$TEFAN J,

FAY (n. 1919, Seuca, jud. Mures). A urmat pa-

tru clase la Liceul Militar N. Filipescu de la Ministiiea
Dealului, doi ani la Academia de Arte Frumoase din Bucu-
regti (desen
ti
sculpturi) cu practicd in atelierul sculptoru-
lui IonJalea; audient la citeva cursuri universitare (s6ciolo-
gie, filozofie, precum gi anatomie la Facultatea de Medicini).
Debuteazi in literaturi cu reportaje gi povestiri, in 1952
devine membru al Uniunii Scriitorilor (demisionat in
1956); redactor la Editura C.C.S., de unde este disponibi-
lizat i; 1958. Dupi un timp de gomaj greu, exerciti diverse
ocupajii, picteazi decoruri de tearru, afige; participi in
echipa pictorului Vasile H. Rudeanu la pictaiea
9i
ieno-
varea bisericilor: Ghighiu, Titu, Patriarhie, Capela Ghen-
cea-Militari, Sf. Elefterie etc. in 1959 este angijat biblio-
tecar tehnic la ICSIM, de unde va iesi la pensie in 1981. ln
aceasti perioadi urmeazi
$coala
Populari de Arti din
Bucuregti, sectia picturi.
Ci4i publicare: No al ora; (ESPLA, 7952), Fata pluta;u.lai
(ESPLA, 1956), Acea noapte, acea zi de iarnd '33 (Edi-
tura Albatros, 1973), La cina din noad sute
;apte
(Ediwra
Albatros, 1977), Caietele locotenentalai Floian (Edinra
Albatros, 1983). Studiul: IJne Lettre pour Marcel Moreaa
(Belga, 1984), Moartea bdroanei (Editura Albaros, 1988),
Sokrateion (Editura Humanitas, 1991), Bal h caste! (Edi-
tura Continent,
J993), Caietele unui
fia
risipitor
-
lurnal
(Editura Humanitas,1994), M oartea baroanei
-
edigie in-
tegrali (Editura Didactici
9i
Pedagogiciq 1994), Rdddcinile
rdscoalelor pdrdne;ti din Romini.a,.l90l (Bucuregti-Paris,
1995), Dotd texte pentra Mirced Vulcdnesar. (Paris,1997),
Sub casca de aur a lui Mambino (Editura Libra, 1997).
Colaboreazi la publicatii din gari
9i
striinitate (Franga, USA,
Canada) cu materiale de culturi.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Rominia si mem-
bru al Academiei Romino-Americane.
$TEFAN J.
FAY
Sokrateion
MARTURIE DESPRE
MIRCEA VULCANESCU
Edigia a II-a, cu addugdri
Bibliotecs,'ASTR
I
-slBtu
-
Biblioteca
ASTRA
-
-.--.
nr,r
"1r
rrrr rIIl
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Lt50t5+
&sq.o
rtO)t+
O HUMANITAS, 1991
Edipia a II-a 1998
ISBN 973-28-0867-5
"Ce
se face cu faptele ficute ?
;i
ce e cu cele de ficut I Ele sint, totu;i,
"
in lume
".
$i
daci
"
lumea de aici
"
e prea mici spre a le cuprinde,
-
arunci existi alti lume,
"
dincolo u pentru ele.
$i
iati cum lumea
n de dincolo
'
se constituie natural, ca o depigire a celei de aici, ca
un loc al aceleiagi treceri.
$i
aceasta e de relinut. in adincul lucru-
lui: parci nici nu ar fi doui lumi, alti lume".
MIRCEA VULCANESCU
SCRISOAREA
ln 1980, fiicele lui Mircea Vulcinescu
-
Sandra de
'
Hillerin
9i
Miriuca Vulcinescu
-
m-au rugat si pun
pe hirtie amintirile pe care le am despre tatil lor.
Este ceea ce am incercat si fac in scrisoarea gi telnrl
ce trmeazd.
Dragd Sandra, dragd Mdriuca,
Vd
fdgdiluisem
de m*lt sd pun pe hirtie aminti-
rile pe care le am ilespre tdtdl oostra
-
Pe.
care tl so-
cotesc, d,4Pd cttm
Sti9i,
tn acelagi timp ca pe adeod-
ratul mett tdtd sPiritttd.l. De ctte ori am laat insd
tocul tn mtnd m-atn simpit copleSit gi dezorientat de
amPlodred
Pe
care o implka orice referire la Mircea.
Md nelinigtea tntrebarea: sint eu tn stare, ru pregd-
thea med aatodidactd gi anarhicd, sd oorbesc infd-
thindu-\,
cit de ctt, pe acest om tn toate de o tndlpime
cu adeodrat exceppionald ?
$i
dacd md tncanet sd
plec la aaentura oeiondrii portret*l sdu, despre
care Mircea sd vorbesc? Despre omal ce mi-a
fost
atit de drag, ciruia ii datorez acele citetta direcpii
sPirit dle majore pe care le-am armat,
9i
cdtre care
md tntorc tn toate orelb mele de campdni ? Despre
8 soKRATEToN
filozoful,
metafizicianul
;i
teologul ortodox pe care
tl simpeam tn tot ce gindea ? Despre admirabilul pro-
fesor
de eticd pe care, ntt de la catedrd, dar din
contact direct l-dm simpit ? Ori de acel econornist d,e-
spre cdre Virgil Madgearu a spus cd, de oa
fi
cineoa
sd-i studieze oiata gi doarina, ar dori sd na
fie
ahul
dectt Mircea Valcdnescu? Ori d.espre
funcpionarul
snperior de stat care 4l)otdt tmpotril)a Constitugiei
regelui Carol al ll-lea, pentrtu cd ea introdasese pe-
deapsa cu /noartea in oiapa cioild a Ronzhniei? Sau,
cr,tn as putea ocoli itnaginea lai Mircea,
qiticul
de
drtd, mr'tzicologttl, pianistul interprettnd, Gavotz lui
Bach ca pe un dans ce se desfd;oard pe o strr,tctard
filozofic,n?
Ori pe acela care
-
ca cine dhul ?
-
mi-a
oorbit de pictura lai Monet, eternizatorul clipei tre-
'cdtoare,
de Cezanne, cdruia ti trebuiserd trei luni ca
sd pand pe pinza portetulai lui Geffroy hr.cd un cen-
timetru pdtrat de oopsea, ori de eoangbelica oiapd a
lui Van Gogh, ori de apa ce se interpane tntre pian-
ra lui
$tefan
Lucbian gi pivitor, de o translacidiute
unicd ?
$i
mube alte
fepe
ar sta incd neprioite, din
cltipul acestui om clocotitor d.e inteligenld, inl)enth)i-
tdte, generozitdte
Si
sentiment al pdmtntalui romi-
nesc. S-dr pated sctie an adeodrat mic studiu despre
ciclal sds. de poezii: Litanii pentru trei stiri, aSa cnm
Barbu Breziznu a gi sctis despre cea mai
fr*moasd
traducere din
,ureo
limbd strdind in cea romhneascd
-
traducerea lui Mircea d,upd Villon, cu acel
faimos
vers:
,Mais
ou sont les neiges d'antan", dat lirnbii
noastre prin
"Dar
unde-i neaua d,e tnai an"
-
azi
semnat de ahcineoa.
SCRISOAREA 9
Intr-o zi
-
printre ahe scrisori
-
Margrita mi-a
ardtat-o
;i
pe aceea, din 1933, a lui Thomas Masaryh,
Pregedintele Cehoslooaciei, adresatd lui Virgil Mad-
gearu, Ministrnl nostru de Finanpe, prioinda-l pe
Mircea
-
la acea orene de nurnai 29 d,e ani. Vd
citez din ea, poate nn o aoeli la tndemind:
,Excelenli
qi scump prieten,
Vi rog si transmiteli D-lui Mircea Vulcinescu
profunda mea gratitudine pentru a-mi fi adresar gi
dedicat ampla sa culegere de observalii la Congre-
sul de la Brno, precum gi pentru admirabilul raport,
incircat de nenumdrate trisituri de geniu, privind
criza occidentului gi unda sa de rezonan,ti in girile
din centrul, estul gi sud-estul Europei. Mi-am ex-
primat personal
,
cu ocazia acelui Congres, pirerea
asupra valorii profesionale gi competengei acestui
tinir autor, remarcabil specialist, economist gi filo-
zof, precum gi asupra prodigioasei lui inreligenqe,
una dintre cele mai bine dotate, apirute in vremea
noastri in aceasti parte a bitrinei lumi...
Vi mirturisesc marea mea multumire de a avea
la Consiliul de organizare a viiroarei conferinge a
prilor din Est pe acest Prin! al Spiritului
-
ce Prince
de I'Esprit
-
a cirui clarviziune gi subtilitate, nu
sint egalate decit de marea lui inimi
9i
frumosul gi
nobilul siu catacter."
Ce pot addnga k asemenea cuointe ? Mircea era
hdrdzit
-
d.acd nu s-a hdrdzit el insu;i pin iscodire
intelectuald
-
cdtre unil)ersalism. Era socotit de
dascdlii sdi, de colegi, de prieteni
-
ohf al generapiei
10 SOKRATEION
de dupd pritnal rdzboi tnondial: mulpi au mdrtari-
sit-o. Era adrnirat
9i
iabit. in el se tmbina cuprinderea
intelectr'tald a cultarii universale
;i
ddruirea ime-
dia.td a cuprinsalui pentru a-l caprinde in jocul oast
al cuh,lrii
Pe Partener.
Am
fost
tntotdedand sceptic.fagd de cifrele statis-
tice
Si
nu-mi pkce sd apelez la ele cind incerc sd des-
cifrez un ad.evir. Cifrele tnsd ne pot ajatd sd c'reio-
ndm un cadru.
$i
am sd md
fohsesc
de ele ca
Ptuncte
de reper.
Mircea Vulcdnetcr4 se ndrte la 19
febraarie
1904
-
stil vecbi. Din ce mi-a poztestit
,i
el,
Si
Margrita,
tI odd, cercetag, intre 12
Si
14 ani, pe rtretnea rdzboiu-
lui d,e intregi,rea neamnlui, lucttnd k Cenzura Pogtei
Centrale
si
apoi telefonist
Si
curier la spitalele Sfintal
Spiridon
;i
Veniamin Costache din Ia1i. Pentra cei
doi ani ile actioitate
"militard'
a
fost
decorat, iar de-
cordlia
Primitd
cd cercetaS i-a
fost,
dintre todte, cea
mai scurnpd. Ea existd tnci la Margrita.
La 17 ani era student la Facubatea de Litete gi
Filozofi.e gi apoi
$
la Facnhatea de Drept din Baca'
regi, printre dascdlii lui namdrindn-se Dimitrie
Gusti, Nae lonesc'u, Nicolae lorga- La 21 de ani plea-
cd tn Franpa
Ere
a-gi continua studiile de sociologie,
stiinle economice gi drept, aprofundincl
filozofi'a
creg-
tind sub tndrumarea lai
Jacques
Maritain
Si
Nicoks
Berdiaeff. Intors tn gard, la 24 de ani, ia parte gi gd'
sestt solupii. metodologice ingenioase la cercetarea
monograficd a satelor, gtiinpd rornineascd originald,
intemeiatd
;i
condusd d'e Profesorul Dimitrie Gusti.
SCRISOAREA 11
La 24 de ani se afld tn plind desfdsurare d dctio;tdlii
lui profesionale
-
de economist gi dascdl. Apreciat de
Dimitrie Gusti, este numit asistent. la Catedra de
Sociologic, Eticd gi Economie politicd a Facnltdpii de
Litere
si
Filozofie, precurn gi profesor de Economie
Si $tiinge Juridice
la
$coala
Superioard de Asistenpd
Sociald. La 25 de ani este namit referent la Oficinl
de Studii al Ministeralui de Finanpe. La 26 de ani e
asistent la Catedra de Eticd a Facultdpii de Litere gi
Filozofie,
Si
profesor de Statisticd morald la
$coah
Su-
perioard de Statisticd. La 31 de ani e Director al Di-
recpiei Vdmilor
-
cel mai ttndr director tn acest post.
La 33 de ani e numit Direaor al Datoriei Publice
-
din nou cel mai ttndr director tn lcest post de rds-
pandere coztirgitoare pentru economi.a nagionald, La
37 de ani il afldm Subsectetar de Stat tn Departa-
mentnl Ministerului de Finanpe
-
pind tn 1944, cind
se tntoarce k postul de Director al Datoriei Publice,
unde
fanajoneazd
pind tn 1946
-
cind. aaioitatea sa
de profesor
Si
de
functjonar
superior de stat inceteazd .
prin arestarea sa.
Deci, actioitatea profesionald
;i
publicd a lui
Mircea Vulcdnesca se cuprinde intre 1928
;i
1946,
adicd exact in 18 ani.
in aceSti 18 ani a pretlat cursuri
{
seminarii de
eticd, economie politicd, drept prfuat, statisticd etc.;
a publkat citeva lucrdri de ample dimensiuni, studii,
prefege, articole de dezbatere, cronici gi replici insu-
mtnd 146 de titlari tn domenii ca: doctrind econo-
micd
Si
sociald,
filozofie
rornhneascd
Si
unioersald,
teologie ortodoxd
;i
cornparatd, eticd, istorie politicd
$
militari. A pinut 70 de conferinpe cu sabiecte d.in
72 SoKRATEToN
cele mai diverse domenii ale cahurii: istorie,
filo-
zofie, arte, religie. A predat la Institutul Teologic
Ortodox
Si
la Institatul Aagustinid.n. A luat parte
la tnai mube polemici literare
-
cutn a
fost
cea din
1933, cind a luat apdrarea volumului paradoxalNu,
al lui Eugen Ionesca obgintndu-t, printr-o argfumen-
talie sdipitodre, premiul Fundapiilor Regale gi impr
ntnda-l atenpici el, cel dintii" pe copihtl teribil al cuhurii
rotnhne;ti
1i,
mai tirziu, al cnlturii unizsersale. A par-
tiripat direa lz tnfiingarea unor insthapii cum ar
fi
En-
ciclopedia Rorr:6niei, oastd luoare de sintezd napionald.
$i-a
adus contribt'rlit k intocflirea oolumehr d.e lsm-
ria filozofiei romineqti moderne gi k intemeierea So-
cictdpii Rom ne de Filozofic. A publicat, trnpreornd cu
Constantin Noica
;i
Consantin Florn primele patru
oolume din cursur e profesorulai Nae lonescu. A in-
fiinpat,
irnpreund cu Noica, Floru
Si
algi prieteni reoisu
Izvoare de filozofie. Impreund cu istoricul religiilor,
Mircea Eli.ade, cu criticul de artd Petru Cornarnescu,
cu
filozofal
Constantin Noica, cu arbiteaul G. M. Can-
tacuzino, cu sociologul Henri H, Stahl, cu scalptorul
Mac Constantinesca, cu poeli; Dan Botu
$
Pa Ste-
ria.n, cu etnograful Anton Golopenpia
j
alpii, toli prie-
teni
;i frunta;i
ai generagiei pe drept numitd de aur,
infiinpeazd Cercul
;i
Reaista Criterion, care aoea sd
fie
o tnaltd tribund d.e dezbatere pentra tineretul in-
teleaual de toate ctloriJe din Romhnia A
fdcut
parte,
ca
fondator,
consilicr sau cohborator, d,in dioerse re-
daqii" aso ciapii profe sianale sau cultnrale, indE en dente
sa.a gtteerndrnentale. A
fo*
soliciut sd cohboreze h
reoiste economice,
financiare ;i filozofire
din Franpa,
Eloepia, Anglia, Statele Unite. ..
scRrsoAREA
13
-
La aceastd in;irare aridd adaug sutele de pagini
ekborate pentru rapoartele de stat, aflzte prin arbioe,
multe semnate de el, muhe altele de miniStrii pen,
tra care a luctat: Virgil Madgeara, Virtor Slhtiscu,
Mibai Popoaici, Mircea Cancicov, Gl .N. Stoenescu;
seria de expaneri la bagetele de an, rnemoranda-
murile guaernamentale, proiectele de organizare a
diferitelor institupii. Mai amintesc de aclivitotea sa
tn nwmeroase consilii din care
fdcea
pdrte: econo-
mice, sociologice, de tnodpdmtnt saperior, de apdrare
nalionald
-
cdre
l;n
toate de domenii cu t; ,
tn
afara posibilitdpilor
mele de cuprindere.
Sd rnai amintesc
ai
de mdrturiile literare rdmase
de la dinsnl, eseuri, prozd, amintii, poezie originald
ori traduceri dupd Villon gi Rainer Maria Rilhe, pe
care le cunoaye;i prea bine gi
formeazd
azi un ittt
de intim d,osar pentrn noi,
Din numai aceste tn;iruii ne patem da seama cd
pin Mircea Vulcdnescu
{ara
noastrd ctrtigdse o
figurd
de prim ord.in, o
figurd
ce se patea aldtura, prin)ni-
oersalitate a cuno;tinlelor, prin inte ligenya cre ato dre
ie;itd din comun, lui Dimitrie Cantemir, HaSd.eu,
Nicoke lorga, ,n4; aproape de noi lui Mircea Eliad.e.
Dar nu merg ptnd acolo inctt sd socotesc cd Iorga a
putnt munci 50 de ani, Eliade 60, tn timp ce Mircea
namai 18!
$i
tnd cutremur de cite ori tntilnesc tn
;iral
rnarilor
figuri
ale calturii romineSti asetnenea
dramatice pierderi cum au
fost,
inainte de ceas, cele
ale lui Miron Costin, Nicoke lorga sa* tatdl oostru,
Dan Botta, care-l iubea pe Mircea
;i-l
admira
fdrd
rezente,
Si
cu care ad,eseori am oorbit despre dtnsal,
mi-a spus intr-o zi cuointele pe care contetnporanii
14 SoKRATEION
lui Leonardo da Vinci le sP*nedt't despre marele ge-
nia al Rena;terii: Mircea Valcdnescu a
fost,
pentru
generalia noastrd, an adeodrat .asfio
de primissima
grandezza!".
De n-ar
fi
decit acest tablou scbematic
si
aproape
stdtistic,
ti
neti puted tngelege, dragd Sandra, dragd
Miriuca, d,e ce md sim,team dezorientat de cite ori
incercam sd-l eaoc
Pe
Mircea.
Deodatd mi-am spus insd cd ar
fi
sd md tncarc de
rdspund.eri la care na-s cbemat sd dan seamd. Cdci
atunci cind oa
fi
sd se analizeze actioitatea econo-
micd,
filozoficd,
istoricd sau ile om de stat a lui Mir-
cea Vulcdnescu, spre a i se stabili locwl sdu tn istorin
calturii romhneSti dintre cele dord tdzboaie, aceasta
o oor
face
oamenii de specialitate, de profesic bine Ii-
muritd
-
Si
n* eu.
$i
astfel, neliniStea rni s-a lhnpe-
zit inpeleginil cd, de
fapt,
tnie imi rdmtne sd od sctiu
o sbnpld scrisoare tn care sd od pooestesc cum l-am
canoscut pe tdtdl oostrr|., ingelegind prin dcest
,cttmo,
deopotiod,
si
cu ce prilej, dar
si
cum mi s-a dezttdluit
de-a langul anilor in care am aout prilejul sd trdiesc
in cercnl pdringilor oogtri,
si
cam se
face
cd atntndoi,
ti
Margritd
ti
Mircea, au tn inima mea un loc de oe-
neratie
fi
inbire
fdrd
margini. Am sd od scri'u despre
lactnri care oin de departe, d'in copildria mea, deEre
altele care, trecind' prin coPildria ooastrd, ajung pind
h d.rama cea mare, copleitoare
Pentru
noi topi' Multe
lacruri. od ntor
fi
ct'rnoscute, dar tmi
Eun
cd acehsi
Iucru, odznt prin algi ochi, poate adduga ceoa nnor
bnagini pe care le avegi
$
care podte vor ajuta copiii
gi nepopii oo;tri sd tntregeascd ceea ce
;tiu
de la ttoi,
sahttnd pugin d.in itnaginea care, tn mod
fatal,
se scu-
SCRISOAREA I5
fundd
treptat tn umbra trecatalui. Cu toate cd, tn
cazul sia, I-a1 parufraza pe el tnsu;i vorbind deEre
Cteangd: icodnd dcestait se va lutnina treptat, pe.
tndsurd ce dnrerea lai tn vizpd se oa tndepdrta de noi"
Iar dacd rnd implic pe mine prea muh in rtndurile
ce armeazd, sd-mi
fie
iertat, cdci soiu despre Mircea
prin mine
;i
nu prin algii.
Existd citeva portrete ale lui Mircea, Un mic desen
fdcut
de Mdriaca, pe cartonul unei cdrpi. E
foarte
bun gi ar trebui
fotografiat Si
mdrit.
Existd apoi un ar'ttoportret
fdc
t de Mircea, azi k
Emil Cioran. Impresinnant prin
fo9a
sinteticd a con-
taralui
;i
planurilor.
'
Existd insd
$
ctteva portrete
.literare", Unotl
ficut
de Mircea Eliade intr-o sctisoare de trei pagini.
Din ceea ce sctie el, se oede, deopotriztd, cd Eli.ade il
iubea
$-l
aprecia ca pe o personalitate itnpundtoare.
Emil Cioran a schipat
Si
el an portret al lui Mir-
cea, httr-o sctisoare trimisd surorii ztoastre, Vioi, Un
Portret
cald
,i
de adincd fnpelegere.
fz Sociologia r,r'rilians I\t (Bacurerti, 1971) Pornp;
liu Caraioan scbipeazd locul pe care l-a aout Mircea
Vulcdnesca tn edificarea sociologiei romkneSti
Si
ne
face ;i
el ttn
Poftret
edificator cind noteazd despre
Mircea cd era:
,fnzestrat
ca o oastd informagic mai
ales in istoria
filozofiei,
tn logicd, eticd
Si
in
;tiinpe
economice, trecind cu o uimitoare usurinyd de la o
problemd k aba tn cursul anei conoersalii pe care ai
fi
dorit-o
fdrd
sfir;it..."
Ag addwga aici cd prictenul nostru, Dinu Noica,
Ia 11 aprilie (1984) cind ne-am tntilnit gi arn oorbit
16 SoKRATEToN
tndelang d,espre Mircea, mi-a ponest;t t nele h'tottri,
cu
forga
pe cdre o are in a da tngeles wnor intimplii
esenliale. Astfel, mi-a pooesti.t cd,
fdctndn-i
o ttizitd
lui Gusti, ct un dn tnainte ca dcesta sd se stingd, gi
venind oorba de Mircea Vulcdnesm, Dimitie Gnsti
i-a spus cd acela care a limpezit metodologia de lu-
cru pe teren nu a
fost
ahcineoa decit Mircea Vslcd-
nesctt, care, in timpul cercetdrilor k sat (Goicea Mare,
Fundwl Moldooei, Drdgus etc.) a reusit sd ctistalizeze
oizianea neclard incd, ci doar intaitd ca direcpie, a
profesorllai Gusti despre cercetared dependenpelor
interdisciplinare reoeldte de realitatea terenului.
$i
ti pooestea lai Noica, profesoral Gasti, cd era dtit de
fericit
de a
fi
gdsit
form*h
definitiod de cercetare
fucit, la descbidcrea cursului anulai urmdtor, a inceput
prin d spt4ne stadengilor: Domnilor, ln sfirSit, aoem
sistemul in mtnd !
De ahfel, dcedstd cdldd colaborare profesor-stu-
dent n* trebaie sd ne mite, gi cu atit mai papin in
cazul prooocat de Gasti pin cercetdred h term tn
colaborare diread cn cei mai bsni studenSi ai sdi,
cdci
Stiinga
tnainta aici pin dport nt4 de cohctio, ci
ile comanitate. Heni H. Suhl, participant h cerce-
tdri, soie tn Amintiri
9i
gindui (Bacuregti, 1981) cd,
pentra d.insul, d.?ropiefed de utdl oostr*
si
de inoen-
thtitatea lui a tnsemnat o deschidere hotd.ritoare sPre
propria lai muncd oiitoare. Pe Mircea Vulcdnesca,
E*ne
el, toli il socoteam pe btnd dreptate, ca anal
din cei tnai dotapi din cei care activaseri in rtndurile
,monografiStilor". $i
continnd:
"Fiind
fdrd
indoiald
cel mai dotat tn asemenea
filosoficesti
trebari, d-sa
a
fost
ajutorul cel mai prepios al profesoralui nosta
SCRISoAREA 17
in acele lungi zile in care s-a elaborat planul teo-
retic al monografiei sociologice, tn
forma
in care
;i
d,stdzi se
Pdstredzd,
Chiar dacd H.H. Stabl are ici
;i
colo ni;te rezer-
oe,
Pe
cdre sint inclinat a le pune pe sedmd con-
cepliilor lui
filozofice
deosebite de ale lwi Mircea,
cartea lai de atnintiri redd imensul respect de care
Mircea se bucara tn rtndul colegilor lui de cercetare
sociologicd, unde se impunea prin ideile lui indrdz-
nele, inooatoare, originale, de anaergurd
;i
sintezd.
Din acest panct de oedere ns ne pt4tern lipsi de por-
tretul pe care H. H. Stahl i-l
face
lni Mircea, rdmi-
nind ca rezeroele lui Stahl sd
fie
judecate in per-
spectiod
Prin
rolul profesional de prirn ordin jucat
de d,tnsul tn sociologia romhneascd
Si
eutopeand.
La aceeaSi intilnire, Noica mi-a spas cd profesorul
Gusti ii mdrtuisise cd ar
fi
ooit na numai sd-l aibd
pe Mircea cd d.sistent, ci sd-i acord.e
Si
Catedra. Pen-
tru profesor a rintas un regret neconsoldt
fapnl
cd
ahe
forge
gi ahe preocupdri l-aa antrenat pe tatdl
vostru dincolo de chestiunile de sociologie rurald: is-
toria aniversali, doctrinele teologice, problemele d,e
economie
Si,
in pimul rtnd, politica de apdrare econo.
micd a pdrii intr-wnul din ceasurile cele mai grele pe
care doed sd le strdbatd Romknia tn preziua
;i
in
cursul celui de-al doilea rdzboi tnondial.
A;a cum, ca
Palin
efort, s-a rensit sd se intoc-
meascd bibliografia luodilor lui Mircea Vulcdnescu,
ar trebai ca, aldturi de portretele schigate de Mircea
Eliade, Emil Cioran, Pornpiliu Caraiaan, H. H. Stabl,
C. Noira, sd incercagi a tntocmi o bibliografic a mate-
rialelor ce s-au sctis despre el. Lactul acesta trebuie
18 SoKRATEToN
tnceput de pe acuma, cdci arn conoingerea cd, trep-
tat, se oa pune tot mai mah tn discugie gtndirea sa.
Adnntnd
;i
inoentariind astfel, cbiar
Si
din elemente
disparate, aprecierile
fdcute
de cei care au laoat cu
el, care l-aa stotdiat, aa sois tn
faooarea
lui sau l-au
cotnbdtut cbiar, se oor tnchega trdsdturile principale
ale unui portret rektht obi.eakt care, cbiar de nu oa
ajunge sd redea extraord,inara nltdnldre a safletului
;i
spiritulai sdn, va permite, totasi, o apropiere de el.
Iar eu od loi spune acurn poeestea a;a curn o
;tiu.
Uneori, rfutd,uriJe rnele oi se vor pdrea exalute. Nu-mi
pun
frind.
Exalurea releod, deasupra rezeroei cri-
ti.ce, ceea ce este m.ai adeodrat tn noi. Ajwng h Mircea
pin ehn. Trecind prin intuipie ajung sd-l citesc
-
cum
spune prietenul sdu Noica
-
intru Adevdr.
Fotografi.a
Fiecare dintre noi cunoaftem anumite lucruri qi
spagii, dintotdeauna. Fotografia
-
a cirei copie v-am
dat-o
-
sti martori ci Margrita gi Mircea fac parte
dintre oamenii cu care am pornit gi eu in via1i.
Fotografia a fost ficuti in 7924,Ia poarta casei
unde locuiau pirinlii mei, in strada Principesa Ileana,
azi Limiigei, pe dealul dinspre gara Filaret, pe latura
din dreapta a Parcului Carol, cum se numea pe atunci.
in fotografie se afli, de la stinga la dreapta: Migu,
cigeluqul mamei mele, firi nici o rasi, primit la lo-
godni de la tata, qi care a triit 16 ani, apoi mama mea,
Gabriela, Gaby cum i se spunea, urmati de Maria
Ghika, miritati mai tirziu cu dirijorul Iura Kulibin,
apoi Batty Miclescu; in spatele ei Cocuqa Miclescu,
miritati mai tirziu cu Ionici Rosetti-Bilinescu, fratele
profesorului Alexandru Rosetti; in faga ei se afli
Margrita, pulin in spatele ei tatil meu ciruia, de la
intoarcerea noastri din
Japonia
i se spunea Fay-san;
mic pitic lingi el Andrei, fratele meu de 3 ani, apoi eu,
de 5 ani, cocolat pe gbrd intre tata gi Mircea. La pi-
cioarele lui Mircea se vede umbra celui care a fo-
tografiat: este umbra lui Nichita Cerbacef, rus alb
refugiat din faga revolugiei bols,evice
-
om de mare dis-
tinc,tie, cu vremea legat prin prietenie qi cu piringii
SOKRATEION
mei. E interesant ci., daci Nichita Cerbacef nu s-ar fi
.sacrificat"
si fotografieze el grupul, ar fi iegit din
grup ori Mircea, ori tata, gi, astfel, fotografia ar fi avut
cu totul alt ingeles, Aga insi, fotografia surprinde un
moment ciudat
-._
pentru mine !
-
cici mi afht ageztt
gi parci predestinat intre tatil meu
;i
tatll vostru !
Dar, cu mult mai adinci semnificaqie de predestinare
apare faptul ci la stinga gi la dreapta mea se afli
Margrita gi Mircea, care aveau si se insoare gi si fie
pirinlii vogtri
-
la acea vreme nebinuindu-se cisito-
ria 1or. Ce roman decurge din aceasti imagine a unui
minut binecuvintat de prietenia unui grup de oameni !
Fireqte, ca adtea mii de fotografii ce ne trec
Prin
fala
ochilor, in care sintem sau nu sintem, gi aceasta putea
si rimini mirturia unei simple intimpliri cu inqeles
in numai minutul aparatului, dar iati ci, tocmai prin
jocul intimplarii
-
iegirea lui Cerbacef din
ioc
-
ea
capiti retrospectiv, o enormi semnificalie pentru noi
to!i, tocmai fiindci din tot ce era inci neintimplat
9i
neficut la acea vreme au decurs citeva viegi cu drame
in care fiecare a fost implicat, unii numai cu furtuni
ale inimii gi sufletului, algii plntind cu viaga, cum a
fost probabil cazul tatilui mu, cum a fost insi, la o
dimensiune grozavd, cel al tatilui vostru !
Casa din Calea Victoriei
lntr-o scrisoare din 7971, care mi-a incilzit inima
prin duiogia amintirilor, Margrita imi povestegte cum
i-a cunoscut pe piringii mei inainte de plecarea lor in
Japonia,
tata ca diplomat romin la Tokyo (dupi de-
cembrie 1919), in salonul surorii ei, Alexandra Filco-
ianu, care invitase la ceai grupul de transilvineni pe
care ii cunoscuse la Paris unde dinsa, impreuni cu
Elena Vicirescu si o serie de romini de vazi., lucrase
pentru cauza romineasci. Printre inviaqi se aflau Oc-
tavian gi Eugen Goga, Sever Dan, Birtolanu, Ionel
Mocsony gi sora lui,
Jenny,
precum si, sositi nu de la
Paris, ci din Transilvania, mama gi tatll meu, la acea
vreme tata fiind deputat al secuilor in primul Parla-
ment al Rominiei Mari sau, poate, de curind integrat
in corpul diplomatic al Ministerului de Exerne Romin.
,,lndati
tot interesul
-
al meu gi al celorlalqi
-
imi
scrie Margrita
-
s-a purtat asupra piringilor ti.i
-
gi
nu numai interesul ci gi simpatia, cici erau incintitori
in felul lor de a fi, ca gi in infiqigarea lor originali, de-
licati, armonioasi. Gaby, intr-o rochie de mi.tase
albastru deschis, brodati la poale, cu o pilirie pusi pe
spatele capului, cum nu se poarti, dar care-i sedea de
minune gi accentua originalitatea fiingei ei,
-
se afe-
zase in fundul divanului si fuma intruna
-
gi rizind,
22 SoKRATEIoN
complta spusele birbaftlui ei, Fay-san, inalt, subgire,
amabil gi curtenitor, cu o vervi spirituali
9i
plinn de
veselie. Ne-am imprietenit indati gi, in curind prietenii
qi prietenele mele s-au imprietenit cu ei..."
Eu fusesem crescut de o
japonezi pe care o numeam
Obasan, ceea ce s-ar traduce prin: Venerabili Doamni.
Lt 5 ani nu vorbeam decit
iaponeza.
Tata vroia si
invil insi rominegte, aga ci, plecind dimineaga spre
Ministerul de Externe
-
deciin 1924
-
mi ducea cu
automobilul siu la Margrita, unde mi lisa pini la ora
13 cind, terminind serviciul, mi lua acasi. Margrita mi
inviga si vorbesc
;i
si citesc.
Casa Margritei era penultima pe stinga, pe Calea
Victoriei, spre Capul Podului cum se mai spunea inci
Piegei Victoriei, faqi in fagi cu casa in care locula Zoe
Caribol, cu care Margrita era rudi apropiati, Elena
Vicirescu, mitqa Margritei gi strimituga voastri fiind
sori cu Zoe Vicirescu, miritati cu colonelul Caribol.
Casa Margritei
-
casa Filcoianu
-
se intindea pe
un teren cu faga la Calea Victoriei
9i
da gard in gard
cu casa Balg, cea rogie, cu iederi, din Buzegti. Casa
avea la stradi doui saloane, iar spre curte o intrare mo-
numentali, dupi care urmau, adincindu-se, un s,ir de
odii, toate dind spre un geamlic, continuate cu de-
pendinqe
9i
acareruri. Cunea era mare, destul de largi,
dar mai cu seami adinci. ln curte se aflau un tei bitrin
gi mulgi salcimi. Binuiesc ci tata lisa automobilul aici.
Eu aveam voie si mi joc in curte, unde erau sute de
lucruri de descoperit, dar nu si ies in stradi unde pu-
team fi cllcat de ... trisuri ! Sub geamlicul pomenit se
aflau capacele beciului, uneori deschise pentru aerisire.
Mai in fund se afla un cotel cu un ciine legat. Nu era
riu, mergeam cu Margrita sl-i dim de mincare.
CASA DIN CALEA VICTORIET 23
Geamlicul inchidea o prispi lungi. Odiile care
dideau citre prispi cipitau lumini prin ferestrele care
se deschideau intr-aci. Una din odei era a Margritei.
O gtiu pe dinafari. Sub fereasua dinspre prispi se afla
un birou la care lucra dinsa, cici era deja profesoari.
Pe aceasti masi se afla un purcelug de po4elxn' de o
culoare liptoasi cu cerculeqe gi desene albastre' cu
flori mici. Urechile purcelugului erau albastre. Piesa
era de arti, po4elan de Saint-Nazaire. Pe spinare avea
multe giurele in care se puneau creioane asdel ci pur-
celusul devenea arici. De zeci de ori am scos gi pus la
loc creioanele colorate cu care mi lisa Margrita^si mi
ioc.
Era fermecitor acest purceluq de po4elan. Intr-o
zi, douizeci de ani mai tirziu, cineva luindul in mini
l-a scipat
jos
9i
s-a ficut qindiri. Acea persoani n-a
fost in stare si-i spuie Margritei decit: S-a spart un ghi-
nion! Margrita a rimas inmirmuriti, iar dupi ple-
carea prietenului din casi a plins, parci o intreagi
copilirie ii fusese sfirimati.
Cred ci la acest birou, daci nu cumva qi la masa
de pe prispi, mi inviga Margrita si citesc. Lecgiile mi
le didea
-
dupi cum imi reamintegte in scrisoarea
din 1971-
jucindu-se
cu mine cu
,,Sfinxul"
-
nigte
tiblige de os, rogii, in care se aflau sipate litere albe;
cu aceste pllcuge se formau cuvintele. Sfinxul deginea
tilcul cuvintelor !
Partea din faqi a casei din Calea Victoriei era pen-
tru mine tabu gi, de aceea, firegte, ispititoare, lntr-o
zi m-am aventurat intr-acolo. Am aiuns intr-o odaie
intunecoasi, care primea o vagi lumini dinspre in-
trarea principali. Am impins apoi o u;i albi, foarte
inalti, qi m-am trezit intr-o noui odaie de basm sum-
bru. Era, desigur, salonul mare al casei, unde erau
24 SoKRATEIoN
primigi musafirii. lmi amintesc de dimensiunea enormi
a odiii
-
pentru mine cel de atunci !
-,
de atmosfera
translucidi, ca scufundati in api, de perdelele trase
peste cele trei ferestre mari. Peste tot covoare care ini-
bugeau zgomotele venite din Calea Victoriei, un divan
adinc, cu mulrc peme, fotolii, scaune cu lemnirie sculp-
tati" tabiouri intunecate pe pereqi. Nu-mi amintesc cum
am fost scos din acel salon. Nu am nici o amintire ca
Margrita si mi fi cenat vreodati
I
de aceea, lingi dinsa
mi simqeam intr-o stare de euforici securitate.
Altidati am intrat intr-alti odaie, cred ci a doua
de lingi a Margritei, cea a lui Radu Filcoianu, unchiul
vostru. El se ocupa de treburile gospodire;ti
$i
avea,
am aflat mai tirziu, pasiunea genealogiei gi studiase fa-
miliile muntenegti pini spre veacul al XVII-lea. Cred
ci la el in odaie am vizut o panoplie de arme care m-a
impresionat teribil. ln sfirgit, intr-alti zi am ajuns
intr-alti odaie. Aici am gisit, intr-un coq, o p;pugi.
Pipugi viel Am avut o explozie de entuziasm gi am
alergat in toati casa sI anunt vestea, dar a urmat o
adevirati drami, cici cei din jurul meu mi cam bru{'
tuluiau nevoind si mi-o dea, cu toate ci eu o desco-
perisem. Era Ioana, verisoara voastri care, probabil,
se niscuse de pulini vreme...
Prin casi hiliduia stipin un ciine mare, alb-auriu,
foarte frumos, Tomsk
-
ogar adus din Rusia, frate
cu alli doi adugi Reginei Maria. Cred ci eram prieteni
fari, prea mult sentimentalism reciproc.
Casa Margritei, din Calea Victoriei, a fost bombar-
datdin 1944 de aviagia germani
;i
a ars complet. Prin-
tre marile pierderi suferite cu acest prilej, pe lingi
mobilele vechi, covoarele, tablourile, se numiri bogata
colecqie de ci4i cu autografe celebre, mai multe sute
CASA DIN CALEA VICTORIEI 25
la numi.r, primite de Elena Vicirescu. Cu toate ci
triia la Paris
-
ca urmare a exilului impus cu ani in
urmi de Palat
-
vasta ei activitate culturali din
Franga gi enormul ei cerc de prieteni printre acade-
micieni, scriitori, anigti, politicieni, oameni de stiinqi
au ficut ca si primeasci nenumirate volume cu de-
dicaqii elogioase din panea autorilor. Toare acesre vo-
lume
-
D'Annunzio, Daudet, de Noailles, Cocteau,
Proust, Rilke, Val6ry, Claudel gi zeci
9i
zeci alqii
-
ea le trimitea si fie pistrate la Bucuresti, in casa ei
de familie; toate au fosr gisite carbonizate.
Povesteqte Margrita ci Mircea, alergind si scape
cite ceva din incendiu, printre lucrurile salvate au {osr
;i
toate caietele
jurnalului
ei.
Fac o parantezi spunindu-vi.
-
ceea ce poate
$ti!i
!
-
ci Margrita a
linut
toati viala, de pe cind era mici
doar de 5 ani!,9i pini aproape de 90 de ani, cind;i-a
pierdut vederea, un neintrerupt jurnal,
care acum
numiri. mai mult de 50 de caiete ! Cunoscindu-i ta-
lentul de evocare a intimplirilor mondene, politice, a
istoriilor de familie, imi dau seama ci a adunar un
adevirat tezaur de informatii.
lntr-unul din acele caiete salvate de Mircea, Mar-
grita notase, in 1919, o intimplare la care asistase. Se
terminase rizboiul, ea riti.cea pe strizile Bucureqtiu-
lui. A ajuns, astfel, la Universitate. ln
jurul
sraruii lui
Mihai Viteazul avea loc o manifestagie a tineretului. La
un moment dat e a, z vdztst cum un tinir de vreo 1 5 ani
este ridicat pe soclul statuii gi pus si. vorbeasci. Se
uiti o vreme la acel tinir, incearci si-i desluseasci
vorbirea dar, din cauza disiangei nu ingelege ce spune.
A notat acest aminunt in jurnal,
pentru ca mai tirziu
si afle ci tinirul nu era altul decit Mircea Vulcinescu,
26 SOKRATEION
cel care avea si-i fie soq, si care fusese ridicat pe so-
clrl statuii de citre I. Gh. Duca.
$i
acum citeva cuvinte despre Margrita cea din ini-
ma mea.
Am impresia ci de pe atunci pirinqii mei ince-
puseri si nu se mai ingeleagi' (Mult mai tirziu aveam
ii aflu ci in 1926, cu un an inaintea mo4ii tatei' aveau
si gi divo4eze.) Neinqelegerea, deci, se adincea cu tre-
cerea vremu.
Agtern pe hirtie impresia confuzi pe care o triiam
fiindci ea ixplici legltura de mai tirziu dintre mine
9i
pirinqii vogtri. Ea explici bucuria de care eram
iuirins i.t fieca.e dimineagi cind tata mi lua cu dinsul
gi mi lisa la Margrita. Nu numai ci ceva nu mergea
6irr" irrtt" tata qi mama' dar nici intre mama mea si
mine. La acea *rsti, ca orice copil, aveam nevoie de
afecgiune
;i
chietudine. Margrita era persoana care mi
le oferea, spre deosebire de mama' care imi provoca
teami. Era vorba, inci de pe atunci, de o neiubire pe
care antenele mele de animal mic le
;i
detecta, pre-
simgind ci in curind ea se va transforma intr-o aver-
siune din panea dinsei, pe care niciodati n-am fost
in stare si-mi-o explic. Cu atit mai greu mi-a fost s-o
ingeleg in aversiuttia ce o avea fagi de mine la cinci
9i
sase
aii ai mei,
"u
cit era o persoani foarte inteligenti,
cu o culturi europeani solidi" cunogtea cinci limbi"
^era
rafinati, generoasi, cucerind simpatia tuturora' In-
tr-adevir, ca in romanele lui Mauriac, ea a reuqit nu
doar sI sideasci, dar gi si cultive, pini am implinit
15 ani, printr-un nestivilit barai de nemulqumire, bru-
talitate
;i
mai cu seami umilire, in sufletul qi inima
mea.
,frica".
Pini la urmi nu numai frica de dinsa, ci
CASA DIN CALEA VICTORIEI 27
frica de oameni, pini gi frica de oamenii cei buni (care
te pot trida !), chiar
9i
frica de a face un lucru bun
-
cici
dincolo de oameni si de fapte mi obliga si mi vid ca
pe o fiinqn ridicoli in toate.
Magina din noi, care ne impiedici si cunoastem pe
alqii
9i
pe algii si cunoasci bunul din noi
-
zidul de
piatri pe care cresc buruienile si mucegaiul singurititii
se construia xstfel firi ca mintea mea sl-i priceapi
monumentalitatea. Scapi cineva de o asemenea frici
siditi in copilirie ? Poate, uneori, numai atunci cind
se va putea refleca in oglinda ochilor unui frate mai
mare
9i
bun. Va fi insi o raritate, o scurti revelatie, un
moment peste care se va inchide apoi capacul cutiei
documentelor tale de viagi, in care aduni dezamigiri,
tristegi duioase, lacrimi; o realikte care le va incilzi
pe celelalte chiar daci nu va iegi din
,,secretul" sufle-
tului tiu rlmas amputat pentru totdeauna de un sens
al echilibrului interior.
Aceste ginduri spuse par indecente. Nu le pun pe
hirtie decit pentru a vi ardta ci ceea ce , putui fi sil-
vat in acest proces de lenti mutilare s-a datorat la
5 ani dragostei Margritei, iar la 15 ani dragostei gi
increderii sponrane, prin nici un merir cigtigate de
mine, din partea Margritei si a lui Mircea.
Poate ci ar fi trebuit si vi scriu o scrisoare mai
rece, cu mai multi obiectivitate ? Existi un cult inte-
lectual al obiectivitiqii. Nu vreau si-l am fati de Mar-
grita gi Mircea. Oricit m-ag trage mai intr-un colt al
od;ii, ca si mi.uit de depane la ei, ei rimin in inima
gi congtiinga mea, incit distangi afectivi nu se pro-
duce.
$i
zic: cu atit mai bine!
Casa din Popa Soare 16
Cunoa;teqi casa, cici este casa copiliriei, voastre'
Casa din care a1i fost izgonili. inchideli ochii
9i
re-
vedeqi orice colq al ei, de care sinteqi legate prin intim-
pliri pe care nu le pot cunoafte, care fac parte din
iu-."- uoastri liuntrici, gridina prin care v-aqi plim-
bat primele bucurii. Ca gi al unor mari dureri, mai
tirziu. Pomenesc de ea pentru a pistra cadrul in car.e
mi plimb
;i
eu cu nostalgie qi iubire pentru pirtnltt
vogtri gi pentru voi.
Pe vethiul loc unde se aflase casa bitrineasci a
bunicului vostru dinspre tati, Mihai Vulcinescu, au
fost ridicate doui case: cea din colg cu strada Romu-
lus, tip bloc-haus cum se sPunea
Pe
atunci, cu doui
etaje aparginea Michettei, sora lui Mircea, iar cea cu
fala la Popa Soare, de proporgii mai mici qi foane co-
cheti lui ivlircea, amindoui executate dupi planurile
Arhitectului Titu Evolceavu, cumnarul Michettei. Cea
dinspre Popa Soare, a lui Mircea
-
a voastri
-
amintea
de Jcuh olteneasci
-
9i
este firesc, fiindcn Vulcinegtii
se ffegeau din Oltenia, cum desigur
9tiqi,
dintr-o fa-
milie ionsemnati in documente inci de pe vremea lui
Mihai Viteazul.
in cu.te se afla un leagin cu doui scaune. Aveam
pe vremuri citeva fotografii ficute de Mircea la acest
CASA DIN POPA SOARE 16
leagin: intr-una te
lineam
pe tine, Sandra, alituri, pe
banci, tu mici, abia invigai si mergi; intr-alta te gineai
agiqati de eghiletii mei aurii, cici eram in uniforma de
eiev de la liceul militar de la Ministirea Dealului.
Aveam deci cam 12 ani.
In casi voastri se intra direct din stiadi; apoi, dupi
citeva trepte de ciment, te aflai la primul cat: o odaie
foarte mici, de 2 pe 3 m, forma o sufragerie intimi.
La dreapta ei se afla salonul format din doui odii
unite prin desfiingarea peretelui despirlitor. Ferestrele
dideau spre curte. Pe peregi calcio-vechio. Ferestrele
erau dublate de un grilaj in fier forjat. Lumina care
pitrundea in odaie era inverziti de glicina cigirati pe
pereli, in curte. lntre ferestre se afla o can"p.", di-
naintea ei o masi joasi,
acum la Miriuca; doui fo-
tolii, la dreapta un pian Brisendorfer, de concert, la
care uneori cintau pirinqii vostri. Deseori Mircea,
inainte si plece la birou, intra in salon
;i
cinta citeva
minute
-
dimineaga sau dupi masi
-
de cele mai
multe ori piese scurte sau fragmente din Bach.
Pe pere,ti se aflau trei uleiuri. ln fundul salonului
un Camil Ressu, deosebit de frumos, reprezenrind un
peisaj cu o moari de api, construit pe tonuri de ocru,
in planuri largi, foarte cubiste. Deasupra capapelei se
afla un cap de copil de Sabin Popp. Deasupra pianu-
lui niste flori galbene, tot de Sabin Popp. Amindoui
uleiurile lui Popp erau dintre cele mai frumoase pic-
tate de el. Nu este nevoie si vi amintesc de prietenia
plini de prequire care ii lega
-
pe Sabin gi Teodora
Popp
-
de piringii vogtri.
In sfirgit, pe stinga, cum intrai in salon, se afla un
cimin, cred ci ficut din cahle aduse din Transilvania,
din zona Sibiului. Pe cimin o sculpruri de Mili,ta Pe-
trascu: un basorelief in marmuri violacee: Pegas.
30 SOKRATEION
Am luat de mai multe ori masa in micuga sufragerie
de la catul intii. imi amintesc insi de o anume zi cind
Marqrita si
Mircea ne-au poftit, pe Voica
;i
pe mine,
sI nJserbeze logodna, reugind si ne dea amindorura
un adinc sentim;nt de incredere in propriile noastre
puteri, intr-o epoci ce se prefigura foarte nesiguri'
Familia voaitri locuia' de fapt' la etai' Apana-
mentul era format din doui odii mici la dreapta, spre
curte, una a voastri, cealalti a pirinqilor vogtri' Curind
dupi ce s-a mutat aici, Margrita i-a spus lui Mircea ci
,rrr^-i p1""" ci de la fereastra dormitorului nu se vede
nici o frunzi verde. Mircea i-a construit, deasupra
celor doui ferestre, un
Pervaz
de fier
9i
a plantat
gticini. Dupi un an, glicina agiqad de a,ceste?ervaze
Iicea o adevirati perdea de verdeagi qi flori' Era ca
9i
cum i-ar fi spus: .Iate,
gi-am adus pidurea la geam.!"
Restul aianamentului
era alcituit din trei odii
formind un-salon-sufragerie
din care treceai, in unghi
la stinsa. in biroul-biblioteci.
La masa rotundi din
,uf."gJri"." minca in familie
;i
se lua zilnic ceaiul de
dupi masi, cu sau fere musafiri.
^Po"a"
"i
n,
"
lipsit de interes si vi spun ci pini la
ultimul rizboi exista obiceiul, intr-o anumiti clasi pe
care as numi-o culturali, de a se aduna la ceai grupuri
mici ie prieteni. Poate ci obiceiul vine din Anglia ?
Oricumiin acest fel se formau nbte adevirate saloane,
mai restrinse sau mai largi, avind ca trisiruri de unire
a oamenilor care se intilneau.prietenia
;i
simqul cultu-
rii. Cu toate ci la aceste ceaiuri luau pane
;i
birbagi,
ele erau
-
ca in Franqa de altidati !
-
pregitite de
sdpina casei.
-Adol.."".t,
m-am aflat
9i
eu uneori in salonul
Margritei la ora ceaiului. Eram prea tinir ca si iau
CASA DIN
popA
soARE tt 31
pane la discutii, dar destul de infierbintat la minte ca
si receptionez emotiv
ti
spiritual tot ce auzeam.
Discutiile se caracerizau prin nivelul de culruri la
care se schimbau ideile, gi tocmai la asta mi refer cind
vorbesc de o
,clasi"
culturali, in care oamenii din clase
sociale diferite se pureau u;or indlni pe acelagi plan,
avind acelagi fel de exprimare decenti, clari gi respec-
tuoasi. Vorbirea era intotdeauna politicoasi, plini de
stimi, curati; cunoasterea gi erudigia nu aveau nimic
agresiv sau prezumfios; pirerile contrare se comple-
tau cu interes, se receptionau cu plicere, fiecare voind
a
Eti
ceva in plus despre o carte, un concert, un eveni-
ment. Se povesta ori se
judeca.
Mai mult despre lite-
raturi. imi vine a spune. Se vorbea la acea vreme de
cartea lui Aleis C zurrel L'Hotwne, cet inconnu
-
Ioarte
la modi; despre Arghezi, de unii criticat, de algii apirat;
despre Matei Caragiale, despre Claudel
-
p"
""t"
pfingii mei il cunoscuseri in
Japonia
gi deci mama avea
ceva interesant de spus
-,
despre Gide, Val6ry,.P6gun
Pierre Loujis
-
nume pe care le cunogteam de pe co-
toarele ci4ilor din biblioteca mamei, dar care aici mi
se revelau incandescente, de care mi simteam atras
irezistibil datoriti conversagiilor ce se duceau in jurul
lor. Imi amintesc despre o discugie asupra lui Proust.
Mi agezasem in fotoliul de lemn din biroul lui Mircea
gi ascultam. Margrita vorbea despre tehnica lui Proust:
a venit vorba de vestia sceni cu
,madelena"
-
de care
atunci aflam pentru intiia oari
-
sceni care, ca
;i
in ro-
man, a rimas repede in urmi. ln discugie aplreau eroii
romanului, de unde au fost lua,ti, cum au fost definigi
de Proust; apirea vasta lui corespondenfi, pentru ca sA
afle cel mai mic ami.nunt despre o rochie de bal, despre
florile dintr-un parc g.a.m.d. Era fascinant,
9i
cind
32 SoKRATEToN
Margrita a spus, la un moment dat, ci din picate cei mai
muld vorbesc de Proust fer; si aibe ribdarea si-i ci-
leasci toate volumele care formeazi A k recberche du
temps perdu
9i
Le temps retow6,mi-am propus si mi
numir printre cei ce-l vor fi citit in intregime I N-am
reugit si mi qin de cuvint.. .
La mijlocul mesei se afla o oglindi de cristal, ro-
tundi
9i
ea, pe care stiteau asezate in cerc, cu ciocurile
intoarse in interior, qase vribiuqe de cristal de roci,
fiecare piesi independenti, de mare frumusege anis-
tici, sculptate de Sabineau.
Sub cele doui ferestre ce dideau la stradi, din bi-
roul lui Mircea, se afla o biblioteci
joasi unde stituse
La grande encycbp1die,in 27 de volume, cici volu-
mele 28, 29 gi 30 nu mai intraseri in gari din cruza
primului rizboi mondial. Cu prilejul plecirii Sandrei
mi le-aqi dat mie in pistrare, si dupi ce m-am bucu-
rat de ele douizeci de ani, le-am dat Miriucii, ai cirei
copii erau acum mari. Mi-am dat seama ci Mircea a
lucrat mult cu aceste volume: in ele se afli nenumerate
mici semne gi notaqii si de cite ori dideam de insem-
nirile prin care-i puteam urmiri gindul, aveam sen-
zatia ci distanla dintre noi dispirer pini la comuni-
carea directi.
Pe aceasti biblioteci se afla intinsi o mitase
damass6 de culoare viqinie. Pe raft se mai aflase un
bronz
-
cindva triptic, al Sfintului Ion
-
foarte fru-
mos gi vechi. Se mai afla aici un vechi pistol turcesc,
o marmurS: Danaida, sculptati de Mac Constanti-
nescu, prieten cu pirinqii vogtri, gi tot aici, cred, doui
medalioane de bronz, foarte fine, inchinate lui La
Fontaine: pe fagi se afla chipul fabulistului, pe revers:
,Vulpea 9i
strugurii' gi.Lupul gi mielui..."
cAsA DIN PoPA soARE rc 33
Alituri, pe o misuqi rabatabili se afla magina de
scris, ponabili, la care am inviqat qi eu si scriu in pe-
rioada cind Mircea, ca si mi ajute, mi angajase si-i
figez biblioteca. lmi amintesc ci i-am bitut la magini
nu
Qtiu
d cite ori aceeaqi pagini dintr-o conferinli ce
urma s-o
!ini,
cred,la Sala Dalles: Pe ll6as
Si
Mdlisande.
Mircea relua mereu acelagi text, niciodati mulqumit de
forma precedenti. Este motivul, cum remarce Mircea
Eliade, ci a publicat atit de puqin din cite proiecte
schi,tase pe hinie.
Tidul Pell1as
si
M 4lisande m-a intrigat, la cei 1 6 ani
ce aveam, gi mi s-a fixat in minte ca un dans al cu-
vintelor, firi sens decit in sonoritatea lor. Mi se pirea
un perfect exemplu pentru ,,de
la musique avant toute
chose". I-am gi spus lui Mircea: Numele astea parci
danseazS.l Imediat s-a prins in replici gi mi-a explicat
dansul cuvintelor printr-un straniu
joc al miinilor, ca
gi cum ele ar fi dansat un crimpei din baletul pe care
Mircea il fredona. Vocea lui Mircea ra pulin
foptiti,
upor sufocati
9i
ugor sisiitl. Cinta mai mult in sensul
melodiei decit chiar melodia
-
a9a cum il auzisem qi
pe Enescu, la el acasi, atunci cind se acompania sin-
gur la pian cu glasrl
-
dar sugerarea melodiei era de
o limpezime qi expresivitate desivirgiti, la amindoi I
Se zice ci uitim glasurile pe care nu le auzim de
mult. Citeva glasuri eu le am in urechi, prezente, le
aud: glasul tatei, intotdeauna cintind
-
si nu aveam
dedt 7 ani. cind l-am vizut ultima oari !
-
precum gi
glasul lui Mircea, foarte limpede ca ton, volum, tim-
bru, un glas deosebit de intim, de prietenesc.
Dinu Noica mi-a povestit de doui ori, la distangi
de ciqiva ani,
9i
firi varianti, o intimplare gi anume ci,
odati, la Cella Delavrancea, dupi ce ea cintase la pian
34 soKRATEToN
o Gavoti de Bach gi se ridicase spunind:
,,Eu
nu pri-
cep aceasti bucati!", Mircea a inceput s-o cinte gi el,
apoi, s-o danseze, ficind gesturi prin care interpreta
deopotrivi atit pe Bach, cit si sensul filozofic al piesei,
ziii.nd cd piesa seamalzl cu Nae Ionescu ! Uluitoare idee
mai intii si apropii planul unei compozigii mu ztcale de
o concepqie filozofici,, si pe acesrea doui si le exprimi
in mimici, gesruri, pa5i.
$i
Noica adiugase:
.Sil vezi
pe Mircea, gras cum era, reu;ind sd rc taci si fii capti-
vat de dans. Ei bine, o ficea cu o gragie fascinanti !z
Fireste, putem apropia planul filozofic de muztcd.
qi matematici; putem, pe de alti pane, apropia o anu-
miti. construclie muzicali de un ponret psihic; putem,
de asemenea, transfigura muzica in miqcare, dar mi se
pare prodigios ca intr-o singuri interpretare gi intr-o
singuri explicare si cuprinzi roate acesre planuri in-
tr-un spectacol care si dezviluie secretul fiecirui plan
in pane. Mircea putea face asemenea prestidigita{ie
spirituali !
Cei doi peregi laterali erau acoperigi, de la podea la
tavan, de doui biblioteci ficute din rafturi simple de
brad bniquit, cuprinzind aproximativ 3 000 de volume.
Intr-o parte, lingi sobi, se a{la fotoliul de lemn gi tele-
fonul, iar pusi pe jos,
tot lingi sobi, o statuie de
bronz, de acelagi Mac Consranrinescu: Circ6
-
o in-
spirati sculpturi, de un foarte cald si calm sendment
tragic. De cealalti parte, in faqa fotoliului de lemn, se
afla dulipiorul cu discuri pe care stitea gramofonul
electric, la acea vreme o noutate tehnici premergi-
toare picupului de azi.
lntre cele doui biblioteci spaqiul era mic, mai cu
seami. din cauza mesei lui de lucru, biroul, care apa4i-
CASA DIN POPA SOARE 16 35
nuse bunicului vostru. Era o masi m".", o1 ,.rt"r"
9i
pi-
cioare masive, cu muchiile fegei sculptate. Pe masi se
a{lau trei sculpturi din bronz, diruite bunicului vostru
de Societatea Minieri Petrogani; formau, impreuni, un
serviciu de birou: un fel de barci, in care se culcau
creioanele qi ustensilele merunte de lucru, un culit de
tiiat hinie gi o stanreti tampon, reprezentind un miner
intr-o migcare de efon. Parci era
9i
o chibritelniqi.
Cred ci in 7940 rm vlznt pe biroul lui Mircea foto-
grafia unui qiran: Baciul Vasile din Birsana Maramu-
regului
-
la care Mircea stituse in gazdi pe timpul
concentririi. Baciul Vasile ii fusese foarte drag pen-
tru mintea lui luminati, calmi gi adinc romineasci.
Sint aproape sigur cd. am vlzut aceasti fotografie intii
pe biroul lui de acasi, insi mai tirziu ea s-a aflat pe
masa lui de lucru de la Ministerul de Finange, din calea
Victoriei. lmi amintesc ce, vizind intiia oari fotogafia
gi binuind ci ar putea fi unul dintre bunicii lui, l-am
intrebat cine-i ? Mi-a rispuns :
,,lfn
tiran cu care stau
gi mi sfituiesc la cumpini!" Nu era o figuri de stil.
intr-adevir, acelagi lucru l-a spus
;i
la Tribunal, gase
ani mai tirziu. Cind se afla in cumpini cu vreo treabi
de Stat gi ciuta soluqia cea mai potriviti, piivea chipul
baciului Vasile giJ intreba:
"Ce
gi-e qie baciule de
toate astea?'
$i
luneca ugor in mentalitatea de
ldran
a baciului, mentalitate ce nu-i era striini nici lui, cici
o avea in singe, se ageza parcd pe treapta prispei alituri
de maramuregan gi amindoi, unul cuprins in sufletul
celuilalt, in cumpitarea stipinid si negriiti a omului
care gtie ce multe vin gi multe se duc, ciutau gi giseau,
astfel, soluqia agteptatr, cu mai multi putere de per-
spectivi decit
judecata
oreseanului din Mircea, inghe-
suit in evenimente mereu iminente.
36 SOKRATEION
ln prima sa pledoarie de la procesul siu, Mircea a
spus o frazi. de o mireqie demni de cele mai inahe
anale juridice,
inilqindu-se pini la umirul lui Socrate
gi pini la privirea hotiriti a lui Brincoveanu dinainrea
gidelui, frazi ce meriti si fie pistrati in istoria politici
a pimintului rominesc:
,Tre, baciule, iqi dau astizi,
aici, mai presus chiar gi de aceasti Cune, socoteali !..
ln biroul siu se mai afla ponretul bunicii voastre
gi o fotografie a doctorului Francisc Rainer
-
despre
care_ a scris un studiu, mi se pare pierdut. ln sufrage-
ria de aliruri se afla un portret al Margritei, in tuE ne-
gru, de o mare inteligenqi artistici, ficut tot de Sabin
Popp care, cind lucra in tug, avea o dezinvolruri ge-
niah Marie Kulibin avea si ea un portrer de Sabin
Popp, iar faptul ci amindoui acestea erau atir de ase-
minitoare ca tehnici, dimensiune, hinie qi cerneali,
mi face si cred ci au fost ficute cu aceeagi ocazie,
unul dupi altul.
$i
tot aici se mai afla
-
piesi rarisi-
mi
-
un auroportret al aceluiagi Sabin Popp, tot in tus,,
cu pirul vilvoi. Azi, roare astea sint pierdute !
.
Si vi amintesc ci Margrita gi Mircea, voind de-
srgur si mi ajute pe vremea cind pictam la Oneqti,
mi-au cumpirat cu 500 lei un mic tablou in ulei
-
un
ochi de cer de un albastru-verde fosforescent, vizut
intre nigte salcimi ruginii, gi-n depirtare un lan de po-
rumb
-
pe care il agigaseri pe peretele ce da in ofiiiu.
Nu
;tiu
cum s-a intimplat ci ar,i salvar acest ulei cind
atitea gi atitea lucruri de valoare s-au pierdut in con-
fiscarea ce v-a lovit. La plecarea Sandrei ea mi l-a dat
inapoi. Micul tablou a plecat la Paris, a star o vreme
la
$tefi,
apoi
$tefi
l-a dat Maracii,
9i
acum se afli in
casa ei, in Milford !
cAsA DrN
popA
soARE t6 37
Si arnintesc de inci o intimplare pe care o
lin
la su-
flet. Cigi ani aveai Sandra, cind ai publicat cartea ta de
poezii ? imi amintesc ci m-ai chemat la tine in odaie
gi mi-ai dat un exemplar cu dedicatie. Era o cane fru-
moasi, versurile tale lunecau ca apa cintind, iar de-
senele Lenei Constante dideau paginilor generoase
un fast graqios. Am fost impresionat de canea ta si o
plstram la Bichig, in raftul cu cele mai rare qi frumoa-
se ci4i din biblioteca mea. Dar s-a pierdut gi ea in
furtund, probabil arsi, impreuni. cu celelalte cirqi din
biblioteca mea, la puqine zile dupi ce fusesem arestat.
Vi amintigi ci din dormitorul pirinqilor se ffecea
in odaia de baie, dar baia mai avea o us,i ce da in ofi-
ciu. De aici, o uqi se intorcea spre sufragerie, alta citre
scara care ducea jos, la bucitirie gi iegire, gi in sus, la
mansardi. Dar mai era inci o uEi, pe care se afla un
canon prins in pioneze, pe care scria:
,Distileria
de
chintesenge. Intrarea opriti cui nu este metafizician".
,,Pot
si intru ?" i-am intrebat intr-o zi pe Mircea, cu
toate ci nu eram metafizician, dar eram destul de in-
trigat de wiz ca s|. pot deveni cindva ! lntr-o odiiqi
minusculi, ginditi la inceput ca bucitirie pentru apar-
tamentul acestui cat, Mircea igi fecuse un refugiu in-
tim de lucru. In odaie se afla un scrin-birou Bieder-
meier incircat cu teancuri de reviste si ci4i. Pe jos,
de-a lungul peregilor, iarigi vrafuri de reviste. Spaqiul
de lucru pe masi era atit de resuins incit te mirai ci
lingl hinia qi cutia de fige mai era loc de creion ! Odi-
iga adunase, ca intr-un dulap secret, o serie de imagini
din care puteai ghici unele preferinge. Pe peretele din
dreapta se afla o masce sculptati a lui Anatole France.
Ai fi putut-o binui ficuti de Rodin, dar nu gtiu daci
era de Rodin. Chipul stilistului francez era impresio-
38
soKRATEIoN
n^ant prin-fiierarismul
pe care il degaja, ducindu_gi
gindul la figurile lui El Greco
9i,
totijar;, l^
"""
i"
ne inchipuim a fi fost figura lui Don
euijote.
Dea_
supra scrinului se afla o fotografie a lui Vasile
pirvan,
pentru care Mircea avea un adevlrat cult. A scris foar_
te frumos_despre
profesor. IJrma un porffer al lui Nae
Ionescu, desenat chiar de Mircea
-
profesorul cu mii_
nile gi degetele risipite in toate directiile discursului.
Desenul a fost diruir de Margrita lui
$erban
Ciocu_
lescu. Pe perete se mai afla chilul lui Max Scheller, ale
lui Paul Sterian, Stilu Mateescu, Elined
pryss.
o reoro-
ducere a ponrerului Doamnei Fels, Euritmia _
b;trini
9i
bitrine, in doui reproduceri dupi Hodler. Destul
de ci
'rlat
amesrec de gusturi, de tJ pogi intreba daci
unele imagini nu erau aduse de Mircia cu o nuanti de
ironie in aceasd distilerie de quintesente metafiLice,
cici ii plicea uneori si se faci a se piciii singur.
Si urcim la mansardi. Aici se aflau trei oiii insi_
rate pe-un culoar, toate aranjate primiviratic, cu cre-
toane si mobile uEoare. Voi ati loiuit un timp in aceste
odii. Si eu, impreuni cu Voica, Ia o trecerJ prin Bu-
cur$ti..Dar.pe
aici s-au perindat de-a lungul anilor
mai mulqi prieteni ai Margrirei qi ai lui MircJa. Stiu ci
a fost gizduit inrr-una din odei o vreme Dr.,'Botta,
unul dintre cei mai buni priereni de inimn ai lui
Mircea,.poetul
pe atir de nedrepr impins in umbri de
citre criticii gi istoricii literatuiii noastre contempo_
1an9.
Du_pi intoarcerea mea de la Bichig, in 1950, l-im
intilnit de multe ori, in locuinga lui din faga Bisericii
Armenegti, unde fusese sedi,,i Enciclopedici' Rom&niei.
Lucra la traducerea lui Frangois Viltn. Am discutat
despre frumusegea traducerii lui Mircea a versului:
,,Mais ou sont les neiges d'antan,.
-
si-l indemnam si
cAsA DrN PoPA soARE ro 39
preia versul, cu o trimitere la subsol, pentru ca tra-
ducerea acelui vers si fie salvati. Nu vroia, Era sigur
ci intr-o zi acest vers va fi cunoscut de cititod ro-
min. Gindul i s-a implinit, dar nu cum a crezut el.
lntr-una din acele dupi-mese imi spusese despre
Mircea vorbele pe care le spuneau contemporanii de-
spre Leonardo: Mircea a fost pentru generagia noastri,
un adevirat
,,astro
de primissima grandezzat'.ll
iubea giJ preguia cu pasiunea care caracteriza toate
elanurile lui, iar conlucrarea lor, la Enciclopedia Ro-
mhnici
-
conlucrare la care pa4ial am asistat
-
a fost
armonioasi, de adinci incredeie reciproci, spre marele
bine al acestei monumentale lucriri de o atit de se-
rioasi ginuti gtiingificn
-
prima de acest fel in
lara
noastri
;i,
pini acum, ultima !
Au mai locuit in aceasti mansardi. si Mitu Geor-
gescu, gi Henri H. Stahl, Ricu Stahl cum i se spune.
L-am vizut acolo sus, pe cind eram elev la liceul mi-
litar. Mi trimisese mama si-i duc niEte ci4i pe care i
le legase. lmi amintesc cit am fost de impresionat de
maldirele lui de instrumente de laborator fotografic
gi grafologic.
O discupie la masa rotundd
La masa din sufrageria voastri
-
masi rotundi la
propriu
-
se adunau prietenii lui Mircea, in unele
dupi-amieze, cind aveau ceva de lucru impreuni. ln
adolescenta mea am asistat la citeva asemenia intilniri,
pentru mine de neuitat. Acolo l-am intilnit si cunos-
cut pe Mircea Eliade, care ne fascina pe noi, tinerii din
generagia care o urma pe a lui; nu doar mirajul Indiei,
ci si literatura fantastici pe care o scria ne captiva, gi
lu
erlm departe de a fi convingi ci tot ce povestea in
$arpele
saluin Noppi la Serampore i se intimplaseri ae-
vea. Am urmar unele din cursurile lui din Sala Hagdeu,
stind pe treptele amfiteatrului plin nu numai de stu-
dengi, dar si de cucoane simandicoase care umpleau
sala de parfumuri ce, de prea rafinate, deveneari ini-
bugitoare ! Pe Dan Boma, mireq in gesturi ca un acror
intr-un teatru al Greciei antice gi duios firi pereche in
iubirea-i sacri pentru Eminescu, a cirui masci de bronz
o gtergea in fiecare zi cu o batisti aurie
-,
tot la voi l-am
cunoscut. De ce E ulaliile hi sint uitate, nu pricep ! La
aceeasi masi roundi l-am cunoscut
;i
pe Mitu Geor-
gescu,
,,doctorul firi argingi", cnruia i-am diruit o mici
picturi de-a mea, care-i plicuse si despre care aud c-o
mai are pe perete, lingi pat. L-am intilnit tot aici gi pe
Ionel Gherea, fiul lui Dobrogeanu-Gherea, modesigi
O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA 41
blind, profund ginditor, matematician subtil gi pianist
de inalti vinuozitate. Publicase Z e Moi et le Monde o
cane care fS.cuse vilvi, gi pe care o traduce in romineqte
Mariana Noica. Tot la voi l-am cunoscut pe exuberan-
tul Petru Comarnescu...
Dar dintre toate intilnirile din casa voastri, mai.
limpede imi amintesc de acelea care aveau loc pe cind
se pregltea de tipar textul cursului de fsrona logicii al
profesorului Nae Ionescu.
Asta se petrecea prin 1940.
La discugii luau parte Mircea Vulcinescu, Con-
stantin Noica, Constantin Floru gi inci una sau doui
persoane, nu aceleagi de la o gedinqi de lucru la alta,
pare-mi.se unul dinre stenografi
-
cici, dupi cite
ttiu,
au fost mai mul$ care au stenografiat cursurile
profesorului. Se puneau la punct paginile care urmau
si fie dactilografiate pentru tipar. Se ciuta cuvintul ex-
act al profesorului, confruntindu-se notele de la cursuri,
stenogramele, amintirile nu indepirtate ale celor care-i
fuseseri studenqi. Discutiile se preiungeau pe nesimgite,
cici fiecare cuvint devenea parci un pretext de dialog
inliuntrul
9i
pe aliturea de obiectul imediat. Cind se
intuneca, Margrita servea ceaiul, apoi discugiile conti-
nuau pini ce lumea igi didea seama ci se ficuse noapte
gi ci abia fuseseri puse la punct citeva pagini I
Dintre cei care luau pane la dezbatere mi-au rimas
in amintire mai cu seami Mircea Vulcinescu gi priete-
nul siu Constantin Noica. Ei doi mi impresionaseri
cel mai puternic prin capacitatea lor de a stipini scena,
fiecare in mod cu totul deosebit. Mircea Vulcinescu
era exploziv s,i scinteietor; Constantin Noica, aparent
modest, cu zimbetul pe buze, riminea greu de urnit
din ale lui; cu vocex aproape goptiti avea un fel de a
42
soKRATEToN
ajunge, calm, pe drumul cel mai scurt, la punctul siu
de vedere. Mircea Vulcinescu avea o capaciitate a-.ti-
toare,-enciclopedici
de a aduce mereu noi
"rgurn..ri",
avansind necontenit ci.tre opqiunea p"
""r.
6 propu:
sese, cum spune undeva Ren6 Huyghe, dominat
,,par
cette marche insatiable de la lucidii6 vers I'incon-nu,
cefte. avance perp6melle de I'esprit vers le possible".
Cred ci daci s-ar fi insumat argumenrele-aduse de
Mircea Vulcinescu in timp de ui ceas pentru desci-
lrarea unui cuvint de manuscris, ne-am fi putut trezi
cu treizeci_de argumente deosebire, de unghiuri deo-
sebite de abordare a intenliei profesorului gi in acest
tlmp prln fala noastri s-ar fi desffuurat ceva ca un
curs & gindire universali. Abia termina cu o argu-
mentalie gi parciJ aud spunind:
,,Pe
de alti pafte.:..
Dupi care desfigura o noui argumentare, portti din-
tr-un punct de vedere uneori atit de surprinzitor incit
toat;. lumea riminea uluiti qi nu putJa face altceva
!99it
s{ s9 bucure, ascultini"-t.
'arjr-""rif"
i"i
Mirce* Vulcinescu nu qinea
de purl logicl, de o con-
secu{ie la ideile precedeirte sau ll t"o"f pi"""a.iJi.-
cutat (cum o ficea Noica, intors intotdeauna cu fata
la obiect), ci, fireqte, conqinindu-le pe acert.a, s. des-
figura in acelagi timp, fiecare in p"n., p" cite o noui
consffuclie culturali, captivanti prin bbgi$a cu care
se ilustra, prin trimiterile p. ."r. l" ficea"in toate di-
recliile. Pentru Mircea plrea
o adevirati incintare
dialectici si se sprijine gi se
"fle
aliange in pdrerile,
prlnclpxle, conceptele, doctrinele celor mai diversi
ginditori
-
de lifilozofii greci la scolastici, de ia
Piringii Bisericii la Descartes, Kant sau Heidegger
sau, pirisindu-i pe filozofi, si apeleze la mirttiiile
unoreconomisd, istorici, oameni politici, strategi si a;a
mai departe. Prodigioasa lui mecanici i"telecirale ie
O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA 43
declansa instantaneu, de cum apirea in mintea lui, de
la el insugi ori din afari, o idee, oricit de subgire, oricit
de ceqoasi. Ideea era adusi la lumini, scuturati de
nebulozitate si ficuti si explodeze in toate direcgiile
in care putea fertiliza. S-ar putea spune despre meca-
nica gindirii lui Mircea Vulci.nescu ceea ce Va16ry
spusese cindva despre metoda lui Leonardo, gi anume
ci, ajungind dinaintea unei pripastii, Leonardo nu se
intreba:
,,Ce-i
de ficut?", ci desena podul care trebuia
construit ! La fel pentru Mircea Vulcinescu: soluqia
exista in problemi, solugia preexista intrebirii; de vre-
me ce intrebarea se putea formula, ea conginea rispun-
sul. Intrebarea
-
care declansa demonstrada si deschi-
dea drum citre rispuns
-
iirtr", .eto.ic, io r,^l*."
intimi a demonstraliei parci numai din necesitate sub-
sidiari, din necesitatea practici de convingere. Soluqia
insi se afla in logica ideii.
Pentru a inqelege mai bine capacitatea lui Mircea de
a imbogig la nesfirsit subiectul, as zice chiar pentru
a inqelege capacitatea lui de epuizare a subiectului, vi
amintesc de anicolul lui Alexandru Dragomir: DeEre
uitatul in oglindd.l,n acesr frumos articol, Dragomir
descoperi oglinda ca pe un insrrument ce ingiduie
omului si stea fagi cu el insusi
-
idee pe care constru-
iegte o speculalie, spunind ci se mirl ci acest
,,obiect
de
;tiin1i"
-
oglinda
-
nu a fosr preluat de gindirea
filozofilor. Probabil ci Dragomir i-a cerur lui Mircea
pirerea, iar Mircea i-a rispuns, nu pe ton polemic, ci
cu o cilduri prieteneasci, voind, desigur, si impingi
lucrurile mai depane. Fapt este ci arricolul lui Drago-
mir a declangat la Mircea una din strilucitoarele lui
analize, un exemplu de felul cum se poate analiza, di-
versifica, imbogiqi pini la epuizre o idee, prin al siu
Prodrom pentru o metafizicd a oglinzii
-
ca rdEwns la
44
soKRATEToN
eseul lui AI Dragomir. Reluind ideea oglinzii, Mircea
o transformi intr-o adevdrati galaxie d"e noi idei, de
inven,rii posibile, de variante gi aliernadue, de conseJnte
trlozofice ce se inlinguiesc la nesfirpit, una din alta in
paraleltsme surpnnzitoare,
suculente. Voi reveni mai
departe asupra acestei replici cind voi vorbi de caoaci_
tatea de_
.joc" a lui Mircea. SI spun deocamdati numai
19{
cn, dupi plrerea me4 rex l .Aro drom pentru o metz_
Jizir,i
a oglinzii
-
ca rdspuns k eseul lui AL Drasomir
rimine o demonstratie deosebit de imDortanti p"entru
cine vrea si descifreze modul de gindire al lui Mi.cea
Vulcinescu"
spirirul in care gindei,
mecanica lui inie_
lectuali, subtilitatea inteligenfei lui in permanenti efer_
vescenti creatoare, la care adaug neceiitatea absoluti a
gen-erozirigii in toate actele salJde dialog.
-
_
Spre deosebire de Mircea Vulcinescri,
Constantin
Noica avea alt mod de argumentare.
Gindul lui auzit
urca.treapti cu treapti,.fdri
grabe, pentru a se opri
pelenn pe terasa cite unei sinteze, rezumindu_si ginjul
trlozolic intr-un cuvint de subdle metafora poejca. El
nu ce_rea decit arareori gi cu rezervi parci, sprijinul
unui Ioan Guri-de-Aur
ori al unor enciclop.iiqii, d.
la care nu a;tepta decit exemple de perfecgiurr'e for-ala.
Sistemul si.u de expunere, si.uctur"t _
se sDunem
_
pe Platon-Kant-Hegel,
era inchegat de .la inieput firi
nsura. .trra, d-mtre toli pe care i_am cunoscut, plato_
nicianul deplin, iar in inchipuirea
mea de aiunci il
vedeam iffr-o mici piaqi, inconjurat de discipo.li, in
convorblrl academlce, calme, cenitudinea
unui ratio_
nament impunindu-se
prin dialogul direct la obiect.
Pe.Noica l-am socotit, inci de pJatunci, omul ceni_
tudinilor,ciqtigat
e tnaintea dialogului, p.ln
-.dit.gi".
Intrebirile
$i
.le
pusese, raspuns-urile
ii
le diduse'in
tacerea lul. IJln aceasti cauzi, atunci cind spunea un
O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA 45
lucru, acel lucru era deja treast prin experienga gin-
dirii, in Agora sa liuntrici. El
;tia
fucrul pe care il
spunea. Mircea Vulcinescu cduulucrul pe care vroia
siJ spuni, avansind citre certitudine, punindu-gi in-
trebirile cu voce tare, desfigurindu-gi argumentele la
vedere, rispunzind provocator si cuceritor. Pe Vulci-
nescu intedocutorul il excita intelectual. Pe Noica nu.
Certitudinea lui Noica nu trebuia si se impuni. Ea
exista, se vedea limpede in oglinda gindului, era de
tccepttt ori de lisat. Noica zimbea lisinduJ pe opo-
nent
-
Mircea sau altul
-
si spuni tot ce are de spus,
gi in aceasti ingiduinqi simgeai la el un fel de rlbdare
si de asumare a disciplinei, a respectului faqn de dia-
log, dupi care, parci usor nedumerit ci nu se ingele-
sese din capul locului evidenga raqionamentului siu,
spunea din nou ceea ce spusese mai la inceput, cu o
nuanq; noui,
-urcind
chestiunea pe o noui rreapt;.,
firi concesii. Intr-o imprejurare, Mircea Vulcinescu
putea si spuni:
,,Poate
ci...' Constantin Noica nu.
La Noica, acest
,,poate"
intra in dezbaterea intimi,
acolo unde apele se despi4e att prin da
;i
nu, pentnt
ca picitura si cadi aga
9i
nu altfel. Ralionamentul siu
nu semina cu un copac cu mii de frunze fremitind ft-
multos in vint, ca al lui Mircea Vulcinescu, ci iqi era
oferit asemenea unui briliant de o impecabih limoezi-
me, glefuit in geomerie desevirqiu. inchidea brililntul
in pumn, te lisa si vorbqti, se bucura gi inregistra tot
ce auzea interesant, admira speculagiile gi interpretirile
pe care inteligenga le construia, dar apoi pirea si des-
chide iaregi, moale, palma, poftindu-te si te ui! inci o
dati la briliant. Ai ceva de obiectat la argumentul meu ?
parci te intreba. Spre deosebire de Mircea Vulcinescu,
care in jurul
unei idei crea imediat o constelaqie de con-
secinle spre care ideea se putea avinta, desviluind ener-
46
soKRATEToN
gia ei potengiali de difuziune,
Constantin Noica intor_
cea fegele ideii aritind cdideea conSinea in sine, ca menire
insigi a ei, vimrtea de a se autodezvilui,
Dezbaterea
era captivanti si nu incercam si stiu
cine are dreptate: Noica, dupi fiecare conrroversi re_
luindu-$i punctul de vedere impecabil, pe buze cu un
zimbet de Buddha care qtie ade;irul, s'au Vulcirres"u,
de la un cuvint reugind si construiasci in citeva
minute o arhitecturi culturali fremitind pe dinafari
ca ornamentagia incandescenti
a goticului, pe diniun_
tru p.lini. de.un spaliu p"nt* ui imens continut de
gindire gi. culturi universali si cu si.geata gignind
spre
o vertrcalrtate
ffanscendentali
de o indrizneali neaie_
muiti ? Doui ipostaze ale gindirii: una arborescenti,
cealalti de cristal de roce i S-ar mai purea ,prrr" .i
demonstragia lui Mircea Vulcinescu era clocititoare
ca. apa care qignegte
din stinca muntelui, in timp ce a
lui Constantin Noica era limpede ca ap" limpeziti in
budiu, lingi izvor.
Era intr-adevir de neuitat, pentru adolescentul care
eram pe atunci, si asiste la spectacolul de dialos al
acestor doui dintre cele mai iubtile
9i
nobile spiiite
rominepti, doui din cele mai ascugite si pitrunzi'toare
inteligenge
construcrive
-
cald; gi turirultoasi a lui
Mircea Vulcinescu,
de-o sobri imperrurbabilitatel
lui Constantin
Noica
-
doi {ilozofide cea mai inalJ
clasi, {iecare cu pr-opria sa inclinare temperament;i;;
amindoi de o absoluti buni-credinti gi d'" o n"-irul
rati bunivoinli
in a dirui.
Am fosr un privilegiat al so4ii ascultindu_i I
,
Margrita mi-a povesrit, dupi ce i-am citit acest capi_
to.l, ci la Sinaia" o discug.ie intie Mircea si Dinu a dulrat
O DISCUTIE LA MASA RO:|UNDA 47
trei zile, de diminea.ti gi pini noaptea, pentru a defini
pe .4 qi non-A. Ce regal ar fi dat culturii noastre o
asemenea discuqie inregistrati pe bandi magnetici!
Este aici locul si mai arir o rr:sAturi de adinci
fineqe a tatilui vostru. Ea nu mai tine nici de, inteli-
genia lui, nici de cultura gi erudila iui, care, totusi, se
afli implicate, ci de o nuanti a srructurii lui etice, de
unul din sentimentele cu care Mircea se angaja in ra-
porturile lui cu semenii.
Jine
de inimi. Poate de mo-
destie. Dar e ceva mult mai delicat, aproape insesi-
zabil, o trdsituri a firii lui
pe
care voi o veri ricunoaste
desigur. Iati ce vreau si spun:
La aceste discutii de lucru, de cele mai multe ori
argumentele lui Mircea erau adoptate la stabilirea tex-
tului care devenea bun de dactilografiat. Era mo-
mentul cind cei din jurul
mesei rorunde risuflau, cici
o bitilie lua sfirqit cu bine ! in aceasri pauzi, in acesr
moment de desiirrdere, am surprins liunecind peste
ochii lui Mircea, negri, profunzi, frumogi, atit dJ cin-
stigi gi vii, dar deodati incercinaqi de un vinit intens,
obosiqi, ceva ca o pierdere in melancolie. Mircea
riminea cu privirea pierduri in gol, riminea dus.Tot
ce se afla in jurul
lui, obiecte, vorbe, dispireau pen-
tru el. Daci atunci l-ai fi intrebat ceva cred ci nu ie-ar
fi auzit. Am surprins nu o dati la el aceasti stare de
pierdere de sine
-
gi de neuitat pentru mine a fost,
cigiva ani mai tirziu, pe silile Tribunalului, in timpul
procesului siu. Eraqi acolo. Sosisem de la Bichig slvi
intilnesc gi siJ vld pe Mircea. De cind il qtiam pe
Mircea
-
cu excepgia infili$erii ce o avusese in tim-
pul studenqiei, aga cum apare in fotografia de care am
vorbit la inceput
-
el a fost gras. Acum, la Tribunal
era foarte slibit, si cum era qi foarte inalt, cipitase o
48 soKRATEToN
inflgigare impresionanti, hieratici, cu ceva superb in
intreaga lui staturi. Ne-am sirutat gi mi qinea de mini
mergind pe culoarul de sus al Tribunalului gi privea
in gol, pierdut de sine, pini i-a iegit cineva in cale
9i
atunci am trecut lingi Sandra. Imagine de neuitat, de-
sPre care at putea sPune atitea !
Mi intorc la masa rotundi. Cred ci in momentele
sale de pierdere de dupi dezbatere, la Mircea se pe-
trecea urmitorul lucru: pe de o parte nu se indoia ci,
de exemplu, fraza disputati din textul profesorului
cipitase forma cea mai apropiati intengiei lui Nae
Ionescul pe de alti pane, cred cI regrera nu ci forma
ultimi triumfase, dar ci, poate, triumfase forma gin-
diti de el
9i,
in acest caz, fusese infrinti pirerea altuia,
ci deci era cu putinle ca, o dati cu infringerea punc-
mlui de vedere al oponentului, acesta si triiasci un vag
sentiment de frustrare. Este vorba aici de un foane
mic spaqiu de manevri
-
cum se spune izi
-
al senti-
mentelor gi impresiilor care intrau in
joc
fiindci, de
fapt, panenerii nu discutau spre a cigtiga qi nici nu
pierdeau, cici togi cei din
jurul
mesei analizau lucrurile
pentru a preciza cuvintul exact al profesorului lor,
Dar, urmdrind strict aceasti fis,ie de triire interioari
a lui Mircea, cred ci el ar fi fost mai liniqtit ca ideea
oponentu.lui si fi triumfat gi si fi fost justi.
Cici pen-
tru Mircea
-
ca gi pentru ceilalgi adunali la discugie,
9i
cu atit mai vinos pentru Noica de exemplu
-
hoti-
ritor era si triumfe ragiunea contra ra{iunii, nu ragiu-
nea contra unui defect de ragiune.
Acest sentiment pe care il am asupra anumitor mo-
mente de tristete ale lui Mircea s-a intirit cu trecerea
anilor intr-un fel de revers, fiindci in alte imprejuriri
-
acestea legate de mine
-
am simqit ci, avind el cate-
goric dreptate intr-o pirere sau alta
-
cum era gi firesc
O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA
49
dat fiind enormul ascendent cultural
9i
de inimi ce avea
asuDra mea
-
ficea un
ioc
foane subtil de risucire
generoasi a dialecticii astfel incit punctul de vederepe
iare mi-l evidenqia s;
Poati liqni
de la mine, ca o ilu-
minare a insuEi gindului meu, desigur fiindci socotea
el ci nu era ipie folosul meu, tinir
9i
nestipin pe
,"tionamenteli si cunostintele mele' si fiu doborit de
logica ur,ui om de inteiigenga
9i
cultura lui, om.care
-Iar
fi outut coplesi u$or, ceea ce insi m-ar li co-
borit faql de mini insumi, dezarmindu-mi struc$ral
oentru alte viitoare confruntiri.
Probabil ci, asemenea lui Noica, poate acesta ceva
mai outin concesiv, Mircea continua pedagogia lui
Naeionescu care cerea fieciruia, in primul rind, sI
fie
"utentic
(de aici un fel de existenqialism
attant la
lettre
-
de vrde, zic cu oarecare qoviiali, acel triirism
al lui Mircea Eliade, in nici un caz al lui Vulcinescu
sau Noica). Pe de alti pane, formagi la aceeaqi gcoali,
fiecare dinffe acegtia doi din urmi
9i-a
urmat propnul
drum autentic in cultura romineasci' Pentru Noica
drumul a tiiat gisturile suprapuse ale filozofiei, de la
vocalie pini la deplini tr lii^,". Pietrele glefuite ale
niozoti"'i lui, aqezate cu mare griji inci dinainte de
tlzboi, cr gi in'timpul rizboiului, lau ingiduit mai
tirziu, in lungile luiieditaqii in inchisoare, ind,Ierit
cirti. firi hiftie, firi creion
9i
aproape firi a putea
schimba cu cineva un gind, si parcurgi mental tot ce
invitase $i
tot ce gindiie,
Pentru
ca apoi si ridice un
edificiu iultural de care gindirea romineasci se va
bucura cit va exista ca ata;e. Opera lui Noica, de pe
acum o forqi impresionanti,
Punct
de reazim
.s'i -de
entuziasm inteleciual, de avint al sentimentului
9i
gin-
dirii rominegti, di o adevirati
demnitate sufletului
50 soKRATEToN
acestui piminr violat cu atita brutalitate inculti de
fiecare nivali barbari, mereu veche gi mereu noui a
mamugilor cenuqii.
In schimb, opera de gindire filozofici a lui Mircea
abia incepuse a prinde chip cind omul gi-a sfirgit cili-
toria. O putem insi descifra, si nimeni mai bine ca
Noica, inci pe cind se afla in inchisoare, nu i-a intuit
perspectiva. indriznesc a spune ci Noica a fost noro-
cul prelungirii a ceea ce s-a frint prin disparilia lui
Mircea. Indriznesc a spune ci, pe o anumiti razi a
gindirii lor, ei doi sint unul. Ceea ce Mircea a schigat
in eseu, Noica ne-a diruit in sistem. lntre
-
de exem-
pht
-
Omal romknesc, Ispita dacicd, Existenga conce-
td tn meufizica romdneascd, Dimensiunea rotnh,neascd
d. existenlei ale lui Mircea Vulcinescu, qi Rostirea
romhneascd, Sentbnmtul romhnesc al
fiinyei,
Eminescu
saw gtndui despre omul deplin al cultuii romhneSti al,e
lui Constantin Noica se videqte o atare continuitate
intru desivirgirea uneia gi aceleiagi opere deveniri
fundamentali pentru cultura noastri incit
-
cel pu$n
intr-aceasta
-
pe ace$ti doi frali aproape nu-i poqi
despirli
;i
uneori chiar deosebi. De altfel Noica face
aceast; menurisire de onestitate si modestie spunind:
.Este
infinit probabil ci nu ag fi purut da, pesre cireva
decenii, Rostirea Rorn neascd Ifui lectia lui Mircea
Vulcinescu".
Mi intorc pugin I a Dirnensiunea rornkneascd a exis-
tenlei. Modll cum gindeste Mircea Vulcinescu pe ale-
oea, rtremelnic, se tntttnpld, are loc, cu acel inqeles scos
la ive i al
faptelor fdcute ;i
cele d.e
fdcut
este tulbu-
ritor cind pidsim cercetare monografici pe ori-
zontali gi
iudeci.m
lucrurile pe venicali
-
cum spune
O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA 51
Noica. Redau un scurt paragraf:
,,Ce
se face cu faptele
ficute ?
9i
ce e cu cele de fecut ? Ele sint, totugi,
"
in
lume,.
9i
daci
"
lumea de aici, e prea mici spre a le
cuprinde,
-
atunci existi alti lume, u dincolo
"
pen-
tru ele.
$i
iati cum lumea
"
de dincolo , se constiftie
naf,ural, ca o depigire a celei de aici, ca un loc al ace-
leiagi treceri.
$i
aceasta e de reginut. ln adincul lucru-
lui, parci nici nu ar fi doul lumi, alti lume".
Dar acea tulburitoare xnlizL alui
,,tot
de a una" ?
.Ce
bogate sint discriminirite care inseamni pe
rominegte aceasti idee de petrecere continui, care
umple timpul gi care chiar i1 depigegte ! incepind cu
metafizicul gi cvasi-spinozianul .. 6e1 de a una
",
care
e timpul in care totul e dat dintr-odati, pentru care
vegnicia nu e decit unitatea totului, ci nicidecum n ne-
sfi4itul , lui; adiugind pe continuu curgitorul
"
me-
reu >,
sau pe sinonimul siu, care arati chipul in care
continuitatea curgerii topes,te clipele
-
atomii de timp
-
"
intr-una >; ori, depfuind marginile timpului lumii
de aici, pentru a cuprinde qi pe cea de dincolo, in
aceasti continuitate de petrecere, gi sfirgind cu religio-
sul u pururea u, care inseamni < intotdeauna mereu
",
adici timpul
;i
vegnicia date impreuni, ori cu indicativul
siu derivat,
"
de-a pururi
";
-
ce bogigie de nuange !"
Mi duce gindul
-
citind asemenea rinduri
-
la
teologia franciscanului Bonaventura, din al sd:u ltine-
rariurn M entis in Deum, cu etapele ascensiunii citre
unitatea absoluti. Ce fericit ar fi fost Bonaventura
-
ori mai tirziu Pierre Teilhard de Chardin
-
daci
ar fi cunoscut acest simplu cuvint romanesc: tot-
deauna. Descoperea prin el un popor care rezolvase
in intimitatea gindului siu unul dintre conceptele fun-
damentale ale filozofiei transcendentale !
Fi;area bibliotecii
La 15 ani am rimas corigent la latini;i am fost eli-
minat de la liceul militar. Stipinit de duhul anarhiei,
curind dupi intoarcerea mea la Bucuregti, am pirisit
casa mamei mele socotind ci sosise vremea si-mi
triiesc libertatea. Evident, cineva rebuia si mi salveze
de toate riscurile pe care mi le asumasem cu at'ita riz'
vrltire. Eu am fost salvat. lntii de pnrinqii vo;tri, apoi
de lon
Jalea
in atelierul ciruia am lucrat o buni weme.
Datoriti totalei increderi ce o aveam in Margrita s,i
Mircea, la ei m-am dus mai intii
-
dupi ce-mi inchi-
riasem o odaiqa in Bariera Vergului, pe Onan, la
bunica prietenului meu, Nae Antonescu. Oprit la de-
jun, le-am povestit tir4enia. Eram stingherit. Intu-
iam ci nu am si fiu aplaudat dar nevoia unui dialog
rezonabil, la nivelul aventurii mele, mi ficea si infrunt
chiar pi reprogurile.
Dupi masi am ri.mas cu Mircea in biroul lui,
-
Acum, mi-a spus el, cel mai important nu est si
explici de ce ai plecat de acasi, ci sdte descrxci
fdrd
sd
te tntorci. Dacl nu reugegti, degeaba ai plecat.
Probabil ci nu au fost exact cuvintele lui, sensul
insi da.
$i
acest sens a reprezentat pentru mine prima
treapti de piatri nelunecoasi ce o simgeam sub picioa-
re. Rispunsul lui Mircea era, totugi, neagteptat,
;i
FI$AREA BIBLIOTECII 53
m-a ficut si mi trezesc in fala propriei mele disponi-
bilitid de a merge inainte.
Am redat aceaste mici intimplare fiindci este,
intr-un fel, foarte conformi modului de a fi al lui
Mircea. El nu spunea niciodati si faci un lucru a;a sau
aga
-
nu vorbesc in relaqiile lui de serviciu
-,
ci te
punea in faga alternadvei. El gtia prea bine ci nu poate
rispunde petttru gravele probleme omene$ti ale altora
prin solu{ile sale, ci solulia valabili unui om poate fi
nepotriviti altuia.
in aceea;i dupi-masi mi-a spus ci vroia de mai mul-
ti vrme si-qi figeze biblioteca,
9i
m-a intrebat daci
eram dispus si-i dau o mini de ajutor lucrind dupi-
amiezele la el. Am tcceptat imediat. Margrita, la rindul
ei, mi-a propus si vin in fiecare zi la prinz. Eram salvat !
Evident ci fiqarea bibliotecii n-a fost pentru Mircea
decit un mijloc de a mi qine mai aproape de dinsul ca
si mi poati indruma, Mlam dat repede seama ci nu
avea nwoie de fige, c;ci cunogtea
Pe
dinafari toate cfile
din biblioteci, locul exact unde se afla fiecare volum,
pagina exacti unde se afla un anume text. L-atn vdztt
de multe ori, cu mine sau cu altii cind, vorbind de o
cane, de o idee, de o expresie
-
scotea cartea din raft,
de sus, de
jos,
din dreapta, din stinga gi, deschizind-o
la o exacti pagini, citea texnrl incriminat. Memoria pa-
ginei citite era la Mircea prodigioasi gi fermecitoare,
pentru ci o folosea cu libertate de brizir, nu de cunet.
Figarea ci4ilor a fost pentru el un prilej de a-mi
deschide cele mai luminoase orizonturi in literaturi,
muzici, picturi
-
prin zilnicele scurte discuqii in care
mi angrena. A fost cea mai fericiti vari din viaga mea,
De fapt, discuqii ! Nu. Eu, ici, colo, intrebam ceva,
mi nedumiream, poate irni aritam o pirere. Era
54 SoKRATEToN
momentul cind la Mircea se declanga acel spirit al
aventurii intr-o lume pentru mine feericl, cind, prin
aluzii de o savante precizie md ficea si descopir un
univers necunoscut in care se miscau scriitori, pictori,
muzicieni, filozofi, oameni de arme, victime ale isto-
riei, mari umani;ti sau mxrtiri. Cite ar trebui si spun
despre fiecare din aceste momente in care Mircea des-
chidea lumea in jurul meu, despre felul in care te punea
fat| in fzgit cu miracolul spiritului tragic ori genial al
omului, spirit ce da inqeles vie$i ridicind-o din banal,
chiar insugi banalul ridicinduJ prin geniu, dindu-ne
putinla triirii unei adevirate qi uneori permanente
transfiguriri luminoase ! IJn text, o reproducere de
picturi (mi-a diruit trei caiete Van Gogh din colecgia
Geemanns Kiinstermappen), o placi pe care o punea
la gramofon devenea punct de plecare pentru o spirali
de avint. Agi vizut acele alice cu care se
joaci copiii
risucindu-le cu o sfoari trasi iute: gignesc gi zboari in
sus facind cercuri spaliale generoase, armonioase, ele-
gante pentru a se intoarce la picioarele tale. Aga era
zborul pe care il provoca Mircea cu o disponibilitate
de diruire nemaipomeniti.
ln fiecare d,,ryd-amizzL, dupi ce dormea trei sfer-
turi de ori, venea la masa de lucru gi lua cele 10-15
fige gata lucrate de mine dupi tipicul cerut de dinsul,
impreuni cu volumele care se aflau alituri. Se oprea la
o f!i, risfoia o carte
9i
pe neas[eptate intra in cite un
aminunt fie din viala autorului, fie din carte.
$tia
si faci
acest lucru lin, cuprinzindu-te in aventura unui gind
neagteptat. Nu era lecqie in felul cum povestea un fapt,
cum punea o intrebare, ci leqia se dovedea a fi insigi
angajarea ta in descoperirea unui text spre care te
degteptai inaintind o dati cu el, cuprins de incintare gi
FI$AREA BIBLIOTECII 55
frenezie. Nu eram singurul tinir care mi bucuram de
generozitatea lui spirituali, qi, ceva mai tirziu, am re-
gisit aceleagi efecte la voi doui, apoi la Niic5, la Spi-
iicl, la Charlie. Iar un fost student al siu imi vorbea
despre lecqiile de etici predate de Mircea, asemuindu-le
cu adevirate spectacole. Pentru mine cel de atunci,
Mircea a fost deschizitod ferestrelor citre cele mai
minunate priveligti. Prin el am vizut scriitorii vremii,
ca si nu mai vorbesc de pictorii Van Gogh, Monet'
Cezanne, Gauguin, Andreescu, Luchian, Sabin Popp
sau de muzica lui Bach, Corelli, Franck, Lekeu. Eram
inclinat si iubesc muzica
-
poate gtiind ci tatil meu
fusese un bun pianist
-
dar descif.rtea ei, capacitatea
de a urmiri o piesi muzicali in intimitatea ei consti-
tutiv;
-
nu doar de a o asculta
-,
paniciparea la desfl-
surarea ei cu sentimentul de creagie
-
de la Mircea
le-am invigat. Ani de zile mai tirziu, auzind la tele-
viziune lecgiile muzicale ale lui Leonard Bernstein, am
regisit lecqiile lui Mircea: aceeas,i atragere de atengie
p" .ttr srtt"t de violoncel sau de violi, pe un sunet de
flaut explicat ca voce de faun sau ca fo;net marin, pe
un dialog intre doui instrumente ca goaPta dintre doi
indrigostiqi sau replica tumultuoasi dintre doi com-
batangi. N-am si uit vreodati cum ascultam amindoi
gi se nigtea in acel mic spaqiu dintre biblioteci gi sufra-
geie, La Folia lui Corelli
-
ca si nu pomenesc decit
adt! Datoriti unui ugor gest cu mina, ori doar cu dege-
tele, parci uga dinspre oficiu se deschidea gi-n odaie
pitrundea, lunecind in spagiul dintre noi cu melan-
colie, durere, apoi cuprins de-o nefireasci bucurie
pentru ca sl recadi in drama lui, dulcele nebun in-
ihipuit de Corelli. Existi asemenea lecgii pe care, daci
le-ai triit odati sub mina unui mare pro{esor, rimin
56 SoKRATEIoN
definitiv cigtigate pentru descifrarea la nesfir;it a altor
texte cu care te vei intilni mai tirziu.
Elev la Ministirea Dealului avusesem, de la 11 ani,
patima cititului, furia cititului, gi-mi petreceam multe
nopli la biblioteca liceului pini la ora cind ofilerul de
serviciu, de fapt un elev din ultima clasi, trecea si stin-
gi lumina gi si incuie biblioteca. Acestor nopgi pier-
dute in lecturi pitimage li s-au datorat somnolenga din
timpul orelor de curs gi finalmente corijengele gi elimi-
narea! Aveam pasiunea, dar nu
9i
orizontul, care era
mirginit la ce citisem mai bun: Dostoievski, Tolstoi,
citeva ci4i de vagi mistici orientali. Prin Mircea ori-
zontul s-a dilatat brusc gi enorm. Mi-am dat seama ci
lumea era plini, plini, plini de ofene! Tehnica lui era
simph gi nu da gre9. La cea mai banali observaqie de-a
mea, la cea mai naivi intrebare sau uirnire, subiecul era
irnediat preluat de Mircea la un alt nivel, unde mi punea
in contact direct cu cei mai neagteptaqi scriitori sau gin-
ditori. Aga mi-a adus dinainte, de p arcd mi-ar Ii prezen-
tat nigte buni prieteni de-ai lui
-
9i
de fapt a;a mi-au
rimas prieteni gi mie pini azi
-
pe un And-r6 Gide,
L6on Bloy, Cocteau sau Paul Val6ry pin L'Atne et k
Danse maiinii,
-
pe Ion Barbu, pe Arghezi
-
pe care.l
citea cu un fel de incintare glumeaqi
-,
pe Matei Cara-
giale
-
din care mi-a diruit un Craii dc Cuma-Veche
dupi ce-mi citise, sirind de colo, colo pasaje intregi, ca
si mi incite la iubire
9i
si mi-l faci de neuitat.
Mircea ciuta locul fiecirei personalitiqi in stil, in
pasiune, in aventura generali a culturii gi deseori adu-
cea universalitatea in gindul rominesc, ori ageza gin-
dul rom6nesc in universalitate, Aqa il ageza pe Hagdeu,
pe Vasile Pirvan
-
ale cirui cursuri le audiase
-,
pe
profesorul Francisc Rainer
-
ciruia i-am fost qi eu
student la cursudle lui de anatomie
-,
pe filozoful
FI$AREA BIBLIOTECII 57
Matila Ghika, pe profesorul Dimitrie Gusti gi mulgi
alqii, intotdeauna cu subtile argumente de culturi gi is-
torie europeani.
Mai vid gi acuma pe masa lui volumele lui Bloy, din
,,Mercure
de France' : Le rnendiant ingrat, Le salut
par les
Juifs,
La Femme paware, L'Ame de Napoleon
sau acel zguduitor
Jeanne
d'Arc et I'Allemagne.
Mircea apropia destinul lui Mihai Viteazul dind con-
tur Rominiei in conttiinqa poporului nostru, de al Ioanei
d'Arc incoroninduJ pe Charles VII la Reims rege al
Franqei ! Amindoi eroi incomparabili, amindoi tredagi
9i
ucigi migelegte
-
Mihai de Basta pe Cimpia'I:ur:^zlJ.,loana
arsi pe rug la Rouen, prin judecata Episcopului Cauchon
-
al cirui nume poporul din Rouen, gi apoi al intregii
Franqe l-a apropiat de al porcului: cochon !
Mircea vorbea qi citea cu voce inceati, iar vocea lui
avea o putere ciudati de triire interioari gi de trans-
mitere a sentimentului, a culorii. Rimin de neuitat
acele dupi-*mieze cind, abia trezit din somn, uneori
inci puqin buimicit, sosea din dormitor cu pagii gri-
biqi, oleaci tirgiqi qi se lisa si cadi in scaunul biroului.
Lnt-o zi a tras dinainte volumul Eulalii al ld Dan
Botta gi a inceput si recite in
toapti
leginati:
Glorie de trist opal
Zoni de lunate prore
Unde moare cerul pal
Fulgerat de aurore
Eulalie: sunet-crin
Idol eleat sub geruri
Claros cu inel marin
Singur in mirate ceruri
58 SoKRATEToN
Soare nins de acte reci
Dorice, prudente forme
Pe orbite simple treci
Un liturgic somn de norme.
Poezia se plimba in jurul tiu ca un vint utor si te
fure, a9a cum trebuia si te gi fure muzica verbului poe-
tic.
$i
din acea clipi, Dan Botta mi-a apirut ct un zeu !
Nu auzisem niciodati acest nume: Eulalie.
$i
l-am
intrebat. Mi-a rispuns: Eulalia din Merida. Sfinti mar-
tiri pentru a fi spus un singur cuvint: Credo !
A sirit din scaun gi a fugit si se imbrace ca si plece
la minister.
Nu l-am auzit niciodati pe Mircea Vulcinescu
spunind ceva riu de cineva. Cred ci daci un om, o
carte, o muzici nu i-ar fi plicut n-ar fi vorbit de acel
om, de acea carte, de acea piesi mtzicali. Dar era de
ajuns ca la un om, intr-o carte sau intr-o muzici, chiat
gi fi.rd. valoare, si descopere un mic aminunt valoros,
pentru ca si-l scoati la luminl cu incintare, ca pe un
adevirat filon de aur.
Existi la orice tinir o disponibilitate de exaltare in
dragostea sa pentru acel frate pi prieten mai mare pe care
sufletul lui il agteapti. Existi iubiri care se tocesc' al-
tele care, pe misuri ce trece vremea, igi dezviluie inci
ceva, din bogigia lor inepuizabili. Aqa se intimpla cu
Mircea daci te apropiai de el. El gi se dezviluia ca un
fel de lume declangat;, in migcare. Universul pe care il
punea in migcare scipira de fosforescenqa inteligenqei
gi generozitiqii lui spirituale. Se diruia cu un gust prin-
ciar al misurii. Strilucea in geniu, se topea in modestie.
FI$AREA BIBLIOTECII 59
Nu avea multi weme de stat cu mine. Uneori cel
mult o
jumitate de ori; imi explica ce am de ficug ple-
ca gribit, citeodati venea automobilul de la birou sil
ia. lntotdeauna mi lisa entuziasmat gi reconfortat de o
idee luminoasi. Pentru ca si culegi floarea care cregte
in adincul pripastiei
-
spunea dupi Bloy
-
trebuie si
cobori dupi ea. Era gi modul siu de a privi via1a. Ac-
cepta coborigul ca drum de virtute. Van Gogh n-ar fi
dat lumii opera sa de bucurie daci n-ar fi alrrt tfia si
coboare toate treptele mizeriei ! Mircea prefera gindul
lui'Bloy
9i
evanghelica drami a lui Van Gogh (pictura
gi scrisorile) eroismului turistic de a urca pe virful
stincilor dupi o floare a reginei, pentru ca apoi si fi
trebuit si coboi.li plicea, si urce Carpagii, dar pen-
tru alte ciutiri. Din cit l-am simqit inci din adolescenqa
mea, la Mircea experienta coborigului didea valoare
urcugului. Coborigul ingiduii cele mai grozave urcu-
guri, uluitoare experienle gi triiri ale spiritului. Ristur-
nind sersul verticalei, atunci cind i-a fost dat si coboare
treptele impuse de soarti pini la cele mai dramatice
mizerii, in structura lui
-
ca qi la Socrate
-
coborigul
a insemnat, pe cel mai subtil gi inalt plan: urcug.
lntr-o dupi-masi a deschis L'Ame et k Danse.
Figam seria Val6ry. Cu citi plicere citea ! Citindu-mi
dialogul in care erau urmirite migcirile gi spa$ul ce
se crea in dansul inchipuit pe scen;, aproape recitind
textul, se migca acoperind el insus,i spagiul mic al odeii
cu un lent virtej unduit. De n-ar fi fost decit acele 5-6
pagini ale dialogului, Socrate spunind:
,,Elle
tourne
sur elle-m6me,
-
voici que les choses, 6ternellement
li6es commencent a se s6parer...',;i Eryn<imaque con-
tinuind:
,,C'est
v6ritablement p6n6trer dans un autre
60 soKRATEtoN
monde" !
Jinea
canea in mina stingi, ca pe o floare,
ca pe un vas, parci nu citea din carte, ci o pistra di
nainte pentru vraji, in timp ce mina dreapti. murmura
prin aer o melodie insoqitoare ca o brizi, iar picioarele,
inainte, inapoi, scriau dansul Athikteii
-
,,Abia vor-
bea,
9i
faptul se nigtea l"
A pus deodati canea pe colEul mesei, a strins iure
nigte hinii pe care le-a virit in servieta lui burduf,
9i
cu
un salut vesel din degete a fugit lisindu-mi cu aceasri
idee ci dansul creeazi. tn spaliu in care au loc realitiqi
pe.care nu le putem binui daci nu ingelegem, prin pro-
priul nostru trup, acel spagiu. Cred ci Mircea ducea zil-
nic, la biroul lui auster de la Datoria Publici sau Mi-
nister, dansul din sine, ca pe o incintare care-i ingiduia
si munceasci senin si si-i insenineze pe ceilalqi in munca
lor.
Se intimpla alteori ca Mircea si. se ageze la masa lui
gi si lucreze la cite ceva, un articol, o conferinqi, o tra-
ducere din poelii lui dragi. NuJ sringherea prczen\^
mea, in fotoliul de lemn. Revenea asupra unei fraze,
asupra unui vers al cirui ritm il auzeam ca pe un fosnet
jucat
ca un tam-tam printre tresdi. Mai tirziu, revizind
unele hirtii la Margrita, am recunoscut citeva versuri
pe care chiar eu i le bitusem la masini
-
cici, plecind
la serviciu dupi,-amirza., imi didea uneori si-i bat la
magini cite o pagini sau doui. lmi amintesc ci-mi era
ciudi ci, dupi ce-i dideam o paginl curat scrisl, il,
vedeam cum lua creionul sau stiloul cu cerneali verde
gi se apuca si faci modificiri gerpuite pe care abia
puteam si le urmiresc, cu toate ci avea o scriituri ex-
traordinar de frumoasi gi echilibrati..
Odati, vizindu-mi necijit ci. eram nevoit si bat a
nu
$tiu
cita oari., mi se pare o aceeagi poezie a lui
FI$AREA BIBLIOTECII
6I
Villon, mi-a spus ci niciodati un text nu este desivir-
git. Si a adiugat imediat un lucru ce mi s-a pirut pe mo-
ment_.o glumi: in afari de
"
So-noroas.^e pisirele
".
Ani de zile mai tirziu, cind versurile mi-au fost expli-
cate de un prieteq am ingeles ana desivirgirn a lui Emi-
nescu, din aceasti poezie.
La magina lui de scris am inviqat si eu si, lucrez.
Biteam nu numai pentru ei, dar si pentru mine,
incercirile mele literare. Odati i-am spus ci am un
mare proiect
-
pe acea vreme toate proiectele mele
erau mari I
-
si scriu nigte parabole dupi Evanghelii,
risturnindule in felul in care Gide scrisese acel extra-
ordinar Le retour de I'enfant prodigae,
Dintre parabolele mele, cea care i s-a pirut mai in-
teresantd
-
era in proiect, fiindci n-a fost scrisi nicio-
dati !
-
a fost Parabola talancului. inci din prima clasi
de liceu, cred, am fost agasat de aceasti paiaboli. Mi
tulbura nedreptatea dotirilor cu care unul gi altul pleca
in lume si pretenqia stipinului asupra celui maislab
dotat. Nu mai stiu care a fost disculia, dar gtiu ci ideea
s-a imbogigit rumultuos. Mircea
;da
si prelungeasci
propriul t;u gind, ficindu-te si fii la tine acasi in chiar
gindul lmbogigit cu tot ce adr.uga sau te ficea si adaugi
singur pe parcursul disculiei. Dupi ce ii expuneai t
idee, care apoi se discuta, sau mai bine zis
!i-o
discuta
el, te trezeii tu insuqi rnai bun, mai taleniat, mai in-
teligent, mai vast, firi si-gi dai seama ci, de fapt, el a
fost apa care a udat si a lisat si creasci gi si inflJreasci
o prea modesti planti adusi de tine. Poate c;,
,^vea
nevoie de algii spre a fi el insugi"
-
cum spune Noica,
dar poate, dimpotrivi,
-
zic eu
-
ci inceica si-i faci
pe aldi si fie ei insigi.
62 SoKRATEIoN
Uneori ii dideam si citeasci ceea ce scriam. Tul-
buritor gi chiar derutant in observaqiile lui era fap-
tul ci el nu cidea decit rareori pe ceea ce socoteam
eu ca realizat mai frumos, dar in schimb descoperea
gi scotea in evidengi lucruri mai interesante decit cele
inchipuite de mine, imprumutindu-mi intengii com-
plexe pe care nu le avusesem,
9i
pe care le ascultam
cu uimire
9i
incintare. Povestesc aceste am:inunte
fiindci ele intrau in
lelul
lui Mircea de a te ajuta, de
a te face congtient de valori pe care tu insugi abia le
binuiai. Se va vidi mai bine acest lucru cind voi sem-
nala ce a iegit din dialogurile lui cu texte scrise de algii.
Cu pagina mea dinainte imi explica de ce un aminunt
iegit de sub creionul meu in mod spontan, necontro-
lat, avea ceva apane gi merita si fie desivirgit, ldcrat
mai departe, ln mod indirect, prin neluarea in seami,
impingea in umbri ceea ce nu avea valoare
9i,
dim-
potrivi, intorcea pe toate fegele fragmentul meritoriu
iegit in cale, obligindu-te si iei cunogtingi de el gi, ca
atare, si-l respecgi, lucrindu-l in furzi. limpede, in
topici lunecati
9i
feri poticniri, cu metafori sobri gi
siguri.
N-am avut niciodati, in faqa observagiilor sau chiar
sugestiilor lui, sentimentul de a fi frustrag de a nu fi
inqeles. Dimpotrivi, Mircea gtia si te faci si renunli la
ceea ce igi dideai seama, impreuni cu el, ci nu are va-
loare, gi te ficea si te aprinzi pentru un aminunt nou
descoperit in timpul dialogului. Noica spunea de
Mircea ci gtia mai bine ceea ce tu incercai si formulezi
gi te reformula, flcindu-te sn-ji dai seama ci ideea ta
era mai mare, mai bogati, mai fenili decit iqi imagi-
nases,i singur.
,Vulcinescu
aseza in alt orizont lucru-
rile
-
spunea Noica
-
gi-gi arita dintr-o dati citi bo-
FISAREA BIBLIOTECII 63
gigie nerostiti se afla in gindul tiu!" Cazul cu eseul
lui Dragomir este mai mult decit relevant.
Am si inchei cu o intimplare c re m-u descumpi-
nit. Scrisesem o nuveli pe vreo 10 pagini. Povestea
stitea sub influenga lui Dostoievski (ca mai tot ce incer-
cam pe atunci, sub influenga cuiva: Gide, \7ilde etc.)
Nimic original povestea avea un iz desuet. A citit bu-
cata, nu mi-a ficut nici o observaqie, dar mi-a propus
si merg la Eugen Lovinescu. Eram in culmea fericirii
convins ci ouasem oul de aur! Mircea mi-a aranjat
zi:ua, ota. Lovinescu locuia in blocul din faga Facultitii
de Drept. Mi s-a deschis u9a gi, spre groaza rnea, cLir
crezusem ci voi fi primit numai de marele critic al lite-
raturii rominegti, m-am trezit intr-un fel de salon-bi-
rou in care se aflau cam cinsprezece persoane, in mare
parte cucoane, toate urmirindu-mi de la ugi
9i
pini la
biroul unde stitea, intr-un {otoliu, stipinul cenaclului
Sburitorul. Lovinescu mi-a ficut semn si iau loc gi,
{iri vreo prezentare, mi-a zis :
,Di-i
drumu', citegte ! '
Am triit una din cele mai lamentabile experienqe
din viaga mea. Mi impiedicam la citit, transpiram, gla-
sul mi se tiiase. Am terminat lectura cu greu. N-am
inqeles absolut nimic din cele ce mi-a spus Lovinescu
s,i apoi ceilalqi, mai bine-zis celelalte, cici au vorbit
cucoanele. Am plecat umilit, triind un e$ec catastro-
fal. Cred ci in sinea mea
juram
si nu mai scriu vreo-
dati. Mai tirziu, avind un prilej si fiu poftit la Lovi-
nescu, nu m-am dus, neputind scipa de complexul de
strivire triit in salonul lui literar,
A doua zi, nici Mircea, nici eu n-am adus vorba de
nuvela mea gi de intilnirea cu Eugen Lovinescu. Abia
acum, de curind, am aflat de la tine, Sandra, ci Lovi-
64 soKRATEToN
nescu i-ar fi spus lui Mircea, despre mine:
,,Un
bo1 de
aur nelucrat!" Azi sint pulin nedumerit de faptul ci
Mircea nu mi-a transmis, fie qi cu alte cuvinte, im-
presia lui Lovinescu !
Am sosit, deci, la lucru
9i
m-am apucat imediat de
figarea unui mic teanc de ci4i lisate, ca in fiecare zi,
pe colgul biroului. Venind din dormiror, dupi scuna
siesti de dupi prinz, Mircea a luat in mini un volum
de format mic, de culoare cenugie
Joc
secund. A des-
chis canea gi a inceput si citeasci. Ca intotdeauna, cu
glas incet, intr-un fel de goapti limpede
9i
plini de
nuanle. Mi-a citit aceste patru versuri din poezia care
diduse titlul volumului:
Din ceas, d,edus ad,incul acestei calme oeste,
Intratd pin oglindd in mtntuit azur,
Tdind pe inecarea cirezilor agreste,
ln gruparile apei, un joc secund, mai pur.
Mi-era amar de egecul din ajun gi am spus:
,Suni
sublim, dar nu pricep nimic!' Mircea a ris mirat gi a
reluat cititul, vers cu vers, dind rolul precis
-
de
exemplu
-
fiecirei punctualii. Egti ispitit si citegti:
,Din ceas dedus
-
cu virgula dupi dedus
-
dar, imi
atrage el atenlia: Nu!
.Din ceas,
-
cu virgula dupi
ceas, dup5. care urmeazi: dedus adincul icestei calme
creste
-
gi ficea gestul: creasta sus, linia dealului pro-
filat pe cir, imaginea priviti in api, risturnati, un-
duind in adinc, prin oglind4 in oglindi, in mintuit
azur
-
acolo unde cirezile agreste luneci de-a-ndoase-
lea, intr-un joc
secund, in al doilea joc, in jocul imagi-
nii a ceea ce se petrece sus mai neclar decit in api,
unde jocul devine clar si pur !
FISAREA BIBLIOTECII 65
Era niucitor ! lgi tiia respiragia ! N-am sI uit nicio-
dati aceasti simpli
9i
superb;. demonstraqie a
jocului
oglinzilor din poezia lui Ion Barbu. Ermetismul
dispiruse, versul devenise limpede !
Pe urmi
-
cici ne aflam sub vra)a oglinzii
-
a
recitat din Mallarm6:
O, miroir !
. .. ta glace au trou profond
ie
m'apparus en toi comme une ombre
lointaine...
pentru a pomeni de Narcisse a lui Val6ry, de Ion Can-
tacuzino, apoi de oglinda care avea nu doar vraja
,,um-
brei indepinate" ori a zenitului devenit Nadir, ci gi alte
vinugi vrijitoregti, atit de ispititoare unor triiri liun-
trice ori unor nedumeriri poetice.
Si notez aici un gind ciruia poate in alti pane nu
i-ag gisi locul.
Mircea gisea in oglindi subiect de meditaqie, poate
o nadi, poate o monadi misterioasi in care nu doar
lumea intreagi se puter ghici dar qi omul putea trii
dublindu-gi intimplrrea. De trei ori il indlnesc pe Mircea
avind de-a face cu oglinda. lntii, in o<plicarea atit de
frumoasi a lui Ion Barbu, care
,,scrie
in oglindi", ,,in-
vers qi in vers', adici in interiorul versului, cu secret,
pentru cei inigiaqi, care gtiu citi textul descifrabil numai
in oglindi" ca textele lui Leonardo. A doua oari il gisesc
cind vorbqte de multiplicitatea oglinzilor, in rispunsul
dat lui Al. Dragomir. Iar a treia oari vorbegte iar de
oglindi in scurtul siu
jurnal din aprilie-mai 1946, de la
intiia sa arestare.
$i
de fiecare dati., cu ce bogelie de im-
plica,tii a privit el oglinda! Existi oare ceva, in lumea
66
soKMTEroN
fizici a lucrurilo_r,
care si sugereze mai multi vrijito-
rie, ca oglinda? Poate numai focul, in puterea ce o de_
gaji pentru a modifica starea lucrurilor-pe
care le atinse
-
dar despre foc nuJ gtiu sd fi vorbit sau s..is.
-
Dar.si mi into rclaJoc secund.ln dupi-masa aceea,
.1"d d
l-l
explicat pe Ion Barbu, Mircea a r.ugit s;
aduci in inima mea o pace extraordinari., ridicindu-mi,
intr-un sferr de ceas, la alte vise decit cele din ratatele
pagini in care crezusem cu atita ardoare naivi cu o zi
mai inainte. Altele se dovedeau a fi problemele litera_
turii cind te apropiai de Eminescu, de Ion Barbu ori de
Mateiu Caragiale
-
cel din Craii de Curtea-Veche _
gi tocmai aceasti stare de spirit a vrut, gi a reu;it el si
mr-o rmprime. Din cele arirate pini aici despre figarea
bibliotecii s-ar pltea si vi las inipresia ci priocupirile
principale ale lui Mircea, refleitaie in biblioteca iui, se
concentrau asupra literaturii, a poe,tilor gi scriitorilor ro_
mini qi striini- Impresia trebu;e corectati. Mie mi_au
rimas in minte cu preponderengi
scriitorii, cici acegtia
m5. interesau in primul rind, iar Mircea vene4 in dis_
cugiile cu mine, in intimpinarea preocupirilor mele.
Existau insi scriitori de care mi-a vorbit
|i
de care, cel
pugin la acea vreme nu mi lipisem. Aga, bunioari, avea
o mare aplecare pentru Rilke, din ca rle tradtcea Cartea
a.lreiz
-
Despre Sdrdcie
Si
Moarte
-
dat pe mine Rilke,
din puginele traduceri citite, nu me emoiiona. Aveam
insi notaliile lui Rilke despre Rodin. iartea aceasta
mi-a plicut intotdeauna gi am socotit-o de cipitii pen_
tru inqelegerea lui Rodin. Vorbea, de exempil, de^spre
Dante si despre puterea poeziei de a transmite id.i
metafizice
--
dar nici pe Dante nu aveam si incep aJ
iubi decit abia citre treizeci de ani-
FI$AREA BTBLIOTECII 67
Lisind insi aceste aspecre deoparte, biblioteca lui
Mircea era ticsiti cu tomuri de filozofie, istorie, drept,
economie, sociologie, politici
-
din care se numirau
laolalti citeva sute de volume gi broguri in rominegte,
germani, francezl., italiani, englezi. Descartes, Kant,
Hegel, Fichte, Schelling Bergson formau rafturi intregi.
Grecii gi latinii ii avea in edilii gcolare, multe din
,,Biblioteca pentru toti", cumpirate de el in timpul li-
ceului. Avea corpusuri intregi de filozofi
5i
intelepgi ai
bisericii crqtine, in ediqii rarissime, pe care lucra. Si
nu uitim cd la acea vreme Mircea avea 31, 32 de ani.
Biblioteca lui se alla in plini formare gi cregtere neince-
tati pe ffunchiul bibliotecii mostenite de la tatil siu.
La. fiecare doui-trei zile pe masa lui de lucru apireau
noi ci4i, broguri, reviste rominegti
;i
striine. El insugi,
imprzuni cu Noica, Eliade, Floru, Comarnescu, proba-
bil
;i
cu algii scriau anicole, studii, eseuri in nenumi-
rate publicalii de specialitate, unele {undate de ei. Pri-
mea qi cirgi comandate in striinitate, daci nu mi ingel
prin Libriria Hachette, de pe Lipscani. Vizita foane
des doui dintre marile anricariate din Bucuregti. La
Libriria Alcalay sau la Cartea Rom6.neasci se gisea
intotdeauna cineva care si-i ofere ultimele noutiqi.
Ciliva ani mai tirziu, cind iar am lucrar o vreme cu
dinsul, pe cind eram angajat la Enciclopedia Rominiei,
biblioteca lui Mircea ajunsese arir de bogate ci-l cam
scotea din casi. Nu mai avea loc de ci4i qi de teancuri
de reviste nici in camera mici de lucru, pe care o nu-
mise
,Distileria de quinresenqe", nici pe culoarul
mansardei.
6
Asumarea regwlii
joculwi
perfect
Tot ce ficea Mircea Vulcinescu, in cele mai di-
verse direcgii de activitate, stitea sub imperativul per-
fecgiuaii. Orice treabi de care se apucairebuia si {ie
bine ficuti, fie ci era vorba de poeiie, desen, execugie
la pian, lectie, conferingi, o scrisoare, inchei"r"" .rL,
tratate guvernamentale.
AfirmaEia poate fi dovediti
de oricine purcede la intocmirea inventarului
acti-
vitigilor lui.
De fiecare datl cind Mircea intra in joc,
igi dovedea
in mod spectaculos capacitatea de a duce lucrul pini
la ultima consecingi. lmi vine si spun ci .r" i.u"
leonardovincian
in firea lui, in taleniele lui multiple,
in modul firesc qi total de a aborda lucrurile, in viiiu-
nea.sa intelectuali, dar, in acelagi timp, poate datoriti
seninititii lui, a jovialitir,ii
cu care flcea orice, ar putea
fi asemuit gi cu
Jean
Cocreau, acesr pring al inteljengei
frtnceze ca;,e [icea. si striluceasc-i d. g"rri., t"ot
". atingea, Mircea fiindu-i, incontestabil,
siperior prin
vastitatea culftrii.
Cuvintul
7oc
pe care il folosesc aici poate duce la
neinlelegeri gi eventual la diminuarea selnsului cuvin-
telor; si stabilim, deci, ci prin cuvint ingelegem,
9i
voi gi eu, dupi filozoful olandez
Johan
Huiziiga din
l
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECT 69
siu Homo ludens, un fenomen cultural misterios gi
angajat al triirii spirituale, un fenomen de transfigu-
rare gi revalorificare a faptului curent pe plan imagi-
nativ, in cadd unor parametri convenqionali bine sa-
biligi, in care omul se implici cu o sumi de calitigi
ca: inteligenga, memoria, fantezia, rigoarea, talentul,
abilitatea, agilitatea, uneori forra musculari.
Jocul
tre-
buie inqeles ca un fapt serios. A intra in
joc
inseamni
a te supune regulilorlui interioare, care nu por fi cil-
cate fi.re sanctionare. in interiorul cercului tri cu creta
jocului,
omuiui ii este dat si-si misoare puterea, si
puni pariul
;i,
daci poate, si cigtige panida. ln joc,
convenEiile delimiteazi
9i
dau nume lucrurilor, fiinge-
lor, omului insu;i, toate devenind pugin ahceva decit
in afara jocului
sau altceva decit ar fi in alt
joc.
Omul
cu masci de lup e Lup ! Cite consecinle in miestria de
a fi ceea ce egti numit: poet, actor, ministru, sfint !
Cunoagteqi legenda biblici: Dumnezeu, mulgumit de
animalele create, si poate ca si-l impresioneze pe
Adam, face si treaci pe dinaintea acestuia fiecare ani-
mal, intrebindu-l ce este ista ? Iar Adam didea nume
fieciruia, adici, implicit, il lua in stipinire intelectuali,
transfigurati. Incit Dumnezeu, nelinigtit de atita pofti
de acaparare mentali, l-a intrebat la urmi:
.Dar Eu,
cine sint ?"
$i
Adam a rispuns:
,,Tu
egti Domnul
Du,mnezeul mea !"
$i
Dumnezeu a inqeles cI Adam il
luase qi pe El in stipinire ! Splendid joc
semiotic !
Jocul
are aceasti vinute tulburitoare ci, prin con-
ven.tie, materialul folosit se transformi. in idee, in
reguli arbitrari, chiar si in utopie. Cu ideile din
loc
se construiesc metafore, sonoritigi ce nu au inteles
decit in cercul
jocului:
,,Ala-Bala!"
-
deci, poezie
puri, uneori misci.ri inexistente in naturi: dansul. Ia
70
soKMTEroN
na$tere o alti lume decit cea
,,naturali.., ficuti insi din
elemenre narurale. Ba mai mult: triind o inchipuire,
omul transformi chiar natura in chip sui gineri
(Apollinaire:
,,Cind omul a vrut si imite m"rril
"
irr_
ventat roata, care nu seami.ni. cu piciorul!..). Deta_
sindu-se de naruri, omul poate, prin joc,
se
"ra.r"
un
domenlu nou, cu totul necunoscut naturii, dar pre_
dilect.lui: lumea spirituali, a construcgiilo. logicii
fure
-
unii zic gratuite !
-
din care v" deduce
'-"r"L"_
tica, geometria, muzica, arhitectura pentru a ajunge
pini la urmi se inventeze necesitate) triirii in'mJd
ll,u.r"l.il
nenarural, in spirit. Orasul ideal, ca toate
rdeologlle,
dupi o vreme idearici, coboari in profan,
in.realitaie, degradindu,se,
haotizindu_se.
A.tf"l, .._
guli stabilite mental se intorc in viaqa noastri de fiecare
zi ca sisteme de organizare sociah p. baza cdrora
omul stabilegte legi, care, la rindul Io.
nrrrerrr.azi,irt
socia.le, politici, militari, religioasi, m"itologia noastri
splrrtuala, chrar cea afectivi, etica cu regulile de com_
portamenr,. circula$a pe strizi, viaga b-ursei, relaliile
intre autoritatea de stat gi ceti.lean, relaliile intereu_
vernamentale,
conventi.i.le sportive
"t". "t..
_
in fi"Jrr"
omul fiind. implicat prin constringeri care dau sabili_
tate grupulur uman. Intre joc
si se riozitate, numai din
neseriozitare
putem binui o Iipsi de seriozitate. Copi_
Iul care joaci
sotron, joaci
serios: la cea mai mici
abatere pierde puncrul gi este sanctionat. Daci insi
copilul este chemat in casi, el abandoneazi.
instanta_
neu le.gea
;otronului
ti
intri in legea cas.i: se st.rge
pe.prctoare sr spune
,,Buni ziua !...
Jocul
ingiduie unl_
ori invenlii la nesfirsit
-
folclorui _
dar iu anarhia.
Cind judecitorul,
imbricat in robi, intri in sala de
judecati,
asistenla se ridici in picioare. Ci"a tot
"l
,"
,fr
ASUMAREA REGULIT
JOCULUI
PERFECT 71
duce la tenis, isi pune maioul gi chiloqii albi. Cu toate
ci este acelasi om, el nu poate merge la tribunal in
chiloqi
;i
pe terenul de tenis in robi, fiindci are de
respectat regula a doui jocuri
deosebite.
Mi intorc la tatil vostru.
Dintre togi oamenii pe care i-am cunoscut, nici unul
nu se poate asemina cu Mircea in ce privegte vivaci-
tatea cu care se angaja in jocuri
uneori total deosebite,
in ce privegte disponibilitatea de a se mura dinrr-un
ioc
intr-altul. Fireste, am cunoscut oameni care-si ju-
cau propriul joc
in modul cel mai desivirgit: Enescu,
Marb6, Rainer,
Jalea 9i
mul1i, mulqi alqii, dar f.iri a
avea disponibilitatea de a inrra in aventuri intelecftxle
mereu innoite ca Mircea. Vi amintiti de Vicleimul scis
pentru voi de un Criciun
-
piesa a fost atit de bine
glefuiti incit mitusa voastri., Elena Vi.ci.rescu a tra-
dus-o ca si fie jucati in cercurile Rezistengei Franceze,
intre 7942
9i
1944. Mircea a jucat
piesa cu voi, in su-
frageria voastri, antrenindu-vi: pe voi doui, pe Vivi,
pe Niici, Spirici, Ioana, Charlie
;i
algi copii.
Ci era vorba de un joc
pentru voi, copiii, ori de des-
cifrarea sffategiei militare a unui intreg ri.zboi romi-
nesc, de a scrie Litanii pentrn trei stdri s ! O metd,-
fizicd
a bacuriei, de a stabili contacre de clearing
romi.no-germane privind armamentul ori de a gine o
conferinqi teologici la Seminarul Ortodox, de a face
in desen portretul lui Nae Ionescu, cu braqele incru-
cigate gi cu degetele parci vorbind in vervi
-
toate le
ficea cu dezinvolturi gi perfecqiune. ln nici un
joc
Mircea nu se juca,
ci
juca.
Ei nu lua nimic in glumi,
nici gluma, ci ingelegea si faci lucrul serios,
9i
gluma
perfecd. Prin firea sa, prin structura sa etic;
ti
inre-
lectuali intelegea si respece cinstit regula oricirui
ioc
SOKRATEION
pinl la limitele pe care aceasta i-o ingiduia, joc in care
-
cu voie, dar de circ ori firi voia lui !
-
s-a aflat prins.
$i
aceasta, fie ci era vorba sI puni, ca in
jocul
vostru,
masca Magului venit si se inchine copilului Cristos,
fie ci rispundea, ca subsecrerar de stat, in Consiliul
de Minigtri, de unele chestiuni arzitoare privind
economia nalionali.
Lisind la o parte nuanla arit de caldi a cuvintului
joc,
de care sintem ispitigi si ne apropiem cu plicere,
si-i privim activitatea in legile pe care si le asuma.
Mircea Eliade, irr porrretul pe care i-l face in citeva
pagini de mare concizie gi dragoste, spune ci tot ce
ficea Mircea
,,era
bine ficut gi folositor". Si reqinem
aprecierea lui Eliade:
,bine
gi folosiror"
-
cici aici se
aflI esenp comportamentului si a metodei de lucru a
tatilui vostru. Mircea Eliade amintegte de felul in care
tatil vostru a cigtigat premiul unui concurs internagio-
nal de enigme poligiste, lansat de coleclia francezi
,Le
Masque", el dezlegind cel mai repede, cu cea mai
logici demonstragie
9i
firi si piardi nici un element,
enigma propusi, Aici nu este vorba numai de inteli-
genqa lui Mircea, pusi in slujba dezlegirii misterului,
ci de fapnrl ci el se inregra in joc,
se imbrica in haina
detectivului pentru a
,,vedea', a
,,mirosi",
a
.pipdi*,
inaintind pas cu pas pe strizile strimte dintre rindurile
paginilor pentru a deduce gi urmiri criminalul. Eliade
mai observi ci decd ar fr fosr necesar, Mircea Vulci-
nescu ar fi putut inviqa 30 de limbi, fiindci ar fi gtiut
cum si facd, acest lucru, bine si folositor. ln acelaqi
portret pomene$te de fapol ci. cea mai exacd qi con-
cisi istorie a rizboiului pentru intregirea neamului
rominesc a fost scrisi de tatil vos tns, pentnt Enciclo-
pedia Rotnkniei (Y oL I
-
Statul). Pe cind lucram eu
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECI 73
insumi la Enciclopedia Rominiei, l-am intrebat pe
Dan Botta cum se face ci istoria rizboiului nostru a
fost scrisi de Mircea Vulcinescu, un civil, cind firesc
ar fi fost si fie scrisi de un general
-
de altfel, ciliva
generali o gi scriseseri, cu toate ci cea mai frumoasi
lucrare riminea a lui C. Chirigescu, cred ci in timpul
rizboiului abia locotenent ! Dan Botta mi-a rispuns,
ficind un gest cu mina in sus:
"Fiindci
trebuia scrisi
obiectiv, sintetic gi bine !"
S-a intimplat ca in acegti ani din urmi si trebuiasci
si aprofundez qi eu chestiuni legate de rolul Rominiei
in primul rizboi mondial, pentru o carte la care lu-
cram. Cu acest prilej mi-au trecut prin mini multe
materiale, rominegti gi striine.
$i
sint in misuri si
zffum, ca gi Botta, ci istoria r;zboiului pentru intre-
girea neamului, scrisl de Mircea Vulcinescu, rimine,
firi indoiali, cea mai clari gi concisi istorie a acestui
eveniment major al naqiunii rom6ne.
Se poate spune ci, printr-o inteligengi superioari
se poate deduce qi face aproape orice, Nu este chiar
aga. Inteligenga insigi trebuie si fie instrumentul gi
stipinul unei discipline mai largi decit propria ei forgi,
si fie condusi de inima omului desivir;it, de omul
de bun simg, de mlsuri, echilibru gi bunicredingi, de
dragoste
9i
respect pentru obiectul
judecat gi lucrat.
Numai aga inteligenqa, memoria, cultura pot lisa ur-
mele fenile ale lucnllui bine ficut gi folositor, de care
semenul are nevoie, gi ca temelie a existengei, dar
9i
ca
hranl pentru a diinui in veac, prin istorie.
Mircea era un asemenea om: de o inteligengi sclipi-
toare, de o culturi vasti, un erudit, cu o memorie re-
marcabila, de o agilitate surprinzitoare (a invilat se
facl scamatorii ca si-gi distreze prietenii gi copiii; la o
74 soKMTEroN
intrecere, dinaintea unei h;4i a Rominiei, cu spatele
la hani, spunindu-i-se o localitate, se intorcea instan-
taneu qi punea degetul pe locul cerut !), cu toate feres-
trele gi ugile spiritului si inimii deschise citre semeni,
cu toate acliunile conduse cu profundi sigurangi in
gindirea neamului s5.u, cu bunicredin,ti, generozitate,
diruire de sine pini la sacrificiul congtient. Mi-a fost
dati plicerea si uimirea de al vedea pe tatil vostru
trecind dintr-o lume de preocupiri intr-alta, de la o
problemi profesionali la alta, dintr-o preocupare
gtiingifici la una artistici, de la un etaj spiritual la al-
tul, pentru a se afla la acelaSi nivel cu interlocutorul siu,
peste tot fiind la el acasi, peste tot iradiind culturi,
sigurangi, o politege impecabili gi un farmec fascinant.
Cind pornea si dezlege o chestiune de teologie, filo-
zofie, o problemd brncafi, un aspect de sociologie
rurali sau de strategie economici, inteligenga lui atit de
frumos articulati in culturi
9i
erudiqie se indrepta
dintr-o dati, cu intregul bagaj de cunogtinqe, cu intre-
gul mecanism metodologic de organizare pus in func-
1ie,
cu intreaga pasiune temperamentali proprie citre
rezolvarea chestiunii propuse, intotdeauna stipinit de
gravitatea imperativului de a face treaba bine
9i
pen-
tru bine. Cind cineva lua de la el o idee era bucuros qi
avea o vorbi
-
rimasi in casa voastri: Daci ideea e
buni
9i
o poli folosi, di-o si circule ! ($i eu am luat o
idee de-a lui gi-am pus-o in circulalie, neputind face
in cartea mea trimiterea ce s-ar fi cuvenit si fac.) ln
aceasti diruire a ideilor il pot asemui cu Liszt care
-
dupi cum spune Pourtales
-
era intotdeauna bucu-
ros si dea oricui teme muzicale inventate de el, gi tot
biograful spune ci Wagner a beneficiat copios de ase-
menea teme primite de la socrul siu.
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECT 75
Aceasti generozitate a lui Mircea Vulcinescu mi s-a
dezviluit intr-o ipostazi neasreptati, intr-una din
dupi-mesele cind mi duceam si-i tin citeva ceasuri
companie Margritei. Aveam atitea lucruri si ne spu-
nem sau, mai exact spus, dinsa si-mi povesteasci iar
eu si ascult, incit orele treceau cu adevirat pe nesim-
gite. Luase obiceiul se-mi deschidi senarele unor mici
sau chiar^ gi mai mari secrete, rerriind inrimpliri de
demult. lmi povestea de familie, schitam impreuni
genealogii: Margrita, la aproape 90 de ani, avea o me-
morie remarcabil de vie gi ficea si se perinde prin faga
mea o lume necunoscute a Bucureftiului apu;, despre
care gtia aminunte mondene intrigi, relagii politice,
culise de Palat, toate cu poanre picante ori pline de
gravitate. Uneori imi cerea si-i citesc scrisori pe care,
nemaivizind, nu le putea reciti. Erau scrisori de la
prieteni, neamuri, de la Mircea, de la Sandra. Dupi
citeva rinduri mi oprea si mi corecteze daci greseam
vreun singur cuvint sau numai ca si faci lungi paran-
teze in amintire. Cind era vremea si plec imi spunea:
.Ce, s-a inf,unecat ?" Sau:
,,Hai si mai facem un ceai !'
Odati mi-a aritat trei scrisori de la Cioran, pe care,
de asemenea, mi rugase si i le citesc. intr-una Cio-
ran ii mulpmea pentnr un desen autoportret al lui
Mircea, pe care Margrita i-l trimisese. Celelalte doui
-
la 22 de ani distanti intre ele
-
erau, intr-un fel,
legate de Dirnensiunea rornineascd a existenyei, de alt-
fel dedicati lui Cioran. Descopeream in ele inci o
dati
-
daci mai era nevoie
-
pe de o parte, pesimis-
mul lui Cioran, pe de alta, optimismul lui Mircea,
adici tocmai modurile opuse de a privi destinul spi-
ritului rominesc (poite gi al istoricitilii rominegti ?)
-
Cioran cri acel
.n-a
fost si fie", la Mircea cu
.tot-
76 soKRATEToN
deauna". Citindule insi mi-am dat seama cL Dimen-
siunea ronthneascd d existenlei a fost o replici in dia-
logul Cioran-Vulcinescu-Cioran, intercalati intre
scrisori
-
adevirati luare de pozigie
-
fagn de filozo{ia
celui din urmi.
$i
daci asa era, ii spuneam Margritei,
Dirnensiunea romkneascd a existenyei vine in replici
la Pe culrnile disperdrii gi la
,,n-a
fost si fie". insi,
dacd privin Dimensiunea . . . in contextul unui aseme-
nea dialog, este evident ci lucrarea depigegte valoarea
unui eseu si capiti o noui dimensiune, gi anume una
d.e confruntare, devenind parte dintr-o dramatici,
bitilie filozofici cu privire la spiritul rominesc.
Ideea asta a cucerit-o pe Margrita. Cum imi mai
diduse qi alte lucriri de ale lui Mircea si le copiez, mi
le-a dat s,i pe acestea doui, pentru eventualitatea susti-
nerii unei asemenea idei cindva.
Plecind de aici insi, mi-am dat seama cl Mircea a
mai creat unele din cele mai frumoase demonstratii
ale lui tocmai in dialog. Faptul imi era explicabil, c;ci
prin firea lui, la orice idee a unui parrener, Mircea ve-
nea in lntimpinare cu elemente noi, imbogigitoare.
Ci Vulcinescu si Noica sint prietenii unui dialog,
nu mai sti sub dubiu dupi cele ce v-am aritat mai la
inceput, cu observagia doar ci dialogul lor s-a ristur-
nat, Noica preluind rcplrca Dirnensiuniz .. . dedicate lui
Cioran pentru a duce mai departe bitilia filozofici, de
pe aceeagi pozitie cu Mircea, prin R ostirea romhneascd.,
Smtimentul romhnesc al
fiinpei
etc.
$i
tot Noica preci-
zeazi. undeva ci Mircea
.era un spirit reactiv", aiu-
tindu-mi sil inteleg mai bine in postura lui de creator
prin dialog.
fi
atunci spun: oare nu rot dialog se poate
numi apS.rarea pe care Mircea Vulcinescu o face volu-
mului Nz, al lui Eugen lonescu, impunind juriului
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECT 77
publicarea gi premierea lui ? Faptul se poate demon-
stra prin intregul sistem de argumentagie declangat de
Mircea, ceea ce voi face mai departe. Dar dialogul
Al. Dragomir-M. Vulcinescu ? Nu se vide;te a fi,
structural, Dragomir-propunere, Vulcinescu-replici ?
Pentru frumusegea acestor doui intervenlii ale lui
Mircea, mi voi opri citeva clipe la ele, cu remarca im-
plicirii in regula
jocului. ln replica la Dragomir,
Mircea dI un model de rapionament prin epuizarea
swbiectwlui, in timp ce in pledoaria pentru Eugen
Ionescu, schimbind chiar Mircea regub
ioaiui
dL un
mod,el de ragionament prin
focalizare.
Si luim intimplirile la rind.
ln eseul siu, Al. Dragomir se miri ci oglinda,
"su-
biect de metalizicl sexuali narcisisti' a devenit ,,o
mobili" pe lingi care trecem firi a-i inqelege valoarea,
gi arati ci, in esengi, oglinda este locul in care omul
se intilnegte cu sine, cu acel eu pe care il poate privi
critic, care-i poate fi apropiat, dar gi striin, care-l poa-
te contrazice sau, eventual, care I se poate adduga (fu]u-
mos spus, zic eu, acest ,,care
i se poate adiuga"). Pe
scuft, este tema sa.
Mircea ridici ideea lui Dragomir la nivelul unei
dezbateri din care poate iegi un adevirat eseu exhaus-
tiv de filozofie umanisti. Avegi schema rispunsului
lui Mircea. Voi incerca numai o rezumare.
Dupi Mircea" abordarea subiectului ar trebui ficuti
prin trei capitole,
$i
anume:
1) Oglind.irea
-
obiect firi substanqi
-
implicind
oglindirea subiectului in oglinda plani, cu problemele
pe care aceasti oglindire le ridici: aseminarea in formd
;i
culoare, pierderea privilegiului dreptei
9i
stingii,
78
soKRATEToN
disparitia mirosului, gustului; robia lucrurilor din
oglinda si, in acelasi timp, lipsa lor de putere; asemi-
narea ireali, iluzia intuiti, vimralitateJ falsi a fizicie-
nilor gi a metafizicienilor; plinul posibilului.
Dupi care ar urma si se discute problemele ce se
nasc din oglindire: locul firi loc de dincolo de oglin-
di, vederea piezigi, intrarea in oglindi, tiria caie te
desparte de lucrurile din oglinde, dubla oglindire:
iocul
oglinzilor qi cea de-a doua iluzie: calea fnra
sfirgit, spar_gerea unitilii lucrului oglindit. Apoi, pro-
bleme deschise de oglinzile concave si convexe: rlali-
tatea strimbi., deose6irile fati de imaginea din oglinda
pland, modificarea apropierii
9i
depi'nlrii, me#ea si
micsorareal ideea de lentili, eficienqa oglinzilor con-
cave: adunarea razelor
-
focul lui Arhimede; imprig-
tierea razelor: globul din gridini. Funcqiile defor-
mante> forma esenqiald
Ei
variantele ei: exigenqa reali,
iluziile si reflectia existengei.
2) Uitarea in oglindd. Mircea. socotetre ci acesr as-
pect e bine ratat de Al. Dragomir.
propune,
toruqi, o
mai severi disciplinare a materialului gi sugereazi
urmitoarele etape: surprinderea in oglindi cu aflarea
aseminirii, indoiala, pierderea de sine, uirarea de sine
in oglind;, reflecqia cu inroarcere asupra siegi in oglin-
di
-
narcisismul: ciutarea sineluiin ogii"d;,-rr"-
deslipirea de oglindi, obsesia sinelui; atraciia oglinzii,
neaflarea,. cu.deceptia metafizici. Propune o
"i-p"-
rare a oglindirii cu rugiciunea (ceea ci mi r" p"r"-d"
o amedtoare bogngie in consecinre metafizice). Dis-
cutarea senrimenrului substantialitiqii celuilalt
-
de
dincolo,
9i,
in replici, a celui de dincoace. Apoi ana-
lizarea
,,oglindirii" si a
.uiurii in oglind;.
"oi".prrrr-
zind la doui tipuri de rr,etafizici, idealist;,
9i
".ri-e:
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECT 79
subiectivi
-
Platon-Augustin
-
9i
obiectivi
-
Aris-
totel-Toma. Ciutarea unui rispuns la intrebarea: ce
aduce sinelui oglindirea: doui moduri de a privi con-
ttiinta
-
congtiinla facere
9i
con$riinga oglinditi ?
Uitarea in oglindi ca prototip al congtiinqei ? Apoi,
analizxea efectelor
,,oglinda
gi eul" : dislocarea unitigii
existengei eului prin
iocul
oglinzilor, prin dislocarea
unitiqii de conformagie gi de identitate a eului in faga
oglinzii deformate: des-identificarea gi imprumutul al-
tor euri
-
ca in trucurile de la Moqi.
3) Consecinge cubarale ale oglinzii. Privire asupra
civilizaliilor cu
9i
firi oglindi. Protestanrismul: f;ri
oglindi. Portret-oglindi, cu ideea fixirii in temporali-
tate a eului fali cu lunecarea chipului in oglindi
-
con-
secinti: portretul. Consistenga eului in portret, fagi
cu eul din oglindi;i faqi cu eul din afara oglinzii; ne-
cesitatea sigurangei subiectului: portretul ca subsranqi
proprie a chipului pe care nu-l avea in oglindi
-
de
unde, apoi
-
substanga ideali a obiectului artistic.
Caracterul
,,{anic"
-
in sens blagian
-
al personali-
tigii, in civilizar,ia cu oglindi.
,,Insul" 9i ,,Faqa"
lui in
civiliza.tia orientali.
ln sfirsiq oglinda qi structura spirituali: gloria con-
struiti pe tipul oglinzii. Momente spirituale evocate
in diferite culturi, legate de oglindi. Oglinda fermecat-i,
oglinda din care se scot lucruri, basmul cu Smeul
9i
Smeoaica, oglinda in care vezi pe altul: ursitul, duqma-
nul, moartea; duhul care nu se vede dar se aIli acolo;
oglindirea firi umbri; Dracula, oglinda prin care lu-
neci moartea; Cocteau: Orph6e; efectul malefic al
spargerii oglinzii; vimrtea vrijitoreasci a cioburilor
de oglindl; privitul in oglindi la cilugiri gi interdicgia,
80 SOKRATEION
la unele cinuri; vederea lumii
,ca
Prin
oglindi", oPusi
vederii .faqi
cLtre fa1d" la Sfintul Pavel g.a.m.d.
Nu s,tiu ce a devenit eseul lui Al. Dragomir dupi
toate aceste nota[ii. Poate amindoui piesele s-au alitu-
rat intr-un singur dosar, semn al unei prietenii pe care
o pot binui firi s-o cunosc.
Oricum, atit teftul lui AL Dragomir, cit
9i
schema
lui Mircea Vulcinescu, Despre uitatul in oglindd
;i
Prod,rom pentru o metdfizicd d oglinzii
-
cd rdsPuns
Ia eseul lai Al. Dragomir le-am copiat gi dat lui Noica
pentru O amintire despre Mircea Vulcinesca, publi-
cati in Almanahul literar din 1984. S-a
Putut
vedea,
deci, aici, ce inseamni la Mircea epuizarea unui
subiect.
O demonstratie la fel de frumoasi, avind de asti
dati ca model raqionamentul
-
sl-i zicem
-
prin fo-
calizare, l-a ficut Mircea in articolul siu:
,Pentru
Eu-
gen Ionescuo publicat in revist a Familia din februarie
7933.
La acea vreme articolul a ficut senzagie. Mircea lua
poziqie in rrpirarea, manuscrisului Nu ptezentat de
Eugen Ioneicu Comisiei Fundaliilor Regale de pre-
miere a debutanqilor. Copil teribil inci de pe atunci,
Ionescu crea in manuscrisul siu o situagie paradoxali.
El afirma ci valoarea, in public gi in critici, a lui
T. Arghezi, I. Barbu gi Camil Petrescu este rezultatul
unor iriterii de
judecati arbitrare, sentimenhle, cir-
cumstanliale,
9i
ci o critici de valoare obiectivi nu
esre cu
Putinqi.
ln acest fel lonescu nemulqumea deoPotriv;
9i
scri-
itorii a ciror valoare aparent o contesta'
9i
critica, pe
ASUMAREA REGULII
JOCULUI
PERFECT 81
care o acuza ci. ridici valori pe criterii subiective. Or,
manuscrisul stitea a fi
judecat
tocmai de un
juriu
compus din scriitori gi critici I
Dupi cum era de a;teptag membrii juriului
se aflau
pe punctul de a respinge manuscrisul, invocind lipsi
de unitate, lipsn de stil, incircituri cu efecte ieftine,
greseli gramaticale, paradoxuri teribiliste.
$erban
Cio-
culescu gi Pompiliu Consranrinescu se
justifici
in pre-
si contra lui Ionescu, Tudor Vianu igi di demisia din
juriu.
Rar s-a prezentat la noi o asemenea situagie in fap
unui juriu
pus si
judece
manuscrisul unui debutant !
Mircea, convins de valoarea intrinseci, a manu-
scrisului, in ciuda observagiilor ridicare de
juriu,
se
hotirigte si rupi cercul in care fusese prins Eugen
Ionescu.
$i
s-a apucat siJ rupi ficind o analizit, d,e
zece pagini, la fel de spectaculoasi ca si schema de
rispuns citre Al, Dragomir, dar, cum am spus, folo-
sind regula de
joc
a altui sistem de judecati
-
nu prin
difuziunea temei in continui subdivizare a ideilor, ci
prin concentrare, prin focalizarea argumentelor.
Intr-adevi.r, dupi ce analizeazi cele trei ipostaze
in care igi plimbi Eugen Ionescu discugia asupra
judecilii
de valoare a criticii, lucru pe care Mircea il
face ca intr-o joaci
veseli, generoasi
9i
nu lipsiti de
humor, brusc isi concenrreazi focul, ca oglinda lui
Arhimede, asupra poziliei paradoxale in care se pune
juriul,
fie ci respinge manuscrisul, fie ci il premiazi !
Dupi aceasti derutanri observagie, afirmi ci manu-
scrisul trebuie, totugi, premiat. Mircea recunoagte ci
manuscrisul e plin de capcane gi de
.pietre de potic-
nire." Dar, cel mai important rimine faptul ci manu-
scrisul tigiduieqte obiectivitatea criticii, ceea ce pune
82 soKMTEIoN
iuriul
intr-o situagie nu doar paradoxali dar gi amu-
zanti. Cici:
a) sau E. Ionescu are dreptate in Nr,
9i
nu existi
critici in stare si emiti o
judecati
de valoare obiecti-
vi, dar atunci prezentarea manuscrisului e un act lipsit
de sens
Ei,
ca atar, nu poate fi premiat;
b) sau existi o
iudecati
critici serioasi, capabili
de aprecieri obiective, absolute, gi arunci prezentarea
manuscrisului are sens, dar nu poate fi premiat fiindci
o tigiduiegte !
E. Ionescu, punind juriul
in situaqia de a rispunde
la dilemi, impune recunoa$terea tezelor sale
-
nu
prea migulitoare pentru judecitori
! Dar, pe de alti
pane, respingind manuscrisul pe un atare criteriu, ju-
riul ar confirma exactitatea tezelor lui Ionescu despre
scrupulele sentimentale ale criticii in judecata
operei
de ani.
$i
Mircea conchide:
.Ionescu s-a aranjat si aibi, in
oricare din alternative, dreptate !"
Ce-i de f;cut pentru ca
juriul
si iasi din impasul
in spatele ciruia Ionescu zimbegte mefistofelic ? Prin-
tr-o demonstratie de-o rari suculengi s,i plini de haz,
Mircea Vulcinescu arita ci
juriul
trebuie si faci ab-
straclie de dilema pe care Ionescu i-a impus-o gi si
ju-
dece manuscrisul independent de orice consideraqie
trasi din aceaste dileme-c apcrnl. Cic| in fapt, Eu-
gen Ionescu nu neagl, valoarea autorilor ridicati la o
mare coti., ci acuzl. subiectivitatea cu crre se pro-
cedeazi la ridicarea unei cote de valoare. ii absolvn,
deci, pe autori de aparenta arrJzzlie de nonvaloare.
Apoi, Eugen lonescu nu neagi necesitatea actului
critic, ci se referi la neputina pe care o constat; la cri-
ASUMAREA
REGULII
JOCULUI PERFECT 83
tici de a rosti o
judecati
de valoare absoluti, nelegati
de presiunea circumstantelor.
Dupi care, repudiind observalia ci. Ionescu ar fi,
pur gi simplu, un copil teribil care, prin jocul
in_
teligenqei, devine negativist gratuit, i-ncepe sl des-
compuyi paradoxurile judecililor
lui Ioniscu, pen-
tru a nil proiecta intr-o ipotezi de viitor, citre'ceea
ce, cu trecerea anilor, se va dovedi efecdv a fi Eugen
Ionescu, cel cunoscut azi !
Manuscrisul
Nu a fost premiat.
premiul
se dato_
rette argumentaliei lui Mircea, care a deschis juriului
o poarti de scipare, prin care, daci n-ar fi trecut, ar
fi fost prins in capcana unui scandal literar de risunet !
Dar, ceea ce mi se pare tulburitor in anicolul lui
Mircea
-
pe lingi frumuseqea modului de a iudeca
lucrurile pe toate felele
-
este fapt ul cd, citit azi dupd
50 de ani, gi dupi ce Eugen Ionescu s-a dovedit a fi
aga cum l-a intuit Mircea de la prima lui cane, ai
senzada ci anicolul n-a fost scris-la inceputul carie_
*i li:..IT..
1
lui Ionescu, ci, de exemplu, cu prilejul
primirii lui la Academia Francezi., intr-atit de bine a
fost intuiti personalitatea
lui derutanti de la primii
pagi. E ca gi cum un pictor, avind dinaintea iui un
copil, ii picteazi ponretul pe care ar urma si-l aibi Ia
70 de ani, firi a gregi nici o trisituri.
Sd ne odibnim tn poezie
M-ag opri pulin la poezia lui Mircea, ca
joc de
miiestrie
9i
sensibilitate. Este un domeniu intim, cu
foarte pugine iegiri in afara casei. Cici, din cite gtiu,
Mircea nu a scris versuri gi nu a tradus versuri ca si
fie publicate, ci numai pentru bucuria lui, a Margritei,
a voastri. Cred ci pentru dinsul poezia era un
joc de
frumuseqe gi de invingere a piedicilor limbii, dar une-
ori gi un alean. Citeva dintre poeziile lui au fost duse
pini la ultima glefuire
-
daci ceva
Putea
avea
Pentru
el ultiml forml ! Prinre acestea ag inscie: Trei, Alean,
Atol, Asemd,nare, Cintecal lui Lynceus gi poate tra-
ducerile din Villon
9i
Rilke. Altele au rlmas in ciorne,
multe nici mlcar bitute la magini. Dar
9i
cele glefuite,
cit gi cele in ciorni meriti si fie recitite fiindci ne
ingiduie si ingelegem mai bine modul in care Mircea
imbina inteligenqa cu sensibilitatea, logica at poezit.
Poezia Trei, are o lunecare ciudati intre glumi
9i
alean, Ea ne duce pe nesimgite intr-o lume care-mi amin-
tegte pe cea din Cra ii de .Curtea-Veche,
figuri pierdute
in noapte, insogite de versuri plimbate pe muche de
wijitorie. Si ne bucurim de citwa crimpeie din ea:
Nta-l sldbi, cd nr-i Prieral.
Pe
fanuni
cunoSti ndierul.
SA NE oDIHNIM IN PoEzIE
Toarnd jar
Pe drmisar,
Pbrd nu scapdrd cerul
Dir amnar
Peste chenar
$i
n* iSi apinde gerul
Fierul
FeEnar.
Crezi c-o
fi
plecat de-acai
Japanipa
?
Ce zici? Vine I
Ori se sfurmd druma-n mine ?
Mami,mand,
Pane bhna pe Bdhni,
Urcd-n circd pe Suhany'
In ridsan cu o oddand,
$i-n
rdmad,
Pe dapd oad,
Apoi pand
Pin pohnd,
Ce s'ajnngd pe *scat,
La conacu'depdrtat
Cd-n rdsoucea cenalie
Uni
Enn
d mortji 'noie,
$i fac
noaptea cdrddsie,
Cu dramepii ce-ntirz iz.
D9-o oeni, ce-o sd
fie
Uit* n-o sd ne-ttbie. - -
85
86
SoKRATEIoN
Alean giA tol se inscriu in registre triste' Poeziile
sint calme, cu stipinire sobri a mijloacelor de lucru'
Nu e greu siJ ghicim pe Mircea din anii rizboiului'
Toi in ti-pul raboiului a scris
9i
Balada
pentru
Rommel
-
piem din picate pierdut, Socotesc acexsti
oierdere foarte dureroasi. Din cele doui versuri care
'rr"-"u
ri-"s datoriti memoriei voastre, ne putem da
seama de vigoarea poetici excePlionali de care de aici
dovadi Miriea, folosind
-
cici' Sandra mi-a spus ci
aqa mergea intreaga baladl
-
deci, pe.zeci d.e.versuri,
cea mai
-du.i
ono-"top." p"ot* a reda bitiliile, mer-
sul tancurilor, sciniitul genilelor, piriitul mitralierelor,
gemetele riniqilor, exploziile bombelor, picaiul avioa-
i"lo., to"te aceste zgomote introducindu-ne
in in-
fernul rizboiului. Iati cele doui versuri salvate:
Zburdd-n bsrbi* de babe imbrobodit Dante'
Dintl in
fdndango
dangal ca-n Ams*rdam
pe dam"
'
Nu cunosc o poezie cu sunete atit de dure
9i
suges-
tive pentru cuprirrderea noastri in miezul unui bom-
bard-ament ! E p cat cl s-a pierdut textul intreg'
Grupul Litanii pentrt', trei stii ne scoate in eviden-
ti un l\iircea de arr'tnergora unui poet simbolist euro-
pean, dar, in plus, al u-nrri c.e"tot de sistem {ilozo{ic'
^Cele'trei
poeme cuprinse in gruP nu au fost.glefuite'
E limpede ce Mircea a
Pus
pe hirtie tumulcul gindu-
rilor ireJ asaltau, peni.u ci lniziunea si prindi rapid
o consistenqi unitaii, urmind ca mai tirziu si
;lefu-
iasci fiecare poem in
Parte.
Acest mai tirziu insi nu
a mai venit. Y;d in Litanii.,. permanentul pariu cu
sine pe care Mircea il ficea la fiecare cotituri de gind,
SA NE ODIHNIM IN POEZIE 87
o integrare a spiritului in ludic spre a fi gata in orice
clipi sl cis,tige panida in fiecare bitilie zilnici pentru
Jara
sa.
$i
pot compara
jocul de a consgri Litaniile ...
cu exercigiile din Bach, alt
joc pe care il ficea la pian
inainte de a pleca la Minister sau de a participa la un
Consiliu al guvernului.
Litaniile ne dezviluie schema unei construcqii de
mare indrizneali, ceva ca arhitectura unei catedrale in
trei nave.
Litanii pentru trei stdri cuprinde: ,Litanii
pentru
a;pd"
,in
734 de versuri (dupi varianta cea mai ampli
pe care am gisit-o),
,,Litanii
pentru ghezg|',in73 de
versuri, gi
,Litanii
pentru aburi", in 75 de versuri.
Originalitatea tripticului nu sti numai in faprul de a
privi materia din trei unghiuri gi in trei stiri posibile,
ci, mai mult inci, in faptul ci, pe aceasti schemi tri-
unghiularl, fiecare poem se structureazi cu o faqi de
sine stititoare, ca un obiect poetic singular, ce ur-
meazi a fi pitruns
;i
disociat pini in cele mai aminun-
qite componente. lntreg ac.st proces de disociere se
face intr-o sumi impresionanti de metafore care curg
asemenea unei incantaqii, hjghebind asocieri, ipostaze
gi funcqii ale fiecirei stiri cintate. Asdel, apa este com-
parate, metaforlzati
;i
agezatd in 125 de ipostaze;
ghea,ta in 70, aburii in 75. Metafora qi asocierea trans-
figurati devin vegmintele unor viziuni mai adinci decit
privirea aruncati materiei in sine, dezviluind relagia,
viziunea, sensul
-
9i
material, dar gi spiritual
-
pe
care il di omul materiei
-
ca in mitt, in fapt, cele 282
de versuri ne infigigeazi materia
-
una si aceeagi sub
intreita ei formi : apl, gheagl, ab,.sr
-in
270 ipostazel
Bogigia de metafore gi asocieri este amelitoare. il simqi
din nou pe Mircea luindu-se la trinti cu rezistenga
88
SoKRATEION
materialului
poetic
Pentru
a-l srcarce pini la epuizare'
storcind din?ruct toate zemurile, toate aromele' pen-
,*
"
-".g.
apoi mai departe, si sfirime simburele
ca
se scoate"din
el gi ultima picituri de ulei parfumat'
Arta
poetici
si curroastere"
qtiinqifice se impletesc in
fiecarle vers cu sensul dat de om
-
mai bine-zis, cu
ingelesul dat de romin
-
celor mai neaqteptate infi$-
slii si intelesuri
pe care materia le capitl in toate
stariie orin
".."
tr"""' dar si pe diversele ei planuri de
i;i-.i#.., de la cele banale
;i
de schimb zilnic, la cele
i"iuril",
p.tt*u a urca pini la sensuri transcenden-
iii",
-i"iri.."*
spirituiui. De la apa ce-o bea ,,omul
;i
ciinele',
qi pini ia cea care
"te
mintuie prin botez",
i" l"
,,poirl
i" gheaqi" peste care ,,treci
cu caruJ"
;i
oiJ i"'
-*tt."t"
ia.e'-u!ce din tine ca fiara", de la
'aburii
ce Je ridice ,,din
noroi curaqi", dimineaqa s'i pini
la ..vesmintul de ceagi al vrijitoarelor",
cu fiecare vers
Mi.""" t" leagi gi dezleagi, plimbindu-te
printr-o
mereu innoiti
Poveste.
Mi impinge gindul si vid in cele trei poeme din
Litanii
pintr"u lrei stdri, pe care le-am asemuit cu
.lh"-"
'"orr.atu"qiei
unei caledrale in trei nave, schema
unui concept filozofic mai vast, gindit in triptic, Trei-
mea in Unu, cu cele trei tilcuri fundamentale
pe care
i" oo"r.
"rn."
materia a$a cum in Ewl Mediu unele
,"ti"tl
"ul"u
Ei
ele trei tiepte de descifrare' Ar fi se-l
,egisesc pe Mirc.a intr-o construc.qie de filozofie rip-
tici,
pusi aici sub incatangia versuluL ih vreme ce alu-
i." ri
"fl"
tub demonstr"iia dialectici a unei expuneri
la catedrl.
--
io.or"r. cd LitaniiJe... trebuie aliturate grupului
de idei pe care il formeazi gindirea sa' din Dimensiu-
nea roihneascd a existenpei, Prodrom
pentru o meta-
fizi.cd
a oglinzii, O metafizicd a bucwriei
9i
dte 6re'ta
sA NE oDrHNrM iN PoEzrE 89
piese, cici prin ele Mircea ni se dezviluie a fi pe cale
de a construi un sistem de gindire specific rominesc
(cum a {ost Blaga in Spapial mioritic), plasindu-se ca
un fel de ax de echilibru intre vederea fizici s,i cea
metafizici a existentei, intre lege
;i
inlelepciune, intre
Platon qi Aristbtel, intre Sfintul Augustin gi Sfintul
Toma, ?ntre cercetarea pe orizontali a fenomenului
sociologic rominesc gi ceea ce tinde omul si echilibre-
ze pe venicali
-
cum imi scria Noica intr-o scrisoare.
Poemul Roch;iile ! O noui trinti, inruditi. cu cea a
Litaniilor ...,prin aseminarea mijloacelor folosite, nu
prin filozofie. Poemul e construit in 161 de versuri.
Aici, srofe cu versuri de 10-12 silabe, alternate cu
strofe de 5-5 silabe. Alternanqa strofelor di senzaqia
a doui voci care, dialogind, deplaseazi cu fiecare stro-
fi tonul. La prima impresie, alternanta se produce
intre tonul grav gi cel de glumi, ca
9i
cu_m omul, mir-
turisindu-gi admiragia pentru rochia femeii, se retrage
in glumi, ca si nu fie prins in mreje. ln fapt, insi, al-
ternanta ridici treptat tensiunea dramatici a poemu-
lui ajungindu-se in final ca rochiile
-
in sicriu
-
si
nu mai insemne nimic altceva decit praf. Varietatea
nesfirgiti a rochiilor descrise vers dupi vers
-
97 de
rochii deosebite !
-
capteazd intr-atit atengia citito-
rului incit acesta, exact ;a in viali, abia in ultima clipi
descoperi ci totul a trecut ! Se ingiri ca prin ani toate
rochiile pe care poen gi le poate imagina, prin care
trece femeia, de la copili
9i
pini la moane. E un poem
de mare miiestrie. Socotesc acest poem dus foane de-
pane pe linia finisirii, cu toate ci e limpede ci exigenga
lui Mircea fagi de cuvintul scris l-ar fi ficut sil mai
qini in senar. Daci s-ar publica din miinile voastre,
90 SOKMTEION
cred, deci, ci ar trebui si se menlioneze cI Mircea
nu-i diduse, cum se zice, ,bunul
de tipar"
-
cum
cred ci o ficuse numai cu trei din traducerile lui'
Nu e locul in aceasti scrisoare de amintiri
9i
gin-
duri oentru Mircea si transcriu texte rimase de la el
Ei
pei"re le avegi in dosarele voastre. Dar parci am
impresia ci aldel il avem aproape in aceasti evocare'
daii totusi, sirind de ici, de colo, ii
9i
transcriem
citeva versuri. Ca acest
Eir
de metafore, de exemplu:
Rocbii
f*rtunoase
ca talnile,
Rochii legdnau ca malurile,
Rochii inaiPate ca ointarile,
Rochii ce n-atkg
Pdmint*riJe,
Rochii care
flatard
ca steagnile,
Rochii care mdtard
Pragwrile'
urmat de alternanqa:
C* l*jet de tin
Vd scoate din soin,
Scatr4rd de
Pe
I)oi
Prafal
de stele
$i
ttd colitdd
Prin oglindd,
Ca
Printr-o
rdsPintie de iele'
Ori, iari;i:
Rocbii un&timare ca grful,
Rochii
serPuitoate
ca riul,
Rocbii rdtdcitoare ca drumul,
Rochii risiPiioare ca
f*mul
Rodtii amePitoare c4 mdred'
Rocbii amdghoare ca zarea'
Rocbii ce-asmtt dePdrtarea''
'
SA NE ODIHNIM IN POEZIE 91
Fiecare mint,
Leagd-n Labiinth
O
fatd ;i-o fari"
De-un pring ce-o sd piard
Ori acest trist final:
Rochie impodobitd de moarte,
Prin ce somn trgp*l te poane I
$i
ce intruchipare de zini
Te poate preface-n gdind
Gnd oiapi, cdld*rg oioare
Se pierd in miros de
flaare,
$in
oaluri dsai str&tezie,
Srigotu fudrdgit de-o sufie.
Pierdttd-n extaz,
ln girlgia de-dthz,
Ce n-ai d,at rdgaz
Nttgii drai mhdr* drce de Orgaz ?
$i
de oei v,oi mai fvzi*,
Si-nie din no* ce-e
fost
oit,
S*b raza de
fir,
argintie,
In rach dtnasd pustie,
Afh-oei doar na.st*ri, paftale
$
azi
$i
n-o sd gtii sd le-nnozi!
SI ne reaminrim gi de traducerile ficute de Mircea.
Nu a tradus mult, dar a lucrat intotdeauna cu plicere,
revenind de multe ori asupra tiltnicirilor in forma
romineasci a versului adus de aiurea si stiu ci stiruinta
chiar de a nu da drumu versului p'ini
nu-i eisea o
formi mulgumitoare ii ficea pllcere. Din trajucerile
92
SoKRATEIoN
dupi Francois Villon am impresia ci nu s-a mai pistrat
intieag; decit Bakda rdsdlmdcirilor,
as acel:
S*nt sigur doar d'e ce-i nebotdrit
$i
tnlburat numai de limPezime,
Na md-ndoiesc decit de ce
;tia
bine
$i
tot ce
Stiu, Stiu
doar din nimetit'
il admira pe Villon
Pentru
intorsiturile
lui dibace'
p"r,,-
lo.ul'ugo,
"u
."r" lua in piept vicisitudinile'
L-am auzit recitind scune fragmente dln cite o balada'
.e-1" i"
"at"
imediat echiv'alenga
romineasci' Ji-l
da
pe
Villon cum di inqeleptul proverbul'
Cel mai
.uno."u, echivalent
rominesc din Villon rimine'
it"a"t J" vrit""": ,,Dar
unde-i neaua de mai an ?" din
nilido ooo*"rlor d,e ahddatd
-
baladi care, mi se
o"r.. nu s-a mai
gisit intre hirtiile lui' Cred ci ar tre'
l"il; t" faci mal mult efon ca si aflim in ce revisti
;t" 1rA ; publicat Barbu Brezianu analiza acestui
u"r,
p"
""r"-il
.ocotea
-
si pe buni dreptate
-:.t
","i
mai iesivirsiti Eaducere a unui vers drnlr-o lrmba
,rr;injitt ti-b" noastri. lntr-adevir, Mircea ni-l di pe
viif." a. parcd ar fi al nostru' Menqionarea.admira-
tivl a lui Brezianu nu poate lipsi din mirturlle pnvt-
toare la Mircea, fiindci vine sl contrrme' cu alta
$l
-ai
temeinici autoritate
decit a mea, forga poetici atit
de cuprinzitoare
gi inventivi a tatilui vostru'
La Cartea a treia despre sdrdcie
9i
desPre modrte, a.
lui Rainer Maria Rilke alucrat multl vreme' Pe cind ii
li."- bibtiot"." $tiu
ci i-am bitut la magini din ver-
rririfl fri n t". ired ci nu a tradus poemul
gnur' ci pe
frasmente. lmi amintesc, de asemenea, cL pi,n 19,42'
-"?gitJ
"t
v.i"a si-i facem o viziti la Ministerul
de
SA NE oDIHNIM iN PoEzIE 93
Finange, ne-a citit citeva fragmente din traducerea aces-
tui poem. Mircea prer,uia poemul lui Rilke in mod cu
totul deosebit, gi-l aseza in zona operelor esenqiale care
s-au scris despre durere. ll aseza lingi Dante, lingi /
Cantico del Sole a lui Francesco d'Assisi. Ca,rtea d treiz
despre sdrdcic
Si
moarte a fost pentru el o fereastri des-
chisi citre drama omului. Este destul si citim poemul
-
are 554 de versuri
-
in intregime tradus de dinsul in
timpul rizboiului, pentru ca si nil inchipuim pe Mir-
cea aplecat asupra fiecirui vers ca asupra fiecirei dureri
pe care o lua si o purta cu sine ca pe o obsesie, cintirin-
du-i spusa" ciutindu-i tilmicirea
-
ca si ne dim seama
citi vreme, cu ce pret
9i
cu ce povari a dus canea de-
spre siricie gi moarte in gindul siu. Cind a fost arestat
poemul era definitiv incheiat. Aceasd lungi durati de
migali la traducere ne ingiduie si inqelegem cit de adinc
igi asuma in suflet drama siriciei
;i
a mo4ii care se pe-
trecea in jurul
lui, cu pugin inainte de rizboi, gi apoi in
timpul rizboiului cu atit mai mult. El stia ci, prin haru-
rile ce-i fuseseri date de soarri., era un privilegiat, dar
qtia ci privilegiul inteligengei, talentului, fo4ei de mun-
ci il obliga si meargi la un sacrificiu mai greu decit al
omului sirac. Existi citeva versuri care se afli scrise de
mai multe ori de mina lui, pe acele canonaqe, in chip de
fige, pe care ii plicea lui si. lucrezel nu
ttiu
in ce misuri
ficeau parte din variante pe cale de aflare a unei forme
definitive, dar un vers ii revine sub creion de un numir
mare de ori
-
o putegi constata
-
parci nu doar ca un
vers al lui Rilke, dar;i ca o teribili rugiciune a sa:
Dd
fiecdruia,
Doarnne, mourted lui.
Cunoscind tot ce a urmat, am senzatia ci prin acest
vers scris gi rescris, de multe ori singur pe cite un carton,
94
SOKMTEION
Mircea
-
care ceruse si fie trimis pe front, ceea ce nu
i se ingiduise
-
se ruga si i se dea moarte lut'
Poate
".*irr"rra
"n-
*oaft; lui aParte, moanea mielului fu-
I"i ai" lrr"E
ii
r";u'ghiat
petttru ospiqul barbarilor'
La proces'a ciiit o- alti iraducere,
fecuti in tinerege'
o" ."r! o
pufta intotdeauna
asuPra sa' ca o
Profesiune
i"
"t"ditt!e.
E vorba de poezia Rugd Fe.cioarei t lut
Ch"rle. Piguy, poet francez profund credincios'
mort
l" M"rn", ii
p.imul tazboi mondid Mircea i;i asuma
ar"-" o""*itf
"i
lui P6guy, drama omului ciruia nu-i
.r,"-a"i tl
"f""gE,
ca iniala lui Dumnezeu'
intre bine
.itit.
"i,
it .tt'i.ea lucrurilor lumeqti, intre doui rele
iin
""r"'urrrrl
poate aduce ciinqa, iar celilalt numar
pireri de riu.
Cind trebrti sd
facem
popas*l h riso*ce'
S'ahgem de cdinPd'
Pheile
de rd*'
Gniteb*i
ca daga sfii afu cursal sdn'
La cbeia tniloitd a bolgilor in mce'
Ta sing*rd, Stdpind pe-al tainelor destin'
$tA
cA pe o cdrare ne-aSteaptd
im?as*l'
'$i
cunolteai
pe aceea ce ne-a* ales-o
pasal
Cum se alege cedtul
5i
lemnul an*i sctin'
$i
nu din vrednicie,
cdci nu aoem p*tere'
i;
o;a d;" datotie,
Pentrn
cd n'o iabim'
bo, oso
"o*
dalgherii compasal in mind pin'
Din sitea de-a ne pune la mijloc' h darere'
Pentra ca jalea lamii sd o primim in piEt,
Si din nettoia crantd de a nu te
tti feit,
'De-d
trdge unde-i greul, chiar dacd e cumpkt'
$i
de-a p-rimi
;i
rdal infteg,
?recum
e drePt'
Ea cred tn Adeadr
Eram in crsa voasrri, intr-o dupi masi cind se
aflau mai multe persoane la ceai. La un moment s-a
vorbit despre ateism. Margrita a spus:
,,Si
fii ateu e
de prost gust!" iar Mircea, care era de fa1i, a com-
pletat:
.Daci egti filozof, nu egti ateu, ci discuqi ateis-
mul: daci nu eqti filozof, poli fi ateu, dar atunci nu
gtii ce inseamni ateismul !"
Am notat aceste cuvinte intr-un caiet pe care il qi-
neam, luindu-mi dttpF'
Jurnalul filozofic
pe care mi-l
diruise Noica.
Dar observagia lui Mircea, are o adincime asupra
cireia incerc si mi opresc. Mircea era, se gtie, profund
credincios. Pentru dinsul religia cea dreapti
-
cum o
spune si cuvintul
-
era religia onodoxi. Dar la aceasta
se adiuga o nuanli in plus: religia onodoxi romini.
Pentru el, intre notiunea de religie, ortodoxism si
rominism era o corelade indestructibili. Poporul
romin nu putea fi citit in afara acestei strinse corelaqii.
Poporul romin nu ar fi putut diinui, cu obiceiurile,
limba, spiritul si hotarele sale fireqti firi casa bisericii
ortodoxe romine, cu ceea ce cuprinde ea" de la miturile
ancestrale, precrestine la Cristos, Apostoli, Sfindi
martiri si inleleptii Bisericii. Dar Mircea avea o gtiintd
96
soKMTEloN
vasti nu numai asupra credinqei ortodoxe, ci
9i
asupra
istoriei, doctrinei gi dogmelor cregtinismului
in gene-
ral, asupra schismelor,
ereziilor, reformelor
pe care
l" ,of.rir" de-a lungul celor aproape doui mii de ani
de rispindire.
Prii capacitatea sa sofianici Mircea Vulcinescu
realiza o desivirgiti armonie intre credinla in ordinea
ideali si rationamentele
sale asupra ordinii
(sau dez-
ordinii; uielii. ,,Firi
religie
9i
istoricitatea lui Iisus
lume" e ,rn i-ers pustiu de sare
;i
cenuqe" a spus el in-
tr-o con{erin1i.
Avind in religie axul categoric,-Mircea
trlia viala d" ii.""re zi ca pe o
Petrecere
a omului.prin
zile, cu reflecarea lui in cer. Chiar istoria care-l an-
srena. chiar drama care incerca si-l doboare nu-l pu-
i'eau sco"re din fire. El nu se legitima faqe de un eveni-
ment ci, impreuni cu evenimentul antrenant,
faqi de
o ordine suiperioari, conceptuali,
bine stabiliti'
Din
lucrfuile publicate
-
9i
este cazul si amintim
din noir
Dimensiinea romineasci a existenpei, dar
;i
Aspirasin
la crestinism $i
tnpelesul ei aaual, Infailibilitatea
bise--
ncii
t:i fditibititatea
sinodald, Logos
;i
Eros, Creyin*l
tn lumea modemd, precum
9i
conferinqele.
giaute la
Institutul Teologic ori la Institutul Augustinian, sau
modul cum s-a ipirat la
Proces
-
este limpede ci el
n-a confundat
"t.ditt1"
in Dumnezeu cu spiritul de
analizi gtiing ici a unor obiecte, ci intregul lui sistem
l" tgii" intelectuali imbina aceste doui feqe ale
modului de existenli a omului. El nu uita lecqia pro-
fesodui siu, Nae Ionescu, pe care o urma:
-Gene-
ratia noastri iilozofici
-
spuiese profesorul
-
are de
rezolvat problema treptelor de cunoagtere
"'
Existi
in ordinea
"orro"gt".ii
-rrn
plan qtiinlific, un plan filo-
EU CRED iN ADEVAR 97
zofic, un plan religios de realitate... fiecare de sine
st;titor, cu metode proprii". A9a se face ci. penrru
Mircea, Adevirul era pugin altceva decit se putea
demonstra prin gtiinti, dar de gtiinqi ai nevoie in viaqa
de toate zilele. Socotea ci rezultatele gtiinqelor tre-
buiau si fie exacte ca si se poati lucra cu ele in ordine,
dar ele erau trecitoare ca toate lucrurile exacte, spre
deosebire de Adevir care, in sine, rimine imuabil gi
etern. Rezultatul exact trebuie si-l cunoagtem, Adevi-
rul sl-l recunoagtem. Mircea nu ar fi spus despre 2,
ca rezultat al lui 1 + 1, ci este adevirat, ci numai exact.
Iar acest fapt ne permite si-l inqelegem concomitent
gi ca om religios, pe de o parte, dar gi ca om al gtiin-
qelor exacte, pe de alti pang fird ca prin aceasti opozi-
lie
aparenti si existe dihotomie. Ra,tiunea gi credinga
vin, amindoui, de la Dumnezeu
9i
intre ele nu poate
exista conflict decit prin abuzul raqiunii. Pentru Mircea,
Adevirul da sens ruturor lucrurilor, deci qi raqiunii,
deci gi gtiingelor exacte, gi nu invers.
$tiinga
se schimbl
mereu, AdevS.rul niciodati; qtiinla este prin definigie
provizorie, Adevirul etern. Noica avea o vorbi glu-
mi-neglumi:
.Sint cu Platon, nu cu Aristotel !" (de al
cirui spirit
,,materialist"
gtia si se.foloseasci in demon-
stragii !), in timp ce eu ag zice ci Mircea era de partea
lui Platon (Socrate) prin firea sa senin-dialectici,
9i
de
partea lui Aristotel
,pirintele
gtiinlelor moderne'-
cum se spune
-
in modul de a pune si rezolva chestiu-
nile concrete care i se iveau in cale: sociale, economice,
istorice, filozofice etc.
De aceasti structuri bivalenti
-
cregtin onodoxi ro-
mineasci,
9i
de analist gtiinqific al fenomenelor lumegti
-
tin toate aprofundirile pe care le face in lucririle
98
SoKRATEIoN
citate gi, poate mai frapant in acele locuri unde di
.""rni'iJ
"tu-ite
cuvinte romine;ti cu inqelesuri
acoperitoare
in filozofia poporului romin
-
aqa cum
"
fo-st d"-orrrtr"t mai tirziu de Constandn Noica'
Mi opresc pugin la ADEVAR, aceasti taini care
uneori te pitrunde gi care nu se lasi pitru-nsi' Mirtu-
risesc ci i., t.,;tio ce inseamni ADEVARUL,
nu-i
ghicesc inqelesul. Cunosc vorba de rascruce" Et't stnt
Calea, Adeq)drul
;i'
Viapa
(Ion 14, 6)' Nu neg, nu ar-
sumentez
potrivnic ci spun numai ci nu pricep' Fi-
i"rt.
";
.ru ,rorb.sc de ,,adevarat" 9i
',neadevirat",
lu-
cruri prea limpezi, ci de Adevirul acela inviluit in
"rrr"
pri.t ."r" ptit irea mea nu poate si
Pitrundi'
Simt
"oo'i.ttnl
d"p"n" gi supraconcentrat,
ascunzindu-se
in
spatele giniurilor obfunuite. Este oare vorba de cre-
dinie
9i
-necredin$
?, de sigurangi qi indoiale ?.Nr: gtiu'
Stiu insi ca sint
pe lume mistici, filozofi, artigti, une-
ori savanli;i oarneni de inalti calificare in
;tiinlele
oozitiue care au o imagine clari asupra Adevirului,
'car.
c'red inAdevar, care-l stipinesc sau sint stipiniqi
de el intr-un mod parci duhovnicesc' Mircea este un
asemenea om. El o afirmi cu tirie intr-un moment
hotiritor al destinului siu' la procesul care avea si-l
condamne
-
de {apt
-
nu la opt ani detenqie politici,
ci la moarte. ln acel ceas de cumpini el spune com-
pletului de
judecati:
.Eu
cred in Adevir qi gtiu ci nu
ir," pur.r" in lo-e mai mare ca Adevirul l" Pentru el'
deci, Adevirul venea de sus, era Har !
N"
"fle-
in faga unui mod de inqelegere a exis-
tenlei omului descins din Dumnezeu, cum intilnim
la isihagti.
$i-mi
rimine exemplu miraculos faptul ci
EU CRED iN ADEVAR 99
el, om de activitate publici gi nu sihastru, a impicat
rinduiala lumii cu rinduiala de
.dincolo"
firi si ab-
dice de la nici una din aceste meniri, ci a triit in re-
alitatea acestor doui lumi
-
de aici si de dincolo
-,
la care sintem destinaqi: a firii gi a suprafirii, a pedep-
sitului gi a mintuitului.
Existi calitiqi omenesti pe care le poli b;nui, pe
care le poli liuda, care te pot fermeca, prin care pogi
iubi omul. Dar in. perspectivi, cel mai virtuos om
poate sta sub semnul intrebirii: pini unde gi pinl cind
va piana la inilgimea eticii ? Va rezista el tuturor incer-
cirilor ? Nu avem rispunsul vinuqilor omului decit
in ziua in care el singur cu sine trece pragul cltre neant
sau nemurire. Atunci se poate spune ce a fost el in
rdtd,cita vizg| cdreia ii aparginuse. A trecut printre noi
9i
s-a dus in acel
,,dincolo"
despre care nu gtim nimic
decit din Cirqile Sfinte gi din credinla in Adevir.
Atunci insi noi, rima;ii in urma lui, putem mdrturisi
ceea ce a spus, ceea ce a ficut pas cu pas, ceea ce a pro-
poviduit de la catedra de etici, de filozofie, de drept,
cu ce argumente a venit gi a cigtigat bitiliile economiei
nalionale.
fi
atunci putem trage aceasti impresionanti
concluzie, ci Mircea Vulcinescu a fost om care a dus
transcendenqa gindului in transcendenta morgii.
$i
aceasta s-a putut intimpla pentru ci
-
asemenea mul-
tor martiri ai Bisericii sau ai
lirii
-
era stipinit de
Adevir qi st;pinea Adevirul !
Ce inseamnl a duce gindul transcendent in moarte
transcendentali ? inseamni a preface in con;tiin1i, in
sfinti seninitate sfinta mizerie in care este dat omului
100 SoKRATEIoN
si traiasci; inseamni a preface glodul in auri; inseamni
a accepta lucrarea spiritului
-
lucru straniu gi rar
intilnit !
-
dupi un singur model cu putinqi: al Fiului !
Cine nu citegte articolele, conferinlele, dialogurile,
tezele lui Mircea Vulcinescu nu va citi in gindul meu
decit exaltare. Cine-l citeqte pe Mircea Vulcinescu
intri in gridina lui; acolo vocea-i luneci in surdina
filozofiei gi cinti. Uitagi-vn la Sfintul Ioan Botezi-
torul, sculptat de Rodin, cu talpa picioarelor lipiti pe
pimint gi cu degetul ridicat spre cer. Sau uitagi-vi la
Luchian, cel cu pensula la piept qi cu privirea adinciti
in tine. De la acegtia se desprinde un duh pe care il
numesc Mircea Vulcinescu,
Dragl Miriuca, dragi Sandra, vi scriu cu emogie,
adeseori gituit de drama tatilui vostru care reverbe-
reazi in mine. Cineva a spus despre el, cu adinci in-
tuitie:
-O
figuri renascentisti'. lntr-adevir, Renag-
terea a dat asemnea figuri, gi tot ea ne-a adus, din
Evul Mediu, pripistiile Divinei Comedii.
Spun semioticienii ci numele omului este un semn.
Tot ce triiegte omul
-
bun sau riu, fericit sau ne-
fericit
-
sti scris in acest semn. Dar aceasta face ca nu-
mele siu si fie altceva decit numai un semn. Cici, cu
numele lui primit de la pirinli dupi datini, sfingit prin
botez
9i
dezlegat la moane omul petrece prin viaqi
9i
trece dincolo, la
judecata ultimi, a lui Dumnezeu gi a
semenilor lui. Numele acoperi
-
in semn
-
un cuprins
9i
este
-
cum ar spune prietenul vostru Noica
-
o
inchidere citre deschidere, o imbogigire citre risipi-
toare diruire. A incerca si scogi pe om, cu numele lui
din rost
-
cum s-a petrecut in aceste blestemate dece-
EU CRED iN ADEVAR
nii rominegti
-
inseamnl a incerca si ucizi scinteia
prin care Dumnezeu s-a intrupat in omul trecitor.
Pun intrebarea nu goali de inqeles: Cine va resti-
tui neamului nostru lucririle pe care nu le-au mai putut
face aceia care au murit inainte de ceas ? Cine va iesti-
tui Rominiei opera figiduiti de miracolul apirut in
cultura noastri, care se numeste Mircea Vulcinescu ?,
operi pe care ne-ar fi diruit-o in risipire daci ar fi
fost lisat si triiasci pini la 80 de ani, pini la 70 de ani ?
Scinteia lui Dumnezeu, intrupati in acest om trecitor
a fost ucisi prin crimi nu doar impotriva unui om gi
a unui nume ci impotriva culturii noastre intregi. Nu-
mele lui imi apare nu ca un semn, ci asemeni unui ne-
misurat cuprins.
Jwrnalal
de la Arsenal
ln scrierile lui Mircea Vulclnescu
gisim puqine
,"f.riri bio*r"fi.e
la familia sa ori la el insugi' Existi
.it"ua ,curie amintiri din copilirie
-
printre care
""rlrio.""*t
portret al bunicei lui dinspre tati' Rada'
;;*;t;;
'ilJtut
in brale prin oltul revirsat' ca si-l
.."o. d. l" in."l
-;
mai exista citeva amintiri
din viala
-if;"te,
altele din viala de funclionar
9i
dascil' Apoi
un ,,Curriculum
uitae;' amplu, intocmit in 1941 cind
"J.rt
""-i
Subsecretar
di Stat la Ministerul de Fi-
;;;i;.
-;
acest prilei vorbegte de tuncliile
9i
posturile
"".rr"
r.-. d"iinrri, d" activitatea sa culturale'
de
'parintii
lui, de soqie' de voi'
'
a"itta aooi un iurnal
scris pe vreo 40 de foi-semi-
carton, de di..r,ri.rn."
fiqelor lui de lucru' ciruia tu'
Meriuca, i-ai dat titlul atit de potrivit: JURNALUL
DE LA ARSENAL.
Titlul este exact cicr este vorba
d" oot"l" ,"1. ,.rise in arestul de la Arsenal
-
adevirat
document su{letesc
9i
politic
-
la care as vrea si mi
oPresc
Puqin.
Ceea ce m-a surprlns'
cu mulli ani in urmi' cind
".ilriti",ti"'*t"
I
trt*^i"i i, t' d*enal, a fost abun-
J.nt.
"manuntelor
pe cate le consemnase
Mircea
i"rj;;;;;*,
"tit
d. g."v al vieqii, cum era acela al
arestirii lui din zorii zilei de I 8 mai 1946' Recitindu-l
JURNALUL
DE LA ARSENAL 103
din nou mi-am dat seama de gregita mea nedumerire
din trecut, qi am ingeles ci pentru Mircea toate ele-
mentele, majore sau minore concuri la descifrarea
unui moment in care omul poate fi prins de fo4ele im-
previzibile ale istoriei.
-
Faptele se petreceau in zilele cind Maregalul Ion
Antonescu fusese
judecat
9i
condamnat cu o brutali-
tate care il afectase atit de mult pe Mircea incit intre-
prinsese o ancheti din om in om, pe strizile Capi-
ialei, stind de vorbi. cu invalizi, tutungii, lustragii,
trecitori de toati irfifgarea.
$i
avea si observe
-
cum
ar spune Plutarh
-
pe alogen dupn chipul radios cu
care primise verdictul Tribunalului gi execugia
Maregilului, gi sentimentul de oroare al celor mulqi'
al poporului, dupi adinca tristeqe in care se aflau-
$i
niteizl:
,De
cind a inceput procesul Maregalului,
numai jumitate din sufletul meu e aici gi pare,ci
riticeqte. Cealalti
jumitate e acolo, lingi el; era dur
dar il iubesc pentru simplitatea adinci cu care gi-a
asumat rolul tragic de acoperitor al neamului intr-un
ceas riu."
Sub aceeagi stare sufleteasci noteazi ,,complexul"
dureros al lui Ieremia, fostul siu gofer la Minister,
adinc
jignit
-
cum ii minurisise
-
de situaqia in care
fusese pos de a fi nevoit si se
,,rugineze'
ci e- invalid !,
si-i vine in minte intervenlia Maregalului, la proces
-
povestiti lui de Paraschivescu-Biliceanu
-
cind
,,Apostrofat
de acuzator in numele unor invalizi-adugi
anume in sali, Mare;alul li s-a adresat direct din boxi:
,,Ostagi
-
chemare la care acegtia au luat pozilie de
,,drepqi"
-,
vi pare vreunuia riu ci gi-a dat singele gi
braqele pentru Basarabia gi Bucovina ?', intrebare la
care cei a ciror exploatare a durerii fusese pusi la cale
au lisat capetele in jos".
104 SOKRATEION
Tatil vostru
-
poate firi s-o arate
-
tr ia zile
grele, apisat de griji pentru voi, gtiind ci in urma lui
voi toli rimineqi pe drumuri, cici legea care infiingase
Tribunalul Poporului prevedea confiscarea averii si
pentru copii gi soqie, iar un articol din lege prevedea
ihiar ce nici moartea invinuitului nu-i scutea de
pedeapsa confiscirii.
.Azi
am cheltuit ultimul ban. Daci mi se intimpli
ceva, cu ce vor face ei fali ?' notase el. Dar un licir
in nori mai diinuie: ,,O
mini. nevlzuta sti
Parci
asupra lor gi ii vegheazi: Privigi crinii cimpului l"
ln aceasti stare apisitoare Mircea deschide
Jur-
nalul cu un vis pe care incepuse aJ povesti Mirgiritei
-
cum o numeste el
-
,,mare
tilmicitoare", tocmai
cind aude pe fereastri agenlii venigr sil ridice. Se ficea
ci mergea cilare pe un elefant, undeva in India, unde
trebuia si se intilneasci cu o Begum care semlna cu
Eliade, cind Mama ii spune cI nu mai are vreme si ia
documentele de care are nevoie
;i
ci va pierde tre-
nul...
$i-gi
aminte;te ci Generalul Stoenescu, fostul
siu ministru ii spusese in ajun:
,,Si-gi
faci o geanti cu
toate hirtiile ce-gi trebuiesc qi s-o porgi totdeauna la
tine",
Cind agengii se afle in casi gi el intri la baie si se
rad; (deja pizit!), fredoneazi un motiv din Concer-
tul de vioari de Beethoven pe care-l auzise in aiun la
radio, executat de Yehudi Menuhin, iar cind trece in
salon si se incalle fredoneazi melodia unui tangou la
modi cu 20 de ani in urmi:
,Dals,
enfant que
j'aime. ..' care-i aduce aminte de un bal la Vila Ghica
de la Sinaia, undel auzise intii.
Din notaqii pare nepisitor. Ar vrea si plece din
casi cu miinile goale cici se simte de pe acuma ,,din-
JURNALUL DE lr, ARSENAL 105
colo". Margrita il intreabe:
,,Te agteptai ?.
,,Desigur!,.
rispunde el si goviie intre a-si lua basca de cofigien
sau piliria
,,cumpirati d,e la Lazir Ionescu.., pentru
a lua pini la urmi si minugile:
,Pour avoir quoi ten-
dre ) Dieu!" zice el, amintindu-i Mirgiritei sfirgitul
Cintirii lui Roland. inainte de plecare 6ea insi un pa-
har de api, purificare lustrali
-
,,ca romanii.. !
Din drumul cu masina in care se afli blocat intre
doi agenqi observi. frumusetea Bucure$tiului pusriu la
ora 5 dimineaga, in aceasti
,,rninunati zi di primi-
vari", amintindu-si ci tot intr-o asemenea dirnineagi
fusese arestar si bunul siu prieten Migu
polihroniade.
Zeci de asemenea aminunte de culoare si suflet
umplu oaginile
Jurnalului
scris parci din viriul unui
ac de seismograf sensibil la cele mai mici semne ale
viegii din liuntrul evenimentului care se precipiti,
pentru ca apoi notaqiile si se transforme inr-un sir de
portrete desenate cu trdsituri lapidare, de creion care
nu grgegte, atunci cind, ajuns la Arsenal, ii intilnegte
pe cei sosiqi inaintea lui sau care vor sosi dupi el, fogti
minigtri, subsecretari de stat, directori in diferite de-
partamente din fostul guvern de rizboi. IatiJ pe Ge-
neralul
Jienescu,
fost Ministru al Aerului si Marinei
,calm, cu acel cacbet englezesc gi multi fermitate in
gesturi', iati-l pe Generalul Radu Rosetti, invalid din
primul rizboi mondial, cel care a condus b;tilia de la
Rizoare de pe targi, cu goldul sfirimat de explozia
unui obuz, secretar al Academjei Roming profeior de
strategie milirari,
,,sosit cu fiul siu care peirece citeva
minute aici apoi pleaci si-i aduci cele ,recesa.e perr-
tru o lungi instalare." Sala in care se afli se u-pL d"
arestagii care sosesc minur dupi minut. Georgicileon
,,fiert", Mircea Cancicov
,,nervos si impetuos, pare
106 soKRATEIoN
un cal de curse in boxi, inainte de alergare', Genera-
lul Iliescu,
,,calm,
simplu, pulin ingrijorat dar cu aer
blajin gi interiorizat", Generalul
$ova ,impetuos,
mi-
reg ap zice'.
$i
observi:
,,Generalii aceqtia sint admira-
bili!"
Iati-l pe Enric Otetelegianu, bolnav; pe arhitectul
I. D. Enescu,
,,a
cirui fagi mislinie inchide o ingrijo-
rare adinci", pe Profesorul Ion Petrovici ciruia
Maregalul ii spunea, in Consiliu,
,,Domnule
Decan"
ca cel mai vechi dintre miniqtri.
$i
numirul arestagilor
sporegte. Sosegte Generalul Georgescu,
,,ochi
albagtri,
senin, oarecum mirat ci-i aci, cum fusese mirat ci e
in guvern, la 27 ianuarie 1941'; Generalul Constan-
tin
,,glumeg,
dar gi el mirat de acest exces de cinste
care a dat peste el !, dupi cg la 24 august a avut in mini
trei zile soarta apiririi Bucuregtiului". Sosegte
Ei
Ghi-
olu,
,,calm,
frumos, elegant, cu un aer care-l aseamini
imediat cu cei din grupul cu educagie engleze^sci".
Vine
Ei
Andi Neagu,
,,Dunire
de furios. Ocirigte pe
toqi nepricepuqii care au araniat lucrurile asdel incit sil
ripeasci preocupirilor
9i
vieqii lui obis,nuite, bolnav
cum e... El care a intrat in guvern chemat si lupte
impotriva nemgilor de citre Ici Antonescu... El care
l-a prevenit de prosda pe care o face declarind rizboi
rugilor... El care a pirisit guvernul cind gi-a dat sea-
ma ci Ici l-a picilit... Tocmai el si fie adus aici gi soli-
darizat cu un regim pe careJ detesti,.. obligat, poate,
din cavalerism, si se solidarizeze cu el in faqa
ludeciqii
!"
.Eu
-
scrie Mircea
-
il enervez vidit, incercind
si-i arit cit de pugin contetzi lucrurile rezonabile in
viagi gi cit de mult intimplarea
9i
cauzele accidentale".
Sosesc: Cretzeanu, Nemoianu, Alexandru Marcu,
Ion Sandu, I. C. Petrescu, Gener alul lacobici, Amiralul
JURNALUL DE LA ARSENAL
107
Piig, Generalul
Sroenescu,
.cu bagai mult si horirit
sa-sr tace gederea
cit mai conforrabilil
Cum mi vede.
imi spune:
,,Ji-am spus eu I t
fi_"i
f.eg;ltitil;r'il. i
Ii raspund rizind.cf
nu. lrla
joj..r'.gt":;_.
---.*"'
l.{ r:99 qi pe Gheron Nena,
,ridicat de la cipitiiul
copilei lui, atinse de aripa grea a paraliziei
i.,fintil..
care o srre$te si triiasci in
.pliminul de otel..trimii
d-e amncanr,
dupi ce piringii
au
Einut_o
in viati 4 luni
t".T.dl-l
permanent
respiralie
artificiali...
^
rleradi de fruntagi
ai gerii
strinsi laolalti
ca intr_o
lnalra Acadmie,
penffu
a rispunde
in faEa unui Tri_
Dunal care inrocmea
dosare
de acuzagie,sub
dictarea
invadatorilor
de toate semintiif",
,"riii ., _lr,if
"l",
hidoase
de
,,liberarori.., in spir"f" i*"tri[,
"j"i.U".,
direct de la Moscov".
'
.late
pj
9
surprizi
pe care Mircea o noteazl
cu o rre_
:31::?llo
.O figuii necunoscuti
mi surprinde.
Un
nnar subFr, trumugel,
fin, foane rasat i9i fice aoaritia
l:ll_T:-::,
E imbricar
in vindiac,
.u r". in ,p"i.,
g"lltfuF
de ftrisr.p
cap gi scaun cu trepied i"
-ir,n.
.E tlona
Cosmovici,
fost subsecretar
la
presidentie-
:"::":i, :r1b
lesionari.
Am auzit d. .l
"l"i
i. ;;i;,
|lt
lu;t.1utto"Utem..
Cretzeanu
imi spune ci e un om
admrrabrl.
A fost inchis de nenumirati
ori dupi 23 au_
gust.
$rie
deci rostul inchisorii
E;
," ,rraa"ii".
.;_l;
puni experienqa
la dispozir.ia ql .p." folo.ul
iuiu ;_
ceea ce-r atrage imediat
toate simpatiile.
E una din
,,rrgunte" de aci. Detagat;
cu un piiior pe pimint,
cu
arrul dtncolo:
are_n el ceva dintr_o
apariiie de inger!i
9.
qj p: Eugen Ionescu,
nr;*, i_" ;iriUi._1.,
.;
pe trona
Uosmovici,
cel cu ..u
i;", il#',,'
; ::";
jr:
;:i::'i:f"'_'
j;
fi il""_:
rungur
anrlor de la poera Mila Sbiera, aflu ci Horia
108 soKMTEroN
Cosmovici aparginea unei {amilii de boieri din Mol-
dova.
,,$tiu
-
imi scria dinsa
-
ci mama lui se inrudea
cu George Enescu. Eu gi cu Horia
-
continui Miia
-
ne-am imprietenit foarte repede. L-am convins si
meargd lz Msgr. Vladimir Ghika, cu care eram pri-
eteni de casi.
fi
s-a dus. Aici, in Rominia, a devenit
cel mai iubit discipol al Monseniorului". A doua zi
dupi masacrul ficut de legionari in inchisoarea de la
Jilava,
unde au fost ucigi peste 60 de arestaqi ne-
judecaqi,
tocmai in vremea cind Horia Cosmovici
deqinea funcgia de Subsecretar la Pregidenlie, Mila
Sbiera s-a dus la el, la Externe, gi i-a strigat:
,V-a1i
pierdut mingile ?' Iar el, drept rispuns, i-a intins, si
cite-asci, demisia pe care o scrisese pirisind guvernul.
In alti scrisoare Mila imi scrie:
,Horia
nu mai este
aga ca in fotografia trimisi, s-a schimbat mult. ln
lunga detengie
-
18 ani !
-
gi-a pierdut, prin accident,
9i
un ochi. Dupi ce a iegit din inchisoare a urmat
cursuri de picturi" apoi teologia gi la 13 mai 1969 a fost
hirotonisit preot. Acum i s-a incredinlat stringerea
documentelor pentru inceperea procesului de beatifi-
care a Monseniorului Vladimir Ghika". Un picior pe
pimint, altul dincolo ! ...
Pe misura ce se riresc sosirile arestagilor incep su-
pozigiile.
,Cine a venit ? Cine lipsegte ? Nu sint to,ti.
Lipsesc inci o mulqime. Vor veni?" Se comenteazi
lipsa iui Atta Constantinescu care se pretindea a fi
fost bomo regius in guvern.
,Negel
lipsegte gi el, gi
Ovid Vlidescu protejat, pe cit se spune de Dina Co-
cea, pe lingi Lucregiu Pitrigcanu... Daci domini
ideea rispunderii colective ar trebui sI fie toqi.
$i
nu
sint. Daci se aleg unii de altii, care pot fi criteriile ?"
JURNALUL DE LA ARSENAL
IOg
,.
Zilele se perrec pitrunzindu_se
unele in alrele. Se
olscuta
mulr, roari vremea. Despre
tinerii cei mai po-
::::tl.-ll
trimigi la ?aris pentru
a apira mai deparre
rnteresele
Rominiei,
despre
economia
nationali .i
retacerea
er, despre reformele
de care are n"uoi"
t"ri-
despre
cele mai potrivite
metode pentru
"pli."r."
acestora.
Ca gi cum arestagii nu ar fi
j"
p.
".u_
.li_i
1ap
orn rostur
e lor profesionale,
me-reu in centrul
orscutllor
este
I
ara cu perspectivele
ei, inci neinchi_
Purt
supuse necmgiroarei
,,lupte de clasi leniniste.
gi
cumplirul jaf
rusesc care a urmat.
.
Intre cele mai grave momente
Mircea Vulcinescu
tmerc^leaze,
asemenea
unor mici motive muzica.le-
cite o observagie
care aduce zimbetul p.
U"r.l"iil
trandafir
a in{lorit intr-un
colg din
"";;;h;;;;#.
!;ste.zid.se-zlresc
casele de pe Uranrr, ,.
"rj-oi-*_
rere, gFr vm ih nunte versurile lui C octeau: Et toi, si loin-
si pris
de mo;,inchisoarea
"
.i-ri ,;;-;i_
;;;:
un bloc centralizar,
ca un ,;.,"- ,igiJ-a"
"or_.1. care re jeneazi,
asemeni unui grl., d"". i;_; ;"*i
lo,:"7."'
-Verific
pirerea
m.""d"rpr"
n""drui;
#:
orer atrrmag din versurile
lui Dante: Nessz n masior
(?loie,
:he
ricordarsi
ari tr*pi
f"i;a,
""tf"';;:;. Nu-i adevirat
! E o mare *ri";L, q;' p'.^i"
'.""
^1i
neconffolabili
putere in mizerie,
..".1 a1,
" "r* "_jr_
rrrr
;
r:r^rm:r.reag1
tace un,,marg"
de 30 de minute in
rondul lnchrsonr,.impreuni
cu Generalul
Jienescu
dis_
cuttnd chestruni
de aDirare a tirii
si se inJipuie
ajuns
Ia Arcul de.Triumfiau
la Blneasa,
d"p, ;;; ii;;:
1lr']T
tr
9tr:rqii
de grup.pentru
pr.giiire"
pies.lo,
de aperare fati de acuzatiile.rr"
"u.ru
si_i loveasci
f
-t:!'.*l
arestad
-
ca qi pe Maregal
-
penrru pre-
trnsa
;etulre a qi.rii.
110
SOKRATEION
Ca intotdeauna
Mircea desparte apele' inlituri
con{uziile,
il aduce pe om ta propria
lui responsa-
bilitate
iuridica.
,,Dl'
Petrovici ride de mine
-
scrte
el
-
ci sint un spirit excesiv clasificator,
pentru ci
"-
f;*, lui Al.xandru
Marcu o teorie, aritindu-i
il-titi".n *r 4 categorii de acuzagr, cu pozilii deo-
sebite in
proces: militarii, economiqtrt,
rntelectualrl
si cei cu lesile rasiale...
primii acoperigi
de ordrne'
cei de ai diilea de cifre, cei de ai treilea numli d.:
atitudini si ultimii numai de scuze
qr atenuerl "'
A"Ji X""gt, care gi-a schimbat atitudinea 9i
pre-
e;,""i .
":"rif;i
impotriva
acuzatorilor,
incepind
ir'.Ii" *"i **f.
iniu'rituri,
Povesteqte
profesorului
i.. ."i"i
".i-
-1"
P"rir, venlnd la mine intr-o zi' a
"fir,-r".i"ti
p""Pereqi o schemi generali
de clasifi-
care a tuturor
qtiinqelor umane"'
*-i"
i"rU",.tif. de grup Mircea se videgte a fi din
nou la inilgimea unor spectaculoase
bitilii ale in-
i.li**t.i
d.scop.ritoa,.
ie solugii,
Pentru
a aduce.in
iocil aperirii cele mai solide argumente
economrce' lu-
,idi"", rt"ti.ti"",
istorice, filozofice
-
a9a cum s-a
u;r"i
-"i.itri"
i" ptima Apdrare
qiin Ultimul cwirtt
;";:i
;;"*."i i,' f"1" co-pietului
de
iudecati'
Argumentagia
lui, permanent
diversificati'
se imbogi-
;;-?;- .-o,. ,;toii.,d.t."
multora dintre cei care il
,r"rf,l
-'.t
dat'e statistice publicate dupd 6 martie'
a"
"ii*
*gi-"f
"cum
la putire' Prin chiar aceste date
se dovedegie ci
jefuirea
lirii
-
de care sint acrtza\t
-
""i":<it,i,
I Cidi-potiiue,
toate cifrele bilanqurilor
Jo*i.." i-po*ntul
excedent realizat de Rominia in
timoul rizboiului in tranzacgiile
sale internalionale.qi
.;:-;{*ir.t la Germania'
Rominia nu a dat nimic'
,r;.i marfuri, nici servicii,
fire contraplati'
JURNALUL
DE LA ARSENAL IIL
Cu o vorbi de duh care trebuie ingeleasi cu toati
seriozitatea, Finqescu propune ca intregul lot siJ de-
semneze pe Vulci.nescu
,,Apiritor din oficiu'
;i ,Se-
cretar al apdririi'.
$i
poate ci rispunzind acestui
spirit, Mircea a fost acela dintre acuzagi care a pregitit
gi susginut la proces o apirare de peste 4 ore, acope-
rind activitatea economicl a intregului guvern din care
ficuse parte.
Lumea insi nu poate trii numai sub tensiunea
pregititoare unui proces din care fiecare gtia ci va cI-
dea sub verdict de condamnare.
$i
iatiJ pe tatil vostru
organizind
-
impreuni cu Ghiolu
9i
Neagu
-
o des-
tindere aproape liceeani:
,,Comemorarea celei de a
;aptea
zi de libenate ingriditi'! printr-un specta-
col-parodie, cu regie
;i
rexr, in care fiecare
.deqinut"
e pus si-gi
joace
propriul rol, in rispir cu drama pe
care o triiegte in adincul sufletului siu. Careva primi-
se de acasi un ton
-
gi prijitura a devenit premiul tu-
turOra.
Doui ceasuri de glumi spumoasi, de veselie acidi !
,,O
noui atmosferi se lasi cu seara in inchisoare
-
scrie Mircea
-.
Pe misuri ce colEurile lucrurilor se es-
tompeazi, nasc iniunrru intrebiri despre temeinicia
celor aflate peste 2i... Fiecare gi le-a colorat in culo-
rile kairotice ale sperangei...
9i
se intreabi daci nu a
fost robul unei iluzii. Firi si gtie de ce, pe misuri ce
noaptea infigoari lucrurile in jurul lui, i se potolegte
nidejdea. Se simte uitat
;i
singur intre semeni. Se
intreabi daci e vreunul din togi cei de aci sau din cei
de dincolo de gardul de sirmi, care pricepe problema
lui ... Fegele se umbresc, omul reintri in sine ticut, qi
t12
SOKRATEION
nedumerirea
lui lasi acum si vorbeasci
graiul inimii'
;;"".;;;;;;,
eaztr-n
graiul rugiciunilor
de seari'
E simpla
qi duioasi
atmosfera
de Ia ruga de seara'
r-r lf,"rrlt
improvizat
in capitul
coridorului "'
se
ffaiilil,
;il'iit"
""ut,
locuitorii
inchisorii'
de-a
ffi;.;.G;ul
moment
in care
-
la fel cum se
i"ti-pritt
i?*tica
noastri,
onodoxi
-'
oamenii
de
tot natul' de toati starea
9r
oe toate grijile
-
se aduni
iirt'a..l"urt"
-
9i
constituie
o comunitate'
Simli
";.".
.f
""
".fi
mai senini;
pe alqii ii
:ilti Tii
CTI
ie oacate. Unii, care au avut
nenorocul
sa alDa ccv4
:: ffiJ:'t"
; Jin"t'i"'
"'i
qi peste zi' sinsuratici'
i".fritl i" mutismul
inchinirii
lor' Dar seara'
el nu
'ht?;;;i:
s;il'ot
to' it simqi
deschis
ca o floare
citre ceilalqi...
Rueiciunea
de seari e srmple'
lncepe
c't Inaierea'
u;|l#i"i'"i'i*aa;;;;i;"Paqteiiine\are!)qi
,iiti.i..
"t
r",t"itoi
Hruros
a tntti'at
" '
Cind ultima
noti a ctntecului
s-a sfirqit'
*ti}pi
se indreapte
spre celulele
colective' Prin
sala-inalta tI
il;;,;;il;i;:us ;i
luminate
slab' care dobindeete
-
feri si vrei
-
proPoqrrle
unei abside
de catedrale'
;;;;;;";;"
simplu
9i
aproape
ministiresc
in toate
astea."
Rinduri 9i
ginduri scrise
de Mircea
" '
De aici, de la adunarea
in sine a fieciruia
in.fala
f"ttr"utrf if
}"t"od
d" 1" itt"hitoarea
Arsenalului'a
;;:;;;. ;t-
tatal vostru,
pentru
intreaga lata
cal-
n"-i, .ofotip"l
citre bezni' $i
cine poate.si Eue
-
tn
afari de Dumnezeu
-
Pentru
ce inilqare
!
10
Sokrateion
In unhters nu sint decit doud
felui
de laowi:
anele depind de noi, ahele na.
E'I.TET
lmi propusesem si vi mai scriu o secventi in care
si incerc avi xdta ci Socrate n-a fost condamnat de
geniul Atenei, ci de imediatul interes al cetiqii nevoite
a se salva plitindu-gi infringerea cu fiii sii de frunte.
Sint insi foane obosit qi vi cer iertare ci, deocam-
dati, nu duc treaba pini la sfirgit. Vi rimin dator cu
o a doua scrisoare.
Ag vrea ca in viitoarea amintire
-
Sokrateion
-
sd
incerc a-l deslu;i pe Mircea prins in mecanismul
politic
-
nu pe Mircea politicianul, cici Mircea n-a
fost niciodati politician, in ciuda faptului ci unii qi
algii incercaseri si-l tragi in partidele lor
-
ci pe
Mircea omul cetilii. Acestui Mircea fi vin in ajutor
acte politice care dovedesc
-
daci mai e nevoie si se
spuni
-
congtiinla sa de mare limpezime cind era
vorba de soarta
f,irii.
Iati numai spicuiri din ceea ce
am de gind si vi povestesc odati pe larg.
in 1938 regele Carol al Il-lea formase un guvern
in fruntea ciruia il numise pe Miron Cristea, Patriarhul
Jfii.
Era o incercare de a da o fagi de cinste acqiunilor
lui compromise,
9i
politic gi moral. Aducea in
,,dar"
tt4
SOKRATEION
f,irii
o consdrugie noui, supusi votului nadunii.
Mircea Vulcinescu a vorar impotriva Constitugiei
Carol al lllea. S-a vorbit mult la acea vreme de ati-
tudinea luati de Mircea, care videa opozigia sa cate-
gorici la dictatura carlisti in pregitire. Din cite qtiu
a fost singurul funcgionar superior care spusese NU,
infruntinduJ, asrfel, pe rege gi dezavuind poziqia Pa-
triarhului
-
in calitatea acestuia de Presedinte al Con-
siliului de Minigtri.
$i
s-a gtiut bine de'ce ficuse acest
gest politic: pentru ci Articolul 15 din noua con-
stitulie introducea in viata civili romineasci pedeapsa
cu moartea. Deginind post guvernamenal
-
era Di-
rectorul General al Daroriei Publice
-
Mircea s-a so-
cotit dator si-gi dea demisia. Ministrul siu, Mircea
Cancicov, a dus regelui demisia lui Mircea. Sotia lui
Cancicov, scriitoarea Georgeta Mircea Cancicov,
mitusa Voichii, pe care o vedeam uneori la Hotel
L ayette unde locuia cu solul ei, ne-a povestit exal-
tati
-
cum povestea orice intimplare
-
ci regele n-a'
priceput cum un om, care nu {icea parte din nici un
partid votase, totuqi, impotriva suveranului siu. Ce
vrea Vulcinescu ? l-a intrebat regele pe Cancicov.
,,Este impotriva pedepsei cu moarrea !" Regele a fost
suplrat, a goviit,
9i
dupi citeva zile i-a spus lui Can-
cicov ci respinge demisia lui Vulcinescu.
.Si
stea pe
loc !" ar fi zis.
Dar Carol nu uita afronturile, si daci el insugi n-ar
fi fost nevoit si piriseasci tara curind, cred ci, atunci
cind i-ar fi venit la indemini, s-ar fi rizbunat pe
Mircea, asa cum se rizbunase pe algi oponengi ai lui.
Cu prilejul acelei votiri plebiscitare a Constituliei,
Mircea a scris o scrisoare Patriarhului. Voi spuneti ci
nu cunoasteti acest demers. N-a9 putea spune de la
SOKRATEION 115
cine am avut cuno$tintA de scrisoare gi chiar de con-
qinutul ei. Dar in perioada 7938-1940 povestea scri-
sorii lui Mircea citre Patriarh era de nororietare pu-
blici. in casa de la Onegti, la socrii mei, unde lren'eau
inalte fege bisericegti, atit catolice, cir si ortodoxe, s-a
vorbit de acest act.
Din cite gtiu, Mircea expunea motivele pentru care
se opune inroducerii pedepsei cu moartea, precum
9i
de ce Patriarhul, cap al Bisericii Onodoxe Romine,
nu avea ciderea s i prezideze un guvern care introdu-
cea pedeapsa capitali in viaga civili a
Jirii.
Cunoscind
personalitatea lui Mircea ne este ugor si inqelegem ci
avea gi pregitirea necesari pentru dezvoltarea magis-
trali a unei
^t
ri teze, precum
;i
fermitatea de con-
gdinqi ca s-o faci.
Poate ci urma scrisorii se va gisi cindva la Arhivele
Patriarhiei, daci, ea a exisrat, cum zic eu. Oricum, si
consemni.m informaqia cel pu$n sub semn de intre-
bare pini va fi confirmati sau infirmati.
Ag mai fi vrut si vorbesc in aceasti secvengi despre
activitatea lui Mircea ca Subsecrerar de Srat la Finanqe,
in timpul anilor de rizboi. Sint pagini ale unor bet;lii
de mare complexitate qi de mare virtuozitate care s-au
inscris in istoria economiei rominesti, in care Mircea
ne apare in deplina lui putere de lupti, capabil si ia
in piept gi si cigtige birilii aproape de necrezur in faga
presiunilor economigtilor Germaniei. A confirmat, in
aceasti perioadi mai mult ca oricind, geniul econo-
mistului intrev;zut de Madgearu si Masaryk, ajun-
gind, in anii atit de grei ai istoriei Rominiei la anver-
gura celor mai reputali economisti ai lumii. Nu vi
amintesc aici decit in tread.t citeva aprecieri
-
pe care as
vrea odati si le adincesc. Un observator neutnr rapor[a
176 SOKRATEION
superiorilor lui din Elveqia ci: Ceea ce Romkni'a a
rei;it sd obpin,i de la nempi in cursul negoci'erilot
cu Germania
pine ile domeniul miracolului; ia't
Consiliul Bincilor Reglementelor Intemalionale avea
si reeunoasci faptul cd, pri'n negocierile economi-
co-.financiare
purtate d'e reprezenta,nlii
finant,
ehr
romkneSti, de-a lungul rdzboialui" cu gerrnanii,
,s-a
obpinut de citre Ronfani4 fu' aar
9i
dmize lib,ere, dubh'
rea stocului d,e tezaur al Bdncii NaSionale Romhne
-
situayie unicdin lume! Nici mdcar Anglia
-
spwea
raponor,,i
-
pard oictorioasd, nu a putut sd-;i acopere.
nivoile decit cedind aur
;i
portofolii strdine, rdminind
;i
ea ind,atoratd. ln sfirqit, o alti apreciere, depusi ca
piesi la dosarul procesului siu: Insticutul Romin de
-Conjuncturi
mengiona te*ual; . ..conoenfiile RomAniei.
dparent defal)ordbile, au
j*cat ht realitate in
fattoarea
iombni,ei!
-
spus dupi 1945 !, pentru ca intr-o lucrare
recenti si se consemnez ci, in vremea rizboiului s-a'
realizat o pagind d,e mare oirtaozitate diplomaticd
.in
ne go cierili eiono rni.co -fi'nanci'ar e, din is toria r e laPiilot
int ernaPionale r otn kn e gti.
La aceasti masi de
9ah
a nesfirgitelor negocieri cu
germanii, uneori sub presiuni politice extrem de dure,
f,,fircea Vulcinescu s-a aflat
Permanent
ca
jucitor
principal.
Aq mai fi vrut si vorbesc qi de procesul lui Mircea.
De fapt, procesul nu este al lui Mircea, ci Mircea
Vulclnesiu este al procesului. Este procesul unei
infringeri, cum au avut loc de-a lungul veacurilor,
multe itr istorie. Este procesul angrenirii forgate, de
citre germani, a Rominiei, intr-un rizboi dincolo de
g.aniqile sale istorice. Este procesul unei infringeri,
SOKRATEION II7
deoarece aliagii nu au recunoscut participarea Romi-
niei la victorie impotriva Germaniei. Strategii nogtri
gtiau de la inceput ci rizboiul din risirit va fi pier-
dut. (Generalul Paul Teodorescu, rudl gi prieten al
familiei Voichii, ne-a demonstrat intr-o zi, Voichii,
mie qi citorva prieteni, la
Joiga,
in termeni militari qi
economici, de ce rizboiul din risirit nu putea fi c!-
tigat de germani.)
ln presa vremii, iar mai tirziu in diferite studii au
apirut materiale relatind feluritele aspecte ale proce-
selor de dupi rizboi. Nu am inten,tia sl le aprofundez.
Acel moment istoric este prea complex gi cutremuritor
pentru
lara
noastri gi daci poate fi simqit cu inima, nu
poate fi
judecat
decit cu multe documente pe masi,
ceea ce imi este imposibil acum. Aici, eu incerc si-l
deslugesc numai pe tatil vostru, atitudinea lui, sufle-
tul siu, nu istoria ci pe Mircea implicat in istorie.
Ne putem intreba daci Mircea nu a crezut cumva
in victoria Germaniei. Cu inteligenga lui iegitl din co-
mun, cu profunda lui cunoagtere a istoriei europene
gi rominegti, cunoscind atit de aminunqit, gi de la cele
mai autorizate surse, posibilitigile politice, economi-
ce, militare ale
1ir.ii,
contexftl alianlelor tradi$onale
pe care se sprijinea
,tara
noastri, ponderea taberelor an-
gajate in inclestarea globali, el care gtia ci
Jara
noastri
s-a aflat permanent sub presiunea plicilor tectonice ale
celor trei imperii vrijmage intre ele, reusind totugi de
secole si supravieguiasci prin abilitate si vitejie, n-a
;tiut
el oare, inci din 1939, apoi de la Diktatul de la
Viena, apoi din chiar desfi;urarea b;teliilor, cL rlzbo-
iul in care Germania lui Hitler forgase Rominia si ia
parte, dincolo de graniqele ei firegti, avea si se sfir-
geasci in catastrofi ? Ba o gtia bine. Am doui amintiri
118
SOKRATEION
in aceasti privinqi. Pugin inainte de cisitorie am fost
cu Voica tl-i f"".- o vizi6 la Minister' Pe biroul lui
se afla inrimati fotogra{ia Baciului Vasile din Birsana
Maramure;ului, gi pi pet.te reproducerea unuia din
tablourile lui Van Gogh cu floarea soarelui' Ne-a citit
fragmente din poemul Cartea a trei'a ilespre sdr/cie
Si
delpr" *oortei lui Rilke. Apoi am vorbit de Franga
unie Voica avea o mitu;i, iar Margrita pe Elena
Vicirescu. Ca gi Margrita, Mircea avea un profund
respect pentru Franga gi pentru rolul ei in destinul eu-
roiean,-chiar daci nu se purtase intotdeauna corect
faia de noi. A venit vorba de infringerea ei'
$i
Mircea
"
spur, F.an1a ,ru poate si fie invinsi ! Cred ci-i redau
exict cu"it tele. Apoi, la nunta noastri, in casa din
Kiseleff 41, ali fosigi voi, impreuni cu piringii vogtri'
Ptezenla voastri mi-a dat atunci sentimentul ci nu
sint singur, ci pe lingi fratele meu mai aveam o fami-
lie, pirinqi gi doui surori.
Dupi cum
9ti1i,
socrul meu, Ren6 Bogdan, cu pi-
cioareL paralizate' nu se
Putea
deplasa decit in cftje'
Mircea sla a$ezat lingd el, pe canapea qi, in timp ce noi
tinerii dansam, ei doi au stat indelung de vorbi' Era
in 1942, trecuseri doi ani de la declans,area rizboiu-
lui, aveau loc mari bltelii la Stalingrad, Socrul meu
l-a intrebat pe Mircea, pe atunci Subsecretar de Stat
gi participani la mai toite Consiliile de Minigtri din
""6irr"toi
*"t"g"lului: .Quest-ce
que vous croyez?,"
$i
Mircea i-a rlspuns, ,,La
guerre sera perdue' Elle
est d6ja perdue. Pourvu qu'on puisse sauver notre
pays du d6sastre qui peut arriver !"
Socrul
-"rr,
n.-" .epetat d. mai multe ori aceasti
trazd., care pentru el avea greutate de verdict'
SOKRATEION
119
Dar atunci, daci Mircea era lucid ci participi la o
bitilie pierduti, de ce s-a aflat in Guvern ?
Exista o scrisoare pulin cunoscuti, din 27 ianuarie
7941, pe care Mircea o scrie ministrului Mihai (Ici)
Antonescu.
,sthnate
dornnule minis*u, Am stat ca mine insumi
h sfat asupra celor oorbite in dimineaga de 25 iznua-
ie. V-atn rdEuns atanci cd, dacd cbemarea ce mi se
adresa era wn ordin, ca
fnnajnnar
disciplinat
Si
con;tient
de gretl.tdtea imprejnrdilor prin care trece stdtt'tl ro-
mAn, fu;eleg sd md supun. V-am rnai spus insd, cd dacd
rdEansul trebaie sd attme de voinga mea, sau de pofta
inimii mele, ag
fi fericit
dacd aceastd chemdre 4r trece
asupra abcuiva, mai pregdtit
;i
mai dorni'c dectt mine,
care am aQut
5i
am pentnt 1)i4la
Poktbd,
in general, mai
mwlt aprebensiani decit ispite... "
lntrebat gi la proces a rispuns limpede:
Ce am ciutat in Guvern ?
De ce am intrat ?
De ce am stat ?
De ce n-am plecat cind am vizut ci nu e nimic de
ficut ?
Rispund:
Am intrat in Guvern din ordin,
-
dupi ce am incer-
cat si trec de la mine acest pahar,
-
pentru ci romenii
se biteau cu rominii, pe strizi, in faqa armatelor striine,
care amenintau si arbitreze conflictul in interesul lor.
lara
era. ristigniti
9i
haina ei sfigiati. Am stat in Gu-
vem si ajut
Jara
si iasi din impasul in care nu eu o pu-
sesem. N-am plecat din Guvern, cind am sim,tit ci
barca ia api, pentru ci am considerat cd o datorie ele-
mentari impiedici pe un om in post si piriseasci o
720 SOKRATEION
corabie care se ineac;. Am avut intotdeauna in gind
rispunsul lui Socrate citre discipolul siu, cind-aces.ta
ii propusese si se derobeze, fugind: ,,Sint-zeci
de mij--
loace ie-1i scapi pielea, daci egti dispus si faci orice.
' ''
Iau omul politic! Mircea nu s-a amigit niciodati
cu iluzia victoiiei, ci, dimpotrivi, previzind
-
ca
9i
alte
personaliti,ti de frunte ale
lirii
-
inflingerea, a dus o
politici de negocieri abile, care si-i oblige pe germani
si achite datoriile, in aur gi mare
Parte
in armament
modern, pistrat in interior, astfel ca in orice moment
oportun
Jara
si fie dotati cu intregul utilai de care ar
ai." oevoie ca sd tacd fagi viitoarelor situaqii previzi-
bile. Existi o piesi-document, un a{i9 care a fost la acea
vreme rispindit in
lari,
de o subtili sugestie, unde se
vede ci Rominia trebuia si se pregiteasci pentru un
rizboiin eest.,Lucrul acesta
-
spune Mircea la pro-
ces
-
am incercat siJ facem inqeles poporului, ca prin
oglinde, in ghicituri
-
cum spune Apostolul
-
atunci
cind, pe afigele in care s-a cerut contribulia la impru-
m,tlui Reintregirii
(deci
9i
recucerirea Transilvaniei
de Nord) se iniaqiga
-
in spatele chipului ostagului- cu
fala la risirit
-
chipul unui al doilea ostaf' acesb cu fata
intoarsi spre apus". Acest afig a fost sugerat de Mircea'
Este limpede, deci, ci Mircea Vulcinescu gtia ci
Germania nu putea ci;tiga rizboiul impotriva Rusiei,
Angliei, Americii. Se afla, totugi, in Guvernul romin
prelestinat infringerii.
$tia,
deci,
9i
faptul ci intr-o zi
lr" oliti oentru Darticiparea
lui la Guvern. Dar asta
,rr,
'"o.rr"'p.rr,*
"1.
Din ceasul in care
fara
lui intrase
in impas, il nu-gi mai apa4inea. Toate harurile qi toate
cuceririle lui intelectuale se a{lau supuse unui singur
imperativ: si serveasci
Jara
in acest ce*s. Putea trece
de la el paharul ? Nu putea !
SOKRATEION I2I
Fireqte ci Mircea si-a construit cu atentie apararea.
Nu incerc acum si
judec
amploarea apiririi lui, pla-
nurile ei, complexitatea implicagiilor in ceea ce in-
seamni paniciparea la guvernarea girii. Poate voi scrie
cindva o carte in care si demonstrez ci in acest pro-
ces au stat fali in faqi nu doar puterea si dreptatea, nu
doar forga bruti gi adevirul
-
dar, ce este mai grav
-
in faqa istoriei stitea tri.darea intereselor naqionale de
citre noul regim instaurat in Rominia.
Pini atunci trebuie si arit ci expunerea apirlrii
-
in acest teribil proces
-
se vide;te a fi, in sine, un
moment sclipitor din viaga tatilui vostru. Ultimul siu
cuvint a durat ceva mai mult de patru ore. Vreme de
patru ore privirile gi atengia tuturor au stat indreptate
citre omul ciruia i se dase cuvintul. Cea ce spunea
captivase pini gi pe judecitor.il De la primele lui cu-
vinte parci din aer dispiruse teribila sabie a pedepsei
posibile. Timpul vremelnic fusese alungat din sali
lisind loc si prindi consistenti timpul sacru al isto-
riei, care apa4inea tuturor celor de fagi, prin care fie-
care ffecuse intr-un fel sau altul: judecagii
si
judeci-
torii, asistenga si apiritorii, grefierii gi soldagii de
PazL...
Vorbirea lui Mircea era calmi. Vorbea cu siguran-
gi, cu luciditate, cu ideile bine prinse in chingile
rationamentelor. Vorbea bine si frumos. Daci inchi-
deai ochii gi semnele justigiei dispireau din jur, aveai
sentimentul ci asculti profesorul vorbind de la cate-
dra universitari ori de la pupitrul de conferenr,iar.
Noi qtim ci in toate procesele ri.zboaielor pierdu-
te, in efervescenta evenimentelor dramatice care mo-
difici structurile de guvernare, demarcagia intre ceea
ce se poate socoti vinove{ie si ceea ce este vinovilie
122 SoKRATEIoN
se estompeazi pini la confuzie. Aga s-au petrecut lu-
crurile la pribuqirea Bizangului, in vremea Reformelor
gi Contrare{ormelor, in timpul revolu$ilor din Anglia
Franqa, Rusia. Rominia triise qi ea multe zguduiri
de-a lungul veacurilor. Acum ii era dat si mai triiasci
utt". ltt
"semenea
ceasuri procesele politice nu au we-
me si achite. Mircea gtia din capul locului, asemenea
lui Socrate, Ioana d'Arc sau Ludovic al XVIlea ci
invinsul este condamnat, Cu rare exceplii de elegangi
cavalereasci pe care istoria ni le oferi din cind in cind,
ca si se reabiliteze etic in faga viitorului, invinsul este
intotdeauna condamnat. Mircea pricepea, istoricqte,
nu doar puterea invingitorului, dar
9i
necesitatea lui
de a se afirma in victorie. Burghezii din Calais trebu-
iau predaqi pentru ca cetatea si-;i poati duce destinul
mai departe feri s; fie cu totul nimiciti, chiar daci
iefuita.
Cunoagtem cele trei luiri de cuvint ale lui Socrate.
Nu ne scapi argumentele uneori lunecoase, pe care le
invoci bitrinul filozof, pentru a trece pe lingi pe-
deapsi
-
daci lucrul ar fi fost cu putingi ! Cunoa;tem,
de asemenea, nenumirate procese, incepind cu ale
argilor pe rug gi sfirgind cu multe din secolul nostru,
cind acuzatul se transforma uneori in strilucit acuza-
tor fie al
justiqiei strimbe, fie al unei orinduiri ne-
drepte. Precum cunoagtem gi procese in care acuzatul
pledeazi vinovat, s,i altele in care pledeazi nevinovat.
Apirarea lui Mircea Vulcinescu nu intri in aseme-
nea canoane. Ea imi apare
^proape
c^ un paradox,
prin seninitatea
;i
calmul vorbirii. El expune o sicuaqie
si transmite o experienqi ce gi algii trebuie s-o cunoas-
ci daci sint chemaqi si
judece gi si salveze ceea ce se
poate salva in
Jara
prinsi, ca gi alti dati, in cleqtele
SoKRATEtoN 123
unei noi gi grele coniuncturi conflictuale, de care nu
era vinovati. Cici Mircea nu-mi apare pledind pen-
tru sine
-
decit in subsidiar, implicit, ca o consecinli.
a intirnplirilor pe care le expune
-,
nici pentru sis-
temul in care s-a aflat cuprins, nici pentru ordinea
utopici ce-a dominat anii r.izboiului, gi nici nu con-
testi autorirarea
justiliei
dinaintea cireia se afli in-
vocind autoritatea legii sub care lucrase. Ai sentimen-
tul ci a venit la propriul siu proces cu o limpezime
spirituali qi intelectuali absoluti, ci se simte in cea
mai deplini liberate, ca arunci cind urci treptele unei
catedre.
$i
de la aceasti catedri, care poate {i oriunde,
intr-o auli universitari, pe cimp, sub stejar sau in sala
Tribunalului, el expune o pagini de istorie. De istorie
recenti. Foarte recenti.. Pe care toti cei de fa1i, intr-un
fel sau altul, o cunosc.
$i-n
expunerea sa desface con-
fuziile care inviluie intimplirile, delimiteazi" zonele
de migcare a faptelor, stabilegte implicaqiile lor pe
diferite planuri: politice, economice, militare, ideo-
logice. Dinaintea auditoriului se desfigoari, intr-ade-
vir, o istorie teribili a bltiliilor pierdute qi a betili-
ilor ciqtigate in acegti ani cind intreaga Europd. zd,cea
sub fum, iar Rominia se putea salva de ocupalie nu-
mai prin inteligenti, abilitate, tenacitate, viclenie chiar.
Lisind la o parre faptul ci Mircea insqi ar fi cumva
victimi a evenimentelor, hsind la o pane chiar senti-
mentul ci sti fali in faqi cu justiqia
instituiti de
invingitori, ii inarmeazi. gi pe acegtia cu propria sa
experienqi pentru ca, la rindul lor, invingitorii si
poati invinge
yicisirudinile
inevitabile prin care acum
ei avear si treaci. Nu spunea:
,,Iati cum si de ce am
fost invinsi !", nici:
,,Iati de ce sintem nevinovagi", ci:
,,Iati cum am incercat si descurci.m treburile Tirii
124
SOKRATEION
noastre slJb presiunea striini, iatl cum veqi putea des-
"urca
si voi hai bine, treburile
fdrii
noastre,in
l;'o:ua
situagie pe care o moqteniti, de asemenea,
sub pre-
siune striine.
$i
nu era numai propria lui experienqi
De care o dezviluia auditoriului, ci lecgia fundamen-
i"la
"
T;rii
""r",
de la incepurul vremurilor a luptat nu
p"nt-
"rr..rit.
in afara granitelor sale lisate de Ia
b.r-rr.""u, ci pentru supravieiui'e
in interiorul en-
dtiqii sale etnice, spirituale, morale'
Prin ultim.tl'siu cuvint,
9i
pini la ultimul siu
cuvint, Mircea Vulcanescu arati ci invinsul, inainte de
a pirisi arena de lupti mai are o daiorie ultimi faqi
de cetatea sa,
9i
anume, si arate invingitorului
cum si
se Dizeasci
eiittsupi, in viitorul pe care gi-l asumi ca
invlineitor. cum si apere mai departe cetatea ca si nu
fie shbitl in t-pol .i, itt fructele ei, in visteria ei de
citre dusmanul cate-l inv adeazi.
Aveau si urmeze
-
cei de la putere
-
aceasti lecqie
a Jirii
? Desigur
-
nu! Dar ea trebuia predati de la
Catedra marei drame na$onale.
11
,,Le
Prince de I'esprit"
a
fost
lnutca,t de
;arpe
Cit de misterioasi este pentru noi, fiinte de rind,
apropierea de oameni ca Mircea Vulcinescu !
$i
totugi
ce simplu ne primesc acesti oameni apropierea! Ne
coplegesc firi si ne srriveasci. Sintem parci ridicaqi
ugor de la pimint de acest rest al aripilor noastre pri-
mordiale, din care pictorii lungesc aripile ingerilor,
cirora Dumnezeu le-a dat in griji aplrarea noastri de
tiecare zi, si care uneori
-
e rar, adevirat !
-
ne salti
ca si-i putem privi in ochi pe ace$ri oameni, poare
anume ca si ne putem dumiri cum, dupi atita suferin-
gi ei pot inci iena umilinqele, schingiuirile, acuzaqiile
nedrepte, batjocura, ci mai au inci puterea de a ierta
neomenescul din omenesc, neomul din om, pentru
triumful omenescului arit de gubred din om. Prin ei
parcd auzi gi azi aevea acele vorbe spuse pentru noi
togi: Iani-i, Doamne, cI nu gtiu ce fac!
Vi scriu asa cum se petrec unele peste ahele gin-
durile, in cruditatea lor, peste care dulceata unor vor-
be blinde par a fi impietate.
Iati omul inre gind gi fapti. Gindul se nagte, {apta
se face. Gindul este formi in vedenie ideali, fapta
-
chiar gi cea mai umili
-
se implinegte in infringerea
constringerii; gindul este curat, limpede, pur, fapta
726 SOKRATEION
trinti cu imprejuririle impure, ciocnire intre agre-
siunea imprejuririlor gi voinga gindului de a se implini
in fapti. Trinta ingerului din noi cu Necuratul care
ne pindegte in fiece clipi.
Iati o fapti
-
din faptele umile
-
ale lui Mircea.
Se a{la printre deginugi un om, pe nume Frigescu.
Avea miinile permanent reci din cauza unei grave in-
suficienqe de circulagie. Din cauza aceasta, de cite ori
era scos la munci sau numai la alergarea besmetici din
cunea inchisorii, pielea ii crdpa iar durerile intrau in
carnea lui ca f;cute de mii de cioburi de sticli sparti.
Friqescu nu avea minuEi.
$i
nimeni nu avea si-i dea.
Mircea avea nigte ciorapi de linl. S-a hotirit si-i trico-
teze din lina ciorapilor o pereche de minugi. Dar
Mircea nu
ftia
si tricoteze. Nu-i riminea decit si in-
ve!e. Nu avea decit o singuri metodl: si despleteasci
incet ochiurile ciorapului gi si faci ragionamentul in-
vers ca si inqeleagi cum impletea bunica lui! E ca
9i
cum ai vrea si invegi cuvintele dintr-o limbi striinl
citindule de-a-ndoaselea. Aga a ficut. A citit de la
dreapta la stinga, pentru ca inviginduJe, si poati scrie
cuvintele corect, de la stinga la dreapta. Din ce gi-a
confecgionat andrelele, sau poate o croseti ?
-
nu
gtiu
-,
poate din aschii scoase din saltea ?, din pervazul
unei ferestre ?, din cipitiie de sirmi de aflarea cirora
ar fi suferit pedepse cumplite ? Tricotatul s-a ficut pe
ascuns. A durat probabil mult. Nu gtiu cit. Dar astizi
gtim, mirturisit de Frigescu ci de Sfintul Niculae,
Mircea i-a diruit o pereche de minugi tricotate de el
in inchisoare.
Asa cum spunea Mircea Eliade, ceea ce ficea tatil
vostru era intotdeauna bine ficut si de folos.
"LE
PRINCE DE L,ESPRIT"
I27
-
Las creionul din mini, inchid ochii si gindul mi se
intoarce iarigi la Mircea.
Lui Mircea Vulcinescu ii era sonit si-i meargi toate
din plin, pe mis-ura harurilor lui, inteligeng;,';e;;_
rie, culturi, echilitru liunrric, duium de'talerrte, gene_
rozitate, admiragia celor care s-au apropiat de e[ aici
sau in stri.ini.tate
-
mai cu seami in Foilga, unde eve,
prieteni printre scriitori (avea de la
Jean'6octeau un
carnerel cu poezii, pe care mi l-a aritat Marerita in_
tr-una din serile noastre de ceai), filozofi, matemati_
cieni, savangi. Ar fi purtat steagui p".rorr"fitegii luilu_
minos gi dind lumin;, a;a cum a ficut-o necontenit in
generaue sl cu tlnenr care o urmau pe a lui. Dar steagul
siu, numele siu, a intrat intr-o zone de furtuni. Fir_
tuna a vrut si-i smulgi steagul si si-l doboare. Fum.rna
putea si faci aceasta cici era puternici, teribili, asemd_
ni.toare acelor maelstrcjmuri
care, in pripastia vine_
jului
scufundi cele mai ,"-"r" ,r"rri iirpreuni cu
insemnele lor ciliuzitoare.
lnchisorile noaitre
,,poli-
tice" au.scos insl Ia iveali uluironrl fapt al
"einfriiierii.
A,l,n;inffngeni nu. a omului, ci a steag"t"i p"
""r"
8-ui
gi-l fiurise prin educagie, culturi, seitirnent al istoriei
gi prin liuntrul siu de credinti. A fost ucis omul, dar
gindul lui, idealul siu venicai a fost adus t" .ro."f"i"
fumrnii de acela;i vinej al maelstrcimului
*."'fu;_
case si-l scufunde in hiurile unde-i zdrobise trupul,
pentm a proclama ci asemenea oameni nu pot fias_
cun;i poporului in care se nasc, cici flacira lor se vede
de departe, cum se vede flacira martirilor.
Cum a murit taril vostru ?
Pentru mine este neindoielnic
ci numele si amin_
tirea lui Mircea Vulcdnescu nu mai pot fi desp;rqite
128 SoKRATEToN
de ideea unei prodigioase aparigii in cimpul culturii
rominegti, gi nu mai pot fi scoase din Canea Maniro-
logiului Rominesc.
Dar cum a murit Mircea Vulcinescu ?
El a dus in moarte un chip ce devenise legendar
inci in timpul viejii sale. Un chip de o cuceritoare
frumusege, deveniti hieratici in inchisoare-
Dar cum a murit el ?
Despre viaga lui adinci, de cuget gi credingi in creg-
tinismul onodox rominesc
-
despre care am pomenit
cu siricie
-
se vor mai scrie pagini bogate pe misura
scoaterii cindva la lumini a manuscriselor rimase de
la el.
Dar
9i
despre moanea lui va trebui intr-o zi si se
scrie o pagini adevdratd, firi de care viaqa lui nu va
putea fi cititi deplin. Cici, in destinele citre care ne
ridicim gindul si ne sprijine govlielile, omul igi rezu-
mi viaga prin moartea sa.
$i
este cazul lui Mircea
Vulcinescu, acela care a scris
ti
transcris de cite ori ?
versul lui Rilke:
Dd
fieciraia,
Doamne, moanea lti!
Dar pentru asta trebuie si gtim cum a murit Mircea
Vulcinescu.
Am corecat impreuni. cu voi
-
Sandra, Miriuca,
Charlie
-
textul Sokrateion
-
pe care mi-l publicase,
in gestul siu de evlavie, Gabriel Liiceanu
-
gi la urmi
v-am pus intrebarea obsedanti:
-
Cum a murit Mircea Vulcinescu ?
Iar tu, Sandra, mi-ai dat rispuns la aceasti intre-
bare prin cutremuritoarea scrisoare pe care mi-ai
trimis-o la 27 mi 1997,laParis.
,LE PRINCE DE L'ESPRIT" 129
Dragd ISu,
in anrl 1952, Tata a
fost
transferat de h hrcbisodred
din Aiud h cea de la
Jilaoa,
pentru o anchetd (care, de
fapt^il
pioea pe an ah Vubdnesor, n*mit lon).
In acea oreme regitnul deginupilor de la
Jilaoa
de-
oenise an coSmar neintrerttpt, o,idind limpede intenpia
de exterminare a cit mai maltora dintre ei: (bdtdi
crnnte zilnic, infometare, tngbesuirea cit mai mare a
degin*gilor in ceh e mici, lipsite de aer, san totah lor
izohre tn
frig
in httuneric
$
umezeald pe durate lungi"
tortara ca saa
fdrd
ancheu gi ingrijire medicald inexis-
tentd).
intr-,4nd din zile Tata a
fost
scos din celald cu alpi
6 depinapi An
fost
d*Si in cane unde, puntnda-li-se
niste pdturi tn cap, au
fost
pasi sd alerge in cerc, in
timp ce 4
lorlionari
ti bdteau sdlbatic cu ciomege si
bastoane de cauciuc.
Tatii i-au rapt o codstd care i-a perforat pleura.
Apoi a*
fost
dezbrdcapi la piele
;i
arancapi de-a valma
in celala nr. 16 zisd
,Neagra", o tncdpere din beci,
ctanPlit de rece
Si
ca drsumeaaa add. Aa
fost
pinapi
acoh timp de 26 de ore, nemincapi
;i
nepatind*-se
spnjini decit de pere(ii azi.
Mai intti au tncercat sd se incdlzeascd alergtnd pin
marddrie dintr-un colp intr-altal
Si frec1ionind.u-gi
spindrile rnal altuia ptnd ce, tdpasi de oboseald au
fost
neooipi sd se intindd pe jos.
Atunci Tata h-a sp*s:
,
Ddcd tot trebnie sd murim aici, sd-l saloim barem
pe cel mai tindr. Sd-l culcdm pe truparile nodstre..
A1a aa
fdcnt.
Ddr Tata, cdre aoed co4tta rt4ptd
;i
plenra strdpunsd, lipit cum era de cimentwl ad, s-a
130 soKRATEToN
hnbolndoit de pneumonie. Ceilalpi, prin minane, au
scdpat cu oi4la din acea groaznicd incercare.
Fiind readus k Aiud und.e, in continuari, na i s-a
dat nici o ingrijire, pe
fondul
de pnettmonie, Tata s-a
tmbolndoit de tuberculozd
Si
s-a stins in chinwri, h
28 oaombric al aceluia$ an.
Aceastd rckure o considcr cea ad,evdratd, intructt
rni-a
fost
povestitd mie de Ionel Mociomipd,
$
este
aidoma ceea ce i-a pooestit Mamei, Puiu Teodorescu,
arntndoi
fdcitzd
parte dintre cei 7 delinugi torturdli,
printre care
fusese 5i
Tata.
Camilu; Demetrescu mi-a pooestit
cd a tnttlnit, cu
mulgi ani mai tirziu, h Spitalul Brincooenesc pe un
hborant tubercalos ce se numea Ldzdrescu. Acesa i-a
spus (tn mare taind), cd el este
,Tindral"
pe care Tat4
trnpreund ca ceilahj cinci deginapa il luaserd tn brage
spre a-l sahta de k moarte.
Cu aceste rinduri triste, te sdrut cn drag,
Sandra.
La asemenea pagini mintea se blocheazi, ochii nu
mai vid, e peste tot in jurul
meu intuneric.
Ultima dati l-am vizut pe Mircea in sala Tri-
bunalului de la Bucuregti. Eram cu voi doui. Mircea
slibise
;i
semina izbitor, ca silueti, cu studentul care
fusese in fotografia de la inceputul acestei scrisori.
Avea ochii incercinagi, frumogi gi blinzi cum nimeni
nu-i avea, gi cu aceiaqi voce putin sufocati si goptiti,
intorcindu-se citre mine mi-a spus:
,,Ce
mai faci,
Igta?'
$i
ne-am sirutat. Am mers citiva pagi lingi
dinsul, mI ginea de mini. Ca raril meu in copiliria
mea dispiruti de mult. V-am spus.
.LE PRINCE DE L'ESPRIT"
131
Cind l-am cunoscut eu, nu la cinci ani ai mei ci la
15
-
in adolescenga pe care mi-a luminat-o ca nimeni
altul
-
sufletul meu a cintat. Cind m-am despirtjt de
el, pe Sala paqilor pierduti, in Tribunalul de ia Bucu-
regti, sufletul meu a plins.
$i
pentru el plinge si azi.
Jr ma opresc.
-
V-i imbrigigez, dragi Sandra, dragi Miriuca, pis_
trindu-vi pini la capitul drumului iuLirea mea deiot_
deauna-
Ista
Bucuregti 1983-7984
Paris 1997
SINGURATATEA
LU I M I RCEA VU LCANESCU]'
A iubi pe aproapele ndu cd.
Pe
tine insuli tnseamnd
cd esti legat de el pin sol laitatea in s*ferinld'
prin comanitatea de toartd in
P
cat
ti
cd k bine
Si
h rda, nu existd, in
fond,
mlntuire numdi
Penttu
anul singur, ci ntatai mintuirea lamii ln*egi.
MIRCEA VULCANESCU
in faqa intreberilor hotiritoare ale destinului omul
este singur. Iisus e singur dinaintea batjocoritorului
sanhedrin al Caiafei, Gandhi e singur in faga istoriei
qi a glongului asasin, Micul Prinq e singur in faqa
garpelui pe care incercase sil imblinzeasci...
Mircea Vulcinescu a scris despre singuritate. A
scris }n Prdpastia in care se prdoilesc toate
-
iurnalul
siu din 1924. Triise o drami zdruncinitoare: salvase
de la inec doi colegi, dar pe alqi doi
-
o fati
9i
un
biiat
-
nu izbutise, cu toati zbaterea lui; era singu-
rul dintre ei care gtia sA inoate. Nenorocirea se petre-
cuse pe lacul Pasirea. Din adincimea durerii apare
gindul care definegte tragicul singuritiqii ce avea si
wmeze: Din swflet am pierdut ceoa,
Podte
ceed ce erd
*
Text aplrut in revisra Excelsior,1998, Cluj-Napoca.
SINGURATATEA LUI MIRCEA WLCANESCU 733
mdi btun tntr-tnsul: voia bund... Nn mai pot ride.
Ctnd rtd simt cd md ndrginesc Nu odd. Nu inpeleg
dwerea. O durere
fdrd
margini
-
tnetafizicd
-
gi ca
atare
fdrd
leac, mi-a pdtruns inlduntru pe sub suJlet,
mi-a ruinat dragostea
Si
c,redh.gz
Si
nddejdea.
$i
qarc
-
premonitor
-
propria sa proiecgtein destin: Pentru
ci sufen" oa trebui si te apropii de sufeinpa altora Sd-i
mingi Sd-i inpelegi Va trebr.i sd iei sarcina abora.
Rdmti singur mai departe. Dar ajntd.
Avea 20 de ani cind scria aceste rinduri. Fiinga sa
se rupsese in doui. O fa$ rimisese la vedere, infiqi-
gati timpului profan, in virtejul dezbaterilor lumii
cireia avea si-i aduci in slujbi toati bogigia firii lui
prodigioase; cealalti fali liuntrici, a sinelui, rimisese
indreptati citre acele intrebiri pe care gi le pui singur,
al ciror rispuns nu are valoare decit atunci cind, chiar
venit din afari, se nagte din nou din tine. Voia buni
din suflet murise pe nialul lacului Pasirea. Continua
si rispindeasci in jurul siu jovialitate, generozitate
intelectuali, inteligengl niscocitoare de solu$i sur-
prinzitoare, dar liuntrul siu, acel adinc al fiingei ce sti
permanent fagL h.fa9| cu vegnicia, se retrisese din
lume, sihastric.
De sub creionul lui apar pagini de neuitat despre
singuritate. Despre singuritatea lui Ion Creangi gi
despre acel strigit firl pereche in scrisoarea romi-
nerscd: Vino,
frate
Mihai oino, cd
fdrd
tine stnt strdin.
Despre singuritatea lui Gandhi
-
s,i cum putem oare,
azi, cind qtim ce s-a intimplat, si nu ne di.m seama ci
el insuqi se afla insumat in rindurile inchinate Mare-
lui Suflet al Indiei ?
-
Iatd-ne pe toli,
fiecare
purtin-
duli sarcina rnai greu sau mai upor, in;irapi pe dru-
I34 SOKRATEION
mul
fdr,i
sfir;it, indoipi
fiecare
snb poztara lui,
fiecare
singur cu pooara lui.
$i
tota;i, iatd cd printre noi se
gdse;te cite anul, rareori e d.rept, dar totuti ce in dra-
mal lui uitd povara lui proprie; se tncarcd ca a rnai
multora.
$i
apoi? Se pare cd nimic nu s-a schimbat.
Acum, ca
;i
inainte, ca intotdeauna, lung
Sir
de oa-
meni ne urmdm cr't to{ii caled,
ftecare
singar...
Prin sentinqa Tribunalului Poporului, ghilotina is-
toriei cizuse pe destinul lui Mircea Vulcinescu. lm-
preuni cu algi minis,tri, subsecretari de Stat, directori
in departamentele Guvernului de rizboi, el intri in
singuritatea inchisorii sub pecetea tragicului intuit la
20 de ani. Fusese condamnat la 8 ani detenqie
-
dar
in fapt, dupi cum s-a vizut
-
la exterminare. La pro-
ces, dind seami de intreaga munci depusi 4 ani in
apirarea visteriei
Jirii,
el a spus vorbele de care am
amintit gi cu alt prilej: Tu, baciule din Bhrsana Mara-
mureSului, tu, al cdrai chip mi-a sut in
fapd,
pe tndsd
de luoa cit am
fost
Secreur de Stat, gi pe care te-am
cerceta.t in gind intotdeauna... pie, baciule, tpi daa
dstdzi" aici" mai presus chi.ar de aceastd Curte, soco-
tedld.
$i
dre{indu-se
Judecitorilor,
a adiugat cuvinte
care-l ridicau deasupra dezleglrilor care stiteau in
miinile Tribunaltlui: Ea oed tn Adeztdr gi gtin cd nrt
este pt tere in larne tnai mare decit Adeodrul,
Doui replici careJ inilpu la umirul istoriei neamu-
lui nostru. Prin ele, Mircea Vulcines ctt definise legea
sub care muncise in slujba
firii,
precum
9i fihzofia
sub care-gi desfigurase activihrca de ginditor, dascil,
economist, cercetitor monografic, istoric, teolog: iu-
birea de
Jari
qi credinga in Adevir. Adevirul venea
SINGUR.ATATEA LUI MIRCEA VULCANESCU I35
de sus, era gragie din Har stipinitor destinului spiri-
tual; munca de fiecare zi venea de
jos,
cerea ragiune
gi cinste. Am mai spus acest lucru gi in Sohrateion.
Mircea Vulcinescu a impicat, in cel mai adinc spirit
filozofic rominesc, rinduiala lumii de aici cu rinduiala
fumid de dincolo, fdri si abdice de la nici una din aceste
meniri la care esrc destinat omul: a firii gi a suprafirii,
a pedepsitului
9i
a mintuitului.
Stipinirea Adevirului lirgeqte universul
-
vizut gi
nevizut
-
dar, in aceeagi misuri, zidul singuritilii
se stringe in jurul omului. Cine se poate salva din
aceasti dihotomie ? Pentru cei siraci in ale sufletului
gi minqii singuritatea inchisorii devine de neinqeles,
ei cad in gol, se pribugesc. Pentru cei luminaqi de Duh
gi de Culturi, singuritatea, chiar qi a inchisorii, este
incircati de intrebiri gi rispunsuri la intrebiri de
multi vreme firl rispuns. Peste ani, un alt filozof ro-
min
-
Gabriel Liiceanu
-
va sptne: Ctnd e
'uorba
de
spiit, singurdtdtea n e ct't pt4tintd. ln singuritatea
lor, acegti oameni duc in spinare sacul greu al contra-
dicgiilor lumii din care vin, al binelui
;i
al riului. Ase-
menea oameni
-
ca Pirintele Maximilian Kolbe, Mon-
seniorul Suciu, filozoful Mircea Vulcinescu
-
devin
purtitori de cuvint. Ce a fost bucurie sau durere, isto-
rie impliniti sau amputati, victorie sau infringere, este
dus de ei in inaintea Atot-Iertitorului Fiu
9i
a Maicei
lndurerate, la icoanele pictate pe sticlele noastre fra-
gile. Aici, pe pimint, ei dau seami
lirii,
iar dincolo,
in vecie, ei dau seami de seama dati aici
jos. Adevirul
i-a prins in capcani, sint sclavii Adevirului gi plitesc
pentru aceasta...
136 soKRATEToN
S-a petrecut cu Mircea Vulcinescu un fapt dintre
cele mai de necrezut
-
pecetluind inci o dati singu-
laritatea qi singuritatea acestui om deosebir. Se afla
inchis la Viciregti. Vin la el emisari ai guvernului co-
munist. Au nevoie de un expefi in materie de eco-
nomie gi finanqe pentru adunarea si limpezirea argu-
mentelor cu care delegagia Rominiei participa lx
tratativele de pace de la Paris. Vulcinescu rimisese
omul cu cea mai solidi autoritate in materie.
$i
ast-
fel, comunistul care-l aruncase in inchisoare vine ld
,,du;manul poporului' si-i ceari sfarul salvator. De-
monstraliile lui Mircea Vulcinescu sint, ca intotdea-
una, ingenioase, subtile, de mare documentare tehnici
gi bine strinse in chingile logicii. AIl; solugii pentru
apirarea patrimoniului nalional si penrru salvarea a
ceea ce se mai poate salva de sub strivirea tancurilor
sovietice. ln inchisoare rezolvi dosare pentru guver-
nul care il gine in inchisoare ! E scos din celuli qi intors
in celuli !
$i
apoi
-
drept
,mulqimesc'
-
condamnat
la anii exterminirii !
Prietenul meu luminat
-
Titus Pin4rlescu, unul
dintre cei mai adinc cunoscitori din Rominia ai ope-
rei lui Dante si al comentariilor lui Cogbuc asupra
poetului florentin
-imi
scrie din S taLtele lJnite: Mi s-a
pdrut < normal >
faptul
cd Mircea Vulcdnesca s-a ldsat
stors de tot ce
Stia,
de cdtre comuniSti, pentru cd era
conStient cd tot ce spltned erd de
folos
pdrii,
;i
mi s-a
pdrut iardsi < normal
",
cunoscindu'i bine pe comuniSti
ctt de nerndsurat dc ticdh;i sint, cd dupd aceea l-au ti-
mis iard;i k incbisoare. Aceste doud lucrui
"
nonnale ,
mi se par cel mai extraordinar lucra din oiapa lui Mir-
cea Vulcdnescu.
SINGURATATEA LUI MIRCEA WLC{NESCU I37
Pe o carte pogtalS trimisi familiei, in 1947, dtn
inchisoarea Aiud, Mircea Vulcinescu scria: Incepntal
a,fost greu. Ca la judecata
dintti, cind te tnfdyi;ezi gol
dinaintea lui Dumnezeu, tntre ingeri
9i
draci. A
fb*
pe urmd ,4n (ab) ceas grea. M-am temr4t de singurd-
tate. .. Pdream pierdut in
fundul
lumii
;i
partat pe o
aripd. Atn pltns, dar nu de necaz. Ci gindal ce tist
trebuic sd
fi fost
Ghepemanii sau Golgota... Am rdmas
in sfirSit cu mine insumi. .. Am sat de
,uorbd
cu mine
despre eoidenyd, despre mine, despre natutd, despre
Dumnezeu... M-arn simsit tulburdtor de lacid,; dar
spdimintdnr de liber...
Cuvinte care pun in cuffemurare vremelnicia gi
veqnicia noastri ! Spiimintitor de liber. Are 43 de ani
gi e spiimintitor de liber. Viaga basculeazi in Prlpas-
tia in care se privi.lesc toate. Singur, tulburitor de lu-
cid si spiimintitor de liber... in celula din Aiud!
Pirisind lumea clocotitoare a catedrelor universita-
re gi teologice, a Criterionului, a, conferinlelor publice,
a cronicilor, a scrierilor filozofice, istorice, a celor 146
de titluri publicate in 18 ani de activitate, pirisind
conferinqele de la radio pentru fratele rimas in Tran-
silvania de Nord, poate ci Mircea Vulcinescu nu gi-a
dat seama in primul moment ci, odati
".,
.1, pe L9"
de fier a celulei murdare
;i
umede se strecurau, adugi
de un fuior fantomadc, prierenii generaliei lui de au;,
ginditorii aceloragi idealuri, profesorii lui
-
monu-
mentalul Iorga, cursivul Pirvan, paradoxalul Nae
Ionescu
-,
studengii lui, oamenii cetiqii, uneori ai lu-
mii
-
c* Bloy, Maritain, Etienne Gilson, dominicanul
savant Garrigou-Lagrange
-
cunoscuti la cercul
tomist de la Versailles, sau rominca de la Paris, Elena
138 SOKRATEION
Vicirescu. Se intoarce citre fereastra acoperiti de
obloanele printre care se strecoari o diri zgirciti de
lumini; de afari se aud ciorile ciriind. Dar lingi el au
apirut fiicele lui, venite siJ imbrigigeze: Vivi, San-
dra, Miriuca, al ciror chip il scrijeleazi pe perete in
linii rotunde, incilzite de dor
-
spre deosebire de lini-
ile dioase cu care desenase chipul lui Nae Ionescu sau
propriul siu chip, trimis mai tirziu prietenului siu
Cioran, la Paris. Iat-o gi pe Mnrgirita" sogia lui, iat-o
gi pe Michetta
-
,Sora
mare" cum ii spunea el
-
alun-
gate din casa lor de pe strada Popa Soare. Daci
intoarce pugin privirea di de Baciul Vasile din Birsana,
^rezat
pe prispi
9i
rizimat in toiag, a;a cum il fo-
tografiase cind stituse la el in gazdi, in timpul rizbo-
iului. Trece gardianul pe sali izbind cu bita in ugile
deginu$lor ca si le strice bruma de somn, apoi pagii
se indepirteazi, linis,tea se lasi din nou in celule. ln
jurul lui Mircea Vulcinescu vin cinurarii cu care a
lucrat la cercetirile monografice de la Goicea-Mare:
Profesorul Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri
Stahl, Golopengia. A venit gi Mircea Eliade si-i expuni
vastul plan intocmit pentru elaborarea unei istorii a
religiilor s,i miturilor iumii
-
operi care avea si ducl
faima inci unui universitar romin pe meridianele lu-
mii. Iati-l gi pe Emil Cioran. La canea sr Pe culrnile
disperdrii
;ila
acel declarat
,,N-a
fost si fie !' i-ai ris-
puns dedicindu-i Dirnensiunea romhneascd a exis'
ienpei, capodoperi a filozofiei lui
,ln-tot-de-a-una"
!
Cit regret
-
igi scrie azi Cioran de hParis
-
cd isto-
rin contempordnd s-a interpus necrutdtor intre noi, cd
n-am dor'tt prilejal d,es sd-mi tndulcesc dtitea rdni crt
untdeletnnul duhului tdu !
SINGUR.{TATEA LUI MIRCEA VULcANEscU 139
-
$i
vizitele prietenilor continui zi dupi zi, siptnmini
dupi siptimini, in sir neintrerupt. Egti chemai la inte-
rogator, egti_pedepsit penrru o vorbi de mingiiere
spusi. unui deqinut cizut in desnidejde,
9i
cind te
intorci zdrobit, in celuli regisesti prietenii care te
agteapti: Mitu Georgescu,
,,doctorul firi arginr,i. a
venit si-gi aline rinile qi vinitiile; Profesoru] Fian-
cisc Rainer iti arati, cu explicafi aminungite, uriaga
colecgie paleontologici donati de curind Facultitii de
Medicinl. lntr-o dimineag;, o dati cu gamela de ierci,
a intrat pe ugi Dan Botta, incercind gi el si-gi aduci
pacea lduntricd sub al cdrei semn transfiparator sbi-
ital deoine lrcid
si
intens creator. 17i rpir"s. irrti-o
zi acele vorbe care se agezaseri in sufletul tlu ca o lu-
mini, misterioasi gi nepieritoare: Ghetsimani pune
pecete de
gratic
pe infringere ! A1i lucrat impriuni,
cu citi pasiune
9i
competengi !, ca sI ridicagi vjsta sin-
tezi a neamului, care s-a numit Enc;clopeidia RomA-
ziei.
$i-n
timp ce-gi reciti, Eulaliile, in colgul umbrqs
a.l celulei, Dinu Lipatti cinti coralaJ6sas, qne ma joie
detneure a lui Bach, transpusi pentru pian. Universul
se aduni in celula firi lumini, umed;" pe peregii cireia
luneci limasele.
$i
celula
-
prin vorbeli cu care-gi im-
barb;tezi vecinii de pat
-
se lumineazi. Ce a fost
cindva afari, acuma este iniuntru. lniuntrul tiu. Esti
singur gi spiimintitor de liber.
$i-n
singuritatea lucidi
se aduni in jurul
tiu Cetele Drepgilor, pictate pe zidul
Voronegului,
Ei
asculgi spuseli
pAringilor
Bisericii
Risiritene
-
cu care te afli familiarizat din adoles-
cenli: Sfinftl Ioan Guri de Aur, Origene, Irineu, Ioan
Sgl3rul cel ce pe dulceala ragdciunii o a aflat, Isihie
Sinaitul, paznicul mintii luminate. Ori stai de vorbi
cu doctorii Apusului, cu Sfinml Augustin, cu Sfintul
Bonav enr:)r a, cdntdtorul de tnpe le s ui trans cendentale,
740 SoKRATEToN
cu Toma din Aquino pe care Hristos ristignit l-a in-
trebat:
,,Ce
vrei se-gi dau ?" gi ciruia, Doctorul Angelic
i-a rispuns:
,,Nimic,
decit pe Tine, Doamne !"
$i
le
expui celor din celuli, deginuli ca tine, adunagi in
ju-
rul tiu, gindirea suavi a celor adunaqi in tine, gi celula
blestemati se preface in gridini invadati de claritate
vesperali. Nu lipsesc din gridini nici peripateticul
Aristotpl, nici Platon al arhetipurilor, nici Protagoras
care, pe cind erai elev de liceu igi spusese, cind l-ai de-
scoperit intii: Otnule, e;ti mdsara tututot lucrwrilor !
Fdrd catedrl, fern b;ncile aulei, e;ti dascilul unor
srudengi insetaqi de nestrivire gi-n
iurul
lor rotegti uni-
versul culturii, istoria continentului, istoria
f,irii
punc-
tindu-i riscrucile grele. Aduci o ori de graqie intre doui
injurituri care izbesc in uga celulei, gi-n ora de graqie
gindurile se inlinguie luminoase aga cum s-au inlintuit
la Noica, in inchisoareal'.i 6nd,
fdrd
cdrpi
-
cum a'rer-
sit sptn|
-
fdrd
hirtic
Si fdrd
ueion a scris, pentru cei
din
jurul
lui, istoria filozofiei de la Platon la Hegel !
$i
cind toate se linistesc apare Arghezi si-gi recite,
cu glasul lui mic gi zeflemitor Cuztinte poLrioite. li
zimbegti de depane
9i
intorci capul si-l asculqi gi pe
Ion Barbu povestindu-li prezumtios cum a niscocit
el I sarlicul !
Dar cind somnul cade peste pleoapele tale arse de
oboseali, cel ce-gi leagini ora e poetul deplin al su-
fletului rominesc venit si-gi murmure in litanie de
rugiciune O d.urerc-nuernenitd pintre secolii ce trec,,,
lnchisoarea inseamni plecare. Cei care s-au intors
gtiu ci vin de depane, de foane departe. Din ald lume.
Mulf insi nu s-au mai intors, au plecat pentru tot-
deauna.
SINGURATATEA LUI MIRCEA !'ULCANESCU 14I
Mircea Vulcinescu pornise gi el a pleca
-
cum avea
si-mi scrie Mircea Eliade in ultima lui scrisoare de la
Chicago
*
spre altd gakxie. Lumea de afari riminea
in_ urmi, ca intr-o vagi amintire de vis. Cu trupul
zdrobit de loviruri pentru o vorbi de imbunare in
apirarea unui deqinut, spusi unui gardian brutal, do-
borit de boali, slnbit pinn la inchipuirea unui sfint hi-
eratic, Mircea Vulcinescu se depirta de via1i.
Este chemat intr-o zi la vorbitorul uneia din inchiso-
rile prin care fusese purrat. Veniseri soqia si fiicele lui.
-
De ce a9i venit ? goptegte el. Abia reugisem si
mi despart de voi ...
Se afla poate cu sufletul in Cartea a treii despre
sdrdcie gi moarte a lui Rilke, pe care o rilmicise, qi al
cirui manuscris rimisese in geanta lui ministeriali.
El nu respingea iubirea. Toate iubirile lui
-
so.tia, fi-
icele, prietenii, colegii, dascilii, autorii culturilor din
care-gi hrinise spiritul
-
se a{lau cuprinse in sin-
guritetea lui, in inima lui riniti de moane. Aici, pe
pimint, ajunsese la limiti. Dincolo de limiti incepe ne-
limitatul citre care pornise. Acum nu mai voia si fie
vizut de cei dh afard. Se socotea ficind parte din
inchisorile comunisre risipite ca o constelaqie driceasci
in toati
Jara,
programate si extermine constiinga ro-
mineasci, istoria romineasci, trupul rominesc. Ficea
parte din lumea neantului, unde flacira lui de lumini
mai pilpiia intre deqinuji, intre tinerii care-l incon-
joari
cu respect, cu uimire.
Au rimas de la Mircea Vulcinescu patru vorbe cu
valoare de testament. I-a fost dat si zaci" la
,,neagra",
cu spatele intins ceasuri intregi pe cimentul ud. Iegind
din acea groapi dantesci, el a
9tiut,
prin toati febra
742 SOKRATEION
care-i cutremura trupul, ce penrru el sosise sftrgitul.
A cerut citorva delinugi de la Aiud siJ veghezg si nu-l
lase si adoarmi. Voia si moari treaz. Era obsedat de
gindul de a surprinde moanea lucid, de a privi Moanea
in {aqi, aqa cum privise drept in fa$ toate binecu-
vintirile gi blestemele vieqii.
$i
a spus arunci acele
patru vorbe:
-sA
NU NE RAZBUNATT!
Poate ci cei care-l vegheau gi au auzit intii aceste
vorbe au murit in inchisoare, dupi el. Vorbele insi
au trecut de la om la om, au circulat intre deginuti, au
iegit in lume, au colindat gara" au ajuns gi in striinitatg
au fost consemnate de prieteni
-
Noica, Eliade, Cio-
ran. Cine le-a auzit intii nu se mai gtie. Dar ele au
rimas gi-n ele prindem ecoul blind al Gheqemanilor.
Prin moarte Mircea Vulcinescu se intorcnala Prd-
Pastia
ht c*re se prdodlesc nate,la, cuvintele pe care el
insugi le scrisese la 20 de ani:
al,ult smeun MAr DEPARTE. DAR AIUTA!
Palr!,s, 1997
mto sdnto
Cuprins
SCRISOAREA
l. Fotografia
2. Casa din Calea Victoiei
3. Casa d.in PoPa Soare 16 . . . .
4. O iliscupic la masa rotundd
5. FiSarea bibliotecii
6. Asamarea regalii
jocului pe$ra . . . . . .
7. Sd ne odihnim in
Poezie
8. En oeil in Ade'udr
9.
Jama)al
de h Arsenal
70. Sokrateinn
71.
,
Le Pri.nce de l'eEriti a
fost
muscat
de
sarpe
.
SINGU R.(TATEA LUI MIRCEA VULCANESCU .
7
79
2l
28
40
52
68
84
95
702
173
125
132