. Iat o pild a falselor sale rationamente:
Trebuie a tine seam c nici Sinodul de la Niceea, si nici vreun alt sinod, nu a dat nici un
privilegiu Bisericii Romane, stiind c, n persoana lui Petru, ea meritase drepturile a toat
puterea ntr-un chip desvrsit si c primise ocrmuirea tuturor oilor lui Hristos.
Biserica Rsritean trebuia s se ridice mprotiva pretentiilor lui Nicolae. Ele erau
potrivnice vechiului drept, ns Nicolae nu putea s ndure acel dispret fat de autoritatea lui
suveran si se folosi de crestinarea bulgarilor pentru a rencepe rzboiul mpotriva lui
Fotie
132
.

Problema bulgar(

Marea lucrare de evanghelizare a Patriarhului Fotie, asemenea cu cea a apostolilor, a
strnit si mai mult pizma si viclenia Papei Nicolae. Papa nu putea suferi tot mai marea
strlucire a scaunului episcopal al Constantinopolei. ntruct la Constantinopol nimeni nu
bga n seam osndirea papal a lui Fotie, Nicolae se nfurie si mai tare si trimise o nou
epistol mpratului, clevetindu-l pe sfntul Fotie. n epistol Papa Nicolae struia s i se dea
napoi Illiria si Sicilia. Nicolae mai dorea s mute cearta sa cu Fotie pe teren dogmatic, dar
Fotie mrturisea acelasi Crez.
O alt pricin a deteriorrii legturilor ntre Rsrit si Apus era problema bulgar.
Tarul Boris-Mihail, fiind foarte impresionat de Fotie si de dregtoria de Patriarh al
Constantinopolului, a hotrt c ar dori s aib propriul patriarh si o Biseric Bulgar
independent. ns Fotie, vznd c abia fuseser luminati, voia doar s le trimit misionari.
Nu se gndea s ntemeieze un patriarhat independent. Atunci Boris-Mihail s-a adresat
grabnic francilor si Romei, cu ndejdea de a-si mplini dorinta de a avea o Biseric
independent, n 866 Boris-Mihail a avut prilejul de a-i adresa Papei diferite ntrebri

129
Colec#ia Sinoadelor, de Labbe tom VIII, apud Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 211.
130
131
Ibid.
132
Ibid., pp. 212-213.
34
religioase si de moral.
Prin tot felul de uneltiri politice Papa l-a fcut pe Tarul bulgar Boris-Mihail s se
despart de Biserica din Constantinopol si s primeasc pe clericii trimisi n Bulgaria de
Nicolae. El a ndeplinit acest act necanonic dup cum urmeaz.
Nicolae nu putea zbovi a se folosi de un att de frumos prilej ca s-si ntind puterea.
El nu uita de a nlta peste msur Scaunul su n fata bulgarilor, zicnd c Scaunul Romei
este, prin Sfntul Petru, izvorul episcopatului si al apostolatului; pentru aceea bulgarii nu
trebuie s primeasc episcop dect de la Roma. Asijderea de la Roma trebuie s primeasc si
nvttura. Sfntul Petru, zice el, vietuieste totdeauna si prezideaz pe Scaunul su; el
descoper adevrul credintei celor ce l caut; cci sfnta Biseric Roman totdeauna a fost
fr pat ori zbrcitur; acela a ntemeiat-o, a cruia mrturie de credint a fost deplin
ncuviintat
133
.
Nu este adevrat c Biserica Roman a fost totdeauna fr pat ori zbrcitur, cum
pretindea Papa Nicolae. Negresit el cunostea istoria Papei Marcelin (296-cca. 304) care n
timpul prigoanei lui Diocletian a pus s fie nimicite copiile Sfintei Scripturi si a jertfit tmie
zeilor. Totusi mai trziu Marcelin s-a cit si, scotndu-se el nsusi din cinul preotesc, s-a dus
naintea lui Diocletian si a mrturisit adevrata credint, blestemnd idolii. Sfnta Biseric l
pomeneste la data de 7 Iunie.
De asemenea Papa Liberie (352-366), silit de mpratul arian Constantie (337-361), a
semnat o mrturisire arian si a ncuviintat excomunicarea Sfntului Atanasie cel Mare (296-
373), ca s i se ngduie s revin n scaun. Apoi Papa Anastasie al II-lea (496-498) a
colaborat cu cei rtciti de la credint cnd a aprobat Henotikon-ul, o formul teologic dat
la iveal n 482 spre a asigura unirea monofizitilor cu ortodocsii. De asemenea Papa Honorie
(625-638), care era monotelit, a fost anatematizat oficial la al Saselea Sinod Ecumenic (681).
La nceput, cnd Papa Nicolae I si-a trimis cei doi legati, pe Pavel [de Populania] si pe
Formosus de Porto, mpreun cu misionari, Biserica Roman a fost primit bine n Bulgaria,
ncntat de noii misionari, Boris a fcut un legmnt solemn c va rmne pe veci slujitor
credincios al urmasului lui Petru. Papa i-a alctuit o lung scrisoare, n 106 puncte, descriind
n amnunt datoriile crestine.
134

Spre a-si extinde autoritatea asupra nou-nfiintatei Biserici Bulgare si n final asupra
Balcanilor n totalitate, n 866 Papa a trimis n Bulgaria multi clerici franci si episcopi.
Acestia au nceput de ndat s prigoneasc pe preotii asezati de Fotie si s strpeasc
rnduielile si dogmele ortodoxe. Ei au refuzat s recunoasc validitatea preotilor ortodocsi,
convingndu-i pe oameni s-i alunge fiindc erau cstoriti. Falsii episcopi au refuzat s
recunoasc Mirungerea svrsit de preotii ortodocsi si au nceput s mirung poporul. Din
oportunism, au slbit rnduielile de postire si au ngduit laxitatea moral.
Grecii, la rndul lor, au nvinuit pe latini de tendinte iudaizante, fiindc posteau
Smbta, mai ales n Cele Patruzeci de Zile (Quadragesima) din Postul Mare. Grecii criticau
si faptul c latinii nu svrseau Liturghia Darurilor mai nainte Sfintite n zilele sptmnilor
din Postul Mare, Liturghie alctuit de Sfntul Grigorie Dialogul (cca. 540-604), Papa Romei.
Ei erau de asemenea socati de faptul c preotii latini si rdeau brbile. Mai era si problema
clericilor cstoriti, pe care latinii acum i alungau. Apoi era problema divortului, interzis de
latini; ns grecii, pentru care cstoria era si un contract civil, dar si o Tain, ngduiau
divortul n anumite cazuri. Mai era si problema dogmatic a Purgatoriului, care grecilor le
suna prea precis. Pe de alt parte, latinii criticau dou practici ale grecilor la svrsirea
Euharistiei: folosirea cldurii (zeon), adic a apei calde adugate n potir si, nc si mai aspru,
Epicleza, adic chemarea Duhului Sfnt, fr de care, sustineau grecii, preschimbarea
elementelor nu se producea
135
.

133
Ibid., pp. 213-214.
134
A se vedea si Istoria Bisericeasc Universal, vol. I (1-1054), EIBMBOR, Bucuresti, 1987, pp. 477-478 sau
versiunea electronic din colectia Apologeticum, la http://apologeticum.net (n. Apologeticum)
135
Steven Runciman, The Great Church in Captivity, NY, Cambridge University Press, 1968, p. 89.
35
Mai era un subiect extrem de contestat: folosirea pinii dospite sau nedospite la
Liturghie. Se pare c folosirea pinii nedospite s-a generalizat n Apus n veacul al noulea si,
la fel ca Filioque, fusese adoptat ca practic curent la nord de Alpi, desi provenea de
altundeva. Latinii sustineau c Hristos nsusi folosise pine nedospit la Cina cea de Tain.
Grecii sustineau c pinea dospit simboliza prezenta Duhul Sfnt. Vechiul Legmnt luase
sfrsit o dat cu moartea lui Hristos pe cruce si cu pogorrea Duhului Sfnt la Cincizecime.
Grecii socoteau c pinea nedospit a latinilor si refuzul de a rosti Epicleza erau o batjocorire
a Duhului Sfnt. Grecii erau foarte legati de ndrgita lor traditie si-i numeau pe latini
azimiti sau nedospiti, adic neatinsi de Duhul Sfnt
136
.
Poate c unii teologi greci, cu foarte mult ngduint si folosind iconomia, ar fi putut
trece peste aceste greseli, dar ortodocsii nu puteau s primeasc primatul papal sau nelegiuirea
teologic a adogirii lui Filioque la Crez. Pentru ortodocsi, stricarea sfntului si sobornices-
cului Crez de la Niceea prin aceast adugire era un ru imens. Cnd apusenii propovduiau
c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si de la Fiul, ei nu vedeau deosebirea ca pe ceva att de
important, ns rsritenii credeau c este vorba de un principiu vital si c adugirea latin
rsturna conceptul de Dumnezeire al teologilor greci. Neputinta latinilor de a pricepe sau
aprecia pe deplin toate implicatiile lui Filioque arta ct de mult se ndeprtaser conceptele
de temelie ale teologiei treimice n Rsrit si n Apus. Pentru Fotie, dubla purcedere era o
erezie. Ca urmare, era silit s formuleze nvttura ortodox.
n 866, Papa Nicolae, ntr-o scrisoare adresat clerului Constantinopolei, afirma c i
depune pe toti prtasii lui Fotie si reaseaz pe partizanii lui Ignatie. Apoi Papa i-a scris lui
Bardas, plngndu-se c a dezamgit Roma. I-a scris apoi lui Ignatie, fcndu-i cunoscut c l-
a reasezat pe scaunul su si c a anatematizat pe Fotie si pe prtasii lui. Papa apela chiar si la
mprteasa-mam Teodora, aflat ntr-o mnstire, implorndu-o a lua partea lui Ignatie pe
lng mpratul. Apoi ndemna pe toti senatorii Constantinopolei s se despart de
comuniunea cu Fotie
137
.
Apoi Papa i-a scris o scrisoare lui Fotie, adresndu-i-se numai cu titlul de brbat:
Nicolae etc., Viro Photio. Fotie, lauda si ntrirea ortodocsilor, era nvinuit c a clcat cu
nerusinare cinstitele canoane, hotrrile Printilor si rnduielile dumnezeiesti. Papa l
clevetea pe Fotie, numindu-l tlhar, preacurvar, ucigtor de oameni, viper, noul Ham si
jidov, ntorcndu-se asupra canoanelor de la Sardica si a Decretalelor predecesorilor si, Papa
isprveste amenintndu-l pe Fotie c l va lovi cu o excomunicare care va dura pn la moarte.
Se ntelege c o scrisoare att de ridicol, monument de slav desart papal, nu putea aduce
vreun folos
138
.

Schimb(ri politice n capital(

Spre pierzania sa, Mihail al III-lea s-a mprietenit cu Vasile Macedoneanul care,
crescut n srcie, a venit n capital s-si caute norocul. Datorit neobisnuitei sale puteri
trupesti si iscusintei de a mblnzi cei mai slbatici cai, Vasile si-a asigurat un loc de grjdar
la curtea mprteasc. Bucurndu-se de favoarea neobisnuit a lui Mihail al III-lea, i-a
devenit cel mai apropiat prieten. Datorit fabuloasei sale ascensiuni si nestiosei dorinte de
putere, Vasile a intrat n conflict cu la fel de ambitiosul Bardas. Astfel, prin trdare, Vasile si
Mihail al III-lea l-au atras pe Bardas ntr-o capcan iar Vasile l-a ucis cu mna sa la 21 Aprilie
865. Ca rsplat, Vasile a fost ncoronat mpreun-mprat la Constantinopol, la 26 Mai 866.
ntr-o toan de moment, Mihail i-a dat-o de sotie lui Vasile pe Evdokia Ingherina, care ns
continua s fie tiitoarea lui Mihail.
Aflnd de moartea lui Bardas, Fotie i-a scris mpratului, fericindu-l c a scpat de

136
Ibid., p. 90.
137
138
Ibid.
36
uneltirile aceluia. De aici putem deduce c Fotie nu avea legturi de prietenie cu Bardas. De
asemenea, din continutul scrisorii se vede limpede c Fotie nu cunostea mprejurrile sordide
legate de disparitia lui Bardas.
Patriarhul scria: Ctre Mihail, de Dumnezeu ncoronatul mprat. (...) Acel om josnic
(Bardas) (...) fiind ridicat de bogata si darnica ta dreapt pn aproape de nsusi schiptrul
domniei si prtas fcndu-se mprtestii vrednicii - desi nu cu numele, ci cu puterea - nu a
putut purta (...) mretia binefacerii, nici s-a multumit, (...) nici a adus multmit. Ci psind cu
piciorul peste hotare si ntinzndu-si minile cu ndrznire asupra capului binefctorului lui,
a plecat, lsnd n urm nssi viata sa, semetele ndejdi si desartele-i nchipuiri n chip jalnic.
(...) Cerndu-i-se plata mortii, el a pltit vina tiraniei. (...) Sunt cu deosebire mhnit c acest
om a fost luat n chiar vremea cnd lucra viclenia, (...) fr s arate pocint, ns, dup cum
tainicele judecti ale lui Dumnezeu au hotrt, viata lui a luat sfrsit, multora fiindu-le pricin
de spaim, multora pedeaps, multora pricin de mil, si uimire celor mai multi
139
.

Enciclica Patriarhului Fotie c(tre Patriarhii R(s(riteni

Vreme confruntrii dintre Rsrit si Apus se apropia, fiindc Peninsula Balcanic era
pentru bizantini o chestiune de viat si de moarte. Fotie, doritor s plece la pmnt trufia
ereziei si s lepede toat rtcirea, si mai vrtos nelegiuita adugire la Crez, nu mai putea
rmne tcut, cci aceasta era privit ca dovad de slbiciune de ctre papalitate.
Ca printe duhovnicesc al bulgarilor, Sfntul Fotie, n marea sa rvn pentru adevrata
Credint si dogmele Printilor, nu putea suferi crimele clerului papistas svrsite cu
consimtmntul Papei Nicolae. Pentru aceea el a hotrt s convoace un sinod spre a rezolva
chestiunea bulgar pe temeiul dogmelor Bisericii si al sfintei Predanii.
Ca o secure pregtit s doboare cumplita erezie, Fotie a trimis epistole tuturor
Patriarhilor rsriteni ca s vin sau s trimit reprezentanti la un mare Sinod la
Constantinopol, ca mpreun s poat cerceta si osndi actiunile necanonice ale Papei
Nicolae. Iat cteva fragmente din faimoasa lui epistol.
Bulgarii s-au ntors de la idololatrie la cunoasterea lui Dumnezeu si la credinta
Crestineasc: atunci s-a strnit mnia vicleanului diavol. (...) C abia se botezaser bulgarii de
vreo doi ani, cnd oameni lipsiti de cinste, iesiti din ntuneric (adic din Apus), au czut ca
grindina sau, mai bine a zice, au nvlit ca mistretii slbatici asupra nou-sditei vii a
Domnului. Ei au nimicit-o cu copitele si cu coltii, adic cu vietile lor de rusine si cu dogmele
cele stricate. Misionarii si clericii papistasi au voit ca acesti crestini ortodocsi s se deprteze
de la dreptele si curatele dogme ale neprihnitei noastre Credinte
140
.
Lepdnd nnoirile semetului eres, el scria: Cea dinti rtcire a apusenilor a fost
aceea de a-i sili pe credinciosi s posteasc Smbetele. (Pomenesc acest amnunt ce pare
nensemnat, fiindc chiar cea mai mic abatere de la Predanie poate duce la dispretuirea
oricrei dogme a Credintei noastre.) Apoi au nduplecat pe credinciosi a dispretui cstoria
preotilor, semnnd n sufletele lor semintele eresului maniheilor. Tot asa, au ncredintat pe
bulgari c toti cei mirunsi de ctre preoti trebuie unsi din nou de ctre episcopi. n acest chip
ei voiau s arate c mirungerea svrsit de preoti nu are putere, batjocorind astfel aceast
dumnezeiasc si mai presus de fire Tain Crestin. De unde vine aceast lege care opreste
preotii a unge cu Sfantul Mir? Care legiuitor, apostol, printe ori sinod a rostit asemenea
lucru? C dac un preot nu poate mirunge pe cel nou botezat, atunci negresit c nici poate a
boteza. Iarsi, cum poate un preot s sfinteasc Trupul si Sngele lui Hristos, Domnul nostru,
la Dumnezeiasca Liturghie, si totusi s nu poat unge cu Sfntul Mir? Dac deci se ia acest
har de la preoti, nsusi cinul episcopal se micsoreaz, cci episcopul este capul cetei preotesti.

139
Letter 7, To Michael, the God-Crowned Emperor, Primvara lui 866; White, pp. 136-138.
140
Iustin Popovici, The Life of St. Photios the Great, op. cit., p. 50.
37
Si, cu toate acestea, necinstitorii apuseni nu si-au oprit nelegiuirea nici mcar aici
141
.
Afar de josnicele gresale de care am fcut pomenire, apusenii s-au silit a nclca prin
tlcuiri mincinoase si vorbe adugite sfntul si preasfntul Crez, care a fost ntrit de toate
Soboarele a Toat Lumea si are putere nebiruit. O, diavoleasc nscocire! Slujindu-se de un
grai nou, ei zic c Sfntul Duh nu purcede numai de la Tatl, ci si de la Fiul. Cine a auzit
vreodat un astfel de cuvnt, chiar din gura nelegiuitilor din veacurile trecute? Unde este
crestinul acela care s poat primi dou pricini n Treime: adic Tatl - pricin a Fiului si a
Sfntului Duh; apoi Fiul - pricin a aceluiasi Duh? Aceasta nseamn a despica principiul cel
unu ntr-o ndoit Dumnezeire, nseamn a njosi teologia crestin pn la basnele elinilor si a
batjocori Treimea cea mai presus de fiint si unic n principiu. Dar cum ar putea purcede
Sfntul Duh si de la Fiul la fel ca si de la Tatl? Dac purcederea pe care o are de la Tatl este
desvrsit si deplin - precum si este, fiindc El este Dumnezeu adevrat din Dumnezeu
adevrat - ce anume este purcederea de la Fiul, si care i este scopul?
142

Latinii l fac pe Fiul mai mare dect Duhul, cci l socotesc [pe Fiul] un principiu,
asezndu-L n chip necinstitor mai aproape de Tatl. Aducnd un ndoit principiu n Sfnta
Treime, asa cum si fac, latinii aduc atingere Fiului; cci fcndu-L obrsie a ceea ce avea
obrsie, l fac netrebuitor ca obrsie. De asemenea ei despart Duhul Sfnt n dou prti: una
de la Tatl si una de la Fiul. n Sfnta Treime, care este unit ntr-o unime nedesprtit, toate
trei ipostasurile sunt nestirbite, ns dac Fiul ajut la purcederea Duhului, fiimea este atins
si ipostaticitatea vtmat. (...)
Dup nvttura Filioque este cu neputint a vedea pentru ce Duhul Sfnt nu ar putea
fi numit nepot! C de vreme ce Tat este obrsia Fiului, Carele este a doua obrsie a Duhului,
atunci Tatl este att obrsia nemijlocit ct si cea mijlocit a Duhului Sfnt!
Artnd deci aici numai n scurt cugetarea cea latineasc, voi lsa nftisarea ei
amnuntit si lepdarea ei pn cnd ne vom afla adunati n sobor. (...)
143

ntelept n nvtturile Ortodoxiei, strlucitul brbat continu: Nu nseamn c am fi
rostit chiar acum judecata asupra lor, ci mai curnd rostim acum n chip deschis osndirea
poruncit de vechile Soboare si Canoane apostolicesti. De vor strui cu ncptnare ntru
eresul lor, i vom scoate din prtsia tuturor crestinilor. Ei au bgat postul n Smbete, desi
este oprit de ctre al 64-lea Canon Apostolicesc:

Dac vreun cleric s-ar afla postind n ziua Duminicii, sau Smbta, afar de una numai
[adic Smbta Mare], s se cateriseasc. Iar mirean fiind, s se afuriseasc.

Tot asa, Canonul 55 al celui de-a Patrulea Sobor a Toat Lumea zice:

Fiindc am aflat c cei din cetatea Romanilor, n ajunrile sfintei Patruzecimi, n
Smbetele acesteia ajuneaz, afar de urmarea Bisericii cea predat, au socotit Sfntul Sinod ca
si la Biserica Romanilor nestrmutat s se pzeasc Canonul apostolicesc, cel ce zice: Dac
vreun Cleric s-ar afla ajunnd n sfnta Duminic, sau Smbta, afar de una (Smbta Mare),
s se cateriseasc. Iar mirean fiind, s se afuriseasc.

Mai este, de asemenea, si Canonul Soborului Localnic din Gangra care afuriseste pe
cei ce nu recunosc pe preotii cstoriti. Aceast rnduial a fost ntrit de al Saselea Sobor a
Toat Lumea, care osndeste pe cei ce cer ca preotii si diaconii s nceteze a mai vietui cu
sotiile lor legiuite dup hirotonie. Astfel Soborul cu pricina amintea Bisericii Romane a nu
primi un astfel de obicei. (...) Si chiar de nu am pomeni toate acestea si multe alte nnoiri ale
Bisericii Romei, numai pomenirea adugirii lui Filioque la Crezul Niceean ar fi de ajuns spre
a-i supune la mii de anateme. Aceast nnoire huleste pe Duhul Sfnt sau, mai drept spus,

141
Ibid.
142

143
38
ntreag Sfnt Treime. (...)
V poftim si v cerem a v altura la sfat cu noi. (...) O dat ce vom smulge aceast
necinstire, putem ndjdui c nou-botezatii bulgari se vor ntoarce la Credinta ce au primit
mai nti. Si nu numai ei, ci si asa-numitii Rus, popor cumplit odinioar; c tocmai acum ei
leapd credinta lor cea pgneasc si trec la Crestinism, primind episcopi si pstori de la noi,
ca si toate obiceiurile crestinesti. (...)
Pe deasupra, am primit o epistol sinodal din tinuturile Italiei, pomenind multe
lucruri grele mpotriva Episcopului Romei. Prin aceasta, ortodocsii ce locuiesc acolo ne cer
s-i slobozim de marea lui tiranie, cci rnduial Bisericii este clcat si legea sfnt este
dispretuit. Tot asa ne-au spus mai demult si unii clugri veniti la noi de acolo. (...)
144

n aceast epistol Fotie, elocventul dascl, tind mrejele ereziei n dou, ca o sabie cu
dou tisuri ascutite de adevr si de harul lui Dumnezeu, nvinuia Biserica Romei de rtciri
n Liturghie si n rnduiala bisericeasc si mai ales ataca dogma lui Filioque. Papa, care
ndjduia s-l cheme pe Fotie la judecat naintea tribunalului su, era acum el nsusi nvinuit
de erezie
145
.

Sinodul din 867

Conflictul ntre Roma si Constantinopol ajunsese la culme. Fotie lupta nu numai
pentru autonomia Bisericii Bizantine, ci si pentru cele mai vitale interese ale imperiului,
mpratul Mihail al III-lea i-a oferit tot sprijinul. Mihail a trimis Papei o scrisoare n care
declara credinta bizantin n propria neatrnare si suprematie. El mai cerea, sub form de
ultimatum, ca hotrrea papal mpotriva lui Fotie s fie retras. De asemenea scria pe un ton
foarte tios c bizantinii resping pretentia Romei la suprematie.
n Biserica lui Hristos, Capul este Domnul nostru Iisus Hristos. El este Cel ce
crmuieste Biserica Sa prin Duhul Sfnt, prin dreptii Si si prin Sinoade.
Ca urmare a scrisorii enciclice a Patriarhului Fotie, n vara lui 867 s-a convocat un
mare sinod ecumenic, cuprinznd cam o mie de episcopi, clerici si monahi. Printre
participanti se aflau si trei episcopi din Apus, episcopul-exarh al Ravenei si arhiepiscopii de
Treva si de Colonia, care se adresaser lui Fotie pentru a dobndi sprijinul su fat de
despotismul lui Nicolae
146
.
Multe au fost pricinile ntemeiate pentru ca Sinodul s-l excomunice pe Papa Nicolae I
si s osndeasc obiceiurile bisericesti romane: pretentia Papei la ntietate, actiunile sale
insulttoare la adresa Bisericii Rsritene, ocuparea papal a Bulgariei, nvtturile eretice ale
misionarilor franci trimisi de el si adogirea nnoitoare a lui Filioque.
La sinod s-a dat citire scrisorilor lui Nicolae si cu totii l-au recunoscut nevrednic de
episcopat, rostindu-se asupra lui excomunicarea si anatema. Hotrrea mprotiva lui Nicolae
era o excomunicare, nu o depunere. Desi osndirea lui Fotie de ctre Nicolae n 863 era
nedreapt, judecata acestui sinod era canonic. Orice Biseric are dreptul s despart de la
mprtsirea ei pe cei ce ea i socoteste vinovati, si s nu-i mai priveasc drept episcopi
147
.
Sinodul a mai respins dogma franc a purcederii Duhului Sfnt ca eretic. Sinodul a mai
declarat amestecul latinilor n treburile Bisericii Bizantine ca nelegitim.
mpratul german Ludovic al II-lea (cca. 825-875), recunoscut ca mprat al Apusului
cu consimtmntul mpratilor Mihail al III-lea si Vasile I, a fost solicitat s intervin si s-l
depun pe Papa Nicolae I. ns n acelasi an, la 13 Noiembrie, 867, Papa a murit, fr a fi
nstiintat de hotrrile sinodului. Urmasul su a fost Papa Adrian al II-lea (867-872).

144
Ibid., pp. 52-54. PG 102, 721-741.
145
Ostrogorsky, History of the Byzantine State, op. cit., pp. 205-206.
146
147
Ibid.

39

Vasile I,
ntemeietorul dinastiei Macedonene

Neobisnuitul aranjament ntre Mihail, Vasile si Ingherina nu a durat mult. mpratul
Mihail al III-lea, capricios si imprevizibil, a nceput s se schimbe fat de coregentul su,
Vasile I, si plnuia s-l omoare. Avertizat la timp, Vasile, n noaptea de 23-24 Septembrie,
867, dup un banchet, mbtndu-l pe Mihail, a pus pe scutierul su s-l omoare n dormitor.
Astfel lua sfrsit dinastia Amorian si ncepea dinastia Macedonean.
Vasile I (867-886) a luat apoi scaunul mprtesc. Spre a-si asigura tronul, el l-a
ncoronat pe fiul su cel mai mare, Constantin, n 869. Un an mai trziu el si-a ncoronat al
doilea fiu, pe Leon; apoi l-a ncoronat si pe al treilea fiu, Alexandru (879). Fiul su mai mic,
Stefan, avea s aleag o carier bisericeasc n vremea domniei fratelui su Leon al VI-lea
(886-912).
Vasile se ocupa foarte ndeaproape de treburile Bisericii. El cuta de asemenea s-si
ntreasc pozitia pe un tron ce nu-i apartinea n chip legiuit. Astfel c el a plnuit s
cucereasc gloata si mai ales cercurile traditionalist-extremiste (zelotii) care erau mpotriva lui
Fotie, dorind s cstige si bunvointa Romei, cci pe atunci Roma devenise puternic n Apus.
Patriarhul Fotie, ca un crmuitor neabtut al sfintei credinte, nu a primit pe ucigasul Vasile la
mprtsanie, probabil la Praznicul Sfntului Dimitrie, 26 Octombrie 867. Patriarhul nu sovia
s critice si s mustre pe pctosi, indiferent de rangul sau puterea lor.
Nefiind omul care s se supun n fata mustrrii lui Fotie, mpratul Vasile l-a nchis
pe Patriarh n Mnstirea Sfntul Acopermnt. Vasile a trimis apoi pe amiralul Ilie s-l aduc
pe Ignatie napoi n capital cu mare cinste si alai. Vasile l asez apoi din nou pe Ignatie n
scaunul su patriarhal, la 23 Noiembrie 867, si relu legturile cu Roma, spre marea fericire a
latinilor. Spre a da un caracter legal manevrelor sale, Vasile a hotrt s convoace un nou
sinod, n Februarie 868, Vasile a trimis pe Sptarul Eftimie la Roma spre a anunta schimbrile
de la Constantinopol.
n Iunie, 869, Papa Adrian al II-lea a adunat un sinod care l-a anatematizat pe Fotie si
pe tovarsii lui pentru nemaiauzita nerusinare. De fat erau ambasadorii trimisi de Vasile.
Adrian al II-lea, folosind prilejul pentru a scoate la iveal autoritatea episcopului Romei, a
spus: Papa judec pe toti episcopii, ns noi nu stim ca cineva s-l fi judecat pe dnsul.
nainte de ncheierea sinodului membrii lui au clcat n picioare actele care l anatematizaser
pe Nicolae I si apoi le-au aruncat ntr-un foc mare.
Trimisii lui Vasile se rentoarser la Constantinopole nsotiti de trei legati ai papei
Adrian, cu dou scrisori, una adresat lui Ignatie si alta lui Vasile. Noi voim, scria el
mpratului, ca s faceti a se aduna un sinod numeros, ce va fi prezidat de legatii nostri, si
unde se vor judeca persoanele dup gresalele lor; n acest sinod s se ard n public toate
exemplarele actelor falsului sinod tinut mprotiva sfntului Scaun, si s fie oprit a se mai
pstra ceva din el, sub pedeaps de anatem
148
.

Depunerea lui Fotie

Vasile i-a scris Papei Adrian al II-lea, cerndu-i reprezentanti pentru un sinod la
Constantinopol n anul 869. Vasile recunostea autoritatea si influenta Papei n treburile
Bisericii Rsritene. Iat cum se adresa el Papei ntr-o scrisoare: Duhovnicesc Printe si
dumnezeieste cinstit Pontif. Grbeste bun-sporirea Bisericii noastre, si prin mijlocirea ta, cu
dreptate d-ne belsug de buntti, adic curat unitate si duhovniceasc mpreunare, slobod
de orice pricire ori schism, o Biseric una n Hristos si o turm supus unui singur pstor.

148
Colec#. Sinoadelor de Labbe, tom VIII. Apud Guette, op. cit., p. 216
40
Si Ignatie a scris o scrisoare plin de smerenie, cernd Papei s trimit vicari la
Constantinopol. n fraza de ncheiere el scria: Cu ei (adic vicarii) vom rndui bine si n chip
cuvenit Biserica noastr, pe care am primit-o prin pronia lui Dumnezeu artat n solirea
strlucitului Petru si la struinta si prin mijlocirea voastr.
Adrian si-a trimis ca reprezentanti pe Episcopii Donatus si Stefan, si pe diaconul su
Marin, mpreun cu legatii papali au mai luat parte o sut zece episcopi. Acest nou sinod din
Constantinopol din 869-870 este socotit de romano-catolici al optulea sinod ecumenic, dar de
ctre ortodocsi e numit Sinodul Tlhresc.
ntre Vasile I si legatii papali nu era unanimitate, cci prtile aveau preri opuse
despre drepturile de jurisdictie ale Scaunului Romei. ns sinodul a nceput procedurile de
osndire a lui Fotie si de achitare a lui Ignatie si a rposatului Nicolae I.
Sinodul s-a deschis la Biserica Sfnta Sofia, la 5 Octombrie 869. Pe lng legatii
papei, mai era Toma, Episcopul Tirului, auto-intitulat reprezentant al Patriarhului Antiohiei, si
preotul Ilie, care se intitula reprezentant al celui al Ierusalimului. Cei doisprezece episcopi
aflati la prima sedint a sinodului se declarar mpotriva lui Fotie. La a doua sedint, zece din
episcopii partizani ai lui Fotie intrar pentru a cere iertare de gresala lor. Iertarea li s-a dat
ndat, si ei luar loc cu ceilalti. Unsprezece preoti, nou diaconi si sapte ipodiaconi urmar
pe cei zece episcopi, si li se ddu de asemenea iertare. Alti doi episcopi sosir la a treia
sedint, asa nct sinodul era compus acum din douzeci si patru de episcopi, fr a se numra
presedintii. La a patra sedint doi episcopi cerur a apra pe patriarhul Fotie. Sinodul nu voi
s-i asculte. Legatii papei sustineau c nu mai era legiuit a cerceta din nou pricina lui Fotie.
ns episcopii fotieni struir s li se judece pricina. Siliti s cedeze, legatii au adugat: S
intre dar si s asculte citindu-se hotrrea sinodal si judecata papei Nicolae. S intre, au
adugat legatii, dar s stea acolo jos, la locul cel mai de pe urm. Senatul ceru s se aduc
nc trei sau patru episcopi din partida lui Fotie. Primim aceasta, ziser legatii, ns cu
conditia ca ei s declare c reprezint pe toti ceilalti si c nu vor intra dect spre a asculta
scrisoarea papei Nicolae. Episcopii partizani ai lui Fotie, vznd c sinodul nu voia a-i
asculta, se retraser. Numai cei doi dinti rmaser, fgduind c, dac mpratul le-ar da
liber intrare martorilor lor, vor dovedi c Nicolae se mprtsise cu ei cnd Fotie i trimisese
la Roma ca mputerniciti ai si. Libera intrare nu a fost nvoit
149
.
La a cincea sedint aduser cu forta pe Patriarhul Fotie, cinstita laud a tuturor
preotilor, care nu rspunse dect prin cteva cuvinte pline de demnitate, pentru a face
cunoscut sinodului c nu-l recunostea si c nu va rspunde la nvinuirile aduse mpotriva lui.
Fotie era ncredintat c treizeci si trei de episcopi ntruniti din porunca mpratului, dusmanul
su, nu puteau pretinde s se rstoarne sentinta celor trei sute optsprezece episcopi care l
proclamaser patriarh legiuit
150
.
Fotie a rmas tcut si senin de-a lungul sedintelor, ntrebat de ce tace, el a rspuns
blnd: Dumnezeu aude glasurile celor ce rmn tcuti. Trimisii papali au rspuns: Nu o s
scapi de osnd prin tcerea ta. Fotie a spus: Nici Iisus nu a scpat de osnd rmnnd
tcut.
n a sasea sedint, singhelul Ilie se sili a dovedi c demisia dat de Ignatie era nul.
Acest fapt este important, cci el ntreste ceea ce scrisese Fotie lui Nicolae, c Ignatie si
dduse demisia si c si prsise dregtoria; totodat art c Ignatie si ntelesese datoria n
mprejurrile grele n care se afla si c imitase pe episcopii cei mari, care au ales totdeauna a
prsi o dregtorie, dect a turbura Biserica, ns din pricina slbiciunii caracterului su el
ajunsese jucria unor intriganti si a planurilor ambitioase ale papilor
151
.
Ctiva episcopi partizani ai lui Fotie fur introdusi la sedinta a sasea, unde se afla si
mpratul. Unul dintre ei, Antim al Chesariei Capadociei, voia s resping nvinuirile aduse
lui Fotie ns, nainte de a vorbi liber, el a cerut chezsie n scris de la mpratul c va fi n

149
150
Ibid., p. 217.
151
Ibid., pp.217-218.
41
sigurant. Aceasta a ntrtat pe mpratul, care nu ddu nscrisul cerut. Legatii papei si
mpratul nu voir s asculte nici o aprare sau dezvinovtire a lui Fotie. Ei socoteau pe Fotie
ca osndit cu desvrsire de Nicolae, desi hotrrea papei era anticanonic si arbitrar
152
.
Legatii declarau mniosi c nu trebuie s se asculte niste oameni deja osnditi; ei
trebuiau s fie alungati din adunare, de vreme ce nu veneau acolo spre a mrturisi gresala lor
si a cere iertare. nsisi partizanii lui Ignatie, aparent biruitori, au fost siliti s ndure vorbele
amare ale legatilor de ndat ce nu voir s iscleasc vestitul formular adus de la Roma
153
.
La a saptea sedint fur adusi Fotie si Grigorie Asvestas al Siracuzei. Fotie refuz s
rspund la calomnii. Dup un lung rstimp de tcere, un dregtor al mpratului l ntreb pe
Fotie: Spune, Domnule Fotie, dup cum ai dreptul, ce ai a spune? Fr a-si pierde cumptul,
Fotie a rspuns: Drepturile mele nu sunt din lumea aceasta. Apoi odat, cnd mergea la una
din sedinte, sfntul brbat a fost zrit de trimisul papal Marin sprijinindu-se n toiagul de
pstor. Marin a cerut s se ia toiagul lui Fotie, cci este semn al dregtoriei de pstor. Lucrul
s-a fcut pe dat, dar aceasta nu l-a mniat si nici nu l-a ntristat pe Fotie, care era el nsusi
binecuvntatul toiag si sprijin al adevrului
154
.
Apoi mpratul spuse c sinodul reprezenta Biserica, fiindc cei cinci Patriarhi erau
reprezentati acolo, n fapt, aceia erau niste falsi reprezentanti. Un episcop, un clugr si un
preot nu pot pretinde c reprezint pe cei trei patriarhi ai Alexandriei, Antiohiei si
Ierusalimului. Partizanii lui Fotie struiau c pretinsii reprezentanti ai celor cinci Patriarhate
nu formau Biserica
155
. De fapt Patriarhul Alexandriei nu a fost reprezentat dect la a noua
sedint, ntr-o scrisoare ctre mpratul, Patriarhul Alexandriei spunea c el nu a stiut nimic
din ce s-a discutat.
Membrii sinodului speraser c Fotie si Grigorie Asvestas se vor ci n scris. La
cererile trimisilor papali pentru o scrisoare de pocint, Fotie si Grigorie rspundeau: S se
ciasc cei ce au pricin de cint. Iarsi, cnd dregtorul mprtesc l-a ntrebat pe Fotie
dac nu are nimic de zis, viteazul lupttor si atlet al Ortodoxiei a rspuns: Ne-au adus aici
gata brfiti; ce dar mai este de spus?
Era o vreme grea pentru episcopii fotieni. ntr-o scrisoare datat Noiembrie 869,
adresat tulburatului mitropolit Teodor al Laodiceii, Fotie scria: Dac viata de aici este un
stadion si purtarea din el merit rsplat, nu te mira c unii drepti se lupt aici cu necaz. Ci
mai curnd minuneaz-te c unii socotesc vremea si locul nevointei si luptelor lor ca pe ziua
ncununrii si ca pe locul aclamrii lor
156
.
Sedinta s-a terminat prin anatematizarea lui Fotie si a partizanilor si. Delegatia papal
si ignatienii au citit cu glas tare anatemele lor: Politicianului si uzurpatorului Fotie anatema;
mireanului si ritorului Fotie anatema; novicelui si tiranului Fotie anatema; schismaticului si
osnditului Fotie anatema; preacurvarului si paricidului Fotie anatema; nscocitorului de
minciuni anatema; furitorului de dogme stricate anatema; noului Maxim Cinicul anatema;
noului Dioscor anatema; noului Iuda anatema. Brbatul cel de Dumnezeu purttor nu a
respins nedreptul verdict.
n urmtoarea sedint se arser n plin sinod toate hrtiile ce puteau compromite pe cei
ce luaser partea lui Fotie contra lui Ignatie. Actele fur semnate de o sut doi episcopi. Era
putin, mai ales cnd cugetm c numai patriarhatul Constantinopolei numra mai mult de sase
sute de episcopi si c mpratul ucigas Vasile, cel exclus de la mprtsanie, ntrebuintase
toat puterea sa pentru a ncropi un sinod.
Un fapt vrednic de luat n seam, si care are prin sine nsusi cea mai mare nsemntate,
este acela c Ignatie, care prezida alturi cu legatii de la Roma, pzi cea mai adnc tcere n
tot timpul ct tinu sinodul. Se discutau naintea lui o multime de chestiuni, asupra crora

152
Ibid., p.218
153
Ibid.
154
Iustin Popovici, The Life of St. Photios the Great, op. cit., pp. 310-311.
155
156
42
numai el singur putea da lmuriri clare, precum cele ale demisiei sale si ale mprejurrilor ce o
nsotiser, ale purtrii lui Fotie fat de dnsul, si attea altele. Ignatie i ls s discute n
contradictoriu, fr a zice un cuvnt care s poat lumina dezbaterile
157
. Chiar dac tcerea sa
ne nedumereste, Ignatie nu a semnat formularul latinilor.
Fotie, muritor ce atingea nltimile ceresti si nger pe pmnt tritor, nu si-a attat
ucenicii si adeptii. Dimpotriv, el i-a ndemnat s rabde toate fr s se mpotriveasc. De-a
lungul sedintelor Fotie a artat marea sa noblete, buntate, rbdare si blndete. La cincizeci de
ani, savantul si omul de actiune a hotrt s pseasc pe amarul drum al surghiunului,
socotind c este mai de folos a primi greuttile. A fost trimis la Mnstirea Sfntul
Acopermnt de lng Bosfor.
Cnd capitala a nceput a fi scuturat de cutremure, multi au crezut c ele se datorau
mniei Dumnezeiesti. Fotie ns nu s-a folosit de aceste ntmplri n sprijinul cauzei sale,
cum fcuse mai nainte Ignatie. Referindu-se la cutremure, Sfntul Fotie scria la scurt timp
dup Octombrie 870 unuia dintre adeptii si, Diaconul Grigorie: Cine suntem noi, chiar dac
am suferit lucruri de nepovestit, s strnim mnia lui Dumnezeu asupra unei cetti cu asa de
multi locuitori? (...) Cer sfintiei tale s nu socotesti cu putint asa ceva
158
.

Problema bulgar(. A existat ns si o urmare neprevzut a sinodului tlhresc de la
Constantinopol. La trei zile dup ncheierea sedintei, o solie bulgar intr n capital, cutnd
s statorniceasc o Biseric de sine stttoare n taratul bulgar. Sinodul s-a adunat din nou s
discute dac Bulgarii apartin eparhiei Romei sau Constantinopolului. Boris fusese dezamgit
de Roma atunci cnd i se respinseser candidatii pentru arhiepiscopie, astfel c hotrse s se
rentoarc spre Constantinopol. Acum Boris putea s se foloseasc cu dibcie de rivalitatea
dintre Roma si Bizant.
n ciuda protestelor vehemente ale legatilor papali, hotrrea a fost favorabil
Bizantului. Astfel dorintele papale legate de Illiria si Bulgaria au rmas nemplinite, mpratul
Vasile I i-a ngduit apoi Patriarhului Ignatie s-l sfinteasc pe Iosif arhiepiscop al bulgarilor,
mpreun cu alti episcopi. La rndul ei, Biserica Bulgar recunostea suprematia Patriarhiei
Constantinopolului dar si pstra o oarecare autonomie
159
.
n acord cu aspiratiile depusului Fotie si ale ucisului Bardas, Vasile a ncuviintat
conceptia lor despre rolul Bizantului n lumea slav. Astfel Vasile a fost cel care a pricinuit o
ncheiere fericit pentru bulgari, n acord cu atitudinea celor trei victime ale sale, Fotie, Mihail
al III-lea si Bardas. Vasile a extins si lucrarea misionar din Rusia. El a adus la ortodoxie si pe
slavii din partea apusean a Peninsulei Balcanice si i-a supus influentei Bizantului
160
.

Surghiunul lui Fotie

n timpul nchiderii sale Fotie a fost supus unor mari lipsuri, dar se bucura nc de
admiratia adeptilor si. n timpul surghiunului sfntul brbat a fost lipsit de iubitele sale crti,
dar cu nici un chip nu a rmas nelucrtor, purtndu-si truda cu noblete si cu energie.
El a nceput s scrie multe crti de folos duhovnicesc, precum faimoasa Amfilohia,
compus ntre 867-869, si scris la cererea prietenului su Amfilohie din Kizic. n aceast
lucrare el rspunde la 320 de ntrebri si locuri grele scoase din Sfnta Scriptur. Este o
adevrat enciclopedie, tratnd cteva sute de subiecte din diferite domenii teologice. Alte
crti scrise de Fotie sunt mpotriva Maniheilor si Tlcuirea Epistolelor Sfntului Apostol
Pavel. El a compilat si Nomocanonul, o culegere de canoane bisericesti si legiuiri mprtesti,
si a scris o multime de epistole si cuvntri. Pe deasupra, ca un organ cu dulce glas, Fotie a

157
158
PG 102. 873: Val. Ep. 111.
159
Ostrogorsky, History of the Byzantine State, op. cit., p. 208.
160
Ibid., p. 209.
43
alctuit si cntri bisericesti.
Sfntul brbat a studiat Biblia si a scris mult despre Evanghelii. Pe cnd scria aceste
tlcuiri, el corecta si fcea necesarele observatii lucrrilor trimise de elevii si, artndu-se
pstor duhovnicesc si dascl chiar si n amarele zile ale prigoanei. Sfntul, tria si lauda
binecinstitoarei sale turme, a fost mare n cunoastere si n fapte de-a lungul ncercrilor, plin
de dragoste att pentru prieteni ct si pentru rii si dusmani. Sufletul prea-vestitului gritor al
harului si adevrului era nvesmntat si n lumina lucrrii, si a contemplatiei. Era lcas al
nencetatei rugciuni, templu al blndetii si vistierie a fericitei virtuti. Sfntul Fotie era cu
adevrat pstrtor al ntelepciunii si era n stare a deosebi lucrurile lui Dumnezeu.

Coresponden'a din surghiun a
Sfntului Fotie

n corespondenta alesului brbat al lui Dumnezeu putem ntrezri cte ceva din
necazurile lui Fotie si din suferintele episcopilor si. Ca un nvttor de frunte si povtuitor,
sfntul si-a petrecut vremea scriind o multime de scrisori, din Noiembrie 869 pn n 875,
adic de la cincizeci la cincizeci si cinci de ani.
Epistola c(tre episcopii s(i. n 870 Patriarhul Fotie scria: Asupra noastr au vrsat
drojdia a toat rutatea, lipsindu-ne de prieteni, rupndu-ne de rudenii si desprtindu-ne de voi
- cea mai amar suferint a mea. Ne-au lipsit cu totul de nsotitori si de slujitori si,
ntemnitndu-ne, ne-au pus pzitori si temniceri (asa nct s nu putem, de am fi dorit, s
plngem si s jelim nenorocirile noastre, si ca nu cumva chiar si mila s se strecoare pn la
noi de undeva, prin cuvnt ori prin fapt). Ne-au atrnat peste nenumratele primejdii ale
mortii. Ne-au silit - vai! - s flmnzim de dumnezeiestile graiuri si de toate celelalte. (...)
De fapt, ei ne-au acoperit ochii. Cci ce poti spune cu ncredintare atunci cnd nu poti
nici s vezi pe nimeni, nici s ai tovrsia crtilor, mai ales cnd marea si cea dinti
mngiere ti este cititul? (...) Ei ne-au astupat cu totul auzul, cci nu ne ngduie s auzim
glasurile celor ce ne iubesc (...) si nici mcar glasurile dusmanilor nostri. (...) Nu auzim pe
oameni cntnd lui Dumnezeu sau aducnd multmit Lui cu cntri. (...) n loc de clerici, n
loc de cntreti, n loc de citeti si dieci, n loc de prieteni si apropiati, (...) am fost dati n
minile cetelor ostsesti...
Ei au drmat casele lui Dumnezeu si au alungat sracii, adic pe schilozii si pe rnitii
pe care i ntretineam ca ispsire pentru pcatele noastre. (...) I-au biciuit pe slujitorii nostri ca
s le spun de aurul si argintul pe care chipurile l-am ascuns, desi nsisi clii stiau c este o
minciun. (...) Si au mcelrit fr contenire (...) ca si prin aceasta s ne pricinuiasc durere.
(...)
161

ns nimic nu ne mir, cci stim c pn si dumnezeiescul Pavel a fost lsat singur n
lanturi. La ntia mea aprare nimenea nu a mers cu mine, ci to#i m -au prsit (II Timotei 4,
16) si Luca singur este cu mine (II Timotei 4, 11). (...) Pentru aceea si Domnul spunea: Cela
ce va rbda pn n sfr$it, acela se va mntui (Mt. 10, 22). (...) Stiu c Stpnul si
Dumnezeul meu, cnd a fost prins si dus la temnit, a fost lsat singur. Atunci ucenicii to#i,
lsndu-L pe El, fugir (Mt. 26, 56; Mc. 14, 50)
162
.
ns ceea ce loveste si seac cel mai tare inima este a vedea mdularele lui Hristos,
Capul nostru, cu Carele suntem uniti si mpreun-prtasi, fiind smulse si cu totul nimicite
(Cf. I Cor. 12, 12-27)
163
.
Fotie face aluzie si la unele probleme de sntate atunci cnd scrie: Pn acum mi-am
lovit si rnit mruntaiele, ceea ce am suportat cu greu; cci chiar dac era nevoie de leacuri si
de medici, totusi mpreun-ptimirea pentru necazuri si dureri precumpneste asupra legilor

161
D. S. White, Patriarch Photios of Constantinople, op. cit., pp. 139-142.
162
Ibid., pp. 148-149.
163
Ibid., p. 149.
44
tmduirii si nvtturii doftoricesti
164
. Fotie, strlucitorul far al ntelepciunii, printre multele
sale nzestrri avea si o excelent cunoastere a medicinei. (Poate c expresia mi-am lovit si
rnit mruntaiele vrea s spun c folosea vechea metod a lsrii sngelui.) ntr-o scrisoare
ctre Sfntul Gheorghe, Episcop al Nicomidiei vestit ntre imnografii ortodocsi, citim c Fotie
l-a tmduit de o anume boal.

ndemnuri la r(bdare. n scrisoarea ctre episcopii si, ca un minunat si ntocmai cu
apostolii, Fotie i ndeamn, n ciuda greuttilor de nendurat, s se supun la toat omeneasca
zidire, pentru Domnul, ori mpratului, ca celui ce e mai presus (I Petru 2, 13), si iarsi, pe
mpratul cinsti#i (I Petru 2, 17).
Vorbind n continuare despre mprat, spunea: Ci nc si nainte de acestia, Stpnul
si nvttorul nostru al tuturor, si nsusi Ziditorul, din nemsurata Sa comoar a pltit
Cezarului. El ne-a nvtat si pe noi cu fapta si cu obiceiul s tinem seama de privilegiile date
mpratilor. Pentru aceea dar, n tainicele si nfricosatele noastre slujbe noi facem rugciune
pentru stpnitori
165
.
Neartnd nici mcar un gnd de nemultumire, n ncercarea de a-i mbrbta si a
sustine credinta episcopilor si, ale cror inimi erau pline de tulburare n vremea grea a
prigoanei, Fotie remarca n chip optimist: Grea este prigoana, dar dulce fgduinta
binecuvntrii de la Stpnul. Dureros este surghiunul, dar desfttoare mprtia Cerurilor...
S tinem nevointa noastr, ca s cstigm rspltirile. Fie ca si noi s strigm mpreun cu
Pavel: Lupta cea bun am luptat, cltoria am svr$it, credin#a am pzit; de acum s-a gtit
mie cununa drept#ii (II Timotei 4, 7-8). Fotie stia c slava biruitorilor avea s fie bucuria de
obste a celor binecinstitori.
ntr-o alt scrisoare ctre Mitropolitul Ioan al Iracliei, sfatul dulcii sale limbi a fost
acela de a rbda cu vitejie cele ce vin asupra noastr. Aceasta fiindc stim negresit, dup
cum rspicat spun graiurile dumnezeiesti si sfinte, c viata de acum nu este una a rspltirii si
dezmierdrii, ci una a nevointei, trudei si luptelor.
Podoaba Patriarhilor si Printilor, lmurit precum aurul, Fotie s-a fcut plcut lui
Dumnezeu. El se bucura s urmeze suferintele Mntuitorului su. ntr-o alt scrisoare ctre
acelasi mitropolit, Fotie scria: Mare si vdit mngiere se d celora ce ndur necazurile
vietii si sufer ce este mai ru, dup pilda suferintelor Lui (adic Hristos) si a mortii Sale celei
de rusine. (...) Deci te bucur c si tu, robul, ai prilej a urma pe Stpnul.
ntr-o scrisoare ctre Mitropolitul Mihail al Mitilinei Fotie vorbeste despre
Sanhedrinul Iudeilor care i-a scos pe ucenicii lui Hristos din sinagog. Fotie asemuieste pe
prigonitorii si cu Sanhedrinul si pe adeptii si i numeste urmtori plini de rvn ai
apostolilor (...) care acum s-au legat si unit nc si mai mult cu acei dumnezeiesti martori ai
Cuvntului. C prtsia noastr cu suferintele acelora face legtura noastr cu vietile lor nc
si mai deslusit. El spune c prigonitorii s-au desprtit n chip jalnic si ticlos de nvttura
apostolilor si de Ortodoxia noastr (...) si au czut.

Epistola c(tre mp(ratul Vasile. n Iunie, 870, surghiunitul Fotie scria o plngere
ctre mprat, fiindc era lipsit de mngierea de a citi crti. Preacucernicului si marelui
mprat Vasile [formula uzual de salut, n. ed.]. (...) Noi ducem o viat mai amar dect
moartea (...) pe care nici un mare preot al lui Dumnezeu nu a suferit-o, desi unii criminali au
suferit-o ca pedeaps. (...) V rog a lua aminte la drepturile de obste ale oamenilor. C atunci
cnd barbarii sau elinii pgni alungau din obste (...) pe cei ce erau lsati s triasc, ei nu-i
sileau s moar de foame sau de nenumrate rele. (...) Faptul c am fost lipsiti pn si de
crtile noastre este nou si neasteptat, si o nou pedeaps nscocit mpotriva noastr. Pentru
care pricin? Ca nu cumva s auzim fie si cuvntul lui Dumnezeu? (...) De ce oare ni s-au luat

164
Ibid., p. 152.
165
Ibid., p. 155.

45
crtile? C dac am fcut ceva gresit, mai multe crti trebuia a ni se da, ba nc si nvttori,
ca prin citire s ne folosim mai mult, si, dovedindu-ni-se c gresim, s ne putem ndrepta. Dar
dac nu am fcut ceva ru, de ce ni se face ru nou? (...) Luarea crtilor (...) stinge si
nimiceste nsusi ochiul contemplatiei
166
.
Din nefericire, rspunsul mpratului, de va fi fost vreunul, nu ni s-a pstrat.

Gndurile sfntului despre anatematizarea sa. Vorbind despre anatema rostit
asupra sa si a adeptilor si, Fotie spune: Odinioar anatema era ceva de temut si de ocolit,
cci era rostit de trmbitele bunei cinstiri mpotriva celor vinovati de necinstire. Dar ei, (...)
potrivnic oricrei legi, att dumnezeiesti ct si omenesti, potrivnic oricrei judecti, elinesti
sau barbare, au ntors cu ndrzneal anatema lor ctre atletii ortodoxiei, luptndu-se s fac
din barbara lor nebunie un privilegiu bisericesc. Iat c acum anatema strasnica si ultima
ncununare a oricrei pedepse - a ajuns un basm sau o jucrie, sau mai vrtos un lucru vrednic
de dorit pentru cei binecinstitori. (...) Dusmanii adevrului nu fac pedeapsa nfricosat, ci mai
vrtos simtul vinovtiei o face s fie astfel. (...) ns nevinovtia nu numai c preschimb
pedeapsa lor n ceva de rs, ci nc ntoarce osndirea ctre cei ce au dat-o. Ba nc aduce
celor ce au fost pedepsiti de ei nevestejite cununi si slav nemuritoare.
Prin nltimea virtutii sale Fotie nvtase foarte bine s rabde silnicia nc din prima
tinerete. Nu era strin de primirea afuriseniilor, astfel c scria diaconului Grigorie:
Vreme de multi ani, fiecare sobor eretic si fiecare sobor de iconoclasti ne-a afurisit;
nu numai pe noi, ci si pe tatl si pe unchii nostri, brbati mrturisitori ai lui Hristos si mndria
episcopilor. Desi ne-au afurisit, ei ne-au ridicat pe scaunul arhieresc atunci cnd nu o
doream... Deci s ne afuriseasc si de acum nainte, ca astfel s ne fac - asa sovielnici cum
suntem - s ne nltm de pe pmnt n mprtia cereasc.

Cearta asupra Bulgariei

Cnd Papa Adrian al II-lea a fost nstiintat de hotrrile Sinodului din 869-870, l-a
trimis napoi pe Eftimie si pe Theognost cu dou scrisori, una adresat mpratului Vasile si
alta lui Ignatie. El l felicita pe mprat c l-a nlocuit pe Fotie cu Ignatie. Adrian cerea s se
trimit reprezentanti de la Constantinopol spre a lua parte la un sinod pe care plnuia s-l
convoace la Roma. mpratul Vasile a trimis o ambasad la Roma n primvar. Desi au avut
parte de vreme rea pe mare, ambasadorii au reusit s ajung la Roma, unde au fost primiti de
Papa la Biserica Santa Maria Maggiore. S-au citit actele Sinodului din Constantinopol care
osndea si afurisea pe Fotie, actiunile sale, episcopii si si bisericile sfintite de el.
ns cnd Papa Adrian a aflat c Bulgaria fusese pus sub jurisdictia Bisericii din
Constantinopol a denuntat aceast decizie. El i-a amenintat cu excomunicarea pe Patriarhul
Ignatie si pe Arhiepiscopul Iosif al Bulgariei. Adrian i scria lui Ignatie ca unui inferior,
nvinuindu-l de nclcarea canoanelor, zicndu-i pe un ton ameninttor c o asemenea purtare
a pricinuit si cderea lui Fotie. Ignatie ns refuz a se supune suveranittii papale.
Astfel, cu sau fr Fotie, conflictul cu Roma s-a rennoit din pricina chestiunii bulgare.
Desi Papa Adrian l recunoscuse ca patriarh pe Ignatie, recunoasterea lui era conditionat,
depinznd de atitudinea lui fat de interesele papale din Bulgaria. Dup Adrian, dac Ignatie
era destul de ndrznet nct s se opun Romei, se putea astepta s fie excomunicat de la
prtsia cu Roma. Aceast conditie a fost nftisat ntr-o scrisoare ctre Ignatie, pe cnd
legatii papali se aflau la sinodul constantinopolitan din 869-870, cnd bulgarii si-au prezentat
pricina.

166
Ibid., p. 166.

46

Papa Ioan al VIII-lea

Papa Adrian al II-lea a murit n Noiembrie 872. Urmasul su, Ioan al VIII-lea, i-a scris
din nou Tarului Boris mpotriva grecilor, zicnd: Zi de zi grecii rtcesc cu noi si felurite
nvtturi si dogme. n alt loc scria: Plngem si ne tnguim, grijindu-ne si temndu-ne ca nu
cumva urmnd grecilor (care au czut n tot felul de erezii si schisme, precum le este
obiceiul), s cdeti si voi mpreun cu ei ntru adncul rtcirii. Cci te ntreb, fiule, cu
vorbele lui Moisi, - ntreab pe tatl tu, si va povesti tie, pe cei mai btrni dect tine, si vor
spune tie - (A II-a Lege 32, 7), fost-au oare grecii vreodat slobozi de vreun eres sau altul?
Ignatie a intrat n conflict cu problema alegerii jurisdictiei asupra Bulgariei, cci a
rmas credincios hotrrilor Sinodului din 869-870. La scurt timp dup trimiterea n Bulgaria
a arhiepiscopului grec Iosif, misionarii latini au fost alungati. Roma a protestat mpotriva
actiunilor lui Ignatie, care-i fcea s fie la fel de nemultumiti de Ignatie pe ct fuseser si de
Fotie.
Papa Ioan al VIII-lea ar fi putut s-l trateze pe Ignatie ca excomunicat, cci
predecesorul su Adrian l amenintase pe Ignatie cu excomunicarea dac ncalc porunca
papal de a nu intra n Bulgaria, ns Papa Ioan a ntrziat s dea o sentint public,
ndjduind c Ignatie va recunoaste nclcarea svrsit. El i-a scris lui Ignatie si, n termeni
foarte hotrti, i-a spus c va fi excomunicat dac nu-si cheam napoi preotii din Bulgaria n
treizeci de zile. ntr-o alt scrisoare ctre clericii greci din Bulgaria, Papa Ioan confirma
sentinta de excomunicare pronuntat de predecesorul su, adresndu-li-se astfel: Tuturor
episcopilor si altor clerici greci, cotropitori ai eparhiei Bulgariei si excomunicati de ctre noi.
El i ameninta c, dac nu se retrag din Bulgaria ntr-o lun, si ei vor fi depusi si
excomunicati. Pe de alt parte, fgduieste episcopilor c le va da alte scaune.
Cnd oare s-a mai auzit, n cele dinti opt veacuri din vremea slvitilor apostoli, ca un
Patriarh s fie excomunicat si depus dac nu ascult poruncile Papei de la Roma ce actiona ca
un suveran absolut? ns episcopii din Rsrit nu aveau s asculte de poruncile sale
anticanonice.
n ciuda acestor piedici, eforturile misionare bizantine n Balcani, mai ales n
Macedonia si Bulgaria, au primit un puternic imbold prin sosirea ucenicilor sfntului episcop
Metodie ( 885). Ei fuseser alungati din Moravia iar acum rspndeau ortodoxia si civilizatia
bizantin printre popoarele slave, propovduind n limba slavon. Astfel, Moravia a czut n
sfera de influent papal iar Bulgaria, Macedonia si Serbia au intrat pe orbita Bizantului.

Rechemat din surghiun

n ciuda surghiunirii lui Fotie, clerul din Constantinopol i-a rmas credincios, chiar
dac multi din episcopii si au fost si ei surghiuniti. Chiar si bisericile sfintite de el au fost
distruse. Nu a trecut mult pn cnd mpratul Vasile si-a dat seama c bunvointa sa fat de
extremisti nu i-a adus foloasele pe care le ndjduia. Schimbndu-si politica, s-a alturat
factiunii moderate.
Purtarea pasnic si plin de har a Sfntului Fotie a cucerit curnd respectul tuturor,
chiar si al celor mai nversunati dusmani ai si. Si mpratul a recunoscut virtutea si mretia
lui Fotie si cugeta s-l recheme din surghiun. ncet-ncet, Vasile recunostea c atitudinea sa
fat de Fotie fusese gresit si ncerca s o ndrepte.
Sfaturile cinstite ale Patriarhului Ignatie nruriser mult pe mpratul Vasile, cci
constiinta lui Ignatie l ncredinta c si el era vinovat de prigonirea lui Fotie. Astfel c i-a
vorbit mpratului despre eliberarea sfntului brbat.
n 875 Vasile i-a ngduit lui Fotie, acum n vrst de cincizeci si cinci de ani, s se
47
ntoarc la Constantinopol unde i s-a dat un apartament n palatul mprtesc. Fotie a fost
numit si rector al Universittii Magnaura. Apoi Vasile i-a ncredintat educatia fiilor si, Leon
si Alexandru. Constantin, ntiul nscut al mpratului si favoritul su, era fructul unei
cstorii din tinerete cu Maria, o macedoneanc. Leon, Alexandru si Stefan erau fiii Evdokiei
Ingherina, cei doi bieti mai mici fiind nscuti dup ce pusese mna pe tron.
Marele dascl Fotie spusese cndva: Dobndirea nvtturii se face celui btrn cel
mai tare toiag al vietii si-1 duce fr durere pe cel aflat n floarea tineretii pn la frumusetea
virtutii. Deci nvtati-v copiii ntru ntelepciune si virtute, ca nu numai la tinerete s aib
parte de o frumoas purtare n viat, ci si cnd mbtrnesc s nu aib trebuint de ajutorul
altora.
Ca un fctor de pace, Fotie a dat de-o parte orice fel de pomenire a rului si si-a
deschis inima, cernd lui Ignatie s se mpace. Ignatie, om moral, desi nclinat spre iutime, a
primit mpcarea cu Fotie. Apoi cei doi mari sfinti au hotrt s lucreze mpreun la
mbogtirea Bisericii.
Dup mpcare ntre cei doi s-a ivit o nespus dragoste si mpreun-lucrare, nct
Ignatie adesea cerea sfatul sfntului Fotie. Iat ce scria Sfntul Fotie despre noua sa prietenie:
Am ncercat toate cile pentru reasezarea si sporirea pcii. Amndoi am czut n genunchi,
am cerut iertare unul altuia si fiecare l-a iertat pe cellalt pentru orice i-ar fi gresit. Mai trziu,
cnd (Ignatie) a czut la pat si a cerut s m vad, l-am cercetat nu o dat sau de dou ori, ci
de multe ori. Am fcut tot ce este cu putint s-i alin suferinta. Si, dac cuvintele pot aduce
vreo mngiere, i-am dat-o si pe aceasta. Fotie s-a folosit si de priceperea sa n probleme
medicale spre a alunga suferintele fostului su potrivnic.

Restabilirea suveranit('ii bizantine

Cnd coasta Adriaticii era amenintat de arabii din Sudul Italiei, n anul 867, puterea
naval bizantin a silit pe arabi s ridice asediul. Aceasta a ntrit din nou suveranitatea
bizantin asupra coastei adriatice rsritene si a dus la crearea provinciei Dalmatiei. Dup ce
flota mprteasc a respins atacul arab asupra coastei dalmatiene si a despresurat
Dubrovnikul, bizantinii au intervenit n Italia de Sud. Vasile a fcut o aliant cu mpratul
Ludovic al II-lea si cu Roma mpotriva naintrii arabe, desi aceasta nu le-a adus nimic
bizantinilor.
n 873 Vasile s-a ntors spre Rsrit unde a naintat n regiunea Eufratului si a cucerit
Zapetra si Samosata. Slbirea regatului arab a facilitat dezvoltarea Armeniei.
Rentorcndu-se n Apus, pozitia bizantinilor n Italia s-a ntrit din nou n 876, cnd
principii de Benevento si Bari s-au pus sub suveranitatea Bizantului. Era epoca cnd Bizantul
era n stare s resping atacurile arabe din regiunile de coast ale Dalmatiei, Greciei si
Peloponesului. Ei au reusit chiar s ocupe Ciprul vreme de sapte ani, desi Siracusa a czut n
minile arabilor n 878.
Cu toate acestea bizantinii au reusit s pun din nou piciorul pe teritoriul sudic al
Italiei continentale. Dup sosirea strlucitului general Nichifor Foka a nceput o puternic si
reusit ofensiv bizantin care a dus la revenirea Italiei Sudice sub stpnirea bizantin.
Micile state italiene ce se dusmneau ntre ele vedeau n Bizant singurul factor stabil si
puternic. Roma nssi, amenintat mereu de atacurile arabe pe coastele sale, cuta si ea ajutor
de la mpratul bizantin. Aceast stare de lucruri explic atitudinea indulgent n problemele
bisericesti pe care papalitatea a fost nevoit s o adopte fat de Biserica din Constantinopol.
48

Rea*ezarea pe scaunul patriarhal

Patriarhul Ignatie, dndu-si seama c i se apropie moartea, l-a sftuit pe mpratul
Vasile s reaseze pe Fotie ca patriarh. Cnd mpratul Vasile a hotrt s cerceteze din nou
pricina ntr-un sinod, Papa Ioan al VIII-lea a artat bunvoint si a trimis pe episcopii Pavel al
Anconei si Evghenie al Ostiei n capitala bizantin. Apoi la 32 Octombrie 877 vrstnicul
Ignatie a adormit ntru Domnul. Se zice c Ignatie a murit n bratele lui Fotie. Numele lui
Ignatie a fost adogat la Sinodicon
167
de ctre Fotie, n primul an al celui de-al doilea
patriarhat al su, n Duminica Ortodoxiei din 878.
La trei zile dup adormirea lui Ignatie, iubitul nostru Fotie s-a urcat pe scaunul
patriarhal pentru a doua oar si curnd avea s fie recunoscut si de Roma. Cnd legatii latini
au sosit la Constantinopol, Patriarhul Fotie, atunci n vrst de cincizeci si opt de ani, era pe
scaunul episcopal.
n Noiembrie 879 s-a convocat un sinod la Constantinopole, n Biserica Sfnta Sofia,
la care au luat parte trei sute optzeci si trei de episcopi. ntruct nou-sosita delegatie papal nu
fusese autorizat de Papa s ia parte la sinod, mpratul Vasile si Patriarhul Fotie l-au poftit n
mod oficial pe Papa Ioan al VIII-lea s participe. Papa si-a trimis ca reprezentat pe Cardinalul
Petru, care urma s se alture celorlalti doi episcopi latini, Pavel al Anconei si Evghenie al
Ostiei.
La sinod legatii Papei Ioan au ascultat fr s se mpotriveasc citirea Crezului Niceo-
Constantinopolitan fr adaosul Filioque, att de larg folosit n Apus. De fapt adaosul Filioque
fusese osndit n chip solemn n a sasea sedint a Sinodului. Legatii Papei, cei ai scaunelor
patriarhale rsritene si toti episcopii s-au alturat osndirii.
Crezul Niceean a fost ntrit de ctre toti ierarhii de fat care au spus: Negresit,
Simbolul Credintei de la Soborul din Niceea, asezat si ntrit de ctre toate Soboarele a Toat
Lumea, s fie proclamat si la acest Sinod a Toat Lumea. La aceasta trimisii papali au
adugat: Asa cum ne porunceste slvitul si marele nostru mprat si fratii nostri clerici, se
cade a nu se mai alctui un nou Simbol. Fie ca acesta vechi, care este tinut si crezut de ctre
ntreaga lume, s fie proclamat si ntrit din nou.
Apoi cu totii au vestit c oricine cu ndrznire preschimb Simbolul Credintei fie cu
vorbe mincinoase, adogiri ori lipsuri, (...) pe unul ca acela l scoatem cu totul din cinul su de
va fi cleric; iar de este mirean, l afurisim, dup mai nainte rnduita osnd a sfintelor Soboare
a Toat Lumea.
Dup ce Sinodul a recunoscut si ntrit n unanimitate pe Fotie, smeritul patriarh a
rspuns: Fie ca Dumnezeu s scufunde n uitare cele din trecut. Ct despre noi, s aflm
ntrire n iertare si s nu tinem minte rul. Mai bine s rmnem tcuti despre aceste lucruri
sau mcar s le pomenim numai pe scurt si cu nfrnare. Fiind noi oameni pctosi si
nensemnati, este mai bine a rmnea tcuti asupra vrjmsiei pe care a pricinuit-o. Numai
dac este mare nevoie s mai pomenim de aceasta.

Scrisorile de felicitare ale Papei. n scrisorile sale ctre Sinod Papa Ioan al VIII-lea l
recunostea pe Fotie ca patriarh legiuit. El osndea sinoadele anterioare tinute la Roma si
Constantinopol care l-au osndit pe Fotie. Apoi scrie spre lauda lui Fotie: Primiti-1 pe Fotie,
minunatul si cucernicul ierarh al lui Dumnezeu si Patriarh, fratele si mpreun-slujitorul
nostru. El are aceeasi soart, aceeasi parte si aceeasi mostenire cu cea a Bisericii Romei.
Primiti-1 nu numai pentru virtutea sa, ci si pentru ca sminteala s se ridice din mijlocul nostru
si pacea si dragostea lui Dumnezeu s se sdeasc n locul ei. Primiti-1 fr sovire sau

167
Sinodiconul Ortodoxiei cuprinde o slujb special, ce se svrseste n fiecare an n Duminica Ortodoxiei
(prima Duminic din Postul Mare) si unde se pomenesc cu aclamatii toti aprtorii Ortodoxiei, dndu-se totodat
anatemei toti ereticii.
49
ndoial, cu dragoste si credint. Lepdati toat otrava ruttii, amgirii, ftrniciei si
ndoielii, si primiti-1 asa cum l-a primit Biserica Romei. Am aflat de la aproape toti c acest
brbat este mpodobit cu multe virtuti dumnezeiesti, adic cu ntelepciune si chibzuint n cele
omenesti si n cele dumnezeiesti. El are de asemenea toate celelalte virtuti lucrtoare si
osrdie fierbinte, fcndu-se truditor al lui Dumnezeu. (...) Am judecat c nu se cade a lsa
nelucrtor un asemenea brbat; cci fiind ridicat la naltul rang de Patriarh al Bisericii voastre
si strlucind din nou, va face din nou faptele sale obisnuite, cele plcute lui Dumnezeu, pentru
preoti si naltii preoti.
Hotrm ca sinodul tinut la Roma n vremea Papei Adrian si cel tinut la
Constantinopole mpotriva aceluiasi Fotie s fie lepdate cu totul, desfiintate, si s nu fie
adunate si numrate cu sfintele Sinoade. Nici adunrile de episcopi ce au primit ru pe Fotie
s nu fie socotite vrednice a se numi Sinoade.
Scrisoarea era semnat nu doar de ctre Papa Ioan, ci si de ctre episcopii apuseni.
ns scrisorile lui Ioan erau pline de noile doctrine ale Papalittii. Papa pretindea c are, prin
drept dumnezeiesc, grija tuturor Bisericilor, si c tinea locul Sfntului Petru. El pretindea c a
fost rugat de bizantini s primeasc pe Fotie n vrednicia patriarhatului si chiar n tagma
clerical. Ioan mai scria c i d iertarea lui Fotie n temeiul puterii ce a primit prin Sfntul
Petru, de a lega si dezlega toate fr osebire
168
. Desi scrisorile Papei erau deosebit de
lingusitoare fat de Fotie, sfntul brbat nu s-a lsat amgit de cuvintele Papei privitoare la
ntietate.
Papa conditiona recunoasterea lui Fotie, zicnd c acesta trebuie s cear iertare n
sinod pentru cele petrecute n trecut. El adaog c, dac Patriarhul fcea acest lucru, nu va mai
primi un canon de iertare. Fotie a respins acest lucru, fiindc nu se socotea rspunztor pentru
trecut. Papa mai poruncea ca Fotie s renunte la toat jurisdictia asupra Bulgariei si l oprea de
a face acolo vreo hirotonie. El scria apoi c Fotie trebuie s primeasc n comuniunea sa pe
toti episcopii hirotoniti de Ignatie, iar dac episcopii ignatieni ar refuza s intre n comuniune
cu Fotie, Papa i amenint cu excomunicarea
169
.
Din tonul cuvintelor Papei Ioan al VlII-lea se vede c el d porunc dup porunc si
pretinde a avea stpnire absolut de obrsie dumnezeiasc. Cnd scrisorile papale s-au tradus
n greceste, toate frazele privitoare la primatul papal au fost scoase, dup care copiile revizuite
s-au citit la Sinodul din 879. Era vdit c dac scrisorile s-ar fi citit n Sinod nemodificate,
toat ndejdea de pace s-ar fi spulberat. Astfel c s-a scos orice cuvnt ce ar fi putut da s se
nteleag c Papa ar voi s fie suveranul Bisericii. Cnd scrisorile au fost citite n forma lor
revizuit legatii latini nu au protestat.

Cardinalul Petru. ns Cardinalul Petru i-a ntrebat pe membrii sinodului: Primiti
scrisoarea Papei? Sinodul a rspuns: Primim tot ce priveste unirea cu Fotie si folosul
Bisericii, ns nu ceea ce priveste pe mpratul si provinciile sale. Prin aceste cuvinte,
Sinodul respingea pretentiile Papei asupra Bulgariei
170
.
Spre a avea o mai bun ntelegere asupra strii de spirit a episcopilor participanti, s
ascultm un fragment din actele Sinodului:
Cum s-a urcat din nou patriarhul Fotie pe scaunul su?, ntreb Petru.
Sinodul rspunse: Cu ncuviintarea celor trei Patriarhi, dup rugmintea mpratului;
sau, mai bine zicnd, supunndu-se silniciei ce i s-a fcut si rugmintilor a toat Biserica
Constantinopolei.
Cum, ntreb Petru, n-au fost silnicii din partea lui Fotie? N-a lucrat el tiraniceste?
Dimprotiv, zise sinodul, totul s-a petrecut cu pace si liniste.
Slav Domnului! rspunse cardinalul Petru
171
.

168
169
Ibid., p. 223.
170
Ibid., p. 224.
171
Ibid., p. 225.
50
Patriarhul Fotie se adreseaz( Sinodului. Dup ce s-a dat rspuns la aceste ntrebri,
Fotie lu cuvntul si gri astfel: V mrturisesc naintea lui Dumnezeu, nu am dorit niciodat
acest scaun; cea mai mare parte din cei ce sunt aici o stiu bine. ntia oar l-am luat fr voia
mea, vrsnd multe lacrimi, dup ce mult timp m-am aprat, si n urma unei silnicii
nenduplecate a mpratului care domnea atunci, ns cu consimtmntul episcopilor si al
clerului, care dduser voturile lor fr stirea mea. M-au pus chiar si sub straj...
Episcopii de fat l-au ntrerupt, zicnd: O stim toti, sau prin noi nsine, sau prin
martorii care ne-au spus-o.
Cnd s-au citit hotrrile, toti cei de fat au spus: Asa cugetm, asa si vestim. Suntem
cu totii ntr-un cuget. n aceasta Papa Ioan ne-a bucurat mai mult dect oricine. Cci (...) am
nimicit, lepdat si afurisit ca necanonic tot ceea ce s-a scris, spus si fcut mpotriva
preasfntului Patriarh, si fcnd aceasta, ne-am alturat noi nsine lui ntru sfnt prtsie,
fcndu-ne mpreun-lucrtorii si
172
.
Trimisii papali au adugat: Asa cum soarele st numai pe cer, dar totusi lumineaz
pmntul, tot asa si stpnul nostru, Domnul Fotie, sade n Constantinopol si lumineaz toat
zidirea si i d strlucire
173
.
Dumnezeu a nvoit, urm sfntul Patriarh, ca s fiu alungat. Nu am cutat a reveni.
Nu am ntrtat nicidecum la rscoale. Am stat linistit, multumind lui Dumnezeu si supus
judectilor Sale, fr a supra urechile mpratului, fr dorint, nici ndejde, de a fi readus.
Dumnezeu, Carele lucreaz minuni, a atins inima mpratului. (...); el m-a rechemat din
surghiunul meu. ns ct timp a vietuit Ignatie, de fericit amintire, n-am putut a m hotr s-
mi reiau scaunul, cu toate ndemnurile si struintele ce mai multi mi fceau n aceast
privint. Sinodul a zis: Este adevrat.
Am voit, urm Fotie, a ntri pacea cu Ignatie n toate chipurile. Ne-am vzut la
palat; ne-am aruncat unul la picioarele altuia si ne-am iertat unul pe altul. Cnd el a czut
bolnav, m-a chemat la el; l-am vizitat de mai multe ori si i-am dat toate mngierile de care
eram destoinic. El mi-a recomandat persoanele ce i erau mai scumpe, si am purtat grij de
ele. Dup moartea sa, mpratul a struit deosebi si n public si a venit el nsusi la mine ca s
m ndemne s m supun dorintelor episcopilor si clerului. Am cedat la o schimbare att de
minunat, pentru a nu m mpotrivi lui Dumnezeu. Sinodul a zis: Asa este
174
.

Alte hot(rri ale sinodului. Sinodul a mai afirmat c Papa era un patriarh ca toti
patriarhii. El nu posed autoritate asupra ntregii Biserici. Astfel nu era neaprat nevoie ca
Patriarhul Constantinopolului s fie confirmat de Pontiful Romei.
Cnd legatii papali au cerut ca Bulgaria s fie pus sub jurisdictia Romei, Fotie a
rspuns c n clipa de fat nu se mai poate discuta aceast problem, ntruct hotrrea se va
lsa mpratului. Apoi, la sugestia lui Fotie, Sinodul a dat un canon conform cruia episcopul
Romei se poate bucura doar de acele privilegii pe care le avea n chip canonic pn atunci,
adic ntietatea de cinstire. Prin aceste msuri Sinodul interzicea Romei s-si extind sau s-
si amendeze prerogativele n vreun fel
175
.
n sedintele urmtoare, legatii scaunelor patriarhale ale Alexandriei, Antiohiei si
Ierusalimului ddur dovezi desvrsit adevrate c Patriarhii lor fuseser totdeauna n
comuniune cu Fotie; c pretinsii legati, ce asistaser la sinodul din 869, nu erau dect niste
trimisi ai saracinilor, dup cum nsusi Fotie scrisese n protestul su contra acestei adunri.
Ca urmare, hotrrile Sinodului constantinopolitan din 869-870 au fost revocate de ctre
Sinodul prezent din 879. Desi sinodul din 869-870 a fost anatematizat de ctre legatii Romei,
de ctre legatii celorlalte scaune patriarhale din Rsrit, si de ctre toti episcopii, totusi pn
astzi Roma numeste n mod gresit Sinodul din 869 al Optulea Sinod Ecumenic.

172
173
Mansi, Sacrorum, 501.
174
175
51
ns faptul de a fi numit al Optulea Sinod Ecumenic este o cinste nemeritat, datorat
erorii canonistilor latini din veacul al unsprezecelea. Cnd au gsit actele sinodului n arhivele
Lateranului, ei au fost ncntati s citeasc acolo o hotrre ce oprea pe mireni s se amestece
n alegerea unui episcop. Asa de ncntati au fost de aceast descoperite, nct nu numai c au
uitat c sinodul cu pricina fusese osndit, ci l-au nltat a fi unul dintre cele mai mari sinoade
ale crestinttii
176
.

O alt( scrisoare
a Papei Ioan al VIII-lea

Cnd Papa Ioan al VIII-lea a aflat despre rezultatele Sinodului din 879-880, a ncercat
simtminte amestecate. Erau cteva lucruri care i strneau mnia: faptul c ideile papale
privitoare la suprematie nu au fost primite, c scrisorile sale au fost revizuite n traducerea
greceasc si c tot nu a primit Illiria si Bulgaria. n ciuda acestora, Papa a recunoscut
hotrrile Sinodului din 879-880, care fusese un sinod de unire ntre crestinismul rsritean si
cel apusean.
Dup primirea hotrrilor sinodului Papa a hotrt s-si trimit un legat la
Constantinopol. El trebuia s struie pentru anularea oricrei msuri de la Sinod care nu
convenea Papei. Legatul mai fusese instruit s obtin concesii n privinta Bisericii Bulgare.
Spre cinstea sa, Papa Ioan, n ciuda tuturor plngerilor sale, nu a mrturisit erezia lui
Filioque si nu a ngduit nimnui s schimbe Crezul. De fapt, dup ce a primit actele
Sinodului, Papa Ioan a scris Patriarhului Fotie despre adugirea la Crez:
V este cunoscut c trimisul vostru, vorbind cu noi asupra Crezului, a gsit c l
tinem asa dup cum l-am primit de la nceput, fr a aduga sau a scoate ceva din el, cci
cunoastem aspra pedeaps ce merit cel ce ar cuteza a se atinge de el. Astfel, pentru a v
linisti asupra acestei pricini care a fost pentru Biseric o piatr de poticnire, noi v declarm
nc o dat c nu numai c l rostim astfel, dar c osndim chiar pe cei ce, n nebunia lor, au
avut cutezarea a lucra altminteri dect la nceput, drept clctori ai cuvntului dumnezeiesc si
msluitori ai nvtturii lui Iisus Hristos, ai Apostolilor si a Printilor care ne-au predat Crezul
prin sinoade. Noi declarm c partea lor este cea a lui Iuda, pentru c au lucrat ca si el, fiindc
dac ei nu dau mortii nsusi trupul Domnului, totusi sfsie pe credinciosii lui Dumnezeu, care
sunt mdularele Domnului, prin mijlocirea schismei, dndu-i pe ei ca si pe dnsii mortii
vesnice, dup cum a fcut nevrednicul ucenic. Socotesc, cu toate acestea, c Preasfintia
Voastr, care este plin de ntelepciune, nu poate s nu cunoasc c nu este lesne a face s se
primeasc aceast prere de toti episcopii nostri si a schimba n putin timp un obicei att de
nsemnat care a prins rdcin de attia ani. Pentru aceasta noi credem c nu trebuie a sili pe
nimenea s prseasc acest adaos fcut la Crez, ci c trebuie a lucra cu cumptare si
ntelepciune, ndemnnd putin cte putin a se prsi de aceast hulire. (...) Se cuvine deci ca
Preasfintia Voastr s nu se sminteasc prea tare de noi si s nu se deprteze de sntoasa
parte a trupului Bisericii noastre, ci s lucreze cu rvn, prin blndetea si chibzuint sa, la
ntoarcerea celor ce s-au deprtat de la adevr, spre a merita cu noi rsplata fgduit,
nchinciune n Domnul, frate catolic, si dup vrednicie cinstit!
177

Desi rposatul pap Nicolae I aprobase ciudata dogm nou a lui Filioque, ea a fost
respins ca hulitoare sub noul pap Ioan al VIII-lea. Este de necontestat c scrisoarea a venit
dinspre Apus spre Rsrit, nchizndu-se astfel gura celor ce s-ar strdui s i dezmint
autenticitatea.
ns legatul Papei Ioan avea s ntlneasc refuzul categoric al mpratului Vasile si al
Patriarhului Fotie fat de orice privea suprematia papal si bulgarii. Vasile a mers pn acolo
nct l-a arestat pe legat si l-a tinut prizonier vreme de o lun. Se pare c acel legat se numea

176
Gerostergios, St. Photios the Great, op. cit., pp. 90-91.
177
52
Marin, si ar fi fost mai trziu urmasul lui Ioan al VIII-lea. Ca urmare, legturile dintre
bizantini si Roma nu au ncetat cu totul, dar au devenit ntmpltoare si destul de vagi.

Al doilea patriarhat al lui Fotie

Vestitul ierarh ajunsese n culmea puterii sale, fcnd Biserica un izvor de mare
ntrire duhovniceasc pentru toate lucrrile omenesti. Lucrarea propovduirii Evangheliei si
filantropia ocupau un loc de frunte. Cu toate acestea el nu trecea cu vederea nici studiile si
alctuirea de noi scrieri, ca si nvtarea celor iubitori de nvttur. Sfntul Fotie s-a dovedit a
fi un patriarh eficient a crui lucrare de reformare a Scolii Patriarhale a fost deosebit de
pretioas.

Epanagogh. mpratul Vasile a reactualizat codul de legi, Epanagoghi, la care
strlucitul Fotie a alctuit prefata. Epanagoghi cuprindea prti ce se ocupau de drepturile si
ndatoririle mpratului, Patriarhului si altor dregtori mireni sau bisericesti. Politica Statului
si a Bisericii era definit ca o unitate alctuit din multe prti si mdulare. Ea avea n frunte pe
mprat si pe Patriarh, a cror sarcin era aceea de a lucra mpreun n strns si pasnic
armonie pentru binele oamenilor. Dup cum afirmaser Iustinian si Leon al III-lea la vremea
lor, ntruct lumea este alctuit, ca si omul, din prti si mdulare, cele mai mari si mai
trebuincioase prti ale ei sunt mpratul si Patriarhul. Pentru aceea, pacea si fericirea
supusilor, trupeste si sufleteste, se svrseste atunci cnd mpratul si preotia gsesc buna-
ntelegere si mpreun-glsuirea (symphonia) n toate lucrurile
178
.
Conform documentului, mpratul trebuia s ntreasc si s sustin nu numai cele
spuse n Sfnta Scriptur, ci si dogmele statornicite de cele Sapte Sinoade Ecumenice; si,
binenteles, legile romane ale predecesorilor si. ns mpratul trebuie s lucreze n chip de
lege atunci cnd nu este niciuna scris, ns faptele sale s nu ncalce legiuirea canonic
179
.
Desi mpratul era autoritatea legal care trebuia s ntreasc si s sustin adevrata
nvttur, asa cum este ea nftisat de Scripturi si de cele Sapte Sinoade, autorul textului
cuta s limiteze puterile mpratului n domeniul bisericesc si s previn interventia sa n
probleme dogmatice. Definind drepturile Patriarhului, documentul afirm: Patriarhul este
icoana vie si nsufletit a lui Hristos, fiind chip al adevrului prin fapte si cuvinte. Patriarhul
trebuie mai nti s pzeasc cu trezvie si cucernicie pe cei pe care Dumnezeu i-a dat n grija
sa. Apoi trebuie, pe ct este cu putint, s aduc la unirea cu Ortodoxia pe toti ereticii. n
sfrsit, prin sfiala pe care o insufl, prin strlucirea si minunata sa purtare, s-i fac pe
necredinciosi s urmeze Credinta. (...) Singur Patriarhul trebuie s tlcuiasc canoanele
predate de Printi si hotrrile date de sfintele Sinoade. Patriarhul trebuie s desluseasc si s
hotrasc acele lucruri ce au fost rnduite si asezate de Printii cei dinti de la Sinoadele a
toat lumea si locale. (...) Supravegherea tuturor celor duhovnicesti este n sarcina
Patriarhului, dar poate fi trecut si la cei hotrti de el c trebuie s li se dea aceast
puternicie. De asemenea, numai el (si cei pe care el i numeste) este socotitorul si judectorul
n toate cele ce tin de pocint, ntoarcerea de la pcat, erezie. (,..)
180

Deci cpetenia laic trebuie s aib grij de bunstarea materialnic a supusilor, iar
cpetenia duhovniceasc este nsrcinat cu bunstarea duhovniceasc a turmei. Trebuie
reamintit faptul c Epanagoghi nu a fost alctuit de mprat, ci de ctre marele Patriarh
Fotie; totusi ea nu a fost pus niciodat n aplicare.
Unii dintre criticii ostili lui Fotie l-au nvinuit c foloseste cuvinte mai potrivite unui
pontif latin dect unui ierarh bizantin. ns trebuie s ne reamintim c sfntul brbat stia
foarte bine din experienta sa si din lecturi c multi din cei ce au sezut pe scaunul mprtesc

178
n Jus Graeco-Romanum IV, Leipzig, 1852, pp. 181-184, Titulus III, 1.
179
Ibid., Titulus II, 6.
180
Ibid., Titulus III, 1.
53
si-au dus pn la capt firea czut, fcnd prpd n Biserica lui Hristos. Experientele din
copilrie legate de cumplitele prigoane pricinuite de iconoclasti l-au fcut negresit s cread
c mpratul avea nevoie de ordine si responsabilitate. ntr-o omilie datnd din vremea primei
sale nscunri, Fotie ataca pe mpratii iconoclasti care se strecuraser pe tronul Noii Rome.
Ei au dezbrcat Biserica, Mireasa lui Hristos, de podoabele Ei si n chip nesocotit i-au
pricinuit rni amare; nct chipul i s-a umplut de urmele ranelor si era dezgolit si slutit.
Dup ce i-au pricinuit multime de rane, dusmanii ei au cutat, n turbarea lor, s o scufunde n
uitare - asemnndu-se astfel nebuniei Iudeilor. Ea nc poart pe trupul ei urmele ranelor, ca
mrturie a scopului isaurian si nedumnezeiesc
181
.
nvttura lui Fotie despre legtura dintre Biseric si Stat defineste limpede preotia ca
urmnd pildei lui Hristos, adic lsnd Cezarului cele ale Cezarului, cci mprtia Sa nu este
din lumea aceasta. Teoria dublei stpniri din Epanagoghi nu este unic n Bizant. Mai
devreme, n veacul al VI-lea, mpratul Iustinian, n a Sasea Novel, afirmase explicit
deosebirea ntre sacerdotium si imperium, ca dou autoritti separate, obrsite de la
Dumnezeu pentru omenire. Patriarhul Fotie nu fcea dect s o aduc aminte mpratului si
episcopilor deopotriv.
Lucrarea, compilat n numele mpratilor Vasile, Leon si Alexandru, apartine
perioadei de dup 879. Totusi, asa cum am pomenit, Epanagoghi nu a fost publicat oficial.
Teoria ndoitei stpniri presupune o legtur ideal ntre puterea laic si cea bisericeasc n
acord cu ideile predominante n sfera Bisericii Ortodoxe. n orice caz, Fotie avea s descopere
curnd c, n practic, ndoita stpnire venea n contradictie acut cu noul mprat.

Eforturi misionare n Imperiu. Domnia lui Vasile I a fost marcat de cteva
ncercri de a rspndi Ortodoxia printre pgni. Bizantinii s-au strduit s-i conving pe rusi
(desi nu se stie nc pe care dintre ei) s primeasc mntuitorul Botez. Convertirea majorittii
triburilor slave asezate n Peloponez a avut loc n vremea lui Vasile I. Slavii pgni au rmas
n muntii Taighet.
Rela'iile cu papalitatea. Relatiile cu Apusul erau nc ncordate, din pricina pozitiei
lui Fotie fat de ideile papale asupra primatului. Dup uciderea lui Ioan al VIII-lea, Marin I,
cunoscut si ca Martin al II-lea (882-884), a fost ales episcopul Romei. Marin fusese unul din
legatii papali la Sinodul din 869, ce fusese anatematizat la Sinodul din 879. De asemenea, se
spune c Marin fusese prigonit de mpratul Mihail al III-lea pentru ceea ce fcuse la Sinodul
din 869. Avnd deci o ranchiun de satisfcut, Marin a validat Sinodul din 869 care-1 osndea
pe Fotie.
Urmasul lui Marin, Adrian al III-lea (884-885), a pstrat o opinie moderat. Urmasul
lui Adrian, Stefan al V-lea (885-891), a urmat ndeaproape pozitia predecesorilor si de trist
amintire, Nicolae I si Marin. El a reasezat hotrrile Sinodului Tlhresc din 869 si a trimis o
scrisoare mpratului Vasile I. Iat cteva fragmente foarte vrednice a fi luate n seam:
Dup cum Dumnezeu, zice el, v-a dat suveranitatea lucrurilor vremelnice, noi de asemenea
am primit de la el, prin Sfntul Petru, verhovnicul apostolilor, suveranitatea lucrurilor
duhovnicesti. (...) Nou ni s-a ncredintat purtarea de grij a turmei; aceast purtare de grij
este cu att mai nalt, cu ct cerul este deasupra pmntului. Ascultati ce a zis Domnul lui
Petru: Tu esti Petru, etc. (...) Rog dar Evsevia Voastr de a cinsti numele si vrednicia
verhovnicului apostolilor, supunndu-se hotrrilor sale; cci episcopatul n toate Bisericile
pmntului si trage obrsia de la Sfntul Petru, prin care noi nvtm pe toti credinciosii si le
artm sntoasa si nestriccioasa nvttur
182
. Stefan mai pretindea c legatii papei
Silvestru, la ntiul Sinod de la Niceea, au statornicit principiul c ntiul scaun nu poate fi
judecat de nimeni.
Exprimndu-si dezaprobarea fat de Fotie, Stefan pretindea c Fotie n-a fost niciodat
dect laic, fiindc nu avea episcopatul de la Roma. El scria mpratului: Biserica Roman nu

181
D. S. White, Patriarch Photios of Constantinople, op. cit., p. 91.
182
Apud Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 237.
54
v-a scris oare vou s tineti un sinod la Constantinopole? V ntreb, cui putea ea s scrie?
Laicului Fotie? Dac voi ati avea un patriarh, Biserica noastr l-ar cerceta adeseori prin
scrisori. ns, vai, slvitul oras al Constantinopolei este fr pstor, si dac iubirea ce v
purtm nu ne-ar face a suferi cu rbdare nedreptatea fcut Bisericii noastre, am fi fost siliti a
rosti contra nseltorului Fotie, care a vorbit att de nevrednic mpotriva noastr, pedepse mult
mai aspre dect cele ce au fost date de ctre predecesorii nostri
183
.
Desi scrisoarea a fost trimis mpratului Vasile, el nu a primit-o. Ea avea s fie
primit si citit n capital cnd schiptrul mprtiei era tinut de Leon cel ntelept (886-912).
Papa Stefan a murit strangulat n nchisoare.

Mistagoghia,
adic( ncep(tura Tainelor

Vreme de multi ani, sfntul brbat, trmbita ce vestea purcederea Duhului Sfnt de la
Tatl, s-a ocupat de problema lui Filioque. n 883 el a trimis vestita sa scrisoare Mitropolitului
Acvileii din Italia, aprnd pozitia ortodox.
Iat ce scria de trei fericitul Fotie, cel cu dumnezeiesc grai: Ne-a ajuns la urechi c
unii dintre cei ce vietuiesc n Apus, fie nemultumiti cu graiul Domnului, ori fiindc nu au
ntelegerea hotrnicirilor si dogmelor Printilor si Sinoadelor, ori fiindc au trecut cu vederea
acrivia acestora, ori fiindc au cugetele nesimtitoare la aceste lucruri (cci altfel nu stiu cum
s zic), au strecurat nvttura (s nu fie!) c Dumnezeiescul si Preasfntul Duh purcede nu de
la Dumnezeu, adic de la Tatl, ci si de la Fiul, si printr-o astfel de rostire pricinuiesc mult
vtmare celor ce cred aceasta
184
.
Limba lui Fotie s-a fcut condeiul Mngietorului care grabnic d izbvire celor ce
recunosc stpnirea Sa, insuflnd cunoastere cereasc n sufletele lor. Fotie, cel cu inim
curat, luminat din belsug de razele strlucitoare ale Dumnezeiescului Duh, n anul 885, la
vrsta de saizeci si cinci de ani, a scris un lung tratat, Mistagoghia Duhului Sfnt
185
.
Mistagoghia sau nceptura Tainelor, este un tratat despre nvttura tainic pentru Duhul
Sfnt. Fotie, nteleptul descoperitor al tainelor, nu spune pe nume sprijinitorilor apuseni ai lui
Filioque, cci folosirea lui era att de rspndit nct osebirea anumitor persoane de frunte ar
fi fost socotit ca un atac personal. Dimpotriv, sfntul brbat voia ca tratatul s fie educativ,
ceea ce si dovedeste din plin. Se atac pozitiile si doctrinele, nu persoanele
186
.
La nceput, Fotie declar: Mai mult dect orice altceva, nsusi graiul Domnului li se
mpotriveste. (...) Care grai? Cela ce zice: Duhul adevrului care de la Tatl purcede (In. 15,
26). nsusi Fiul ne d tainica Sa nvttur c Duhul purcede de la Tatl
187
.
n deplin conglsuire cu teologia ortodox, Fotie scrie: Att Fiul ct si Duhul Sfnt
se ivesc din una si aceeasi Cauz, adic din Tatl, chiar dac Duhul este prin purcedere, iar
Fiul prin nastere. (...) Amndoi s-au ivit din Cauz cu aceeasi vrednicie. (...) Dac Duhul este
socotit a avea o ndoit cauz si sufer o ndoit purcedere, oare nu va urma de aici c este
compus? Oare nu se va afirma n chip hulitor c Duhul cel de aceeasi cinste este mai putin
dect Fiul? (...) Oare nu se va afla stricat tocmai simplitatea, nsusirea osebitoare a
Treimii?
188

Sinoadele. Sfntul Fotie, neclintitul si dumnezeiescul stlp al Credintei, nsiruie, ca pe
niste deslusite si limpezi mrturii, de Dumnezeu insuflatele Soboare a Toat Lumea, care dau
mrturie despre nvttura c Duhul Sfnt purcede de la Tatl. Odinioar ei (adic Sfintii

183
Ibid., pp. 237-238.
184
Val. Ep. 5.
185
PG 102, 262-291.
186
St. Photios, On the Mystagogy of the Holy Spirit, Studion Publishers, Inc., NY, 1983, p. 69.
187
Ibid., p. 69.
188
Ibid., p. 70.
55
Printi) au vzut cu ochi prorocesti aceast nou-nscocit pgntate si au osndit-o n scris,
n cuvnt si n gnd. (...) Dintre Soboarele a Toat Lumea, al Doilea (Constantinopol, 381) a
dogmatizat de-a dreptul c Duhul Sfnt purcede de la Tatl; al Treilea (Efes, 431) a primit
acea nvttur; al Patrulea (Calcedon, 451) a ntrit-o; al Cincilea (Constantinopol, 533) a
rmas statornic n aceeasi prere; al Saselea (Constantinopol, 680-681) a propovduit aceeasi;
iar al Saptelea (Niceea, 787) a pecetluit-o n chip strlucit prin dispute
189
.
Dac se primesc dou cauze n dumnezeieste-stpnitoarea si suprafiintiala Treime,
atunci unde mai este mult cntata si lui Dumnezeu cuvenita mretie si unic stpnie?
190
Si
Dac Fiul este statornicit astfel drept principiu si cauz, (...) cum poti s nu spui c n Treime
sunt dou principii osebite?
191

Aceast necinstitoare nvttur mparte n dou ipostasul Tatlui; sau, oricum,
legiuieste negresit c Persoana Fiului subsumeaz o parte din ipostasul Tatlui. (...) ntruct
Fiul se face parte a Tatlui, taina nfricosat a Treimii este tiat n dou
192
. ns dac
nsusirea osebitoare a Tatlui este fcut s devin nsusirea osebitoare a Fiului, atunci n chip
limpede nsusirea osebitoare a Fiului poate fi fcut s devin a Tatlui
193
.

P(rin'ii apuseni. Vorbind despre Printii apuseni (precum Sfntul Ambrozie ori
Sfntul Grigorie Dialogul) care par s sprijine aceast adogire, Sfntul Fotie arta: Nu ai
luat n seam faptul c si ei erau oameni, si c nimeni din cei fcuti din trn si din materie
schimbtoare nu se poate tine pururea deasupra gresalelor omenesti. Cci cu adevrat se
ntmpl ca urma vreunei prihniri s se lipeasc pn si de oamenii cei mai alesi
194
. Fotie
sugereaz apoi c este cu putint ca scrierile lor s fi fost interpolate sau c poate se adresau
neputintei anumitor asculttori
195
.
Trebuie s ne aducem aminte c primii Printi nu deosebeau de obicei ntre purcederea
din vesnicie si cea vremelnic a Duhului. Aceast problem nu se pusese Sfintilor Ambrozie
si Grigorie, care nu aveau nici un motiv s gndeasc n termenii unei probleme ce nu se
pusese. Pe deasupra, niciunde acesti doi Printi nu arat c se refer la Treimea
transcendent sau la Treimea iconomic. n acest context, termenul transcendent se
refer la Persoanele Treimii n legtura lor vesnic si luntric; iar iconomic se refer la
iconomia dumnezeiasc, adic legtura lor cu noi, cu lumea, etc
196
. Multi Printi au admis c,
n vesnicie, Duhul purcede din Tatl dar slsluieste n Fiul.
Dup ce pomeneste ctiva Printi latini, Sfntul Fotie aduce strlucita mrturie a
Sfntului Leon cel Mare (pap ntre anii 440-461), stlpul celui de-al Patrulea Sobor a Toat
Lumea, care a nvtat deslusit c Preasfntul Duh purcede de la Tatl. El strluceste cu lumina
aceleiasi Ortodoxii nu numai asupra ntregului Apus, ci si pn la hotarele Rsritului... Pe
cei ce nvat altfel, Leon i osndeste, dac sunt preoti, s fie scosi din preotie, iar pe
ceilalti, clugri sau mireni, s fie dati anatemei. Sfntul Leon n mod deschis a ratificat
aceste lucruri prin sfintii brbati Pashasin, Lucensie si Bonifatie
197
.
Papa Leon a hotrt chiar ca la slujbe s se rosteasc Crezul n greceste, ca nu cumva
nepotrivirea latinei s dea prilej de hul. Urmasul su de mult mai trziu, Papa Benedict I
(575-579), a pstrat si el acest obicei.
Pe bun dreptate strig sfntul Fotie: Vedeti, orbilor, si auziti, surzilor, cei ce locuiti
n ereticul Apus si sunteti tinuti de ntuneric!... Temeti-v mcar de printele vostru

189
Ibid., p. 71.
190
Ibid., p. 74.
191
Ibid., p. 75.
192
Ibid.
193
Ibid., p. 76.
194
Ibid., p. 100.
195
Ibid.
196
Ibid., p. 6.
197
Ibid., p. 104.
56
[Leon]
198
!
Vorbind despre strlucitul Pap Vigilie (537-555), de un scaun si de o slav cu Papa
Leon, spune c a recunoscut al Cincilea Sobor (...) si a proclamat c Preasfntul si deofiint
Duh purcede de la Tatl
199
.
De asemenea, nobilul si bunul Pap Agathon (678-681), prin trimisii si, a adunat si a
fcut s strluceasc cel de al Saselea Sobor (...) si a pstrat Simbolul
200
. Dar cum voi trece
sub tcere pe naltii preoti ai Romei, Grigorie Dialogul si Zaharia (741-752)? Ei au nvtat
deschis si pe fat c Preasfntul Duh purcede de la Tatl, desi ceva mai trziu au adogat
aceste cuvinte, zicnd c Mngietorul Duh purcede de la Tatl si slsluieste n Fiul
201
.
Apoi Sfntul Fotie laud pe contemporanii si, Papa Ioan al VIII-lea si Adrian al III-
lea, care au propovduit aceeasi buncinstire, nvtnd c Duhul purcede de la Tatl
202
.

Evanghelia de la Ioan (16, 14). Potrivnicii lui Fotie citeaz stihul scriptural rostit de
Mntuitorul: [Duhul] dintru al Meu va lua si va vesti vou (In. 16, 14). Fotie, sfintitul izvor
al nvtturii, rspunde: Nicidecum nu poate ntelegerea s trag ncheiere c a primi de la
cineva pentru trebuint este totuna cu primirea fiintrii prin purcedere
203
. Mntuitorul nu a
spus: De la Mine (: :oo) va lua ci dintru al Meu (:i +o :oo) va lua. Este o mare
osebire ntre de la Mine si dintru al Meu. De la Mine arat pe Vorbitor, pe cnd dintru
al Meu aduce o alt Persoan dect Vorbitorul. (...) Zicerea acesta trimite la un alt ipostas.
(...) De la Cine altcineva este cu putint ca El s primeasc Duhul, dac nu de la Tatl
204
?
Ascultati nceputul prorociei Domnului: De folos este vou ca Eu s m duc. C de
nu M voi duce, Mngietorul nu va veni la voi (In. 16, 7). Mai apoi Hristos spune: nc
multe am a zice vou, ci nu puteti a le purta acum; dar cnd va veni Acela, Duhul adevrului,
povtui-va pe voi ntru tot adevrul; c nu va gri de la Sine, ci cte va auzi va gri, si cele
viitoare va vesti vou. Acela M va proslvi, c dintru al Meu va lua si va vesti vou. Toate
cte are Tatl ale Mele sunt; pentru aceea am zis c dintru al Meu va lua si va vesti vou (In.
16, 12-15). Astfel, scrie Sfntul Fotie, Hristos ne spune: Cnd Duhul ia lucrurile care sunt ale
Mele, El ia de la Tatl. Deci Dintru al Meu va lua, cci cele ale Mele n Tatl sunt. Duhul ia
de la Tatl, cci cu adevrat lucrurile Tatlui ale Mele sunt
205
.
Mntuitorul i face pe ucenicii Si s chibzuiasc la vrednicia Duhului si s nu
primeasc nici un gnd care ar batjocori identitatea firii si ar desprti ipostasurile egale, ntru
inegalitate
206
.
Fiul a proslvit pe Duhul prin sus-pomenitele nalte graiuri, cu un glas vrednic de
Dumnezeu. Hristos pstreaz n toat vremea deofiintimea, identitatea firii si aceeasi
vrednicie. Astfel Fotie, lumintorul Bisericii, scrie: Ce oare ar fi putut arta mai deslusit c
cuvintele Dintru al Meu va lua trimit la persoana Tatlui? Astfel, cu sfinte graiuri, se
propovduieste c Duhul ia de la Tatl, drept Cauz, lucrarea de a da haruri
207
.

Consecin'ele ndoitei purcederi. Privitor la desvrsita purcedere, Dumnezeu
adevrat din Dumnezeu adevrat, Sfntul Fotie ntreab: Dac purcederea Duhului din Tatl
este desvrsit..., ce mai poate aduce purcederea din Fiul? Iar dac Fiul a mai adus ceva, ce
lips anume a plinit El? Cum poate vorbi cineva de vreo sporire nluntrul Dumnezeiescului

198
Ibid., p. 105.
199
Ibid., p. 106.
200
Ibid.
201
Ibid., p. 107.
202
Ibid., p. 112.
203
Ibid., pp. 77-78.
204
Ibid., p.78.
205
Ibid., p. 83.
206
Ibid., pp. 80-81.
207
Ibid., p. 83
57
ipostas al Duhului
208
?

Dac Fiul se iveste prin nastere si Duhul prin purcedere, una din cele
dou ci desparte deopotriv pe Fiul si pe Duhul de ipostasul Tatlui. Totusi ei (latinii) au
desprtit Duhul printr-o a doua deosebire ivit din ndoita purcedere. Ei au fcut mai multe
deosebiri, fcnd astfel pe Fiul mai apropiat de esenta Tatlui
209
. Astfel dusmanii lui
Dumnezeu nu numai c fac pe Fiul mai mare dect Duhul, fiind cauza Lui, dar l fac si pe
Duhul mai deprtat de Tatl
210
.
Dac n aceeasi clip cnd Fiul Se iveste prin nastere, Fiul d la iveal de asemenea
si pe Duhul prin purcedere, atunci cel ce este obrsia vine ntru fiintare deodat cu cel obrsit,
(...) cci Treimea cea vesnic nu are nainte si dup. (...) Duhul va fi deopotriv nscut si
purces; nscut, fiindc s-ar ivi dimpreun cu Fiul cel nscut; si purces, fiindc ar suferi o
ndoit purcedere. Ce poate fi mai hulitor sau mai nebunesc dect aceasta
211
?
Fotie, dumnezeiasca alut a Mngietorului, scrie n continuare: Tot ce nu este de
obste deplinei, atotputernicei, deofiintei si suprafirestii Treimi, trebuie s apartin numai
Unuia din cei Trei
212
. Treimea este deofiint n msura n care Nsctorul (Tatl) este
cauza
213
. ns dac o parte a Duhului purcede din Tatl si cealalt parte din Fiul, credinta
noastr treimic s-a fcut ptrimic
214
.
Fiecare Persoan a celei deofiint si Dumnezeiesti Treimi este n chip negrit
mpreun-unit cu cealalt ntr-o nedesprtit prtsie a firii. Din pricina ipostasurilor, fiecare
si pstreaz neschimbate nsusirile osebitoare. Aceast deosebire nu las loc de amestecare
(...) ori desprtire
215
.

Duhul Fiului. ns ereticii citeaz cuvintele vasului alegerii Pavel, care vestea:
Trimis-au Dumnezeu pe Duhul Fiului Su n inimile voastre, strignd: Avva, Printe
(Galateni 4, 6). Pavel nu a zis c Duhul purcede de la Fiul. Cnd Apostolul scria - Duhul
Fiului -, el recunostea unitatea esentei. (...) Fereasc Dumnezeu ca Duhul s fie socotit strin.
Duhul are o fire identic cu a Fiului si este de o esent cu Fiul si de o slav, cinste si
stpnire (...), dar Pavel nu vrea s zic despre cauza purcederii, (...) ba nc nici nu face defel
vorbire despre obrsie
216
.
Plin de nvttura apostoliceasc, Fotie hotrste s aduc si alte locuri din Sfnta
Scriptur. El cere cititorilor si s ia seama si la alte texte sfinte care numesc pe Preasfntul
Duh Duhul ntelepciunii si al ntelegerii (Is. 11, 2), Duhul dragostei si al ntregii-cugetri
(II Timotei l, 7), Duhul punerii de fii (Rom. 8, 15), Duhul blndetelor (Galateni 6, 1),
Duh al credintei (II Cor. 4, 13), Duh de judecat si Duh de arsur (Is. 4, 4) si Duh de
plinire (Ier. 4, 12). Dup toate aceste citate Sfntul Fotie ntreab: Oare vei zice n chip
hulitor c Preasfntul Duh purcede din darurile pe care El le mparte si le druieste? Ori c si
trage existenta si purcederea de aici? (...) Deci iat c se zice c Preasfntul Duh este nu
numai al Fiului, ci se zice c este si al darurilor pe care el are stpnia s le mpart
217
.

Duhul lui Dumnezeu. Vorbind despre locurile unde Duhul Sfnt este numit Duhul
lui Dumnezeu Fotie d drept pild pe Mntuitorul cnd zice: Iar dac Eu cu Duhul lui
Dumnezeu scot dracii (Mt. 12, 28) si Duhul Tatlui vostru este care grieste ntru voi (Mt.
10, 20). Iar prorocul Isaia spune Si va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu (Is. 11, 2) si
Duhul Domnului peste mine (Is. 61, 1). Ascultati si pe Sfntul Pavel, gura lui Hristos, n

208
Ibid., p. 84
209
Ibid.
210
Ibid., p. 87.
211
Ibid., pp. 96-97.
212
Ibid., p. 85.
213
Ibid., p. 87.
214
Ibid., p. 88.
215
Ibid., p. 89.
216
Ibid., p.91.
217
Ibid., pp. 93-94.
58
Epistolele sale: ns noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel din Dumnezeu (I Cor. 2, 12);
Duhul lui Dumnezeu locuieste ntru voi (Rom. 8, 9). Nici una din aceste ziceri nu nseamn
purcederea Duhului
218
.

Prorocii. Ca o alt limpede nftisare, strlucitul Fotie aduce nainte pe Sfntul Ioan
nainte-Mergtorul care-si rosteste sfnta sa nvttur: Vzut-am Duhul ca un porumbel
pogorndu-se din cer, si au rmas peste Dnsul (In. 1, 32).
Prorocul Isaia, dnd prorocii de acelasi fel si rostind prorocia n persoana lui Hristos,
zice: Duhul Domnului peste Mine, pentru c M-au uns (Is. 61, 1; Lc. 4, 18). (...) Duhul
slsluieste n Fiul si peste Fiul. El rmne ntru Fiul. Pentru aceea se zice c El este al Fiului.
(...) Pe deasupra, dac voiesti, El este al Fiului fiindc El l unge pe Hristos. (...) El a umbrit
pe Fecioara, si negritul Prunc S-a ivit fr de smnt. De asemenea, Duhul este al Fiului
fiindc si El l trimite pe Hristos: c M-au trimis a binevesti sracilor (Lc. 4, 18)
219
.

A doua depunere

Prin moartea lui Constantin, fiul cel mare al mpratului Vasile (care avea atunci
saptezeci si patru de ani), mostenitorul tronului a devenit fiul Ingherinei, Leon. Vasile ns nu
a stiut niciodat dac Leon era cu adevrat fiul su, sau fiul fostului mprat Mihail al III-lea.
Vasile ncepu s aib accese de nebunie datorate strii de adnc mhniciune pentru moartea
lui Constantin, fiul su favorit. De fapt Vasile l dispretuia pe Leon fiindc era preocupat de
crti si era plpnd. Odat, ntr-un acces de mnie, l-a trt de pr pe tnrul Leon; iar cnd
Leon si-a luat o ibovnic pe care Vasile nu o dorea, tatl si-a nchis fiul pentru cteva luni.
n sfrsit, foarte tulburat c nu putea pune capt ndoielilor si frustrrilor sale, Vasile
si-a sfrsit cltoria pmnteasc dup ce a suferit un ciudat accident la 29 August 886. Pe
cnd era la vntoare, a fost aruncat de pe cal de ctre un cerb. Brul i s-a agtat n coarnele
cerbului care l-a trt saisprezece mile pn cnd a fost prins si ucis. Leon al VI-lea, care
probabil era fiul su natural, i-a urmat la tron
220
.
n primii si ani Leon fusese elevul Sfntului Fotie. Odat sfntul su nvttor chiar l-
a scpat de mnia tatlui su, cnd fusese implicat ntr-un complot. Artnd mult
nerecunostinta fat de fostul su dascl, Leon dorea acum s-l depun pe Fotie.
Ca pretext pentru a-i lua scaunul patriarhal, Leon a trimis la Biserica Sfintei Sofii doi
dintre dregtorii si, care se suir pe amvon si fcur n public citirea crimelor ce-i plcea
mpratului s le impute sfntului brbat. Apoi Patriarhul a fost nvinuit c a participat la un
complot al crui scop era de a pune pe una din rudele sale pe tron. Nu s-a putut gsi o singur
dovad n sprijinul acestei nvinuiri. Atunci Leon chem la Curte pe episcopul Stilian, dusman
personal al lui Fotie, si n ntelegere cu el compuse pentru Papa Romei o scrisoare infam
(886), n care se cuprindeau toate nvinuirile dusmanilor marelui Fotie. Acele nvinuiri
fuseser declarate drept calomnii de ctre Papa Ioan al VIII-lea si de un sinod de patru sute de
episcopi. Aceast scrisoare a lui Stilian este unul din principalele documente ce au servit
scriitorilor apuseni n istorisirile lor asupra a ceea ce ei numesc schisma rsritean
221
.
Dup o anchet ce a durat cteva luni, Patriarhul Fotie a fost depus. Apoi, n
Decembrie 886, Leon a ridicat pe scaunul patriarhal pe fratele su de saisprezece ani, Stefan
(886-893), care fusese botezat de Fotie. Fotie a fost apoi surghiunit pe motiv de trdare.
mpratul Leon plnuise s-l numeasc patriarh pe fratele su mai mic, Stefan, creznd
c numai un membru de ncredere al familiei imperiale pe scaunul patriarhal putea preveni o

218
Ibid., p. 113.
219
Ibid., pp. 108-110.
220
Cf. Charles Diehl, Figuri bizantine, Vol. l, Editura Pentru Literatur, Bucuresti, 1969, p. 325.

221
Apud Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 239.
59
viitoare mpotrivire la poruncile mprtesti. Opinia public pare s fi acceptat fr obiectii
ridicarea tnrului print, de frica pedepsei. Mare parte din partida monahal nu a protestat,
cci se bucurau de cderea lui Fotie pe care-1 urau.
Unii istorici sustin c Leon, mpuns de boldul pizmei, l ura pe Fotie. El nu putea
suferi nici strlucirea duhovniceasc a sfntului brbat, nici lumina att de sclipitoare a
desvrsirilor sale. Leon se temea c toate acestea aveau s umbreasc propria sa personalitate
sau c Fotie ar fi putut fi prea greu de stpnit. Pe deasupra, Leon se temea si de crescnda
nrurire politic a Patriarhului si a partidei sale. Avndu-l pe fratele su mai mic pe tronul
patriarhal, Leon ndjduia s dobndeasc stpnire nelimitat n treburile bisericesti ale
mprtiei. El bnuia c puternica voint a lui Fotie s-ar fi mpotrivit stpnirii sale n
problemele bisericesti.

Patriarhatul dup( Fotie

Cu exceptia alegerii sale necanonice, Stefan putea fi un excelent patriarh, dar, istovit
de viata sa ascetic, a murit la douzeci si trei de ani. Atunci Leon a numit un cleric moderat
si cinstit, Antonie al II-lea Kavleas (893-901). Patriarhul Antonie a convocat un sinod, la care
au participat si trimisii Romei, unde s-a declarat c schisma pricinuit de disputa asupra lui
Fotie si Ignatie era ncheiat, fr a fi osndit nici una din prti.
Cnd Antonie a murit n 901, urmasul su la dregtoria episcopal a fost secretarul
mprtesc Nicolae I (901-907, 912-925). Nicolae era fiul unei roabe italiene ce lucra n casa
familiei lui Fotie. Cariera lui Nicolae arat limpede c nasterea umil nu era o piedic n calea
avansrii la Bizant. Fotie fusese impresionat de mintea biatului si s-a ngrijit de educatia lui.
Nicolae a devenit prieten apropiat al lui Leon, care simtea c poate avea ncredere n el.
Istoria a dovedit contrariul. Nicolae avea s ncerce s limiteze puterea mprteasc atunci
cnd Leon a dorit s se nsoare a patra oar.

Surghiunul *i adormirea
Sfntului Fotie

Asa cum am pomenit, n 886 blndul Fotie, acum n vrst de saizeci si sase de ani, a
fost supus a doua oar surghiunirii. Ca si cum ar fi trebuit s urmeze propriile sfaturi date
altora, el scria odinioar: Ispitele celor ce sunt ispititi devin ncercri; dar dac nu sunt
ncercati, nu ajung vase ale cununilor si rspltirilor
222
. Fotie a fost silit s plece n surghiun
si s-a stabilit n mprejurimile cettii Hieria. El si-a petrecut zilele surghiunului n Mnstirea
Armeianon, numit si Vordonos, a crei asezare exact nu este cunoscut. Cufundndu-se n
ndeletnicirile sale mult-ndrgite, Fotie si petrecea timpul citind si scriind.
n 891, dup mai mult de patru ani de surghiun, la aproape saptezeci si unu de ani, n
data de 6 Februarie strlucitul ierarh Fotie, cel cu numele luminii, si-a dat sfntul su suflet n
minile Domnului, departe de tumultul si vuietul acestei vremelnice si necjite vieti.
Strlucind de harul vorbirii si nvtturii, el a revrsat Credinta n chip limpede prin izvoarele
Ortodoxiei, udnd ntreaga Biseric. El a fost ridicat ntru lumina cea neapus si izbvit de
cele pmntesti. Cel ce cu dreptate a fost numit cel Mare sade acum mpreun cu cetele cele
de Sus, naintea Atotputernicului, Lumina cea cu trei Sori, desftndu-se ntru strlucirea ce
izvorste de acolo.
Sfintele sale moaste au fost curnd mutate n Biserica Sfntului Ioan nainte-
Mergtorul de la Mnstirea Prorocului Ieremia din Constantinopol, care se spune c a fost
zidit de sfntul Fotie. Mai apoi moastele au fost ngropate la mnstirea patriarhal Sfnta
Treime de pe insula Halki, unde se afl marea scoal teologic.

222
Letter 45. To Elias, Protospatharios, dated 879; Val. Ep. 257; PG 102, 953; White, op. cit., p. 180
60
Cnd Biserica prznuia Duminica Ortodoxiei, n prezenta mpratului Leon al VI-lea
si a tuturor dregtorilor, numele lui Fotie a fost pomenit mpreun cu al lui Ignatie: Lui
Ignatie si lui Fotie, Patriarhii ortodocsi, vesnic pomenire!
Biserica Ortodox i cinsteste pe Ignatie si pe Fotie ca sfinti. Ea a anatematizat tot ce
s-a scris contra unuia sau contra altuia. Trebuie stiut c niciunul dintre cei doi brbati nu a
scris ceva mpotriva celuilalt, si fiecare dintre ei a cutat binele Bisericii n mijlocul cerintelor
puterii imperiale.
Pentru rugciunile Sfntului Fotie cel Mare, aprtorul Ortodoxiei, dumnezeiasca
alut a Duhului si strlucitul dascl al lumii, Doamne miluieste si mntuieste pe noi. Amin.
61

SCURTA ISTORIE A LUI
FILIOQUE

Printii de la Niceea au mrturisit c Duhul Sfnt purcede de la Tatl. Totusi, vreme
de mai multe veacuri au existat n Apus unele comunitti care credeau c este mai corect s
spun c purcederea era de la Tatl si de la Fiul. Fcnd aceasta, ei stric delicatul echilibru al
nsusirilor din Treime. Adaosul pare a fi fost primit mai nti n Spania, n vremea disputelor
ntre clerul catolic latin si principalii lor dusmani, vizigotii arieni, care stpneau Spania si o
parte a Italiei. Spre a-si afirma pozitia mpotriva arienilor, clericii catolici latini au alctuit un
Crez (probabil cntat uneori), cruia i se ddea de obicei numele de atanasian, cci arienii i
numeau pe catolici Atanasieni. Crezul cu pricina cuprindea pe Filioque (si de la Fiul),
asezat dup cuvintele ex Patre (de la Tatl) pentru a descrie purcederea Duhului Sfnt. Se
pare c spaniolii adugaser fraza la Crezul Niceean spre a face s corespund acest Crez cu
Crezul lor Athnasian
223
.

Adugirea la Crez a fost fcut de ctre un sinod din Toledo n 633 si
a fost confirmat de ctre un altul, tinut n acelasi oras, n 653.
Doi episcopi spanioli, Felix din Urgel si Elipand din Toledo, nvtau c Iisus Hristos
era Fiul adoptiv al lui Dumnezeu, iar nu Cuvntul cel deofiint cu Tatl.
Rtcirea lor a pricinuit unanime plngeri n Apus, mai ales n Franta, ai crei regi
stpneau atunci partea de miaznoapte a Spaniei. Aprtorii traditiei au crezut c au gsit un
mijloc excelent de a combate adoptianismul, nvtnd c Fiul este n asa msur de o
substant cu Tatl, nct Sfntul Duh purcede de la Fiul la fel ca si de la Tatl. Aceast nou
formul a fost privit ca aprtoarea ortodoxiei si a fost introdus n Crez, adugndu-se
cuvntul Filioque (si de la Fiul)
224
. Astfel, ctiva episcopi francezi si spanioli, dorind s apere
unitatea esentei n Treime, au atacat deosebirea personal si au confundat atributele personale
care sunt temelia nssi a acelei deosebiri.
ns n 799 Felix din Urgel a fost osndit de mai multe sinoade pentru adoptianismul
su si a fost surghiunit la Lion de ctre Carol cel Mare (cca. 742-814), al doilea rege
carolingian al francilor si mprat al Apusului. nvtatul dascl si teolog englez Alcuin (735-
804) a scris atunci fratilor din Lion o scrisoare prin care i ndemna a se pzi att de rtcirile
episcopului spaniol, ct si de orice adaos la Crez. Prin 804 adaosul era deja osndit n Franta
de oamenii cei mai nvtati si cei mai evlaviosi
225
.
Adaosul la Crez avea totusi si partizani, care dup cinci ani, ntr-un sinod de la Aix-la-
Chapelle (Aachen), propuser s se primeasc solemn Filioque. Ei ntlnir o puternic
mpotrivire si hotrr s se adreseze Papei Leon al III-lea (795-816). El le-a acordat o
audient, dar a cenzurat adogirea la Crez si chiar cntarea Crezului la slujbele bisericesti. Ba
chiar a mers pn acolo nct a pus s se sape Crezul pe dou table de argint, att n greac ct
si n latin, pe care le-a atrnat n biserica Sfntului Petru, de-o parte si de alta a usii
principale
226
.
Cu toate acestea Crezul a urmat a se cnta mpreun cu adaosul n Spania si n toate
trile supuse lui Carol cel Mare, care devenise aprtorul nfocat al lui Filioque. n fata
Sinodului din Frankfurt din 793, Felix a respins pozitia sa n privinta adoptianismului dar a
continuat s polemizeze cu Alcuin pe aceast tem. Cellalt episcop spaniol, Elipand, a
refuzat s abjure adoptianismul si a rmas n Spania, n partea stpnit de musulmani. Cu
toate acestea, Sinodul din Frankfurt a aprobat obiceiul provenit din Spania, adic adugirea lui

223
Kenneth Scott Latourette, A History of Christianity, vol. l, Harper&Row Pub., NY, 1975, p. 303.
224
Cf. Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., pp. 228-229.
225
Ibid., p. 230.
226
Ibid.
62
Filioque la Crez. Acelasi sinod a condamnat hotrrea Sinodului de la Niceea din 787 pentru
aprobarea nchinrii sfintelor icoane. Ei nu priveau Sinodul de la Niceea ca pe unul ecumenic,
ci doar ca pe unul al grecilor. Carol cel Mare a ndemnat pe toti crestinii s primeasc
hotrrile Sinodului din Frankfurt, mai ales bisericile din Spania
227
.
Traditia teologic franc citea si cunostea complet numai pe episcopul Augustin al
Ipponiei (354-430), crui i subordonau pe toti ceilalti Printi, greci si latini, ca si autorittii
categoriilor augustiniene. Ideea c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si de la Fiul si avea
obrsia n unele expresii ale lui Augustin. Iat ce scria n cartea sa Despre Treime (XV, 27):
ns Duhul nu purcede din Tatl n Fiul, si apoi purcede din Fiul pentru sfintirea noastr, ci
purcede din amndoi n acelasi timp, desi Tatl este cel ce a dat aceasta Fiului, ca asa cum
Duhul Sfnt purcede din El, tot asa s purcead si din Fiul. Francii au mai nlocuit si alte
dogme promulgate de Sinoadele Ecumenice cu tlcuirea acestor dogme dat de Augustin.
Apoi francii au luat pasaje din texte patristice, scoase din context, spunnd c Duhul Sfnt nu
numai c purcede de la Tatl si de la Fiul, ci si si trage existenta de la Tatl si de la Fiul.
Astfel tgduiau deosebirea ntre nasterea Fiului si purcederea Duhului din Tatl, identificnd
nasterea si purcederea cu energiile
228
.
Feudalismul, Inchizitia si teologia scolastic au fost n chip limpede opera francilor,
germanilor, lombarzilor, normanzilor si gotilor, care au pus stpnire pe Biserica Apusean si
pe averea ei, folosind religia spre a tine pe cei cuceriti ntr-o stare de supunere. Carol cel Mare
i-a ignorat att pe Papa Adrian I (772-795) ct si pe Leon al III-lea (795-816) n probleme
dogmatice; iar ei, la rndul lor, nu au acceptat niciodat fanteziile sale doctrinare n privinta
icoanelor si a lui Filioque. Papa Leon a respins Filioque, pretinznd c Printii l-au lsat afar
din Crez nu din ignorant, neglijent sau neatentie, ci cu deadinsul si cu insuflare
dumnezeiasc. Totusi, cnd francii si germanii au pus mna pe papalitate, ei au importat n
Vechea Rom pe Filioque
229
.
n primele dou veacuri de stpnire franc si german asupra statelor papale nu a
existat vreo schism ntre Vechea si Noua Rom (Constantinopol). Exista un grup arogant de
rase germanice care au nceput s-i nvete pe romanii apuseni din Italia. Romanii rsriteni
(sau romeii, cum se numeau bizantinii, ca mostenitori ai Imperiului Roman), nu s-au lsat
provocati, spre a nu periclita fragila si primejdioasa pozitie a romanilor apuseni sub ocupatia
francilor
230
.
ns francii ncurajau n mod deliberat deosebirile dogmatice spre a rupe unitatea
national si bisericeasc dintre romanii apuseni si cei rsriteni. Din punctul de vedere al
europenilor germanici, romanii apuseni erau fericiti s fie cuceriti si eliberati de bizantini.
Desi romanii apuseni cstigaser deplina stpnire a Papalittii dup 867, prin anul 962
francii rsriteni, fanatici adepti ai introducerii lui Filioque, au pus mna pe papalitate
231
.
n veacul al noulea Filioque a fost adoptat de toat Biserica din Germania si Lorena,
si de multe biserici din Franta, desi Parisul a pstrat forma originar nc dou veacuri. Apoi
clericii germani l-au adus la Roma, unde Formosus din Porto (Pap ntre 891-896), printre
altii, l-a acceptat. Acesta, la rndul su, fiind trimis de Papa Nicolae I, l-a introdus n
Bulgaria, ceea ce a fcut pe Sfntul Fotie a protesta imediat n scris.
n 871, mpratul Ludovic a II-lea (855-875), n scrisoarea sa ctre mpratul bizantin
Vasile I i nvinuia pe greci c sunt eretici, cci au nlocuit latina cu greaca si au mutat
capitala din Vechea Rom n Noua Rom! Filioque era o arm a francilor, pe care grecii
ndjduiau c papalitatea o va birui. Cnd a devenit limpede c francii nu vor da napoi de la
aceste manevre politice si doctrinare, sub Sfntul Fotie, Sinodul din 879 de la Constantinopol

227
Latourette, op. cit. pp. 359-360.
228
John S. Romanidis, Franks, Romans, Feudalism and Doctrine, Holy Cross Ortodox Press, Brookline, MA,
1981, pp. 64, 68, 80.
229
Ibid., pp. 16, 30, 31, 36.
230
Ibid., pp 31, 70
231
Ibid., pp. 67-68, 70.
63
a osndit pe cei ce fie adaug, fie scot ceva din Crezul Niceo-Constantinopolitan, ca si pe cei
ce nc nu primiser al Saptelea Sinod Ecumenic
232
. Era primul Sinod Ecumenic care osndea
pe eretici fr a-i numi, desi eretici erau n acest caz tocmai francii. Sinodul osndea sinoadele
lui Carol cel Mare de la Frankfurt (794) si Aachen (809).
n acea vreme romanii apuseni recstigaser puterea asupra papalittii. Papa Ioan al
VIII-lea (872-882), ntr-o scrisoare ctre Sfntul Fotie, publicat la sfrsitul actelor Sinodului
din 879, osndea cu trie att adogirea ct si dogma lui Filioque. El spunea c adugirea
avusese loc de curnd, si cu sigurant nu pornea de la Biserica Romei
233
. n 879 papalitatea nu
era att de puternic nct s poat s se angajeze ntr-o confruntare deschis cu francii asupra
acestei dogme. Papa Ioan al VIII-lea pe bun dreptate se temea c controversa asupra lui
Filioque ar fi transformat statele papale ntr-un ducat franc. El se temea si c Filioque va fi
impus cu forta, mai ales c francii detineau si controlul militar. Francii erau descrisi ca niste
barbari analfabeti, capabili de orice grozvie mpotriva clerului si populatiei romane.
n veacul al zecelea, cnd italienii au pierdut papalitatea n favoarea germanilor care
aveau puterea si sabia, Filioque a fost introdus si general acceptat. Cnd mpratul german
Henric al IV-lea a cerut adugirea lui Filioque la Crez si ca acesta s fie cntat, Papa Benedict
al VIII-lea (1012-1024) a cedat, fcnd din aceasta o parte a nvtturii de credint. Benedict,
mai curnd un om de stat dect duhovnicesc, a nteles importanta cooperrii ntre papalitate si
coroana german. El a pregtit o aliant a Scaunului su cu normanzii si a sprijinit cu
entuziasm rscoalele mpotriva stpnirii bizantine din sudul Italiei. Se spune c Patriarhul
Serghie al Constantinopolului (l001-1019) a scos numele acestui pap din diptice.
n 1024, Patriarhul Evstatie (1020-1025) a ncercat a se face recunoscut la Roma ca sef
bisericesc al Rsritului, cu acelasi titlu cu care Papa era capul Bisericii Apusene. Trimisii si
erau aproape de a reusi, multumit banilor de care curtea Romei era foarte lacom, ns
ambitia sa nu a prins niciodat rdcin. Cei opt papi ce au urmat lui Benedict al VIII-lea au
fost n cea mai mare parte nevrednici de scaunul lor. ndeletnicirile politice si luptele ce
domneau n cea mai mare parte din Bisericile Apusului erau de ajuns pentru a-i absorbi, si ei
nu se ocupau nicidecum de Bisericile Rsritului, unde suveranitatea lor ntlnea totdeauna
piedici. Luptele rencepur n 1053, cnd Leon al IX-lea era episcopul Romei
234
.

232
Ibid., pp. 61,66.
233
Ibid., pp. 18,66.
234

64

EVENIMENTELE
CARE AU DUS LA SCHISMA DIN 1054

Introducere

Relatarea complet si amnuntit a desprtirii dintre marile Biserici ale Rsritului si
Apusului ar putea face obiectul multor volume. n continuare vom face o scurt prezentare a
faptelor esentiale pentru ntelegerea istorisirii. Este mai de folos s nu privim schisma din
punct de vedere pur teologic, ci si n conjunctie cu ideologiile divergente, evenimentele
politice, prejudecti si nversunri. nvtatii au ajuns la concluzia c anul 1054, data rupturii
dintre Patriarhul Mihail Cerularie (1043-1059) si Cardinalul Humbert nu mai poate marca
desprtirea final, cci separarea a fost lent si inegal. Ortodocsii au fost siliti treptat s ia
not de aparitia unei brese dup invazia normand din Italia, marile invazii ale cruciatilor si
viguroasele idei ale papalittii reformate. Va fi greu s tratm un subiect att de controversat
fr a strni dezacorduri si resentiment. Ndjduim ca aceast sectiune s nu agraveze
problema, ci mai curnd s ajute la scderea ru-voirii si nentelegerilor.
Prin schism se ntelege de obicei aparitia unei factiuni separate n Biseric, pe cnd
erezia este legat de o dogm fals. Ortodocsii afirm c latinii au adus modificri gresite la
Crez, pe cnd latinii au dat la iveal teoria autorittii Bisericii fat de un articol de credint. n
vreme ce ortodocsii citeaz multe alte deosebiri teologice, latinii nu pot ierta ceea ce ei
socotesc a fi o respingere lipsit de sens a drepturilor Scaunului Sfntului Petru. Pentru ei
desprtirea tine n mod esential de problema autorittii
235
.
Rivalitatea era n mod esential ntre Scaune. Mndria national a fcut si ea ca
disputele liturgice s fie mai amare, iar deosebirile liturgice se datorau divergentelor de
temperament, ele nsele rezultate n parte din tendintele sociale si economice si dintr-un lung
sir de evenimente politice ce au nveninat si au distorsionat cearta.
Cursul istoriei politice a adncit schisma, fcndu-o de netrecut, iar dincolo de
certurile politice se afla o adnc deosebire de ideologie. Puterile seculare n Apus erau locale
si limitate. Numai papalitatea, singura institutie nemuritoare, avnd n spate ntreg prestigiul
Romei, putea oferi controlul si guvernarea care s fac din crestintatea apusean o unitate
crestin. Acest lucru era de nenteles pentru bizantini, care vedeau cu neplcere cum Papa
devenise un fel de mprat. La deosebirile de ideologie s-a adugat si deosebirea de veacuri
ntre temperamentul roman, legalist si autoritar, si cel grecesc, filosofic si individualist.
Problemele Bisericii Romei si celei Rsritene erau diferite, cum diferite erau si rspunsurile
la ele. Ignoranta, nebunia si meschina invidie au jucat rolul lor n separare; dar semintele
rupturii au fost semnate de forte mult ndeprtate de controlul lor
236
.

Dipticele. Simbolul oficial al unittii erau dipticele, listele tinute de fiecare patriarh n
bisericile scaunului su pentru pomenirea celorlalti patriarhi, trecuti si prezenti, cu care se afla
n comuniune. Cnd se alegea un nou pap sau patriarh, acesta avea datoria s trimit
celorlalti patriarhi mrturisirea sa de credint, o Scrisoare de nscunare. Dac mrturisirea sa
nu era respins ca neortodox, numele su era adugat n diptice
237
.

Iconomia. Ortodocsii au o lung istorie de divergente, dar cred ntr-un principiu numit
iconomie (oiiovoio) care are un sens cu totul diferit de cuvntul modern economie. n

235
Steven Runciman, The Eastern Schism, Oxford University Press, Londra, 1956, pp. 1-4.
236
Ibid., p. 169.
237
Ibid., p. 3.
65
context religios, cuvntul primeste sensul de dispens, de exceptare. El acoper toate acele
actiuni prin care Biserica rnduieste treburile sale luntrice si vine n ntmpinarea nevoilor
membrilor si. Iconomia semnific puterea de a lega si dezlega, dat de Hristos cel nviat (In.
20, 21-22). Astfel, iconomia cuprinde si orice abatere de la legiuirile stricte ale Bisericii, fie n
directia unei mai mari stricteti, fie, mult mai des, a unei mai mari ngduinte. Multi ani nainte
de Schism, exercitarea unei anume iconomii a ngduit ortodocsilor s treac cu vederea
unele discrepante din Apus, atta vreme ct a existat o atmosfer de bunvoire. Desi
principiul iconomiei include mare parte din ceea ce nsemn termenul apusean de dispens,
el se extinde la multe alte domenii, nefiind un termen exclusiv al dreptului canonic. Totusi
trebuie s avem n minte si limitele iconomiei pentru ortodocsi, atunci cnd studiem istoria
acestei dispute
238
.

Rolul mp(ratului

Cnd Constantin cel Mare a primit crestinismul, i s-a dat titlul de asemenea cu
apostolii. Conform cntrilor Bisericii Ortodoxe, ca binecinstitor slujitor al lui Dumnezeu
el a adus prinos lui Dumnezeu mprtia (oiioo:vq) drept zestre. Constantin a fost uns
preot
239
si mprat. Dup Sfntul Constantin, istoria bizantin este plin de mprati care
numesc pe patriarhii Constantinopolei. Desi patriarhii erau alesi de episcopii lor, mpratul
putea s-i numeasc sau s-i depun mai mult sau mai putin dup cum voia, n virtutea puterii
sale
240
. mpratul putea crea sau modifica eparhiile bisericesti si scaunele episcopale, s
convoace sinoade, s supravegheze procedurile si deliberrile lor, s le declare ncheiate si
mai ales s dea valoare de lege mprteasc deciziilor lor. Multi episcopi bizantini, dornici s
cstige ajutorul si bunvointa mpratului, acceptau cu blndete poruncile mprtesti.
Desi crtile de legi oficiale afirmau c att mpratul ct si Patriarhul erau mpreun
organele principale ale trupului politic, istoria a artat adeseori c mpratul era partenerul
mai mare. mpratul era obrsia legii. Pe de alt parte, puterea Bisericii tinea de influenta
moral si dogmatic; astfel, dac vreun mprat dispretuia aceste lucruri, o fcea spre pieirea
sa.
Pozitia mpratului era recunoscut si n Apus. Cnd Papii au pretins drepturi prin
msluita Dona#ie a lui Constantin, tria argumentelor si pretentiilor lor era credinta c
mpratul nsusi a fcut acea donatie. Totusi subiectul drepturilor mpratului a fost o
problem grav ce a fcut ca Rsritul si Apusul s ajung la cutite. mpratul bizantin
pretindea adeseori autoritate n probleme religioase. Papii socoteau de neacceptat rolul
semisacerdotal al mpratului si amestecul statului
241
. Ei refuzau s devin uneltele oricrei
vointe suverane sau oricrui capriciu. Ei l priveau pe mpratul bizantin ca pe un
autoproclamat suveran si preot. Pe de alt parte, Pontiful Romei se declara supremul judector
si unic aprtor al intereselor Bisericii. Papa Ghelasie I (492-496) si Simmahie (498-514) au
formulat o teorie la Roma care respingea cu trufie pretentiile imperiale
242
.
Apusul aborda realitatea bisericeasc n chip analitic. Astfel Roma avea s urmeze

238
Ibid., p. 5. Timothy Ware, Eustratios Argenti: A Study of the Greek Church under Turkish Rule, Oxford
University Press, 1964, pp. 83-84.
239
nteles ca slujitor al comunittii, al mperiului, si nu ca slujitor al altarului. (n. Apologeticum).
240
Acest mod de a lucra este ntlnit si n Apus. Papii, de cele mai multe ori, erau alesi dup placul
conductorilor politici, care au cutat permanent s aib controlul asupra colegiului cardinalilor. Mai mult, chiar
multi dintre episcopi erau impusi de ctre puterea politic. Pentru amnunte a se consulta Claudio Rendina,
Papii. Istorie $i secrete, Editura ALL, Bucuresti, 2003. (n. Apologeticum).
241
n vreme ce n Rsrit mpratii pretindeau drepturi asupra problemelor religioase, n Apus s-a ntmplat
contrariul. Acolo papii pretindeau nu numai respectarea drepturilor lor religioase, ci cereau s aib controlul si
asupra treburilor politice. (n. Apologeticum).
242
Charles Diehl, Byzantium: Greatness and Decline, Rutgers University Press, NJ, 1957, p. 212; Yves Marie
Joseph Congar, O.P., After Nine Hundred Years, Greenwood Press Publishers, Westport, CT, 1978, pp. 8-9.
66
logica unei Biserici Universale centrate n jurul propriei ntietti, adic cu fiecare comuniune
particular nteleas ca parte a acestui ntreg.
n Imperiul Bizantin, ocrmuirea pmnteasc si ordinea lucrurilor trebuiau s imite
ocrmuirea si ordinea cereasc. Societatea crestin era imaginea mprtiei Ceresti si a
cetteniei sau ocrmuirii (noi+:io) Cerului. Lumea bizantin trebuia guvernat n mod ideal
de dou slujiri, imperium si sacerdotium. Imperium era suprema chivernisire a puterii,
implicnd comanda n rzboi dar si n interpretarea si aplicarea legii; pe cnd sacerdotium se
referea la starea preoteasc. ntr-adevr, Printii Greci nu au dezvoltat o filosofic politic, ci
doar au transpus theocratia ebraic n folosul crestinttii. Pentru ei ns primatul apartinea
lui sacerdotium, n virtutea caracterului si scopului su duhovnicesc. Ortodocsii cred c
Hristos este Dumnezeu adevrat si Om adevrat. Tocmai aceast nvttur au transpus-o n
termeni politici. Astfel, Printii au subordonat imperium lui sacerdotium, legnd pe primul de
omenitatea lui Hristos, iar preotia de dumnezeirea Sa. mpreun, ca organism politico-
religios, guvernat de acordul reciproc (ooovio) sau diarhia puterilor, cele dou urmau s
guverneze lumea crestin.
Desi Sinoadele Ecumenice erau convocate de ctre mprati si mprtese, episcopii
nu ntelegeau acest privilegiu ca pe un semn de putere asupra Bisericii. mpratul crestin
reprezenta preotia laic, preotia mprteasc, iar interesul su fat de starea religiei era
grija celui rnduit s guverneze un imperiu compus n cea mai mare parte din persoane a cror
credint si primea nftisare de la Sinoade. mpratul, ca mdular si fiu al Bisericii, nu era
socotit capul ei (chesaro-papism). Era ns mai usor si mai potrivit cu drepturile suveranului
ca el s cheme pe episcopi laolalt ca s declare adevrul si s aduc pacea Bisericii si
mprtiei.
Printii greci l-au plasat pe mprat n Biseric. Legitimitatea suveranittii mprtesti,
puterii civile si autorittii era n chip deosebit supus judectii crestine. Statutul legal al
mpratilor depindea de ortodoxia lor, buna asezare n Biseric si supunerea fat de canoanele
bisericesti. Sfntul Vasile cel Mare spunea c domnia mpratului era plcut lui Dumnezeu
atta vreme ct nu era pctoas
243
. Fratele lui Vasile, Grigorie al Nissei, scria c mpratul,
ca mdular al Bisericii, trebuie s se supun acelor mijloace prin care se mntuieste orice alt
om
244
. De asemenea, Sfntul Atanasie cel Mare (296-373) spunea c mpratul, chiar dac
este de sine stpnilor (autocrat), rmne totusi un slujitor, un ajutor al lui Dumnezeu si deplin
supus adevrului dumnezeiesc.
mpratul, afirmau Printii greci, nu era nici absolut, nici dumnezeiesc. Desi crestinii
trebuiau s se supun mpratului, cea dinti datorie a lor era fat de Evanghelie. Atitudinea
fat de mprat era una de datornic cinstire, fiind cel uns de ctre Biseric. ns cnd
mpratul nu era ortodox, se puteau auzi nume precum tiran, antihrist si lupttor mpotriva lui
Hristos
245
.
Iarsi, mpratul nu era un slujitor al cuvntului si al Sfintelor Taine, mpratul nu
putea impune dogme sacerdotiului, cu att mai putin societtii crestine. Negresit, mpratul
purta vesminte similare episcopului si chiar avea un rol special n cultul Bisericii, cum ar fi
cdirea altarului la Liturghia Nasterii lui Hristos, tinerea de predici la Vecerniile din Postul
Mare si primirea Sfintei mprtsanii direct din altar, la fel ca si clericii. Cu toate acestea,
mpratul nu era preot si multi Printi greci dezaprobau chiar si aceste privilegii
246
. Desi
mpratul Marcian (450-457) fusese aclamat ca preot-mprat la Sinodul de la Calcedon (451),
aceasta nu-i conferea un statut sacerdotal, nici lui si nici altui imperator bizantin.
Functiile oarecum sacerdotale ale mpratului erau de fapt o continuare a presupusei

243
In Ps. 32, 9, PG 29, 344-45.
244
Contra Eunomios I, PG 45, 293 A.
245
Sfntul Atanasie, Hist. Arian. 67, PG 25, 773B.
246
Canonul 69 al sinodului Quinisext nu ngduia nici unui mirean, n afar de mprat, s intre n altar pentru a
aduce dar lui Dumnezeu.

67
alegeri divine, ce si avea obrsia la cezarii romani si care mai trziu a fost asumat de
mpratii crestini ai Noii Rome.
Deci mpratul, ca domnitor al unei mprtii crestine, avea obligatia de a interveni n
unele probleme religioase; cci starea religiei avea certe ramificatii politice si sociale,
mpratul punea la dispozitia clerului structura pentru evanghelizarea Imperiului. mpratul
avea datoria de a veghea asupra eforturilor lor si de a asigura reusita clerului prin orice mijloc
la ndemn. Bizantul era o societate crestin, ceea ce nseamn c dogma religioas,
bunacinstire si legea erau preocuparea tuturor. mpratul trebuia nu doar s zideasc
orfelinate, spitale si biserici sau s sprijine financiar pe misionari, ci si s creeze o atmosfer
n care oamenii s-si poat lucra mntuirea cu fric si cutremur, mpratul trebuia s
mrturiseasc si s rspndeasc adevrul crestinismului si, ori de cte ori era cu putint, s
ntreasc hotrrile si disciplina Bisericii. Iat deci c mpratul avea o nsrcinare religioas
din partea lui Dumnezeu.
Dimpotriv, clerul unei astfel de mprtii avea dreptul de a da sfaturi si chiar de a-l
nfrunta pe mprat cnd politicile mprtesti afectau bunstarea duhovniceasc a crestinilor.
n ciuda triumfului vreunui mprat, nici una din ereziile sau greselile mbrtisate de imperium
nu a ajuns vreodat s predomine prea mult dup moartea sa. Desi mpratul era n stare s
manipuleze ierarhia si s aranjeze sinoadele, ortodoxia Bisericii rmnea un continuum
organic si nealterat.
mpratul Iustinian (527-565) scria n Novela a Sasea: Sacerdotium si imperium sunt
cel mai mare dar de la Dumnezeu, darul suprafirestii Sale iubiri de oameni. Cel dinti
ocrmuieste cele dumnezeiesti, cel din urm stpneste si poart destoinic grij de oameni.
Amndou slujirile purced din acelasi izvor si mpodobesc viata. Pentru aceea, nimic nu se
cade a fi mai cu srguint cutat de ctre mprat dect vrednicia sacerdotiului, iar preotii
trebuie s face cerere necontenit ctre Dumnezeu pentru mprat. Cci dac sacerdotium este
cu totul neprihnit, lucrnd cu deplin ncredere naintea lui Dumnezeu, n vreme ce imperium
cu dreptate mpodobeste ocrmuirea (noi+:io) ncredintat lui, se poate astepta o bun
mpreun-glsuire (oo.vio) din care izvorste tot ce este de folos omenirii. Pentru aceea
purtm mare grij de adevrul dogmelor lui Dumnezeu si de cinstea sacerdotiului care, dac
este cu credinciosie sustinut de el, poate duce la cel mai mare bine de la Dumnezeu. Astfel
vom pzi si orice alt bun se poate aduga la cel pe care l avem pn acum. Cci dac
nceptura strdaniilor noastre este cuviincioas si plcut lui Dumnezeu, acesta negresit va
urma. Si credem c aceasta se va ntmpla dac se vor tine cu scumptate sfintele canoane pe
care slvitii si cinstitii apostoli, martori si slujitori ai Cuvntului Dumnezeiesc, le-au
predanisit, iar Sfintii Printi ai Bisericii le-au pstrat si tlcuit.
Printii greci au respins cu trie chesaro-papismul si adeseori au amintit mpratului c
imperium nu cuprinde lucrurile lui Dumnezeu. Sfntul Atanasie cel Mare scria mpratului
Constantie (337-361): Judecata se face de episcopi; ce treab are mpratul cu ea? Sau dac o
amenintare din partea mpratului este hotrtoare, ce trebuint mai este de episcopi? Cnd
oare s-a mai auzit asa ceva de cnd este lumea? Cnd oare hotrrea Bisericii si-a luat tria de
la mprat? Au fost multe sinoade si multe judecti ale Bisericii; dar Printii nu au cerut
niciodat ncuviintarea unui mprat ca s le fac, si nici acesta nu a cutezat s se amestece n
treburile Bisericii
247
.
Sfntul Ioan Gur de Aur credea c nu este nevoie de o guvernare special pentru
realizarea planului dumnezeiesc si c, fireste, nici o mprtie nu este vesnic. El afirm c
curgerea istoriei dovedeste c mprtiile se ridic si cad, fiecare jucndu-si rolul ei n scopul
lui Dumnezeu. Ct despre mprat, el spune: Cum zici c fiecare domn este ales de
Dumnezeu? Dar nu asa zice Pavel. Ci nu vorbesc acum despre niste domni anume, ci de
domnie ndeobste. C nendoielnic trebuie s fie domnitori, domnii si cei peste care se
domneste. Ei sunt pusi ca s nu se iste tulburare, cci oamenii tlzuiesc ca valurile mrii n
toate prtile. (...) Pentru aceea Pavel nu zice nu este domnitor, fr numai de la Dumnezeu

247
St. Atanasios, Hist. Arian. 52, PG 25, 756C.
68
ci mai curnd vorbeste despre ocrmuire si zice nu este stpnire, fr numai de la
Dumnezeu (Rom. 13, 1)
248
. n ce priveste cele ce tin de religie, el scrie: Episcopul a primit
stpnia de a dezlega pcatele svrsite mpotriva lui Dumnezeu; cu att mai mult va fi n
stare s ierte pe cele svrsite mpotriva omului. Cci sfintele legiuiri se petrec sub minile
sale si nsusi mpratul este supus lor. Deci cnd este trebuint de vreo buntate de la
Dumnezeu, mpratul are obicei s dea fuga la preot, iar nu preotul la mprat
249
.
Cnd mpratul Leon al III-lea (717-741) a trecut de partea iconoclastilor si a nceput
s-i prigoneasc pe ortodocsii iconoduli, Sfntul Ioan Damaschin a protestat, zicnd: Nu se
cade mpratului s pun lege Bisericii
250
.

Desi Leon a replicat Eu sunt preot, Sfntul Ioan
a ncheiat zicnd: Nu sunt ncredintat c Biserica se ocrmuieste de legile mprtesti, ci
numai de canoanele Printilor...
251
Cnd Sfntul Maxim Mrturisitorul a fost ntrebat: Oare
nu toti mpratii crestini sunt preoti?, el a rspuns: mpratul nu st la altar, iar dup
sfintirea pinii nu iese afar ca s strige: Sfintele Sfintilor; nici boteaz ori sfinteste mirul, nici
ridic episcopi sau hirotoneste preoti si diaconi
252
.
n Rsrit, Ortodoxia s-a dezvoltat nc de la nceput n felurite culturi regionale foarte
vechi. ngduirea pluralismului n viata Bisericii Ortodoxe a ncurajat ntemeierea unor
Biserici autonome. n cazul popoarelor slave putem vedea c dezvoltarea alfabetului lor a fost
foarte important pentru Sfntul Fotie. El s-a ferit cu grij s impun o limb strin, astfel c
evanghelizarea nu a fost privit ca un fel de colonialism cultural. Din nefericire nu la fel au
stat lucrurile n intensiva misiune strin a apusenilor. Astfel, pentru ortodocsi a predominat
ideea unei Biserici a Imperiului, ecumenic n acest sens. nc de la nceput existenta unor
Biserici locale, cu propria limb liturgic si propria autonomie a orientat mintea rsritean
ctre ideea comuniunii de Biserici. Ortodocsii erau mult mai deschisi, prin faptul c respectau
limba fiecrei Biserici locale si obiceiurile istorice.
Aceasta se datoreaz faptului c unitatea Bisericii este unitatea episcopatului. Nu
exist dect o singur Biseric rspndit n toat lumea si un episcopat rspndit n
armonioasa multime a mai multor episcopi. Episcopatul este unul, fiecare parte tinut de
fiecare pentru toti
253
. ns autoritatea unui singur episcop nu se ntinde dincolo de obstea
pentru care a fost sfintit ca pstor, cci episcopul este n Biseric si Biserica n episcop.
Ortodocsii vd Biserica Universal ca fiind compus din mai multe Biserici care, n anumite
limite, sunt independente de alte Biserici. Aceasta fiindc, potrivit ecleziologiei patristice
grecesti, fiecare episcop si turma sa constituie Trupul lui Hristos. Fiecare episcop adun sub
un cap n sine nsusi turma pe care o crmuieste n chip printesc. Fiece episcop este chipul
lui Hristos. Unitatea Bisericilor este n mod esential o tain analog unittii Persoanelor
Treimii. Ele sunt ontologic una, desi empiric sunt multe. Istoric, ele sunt unite prin obrsia
comun, prin credint, lege si dragoste. Totusi, din pricini administrative, bisericile au fost
grupate n districte sau eparhii, iar primatul apartinea marilor si vechilor scaune ale
Crestinttii.
Era deci inevitabil ca conceptia greac si cea latin asupra puterii s fie incompatibile
si s duc la conflicte.

Diferen'e n liturghii

Diferitele ci de abordare a unicei taine a lui Hristos au avut consecinte si n liturghiile
Rsritului si Apusului, ca si n ecleziologie. Rsritul a dezvoltat o Liturghie deosebit de

248
In Ep. Ad Rom. 23, PG 60, 615.
249
Ad pop. Antioch. 3, 2; PG 49, 50.
250
De imag. 2, 12, PG 94, 1296 C.
251
PG 94, 1301 D.
252
Ep. 70, PG 91, 524 A.
253
Sfntul Chiprian, De unit. eccl. 6; PL 4, 516 AB.
69
mreat, ptruns de Sfintele Taine si de ideea cerului pe pmnt. Este o Biseric
sacramental si de rugciune. Apusul, punnd ceva mai mult pret pe lucrrile umanittii lui
Hristos, era inevitabil s aib o corespondent a acestui fapt si n Mess, care tintea la zidirea
omului si la nevoile sale morale. nc de la nceput, accentul este mai mult, p Bi2 0 TD ( ) Tj/F1 12 Tf3.35ep08 Tc ( ) Tj0 Tc (mult) Tj1. (,)(Bi2 0 TD ( ) Tj/F1 128.49f5Tf45 0 TD (() Tj/F1 12u0 Tj0 Tc (la) Tj1.083 Tj/F1+ 1 12 Tf35.28 0 TD Tj1.08 Tc ( ) Tj0 Tc Tc ( ) Tj0 Tc (de) a5 ) Tj143.64 -755.88 ToTc ( ) Tj0 Tc (core Tjv (0.36r5.2 Tc (() Tj/F1 12u0 Tj0 Tc (l Tj0 Tc ( ) Tj0 Tc Tc ( ) Tj0 Tc (de) a5 ) ) Tj/F1+ 1 12 TfeTD rbr 1.304onf38.28uTfeTDa8c.086bil) TTc ( ) Tj0 Tc9Tc (mult) TeuH( ) u2c Tfn93tinopolului intea TTj0.S0t11u ac Tcijdt8 212 Tf38.28 0 TD ( ) Tj3sec ( ) Tj0 Tc9Tc (mult) TeuH( ) u2c Tfn93t63p8j-382.32 -13.8 TD (omului )olului faz8 Tj1.083 Tj/F1+ 1 rtinopolului p ttt t ttttttat tataatttttatsssttttat tata tttataattatatttttattttatttaAatat tt t ttttatttaattattsaatatttttsttta a
70
XXVIII afirma: Aceleasi ntietti s se dea preasfntului scaun al Romei celei Noi, fiindc
este cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit cu mprtia si cu senatul si care a dobndit
ntietti deopotriv cu ale Vechii Rome mprtesti, ntocmai ca si aceea s se mreasc si n
lucrurile cele bisericesti, fiind a doua dup aceea. Bisericile Rsritene au sprijinit canonul,
dar reprezentatii papali s-au opus iar Papa l-a respins. Papa Leon a protestat energic mpotriva
acestui canon care ngduia Episcopului Constantinopolului acelasi titlu onorific si aceleasi
prerogative ca si episcopului Vechii Rome. Astfel, antagonismul ascuns dintre cele dou
centre bisericesti a iesit la iveal.
Rsritul era gata s socoteasc Sinodul Ecumenic ca pe autoritatea insuflat n toate
cele ce tin de dogm si de organizare, pe cnd Apusul socotea c singura autoritate ultim era
urmasul apostolului Petru. Astfel comuniunea era foarte dificil.

Titlul de Patriarh Ecumenic. Cnd n 595, Sfntul Patriarh Ioan al IV-lea
Postnicul (585-595) a adoptat titlul de Patriarh Ecumenic, aceasta a strnit protestul Papei
Grigorie cel Mare, care socotea aceasta un act de agresiune. Papa Grigorie cel Mare a
protestat si mai vehement dect Papa Leon - desi fr succes - mpotriva titlului de Patriarh
Ecumenic, creznd c acest titlu se ddea unui episcop cu autoritate asupra tuturor
episcopilor si Bisericilor. La rndul lor, bizantinii au fost profund jigniti c Biserica Romei
cerea supunerea Bisericii Rsritene papalittii.
Pentru bizantini cuvntul ecumenic (oiio:vq) era folosit cu conotatia de Imperiu
crestin, desi literal implica ntreaga lume locuit. Constantinopolul era capitala ecumenic,
deci patriarhul ei era Patriarh Ecumenic. Era doar un epitet onorific, care cu sigurant nu i
ddea nici o autoritate asupra celorlalti Patriarhi. De fapt, toti dregtorii din capital,
bibliotecari, profesori etc. si prefatau rangul si dregtoria cu cuvntul ecumenic, de pild
bibliotecar ecumenic etc.
Rivalitatea dintre Roma si Constantinopol s-a intensificat. Roma deczuse n urma
rzboaielor si nvlirilor; n vreme ce Constantinopolul era de departe cea mai bogat, mai
populat si mai civilizat cetate a crestinttii. Era inevitabil ca ierarhii ei s nceap a ignora
vechile pretentii ale Episcopului Romei. n mod ironic, haosul Apusului a fcut s creasc
prestigiul Papei, fiindc era capul singurului asezmnt permanent.

Factori politici n Apus

Mult vreme Papii au ezitat s pricinuiasc o ruptur pe fat cu Biserica din
Constantinopol. Totusi n 751 stpnirea bizantin din Italia a czut sub asalturile lombarzilor
iar ajutorul din ndeprtatul Bizant nu a venit. mpratul Constantin al V-lea (741-775), n
vreme ce si srbtorea victoriile din Rsrit, arta prea putin grij fat de mentinerea
autorittii imperiale n Italia. Papii, dup ce fcuser tot ce le era n puteri s salveze Ravenna
si mprtia, s-au vzut siliti s cerseasc ajutorul francilor spre a salva Roma de regele
lombard Aistulf (749-756) si de ostirea sa. Cderea Ravennei n 751 a pus capt stpnirii
bizantine n Italia de nord si central, lipsind pe Papa de orice ndejde de sprijin de la
mpratul Bizantin. Papa avea s afle curnd c protectia franc a regelui Pepin al III-lea
(751-768) fgduia un ajutor mult mai concret mpotriva lombarzilor. n multe privinte el
gsea protectia franc mult mai binevenit pentru Biserica Romei dect cea a bizantinilor pe
care Apusul i socotea niste eretici iconoclasti. Atunci Papa Stefan al II-lea [al III-lea] (752-
757) a trecut Alpii si s-a ntlnit cu Regele Pepin la Ponthion la 6 Ianuarie 754, ceea ce a pus
temei autorittii vremelnice a papalittii. Ruptura politic dintre Roma si Constantinopol era
acum un fapt mplinit. Zilele autorittii imperiale n Italia luaser sfrsit. Papalitatea a ntors
spatele mpratului bizantin si a fcut aliant cu regii franci, ceea ce avea s duc peste o
jumtate de veac la nasterea Imperiului de Apus
256
.

256
Charles Diehl, Byzantium: Greatness and Decline, op. cit., pp. 151-152.
71
n 774 Carol cel Mare a confirmat solemn Dona#ia lui Pepin, o garantie scris de a
ocroti Biserica Romei si pe posesorii ei de drept. Apoi, n anul 800, Papa Leon al III-lea a pus
punct final rupturii politice dintre Roma si Constantinopol punnd coroana renfiintatului
Imperiu de Apus pe capul lui Carol cel Mare
257
.
Au mai existat si alti factori ce au dat o puternic lovitur puterii bizantine si
prestigiului ei moral. Multi din cei ce se nchinau icoanelor cereau sprijin Romei mpotriva
iconoclastilor, recunoscnd prin aceasta autoritatea Papei de a judeca o asemenea pricin.
Aceast purtare a displcut mult conducerii imperiale si a pricinuit neliniste capilor Bisericii
Rsritene. O alt rivalitate a aprut n veacul al noulea ntre Bizant si Roma n ncercarea de
a converti pe pgni. Episcopii germani s-au opus cu slbticie misiunii sfintilor Chiril si
Metodie, apostolii slavilor. n Croatia si pe coasta Dalmatiei Roma a adus sub jurisdictia sa
popoarele slave pe care grecii tocmai le convertiser la Ortodoxie. n Bulgaria, care fusese
convertit de Bizant, Papa Nicolae I a ntmpinat cu cldur propunerile Tarului Boris-Mihail.
La cererea tarului, Papa i-a trimis preoti de la Roma. Toate aceste intruzii n sfera de influent
ortodox i-au exasperat pe bizantini. Ei s-au simtit jigniti de aceste ncercri stridente de a
impune primatul papal n Rsrit.

Roma sub st(pnirea regilor barbari

Cnd Apusul a czut sub dominatia barbarilor si Roma nssi a fost cucerit, italienii
s-au aliat cu dusmanii Imperiului Bizantin; de pild, n veacul al unsprezecelea, ei s-au aliat
cu normanzii. n 962, Otto Saxonul, regele Germaniei, a condus o ostire spre Roma si l-a silit
pe recalcitrantul pap Ioan al XII-lea s-l ncoroneze mprat. n urmtorii patruzeci de ani
Roma a fost scena luptelor ntre germanii barbari si nobilimea local. Papa Ioan al XIII-lea
(965-972) a mers pn la a scrie c, n 967, exista un mprat al grecilor si un mprat al
romanilor. De fapt abia spre sfrsitul veacului al XIV-lea i s-a dat pentru prima dat lui
Manuil al II-lea Paleologul titlul de mprat al Ellinilor. Cu cteva veacuri mai devreme,
dac vreo ambasad apusean sosea la Constantinopol cu scrisori adresate mpratului
grecilor, nu era primit la curte. ns n ultimele sale decenii Constantinopolul era n mod
constient o cetate greceasc.
nstrinarea ntre cele dou lumi a fost simultan politic si cultural. Lumea bizantin
afirma c este urmasa legitim a vechii Rome, acum o lume barbar latinizat, dominat
spiritual de Roma papal. Cele dou lumi nu se acceptau una pe alta.
ntre timp bizantinii erau prinsi cu propriile rzboaie civile si cu recuceririle din
Rsrit si din Balcani. La nceput nu au manifestat un interes activ fat de Italia, cu exceptia
momentului cnd germanii au ncercat s ocupe provinciile din Italia de Sud. Podul ntre
Bizant si Apus era asigurat de Italia de Sud, posesiune bizantin. n ciuda refuzului sau
incapacittii Bizantului de a apra aceast zon, ea era nc locul unde contactele ntre
Constantinopol si Roma puteau fi frecvente si cordiale. ns la Roma germanii si stabiliser
autoritatea, iar teologia lor triumfase.
Germanii aveau propriile obiceiuri bisericesti, fundamental diferite de cele ale
romanilor apuseni sau ale bizantinilor. Ei socoteau c cel ce cldeste o biseric este singurul
proprietar al cldirii. Astfel episcopii din Apus au pierdut controlul administrativ al bisericilor
pe care nu le construiser ei nsisi. Ctitorii socoteau bisericile cldite pe socoteala lor ca fiind
proprietatea lor. Ei si arogau dreptul de a numi preoti care urmau a fi schimbati de ctre ei.
Astfel se putea afla n Franta si Germania un ntreg sistem de biserici private. Ca urmare,
crestintatea apusean n veacul al unsprezecelea era o aduntur de biserici autonome si
nationale. Puterea central a papalittii a sczut si abuzurile s-au strecurat n ea, precum
simonia, investitura laicilor etc.

257
Ibid., p. 214.

72
Au existat dou mari miscri de reformare n Biserica apusean: una cu centrul n
Lorena si alta n abatia de la Cluny, centrul unei vaste retele ecleziale. Cei din Lorena doreau
s aboleasc simonia si numirea unor episcopi nevrednici. Ei insistau asupra celibatului
preotilor si, n general, asupra nspririi disciplinei bisericesti. mpratii voiau s controleze
Roma dar au vzut c un ierarh eficient ar fi sporit valoarea administratiei lor. Clugrii de la
Cluny, dorind s repun un standard nalt n viata monahal, si-au pus ordinul direct sub
stpnirea Papei. De fapt att lorenezii ct si cei de la Cluny erau interesati de afirmarea
pretentiilor istorice ale Scaunului Romei.
Triumful teologiei germane nsemna si adugirea lui Filioque la Crez. n decursul
veacului al noulea el a fost general adoptat de ctre Biserica din Germania si Lorena si de
ctre multe biserici din Franta, cu exceptia Parisului, care a pstrat textul neschimbat nc
dou veacuri. Clericii germani l-au dus la Roma, unde Formosus din Porto, legatul Papei
Nicolae I, printre altii, l-au acceptat. Formosus l-a introdus apoi n Bulgaria. Patriarhul Fotie a
observat imediat si a protestat mpotriva lui. Papa Ioan al VIII-lea socotea c este un lucru
necuvenit s schimbi Crezul.
Totusi reaparitia influentei germane a dus n mod necesar la promovarea lui Filioque,
iar introducerea lui a fost treptat acceptat. Se spune c Papa Hristofor a fost cel care a
adugat Filioque la Crez n Scrisoarea sa de nscunare ctre Patriarhul Nicolae Mistikos
(901-907), care, drept urmare, a refuzat s-l recunoasc. Documentele istorice mai afirm c
Filioque exista n Crez atunci cnd a fost cntat n mod oficial la ncoronarea mpratului
Henric al II-lea n 1054.
Disputa despre Filioque avea s produc o enorm cantitate de predici si scrieri
polemice. n acord cu traditia teologic apusean, care a vzut ntotdeauna ca principal
dusman arianismul gotilor, apusenii au tins s sustin c Treimea este un singur ipostas
interschimbabil. Pe de alt parte, traditia teologic rsritean, dezvoltat n aprigele
controverse hristologice din veacurile cinci si sase, se ferea de nestorieni si eutihieni. Ei
accentuau de asemenea omniprezenta si atotptrunztoarea natur a Duhului Sfnt
258
.
Sfntul Fotie avea dreptate s declare c noua adugire pare c miroase ori a
maniheism, prin faptul c mparte pe Creator n dou principii, ori a neoplatonism, prin aceea
c introduce o scar a fiintelor dumnezeiesti.
ns pentru ortodocsi era la ndemn o alt rezolvare teologic. n ochii rsritenilor
singura autoritate dogmatic insuflat era Biserica. Un sinod dobndea autoritate numai atunci
cnd nvtturile lui erau recunoscute ca ortodoxe de ctre Biseric. Doar un alt Sinod
Ecumenic, recunoscut de ctre Biseric, avea dreptul nu s schimbe, ci s amplifice si s
explice hotrrile date la un Sinod anterior. De aceea Rsritul a vzut schimbrile fcute n
Crez de Biserica Apusean ca un atac direct la ntreaga sa conceptie despre doctrina si
guvernarea Bisericii.
n 996, mpratul apusean Otto al III-lea a dat Romei primul pap german, n persoana
mai tnrului su vr Bruno, cunoscut ca Grigorie al V-lea (996-999). Papa Grigorie al V-lea
nu era pomenit la Constantinopol, probabil fiindc, n calitate de german, folosea adausul
Filioque. Urmasul su, un grec din Calabria, Papa Ioan Filagathus, cunoscut ca Ioan al XVI-
lea (997-998), dup ce a trimis Scrisoarea de nscunare, a fost pomenit la Constantinopol.
Urmasul su, primul pap francez, Gerbert dAurillac, cunoscut ca Silvestru al II-lea (999-
1003), nu este pomenit n dipticele din Constantinopol. Se pare c papii numiti prin influent
german nu erau pomeniti la Constantinopol, probabil din pricina teologiei lor germane. Mai
exist si posibilitatea ca ei s nu se fi deranjat s trimit o scrisoare de nscunare.
Dac ar fi s punctm exact schisma final dintre Roma si Constantinopol dup ultima
mentionare a unui pap n dipticele Constantinopolului, atunci data ar fi 1009. Ultimul pap
consemnat a fost Ioan al XVIII-lea (1004-1009). Urmasul Papei Ioan, Papa Serghie al IV-lea
(1009-1012) si-a trimis scrisoarea de nscunare la Constantinopol. n obisnuita scrisoare
sinodal despre luarea scaunului papal, mrturisirea sa de credint continea Filioque. Fireste,

258
G. Every, The Byzantine Patriarchate, Londra, 1947.
73
patriarhul Serghie al Constantinopolei a scos numele Papei Serghie al IV-lea din dipticele
ortodoxe. De aici ncolo nici un pap nu a mai fost pomenit vreodat n diptice. Nedorind s
exagerm importanta anului 1009, pe care poate unii o vor critica, trebuie s reamintim c
culminarea tuturor evolutiilor anterioare a avut loc n anul 1054. Listele dipticelor erau
incomplete, fiindc de multe generatii Constantinopolul nu primea scrisori de nscunare de la
patriarhalele rsritene aflate sub stpnire musulman, desi era n deplin comuniune cu ele.
Abia pe la sfrsitul veacului al noulea, mbunttirea comunicatiilor internationale a ngduit
ierarhilor s tin legtura n mod regulat unii cu altii.
La nceputul veacului al unsprezecelea, n ciuda diferentei din Crez ca prim semn al
primejdiei ce ar fi putut s se iveasc n viitor, nu exista nc simtmntul c unitatea
crestinttii fusese rupt.

Patriarhul Mihail Cerularie

O dat cu alegerea pe tronul papal a lui Leon al IX-lea (1049-1054), nepotul
mpratului Henric al III-lea, Biserica Romei si-a extins activittile n sudul Italiei, n
teritoriul bizantin, unde se aflau att comunitti grecesti ct si latine. Leon al IX-lea a emis
pretentii si asupra Siciliei, teritoriu socotit a fi bizantin, desi era ocupat de arabi. Dup ce Papa
a convocat un sinod la Siponto n 1050, unde un mare numr de hotrri au fost votate n
vederea unei reforme viitoare, unele dintre hotrri au fost ndreptate mpotriva practicilor
liturgice grecesti care se statorniciser n Italia. O campanie activ de oprire a lor a fost
lansat n toate provinciile, inclusiv n Apulia, teritoriu bizantin.
Cnd normanzii au nceput s ocupe principatele lombarde si s se apropie de granitele
Romei, Papa Leon al IX-lea a hotrt c ar fi prudent s se alieze cu mpratul Bizantin ca s-i
resping. mpratul Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1054) a acceptat, dndu-si seama
c o aliant militar si politic era necesar spre a ocroti teritoriul bizantin. Spre a cstiga
populatia latin, mpratul Constantin a numit ca guvernator al teritoriului bizantin un
lombard pe nume Arghir. Arghir, care primise comanda trupelor imperiale din Italia, a pus la
cale un pact cu Papa ndreptat mpotriva normanzilor. Arghir era latin, deci n mod firesc
agrea ideea unei aliante cu Roma.
n vremea mpratului Constantin al IX-lea, pe tronul patriarhal a fost numit Mihail
Cerularie, n anul 1043. El fusese un functionar civil care intrase n cinul preotesc trziu n
viat. Se dovedise a fi un iscusit si ndrznet chivernisitor, desi era lipsit de subtirimea,
spiritul si vasta cultur ce-1 caracterizaser pe Sfntul Fotie cel Mare. Desi poate nu este o
figur atractiv pentru istorici, Cerularie era extrem de popular la Constantinopol unde
influenta sa era mult mai mare dect a amabilului, dar oarecum excentricului si ineficientului
mprat.
Patriarhul Mihail nu-l plcea pe Arghir si era bnuitor n privinta lui. Patriarhul se
temea si de influenta lui asupra mpratului Constantin. Mihail nu era preocupat ndeosebi de
lumea latin ci, asemeni Bisericii latine din vremea lui, dorea si el s introduc o uniformitate
a practicilor din patriarhia sa. Patriarhul Mihail a nteles c Papa Leon se strduia s extind
dominatia Romei n sudul Italiei si ducea o campanie mpotriva preotilor cstoriti. Apoi
Patriarhul Mihail Cerularie a aflat c normanzii, cu aprobarea Romei, interziceau practicile
grecesti n zonele controlate de ei si c sinoadele reformatoare din ntreaga Italie denuntau
bisericile ce pstrau obiceiuri grecesti, a poruncit ndat ca bisericile latine din Constantinopol
s adopte practicile grecesti. Cnd latinii din capital au refuzat, Patriarhul Mihail a poruncit
nchiderea bisericilor lor pe la sfrsitul anului 1052.
Tot ca represalii, Cerularie, mpreun cu capul Bisericii Bulgare, Arhiepiscopul Leon
al Ohridei, au nchis mnstirile si bisericile de rit latin din acel teritoriu. Apoi Patriarhul
Mihail l-a pus pe Arhiepiscopul Leon al Ohridei s scrie o scrisoare ctre reprezentantul
patriarhal grec (syngellos), episcopul Ioan de Trani din Apulia, Italia. Episcopul Ioan avea s
trimit apoi scrisoarea preacinstitului pap si tuturor episcopilor franci. Scrisoarea
74
cuprindea un aprig atac asupra folosirii azimelor sau pinii nedospite pentru Sfnta
mprtsanie. Scrisoarea mai avea unele adugiri ce denuntau obiceiul de a posti Smbta, de
a consuma carne sugrumat si de a nu cnta Alliluia n zilele de dup Septuagesima
259
.

Cardinalul Humbert

Desi Papa Leon si Arghir fcuser o aliant, nainte ca ostile lor s se poat ntlni,
Arghir a fost nvins de normanzi n Februarie 1053. La 18 Iunie 1053, oastea papal, avndu-l
n frunte pe Papa Leon, a fost pus pe fug la Civitate. Papa a fost dus ntr-o captivitate
onorabil la Benevento. Normanzii biruitori, deja membrii ai Bisericii Latine, nu doreau s
ntrerup functionarea Bisericii lor. De aceea au ngduit ca secretarul papal principal,
Humbert de Mourmourtiers, Cardinal de Silva Candida, s se alture Papei. ns Humbert nu
a mers direct de la Roma la Benevento, unde era stpnul su, ci s-a dus mai nti n Apulia,
dorind s stea de vorb nti cu Arghir.
Cnd Cardinalul Humbert a trecut prin Trani, Episcopul Ioan de Trani i-a nmnat
scrisoarea Arhiepiscopului Leon din Ohrida. Humbert stia putin greceste si a fcut n grab o
traducere. Traducerea nu putea fi prea exact si exagera tonul deja agresiv al scrisorii. Cnd
Humbert a sosit la Benevento si a nftisat scrisoarea cu traducerea Papei Leon, Papa s-a
simtit jignit. Desi Papa Leon si petrecea rgazul fortat ncercnd s nvete greceste, este putin
probabil s fi stiut destul greac spre a putea verifica traducerea Cardinalului.
De fapt, Papa nutrise ndejdea unei cooperri prietenesti cu Bizantul - mai ales n
situatia sa de fat. O astfel de scrisoare, pe care o socotea jignitoare si extrem de aspr,
atacnd obiceiurile Bisericii Romei, era ultimul lucru pe care se astepta s-l citeasc. Singurul
lucru care-i rmnea de fcut era s se apuce de scris.

Papa scrie mp(ratului *i Patriarhului. Papa Leon i-a cerut Cardinalului Humbert s
schiteze dou replici n numele Papei. Una dintre scrisori era adresat n chip nepoliticos
episcopilor Mihail al Constantinopolului si Leon al Ohridei. Scrisoarea, o replic crunt,
continea o dizertatie asupra suprematiei Scaunului Romei, ntemeiat pe argumente luate din
Dona#ia lui Constantin.
Prima scrisoare cuprindea o lung introducere asupra unittii Bisericii. Papa Leon
pretindea c unitatea este nssi Biserica Roman, care a primit de la Dumnezeu, prin Sfntul
Petru, aceast nalt prerogativ. Nu poate fi deci nici o gresal n Biserica Roman, si numai
ca urmare a ngmfrii Biserica Rsritului a ridicat contra ei nvinuiri. Cuteza a aminti
mprotivirea vechilor episcopi ai Romei titlului de Patriarh Ecumenic. Pretindea n chip
mincinos c ntiul Sinod de la Niceea declarase c Episcopul Romei nu poate fi judecat de
nimeni fiindc era seful tuturor Bisericilor. Cita apoi apocrifa Dona#iei lui Constantin, pentru
a dovedi puterea suveran a papei att din punct de vedere vremelnic ct si din punct de
vedere duhovnicesc. Afirma c Constantinopolul nu datoreaz dect Sfntului Scaun al doilea
rang ce ocup ntre Bisericile Patriarhale. Ct despre Biserica Roman, ea are un rang
exceptional, si a ataca drepturile sale nseamn a ataca Biserica Universal, al crei centru
dumnezeiesc este ea. Acesta era continutul ntii scrisori a lui Leon al IX-lea ctre Patriarhul
Mihail Cerularie
260
.
A doua scrisoare, ce nu are un adresant anume, cuprindea o amnuntit aprare a
obiceiurilor latine. Aceste scrisori ns nu au fost trimise imediat.

mp(ratul *i Patriarhul scriu Papei. ntre timp a sosit de la Bizant un curier cu dou
scrisori, una de la mpratul Constantin si alta de la Patriarhul Mihail. Scrisorile aveau un cu
totul alt ton dect ceea ce Papa tocmai citise. mpratul Constantin dorea o strns aliant

259
Leon din Ohrida, Epistola ad Ioannem Episcopum Tranemem, PG 120, 836 ff.
260
75
politic. Aceasta fiindc mpratul era prea slab pentru a tine piept tuturor dusmanilor si. El a
hotrt s cear ajutorul germanilor si al Italienilor, si se adresa pentru aceasta papei, care
avea asupra acestor popoare mult influent. Iat de ce mpratul Constantin Monomahul a
scris o scrisoare mpciuitoare
261
.
n scrisoarea sa, Patriarhul Mihail se ruga pentru o mai strns unitate ntre Biserici.
Niciuna din scrisori nu pomenea de obiceiurile disputate din Biserica Romei. Patriarhul
Mihail chiar fgduia s nscrie numele Papei n dipticele din ntreg imperiul, cu conditia,
fireste, ca si numele su s fie nscris la Roma. Patriarhul Mihail si ncepea scrisoare cu
Frate, nu cu Printe, titlul onorific cu care patriarhii din trecut l recunosteau de obicei pe
Episcopul Romei. Cnd Patriarhul Mihail si-a semnat scrisoarea cu titlul de Patriarh
Ecumenic, traductorii lui Leon au tradus gresit titlul Patriarhului ca universalis
262
. Nu mai
trebuie s spunem c Papa a fost profund socat cnd Cerularie s-a oferit ca, dac numele lui
va fi pomenit n Biserica Romei, s aib grij ca numele Papei s fie pomenit n bisericile din
tot pmntul locuit (in toto orbe terrarum). Este putin probabil ca Patriarhul Mihail Cerularie
s fi pretins c controleaz toate bisericile din ntreaga lume. Cerularie folosea cuvntul lume
(oiioo:vq) cu sensul bizantin de imperiu. Latinii traduceau cuvntul literal, adic
ntreaga lume locuit. Acelasi tip de nentelegere a pricinuit tulburrile legate de titlul de
Patriarh Ecumenic.
Ce anume a pricinuit schimbarea tonului scrisorii Patriarhului Mihail? S fi fost
influenta mpratului? Este prea putin probabil, fiindc niciodat Cerularie nu a artat nici cea
mai mic deferent fat de dorintele suveranului su. Cu sigurant, fctorul de pace era
episcopul Ioan de Trani, pe care Arghir tocmai l trimisese la Constantinopol s raporteze
situatia din Italia. mpratul avea ncredere n Episcopul Ioan, astfel c a fost convins de
acesta c Papa este un om distins si rezonabil, a crui prietenie este necesar dac se dorea
salvarea Italiei. ntruct Patriarhul Mihail vorbise cu Episcopul Ioan despre situatia si
caracterul Papei, reactia sa trebuie s se fi datorat ncrederii sale n cele spuse de Episcopul
Ioan.

Scrisorile Cardinalului Humbert. Ar fi fost mai bine ca Papa Leon nsusi s
rspund conciliatoarei scrisori a mpratului si s treac cu vederea exprimrile Patriarhului.
Leon al IX-lea ar fi putut s rspund linistit la aceste nvinovtiri; s ndreptteasc mai
multe obiceiuri latine potrivit principiului c rnduiala se poate deosebi dup tri, cu conditia
ca rnduielile Apostolilor si ale Sinoadelor Ecumenice s fie respectate. Papa Leon putea s-si
ntoarc atentia ctre reforma Bisericii Apusene; n loc de aceasta el nu cuget dect la
atingerea ce credea c s-a dat pretentiilor sale de sef suveran al Bisericii
263
. Pe deasupra,
sntatea Papei Leon se deteriora rapid, asa c el a lsat totul n minile Cardinalului
Humbert.
Cardinalul Humbert era un om destul de erudit, dar cu un temperament iute si
rzboinic. Nu-i iubea pe greci si era liderul partidei cu totul ostile punctului de vedere
bizantin. El a decis s se trimit legati la Constantinopol. Astfel, Cardinalul Humbert a
redactat nc dou scrisori n numele Papei Leon. Pe lng Cardinalul Humbert, Papa Leon a
mai numit doi legati papali, pe Frederick al Lorenei, cancelar al Scaunului Romei, si pe
Arhiepiscopul Petru de Amalfi. Amalfi era un stat vasal al imperiului si cuprindea mult
populatie greceasc.
Scrisoarea adresat mpratului Constantin ncepe prin a felicita pe mprat pentru
evlavioasa dorint ce i-a mprtsit, dar curnd Papa Leon ajunge la drepturile Scaunului
Romei. Biserica Catolic, zice el, mam si fecioar neprihnit, desi aleas a umple cu
mdularele sale pmntul ntreg, nu are totusi dect un cap, care trebuie s fie cinstit de toti.

261
Ibid., p. 243.
262
Scrisorile acestea sunt cunoscute numai din rspunsurile papale si din scrisoarea lui Cerularie ctre Petru al
Antiohiei (PG 120, 781796).
263
Cf. Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 242.
76
Oricine l nesocoteste, n zadar se pretinde a fi unul din mdularele ei. Acest cap al Bisericii
este Roma, a crei putere a recunoscut-o marele Constantin prin donatia sa. Si, ca Episcop al
Romei, Papa este Vicarul lui Dumnezeu, nsrcinat cu purtarea de grij a tuturor Bisericilor.
Papa caut a reda strlucirea scaunului Romei, care de mult timp, zice el, era crmuit mai
mult de nimiti dect de pstori. mpratul Constantinopolei poate s-l ajute n aceast
lucrare, napoindu-i bunurile ce le are Biserica Roman n Rsrit. Scrisoarea cuprindea si
plngeri la adresa Patriarhului Mihail Cerularie, cruia i imput planuri ambitioase asupra
Bisericilor Alexandriei si Antiohiei. Papa l avertiza pe mprat c, dac Cerularie nu va fi
mpiedicat, va lua msuri de represalii
264
. Scrisoarea mai cerea mpratului s dea tot ajutorul
legatilor papali.
n scrisoarea ctre Mihail Cerularie, Papa arat c a primit scrisorile ce i scrisese acest
patriarh n favoarea restabilirii pcii. Dup rndurile de nceput, Patriarhul a citit urmtoarele:
Pacea va fi, dac nu veti cuta a trece marginile puse de Printi. Tot aceasta zicea si
Biserica Rsritean papalittii. Apoi Papa ajunge la pretinsele drepturi ale Bisericii Romei:
Biserica Roman nu este, dup cum ziceti, o Biseric local; oare nu este ea cap si mam?
Cum ar putea fi ea astfel, dac n-ar avea nici mdulare, nici copii? Noi credem cu trie
aceasta, si de aceea o mrturisim sus si tare. Biserica Roman este att de putin local nct, n
tot universul, orice natiune care are ngmfarea de a nu fi de prerea ei, nu poate fi mai mult
privit ca fcnd parte din Biseric. Ea nu mai este o Biseric, ci o adunare de eretici, o
sinagog a Satanei!... Deci cel ce voieste a se slvi cu numele de crestin, s nceteze a huli si a
ataca Biserica Roman; cci n zadar pretinde a cinsti pe Tatl familiei, dac necinsteste pe
sotia lui!
Papa Leon imputa apoi lui Mihail ambitia, luxul si bogtiile sale. Cu cuvinte de repros
pentru folosirea titlului de Patriarh Ecumenic, el adaug: Ce hrpire necuviincioas, jalnic
si fr de lege este a voastr cnd, din gur si prin scris, v pretindeti patriarh universal
(ecumenic). Apoi aminteste mprotivirea fcut de Sfntul Grigorie acestui titlu
265
. Fr vreo
ndrepttire, scrisoarea arunca ndoieli asupra alegerii lui Cerularie la episcopat. Scrisoarea l
mai acuza pe Cerularie de a fi nclcat prerogativele Bisericilor Alexandriei si Antiohiei. De
asemenea, n scrisoare se vorbea de nerusinarea lui Cerularie de a critica practicile latine,
mai ales folosirea pinii nedospite, n ncheiere, scrisoarea afirma c se ndjduieste ca legatii
s-l afle pe Patriarh pocit.
S nu ne mirm deci cnd citim rspunsul Patriarhului Mihail la aceast scrisoare cu o
nvttur nelegiuit si cu acuzatii nentemeiate.
Pornind n 1054, legatii latini s-au oprit n Apulia ca s stea de vorb cu Arghir.
Arghir i-a sftuit prosteste s nu-l bage n seam pe Cerularie si s se concentreze asupra
mpratului. Era o mare gresal, cci Patriarhul era cu sigurant o figur mai puternic si mai
popular. Legatii au sosit n Aprilie cu dou scrisori. Ei mai aduceau un dosar ce cuprindea
cele dou scrisori anterioare neexpediate si un raport din partea Patriarhiei Ierusalimului care
arta c practicile de acolo difereau de cele din Constantinopol.

Lega'ii latini n Capital(. Legatii au fcut nti o vizit Patriarhului Mihail, nu s
afle si s discute, ci s nvete pe greci si s le transmit hotrrile lor. Nemultumiti de
protocolul primirii lor, trufasii legati au ncredintat Patriarhului scrisoarea Papei si s-au retras
fr a-i da mcar salutul obisnuit. Apoi Patriarhul a deschis scrisoarea si a rmas uimit.
Cerularie fusese asigurat de Episcopul Ioan c Papa Leon era un om ntelept si binevoitor. De
aceea a rmas tulburat de purtarea nepoliticoas a legatilor Papei. Pe deasupra, Patriarhul se
astepta la o scrisoare prietenoas ca rspuns la scrisoarea sa, care fusese scurt si politicoas.
Patriarhul a nceput apoi s cugete la cele ntmplate. El a cercetat pecetile scrisorii si
a crezut c cineva a umblat la ele. ndat Cerularie a tras concluzia c legatii artaser nti

264
Ibid., pp. 243-244.
265
Ibid., p. 244.

77
scrisoarea lui Arghir si c poate acesta schimbase textul. Desi era putin probabil, Patriarhul s-
a gndit: Cum de reusea Papa s trimit legati dac era prizonier? Ce garantie avea c aceste
cuvinte reprezentau simtmintele lui? Cu ct se gndea mai mult, cu att Patriarhul se
ncredinta s nu recunoasc autoritatea legatilor. El refuz s continue negocierile cu acesti
legati, declarnd c nu erau trimisi de Papa, ci de Arghir.
Precautia si prudenta Patriarhului aveau s se dovedeasc ndrepttite peste cteva
zile, fiindc la 15 Aprilie, 1054, Papa Leon a murit. Era la doar cteva zile dup sosirea
legatilor n capital. Conform tuturor precedentelor Legii Canonice, legatii nu puteau
reprezenta un pap decedat. Legatii nu aveau un statut legal.
n Septembrie, 1054, Henric al II-lea a numit un nou pap, un german, Victor al II-lea
(1055-1057). El nu era n legtur cu legatia, si poate nici nu stia de existenta ei. El
dezaprobase dorinta lui Leon de a se alia cu Bizantul si nu fusese consultat n privinta politicii
sale recente.
Desi Patriarhul i ignora pe legati, mpratul Constantin i-a primit n chip ales si
Humbert a intrat ndat n discutie, cutnd a face aprarea Bisericii Latine. El a adresat
Bisericii Rsritene mai multe nvinuiri, artnd c si ea avea rnduielile ei deosebite si
abuzurile sale, la fel ca si Biserica Latin, ncurajati de cordialitatea mpratului, latinii au
fcut publice documentele aduse de ei. Raportul Patriarhiei Ierusalimului s-a dovedit
irelevant, fiindc nimeni din capital nu s-a plns vreodat de practicile bisericesti din Cetatea
Sfnt. ns cele dou schite de rspuns la scrisoarea Arhiepiscopului de Ohrida, traduse n
greceste de ctre Humbert si neexpediate, i-au suprat pe bizantini.
Cardinalul Humbert a pornit ofensiva fat de atitudinea lui Cerularie. n ncercarea de
a-l depune pe Patriarh, el a publicat o foarte lung scrisoare, care a fost tradus n greceste, ca
un fel de pamflet mpotriva Patriarhului. Pentru prima dat motivatiile legatilor au devenit
limpezi pentru bizantini din pamfletul si din scrisorile lui Humbert. Pn atunci ei nu realizau
schimbrile ce avuseser loc n mentalitatea Bisericii Romane. Extinderea absolutei si directei
autoritti a Papei peste toti episcopii si credinciosii era pentru cugetul bizantinilor nimic mai
putin dect tgduirea deplin a traditiei cunoscute de ei si de strmosii lor. O asemenea
putere ar fi dus la anularea autonomiei Bisericilor lor.
n veacul al V-lea, Sfntul Ioan Gur de Aur scria Papei Inochentie I al Romei (401-
417) despre o situatie similar cu cea descris mai sus, cnd Cardinalul Humbert a intrat ntr-o
alt eparhie si a ncercat s-l depun pe patriarh. Sfntul Ioan scria: Dac s-ar ajunge s
stpneasc acest obicei si ar fi legiuit ca, oricine doreste, s intre n eparhii strine si
ndeprtate, si s alunge pe cei pe care doreste s-i schimbe, si s fac tot ceea ce i place
potrivit puterii sale arbitrare, s fiti ncredintat c toate acestea ar duce la pieire si (...)
neornduiala ar cuprinde ntregul pmnt.
Faptul c Humbert se sprijinea pe falsul document al Dona#iei lui Constantin era cu
totul de neacceptat pentru bizantini. Ceea ce avea de spus Humbert era mult prea nou, iar
critica adus de el practicilor liturgice ortodoxe le jignea sentimentele patriotice. Purtarea lui
Humbert era asa de nediplomatic si jignitoare, nct nu numai c nu a reusit s-i ntoarc pe
bizantini mpotriva Patriarhului, ci ntregul cler bizantin si-a strns rndurile n jurul lui
Cerularie.

Nichita Stithatul, c(lug(rul studit. n replic, un clugr de la Mnstirea Studion,
Nichita Stithatul, s-a adresat Bisericii Romei n termeni foarte curtenitori. ns el critica
practicile legate de pinea nedospit, postul de Smbta, interzicerea preotilor cstoriti si
svrsirea Liturghiei obisnuite n locul Liturghiei darurilor n Postul Mare. Humbert a vzut
tratatul si l-a tradus n latin, pierzndu-si cumptul cu totul. El a dat la iveal un pamflet
grozav de insulttor la adresa lui Nichita Stithatul, traducndu-i numele prin Pectoratus,
ceea ce, spunea el, nseamn fiara ce se trste pe burt. Apoi a declarat c Pectoratus
trebuie s fi iesit dintr-un bordel, nu dintr-o mnstire. Fr a rspunde criticilor clugrului
studit, Humbert ncheia cu un contraatac asupra unor practici grecesti, precum amestecul de
78
ap cald n Sfnta mprtsanie.
Patriarhul Mihail se tinea nc deoparte. El stia fr ndoial c mpratul voia cu orice
pret s jertfeasc Biserica Greac papalittii, pentru a dobndi oarecare ajutoare pentru tronul
su. Pe de alt parte, mpratul Constantin se temea c furia lui Humbert putea periclita
alianta politic pe care o dorea. Apoi mpratul l-a pus pe Nichita Stithatul s-si retracteze
tratatul si s-si cear scuze de la legatii latini. Umflndu-se de mndria victoriei, Humbert a
fortat nota, ridicnd problema lui Filioque. Desi aceast provocare i-a iritat pe bizantini, totusi
Patriarhul a rmas tcut, ignornd pe legati.

Bula de excomunicare. Rbdarea Cardinalul Humbert se apropia de sfrsit. Desi stia
c Papa murise, n ziua de Smbt, 16 Iulie 1054, n ochii ntregii obsti adunate pentru
Liturghie, Humbert si colegii si au nvlit n Biserica Sfnta Sofia. Dup ce se plnser cu
glas mare de ndrtnicia patriarhului Mihail, puser pe altar o Bul de excomunicare a lui
Mihail Cerularie, a lui Leon din Ohrida, a lui Mihail Constantin, cancelarul patriarhal, si a
tuturor celor ce urmeaz lor. n Bula de excomunicare se putea citi printre altele: Mihail si
adeptii lui, vinovati de sus-pomenitele greseli si de nerusinare, (...) dimpreun cu toti ereticii,
dimpreun cu diavolul si ngerii lui. Apoi latinii iesir din Biseric scuturnd praful de pe
picioarele lor. Un diacon a alergat dup ei, implorndu-i s ia Bula napoi. Ei au refuzat, iar
diaconul a aruncat-o pe strad. Ea a fost ridicat si dus n final la Patriarh.
Documentul a fost apoi tradus pentru Patriarh. Este de necrezut cum un om cu
nvttura lui Humbert a putut s scrie un manifest att de jalnic. Documentul ncepea prin a
refuza lui Cerularie, att personal ct si ca Episcop al Constantinopolului, titlul de Patriarh. Se
pretindea c toti cei ce l sprijin pe Cerularie sunt vinovati de simonie. Ct de ciudat era ca
Humbert s acuze pe bizantini de un viciu despre care stia bine c predomin n Biserica sa
din acea vreme. El i acuza pe bizantini de multe alte lucruri precum: c ncurajeaz castrarea
(practic ce era ngduit si la Roma), c insist s-i reboteze pe latini (lucru ce nu era
adevrat pe atunci), c i las pe preoti s se cstoreasc (lucru neadevrat, cci un brbat
cstorit putea deveni preot, dar un brbat deja hirotonit nu se mai putea cstori), c boteaz
femeile aflate n chinurile nasterii, chiar si dac erau pe moarte (o bun si veche practic
crestin), c refuz mprtsania brbatilor cu brbile rase (lucru neadevrat, desi ortodocsii
dezaprob pe preotii rasi) si n final, c au scos o portiune din Crez (ceea ce era exact opusul
adevrului!). Dup asemenea afirmatii eronate, plngerile referitoare la nchiderea bisericilor
latine din capital si la nesupunerea fat de Papa si-au pierdut orice efect. Anatema final era
urmat de afirmatia c de atunci nainte Mihail Cerularie si aderentii si vor fi cunoscuti ca
eretici prozimi#i (adic ai pinii dospite).
Patriarhul Mihail a dus ndat mpratului o traducere greceasc a Bulei. mpratul a
fost profund socat, fiindc tocmai si luase rmas bun de la legati n chip prietenesc, spernd
c planul su de aliant politic s-a realizat. La nceput mpratul nu a vrut s-i recheme n
capital. Apoi a dat napoi, fiind de acord s trimit un mesager care s cear versiunea latin
original a Bulei. Mesagerul i-a ajuns la Selimbria si s-a ntors cu o copie a textului. Astfel
mpratul a vzut c traducerea Patriarhului era corect. Atunci mpratul a trimis un alt
mesaj, poruncind ca legatii s se ntoarc n capital ca s explice n fata unui sinod ce vor s
spun. Legatii au refuzat si si-au continuat cltoria.

Excomunicarea lui Humbert. Patriarhul Mihail era mhnit de aceast ruptur si se
temea de reactia curtii mprtesti. Prietenii Patriarhului fcuser ca cuprinsul Bulei s fie
cunoscut n toat cetatea. Bizantinii obisnuiti, stui de aroganta legatilor, erau mniosi pe
purtarea cordial a mpratului si multi erau convinsi c mpratul este n ntelegere cu ei. Au
izbucnit rscoale si demonstratii, mpratul Constantin, dndu-si seama c opinia public
sustinea Biserica mpotriva lui, a anuntat c va pedepsi pe traductorii care colaboraser cu
legatii. Apoi mpratul a pus s fie arestate rudele lui Arghir care se aflau atunci n capital si
a poruncit ca un exemplar al Bulei s fie ars n public. Astfel rscoalele s-au linistit.
79
Apoi Smbt, 24, Iulie, s-a tinut un Sinod care s rspund la toat aceast afacere.
Sinodul a declarat c niste brbati nechibzuiti din Apus l-au excomunicat pe Patriarh si pe toti
cei ce refuzau s se conformeze dogmei latine despre Duhul Sfnt si practicilor lor de a se
rade si de a avea preoti celibatari. Se ddea n ntregime textul Bulei si textul decretului
mpratului Constantin prin care poruncea ca Bula s fie ars. Scrisorile aduse de legati au
fost citate si s-a spus c erau opera lui Arghir. Apoi Humbert si ceata sa au fost excomunicati
n mod solemn, cci veniser n de Dumnezeu pzit cetate ca un trsnet sau ca o furtun
sau, mai bine zis, ca niste mistreti slbatici, spre a rsturna adevrul.
Totusi redactarea era fcut cu grij, astfel nct s nu implice papalitatea sau Biserica
Apusean n general. Vinovatii erau cei trei legati si nepopularul dregtor Arghir. Astfel se
lsa cale deschis pentru oricare pap, ca s reia prieteneste negocierile cu Constantinopolul,
dac recunostea c Humbert actionase depsindu-si puterea legal sau autoritatea. Esecul
acelor legati nu a compromis papalitatea. Urmtorul pap ar fi putut respinge actiunile acestor
legati fr a-si pierde ceva din prestigiu. Situatia relatiilor dintre Biserici nu se nruttise, cu
exceptia unui resentiment sporit.

Consecin'ele. Traditia spune c evenimentele din 1054 marcheaz ruptura final
dintre Roma si Bisericile Rsritene. Asa cum am mentionat anterior, desi nici un Pap nu
mai fusese pomenit n dipticele din Constantinopol din 1009, totusi contactul dintre Roma si
Constantinopol nu era ntrerupt cu totul.
La Constantinopol, episodul cu Humbert a fost socotit doar ca o criz intern n care
Patriarhul Mihail cstigase o victorie asupra mpratului Constantin, ns n Apus incidentul a
fost luat mult mai n serios. De ce? Pe atunci reforma papalittii fcea ca evenimentele ce
priveau Roma s fie urmrite cu un avid interes n ntreaga Biseric Apusean. Neasteptatul
atac bizantin asupra practicilor lor a strnit o publicitate ostil mai mult dect orice altceva.
De atunci ncolo Roma si Constantinopolul au rmas permanent divizate. n ochii
Apusului grecii erau acum doar niste schismatici nedemni de ncredere. Scopul apusenilor
avea s fie de acum nainte acela de a svrsi, fie amical, fie cu forta, unirea Bisericilor n
conditiile lor. ntre timp grecii ntretineau o constant activitate polemic mpotriva ereticilor
latini care a exacerbat nentelegerea, resentimentul si ura.
Patriarhul Mihail si sftuia turma: O, voi cei ce sunteti ortodocsi, fugiti de tovrsia
celor ce au primit pe ereticii latini si care-i privesc ca pe cei dinti crestini n soborniceasca si
sfnta Biseric a lui Hristos! Cci, asa cum spunea el ceva mai ncolo, Papa este eretic.
Deci de acum nu mai era doar acuzatia de schism, ci de erezie.
Totusi multe tineau de personalittile implicate. Cardinalul Humbert nu era defel
stnjenit de grosolana sa comportare n aceast afacere. De fapt el si-a citit raportul ca si cum
ar fi fost un triumf, iar Apusul l-a crezut pe cuvnt. Pn la moartea sa din 1061 el a rmas cel
mai influent om din Curia Papal (numele colectiv pentru organele executive, administrative
si juridice ale guvernului central al Bisericii Romei, sub domnia absolut a Pontifului).
Colegul de legatie al lui Humbert, Frederick de Lorena, Abate de Monte Cassino, a devenit
curnd Pap, cunoscut ca Stefan al IX-lea (1057-1058). Si el era un nfocat reformator si un
sustintor al autorittii Scaunului Romei.
De asemenea, cel mai bun prieten al lui Humbert, Hildebrand, a devenit Papa Grigorie
al VII-lea (1073-1085), cel ce a produs Dictatus Papae, poate cea mai faimoas dintre toate
declaratiile despre pretentiile si prerogativele papale, ndreptat mpotriva teoriei pentarhiei
(cele cinci patriarhate). El a dezvoltat propria teorie conform creia puterea spiritual a
Papalittii, n comparatie cu puterea laic a mpratilor si regilor era ca soarele fat de lun. n
timpul administratiei sale, juristii Curiei au nceput s pun teoria n termeni juridici si
practici.
Iat deci c Biserica Romei nu a avut niciodat intentia de a repudia actiunile legatilor.
Dimpotriv, ei i-au ndrepttit, pn cnd apusenii au ajuns s cread c atacul neprovocat al
lui Cerularie fusese pedepsit legitim si n chip cuvenit prin excomunicare, ntruct Cerularie si
80
cei dimpreun cu el nu au cerut niciodat absolvire de la Biserica Romei, ei se gseau n
schism. Desi Humbert avusese grij s nu incrimineze ntreaga Biseric din Constantinopol
n excomunicarea sa, totusi dac acesti oameni continuau s aleag si s sprijine episcopi
schismatici, atunci, desigur, erau si ei schismatici.
Aceast interpretare nu a prins rdcini n cugetele apusene dect peste mai bine de un
secol. Marea mas a populatiei a reactionat foarte calm la separare. Pentru o vreme, multi nici
nu au fost constienti de deosebirea dintre nvtturile Constantinopolului si ale Romei.
Ruptura a fost resimtit imediat doar de ctre cercurile oficiale, de ctre cler si guverne. Prin
veacul al XIV-lea grecii recunosteau c schisma avusese loc n vremea Patriarhului Mihail. Ei
erau ncredintati c el rspunsese atacului papal n mod corect prin excomunicarea Papei,
spunnd apoi Patriarhilor Rsriteni s-l recunoasc n viitor ca Patriarh mai mare.
Ruptura din 1054 a fcut ca Patriarhul Constantinopolului s devin complet
independent de pretentiile papale. Aceasta a sporit si autoritatea sa n lumea slav si n cele
trei patriarhii rsritene. ns din punct de vedere politic ruptura avea s se dovedeasc
ngrijortoare. Bizantinii stiau c au nevoie de ajutor spre a stvili valul turcilor rsriteni.

Patriarhul Petru al Antiohiei. Adevrata tragedie a episodului din 1054 a fost
cresterea resentimentului de ambele prti. Patriarhul Mihail a cutat s obtin sprijinul
colegilor si rsriteni. Dup ce legatii latini au prsit capitala, Cerularie a scris o scurt dare
de seam a vizitei lor prietenului su, Patriarhul Petru al Antiohiei. n prima scrisoare el lsa
s se nteleag c ntreaga Biseric Ortodox fusese excomunicat. Ceva mai trziu el a scris
o dare de seam mai exact a acelui episod si a adugat o list a credintelor si practicilor
apusene pe care le socotea gresite. Principalele sale obiectii au fost folosirea lui Filioque si
pinea nedospit. Patriarhul Petru i-a rspuns, dar fr a fi cu totul de acord. El credea c
Arghir era principalul ru. Dup prerea sa, pinea nedospit era indezirabil, dar n privinta
controversei despre Filioque era nevoie de iconomie. El admitea c adugire la Crez era
gresit, dar scria c Nu trebuie s cerem de la ei aceeasi acrivie pe care o cerem de la
cercurile noastre cu o nalt nvttur. Este de ajuns dac ei mrturisesc Taina Treimii si a
ntruprii. n ncercarea de a media ntre cei aflati n disput, el a sugerat chiar lui Cerularie
c poate au pierdut copiile actelor vechilor Sinoade. El i socotea pe latini frati crestini, iar
abaterile lor ar fi trebuit privite cu dragoste ngduitoare atta vreme ct nu ncearc s
impun practicile lor altora. Cu toate acestea, pretentia Papei de a dicta Bisericilor din Rsrit
era de neacceptat pentru ele, mai ales c teoria colegialittii celor cinci Patriarhate era
universal acceptat n Rsrit.
Patriarhul Mihail Cerularie avea destule necazuri ca s mai deschid o controvers cu
Patriarhul Petru. Prin Patriarhul Antiohiei, au fost anuntati de separare si patriarhii
Alexandriei si Ierusalimului. n ciuda srciei izvoarelor asupra acestei probleme, se poate
afirma cu certitudine c celelalte trei patriarhale au rmas credincioase Ortodoxiei si au
sprijinit Patriarhia Constantinopolului.
Cerularie a rmas figura dominat n stat pn la moartea mpratului Constantin al
IX-lea n Ianuarie, anul urmtor. Urmasa lui a fost Teodora, ultima din dinastia Macedonean,
o mprteas extrem de popular. n dorinta sa de a-l opri pe Cerularie s se mai amestece n
treburile statului, ea i-a spus odat pe un ton acru s-si vad de treburile lui si s se ocupe de
cele ale Bisericii. Ea a domnit doar optsprezece luni si a fost urmat de Mihail al VI-lea
Stratiotikos (1056-1057) care s-a dovedit a fi un mprat slab. Istoricii cred c Cerularie a luat
parte la complotul politic pentru aducerea pe tron a lui Isaac I Comnenul (1057-1059). Totusi
Comnenul nu s-a lsat intimidat atunci cnd Cerularie a nceput s se amestece n treburile
lumesti. Cerularie a mers pn acolo nct a purtat pantofi de purpur, simbolul rangului
mprtesc. Apoi popularitatea lui Cerularie n capital a nceput s scad. Nimeni nu era
pregtit s tolereze un patriarh care se vedea pe sine mprat. Isaac, sigur pe ajutorul armatei,
l-a depus pe Cerularie.
Patriarhul Mihail Cerularie, cinstit de unii si socotit de altii ca principal arhitect al
81
schismei, nu a supravietuit mult dizgratiei si depunerii, rposnd dup cteva zile spre
sfrsitul anului 1058. A fost ndat canonizat prin aclamarea poporului, mpratul a fost silit
de opinia public s-i fac o nmormntare mreat. Urmtorul patriarh a asezat o prznuire
anual n cinstea lui.

R(spunsul lumii ortodoxe. Din momentul cnd papalitatea a ncercat s impun
autocratia asupra celorlalte patriarhale, a existat o puternic reactie n toate aceste Biserici. n
Rsrit se credea c guvernarea Bisericii trebuie s fie n minile celor cinci Scaune istorice -
Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim. Biserica Apusean cerea ca
autoritatea Papei asupra tuturor Bisericilor crestinttii s fie nendoielnic si deplin.
Ideea colegialittii era expresia universalittii Bisericii. Din punctul de vedere bizantin
aceasta punea la adpost drepturile lui sacerdotium pe care imperium nu trebuia niciodat s
le ncalce. Cele patru patriarhale orientale nu se opuneau ca Episcopul Romei s aib cinstea
de ntiul ntre egali. Aceasta ns numai atta vreme ct Papa mrturisea adevrata Credint.
El a pierdut aceast cinste cnd a adoptat erezia lui Filioque. ns pentru mentalitatea latin
ideea pentarhiei era socotit ca foarte primejdioas si chiar n direct opozitie cu primatul
Bisericii Romei.
Patriarhul Mihail Cerularie nu a fost dect interpretul plngerilor naintate de
crestintatea rsritean. El nu ar fi avut niciodat destul influent pentru a impune
plngerile sale Rsritului crestin. Ceea ce fcuse forta lui Fotie contra Papalittii a fost faptul
c toate Bisericile din Rsrit au fost cu dnsul, cu toate intrigile politice, influenta
mpratilor, silnicia papilor si ura nversunatilor si dusmani. Patriarhul Mihail nu avea nici
nvttura, nici geniul, nici virtutile Sfntului Fotie; ns el vorbea n numele Rsritului, si
Rsritul s-a recunoscut n protestrile sale mpotriva nnoirilor Romei
266
.
Astfel, pentru Biserica Romei unire nsemna supunerea Bisericii Rsritene fat de
Roma. Pentru bizantini, unirea nsemna ca Episcopul Romei s renunte la nnoirile lui. Astfel
avea s-si recapete locul de cel dinti Patriarh si s fie din nou pomenit n diptice. El avea s
primeasc toat consideratia si toate titlurile onorifice datorate lui. Totusi cu totii stiau c va fi
greu s se pun de acord aceste preri.
n final, partidele politice din Bizant au ajuns a fi clasificate dup atitudinea lor fat de
Apus; a fi un latinofron, adic latino-cugettor, nsemna a avea si a arta simpatie fat de
latini, ceea ce era tot una cu a fi un trdtor al Ortodoxiei
267
.

266
Cf. Guette, Papalitatea schismatic, op. cit., p. 245.
267
Charles Diehl, Byzantium: Greatness and Decline, op. cit., p. 216.
82

CAUZELE SIM$MINTELOR
POTRIVNICE UNIRII N RNDUL
BIZANTINILOR

Pe la mijlocul veacului al treisprezecelea, Bisericile crestinttii rsritene si apusene
erau constient separate. Nentelegerea dintre Patriarhul Mihail Cerularie si Cardinalul
Humbert fusese un episod amar si nefericit n istoria bisericeasc. Nendoielnic, el a creat o
atmosfer de schism, dar nu era nici primul si nici ultimul incident n nefericita poveste
268
.
Dezaprobarea Bisericii Rsritene fat de odioasa adugire a unui cuvnt n Crez era
ct se poate de real. Din motive politice, ea reprezenta triumful influentelor germane la
Roma, pricinuind astfel refuzul Patriarhului de a include numele Papei n diptice. Pe lng
aceasta, trebuie amintit c oamenii de rnd, condusi de clugri, erau miscati de o pasionat
loialitate fat de Crezul lor, de Liturghia si traditiile lor, despre care credeau c sunt
dumnezeieste poruncite; ei credeau c este un pcat s le prseasc.
Avnd n vedere obiceiurile, interesele si ideile divergente, schisma ntre crestintatea
rsritean si cea apusean era inevitabil, mpreun cu criza pricinuit de o extraordinar
coincident a evenimentelor politice din secolele unsprezece si doisprezece. Un aspect si mai
serios al adugirii la Crez a fost faptul c ea a ridicat problema dreptului Papei de a fi arbitrul
absolut al nvtturii crestine. Dac Bisericile Apusene au schimbat unilateral Crezul
Sinoadelor, punnd la ndoial autoritatea si insuflarea Printilor Bisericii, prin aceasta
trebuiau automat s cad n erezie, n ciuda oricrei sentinte a Papei. Rsritul a vzut n
disput un atac direct asupra ntregii sale ntelegeri a ocrmuirii si dogmelor Bisericii.
Remarcabila reformare a papalittii neglijente si decadente, condus mai nti de
mpratii apuseni si apoi, n timpul vremelnicei eclipse a Imperiului Apusean, de ctre
Biserica nssi, a dus la o agresiv si imperialist politic bisericeasc din partea Papilor.
Papalitatea a ncurajat pe normanzi, ca membri ai Bisericii Latine, n invaziile lor din Sudul
Italiei stpnit de bizantini. Ca rspuns la aceast agresiune, bizantinii nu au putut s
reactioneze n fort, cci aveau de fcut fat unui dusman mult mai periculos - turcii din
rsrit.

Primele cruciade. n 1095, cnd Papa Urban al II-lea (1088-1099) a tinut marea sa
predic la Clermont, lansnd Cruciada nti, turcii amenintau Bosforul. Astfel, n Rsrit,
mpratii erau deosebit de grijulii s pstreze bunele relatii cu Apusul. Vzute n perspectiva
istoriei, Cruciadele, n unele aspecte, si-au pus pecetea pe dezvoltarea politic a Europei
apusene. Unul dintre principalele scopuri ale Papei Urban n propovduirea Cruciadelor a fost
acela de a gsi o ocupatie mai folositoare pentru turbulentii si rzboinicii baroni care si
cheltuiau energia n rzboaie civile. Desi transferul unui larg segment din acest element
nesupus a servit nendoielnic la ntrirea puterii monarhilor din Apus, papalitatea a beneficiat
si ea. ntruct Cruciadele erau lansate de Papa, succesul lor initial a sporit mult prestigiul si
puterea lui. Toti cruciatii apartineau turmei sale; deci cuceririle lor erau cuceririle sale.
Curnd ns s-a iscat o crunt ceart ntre mpratul Alexie I Comnenul si cruciati
pentru cetatea Antiohiei, ocupat de latini, si pentru Biserica sa istoric, ceea ce a aruncat
crestintatea latin si cea ortodox ntr-o opozitie clar. Mai spre sud, ntemeierea regatului
franc al Ierusalimului a agravat relatiile dintre latini si ortodocsii care triau acolo, al cror
ocrotitor era mpratul.
Cruciadele a Doua si a Treia au sporit antipatia ntre cettenii bizantini de rnd pe de-o
parte, si soldatii obisnuiti si pelerinii din armatele cruciate pe de alta. Cu toate acestea, de-a

268
Sir Steven Runciman, The Eastern Schism, Oxford University Press, Londra, 1956.
83
lungul veacului al doisprezecelea au existat influente politice care au mpiedecat n mod serios
o ruptur mai larg. Desi mpratul bizantin dezaproba cu trie pe principele franc al
Antiohiei, el gsea totusi c regele franc al Ierusalimului putea fi de folos ca aliat. mpratul
avea nevoie si de prietenia politic a Papei pentru tentativele sale italiene, ca s-l sprijine
mpotriva normanzilor din Sicilia si Imperiului Apusean. Influenta personal a Papei a fost
mereu folosit spre a mpiedeca o ruptur grav.
Totusi principala tragedie a Cruciadelor a fost profunda nentelegere generat pn la
nivel popular ntre crestinii rsriteni si cei apuseni. Bizantinii gseau ideea unui rzboi sfnt
de nenteles si respingtoare. (Asa cum a dovedit istoria, asemenea atitudini apusene aveau s
duc n Apus la Inchizitie.) Efectele miscrii cruciate, care la nceput adusese unele avantaje
materiale Imperiului, au sporit cu timpul nencrederea si antipatia reciproc ntre Bizant si
Apus.
Bizantinii erau dornici de aliati mpotriva turcilor, dar nu se puteau implica n
rzboaiele din Palestina. ntre timp, cruciatii apreau n ochii bizantinilor ca niste soldati
nesupusi si lacomi care au venit s cear s fie tratati ca niste oaspeti dragi. Era un lucru
groaznic pentru bizantinii de rnd s priveasc marile ostiri din Apus mrsluind prin
teritoriul lor, dup ct se prea la ordinele Papei, jefuind totul n cale. Ei i gseau pe apuseni
a fi grosolani, nelegiuiti si lipsiti de respect, cu o agresivitate nelalocul ei si nediplomatic. Pe
deasupra, bizantinii au fost profund socati de preotii narmati si combatanti din armatele
cruciate, cci canoanele apostolice depun pe orice episcop, preot sau diacon care loveste un
credincios sau necredincios
269
.
Cruciatii, la rndul lor, credeau c au intentii nobile - desi si executau cu slbticie
telurile - prin faptul c vin s salveze crestintatea rsritean. Ei rmneau surprinsi si
jigniti cnd nu erau primiti cu cldur si nici cu deplin cooperare. Ei nu puteau ntelege de ce
bizantinii nu le mprtseau arztoarea dorint de a merge s lupte cu necredinciosii.
Nentelegerile au aprut nc de la nceput, cci mii de ostasi si pelerini apuseni s-au
trezit ntr-un pmnt unde limba, obiceiurile si religia preau ciudate si incomprehensibile -
deci gresite. Cruciatii nu si-au dat seama c obiceiurile lor distructive nu aveau cum s le
aduc afectiunea si respectul victimelor lor bizantine. Ca urmare, cruciatii s-au simtit rniti,
mniosi si invidiosi. Totusi pn n veacul al doisprezecelea bizantinii de rnd au crezut c
apusenii obisnuiti sunt niste adevrati frati crestini, orict de deplorabile ar fi fost obiceiurile
lor. Cu timpul ns antipatia si nencrederea au sporit. Dezbaterile dintre Biserici doar
nrutteau lucrurile, evidentiind deosebirile nu numai n privinta conceptiilor si intereselor
politice, dar si n practica religioas si n teologie.

Interesele comerciale. Contemporan cu Cruciadele, si n parte afectat de ele, a fost
cresterea si agresivitatea comercial a puterii republicilor maritime italiene, mai ales a
Venetiei, n veacurile unsprezece si doisprezece. Grecii protestau mpotriva lcomiei si
insolentei acestor strini. n timpul dinastiei Comnenilor (1081-1185) Constantinopolul era
plin de latini. Eustatie din Tesalonic ne spune c spre sfrsitul domniei mpratului Manuil
(1143-1180) erau nu mai putin de 60.000 n capital.
Cetteanul de rnd era foarte iritat de numrul mare de negustori italieni care se
stabileau n Constantinopol si n alte orase mari ale Imperiului, dominnd viata comercial.
Situatia economic disperat a bizantinilor i-a fcut pe mprati s le dea concesii si privilegii
comerciale n schimbul ajutorului naval si financiar. Cnd la sfrsitul secolului unsprezece a
izbucnit o criz, mpratul a avut nevoie de ajutorul cettilor maritime italiene. El le-a pltit
dndu-le concesii comerciale mai mari dect cele de care se bucurau supusii lui. Astfel
ntregul comert international bizantin a trecut n minile latinilor. Aroganta prosperitate a
negustorilor italieni era o necontenit pricin de iritare pentru bizantini si aceasta a contribuit
mult la antipatia popular fat de latini. Era cu neputint ca un constantinopolitan sau un

269
Canonul apostolic XXVII.

84
tesalonicean s nu fie nfuriat de acesti trufasi apuseni umblnd tantosi pe strzile lor si prin
bazare si mbogtindu-se pe seama negustorilor locali. Pe deasupra, ei si-au adus proprii
capelani si li s-a dat voie s-si ridice biserici latine, sporind astfel mnia public.

Armata. Comandanti si mercenari strini luptau n armata mpratului, alctuit din
lombarzi, francezi, englezi si germani. mpratul Manuil I chiar si-a renarmat cavaleria n stil
latin. Latinii detineau pozitii importante si n administratie si diplomatie. Un asemenea
favoritism strigtor la cer displcea grecilor, ducnd la scderea popularittii mpratului.

Cruciada a IV-a *i jefuirea Constantinopolului. Marea tragedie a Cruciadelor nu
este faptul c au esuat n misiunea lor, ci c au reusit s distrug Bizantul. Oroarea jefuirii
Constantinopolului la 13 aprilie, 1204, a produs o intens ur ce nu a putut fi uitat. Cruciada
a Patra a fost rezultatul logic al antipatiei religioase, ambitiei politice, lcomiei economice si
antagonismului incurabil ntre dou popoare si dou lumi. Ocuparea capitalei bizantine de
ctre latini, cu aprobarea tacit a papalittii, n aplauzele generale ale crestinttii apusene,
dimpreun cu dezmembrarea teritoriului n folosul venetienilor, a dat o lovitur Bizantului din
care nu si-a mai revenit niciodat deplin. El a fost atacat si jefuit ca de niste dusmani, nu ca de
niste frati crestini.
Dac ar fi fost dup ostasii cruciati de rnd, capitala ar fi fost atacat si jefuit mult
mai devreme. Ceea ce s-a ntmplat n 1204 a fost o dramatic si catastrofal criz care s-a
dovedit prea mult pentru Bizant. Pe neasteptate, o armat de cruciati, mpinsi de propria
rapacitate nelegiuit si ndemnati de calculata lcomie a venetienilor, a profitat de o
conducere cu totul incapabil la Constantinopol. Slabii mprati din dinastia Anghelilor (l185-
1204) au fost neputinciosi s opreasc ostilittile.
Cetatea, necucerit din vremea lui Constantin cel Mare, care rezistase asediului
persilor, arabilor, avarilor si bulgarilor, a devenit acum prada cruciatilor si venetienilor. Cnd
o armat cucereste cel mai bogat oras din lume, nu te poti astepta la o purtare bun. Ei au
jefuit vreme de trei zile, furnd, violnd si desftndu-se mai ales cu torturarea preotilor
ortodocsi. Comori fr de pret au fost risipite printre cuceritori si multe au fost distruse cu
barbarie.
Istoricul francez al Cruciadei a Patra, Villehardouin, comenta: De la facerea lumii,
niciodat nu s-a luat din vreo cetate o asemenea prad urias. Scriitorul bizantin Nikita
Honiatis comenta: Chiar si saracinii sunt blnzi si milostivi n comparatie cu aceste creaturi
ce poart crucea lui Hristos pe umrul lor. Ei au venit din Apus s lupte cu necredinciosii
turci, dar s-au abtut din cale ca s jefuiasc cea mai mare dintre cettile crestine.
Sfintele moaste, multe adunate chiar de Sfnta Elena, au fost crate n Franta.
Manuscrise de pret, multe din ele singurele copii pstrate ale unor opere clasice grecesti si
romane, au fost puse pe foc. Aghia Sofia, universal slvit a fi printre cele mai frumoase
biserici ale crestinttii, a fost scena celebrrii victoriei jefuitorilor beti. Comorile bisericii au
fost nimicite sau furate iar altarele ei au fost folosite ca mese de joc. Unii dintre cheflii, n
necuviincioasa lor petrecere, au adus o prostituat si au pus-o pe tronul patriarhal. Ce ironie ca
armatele cruciatilor, care si ncepuser campania cu scopul mrturisit de a salva locurile
sfinte de necredinciosi, s pngreasc acum Constantinopolul care era afierosit Maicii
Domnului!
Dup ce au rvsit si jefuit marea Cetate, latinii au purces s ntemeieze un Imperiu
Latin cu un mprat franc si un vicerege venetian cu care s mpart puterea. Tragica evolutie
a masacrului din 1204 a fost ncununat de instalarea unui patriarh venetian la
Constantinopol, Thomaso Morosini (1204-1211). Cei mai multi dintre clericii greci au fost
deposedati de propriettile bisericesti si oamenii au fost siliti s accepte suprematia Bisericii
Romei. n special, grecilor li se cerea s rosteasc Crezul cu Filioque, iar Sfnta Liturghie
avea s fie svrsit cu pine nedospit. La nceputul cuceririi, Papa Innochentie al III-lea
(l198-1216) a poruncit ca grecii s fie lsati s-si pstreze ritualurile, dar acest lucru nu s-a
85
respectat. De fapt grecii din sudul Italiei au fost ndemnati de Papa Martin al IV-lea (1281-
1285) s cnte Crezul cu Filioque, sub amenintarea cu excomunicarea. Unele practici feudale,
caracteristice Bisericii Latine, au fost impuse de asemenea clerului grec, precum depunerea
obligatorie a unui jurmnt prin care se recunostea autoritatea papal, svrsit prin lovirea
palmei cu a unui superior latin. Totusi numerosi clerici ortodocsi si-au pstrat credinta si nu s-
au supus acestor practici. O mrturie elocvent a adncului resentiment ortodox fat de
stpnii papali este dat de canonul latin al celui de-al Patrulea Sinod Lateran din Roma
(1215), care se refer la obiceiul ortodocsilor de a resfinti altarele de fiecare dat cnd erau
folosite de latini si de a reboteza copiii dup svrsirea aceluiasi ritual de ctre latini. Pn la
urm a fost trimis chiar un legat papal la Constantinopol spre a dicta deciziile bisericesti si
care, de fapt, a influentat deciziile politice.
Numai dup cucerirea partial a imperiului lor de ctre latini bizantinii au nteles
deplin dezvoltrile ce avuseser loc n privinta primatului papal. Pentru greci, simpla numire a
unui Patriarh de ctre Papa, desemnarea episcopilor fr vreo consultare a sinoadelor si fr
confirmarea mpratului erau experiente la care nici nu visaser. Dar ceea ce i mnia cel mai
mult pe greci era pierderea identittii lor nationale, adic nceperea latinizrii Bisericii
Grecesti si a poporului.
mprtirea przilor a fost urmat de o brutal mprtire a Imperiului Bizantin,
pecetluindu-i-se cderea. Sub dominatia latin Constantinopolul, mprteasa Cettilor, se
depopula constant datorit srciei si foametei. Vreme de mai mult de cincizeci de ani
Bizantul a trebuit s-si svrseasc lucrarea de reconstructie n provinciile de la marginea
imperiului. Totusi cruciatii nu au reusit n ncercarea de a anexa ntreaga mprtie.
Bizantul a supravietuit n trei prti, n rsrit o ramur a dinastiei Comnenilor s-a
asezat n Trapezunt. n apus, o ramur a ultimei dinastii a Anghelilor s-a asezat n Epir.
Aproape de centru, Theodor I Laskaris, ginerele ultimului mprat, a ntemeiat un stat n
vechea si sfnta cetate a Niceeii. Totusi principate france au dinuit n Grecia si n insule nc
dou veacuri. Venetienii au dobndit si ei cteva insule si porturi cu valoare strategic si
comercial.
Baldwin al II-lea (1217-1273) a fost ultimul mprat latin al Constantinopolului. n
vremea domniei sale teritoriul regatului s-a restrns si tara era ntr-o situatie financiar jalnic.
Cutnd cu disperare ajutor, Baldwin a vndut sfintele moaste din Bizant lui Ludovic al IX-
lea, regele Frantei. n 1261, alungat din Constantinopol de ctre Mihail al VIII-lea Paleologul
(1259-1282), Baldwin a fugit si si-a cutat refugiu n Italia. Astfel, dup mai mult de o
jumtate de veac de exil la Niceea, n nord-vestul Asiei Mici, autorittile imperiale au reintrat
n capital si imperiul latin s-a prbusit. Totusi imperiul rentemeiat de Mihail Paleologul nu
mai era puterea dominant n rsritul crestin.

Rela'iile dup( recucerirea Cet('ii. Orict ar prea de ciudat, aproape fiecare mprat
de dup recucerirea Constantinopolului a ncercat s tin usa deschis reunirii Bisericilor, desi
majoritatea supusilor bizantini nu ar fi sprijinit niciodat un compromis cu papalitatea. Masele
au rmas neclintite n sila si nencrederea lor fat de strini. Alturi de ele se afla Biserica
Ortodox, mai ales clericii de rang mai jos, mereu tulburati de ambitiile papale. Se pare c
oriunde se stabileau latinii instalau o ierarhie latin care ncerca s impun practicile si
dogmele latine asupra obstilor ortodoxe.
Erau ns si greci care mprtseau prerea mpratului c imperiul nu-si putea permite
politic riscul unei dusmnii cu Apusul. Amenintarea turceasc crestea mereu. Mai mult, unii
simteau c prin ruperea bisericeasc fat de Apus s-ar fi rupt si intelectualiceste, rmnnd n
izolare cultural. Aceasta era adevrat, cci din contactul continuu, chiar neprietenesc, aprea
un anume schimb intelectual si social ntre Rsrit si Apus. Totusi, ct ajutor militar putea
Apusul s dea? Miscarea cruciat se dizolva. De fapt atunci cnd Papa Pius al II-lea (1458-
1464) a propovduit ultima Cruciad, n 1464, turcii se pregteau s treac Dunrea.
Venetienii si genovezii, cu marile lor nave si cu angajamente n Rsrit, ar fi fost niste aliati
86
foarte utili, dar acestia nu ar fi cooperat niciodat unii cu altii.
Dup recucerirea Cettii, Mihail al VIII-lea Paleologul era foarte speriat de pregtirile
fcute de protejatul Papei, Carol de Anjou, regele Siciliei si Neapolelui, de a reface Imperiul
Latin. Ce a fcut Mihail? El a decis s deschid tratative de unire cu Biserica Romei. n 1273,
n ciuda protestelor Patriarhului Iosif, Mihail a obligat un sinod s recunoasc deplinul primat
al Scaunului Romei. S-a mai decis ca orice cleric s aib dreptul de a face apel la Roma si ca
numele Papei s fie pomenit la Dumnezeiasca Liturghie. n anul urmtor Mihail a trimis o
delegatie s anunte supunerea sa fat de Sinodul tinut de Papa Grigorie al X-lea la Lion.
Dintre vasele cu destinatia Italia, cel care-i ducea pe doi nalti dregtori oficiali ai curtii, o
multime de clerici, de secretari, si toate darurile mprtesti pentru Papa, a naufragiat la Cape
Malea, cu o mare pierdere de vieti omenesti. Se pare c la aceast misiune a mpratului nu a
luat parte nici un episcop mai remarcabil.
Delegatia a nmnat Papei scrisorile de la mpratul Mihail, fr vreo dezbatere
teologic. La slujba bilingv Crezul a fost rostit cu Filioque. mpratul Mihail a rmas loial
Unirii de la Lion, desi nu a putut-o impune supusilor si ortodocsi. Refuzul Patriarhului Iosif
de a accepta unirea a dus la schimbarea sa.
Hartofilaxul Ioan Vekkos a fost numit patriarh (1275-1282). Era primul patriarh pro-
unionist al Constantinopolului. El chiar a scris cteva tratate n care ncerca s dovedeasc
faptul c atunci cnd unii Printi greci scriau despre purcederea Duhului Sfnt prin Fiul ei
de fapt voiau s spun de la Fiul. ntre timp mpratul i prigonea crunt pe cei ce i se
mpotriveau. Temnitele erau ticsite att de nobili ct si de oameni srmani. Schisma i afecta
pe toti, inclusiv familia imperial.
n aceast perioad latinii si unionistii au ocupat Sfntul Munte si au omort o
multime de clugri athoniti care refuzau s-l pomeneasc pe Papa. Cele mai vestite locuri de
mucenicie au fost Karyes, Iviron, Vatopedi si Zografu, unde clugrii au fost decapitati,
spnzurati, necati sau arsi de vii.

Scolastica latin( *i mistica oriental(. n veacul al patrusprezecelea ntreaga ceart
asupra unirii s-a mutat ntr-un alt plan. Amenintarea turceasc crestea, amintirile neplcute ale
domniei latine n capital se estompau, iar prigoana lui Mihail al VIII-lea a fost pn la urm
uitat, cu exceptia cercurilor monahale. De asemenea, un numr tot mai mare de negustori
italieni se asezaser si fceau negot n imperiu. Desi strneau pizma, acesti negustori au
realizat si un contact intelectual mai strns ntre Rsrit si Apus
270
. De pild Dimitrie Kidonis
a tradus operele lui Toma din Aquino n greceste, care circulau printre intelectualii bizantini.
Multi greci erau atrasi de o att de complet interpretare filosofic a nvtturii crestine.
Tomismul se ntemeiaz pe conceptia latin a Treimii, care pune accent pe unitatea Substantei
n detrimentul deosebirii Persoanelor. Multi greci ezitau s abandoneze conceptia ortodox
traditional; pe deasupra, traducerea termenilor era problematic.
O dat cu aparitia lui Grigorie Palama, Biserica Greac a dezvoltat dogma energiilor
dumnezeiesti. De asemenea se ddea o form mai rafinat interpretrii traditionale a teoriei
Printilor greci despre legtura dintre Dumnezeu si om. Pentru Apus ns aceasta era o erezie
clar si nu putea fi reconciliat cu tomismul. Pe atunci multi greci ajunseser s priveasc
tomismul cu simpatie, ceea ce a fcut ca multi dintre intelectualii bizantini anti-palamiti s fie
favorabili unirii cu Roma.

Diferen'ele de limbaj

Dezbateri teologice. ncercrile de unire prin diverse dezbateri teologice au dezvluit
faptul c crestintatea rsritean si cea apusean gndeau diferit despre Credint. Care deci
ar fi autoritatea ultim pe care ambele ar accepta-o? Cu sigurant Scripturile, hotrrile

270
Dar fr folos duhovnicesc. (n. Apologeticum).
87
Sinoadelor Ecumenice recunoscute de ambele prti si scrierile Printilor Bisericii socotiti a fi
ortodocsi si insuflati. n vreme ce oponentii erau ocupati s-si arunce unii altora texte, unele
manuscrise grecesti redate n latin erau adesea gresit citate si traduse. Problemele lingvistice
s-au adugat diferentelor de gndire. Pe deasupra, Printii greci erau uimitor de lipsiti de
curiozitate fat de Printii latini, iar acestia abia dac erau ceva mai bine informati despre
greci.
Bisericile Rsritene si hrneau teologia din unicul izvor al Printilor, att n pustiu
ct si n cetti, mbogtindu-si astfel comoara duhovniceasc. Apusul rmnea o lume
ndeprtat, ignorant si nefamiliar gndirii si temperamentului bizantin. Deci nencrederea a
crescut.
Roma a impus latina n slujbe, n relatiile bisericesti, n scrieri si n expunerea gndiri
teologice, si chiar n treburile cotidiene ale clasei intelectuale. Gndirea latin, cu aplecarea ei
spre precizie si legalism, mpreun cu tendinta ei de a diseca si a desface toate fenomenele n
prtile lor componente, asezndu-le n ordine, a dezvoltat o alt plasare a accentelor fat de
cea a rsritenilor. De pild, ei erau mult mai interesati de aspectele formale si tehnice ale
validittii Tainelor. Adevratul nteles al Euharistiei era ascuns sub prescriptii tipiconale,
miscri msurate, stropi de ap bine stabiliti; existau nenumrate comentarii tipiconale
asemntoare unor crti de bucate liturgice sau unor tratate de chimia hranei liturgice. Aceasta
avea s duc la un cult tehnic exact pentru ei, dar mort luntric. Poate c precizia s-a
dezvoltat, dar duhul, sufletul era pierdut.
Credinciosii ortodocsi veneau dintr-un trecut istoric de lupte cu ereziile hristologice
din veacul al patrulea pn n veacul al saptelea. Astfel, ei puneau accentul pe ipostasurile
Treimii. n Apus ns, oamenii Bisericii luptau cu arianismul gotilor si cu popoarele germane
politeiste, astfel c ei se concentrau asupra unittii de esent a lui Dumnezeu.
Peste prpastia dintre Rsrit si Apus nu se putea trece prea usor. Generatie dup
generatie, Apusul se distanta de cultura greceasc, pe cnd n Rsrit se ntmpla cel mai
adesea exact invers. Teologia rsritean se afunda n cultura greac si si formula cea mai
mare parte a gndirii sale pe asemenea structuri. De fiecare dat cnd teologii latini se
ntlneau cu ortodocsi, aveau enorme dificultti de a se ntelege. Apusul era incapabil s
urmreasc terminologia, formularea gramatical si felul de a gndi al grecilor. Ca urmare,
grecii se plngeau de srcia latinei n a transmite terminologia teologic profund. Este unul
din motivele pentru care nu doreau s nvete latina.
Desi essentia (esent) era singurul mod posibil de a traduce grecescul oooio, cele
dou cuvinte nu erau ntotdeauna ntelese la fel. Pentru ortodocsi esenta este n ntregime
simpl si de necunoscut. Grecii preferau teologia apofatic, adic teologia negativ,
nsemnnd c tot ce cunoastem despre Dumnezeu este ceea ce nu cunoastem si nu putem
cunoaste. Cauza si principiul Fiintrii si unittii n Treime este ipostasul Tatlui. Tatl, ca
izvor al Dumnezeirii (nqyoio 0:o+q) n Treime, prin puterile Sale ipostatice cauzeaz
nasterea Fiului si purcederea Duhului. El d la iveal pe Fiul si pe Duhul. Ipostasurile
semnific n acelasi timp diversitatea si unitatea n raport cu Tatl, Care este principiu dar si
recapitulare (ooyi:ooi.oi) a Treimii.
Sfntul Grigorie Teologul (cca. 329-391) scria: Dup prerea mea, noi pstrm pe
unul singur Dumnezeu raportnd pe Fiul si pe Duhul la un singur Principiu, nici amestecndu-
I, nici contopindu-I
271
.
Cu o asemenea traditie, ortodocsii nu puteau accepta adugirea latin a lui Filioque. Ei
ar fi putut folosi iconomia si s treac cu vederea diferentele de ritual, dar s foloseasc
iconomia spre a include o alterare a Crezului ar fi nsemnat s ntreac limitele acesteia.
Pentru cugetul latin, adugirea rsrea logic din dogma apusean despre Treime; n plus, ea a
fost aprobat de suprema autoritate a papalittii. Grecii erau pregtiti s spun doar c Duhul
Sfnt purcede prin Fiul n Iconomia Dumnezeiasc. Latinii nu respingeau teologia apofatic,

271
Sfntul Grigorie de Nazianz, Oratio XX, PG 35, 1073.

88
dar tindeau s priveasc esenta lui Dumnezeu ntr-o lumin mai ontologic si s subordoneze
acesteia Persoanele Treimii.
Persana nu este o traducere perfect a lui ipostasis (onoo+ooi). ns dac ipostasis s-
ar traduce prin substantia, care este ceva mai exact, iar persana ar traduce pe npoo.nov, s-ar
naste alte confuzii. Pentru apuseni, a numi Persoanele Treimii substan#e aduce a triteism, pe
cnd npoo.nov n greceste sugereaz exteriorul, mai curnd dect personalitatea. Adeseori
latinii si grecii interpretau cu buncredint acelasi text n mod diferit fiindc cuvintele nu
aveau aceeasi conotatie pentru fiecare. Se poate vedea acest lucru mai ales n cazul lui Marcu
al Efesului la Sinodul de la Florenta
272
.

Metode teologice diferite. Alti factori ce trebuie luati n considerare sunt metodele
teologice si marile deosebiri n conceptiile doctrinare. n perioada dintre sfrsitul veacului al
unsprezecelea si sfrsitul celui de-al doisprezecelea, n Apus s-a ajuns la un punct de cotitur
decisiv, o dat cu nceputul scolasticii. Apusul a evoluat spre un tip de cunoastere analitic
care, n rezumat, este rational; ea are nevoie s defineasc forma exact a lucrurilor, s le
vad independent unul de altul. Rsritul a urmat calea traditiei. Astfel teologii latini, deprinsi
cu scolastica, rmneau adeseori interzisi vznd cum grecii se refugiau n trmul textelor
patristice si al canoanelor sinodale, refuznd s cedeze la argumentele lor rationale.
Diferentele culturale si religioase au ajuns la limita critic n cursul controverselor,
fiindc chiar cnd pozitiile fundamentale erau identice, totusi aproape totul era diferit, n
sensul c era diferit resimtit, interpretat, analizat, exprimat si trit.

Cerin'ele papale. Nu, tragedia Schismei nu a fost doar o problem de gelozii
superficiale si reciproce antipatii si nencrederi. Ea a mers mai adnc, ntemeindu-se pe traditii
si probleme teologice conflictuale. Cerintele papale au fost sprijinite de agresiva opinie
public apusean ce struia asupra supunerii Rsritului. ns cnd opinia public din
Rsritul ortodox si amintea de Cruciade si de Imperiul Latin, percepea suprematia papal ca
o slbatic form de dominatie strin - nemailsnd loc de vreun compromis asupra
purcederii Duhului Sfnt sau asupra pinii Sfintelor Taine. Rsritenii nu doreau s se supun
Apusului - dar Apusul nu accepta nimic mai putin dect supunerea.

272
Mai multe despre sinodul de la Ferrara-Florenta a se vedea lucrarea lui Ivan M. Ostrumov, Istoria sinodului
de la Floren#a, Editura Scara, Bucuresti, 2002 sau versiunea electronic oferit de Biblioteca Teologic Digital,
http://apologeticum.net (n. Apologeticum).
89

CUPRINS

Prefat .................................................................................................................. 3
Troparul Sfntului Fotie cel Mare ........................................................................ 4

Via'a *i nevoin'ele celui ntre sfin'i p(rintelui nostru
FOTIE cel Mare, Patriarhul Constantinopolei ................................................. 5
Primii ani din viata sfntului ................................................................................ 5
Anii de nvttur ................................................................................................. 6
mprteasa regent Teodora ................................................................................ 7
Sfntul Ignatie ....................................................................................................... 8
Dregtoriile sfntului ............................................................................................ 9
Cele dinti scrieri .................................................................................................. 10
Atmosfera bisericeasc si politic ......................................................................... 11
Candidat la patriahat ............................................................................................. 12
Scrisoarea de nscunare ....................................................................................... 14
Nentelegeri n vremea primei pstoriri a lui Fotie ca patriarh ............................. 15
Teognost ................................................................................................................ 15
Sinodul din 859 ..................................................................................................... 16
Bardas atac pe ignatieni ....................................................................................... 16
Donatia lui Constantin si Decretalele ............................................................ 17
Rspunsul Papei Nicolae ....................................................................................... 19
Sinodul nti - al doilea .......................................................................................... 20
Epistola Patriarhului ctre Papa ............................................................................ 20
Sinodul de la Roma din 863 .................................................................................. 23
Nvlirea rusilor .................................................................................................... 24
Lucrarea misionar ................................................................................................ 25
Sfintii Chiril si Metodie ......................................................................................... 26
Tarul Boris I al Bulgariei ....................................................................................... 27
Papa l loveste direct pe Patriarhul Fotie ............................................................... 33
Problema bulgar ................................................................................................... 33
Schimbri politice n capital ................................................................................. 35
Enciclica Patriarhului Fotie ctre Patriarhii Rsriteni .......................................... 36
Sinodul din 867 ...................................................................................................... 38
Vasile I, ntemeietorul dinastiei Macedonene ........................................................ 39
Depunerea lui Fotie ................................................................................................ 39
Surghiunul lui Fotie ................................................................................................ 42
Corespondenta din surghiun a Sfntului Fotie ....................................................... 43
Cearta asupra Bulgariei .......................................................................................... 45
Papa Ioan al VIII-lea .............................................................................................. 46
Rechemat din surghiun ........................................................................................... 46
Restabilirea suveranittii bizantine ......................................................................... 47
Reasezarea pe scaunul patriarhal ............................................................................ 48
O alt scrisoare a Papei Ioan al VIII-lea ................................................................. 51
Al doilea patriarhat al lui Fotie ............................................................................... 52
Mistagoghia, adic nceptura Tainelor .................................................................. 54
A doua depunere ..................................................................................................... 58
90
Patriarhatul dup Fotie ............................................................................................ 59
Surghiunul si adormirea Sfntului Fotie ................................................................ 59

Scurt( istorie a lui Filioque ................................................................................. 61

Evenimentele care au dus la schisma din 1054 .................................................. 64
Introducere ............................................................................................................. 64
Rolul mpratului .................................................................................................... 65
Diferente n liturghii ............................................................................................... 68
Privilegiile Noii Rome ........................................................................................... 69
Factori politici n Apus ........................................................................................... 70
Roma sub stpnirea regilor barbari ....................................................................... 71
Patriarhul Mihail Cerularie ..................................................................................... 73
Cardinalul Humbert ................................................................................................ 74

Cauzele sim'(mintelor potrivnice unirii n rndul Bizantinilor ....................... 82
Diferentele de limbaj ............................................................................................... 86

SF Fotie Constantinopolei Viata Si Nevointele

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SF Fotie Constantinopolei Viata Si Nevointele

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colectia STLPII ORTODOXIEI

S-ar putea să vă placă și