Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radu Badale
Coperta:
Walter Riess
Cartografie:
Petruta $erban
Tehnoredactare computerizata:
Corina Roncea, Lili Gaibar
Pe coperta: .. .. . .......
bizantina din secolul al XIII-lea pe imparat
(Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezenta
arhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea
(786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).
Helene
L'IDEOLOGIE POLITIQUE
DE L'EMPIRE BYZANTIN
1975 Presses Universitaires de France
Toate drepturile asupra acestei versiuni
In limba romana sunt rezervate Editurii CORINT
ISBN: 973-653-267-4
Format: 16/54 x 84
Coli tipo: 11,5
. Tiparul executat la:
Tipografia MULTIPRINT lai
Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600
tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252
11
Tntelegem, astfel, de ce numero?i istorici moderni numesc
Imperiul bizantin "Imperiul roman tarziu" sau "Imperiul ro-
man de Rasarit", respingand termenul de bizantin ca impro-
priu ?i, trebuie sa recunoa?tem, Tncarcat de un sens aproape
peiorativ, cristalizat pe baza interpretarilor pripite, avansate
de catre eruditii Secolului Luminilor, la adresa unei civilizatii
careia nu-i puteau patrunde nici spiritul, nici semnificatia
6
47
bizuindu-se pe legaturile privilegiate care uneau
Bizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeie-
torul sau, Constantin Porfirogenetul n-a sa conceapa
o teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi tot
referinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din De
Administrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi,
desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfiro-
genetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile lip-
site de orice noblete - acest lucru fara nici 0 consi-
deratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ci
exclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prin
raporturile mai mult sau mai putin stranse cu marele
Constantin, altfel spus cu Roma Constantinopolul toto-
data, respectiv cu Bizantul27.
De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoria
rasei nobile prin excelenta nu mai era decat un pas, care a
fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectuale
c ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i
"referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantinii
erau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acest
sens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios,
referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tn
randurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica
solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saL
Aceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut
ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la origi-
nea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismului
bizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui gene-
ris, Tntrucat ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain de
ansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa fara
onoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara",
"semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate de
catre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau
48
francii - caracterizate, de cancelaria imperiala, in docu-
mentele care Ie erau adresate, drept
Aceasta atitudine bizantina de straini, sprijinita, mai pre-
sus detoate, pe superioritatea culturii devenite, acum,
izvorul bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0
etapa importanta in elaborarea ideii de in Se
poate spune ca Imperiul multietnic cum fusese
inainte cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, uni-
cultural, deci intolerant intransigent fata de popoarele
natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretul
exprimat la adresa unor popoare - precum armenii
30
, care,
un loc important in Imperiu se explica poli-
tica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotite
eretice din pricina ca nule despre
apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Extermi-
narea pavlichienilor persecutiile contra oricarei mani-
heiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare de
vraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31.
Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, cum s-a
sugerat
32
, cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-o
fata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de la
Kleidion (1014), care a marcat Imperiului bulgar.
Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos,
orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul de
intoarcere in tara lor, de aceia dintre ei carora, Tn acest
scop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepsei
aplicate prizonieri de razboi lasa de Tnteles ca
bulgarii tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini drept
simplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectiv
impotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, ca
luarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine con-
tra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ fap-
tul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.
49
Tn orice caz, aceasta interpretare a comportamentului lui
Vasile al II-lea este Intarita de natura raporturilor dintre tarul
bulgar ?i imparatul bizantin, a?a cum, cu mai bine de un secol
inainte, 0 definise Nikolaos Mystikos In corespondenta sa ofi-
ciala cu tarul Simeon - tarul trebuia sa-I considere pe Imparat
ca pe propriul sau tata, iar orice actiune a bulgarilor indreptata
impotriva bizantinilor echivala cu un razboi fratricid, fiind com-
parabila cu 0 razvratire, cu revolta unui fiu nerecunoscator
Impotriva tate31ui sau spiritual ?i nu insemna, In sine, decat 0
uneltire a Celui Rau, pentru a duce la pierzanie sufletele cre?ti-
nilor, uneltire care trebuia pedepsita de Dumnezeu, respectiv
de reprezentantul sau pe pamant, Imparatul bizantin
33
.
lata, a?adar, doctrina care Ingaduie, fara indoiala, Imparatului
preacre?tin sa-i pedepseasca, Tntr-o maniera contrara tuturor
principiilor Bizantului34, pe osta?ii bulgari Tnvinovatiti de crima de
lezmajestate - mai este nevoie, oare, sa amintim ca soldatii
bizantini care se rasculasera, sub conducerea unor militari ilu?tri,
impotriva aceluia?i imparat, fusesera scutiti de acest supliciu? Tn
aceasta avem, cu siguranta, Inca 0 proba a respectului de care
s-a bucurat Intotdeauna rasa nobila a bizantinilor, chiar ?i atunci
cand se facea vinovata fata de propriul conducator.
La fel de adevarat este ca bizantinii din aceasta epoca n-au
?ovait niciodata sa recurga la mijloace dintre cele mai con-
damnabile, ba chiar contrare propriilor convingeri - sa
amintim, In acest sens, ca legile bizantine interziceau tortura,
socotita incompatibila cu spiritul civilizatiei bizantine
35
; bizanti-
nii nu autorizau tortura decat impotriva celor pe care Ti
numeau "semintii fara onoare" - Tn acel moment, practic,
toate popoarele straine, invidioase pe a?a-zisa maretie a bizan-
tinilor. Nu este de mirare, deci, ca imparatul bizantin folose?te
serviciile popoarelor pagane impotriva unor natii cre?tine, de
pilda ale peceriegilor ?i ungurilor contra bulgarilor
36
, nici ca ii
declara pe armenii din armata sa ,,0 rasa nestatornica ?i per-
fida"37, nici ca inaltii prelati ai Bisericii socotesc ca "Iatinii, care
50
nu au cu totul din barbarie, sunt, a?adar, incapabili de a
sesiza nuantele dogmei ?i abia de sunt Tn masura sa priceapa
taina Sfintei Treimi
38
", nici ca sentimentele rasiste cuprind
Tntregul popor bizantin
39
Capitolul7
UTOPIA, NATIONALA
,
e v n ~ bizantina ~ i patriotismul utopic
La 25 iulie 1261, numai cateva sute de soldati greci, ajutati de
populatia constantinopolitana, vor Tnfaptui visul tare Tnsufletise
timp de 0 jumatate de secol lumea bizantina. Constantinopolul,
din nou bizantin, se pregatea sa T?i ia revan?a Tmpotriva stapa-
nilor sai de pana mai ieri: "Italienii (Iatinii), spune Pachymeres, au
suferit soarta la care Ti condamnasera ?i ei, odinioara, pe romani
(bizantini)"'. Primii care au fost expulzati .de catre bizantini au
fost venetienii - sa ne amintim rolul lor nefast pentru Bizant Tn
timpul celei de-a patra Cruciade -,. exodul celorlalti, abandonati
de regele lor, Baudouin, care daduse bir cu fugitii, s-a desfa?urat
Tn panica ?i jale. Mihail Paleologul s-a grabit sa ajunga Tn capitala.
Aici a fost a doua oara Tncoronat "Tmparat al romanilor", multi-
mea aclamandu-Icu numele de "Noul Constantin", Tn vreme ce,
la cancelaria imperiala, se reuneau Tn titulatura sa toate numele
prestigioaseale marilor dinastii din trecut. Mihail Paleologul,
Ducas, Comnenul,Anghelos, Noul Constantin?i Tmparat al roma-
nilor, iata ceea ce, mai mult decat 0 titulatura, este, Tnainte de
toate, un program politic ?i ideologid.
Tntr-adevar, hrisobula (bula de aur), pe care Mihail al VIrI-lea
o va promulga Tndata dupa intrarea sa Tn Constantinopol ?i
109
care era adresata ansamblului lumii bizantine, constituie noua
carta politica a Imperiului bizantin restaurat: "Caderea ora?u-
lui, declara Tmparatul, a fost urmata de caderea Tntregului
Imperiu; Tn acela?i fel, recucerirea sa veste?te li,mpede elibe-
rarea celorlalte teritorii (...) ?i celelalte locuri vor cunoa?te soar-
ta Constantinopolului ?i, astfel, golul va fi din nou umplut, iar
un viitor pi in de promisiuni Ti a?teapta pe oamenii din tara
noastra"3. Acest ,program grandios va domina toate actiunile
bizantine: se va lovi de .opozitia Apusului care, dupa ce ?i-a
revenit din stupefactia provocata de abolirea regatului latin de
la Constantinopol, va Tncerca sa contracareze proiectele bizan-
tine prin mijlocirea Tntreprinzatorului Carol de Anjou - ceea ce
va absorbi din nou toate forte1e bizantine?i va epuiza, Tn timp,
resursele de care tara dispunea pentru a se apara Tmpotriva
Tnaintarii turce?ti Tn Asia.
inca a data, visul imposibil al hegemoniei universale, nutrit
de Constantinopolul abia ie?it din haos, se va dovedi fatal pen-
tru viitorul Imperiului: populatiilor din Asia Mica Ii se va cere,
din nou, sa furnizeze mijloacele, Tn oameni ?i Tn bani, pentru
desfa?urarea politicii occidentale a lui Mihail al VIII-lea, Tntr-un
moment Tn care adevaratii inamici, turcii, Ie amenintau
caminele. Ele vor fi Tnca 0 data sacrificate de Constantinopolul
fermlansat de Mihail al VIII-lea Tn realizarea politicii utopice de
expansiune. Tntelegem, acum, ciudatele cuvinte ale unui Tnalt
func}ionar de stat niceean, protoascretisul Senaherim, supra-
numit "cel Hain", care, la vestea recuceririi Constantinopolului
de. catre bizantini, Tn mijlocul euforiei generale, a strigat: I,Sa
nu se a?tepte nimeni la ceva bun, deacumrnainte, pentru ca
romaoii au ocupat din nou ora?ul!"4 Senaherim, de origine
orientala, dupa cUYD indica numele sau, a exprimat, prin cuvin-
tele sale amare ?i atat de profetice, profunda convingere a
lumii din Asia Mica, a lumii care constituise forta Lascarizilor ?i
110
care, sub domnia Paleologilor, vazutTnca 0 datasperantele
spulberate Tnavantajul Constantinopolului obsedat de visul
imposibil al Imperiului universal.
Constantinopolul, eliberat, Tncepe, subconducerea lui Mihail
Paleologul, efortul pentru realizarea programuluigrandios sta-
bilit de acest Tmparat; Mihail Paleologul se va fali; Tn autobi-
ografia pe care ne-a lasat-o, cu sale interna-
tionale
5
EI va mentiona victoriile sale Tmpotriva latinilor italie-
nilor, va cita, rolul sau Tn Vecerniile siciliene, se va opri
asupra bunelor sale relatii cu suveranii egipteni
asupra izbanzilor sale contra despotilor din Epir, dar va uita sa
precizeze ca genovezii pecare elTi introdusese Tn Imperiu erau
pe cale sa devina noii stapani din Constantinopol, ca unirea
Bisericilor pe care voise s-o impuna a fost resimtita ca 0 insulta
de catre derul poporul grec ca, poruncind orbirea tana-
rului Tmparat loan al 0 crimaoribila Tn fata
oamenilor a lui Dumnezeu, caruia Ti invoca, protectia.
Dar, mai ales, Mihail al VIII-lea va evita sa ne spuna ca politica
sa orientala fata de populatiile soldatii din Asia Mica
bizantina a fost dezastruoasa pentru soarta Imperiului;pe
care el 0 dorise, dimpotriva, grandioasa. Sa amintim, Tn acest
sens, caMihaii al VIII-lea, chiar Tnainte de recucerirea
Constantinopolului de sub latini, poruncise organizarea unor
funeralii imperiale publice pentru ale lui
Vasile al II-lea Bulgaroctonul, pe. care soldalii ... bizantjni Ie
descoperisera terfelite, necinstite, despuiate avand, Tn semn
de batjocura, un fluier varat ingura, in ruinele manastirii de la
Hebdomon, abandonata de latini
6
Trebuie sa mai subliniem
ca, prin acest gest simbolic, Mihailal VIII-lea asociat
numele cu al celui mai mare Tmparat din epoca imperialismu-
lui bizantin ca nimeni nu se mai putea Tndoi, astfel, de
semnificalia modelului pe care Tmparatul alesese pentru
politica sa?
111
In orice caz, Mihail al VIII-lea a sa manuiasca, pentru
maretia Imperiului, toate armele de care dispunea: diplomatie,
armata, bani, psihologie ideologie au fost puse la bataie
pentru a servi obiectivelor politiciiimperiale, a carei victorie de
capatai ramane, pentru bizantini, regasirea Tncrederii a dem-
nitatii. "Romania", adica teritoriullmperiuluibizantin; va fi din
nou patria iubita, 'pentru care se cuvine nevoie "sa se
Tndure suferintele, cu mandrie", preciza un Tnalt demnitaral
Imperiului
7
, Tn vreme ce poporul de rand din Constantinopol,
oamenii pietelor, spune Pachymeres, care ne relateaza eveni-
mentul, nu sa-I pe latinul care ar fi cutezat sa
faca 0 cate de mica aluzie la ocuparea latina a
Dupa cum se vede, luata Tmpotriva latinilor prin
recucerirea Constantinopolului nu Tmblanzise nicidecum pasi-
unea antilatina; ba, dimpotriva, actiunile genovezilor ale
venetienilor, pe care politica lui Mihail al VIII-lea Ti adusese din
nou Tn Imperiu, vor alimenta ura contra Apusului. Ce-i drept,
genovezii venetienii vorexploata, fara scrupule, resursele
lumii bizantine, pe care, Tn plus, 0 alesesera ca teatru al
razboielilor dintre ei al salbaticei lor Tn
fel, fervoarea pentru ortodoxie, care a fost, 0 c1ipa,
amenintata de politica unionista a lui Mihail al VIII-lea, va
din ce Tn ce mai mult poporul bizantin, pastorit de 0
Biserica rigorista de un c1er intransigent. Rezultatul va fi ura
Tmpotriva a tot ce este latin; orice apropiere Tntre Orientul
Occidentul se va dovedi imposibila, aceasta Tntr-un
moment Tn care lupta Tmpotriva turcilor era, Tn mod vadit, 0
necesitate absoluta pentru salvarea Astfel, la
moartea lui Mihail ql VIII-lea Paleologul (Tn 1282), Tn pragul
secolului al XIV-lea, Bizantul restaurat se preocupa prea putin
de Tnaintarea bandelor de turcomani neorganizate, care Ti
azvarlisera, Tn haos pe locuitorii din Asia Mica. Imperiul,
la moartea lui Mihail al VIII-lea, orbitde pasiunea sa antilatina
112
?i mandru de reu?itele sale, de?i efemere, pa?ea Increzator In
noua perioada a istoriei sale. Tn pofida a?teptarilor, aceasta
perioada va fi aceea a deziluziilor. Imperiul, prins Inca 0 data
Intre Orient ?i Occident, va fi sHit sa-?i reconsidere obiectivele,
s ~ i revizuiasca politica ?i sa-?i abandoneze visurile. Ideologia
sa va relmbraca aspectele care anunta 0 cruda realitate,
prezentul va fi grabit, iar viitorul nesigur. Temerile ?i Indoielile
domina, de acum Tnainte, lumea bizantina, izolata In partea sa
balcanica, Inainte de a fi Incercuita ?i asfixiata Intre zidurile
capitalei sale, de-a pururea legendare.
Utopia intelectuala, fatalismulescatologic
~ i certitudinea ortodoxa
Perioada care se deschide cu domnia lui Andronic al II-lea
Paleologul este marcata de 0 serie de crize interne, care Impie-
dicau statui sa Tntreprinda 0 politica omogena In fata
numero?ilor sai .inamici externPO. Tn timpul nesfar?itelor crize
dinastice, care Ii opun pe Paleologi unii altora, ?i casa lor ace-
leia a uzurpatorului Cantacuzino, ?i care scindeaza poporul ?i
oamenii politici, situatia creata de Inaintarea turcilor se Inrau-
tatea, semanand panica ?i confuzia In populatiell. Tntr-adevar,
de pe la mijlocul secolului al XIV-lea, turcii pornesc la cucerirea
partii europene a Imperiului; Bizantul, dupa ce pierduse aproa-
pe toata Asia Mica - exceptie facand Philadelphia, care va
ramane bizantina pana In 1390
12
, cu putin Tnainte de Tncheie-
rea secolului al XIV-lea -, a fost redus teritorialla domeniul con-
stantinopolitan ?i la despotatul din Moreea sau din Mistra, In
regiunea Peloponesului
13
Tmparatii epocii, surprin?i, s-ar zice,
de rapida Tnrautatire. asituatiei, practicau politica de compro-
misuri ?i luau, adeseori, masuri contradictorii, a caror aplicare a
dat In putine cazuri rezultatele scontate. Aliantele nefire?ti cu
113
diferitii turci, eforturile de apropiere fata de Genova sau
fata de Venetia, ca jocul unionist antiunionist, totodata,
practicat de catre carmuire de Biserica din Constantinopol,
toate au prin a-i aduce la exasperare pe bizantini,
semanand confuzia Tn spirite spulberand orice urma de Tncre-
dere orice credibilitate a politicii imperiale, acum la bunul plac
al fortelor pe care nu sa Ie stapaneasca.
Dezinteresul descurajarea marcheaza atitudinea bizanti-
nilor Tn aceasta lunga perioada din istoria lor, pe care istoricilor
Ie place s-o descrie drept perioada lentei agonii a statului a
Imperiului din Constantinopol. Bizantul, devenit un stat minor,
cum remarca,pe buna dreptate, Ostrogorsky14, a cautat, pe
parcursul Tntregii perioade respective, sa ajungala
Tntelegeri care sa-i Tngaduie continue mizera lui existenta,
adeseori Tn defavoarea demnitatii poporului sau. Oare sa mai
amintim, la acest punct, ca, Tn decursul acestei epoci, se vad
Tmparatii bizantini umili, din Tn prin Europa,
ajutorul Apusului
15
, care, neTnduplecat Tn ceea ce
pozitiile sale unioniste, nu s-a hotarat niciodata sa
veritabila Cruciada contra Turcos? Oare mai trebuie spus, de
asemenea, ca observam uimiti, deopotriva cu istoricii bizantini
ai epocii, participarea personala a unui Tmparat la asaltul
turcesc Tmpotriva r'amase Tn mainile bizantinilor
16
?
Toate aceste fapte, regretabile, demonstreaza, Tn opinia noas-
tra, profunda dezorganizare care Tn Constantinopol,
Tntre secolul al XIV-lea al XV-lea. Tn acesta atmosfera de
deprimare a Tntregii natiuni, bizantinii vor reaqiona, numai ca
fiecare 0 va face dupa conditi,a lui sociala, cultura propriile
interese. Altfel fiecare individ ia, Tn acest moment, locul
cetateanului dezamagit; fiecare, potrivit fortei nazuintelor
sale, va cauta solutii personaIe, a caror unica
comuna va fi absenta oricarei sperante Tn viitorul statului
bizantin.
114
Este firesc ca in aceasta epoca sa se inregistreze, pentru
prima data in Bizant, razmerite populare, provocate in exclu-
sivitate de revendicari sodale ?i economice. Mi?carea zelotilor
din Salonic, singulara prin violenta reaqiei populare impotriva
mai marilor regiunii, este considerata drept cea mai impor-
tanta intreprindere militara a paturilor defavorizate ale socie-
tatii. Este citata, adeseori, drept cel mai potrivit exemplu al
degradarii c1imatului social ?i a raporturilor interetnice din
Bizant (regiunea Salonicului cuprindea un numar considerabil
de locuitori de origine slava). Este, de asemenea, caracterizata,
in mod exagerat, dupa parerea noastra, drept "comuna ro?ie
din Salonic"17. Ramane, inorice caz, ilustrarea perfecta a unei
initiative sangeroase, dictate de insecuritatea care pusese
stapanire pe masele populare ale Imperiului, in fatasaracirii
resurselor sale, provocate de cucerirea turceasca, dar ?i, in
mod egal, deexploatarea occidentala; Tot in acest moment se
inregistreaza 0 reaqieabsolut diferita, in forma ?i in obiec-
tivele .sale, care merita atentia noastra.
Tntr-adevar, spiritele mai putin eclectice, hranite din traditia
intelectuala a Imperiului, se vor refugia cuindarjire in gandi-
rea, literatura ?i filozofia antica18; se vor complace in a sublinia
maretia spiritului Greciei c1asice, careia vor dori, cu incapa-
tanare, sa-i fie continuatori: s-ar zice ca, prin aceasta retragere
in splendorile trecutului, cautau sa uite riscurile prezentului ?i
incertitudinile viitorului.
Cel .mai bunexemplu al acestui curent arhaizant care, sa
remarcam intreacat, ne-a lasat mo?tenire 0 importanta creatie
?i care a influentat cvasitotalitatea intelectualilor laici din
Constantinopol ?i din Mistra, ramane, fara nici 0 indoiala,
Gemistos (Plethon, dupa forma arhaizata a numelui sau)19.
Trebuie sa mai amintim ca Gemistos va fi cel care va suscita,
chiar ?i in Occident, entuziasmul pentru studiile platoniciene,
ca el a fost, adesea, considerat unul dintre precursorii
115
Rena?terii ?i ca a fost desemnat cu supranumele simbolice de
ultimul dintre bizantini?i de cel dintai dintre eleni? Sa spunem
doar ca Occidentul s-a recunoscut indatorat fata de acest spi-
rit utopic ?i aristocratic, prin gestul lui Sigismund Malatesta,
care a adus rama?itele pamante?ti ale lui Plethon din Mistra,
ocupata de turci, la Rimini. Tn Mistra au existat, intr-adevar,
oameni ca Plethon ?i ca Bessarion, refugiat in Italia, care s-au
tinut departe de orbirea pasiunii antilatine ?i au incercat,
impreuna cu reduta intelectualitatii din Constantinopol, sa
reinsufleteasca interesul pentru Antichitatea elenica, a carei
torta va sustine curentul grec luminafin fata ultragiilor pecare
Ie suferea din partea mai-marilor epocii, din partea turcilor
instalati inaintea portilor Constantinopolului ?i din partea
negustorilor italieni, stabiliti ca stapani in interiorul cetatii.
Tn paralel ?i in opozitie cu acesta mi?care, sa zicem "ilumi-
nista"
20
avant fa fettre, nii?carea, la urma urmelof, semeata ?i
aristocratica prin natura,inregistram existenta unui curent
popular, animat de convingerile raspandite printre oamenii
simpli, influentati de Biserica. Acesta se rezuma, in cateva
cuvinte, la 0 atitudine profund antilatina, a carei tinta ramane,
mai presus de toate, Biserica Romei. Ura contra latinitatii este,
se pare, atatata de c1erul antiunionist, al carui reprezentant de
frunte este patriarhul Ghenadie
21
, du?manul celmai incrance-
nat al curentului de rena?tere elenica propovaduit mai ales la
Mistra. Nu este deloc de mirare ca reprezentantii curentului
arhaizant cauta apropierea de Roma ?ide Apus, Tn schimb cei
ai curentului popular ?i ecleziastic, orbiti de patima lor anti-
latina, nu pregeta sa se apropie de turd. Acestui c1imat al pasi-
unilor arzatoare trebuie sa-i atribuim, credem noi, cuvintele
surprinzatoare' rostite de ultimul mare duce al Bizantului: IIMai
bine vad Tn ora? caftanul turcesc decat tiara latina"
22
; brutali-
tatea ?i modul deschis de a-?i exprima ostilitatea ilustreaza per-
fect tensiunile caredomneau Tn Constantinopol in ajunul
116
cuceririi acestea sunt 0 marturie a orbirii care lovise
Biserica, poporul chiar conducerea bizantina, care a
prin a deveni Tncredintata ca ratiunile Bisericii trebuie sa aiba
Tntaietate Tn fata ratiunilor intereselor de stat. Se ?tie ca
rezultatul acesteiatitudini a fost catastrofa din 1453, dupa
care poporul grec se va chinui apoape patru secole sa-?i revina.
Tn orice caz, Tn ConstantinopolulTncercuit de catre turci,
zdruncinat de luptele interne ?i colonizat, din punct de vedere
economic, de catre latini, poporula ajuns sa adopte tezele
neTnduplecate?i ale Bisericii Ortodoxe. Acestea erau
singurele care Ti ofereau certitudini Tn starea de nesiguranta
generala. Tn fata amplorii dezastrului,lumea amintit ca
Tnfrangerea era expresia vointei Domnului; doctrina biblica
despre Tnfrangere, considerata ca dreapta pedeapsa poruncita
de Dumnezeu, putea explica nenorocirile abatute asupra
Imperiului putea tine rnai departe poporul cu urechea ple-
cata la Tnvatamintele Bisericii sale. Dar, tot atunci, amintit
de teza escatologica despre soarta Bizantului: aceasta putea
alina spiritele Tncrezatoare Tn soarta care Ie era rezervatape
lumea cealalta ajuta, astfel, sa Tndure insuportabilul
prezent
23
.Tn aceste doctrinegasim, Tntr-o oarecare masura,
replica populara la tezele curentului arhaizanf4; ele merita
atentia noastra, pentru ca explica atitudinea bizantinilor, ati-
tudine cu adevarat surprinzatoare Tn preajma catastrofei uni-
versale.
doctrina asupra Tnfrangerii era fondatape traditia
biblica, aceea care, dupa cum am vazut, suslineaca mania lui
Dumnezeu va lovi poporul sau iubit, daca else va Tndeparta de
la calea cea dreapta. Astfel, pacatele comise de
catre poporul bizantin carmuitorii sai erau singuraexplicatie
a osandei care lumea bizantina
25
Tn fata acestei con-
vingeri, orice tentativa de a Tntreprinde 0 actiune oarecare
pentru a evita 0 Tnrautatire, pentru a Tncerca sa Tnfaptuiasca
117
ceva, pur simplu, pentru salvarea sau, mai modest Tnca, pen-
tru interesul tarii, devenea zadarnica inutila, sentinta
Domnului fiind definitiva irevocabila. Bizantul trebuia sa
piara pentru pacatele, aceasta era vointa divina, pe
care nimicnu putea s-o opreasca de la Tmplinire. Avem aici
principiul care explica atitudinea fatalista a bizantinilor Tn fata
evenimentelor grave, dar socotite imparabile. OriceTnvoiala
dictata de "principiul iconomiei" era acceptabila, apropierea
de turci nu era deloc condamnabila, Tntrucat, Tn contextul dat,
turciiapareau ca 0 unealta Tn Tndeplinirea vointeidivine.
Prelungirea acestei doctrine se afla, Tn viziunea
apocaliptica a istoriei, care Ii convinge din ce Tn ce
mai mult pe bizantini
26
Tn decursul acestei ultime perioade a
Bizantului, .Iiteraturaescatologica, despre lumii civili-
zate Anticristului, un avant deosebif
7