Complemente de Matematica

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas
COMPLEMENTE DE
MATEMATIC
A
EDITURA UNIVERSIT
ATII DIN BUCURESTI

Introducere
Modelele teoretice au un rol important n nt elegerea fenomenelor zice dar n gene-
ral implica un aparat matematic destul de elaborat. Familiarizarea cu not iunile si
rezultatele matematice strict necesare creaza frecvent probleme studentului pasionat
de zica. In literatura de specialitate exista tratate excelente scrise atat de zicieni
teoreticieni cat si de matematicieni dar parcurgerea lor necesita timp iar tanarul
zician doreste sa aiba cat mai curand capacitatea de a citi anumite lucrari si de a
gasi o formulare matematica adecvata pentru modelele teoretice pe care doreste sa
le propuna.
Prezenta lucrare si propune sa ofere un acces cat mai facil la cateva dintre not iunile
si rezultatele matematice frecvent utilizate n descrierea fenomenelor zice, n in-
ginerie si n anticiparea evolut iei n domeniul economic si nanciar. Elementele de
teorie, reduse la strictul necesar, sunt bogat ilustrate cu exemple adecvate. Autorii
considera ca aceasta abordare este potrivita pentru un prim contact cu not iunile
matematice prezentate si ofera o buna baza pentru lectura ulterioara a unor lucrari
cont inand o abordare mai profunda.
Se urmareste ca n paralel cu prezentarea not iunilor si rezultatelor matematice citi-
torul sa e familiarizat cu facilitat ile oferite de programul MATHEMATICA n re-
zolvarea problemelor n care ele intervin. Textul este ilustrat un numar mare de
guri utile n nt elegerea cont inutului matematic. Lucrarea se adreseaza student ilor
de la facultat ile de zica, dar poate utila si student ilor de la facultat ile cu prol
tehnic sau economic.
Bucuresti, 2009 Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
5
Cuprins
1 Elemente de analiza complexa 9
1.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Functii complexe de variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3 Integrala complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.4 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.5 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . 66
2 Tensori 79
2.1 Dualul unui spat iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.2 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.3 Operat ii cu tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
2.4 Exemple de tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3 Ecuat ii si sisteme de ecuat ii diferent iale liniare 91
3.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.2 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 97
3.3 Sisteme diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4 Funct ii sferice 119
4.1 Polinoame Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.2 Funct ii Legendre asociate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
4.3 Funct ii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
4.4 Problema Dirichlet pentru ecuat ia Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 133
7
8 CUPRINS
5 Transformarea Fourier 141
5.1 Distribut ii temperate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.2 Transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6 Grupuri si reprezentarile lor liniare 163
6.1 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.2 Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
6.3 Reprezentari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
6.4 Reprezentari unitare si ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
6.5 Grupul rotat iilor. Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
7 Algebre Lie si reprezentarile lor liniare 181
7.1 Algebre Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
7.2 Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
7.3 Reprezentari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
7.4 Reprezentarile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3) . . . . . . . . . . . . 194
Capitolul 1
Elemente de analiza complexa
1.1 Numere complexe
Ecuat ia
2 +x = 1
nu admite solut ie n mult imea numerelor naturale
N = 0, 1, 2, 3, . . .
dar admite solut ia x = 1 n mult imea numerelor ntregi
Z = . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . .
care este o extensie a lui N obt inuta prin adaugareantregilor negativi 1, 2, 3, . . .
Ecuat ia
2 x = 1
nu admite solut ie n Z dar admite solut ie n mult imea numerelor rat ionale
Q =
_
n
k
n Z, k 1, 2, 3, . . .
_
/
formata din clase de fract ii echivalente
n
k

n
t
k
t
daca nk
t
= n
t
k.
9
10 Complemente de Matematica
Solut ia ecuat iei considerate este numarul rat ional care se poate reprezenta folosind
oricare dintre fract iile echivalente
1
2

2
4

3
6

4
8

Fiecare numar intreg n se identica cu numarul rat ional pentru care fract ia
n
1
este
reprezentant. Mult imea numerelor rat ionale devine n acest fel o extensie a mult imii
numerelor ntregi Z. In afara de reprezentarea sub forma de fract ie, pentru ecare
numar rat ional se utilizeaza reprezentarea sub forma de fract ie zecimala obt inuta
prin efectuarea mpart irii numaratorului la numitor. De exemplu,
1
2
= 0, 5000... = 0, 5
2
3
= 0, 666... = 0, (6)
2
15
= 0, 1333... = 0, 1(3) .
Deoarece in cazul numarului
n
k
pe parcursul efectuarii mpart irii lui n la k singurele
resturi posibile sunt 0, 1, . . . , k 1 rezulta ca n cazul reprezentarii unui numar
rat ional sub forma de fract ie zecimala pot apare doar fract iile zecimale nite, cele
periodice si cele periodice mixte. Se poate constata ca, de exemplu, fract iile 0.5 si
0.4(9) reprezinta acelasi numar rat ional
0, 4(9) =
49 4
90
=
1
2
= 0, 5 .
Pentru ca reprezentarea numerelor rat ionale sub forma de fract ie zecimala sa e
unica este sucient sa eliminam fract iile zecimale cu perioada 9. Ecuat ia
x
2
= 2
nu admite solut ie n Q dar admite solut iile x =
2 in mult imea numerelor reale

R =
_
n, a
1
a
2
a
3
...
nZ si nu exista k astfel incat

a
j
=9 oricare ar j k
_
care este o extindere a mult imii numerelor rat ionale. Se stie ca n cazul = b
2
4ac 0 ecuat ia de gradul al doilea (a ,= 0)

ax
2
+bx +c = 0
admite solut iile reale
x
1,2
=
b
2a
Elemente de analiza complexa 11
si ca n cazul = b
2
4ac < 0 ecuat ia considerata nu admite radacini reale.
Admit and ca n afara de numerele reale exista un numar imaginar i astfel ncat
i
2
= 1
ecuat ia considerata admite n cazul = b
2
4ac < 0 solut iile
x
1,2
=
b i
2a
apart inand mult imii numerelor complexe
C = R +Ri = z = x +yi [ x, y R .
Mult imea C reprezinta o extindere a mult imii numerelor reale R, ecare numar real
x putand identicat n mod natural cu numarul complex x+0i. Avem astfel relat ia
(a se vedea gura 1.1)
N Z Q R C.
Figura 1.1
Mult imea numerelor complexe C considerata mpreuna cu operat iile de adunare a
numerelor complexe
(x +yi) + (x
t
+y
t
i) = (x +x
t
) + (y +y
t
)i
si de nmult ire cu un numar real
(x +yi) = x +yi
este un spat iu vectorial real de dimensiune 2. Scrierea unui numar complex sub
forma z = x +yi reprezinta dezvoltarea lui n raport cu baza 1, i. Aplicat ia
R
2
C : (x, y) x +yi
este un izomorsm care permite identicarea celor doua spat ii vectoriale. Relat ia
i
2
= 1 permite denirea unei operat ii suplimentare pe C, fara analog n R
2
(x +yi)(x
t
+y
t
i) = (xx
t
yy
t
) + (xy
t
+yx
t
)i.
numitanmult irea numerelor complexe. Mult imea C consideratampreuna cu operat iile
de adunare si nmult ire a numerelor complexe este un corp comutativ. In particular,
ecare numar complex nenul admite un invers
(x +yi)
1
=
1
x +yi
=
x yi
x
2
+y
2
=
x
x
2
+y
2

y
x
2
+y
2
i.
Denit ia 1.1 Fie z = x +yi un numar complex.
Numarul Re z = x se numeste partea reala a lui z.
Numarul Imz = y se numeste partea imaginara a lui z.
Numarul z = x yi se numeste conjugatul lui z.
Numarul [z[ =
_
x
2
+y
2
se numeste modulul lui z.
Propozit ia 1.2 Relat iile
z
1
z
2
= z
1
z
2
z
1
z
2
= z
1
z
2
(z
n
) = ( z)
n
[ z[ = [z[ [z[
2
= z z ( z) = z
Re z =
z+ z
2
Imz =
z z
2 i
z =Re z+Imz i.
au loc oricare ar numerele complexe z
1
, z
2
si z.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta direct din denit ia anterioara.
Propozit ia 1.3 Oricare ar numarul complex z = x +yi avem
[x[
[y[
_
_
_
[x+yi[ [x[ +[y[
adica
[Re z[
[Imz[
_
_
_
[z[ [Re z[ +[Imz[.
Demonstrat ie. Avem
[x +yi[ =
_
x
2
+y
2
x
2
= [x[ [x +yi[ =
_
x
2
+y
2
_
y
2
= [y[
iar relat ia
_
x
2
+y
2
[x[ +[y[
este echivalenta cu relat ia evident adevarata
x
2
+y
2
([x[ +[y[)
2
.
Propozit ia 1.4 Aplicat ia modul
[ [ : C R, [z[ = [x +yi[ =
_
x
2
+y
2
este o norm a pe spat iul vectorial real C, iar
d : C C R, d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
este distant a asociata.
Demonstrat ie. Oricare ar numarul complex z = x +yi avem
[z[ =
_
x
2
+y
2
0
si
[z[ = 0 z = 0.
Daca este un numar real atunci
[z[ = [(x) + (y)i[ =
_
(x)
2
+ (y)
2
=
_
2
(x
2
+y
2
) = [[ [z[.
Oricare ar numerele z
1
= x
1
+y
1
i si z
2
= x
2
+y
2
i avem relat ia
[z
1
+z
2
[
2
= (z
1
+z
2
)( z
1
+ z
2
) = [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+z
1
z
2
+ z
1
z
2
= [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2Re (z
1
z
2
) [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2[Re (z
1
z
2
)[
[z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2[z
1
z
2
[ = ([z
1
[ +[z
2
[)
2
din care rezulta ca
[z
1
+z
2
[ [z
1
[ +[z
2
[.
Observat ia 1.1 Daca consideram R
2
nzestrat cu norma uzuala
[[ [[ : R
2
R, [[(x, y)[[ =
_
x
2
+y
2
atunci
[[(x, y)[[ =
_
x
2
+y
2
= [x +yi[
ceea ce arata ca aplicat ia liniara
R
2
C : (x, y) x +yi
este un izomorsm de spat ii vectoriale normate care permite identicarea spat iilor
normate (R
2
, [[ [[) si (C, [ [). Daca se are n vedere doar structura de spat iu vectorial
normat, spat iile (R
2
, [[ [[) si (C, [ [) difera doar prin notat iile utilizate. Distant a
d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
dintre doua numere z
1
= x
1
+ y
1
i si z
2
= x
2
+ y
2
i n planul complex corespunde
distant ei dintre punctele corespunzatoare din planul euclidian (a se vedea gura
1.2)
d((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
Figura 1.2
Observat ia 1.2
[z
1
z
2
[ = distanta in planul complex intre z
1
si z
2
.
[z[ = [z 0[ = distanta in planul complex intre z si origine.
Fie a C xat si r (0, ). Mult imea
B
r
(a) = z [ [za[ <r
se numeste discul (deschis) de centru a si raza r (a se vedea gura 1.3).
Figura 1.3
Denit ia 1.5 Spunem ca o mult ime M C este marginita daca exista a C si
r (0, ) astfel nc at M B
r
(a).
Exercit iul 1.1 Mult imea M este marginita daca si numai daca exista r (0, )
astfel ncat [z[ r, oricare ar z M.
Figura 1.4
Denit ia 1.6 O mult ime DC este numita mult ime deschisa daca oricare ar
aD exista r (0, ) astfel ncat B
r
(a) D. Spunem ca despre o mult ime F C
ca este nchisa daca mult imea CF este deschisa.
Exemplul 1.2
a) Discul B
1
(0) este mult ime deschisa.
b) Semiplanul z [ Im z >0 este mult ime deschisa.
c) Orice mult ime nita F C este o mult ime nchisa.
d) Semiplanul z [ Re z 0 este mult ime nchisa.
Denit ia 1.7 O mult ime KC este numita mult ime compacta daca este nchisa
si marginita.
Exercit iul 1.3 Sa se arate ca relat iile
a) [z
1
z
2
[ = [z
1
[ [z
2
[
b) [ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[
c) [z
1
+z
2
[
2
+[z
1
z
2
[
2
= 2 [z
1
[
2
+ 2 [z
2
[
2
au loc oricare ar numerele complexe z
1
si z
2
.
Rezolvare. a) Avem
(x
1
x
2
y
1
y
2
)
2
+ (x
1
y
2
+x
2
y
1
)
2
= (x
2
1
+y
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
).
b) Din
[z
1
[ = [z
1
z
2
+z
2
[ [z
1
z
2
[ +[z
2
[, [z
2
[ = [z
2
z
1
+z
1
[ [z
2
z
1
[ +[z
1
[
rezulta relat ia
[z
1
z
2
[ [z
1
[ [z
2
[ [z
1
z
2
[
echivalenta cu
[ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[.
c) Prin calcul direct obt inem
[z
1
+z
2
[
2
+[z
1
z
2
[
2
= (z
1
+z
2
)( z
1
+ z
2
) + (z
1
z
2
)( z
1
z
2
) = 2 [z
1
[
2
+ 2 [z
2
[
2
.
Denit ia 1.8 Spunem ca sirul (z
n
)
n0
este convergent la a si scriem
lim
n
z
n
= a
daca
lim
n
[z
n
a[ = 0.
Observat ia 1.3 Din relat ia
[x
n
[
[y
n
[
_
_
_
[(x
n
+y
n
i) ( +i)[ [x
n
[ +[y
n
[
rezulta ca
lim
n
(x
n
+y
n
i) = +i
_
_
_
lim
n
x
n
=
lim
n
y
n
= .
adica sirul de numere complexe (z
n
)
n0
este convergent daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re z
n
)
n0
si (Imz
n
)
n0
sunt convergente si
lim
n
z
n
= lim
n
Re z
n
+ i lim
n
Imz
n
.
Denit ia 1.9 Un sir (z
n
)
n0
este marginit daca exista r (0, ) astfel nc at
[z
n
[ r, oricare ar n 0.
Observat ia 1.4 Din relat ia
[x
n
[
[y
n
[
_
_
_
[x
n
+y
n
i[ [x
n
[ +[y
n
[
rezulta ca sirul de numere complexe (z
n
)
n0
este marginit daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re z
n
)
n0
si (Imz
n
)
n0
sunt marginite.
Observat ia 1.5 Oricare ar si avem
(cos + i sin)(cos + i sin) = (cos cos sinsin)
+i(cos sin + sincos ) = cos(+) + i sin(+).
Utilizand notat ia lui Euler
e
it
= cos t + i sint
relat ia anterioara devine
e
i
e
i
= e
i(+)
.
Observat ia 1.6 Pentru orice numar nenul z =x+yi exista arg z (, ] ncat
z = [z[(cos(arg z) + i sin(arg z)) = [z[ e
i argz
.
Figura 1.5
Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z =x+yi, este
arg z =
_
_
arctg
y
x
daca x > 0
+ arctg
y
x
daca x < 0, y > 0
+ arctg
y
x
daca x < 0, y < 0
2
daca x = 0, y > 0
2
daca x = 0, y < 0.
Se stie ca n cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si
cu proprietat i binecunoscute din matematica de liceu si considerarea dreptei reale
ncheiate
R = R , .
In cazul planului complex se obt in avantaje similare prin adaugarea, de aceasta data,
a unui singur punct de la innit notat cu si prin considerarea planului complex
extins
C
= C .
Denit ia 1.10 Spunem ca sirul de numere complexe (z
n
)
n0
are limita innita
lim
n
z
n
=
daca
lim
n
[z
n
[ = .
Observat ia 1.7 Programul MATHEMATICA permite utilizarea comoda a funct iilor
Re Im [ [ arg.
1.2 Functii complexe de variabila complexa
Prin funct ie complexa se nt elege orice funct ie cu valori complexe. In cazul funct iilor
reale de variabila reala, not iunea de funct ie derivabila este binecunoscuta din liceu.
Denit ia 1.11 Spunem ca funct ia reala de variabila real a
f : (a, b) R
este derivabila n punctul t
0
(a, b) daca exista si este nita limita
f
t
(t
0
) = lim
tt
0
f(t) f(t
0
)
t t
0
numita derivata funct iei f n punctul t
0
.
Observat ia 1.8 Denit ia anterioara nu poate extinsa direct la funct iile de doua
variabile
f : D R
2
R
deoarece relat ia
f
t
(x
0
, y
0
) = lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) f(x
0
, y
0
)
(x, y) (x
0
, y
0
)
este fara sens, mpart irea cu vectorul (xx
0
, yy
0
)=(x, y)(x
0
, y
0
) neind denita.
Posibilitatea mpart irii cu un numar complex nenul permite insa denirea deriv-
abilitat ii unei funct ii de variabila complexa urmand direct analogia cu cazul real.
Denit ia 1.12 Fie D C o mult ime deschisa. Spunem ca funct ia complexa
f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) n punctul z
0
D daca exista si este nita limita
f
t
(z
0
) = lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
numita derivata funct iei f n punctul z
0
. In loc de f
t
(z
0
) scriem uneori
df
dz
(z
0
).
Exemplul 1.4 a) Funct ia
f : C C, f(z) = z
3
este C-derivabila n orice punct z
0
C
f
t
(z
0
) = lim
zz
0
z
3
z
3
0
z z
0
= lim
zz
0
(z
2
+z
0
z +z
2
0
) = 3z
2
0
si f
t
(z) = 3z
2
, adica avem
(z
3
)
t
= 3z
2
.
b) Funct ia
f : C C, f(z) = z
nu este C-derivabila n z
0
= 1 deoarece limita
lim
z1
z 1
z 1
nu exista. Alegand sirul z
n
=
n
n+1
cu lim
n
z
n
= 1 obt inem
lim
n
z
n
1
z
n
1
= 1
dar alegand sirul z
n
= 1 +
1
n+1
i cu lim
n
z
n
= 1 obt inem
lim
n
z
n
1
z
n
1
= 1.
Observat ia 1.9 Bazandu-ne pe identicarea lui C cu R
2
C R
2
: x +yi (x, y)
putem descrie orice funct ie complexa de o variabila complexa
f : D C
cu ajutorul a doua funct ii reale de cate doua variabile reale
f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
unde
u = Re f : D R este partea reala a lui f
v = Im f : D R este partea imaginara a lui f.
Exemplul 1.5 a) In cazul funct iei
f : C C, f(z) = z
avem
f(x +yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
b) In cazul funct iei
f : C C, f(z) = z
2
avem
f(x +yi) = (x +yi)
2
= (x
2
y
2
) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x
2
y
2
, v(x, y) = 2xy.
Observat ia 1.10 Conform denit iei, funct ia
f : D C, f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
este C-derivabila n z
0
= x
0
+y
0
i daca si numai daca exista si este nita limita
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
.
Pentru ca
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
= +i
este necesar ca
lim
t0
f(z
0
+t) f(z
0
)
t
= +i, lim
t0
f(z
0
+ti) f(z
0
)
ti
= +i
adica sa aiba loc relat iile
lim
t0
u(x
0
+t, y
0
) u(x
0
, y
0
)
t
+ lim
t0
v(x
0
+t, y
0
) v(x
0
, y
0
)
t
i = +i
lim
t0
u(x
0
, y
0
+t) u(x
0
, y
0
)
ti
+ lim
t0
v(x
0
, y
0
+t) v(x
0
, y
0
)
ti
i = +i
echivalente cu
u
x
(x
0
, y
0
) = =
v
y
(x
0
, y
0
),
v
x
(x
0
, y
0
) = =
u
y
(x
0
, y
0
).
In particular, daca f este C-derivabila n z
0
=x
0
+y
0
i atunci
f
t
(x
0
+y
0
i) =
u
x
(x
0
, y
0
) +
v
x
(x
0
, y
0
) i.
Teorema 1.13 (Cauchy-Riemann) Funct ia
f : D C, f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
denita pe mult imea deschisa D C este C-derivabila n punctul z
0
=x
0
+y
0
i D
daca si numai daca funct iile reale
u : D R, v : D R
sunt R-diferent iabile n (x
0
, y
0
) si verica relat iile Cauchy-Riemann
u
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
),
u
y
(x
0
, y
0
) =
v
x
(x
0
, y
0
).
In aceste condit ii
f
t
(x
0
+y
0
i) =
u
x
(x
0
, y
0
) +
v
x
(x
0
, y
0
) i.
Demonstrat ie. A se vedea [4].
Denit ia 1.14 Fie D C o mult ime deschisa. Spunem ca funct ia
f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) daca este C-derivabila n orice punct din D.
Exercit iul 1.6 Sa se arate ca funct ia
f : C C, f(z) = z
2
este olomorfa si sa se determine f
t
(z).
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem
f(x +yi) = (x +yi)
2
= (x
2
y
2
) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x
2
y
2
, v(x, y) = 2xy.
Funct iile u si v sunt R-diferent iabile n orice punct si
u
x
(x, y) = 2x =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) = 2y =
v
x
(x, y).
Derivata lui f este
f
t
(x +yi) =
u
x
(x, y) +
v
x
(x, y) i = 2x + 2yi
adica, f
t
(z) = 2z.
Exercit iul 1.7 Sa se arate ca funct ia
f : C C, f(z) = z
nu este C-derivabila n niciun punct.
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem
f(x +yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
In acest caz relat iile Cauchy-Riemann nu sunt vericate n niciun punct deoarece
u
x
(x, y) = 1,
v
y
(x, y) = 1.
Denit ia 1.15 Funct ia
f : C C, f(z) = e
z
unde
e
x+yi
= e
x
e
yi
= e
x
(cos y + i siny) = e
x
cos y + i e
x
siny
este numita funct ia exponent iala (complexa).
Observat ia 1.11 Funct ia exponent iala este o funct ie periodica cu perioada 2i
e
z+2i
= e
z
si
e
z
1
+z
2
= e
z
1
e
z
2
oricare ar z
1
, z
2
C.
Exercit iul 1.8 Sa se arate ca funct ia exponent iala
f : C C, f(z) = e
z
este olomorfa si
(e
z
)
t
= e
z
.
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Din relat ia
f(x +yi) = e
x
cos y + i e
x
siny
rezulta ca u(x, y) = e
x
cos y si v(x, y) = e
x
siny. Funct iile reale u si v sunt
R-diferent iabile n orice punct si
u
x
(x, y) = e
x
cos y =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) = e
x
siny =
v
x
(x, y).
Derivata lui f este
f
t
(z) = f
t
(x +yi) =
u
x
(x, y) +
v
x
(x, y) i = e
x
cos y + i e
x
siny = e
z
.
Observat ia 1.12 a) Daca funct iile f, g : D C sunt olomorfe atunci
(f g)
t
= f
t
+ g
t
(fg)
t
= f
t
g +fg
t
oricare ar , C. Daca n plus g(z) ,= 0, oricare ar z D, atunci
_
f
g
_
t
=
f
t
g fg
t
g
2
.
b) Daca funct iile D
f
C
g
C sunt olomorfe atunci
d
dz
(g(f(z)) = g
t
(f(z)) f
t
(z).
Exercit iul 1.9 Funct iile complexe
cos : C C, cos z =
e
iz
+e
iz
2
sin : C C, sinz =
e
iz
e
iz
2i
ch : C C, chz =
e
z
+e
z
2
sh : C C, shz =
e
z
e
z
2
sunt olomorfe si
(cos z)
t
= sinz (sinz)
t
= cos z
(chz)
t
= shz (shz)
t
= chz.
Rezolvare. Calcul direct.
Observat ia 1.13 Funct ia exponent iala reala
R (0, ) : x e
x
este bijectiva. Inversa ei este funct ia logaritm natural
(0, ) R : x lnx.
Avem
x = e
ln x
oricare ar x (0, ). In cazul complex, putem obt ine o relat ie oarecum similara
z = [z[ e
i arg z
= e
ln [z[
e
i arg z
= e
ln [z[+i(arg z+2k)
adevarata oricare ar k Z.
Denit ia 1.16 Fie mult imea
D
0
= C z [ Im z =0, Re z 0 .
Funct iile
log
k
: D
0
C, log
k
z = ln[z[ + i(arg z + 2k)
depinzand de parametrul k Z sunt numite ramuri uniforme ale funct iei logaritmice.
Exercit iul 1.10 Sa se determine funct ia olomorfa
f : C C
care ndeplineste condit iile
Imf(x, y) = 2xy +y, f(i) = i.
Rezolvare. Cautand funct ia f de forma
f(x +yi) = u(x, y) + (2xy +y)i
din teorema Cauchy-Riemann deducem relat iile
u
x
(x, y) = 2x + 1,
u
y
(x, y) = 2y
din care rezulta ca u(x, y) = x
2
y
2
+ x + c, unde c este o constanta. Impunand
condit ia suplimentara f(i) = i obt inem
f(x +yi) = x
2
y
2
+x + 1 + (2xy +y)i = (x +yi)
2
+ (x +yi) + 1
adica f(z) = z
2
+z + 1.
1.3 Integrala complexa
Propozit ia 1.17 Fie D C. Aplicat ia
: [a, b] D, (t) = (t) +(t) i.
este continua daca si numai daca aplicat iile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt continue.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din relat ia
[(t) (t
0
)[
[(t) (t
0
)[
_
_
_
[(t) (t
0
)[ [(t) (t
0
)[ +[(t) (t
0
)[.
Denit ia 1.18 Spunem ca aplicat ia
: (a, b) D
este derivabila n punctul t
0
(a, b) daca exista si este nita limita
t
(t
0
) = lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
.
Spunem ca este aplicat ie derivabila daca este derivabila n orice punct t
0
(a, b).
Observat ia 1.14 In cazul unei aplicat ii
: [a, b] D
prin
t
(a) si
t
(b) vom nt elege derivatele laterale
t
(a) = lim
ta
(t) (a)
t a
,
t
(b) = lim
t,b
(t) (b)
t b
.
Propozit ia 1.19 Aplicat ia
: [a, b] D, (t) = (t) +(t) i.
este derivabila daca si numai daca aplicat iile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt derivabile si
t
(t) =
t
(t) +
t
(t) i.
Demonstrat ie. Avem
t
(t
0
) = lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
+ lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
i.
Denit ia 1.20 Fie D C. Prin drum neted n D se nt elege o aplicat ie derivabila
: [a, b] D
cu derivata
t
: [a, b] C continua.
Exemplul 1.11
a) Oricare ar z C aplicat ia constanta
: [0, 1] C, (t) = z
este un drum neted n C (numit drum punctual).
b) Oricare ar numerele complexe z
1
si z
2
aplicat ia
: [0, 1] C, (t) = (1 t) z
1
+t z
2
este un drum neted n C (drumul liniar ce leaga z
1
cu z
2
).
c) Oricare ar z
0
= x
0
+y
0
i C si r (0, ) aplicat ia
: [0, 2] C, (t) = z
0
+re
it
= x
0
+r cos t + (y
0
+r sint)i
este un drum neted n C (numit drum circular de raza r si centru z
0
).
Figura 1.6
Denit ia 1.21 Fie f : D C o funct ie continua si e : [a, b] D un drum
neted n D. Prin integrala complexa a funct iei f de-a lungul drumului (a se vedea
gura 1.6) se nt elege num arul
_
f(z)dz =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt.
Exercit iul 1.12 Fie funct ia
f : C
C, f(z) =
1
z
unde C
= C0 si drumul neted
: [0, 2] C
, (t) = e
it
.
Sa se calculeze
_
f(z)dz.
Rezolvare. Deoarece f((t)) =
1
(t)
= e
it
si
t
(t) = ie
it
obt inem
_
f(z)dz =
_
2
0
f((t))
t
(t) dt =
_
2
0
e
it
i e
it
dt = 2i.
Observat ia 1.15 In cazul unui drum punctual (t)=z avem
t
(t)=0 si prin urmare
_
f(z) dz = 0
oricare ar funct ia f.
Observat ia 1.16 Daca f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y)i si (t) = (t) +(t) i atunci
_
f(z)dz =
_
b
a
[u((t), (t))
t
(t) v((t), (t))
t
(t)] dt
+i
_
b
a
[u((t), (t))
t
(t) +v((t), (t))
t
(t)] dt.
Exercit iul 1.13 Calculat i
_
z dz
unde este drumul liniar ce leaga z
1
= 1 cu z
2
= i.
Rezolvare. Deoarece
: [0, 1] C, (t) = (1 t)1 +ti
avem relat iile f((t)) = (t) = 1 t ti si
t
(t) = 1 + i din care rezulta
_
z dz =
_
1
0
(1 t ti)(1 + i)dt =
_
1
0
(1 + 2t)dt + i
_
1
0
dt = i.
Denit ia 1.22 Fie D C o submult ime. Spunem ca drumurile netede
: [a, b] D si
1
: [a
1
, b
1
] D
sunt echivalente daca exista o aplicat ie bijectiva derivabila strict crescatoare
: [a
1
, b
1
] [a, b]
astfel nc at
1
(s) = ((s)), oricare ar fi s [a
1
, b
1
].
Observat ia 1.17 Relat ia denita este o relat ie de echivalent a care permite
mpart irea mult imii drumurilor netede n clase de echivalent a. Fiecare clasa de
echivalent a corespunde unei curbe netede, elementele clasei ind numite parametrizari
ale curbei considerate.
Propozit ia 1.23 Daca
f : D C
este o funct ie continua si dac a drumurile netede
: [a, b] D,
1
: [a
1
, b
1
] D
sunt echivalente atunci
_
f(z) dz =
_
1
f(z) dz
adica valoarea integralei depinde de curba aleasa si nu de parametrizarea utilizata.
Demonstrat ie. Folosind metoda schimbarii de variabila obt inem
_
1
f(z) dz =
_
b
1
a
1
f(
1
(s))
t
1
(s) ds
=
_
b
1
a
1
f(((s)))
t
((s))
t
(s) ds =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt =
_
f(z) dz.
Observat ia 1.18 Orice drum
: [a, b] D
este echivalent cu un drum denit pe [0, 1] si anume
0
: [0, 1] D,
0
(t) = ((1 t)a +tb).
Denit ia 1.24 Fie : [a, b] D un drum neted. Drumul
: [a, b] D, (t) = (a +b t)
se numeste inversul drumului .
f : D C
este o funct ie continua si
: [a, b] D
un drum neted n D atunci
_

f(z) dz =
_
f(z) dz.
Demonstrat ie. Utilizand schimbarea de variabila s = a +b t obt inem
_

f(z) dz =
_
b
a
f( (t))
t
(t) dt =
_
b
a
f((a +b t))
t
(a +b t) dt
=
_
a
b
f((s))
t
(s) ds =
_
f(z) dz.
Denit ia 1.26 Fie D C. Prin drum neted pe portiuni n D se nt elege o aplicat ie
continua
: [a, b] D
cu proprietatea ca exista o diviziune a = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= b astfel nc at
1) restrict iile [
(t
i1
,t
i
)
sunt derivabile oricare ar i 1, 2, . . . , n
2) exista si sunt nite limitele
lim
ta
t
(t), lim
tt
j
t
(t), lim
t,t
j
t
(t), lim
tb
t
(t)
oricare ar j 1, 2, . . . , n 1.
Observat ia 1.19 Drumul neted pe port iuni considerat este format din drumurile
netede
1
: [t
0
, t
1
] D,
1
= [
[t
0
,t
1
]
2
: [t
1
, t
2
] D,
2
= [
[t
1
,t
2
]
................................................
n
: [t
n1
, t
n
] D,
n
= [
[t
n1
,t
n
]
si pentru orice funct ie continua
f : D C
denim integrala complexa a funct iei f de-a lungul drumului ca ind
_
f(z)dz =
n
j=1
_
j
f(z)dz =
n
j=1
_
t
j
t
j1
f((t))
t
(t) dt.
Toate drumurile pe care le vom considera n continuare vor drumuri netede pe
port iuni si le numim simplu drumuri.
Figura 1.7
Exemplul 1.14 Aplicat ia (a se vedea gura 1.7)
: [0, 2] C, (t) =
_
e
it
daca t [0, 1]
2t 3 daca t (1, 2]
este un drum neted pe port iuni n C si pentru orice funct ie continua
f : C C
avem
_
f(z)dz =
_
1
0
f(e
it
) ie
it
dt +
_
2
1
f(2t 3) 2dt.
Denit ia 1.27 Spunem ca funct ia
f : D C
denita pe o mult ime deschisa D admite primitiva n D daca exista
g : D C
funct ie olomorf a cu proprietatea
g
t
(z) = f(z), oricare ar fi z D.
Exemplul 1.15
a) Daca k 0, 1, 2, . . . atunci funct ia
f : C C, f(z) = z
k
= z z z
. .
n ori
admite n C primitiva
g : C C, g(z) =
z
k+1
k + 1
deoarece
_
z
k+1
k + 1
_
t
= z
k
, oricare ar z C.
b) Daca k 2, 3, 4, . . . atunci funct ia
f : C
C, f(z) = z
k
=
1
z
k
admite n C
= C0 primitiva
g : C
C, g(z) =
z
1k
1 k
=
1
(k 1)z
k1
deoarece
_
z
1k
1 k
_
t
= z
k
, oricare ar z C
.
c) Funct ia exponent iala
f : C C, f(z) = e
z
g : C C, g(z) = e
z
deoarece
(e
z
)
t
= e
z
, oricare ar z C.
d) Funct ia
cos : C C, f(z) = cos z
g : C C, g(z) = sinz
deoarece
(sinz)
t
= cos z, oricare ar z C.
e) Funct ia
sin : C C, f(z) = sinz
g : C C, g(z) = cos z
deoarece
(cos z)
t
= sinz, oricare ar z C.
Propozit ia 1.28 Daca funct ia continua
f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum cont inut n D atunci
_
f(z)dz = g(z)[
(b)
(a)
= g((b)) g((a)).
Demonstrat ie. Utilizand formula de schimbare de variabila obt inem
_
f(z)dz =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt =
_
b
a
g
t
((t))
t
(t) dt
=
_
b
a
d
dt
g((t)) dt = g((t))[
t=b
t=a
= g(z)[
z=(b)
z=(a)
.
Observat ia 1.20 Din propozit ia anterioara rezulta ca n cazul n care funct ia
f : D C
admite primitiva n D, integrala pe un drum
: [a, b] D
cont inut n D depinde doar de capetele (a) si (b) ale drumului. Daca
: [a, b] D,
1
: [a, b] D
sunt doua drumuri n D astfel ncat (a) =
1
(a) si (b) =
1
(b) atunci
_
f(z)dz =
_
1
f(z)dz.
Exercit iul 1.16 Sa se calculeze integralele
_
z
3
dz,
_
1
z
2
dz,
_
e
z
dz,
_
(2z
3
+
5
z
2
e
z
) dz
ind un drum n C
cu originea z
1
= 1 si extremitatea z
2
= i ( a se vedea gura
1.8).
Figura 1.8
Rezolvare. Fie : [a, b] C
un drum cu originea z
1
= 1 si extremitatea z
2
= i,
adica astfel ncat (a) = 1 si (b) = i. Avem
_
z
3
dz =
z
4
4
z=(b)
z=(a)
=
z
4
4
z=i
z=1
=
i
4
4

1
4
4
= 0,
_
1
z
2
dz =
1
z
z=(b)
z=(a)
=
1
z
z=i
z=1
=
1
i
+ 1 = 1 + i,
_
e
z
dz = e
z
[
z=(b)
z=(a)
= e
z
[
z=i
z=1
= e
i
e = cos 1 + i sin1 e,
_
(2z
3
+
5
z
2
e
z
) dz = 2
_
z
3
dz + 5
_
1
z
2
dz
_
e
z
dz
= 5 + e cos 1 + (5 sin1)i.
Denit ia 1.29 Spunem ca este un drum nchis daca
(a) = (b)
adica originea (a) si extremitatea (b) coincid.
Propozit ia 1.30 Daca funct ia continua
f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum nchis cont inut n D atunci
_
f(z)dz = 0.
Demonstrat ie. Deoarece (a) = (b) avem
_
f(z)dz = g(z)[
(b)
(a)
= g((b)) g((a)) = 0.
Exercit iul 1.17 Fie drumul circular
: [0, 2] C, (t) = e
it
= cos t + i sint.
a) Sa se arate ca daca k Z1 = . . . , 3, 2, 0, 1, 2, 3, . . . atunci
_
z
k
dz = 0
dar
_
z
1
dz =
_
1
z
dz = 2i.
b) Sa se arate ca
_
_
a
2
z
2
+
a
1
z
+a
0
+a
1
z +a
2
z
2
_
dz = 2ia
1
oricare ar numerele a
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C.
Rezolvare. a) Drumul este cont inut n mult imea deschisa C
= C0 si funct ia
f : C
C, f(z) = z
k
admite n C
primitiva
g : C
C, g(z) =
z
k+1
k + 1
oricare ar k Z1.
b) Utilizand direct denit ia integralei complexe obt inem
_
1
z
dz =
_
2
0
1
(t)

t
(t) dt =
_
2
0
1
e
it
i e
it
dt = i
_
2
0
dt = 2i.
Observat ia 1.21 Din exercit iul anterior rezulta ca funct ia olomorfa
f : C
C, f(z) =
1
z
nu admite primitiva n C
.
Exercit iul 1.18 Fie drumul circular
: [0, 2] C, (t) = z
0
+re
it
a) Sa se arate ca daca k Z1 atunci
_
(z z
0
)
k
dz = 0
dar
_
(z z
0
)
1
dz =
_
1
z z
0
dz = 2i.
b) Sa se arate ca
_
_
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
_
dz = 2ia
1
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C.
Rezolvare. a) Drumul este cont inut n mult imea deschisa Cz
0
si funct ia
f : Cz
0
C, f(z) = (z z
0
)
k
admite n C
primitiva
g : Cz
0
C, g(z) =
(z z
0
)
k+1
k + 1
oricare ar k Z1.
b) Utilizand direct denit ia integralei complexe obt inem
_
1
z z
0
dz =
_
2
0
1
(t) z
0
t
(t) dt =
_
2
0
1
re
it
i r e
it
dt = i
_
2
0
dt = 2i.
Observat ia 1.22 Din exercit iul anterior rezulta ca funct ia olomorfa
f : Cz
0
C, f(z) = (z z
0
)
1
=
1
z z
0
nu admite primitiva n Cz
0
.
Denit ia 1.31 Spunem ca mult imea D C este conexa (prin drumuri) daca ori-
care ar punctele z
1
, z
2
din D exista un drum cont inut n D cu originea z
1
si
extremitatea z
2
. O mult ime deschisa si conex a este numita domeniu.
Figura 1.9
Exemplul 1.19 Mult imea B
1
(0) B
1
(1+i
2) este domeniu dar B

1
(0) B
1
(2+i)
nu este domeniu (a se vedea gura 1.9).
Observat ia 1.23 Stim ca orice drum : [a, b] D este echivalent cu drumul
[0, 1] D : t ((1 t)a +tb).
Fara a reduce generalitatea, putem utiliza doar drumuri denite pe intervalul [0, 1].
Denit ia 1.32 Spunem ca drumurile cu aceleasi extremitat i
0
si
1
sunt omotope
n domeniul D daca sunt cont inute n D si se pot deforma continuu unul n celalalt
fara a iesi din D, adica daca exista o aplicat ie continua
h : [0, 1] [0, 1] D : (s, t) h(s, t)
astfel nc at urmatoarele condit ii sa e ndeplinite
a) h(0, t) =
0
(t), oricare ar t [0, 1],
b) h(1, t) =
1
(t), oricare ar t [0, 1],
c) h(s, 0) =
0
(0) =
1
(0), oricare ar s [0, 1],
d) h(s, 1) =
0
(1) =
1
(1), oricare ar s [0, 1].
Figura 1.10
Exemplul 1.20 Drumurile
0
,
1
: [0, 1] C,
0
(t) = e
2it
,
1
(t) =
1
2
+
1
2
e
2it
sunt omotope n D = C
B1
4
(
1
2
). In acest caz putem alege (a se vedea gura 1.11).
h(s, t) = (1 s)
0
(t) +s
1
(t).
Figura 1.11
Observat ia 1.24 In continuare, pentru a decide daca doua drumuri sunt omotope
n raport cu anumit domeniu ne vom rezuma la a analiza vizual gura (!).
Exemplul 1.21 Drumul circular
0
: [0, 1] C,
0
(t) = 3e
2it
= 3 cos 2t + 3i sin2t
este omotop n C
cu drumul eliptic
1
: [0, 1] C,
1
(t) = 3 cos 2t + i sin2t
dar cele doua drumuri nu sunt omotope n D = C2i (a se vedea gura 1.12).
Figura 1.12
Exemplul 1.22 Drumurile
0
,
1
: [0, 1] C,
0
(t) = 1 2t,
1
(t) = e
it
sunt omotope n C, dar nu sunt omotope n C
1
2
i (a se vedea gura 1.13).
Figura 1.13
Denit ia 1.33 Spunem ca drumul nchis
: [a, b] C
este omotop cu zero n D daca el este omotop n D cu drumul punctual
[a, b] D : t (a).
Figura 1.14
Exemplul 1.23 Drumul circular
: [0, 1] C, (t) = e
2it
este omotop cu zero n D = C2i, dar nu este omotop cu zero n C
.
Figura 1.15
Teorema 1.34 (Cauchy) Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
este o funct ie olomorfa si
: [a, b] D
este un drum nchis omotop cu zero n D atunci
_
f(z) dz = 0.
O demonstrat ie poate gasita n [4].
Propozit ia 1.35 Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
0
: [a, b] D,
1
: [a, b] D
sunt doua drumuri omotope n D atunci
_
0
f(z) dz =
_
1
f(z) dz. (1.1)
Figura 1.16
Demonstrat ie. Drumul obt inut compunand
0
cu inversul
1
al drumului
1
este un
drum nchis omotop cu zero n D. Utilizand teorema Cauchy obt inem relat ia
_
0
f(z) dz +
_

1
f(z) dz = 0.
echivalenta cu (1.1).
Observat ia 1.25 Fie k un numar ntreg pozitiv. Drumul
: [0, 1] C, (t) = z
0
+ e
2kit
se roteste de k ori n jurul lui z
0
n sens direct si
1
2i
_
1
z z
0
dz = k.
Drumul
: [0, 1] C, (t) = z
0
+ e
2kit
se roteste de k ori n jurul lui z
0
n sens invers si
1
2i
_
1
z z
0
dz = k.
Figura 1.17
Drumul din gura 1.17 este omotop n Cz
0
cu drumul
1
: [0, 1] C,
1
(t) = z
0
+re
4it
si prin urmare
1
2i
_
1
z z
0
dz =
1
2i
_
1
1
z z
0
dz = 2.
In general, daca este un drum nchis care nu trece prin z
0
numarul
n(, z
0
) =
1
2i
_
1
z z
0
dz
numit indexul lui fat a de z
0
, ne arata de cate ori se roteste n jurul lui z
0
. O
demonstrat ie poate gasita n [4].
Teorema 1.36 (Formulele lui Cauchy) Orice funct ie olomorfa
f : D C
denita pe o mult ime deschisa D este nelimitat derivabila si oricare ar drumul
: [0, 1] D
omotop cu zero n D are loc formula
n(, z) f
(k)
(z) =
k!
2i
_
f()
( z)
k+1
d
pentru orice k N si orice z D (t) [ t [0, 1] .
Figura 1.18
Observat ia 1.26 Programul MATHEMATICA permite reprezentarea graca a dru-
murilor si calculul direct al integralelor complexe pe drumuri poligonale.
1.4 Serii Laurent
Denit ia 1.37 Fie D C o submult ime si
f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Spunem ca seria de funct ii complexe
n=0
f
n
este convergenta (uniform convergenta) daca sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
, unde
s
k
=
k
n=0
f
n
este convergent (respectiv, uniform convergent). Limita acestui sir
n=0
f
n
= lim
k
s
k
= lim
k
k
n=0
f
n
= lim
k
(f
0
+f
1
+ f
k
)
se numeste suma seriei. Spunem ca seria considerata este absolut convergenta daca
seria de funct ii reale
n=0
[f
n
[
este convergent a.
Propozit ia 1.38 Daca z este astfel ncat [z[ < 1 atunci seria geometrica
n=0
z
n
este convergent a si suma ei este
1
1z
, adica
[z[ < 1 =
n=0
z
n
=
1
1 z
.
Demonstrat ie. Daca [z[ < 1 atunci
lim
k
k
n=0
z
n
= lim
k
(1 +z +z
2
+ +z
k
) = lim
k
1 z
k+1
1 z
=
1
1 z
.
Teorema 1.39 (Weierstrass) Fie D C o submult ime si
f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Daca exist a o serie convergent a de numere reale
n=0
n
astfel nc at
[f
n
(z)[
n
, oricare ar fi z D, n N
atunci seria de funct ii complexe
n=0
f
n
este absolut si uniform convergenta.
Denit ia 1.40 Prin serie de puteri n jurul lui z
0
se nt elege o serie de forma
n=0
a
n
(z z
0
)
n
cu coecient ii a
0
, a
1
, a
2
,. . . numere complexe. Ea mai poate scrisa si sub forma
a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+ .
Observat ia 1.27 Orice serie de puteri este o serie de funct ii
n=0
f
n
n care funct iile f
n
au forma particulara
f
n
: D C, f
n
(z) = a
n
(z z
0
)
n
.
Denit ia 1.41 Fie D C o mult ime deschisa si
f : D C, f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
)
n0
converge uniform pe com-
pacte la f daca oricare ar mult imea compacta K D, sirul restrict iilor (f
n
[
K
)
converge uniform la f[
K
.
Teorema 1.42 (Weierstrass) Fie D C o mult ime deschisa si
f : D C, f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Daca funct iile f
n
sunt olomorfe si dac a sirul (f
n
)
n0
converge
uniform pe compacte la f atunci f este funct ie olomorfa si
lim
n
f
(k)
n
= f
(k)
, oricare ar fi k N.
Teorema 1.43 (Weierstrass) Dac a seria de funct ii olomorfe
n=0
f
n
converge uniform pe compacte n mult imea deschis a D atunci suma ei
S : D C, S(z) =
n=0
f
n
(z)
S
(k)
=
n=0
f
(k)
n
, oricare ar fi k N.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta direct din teorema precedenta.
Teorema 1.44 (Abel) Daca seria de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este convergent a pentru z = z
1
,= z
0
atunci ea este convergenta n discul
z [ [z z
0
[ < [z
1
z
0
[
de centru z
0
si raza [z
1
z
0
[.
Demonstrat ie. Seria

n=0
a
n
(z
1
z
0
)
n
ind convergenta avem
lim
n
a
n
(z
1
z
0
)
n
=0
si prin urmare exista n
0
N astfel ncat
[a
n
(z
1
z
0
)
n
[ < 1, oricare ar n n
0
adica
[a
n
[ <
1
[z
1
z
0
[
n
, oricare ar n n
0
.
Din relat ia
[a
n
(z z
0
)
n
[ <
_
[z z
0
[
[z
1
z
0
[
_
n
, oricare ar n n
0
si convergent a seriei geometrice
n=0
_
[z z
0
[
[z
1
z
0
[
_
n
pentru [z z
0
[ < [z
1
z
0
[ rezulta conform criteriului comparat iei convergent a seriei
n=0
[a
n
(z z
0
)
n
[. Spat iul normat (C, [ [) ind complet, orice serie absolut conver-
genta este convergenta.
Observat ia 1.28 Fie seria de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
.
Pentru z astfel ncat exista
lim
n
n
_
[a
n
(z z
0
)
n
[ < 1
adica astfel ncat
[z z
0
[ <
1
lim
n
n
_
[a
n
[
seria considerata este absolut convergenta conform criteriului radacinii.
Teorema 1.45 (Cauchy-Hadamard) In cazul unei serii de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
exista
R =
_
_
0 daca lim
n
n
_
[a
n
[ =
1
lim
n
n
[a
n
[
daca lim
n
n
_
[a
n
[ , 0,
daca lim
n
n
_
[a
n
[ = 0
(numit raza de convergent a) astfel ncat :
a) In discul (numit disc de convergent a)
B
R
(z
0
) = z [ [z z
0
[ < R
seria converge absolut si uniform pe compacte.
b) In C
B
R
(z
0
) = z [ [z z
0
[ > R seria este divergenta.
c) Suma seriei
S : B
R
(z
0
) C, S(z) =
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este funct ie olomorfa
d) Seria derivata este o serie de puteri cu aceeasi raza de convergent a si
S
t
(z) =
n=1
na
n
(z z
0
)
n1
, oricare ar fi k B
R
(z
0
).
Observat ia 1.29 Se poate arata ca daca exista limita
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
atunci
lim
n
n
_
[a
n
[ = lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
.
Exemplul 1.24
a) Raza de convergent a a seriei geometrice
n=0
z
n
este R = 1 deoarece n acest caz a
n
= 1, oricare ar n N.
b) Raza de convergent a a seriei
n=0
z
n
n!
este R = lim
n
1/n!
1/(n+1)!
= lim
n
(n + 1) = .
Observat ia 1.30 Admit and ca f este suma unei serii de puteri n jurul lui z
0
f(z) =
n=0
a
n
(z z
0
)
n
cu raza de convergent a nenula, din teorema Cauchy-Hadamard rezulta relat ia
f
(k)
(z) =
n=0
[a
n
(z z
0
)
n
]
(k)
, oricare ar k N
care conduce la
a
k
=
f
(k)
(z
0
)
k!
.
Teorema 1.46 (Dezvoltarea n serie Taylor) Daca funct ia
f : B
r
(z
0
) C
este olomorfa n discul B
r
(z
0
) si R este raza de convergent a a seriei Taylor asociate
n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
atunci R r si
f(z) =

n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
= f(z
0
) +
f
(z
0
)
1!
(z z
0
) +
f
(z
0
)
2!
(z z
0
)
2
+
oricare ar z B
r
(z
0
).
Exemplul 1.25 Din teorema dezvoltarii n serie Taylor rezulta dezvoltarile
1
1 z
=
n=0
z
n
= 1 +z +z
2
+ pentru [z[ < 1
e
z
=
n=0
z
n
n!
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ pentru orice z C
sinz =
n=0
(1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
= z
z
3
3!
+
z
5
5!
+ pentru orice z C.
Din aceste dezvoltari, prin substitut ie si/sau derivare putem obt ine alte dezvoltari
1
1 +z
=
n=0
(1)
n
z
n
= 1 z +z
2
pentru [z[ < 1
1
(1 z)
2
=
n=0
nz
n1
= 1 + 2z + 3z
2
+ pentru [z[ < 1
1
(1 +z)
2
=
n=0
n(1)
n1
z
n1
= 1 2z + 3z
2
pentru [z[ < 1
cos z =
n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
= 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ pentru orice z C.
Denit ia 1.47 Prin serie Laurent n jurul lui z
0
se nt elege o serie de forma
n=
a
n
(z z
0
)
n
cu coecient ii a
n
numere complexe. Ea mai poate scrisa si sub forma
+
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+ .
Teorema 1.48 (Coroana de convergent a) Fie seria Laurent
n=
a
n
(z z
0
)
n
r = lim
n
n
_
[a
n
[
si
R =
_
_
0 daca lim
n
n
_
[a
n
[ =
1
lim
n
n
[a
n
[
daca lim
n
n
_
[a
n
[ , 0,
daca lim
n
n
_
[a
n
[ = 0.
Daca r < R atunci:
a) In coroana circulara (numita coroana de convergent a)
z [ r < [z z
0
[ < R
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacte.
b) Seria Laurent diverge n z [ [z z
0
[ < r z [ [z z
0
[ > R .
c) Suma seriei Laurent S : D C,
S(z) =
n=
a
n
(z z
0
)
n
=
n=1
a
n
(z z
0
)
n
+
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este funct ie olomorfa.
Figura 1.19
Teorema 1.49 (Dezvoltarea n serie Laurent). Dac a funct ia
f : D = z [ r < [z z
0
[ < R C
denita pe coroana D este olomorfa atunci exista o unic a serie Laurent
n=
a
n
(z z
0
)
n
cu coroana de convergent a incluzand pe D si astfel ncat
f(z) =
n=
a
n
(z z
0
)
n
oricare ar fi z D.
Exemplul 1.26
a) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z[ < 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
f(z) =
1
z
2
1
1 z
=
1
z
2
(1 +z +z
2
+ ) =
1
z
2
+
1
z
+ 1 +z +z
2
+ (1.2)
b) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z i[ < C, f(z) =
e
z
(z i)
2
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui i
f(z) =
e
z
(zi)
2
=
e
i
(zi)
2
e
zi
=
e
i
(zi)
2
_
1 +
zi
1!
+
(zi)
2
2!
+
_
=
e
i
(zi)
2
+
e
i
zi
+
e
i
2!
+
e
i
3!
(z i) +
(1.3)
c) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z[ < C, f(z) = z
2
e
1
z
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
f(z) = z
2
e
1
z
= z
2
_
1 +
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2
+
_
= +
1
4!
1
z
2
+
1
3!
1
z
+
1
2!
+
1
1!
z +z
2
+ 0 z
3
+ 0 z
4
+
(1.4)
Denit ia 1.50 Fie f : D C o funct ie olomorf a denita pe mult imea deschis a
D. Spunem ca punctul z
0
CD este un punct singular izolat al funct iei f daca
exista r > 0 astfel ncat coroana circulara z [ 0 < [z z
0
[ < r este cont inuta n
D. Coecientul a
1
din dezvoltarea Laurent
f(z) = +
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+ .
a lui f n acesta coroana se numeste reziduul lui f n punctul singular izolat z
0
si
se noteaza cu Rez
z
0
f, adica
Rez
z
0
f = a
1
.
Exemplul 1.27
a) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z[ < 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
este z = 0 si din (1.2) rezulta ca Rez
0
= 1.
b) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z i[ < C, f(z) =
e
z
(z i)
2
este z = i si din (1.3) rezulta ca Rez
i
f = e
i
.
c) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z[ < C, f(z) = z
2
e
1
z
este z = 0 si din (1.4) rezulta ca Rez
0
f =
1
3!
=
1
6
.
Denit ia 1.51 Fie D o mult ime deschisa si
f : D C
o funct ie olomorfa. Prin zero multiplu de ordinul n al lui f se nt elege un punct
z
0
D astfel nc at
f(z
0
) = f
t
(z
0
) = . . . = f
(n1)
(z
0
) = 0 si f
(n)
(z
0
) ,= 0.
Spunem despre un punct singular izolat z
0
al lui f ca este pol de ordinul n daca este
un zero multiplu de ordinul n pentru funct ia
1
f
.
Teorema 1.52 Daca punctul singular izolat z
0
al funct iei olomorfe f : D C
este un pol de ordinul n atunci exista r > 0 astfel nc at coroana circulara
z [ 0 < [z z
0
[ < r
este cont inuta n D si n acesta coroana f admite o dezvoltare Laurent de forma
f(z) =
a
n
(z z
0
)
n
+ +
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
Observat ia 1.31
a) Daca z
0
este un pol simplu atunci n jurul lui z
0
funct ia f admite dezvoltarea
f(z) =
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
Inmult ind cu (z z
0
) obt inem relat ia
(z z
0
) f(z) = a
1
+a
0
(z z
0
) +a
1
(z z
0
)
2
+a
2
(z z
0
)
3
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
= lim
zz
0
(z z
0
) f(z).
b) Daca z
0
este un pol dublu atunci n jurul lui z
0
f(z) =
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
Inmult ind cu (z z
0
)
2
si apoi derivand obt inem relat ia
[(z z
0
)
2
f(z)]
t
= a
1
+ 2a
0
(z z
0
) + 3a
1
(z z
0
)
2
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
= lim
zz
0
[(z z
0
)
2
f(z)]
t
.
c) Daca z
0
este un pol triplu atunci n jurul lui z
0
f(z) =
a
3
(z z
0
)
3
+
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +
Inmult ind cu (z z
0
)
3
si apoi derivand de doua ori obt inem relat ia
[(z z
0
)
3
f(z)]
tt
= 2! a
1
+ 6a
0
(z z
0
) + 12a
1
(z z
0
)
2
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
=
1
2!
lim
zz
0
[(z z
0
)
3
f(z)]
tt
.
d) Daca z
0
este un pol de ordinul n atunci
Rez
z
0
f =
1
(n 1)!
lim
zz
0
[(z z
0
)
n
f(z)]
(n1)
.
Exemplul 1.28 Funct ia
f : C0, 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
are doua puncte singulare izolate z = 0 si z = 1. Punctul z = 0 este pol dublu si
Rez
0
f = lim
z0
[z
2
f(z)]
t
= lim
z0
_
1
1 z
_
t
= lim
z0
1
(1 z)
2
= 1. (1.5)
Punctul z = 1 este pol simplu si
Rez
1
f = lim
z1
(z 1) f(z) = lim
z1
1
z
2
= 1. (1.6)
Observat ia 1.32 Programul MATHEMATICA ofera importante facilitat i privind
dezvoltarea n serie Laurent si calculul reziduurilor.
1.5 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
Observat ia 1.33 Daca
: [a, b] Cz
0
este un drum nchis care nu trece prin z

0
atunci
_
_
a
2
(zz
0
)
2
+
a
1
(zz
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
_
dz
= a
1
_
dz
zz
0
= 2ia
1
n(, z
0
)
(1.7)
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C. Punctul z
0
este un punct singular
izolat (pol de ordinul al doilea) pentru funct ia f : Cz
0
C,
f(z) =
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
si Rez
z
0
f = a
1
. Relat ia (1.7) se mai poate scrie
_
f(z) dz = 2i n(, z
0
) Rez
z
0
f.
Teorema 1.53 (Teorema reziduurilor). Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
este o funct ie olomorfa , S este mult imea punctelor singulare izolate ale lui f si daca
: [a, b] D
este un drum omotop cu zero n

D = D S atunci
_
f(z) dz = 2i
zS
n(, z) Rez
z
f.
Exercit iul 1.29 Sa se calculeze
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
unde
: [0, 1] C, (t) = 2 e
2it
.
Rezolvare. Consideram D = C3, i, i si funct ia olomorfa
f : D C, f(z) =
4
(z
2
+ 1)(z 3)
2
.
Mult imea punctelor singulare izolate ale lui f este S = 3, i, i si drumul este
omotop cu zero n D S = C. Conform teoremei reziduurilor avem
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
= 2i (n(, 3) Rez
3
f +n(, i) Rez
i
f +n(, i) Rez
i
f) .
Figura 1.20
Deoarece drumul (gura 1.20 ) se roteste de zero ori n jurul lui 3 si o singura data
n jurul lui i si i rezulta ca
n(, 3) = 0, n(, i) = n(, i) = 1
si prin urmare
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
= 2i (Rez
i
f +Rez
i
f) .
Punctele singulare i si i ind poli simpli avem
Rez
i
f = lim
zi
(z i)f(z) = lim
zi
4
(z 3)
2
(z + i)
=
4
2i(i 3)
2
=
3
25

4
25
i
Rez
i
f = lim
zi
(z + i)f(z) = lim
zi
4
(z 3)
2
(z i)
=
4
2i(i + 3)
2
=
3
25
+
4
25
i
si
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
=
12
25
i.
Exercit iul 1.30 Sa se calculeze
_
e
z
z
3
dz
unde
: [0, 1] C, (t) = e
4it
.
Rezolvare. Consideram funct ia olomorfa
f : C
C
denita pe mult imea deschisa C
= C0. Punctul singular z = 0 este un pol de

ordinul al treilea. Pentru calculul reziduului lui f n 0 putem utiliza dezvoltarea
Laurent n jurul lui 0
f(z) =
e
z
z
3
=
1
z
3
_
1 +
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+
_
=
1
z
3
+
1
1!
1
z
2
+
1
2!
1
z
+
1
3!
+
1
4!
z +
sau relat ia
Rez
0
f =
1
2!
lim
z0
(z
3
f(z))
tt
=
1
2
.
Observand ca se roteste de doua ori n jurul lui 0 n sens invers sau utilizand
formula
n(, 0) =
1
2i
_
dz
z
= 2
obt inem
_
e
z
z
3
dz = 2i n(, 0) Rez
0
f = 2i.
Exercit iul 1.31 Sa se calculeze integrala
_
1
z
2
(1 z)
dz
unde este drumul din gura 1.21.
Figura 1.21
Rezolvare. Funct ia olomorfa
f : C0, 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
are punctele singulare z = 0 si z = 1. Stim ca Rez
0
f = 1 ( a se vedea relat ia (1.5))si
Rez
1
f = 1 ( a se vedea relat ia (1.6)). Deoarece drumul se roteste de doua ori
n jurul lui 0 si o data n jurul lui 1, din teorema reziduurilor rezulta ca
_
1
z
2
(1 z)
dz = 2i (2 Rez
0
f +Rez
1
f) = 2i.
I =
_
2
0
1
a + cos t
dt unde a (1, ).
Rezolvare. Integrala reala ceruta poate privita ca o integrala n planul complex si
calculata folosind teorema reziduurilor. Avem
I =
_
2
0
1
a+
e
it
+e
it
2
dt =
_
2
0
1
ie
it
2
2a+e
it
+e
it
(e
it
)
t
dt
= i
_
1
z
2
2a+z+
1
z
dz = i
_
2
z
2
+2az+1
dz.
unde : [0, 2] C, (t) = e
it
. Funct ia
f : Cz
1
, z
2
C, f(z) =
2
z
2
+ 2az + 1
unde
z
1
= a +
_
a
2
1, z
2
= a
_
a
2
1
sunt radacinile polinomului z
2
+ 2az + 1, are doua puncte singulare izolate (poli
simpli) z
1
si z
2
.
Figura 1.22
Deoarece z
1
, z
2
sunt numere reale, 1 < z
1
< 0 si z
2
< 1 rezulta ca n(, z
1
) = 1
si n(, z
2
) = 0 ( a se vedea gura 1.22). Conform teoremei reziduurilor
I = i
_
2
z
2
+2az+1
dz = 2Rez
z
1
f = 2 lim
zz
1
(z z
1
)f(z)
= 2 lim
zz
1
(z z
1
)
2
(zz
1
)(zz
2
)
=
4
z
1
z
2
=
2
a
2
1
.
Figura 1.23
Propozit ia 1.54 Fie < si o funct ie continua
f : D C
denita pe un domeniu D ce cont ine imaginile drumurilor ( a se vedea gura 1.23)
r
: [, ] C,
r
(t) = re
it
oricare ar r (0, ). Daca
lim
z
z f(z) = 0
atunci
lim
r
_
r
f(z) dz = 0.
Demonstrat ie. Din relat ia lim
z
z f(z) = 0 rezulta ca oricare ar > 0 exista
r
(0, ) astfel ncat

[z[ > r
= [z f(z)[ < .
In particular, pentru r > r
avem
r
f(z) dz
f(re
it
) ri e
it
dt
[f(re
it
) ri e
it
[ dt <
_

dt = ( ).
Observat ia 1.34 Oricare ar z
1
, z
2
C au loc relat iile
[z
1
[ = [z
1
z
2
+z
2
[ [z
1
z
2
[ +[z
2
[, [z
2
[ = [z
2
z
1
+z
1
[ [z
1
z
2
[ +[z
1
[
care conduc la
[z
1
z
2
[ [z
1
[ [z
2
[ [z
1
z
2
[
adica la
[ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[.
I =
_

0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx
Rezolvare. Integrala I este o integrala reala improprie. Intervalul de integrare este
nemarginit dar funct ia considerata este marginita, numitorul neanulandu-se pe axa
reala. Deoarece
lim
x
x
2
(x
2
+1)(x
2
+4)
1
x
2
= 1
integralele
_

1
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx, si
_

1
1
x
2
dx
au aceeasi natura. Stim nsa ca integrala improprie
_

1
1
x
dx
este convergenta pentru > 1. Rezulta astfel ca integrala considerata
I =
_

0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx =
_
1
0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx +
_

1
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx
este convergenta.
Figura 1.24
Pentru a calcula valoarea integralei vom considera funct ia olomorfa
f : C2i, i, i, 2i C, f(z) =
z
2
(z
2
+ 1)(z
2
+ 4)
si drumul de integrare din gura 1.24 compus din
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
it
si
: [r, r] C, (t) = t.
Conform teoremei reziduurilor, oricare ar r > 2 avem relat ia
_
r
f(z)dz +
_
r
r
f(x)dx = 2i (Rez
i
f +Rez
2i
f)
care conduce la
lim
r
_
r
f(z)dz +
_

f(x)dx = 2i (Rez
i
f +Rez
2i
f). (1.8)
Deoarece
[z f(z)[ =
[z
3
[
[z
2
+ 1[ [z
2
+ 4[
=
[z
3
[
[z
2
(1)[ [z
2
(4)[
=
[z[
3
[ [z[
2
1[ [ [z[
2
4[
avem
lim
z
z f(z) = 0
si n virtutea propozit iei 1.54
lim
r
_
r
f(z)dz = 0.
Din relat ia (1.8), t inand seama si de faptul ca f(x) = f(x), rezulta
_

0
f(x)dx = i (Rez
i
f +Rez
2i
f).
Dar
Rez
i
= lim
zi
(z i) f(z) = lim
zi
z
2
(z + i)(z
2
+ 4)
=
i
6
Rez
2i
= lim
z2i
(z 2i) f(z) = lim
z2i
z
2
(z
2
+ 1)(z + 2i)
=
i
3
si deci
_

0
f(x)dx = i
_
i
6

i
3
_
=

6
.
Exercit iul 1.34 Sa se arate ca
1
sint
t

2
oricare ar t
_
0,

2
_
.
Rezolvare. Funct ia
:
_
0,

2
_
R, (t) =
sint
t
este descrescatoare deoarece
t
(t) =
t cos t sint
t
2
0.
Figura 1.25
Propozit ia 1.55 (Lema lui Jordan). Daca funct ia continua
f : z = x +yi [ y 0 C
este astfel ncat
lim
z
f(z) = 0 (1.9)
si
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
it
( a se vedea gura 1.25) atunci
lim
r
_
r
f(z) e
iz
dz = 0
Demonstrat ie. Fie > 0. Din relat ia (1.9) rezulta ca exista r
> 0 astfel ncat

r > r
= [f(r e
it
)[ <
2

si
r
f(z) e
iz
dz
0
f(r e
it
) e
ir(cos t+i sin t)
ire
it
dt
0
[f(r e
it
)[ e
r sin t
r dt
2
r
_
0
e
r sin t
dt
r
_
0
e
r
2
t
dt =
2
r

2r
e
r
2
2
0
= (1 e
r
) .
Figura 1.26
_

0
sinx
x
dx =

2
(integrala Poisson) (1.10)
Rezolvare. Fie 0 < r < R si drumurile ( a se vedea gura 1.26)
R
: [0, ] C,
R
(t) = Re
it
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
i(t)
.
Din teorema reziduurilor (sau teorema Cauchy) rezulta relat ia
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
R
e
ix
x
dx +
_
r
e
iz
z
dz +
_
R
r
e
ix
x
dx = 0
care se mai poate scrie
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
e
iz
z
dz +
_
R
r
e
ix
e
ix
x
dx = 0
sau
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
1
z
dz +
_
r
e
iz
1
z
dz + 2i
_
R
r
sinx
x
dx = 0
Utilizand relat ia
_
r
1
z
dz = i
si notand cu g o primitiva a funct iei f(z) =
e
iz
1
z
obt inem
_
R
e
iz
z
dz i + (g(r) g(r)) + 2i
_
R
r
sinx
x
dx = 0.
Deoarece conform lemei lui Jordan
lim
R
_
R
e
iz
z
= 0
pentru R si r 0 obt inem relat ia
2i
_

0
sinx
x
dx = i.
Denit ia 1.56 Fie : R C. Funct ia
T[] : R C, T[]() =
_

e
ix
(x)dx
(n cazul n care exista) se numeste transformata Fourier a lui .
T[e
ax
2
]() =
_
a
e
2
4a
oricare ar a (0, ).
Rezolvare. Avem
T[e
ax
2
]() =
_

e
ax
2
e
ix
dx =
_

e
x
2
+ix
dx = e
2
4a
_

e
a(xi

2a
)
2
dx.
Plecand de la integrala
_
r
r
e
at
2
dt +
_
ri

2a
r
e
az
2
dz
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz +
_
r
ri

2a
e
az
2
dz = 0
a funct iei
f : C C, f(z) = e
az
2
de-a lungul drumului dreptunghiular din gura 1.27 aratam ca
_

e
a(ti

2a
)
2
dt =
_

e
at
2
dt =
1
a
_

e
x
2
dx =
_
a
.
Avem
lim
r
_
r
r
e
at
2
dt =
_

e
at
2
dt.
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r cu r i

2a
parametrizarea
1
: [0, 1] C,
1
(t) = r it

2a
obt inem relat ia
_
ri

2a
r
e
az
2
dz =
_
1
0
e
a(rit

2a
)
2
(i)

2a
dt = i

2a
e
ar
2
_
1
0
e
irt+
t
2
2
4a
dt
din care rezulta
lim
r
_
ri

2a
r
e
az
2
dz = 0.
Figura 1.27
Similar se arata ca
lim
r
_
r
ri

2a
e
az
2
dz = 0
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r i

2a
cu r i

2a
parametrizarea
2
: [r, r] C,
2
(t) = t i

2a
obt inem relat ia
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz =
_
r
r
e
a(ti

2a
)
2
dt
din care rezulta
lim
r
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz =
_

e
a(ti

2a
)
2
dt.
Capitolul 2
Tensori
2.1 Dualul unui spat iu vectorial
Propozit ia 2.1 Daca V este un spat iu vectorial peste corpul K atunci
V
= : V K [ (x +y) = (x) +(y), x, y V, , K

nzestrat cu operat iile de adunare
V
: (, ) + unde
+ : V K
( +)(x) = (x) +(x)
si nmult ire cu scalari
K V
: (, ) unde
: V K
()(x) = (x)
este spat iu vectorial (numit dualul lui V ).
Notat ie. Pentru a simplica scrierea unor expresii vom utiliza uneori indici superiori
pentru a indexa coordonatele vectorilor. Dezvoltarea
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
a unui vector x V n raport cu baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
se scrie comprimat folosind
convent ia de sumare a lui Einstein
x = x
i
e
i
79
(indicele i care apare n produsul x
i
e
i
o data ca indice superior si o data ca indice
inferior este indice de sumare).
Teorema 2.2 Oricare ar spat iul vectorial V avem
dimV
= dimV.
Demonstrat ie. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a lui V . Aratam ca B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
,
unde
e
i
: V K, e
i
(e
j
) =
i
j
=
_
1 daca i = j
0 daca i ,= j
adica
e
i
: V K, e
i
(x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
) = x
i
este o baza a lui V
, numita duala bazei B.

B
este sistem de vectori liniar independent i. Fie
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
= 0
adica
(
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
)(x) = 0, x V
ceea ce se mai scrie
1
e
1
(x) +
2
e
2
(x) + +
n
e
n
(x) = 0, x V.
Alegand x = e
1
obt inem
1
= 0, alegand x = e
2
obt inem
2
= 0, etc.
B
este sistem de generatori. Daca V
atunci notand
i
= (e
i
) obtinem
(x) = (x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
) = x
1
(e
1
) +x
2
(e
2
) + +x
n
(e
n
)
= e
1
(x)
1
+e
2
(x)
2
+ +e
n
(x)
n
= (
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
)(x)
oricare ar x V , adica
=
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
=
i
e
i
.
Tensori 81
2.2 Tensori
Fie V un spat iu vectorial peste corpul K si e doua baze ale lui V
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
(baza veche)
B
t
= e
t
1
, e
t
2
, ..., e
t
n
(baza noua)
si
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
B
t
= e
t1
, e
t2
, ..., e
tn
dualele lor. Fiecare vector x V se poate dezvolta n raport cu cele doua baze
x = x
i
e
i
= x
tj
e
t
j
si am aratat ca
x
i
= e
i
(x), x
tj
= e
tj
(x).
Similar, ecare element V
admite dezvoltarile
=
i
e
i
=
t
j
e
tj
si
i
= (e
i
),
t
j
= (e
t
j
).
Utilizand un indice inferior si unul superior pentru elementele matricei de trecere de
la baza B la baza B
t
relat iile
e
t
1
=
1
1
e
1
+
2
1
e
2
+ +
n
1
e
n
=
i
1
e
i
e
t
2
=
1
2
e
1
+
2
2
e
2
+ +
n
2
e
n
=
i
2
e
i
.......................................................
e
t
n
=
1
n
e
1
+
2
n
e
2
+ +
n
n
e
n
=
i
n
e
i
se scriu comprimat
e
t
i
=
j
i
e
j
iar matricea de trecere este
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1

1
2

1
n
2
1

2
2

2
n

n
1

n
2

n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Propozit ia 2.3 Matricea S este inversabila si inversa ei
S
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1

1
2

1
n
2
1

2
2

2
n

n
1

n
2

n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
este matricea de trecere de la B
t
la B.
Demonstrat ie. Fie e
j
=
k
j
e
t
k
. Din relat iile
e
j
=
k
j
e
t
k
=
k
j

i
k
e
i
, e
t
i
=
j
i
e
j
=
j
i

k
j
e
t
k
rezulta t inand seama de unicitatea reprezentarii unui vector n raport cu o baza ca
k
j
i
k
=
i
j
,
j
i
k
j
=
k
i
. (2.1)
Teorema 2.4 Cu notat iile de mai sus
e
t
i
=
j
i
e
j
x = x
j
e
j
= x
ti
e
t
i
=
j
e
j
=
t
i
e
ti
_
_
=
_
_
x
ti
=
i
j
x
j
e
ti
=
i
j
e
j
t
i
=
j
i

j
Demonstrat ie. Din relat ia
x
j
e
j
= x
ti
e
t
i
= x
ti
j
i
e
j
rezulta
x
j
=
j
i
x
ti
Tensori 83
si t inand seama de (2.1)
k
j
x
j
=
k
j

j
i
x
ti
=
k
i
x
ti
= x
tk
adica
x
tk
=
k
j
x
j
.
Deoarece x
tk
= e
tk
(x) si x
j
= e
j
(x) relat ia anterioara se poate scrie sub forma
e
tk
(x) =
k
j
e
j
(x)
sau
e
tk
(x) = (
k
j
e
j
)(x).
Relat ia avand loc pentru oricare x V rezulta
e
tk
=
k
j
ej.
Folosind liniaritatea lui obt inem
t
i
= (e
t
i
) = (
j
i
e
j
) =
j
i
(e
j
) =
j
i

j
.
Observat ia 2.1 Coordonatele noi x
ti
ale unui vector x V se exprima cu ajutorul
coordonatelor vechi x
j
prin formula x
ti
=
i
j
x
j
similara cu formula e
ti
=
i
j
e
j
de
schimbare a bazei duale. Formula
t
i
=
j
i

j
este similara cu e
t
i
=
j
i
e
j
.
Observat ia 2.2 Vectorii x V sunt obiecte matematice care n raport cu ecare
baza B a lui V sunt descrise prin coordonatele x
1
, x
2
, ..., x
n
si care la o schimbare
de baza e
t
i
=
j
i
e
j
se schimba dupa formula
x
ti
=
i
j
x
j
.
Similar, elementele V
(numite forme liniare sau 1-forme) sunt obiecte matem-

atice care in raport cu ecare baza B
sunt descrise prin coordonatele

1
,
2
, ...,
n
si care la o schimbare de baza e
t
i
=
j
i
e
j
se schimba dupa formula
t
i
=
j
i

j
.
Denit ia 2.5 Prin tensor de tip (p, q) (adica, tensor de p ori contravariant si de
q ori covariant) se nt elege un obiect matematic T descris n raport cu ecare baza
B a lui V prin coordonatele T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
si care la o schimbare de baza e
t
i
=
j
i
e
j
se
schimba dup a formula
T
t
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
=
i
1
k
1
i
2
k
2

i
p
k
p
m
1
j
1

m
2
j
2

m
q
j
q
T
k
1
k
2
...k
p
m
1
m
2
...m
q
.
Observat ia 2.3 Elementele spat iului vectorial V sunt tensori de tip (1, 0), iar ele-
mentele lui V
sunt tensori de tip (0, 1).

Observat ia 2.4 Un tensor de tip (1, 1) este descris prin coordonatele T
i
j
care la
schimbarea bazei se schimba dup a formula
T
t
i
j
=
i
k

m
j
T
k
m
.
In cazul unui tensor de doua ori contravariant formula devine

T
t
ij
=
i
k

j
m
T
km
iar in cazul unui tensor de doua ori covariant
T
t
ij
=
k
i

m
j
T
km
.
Observat ia 2.5 Un tensor este complet determinat daca i se cunosc coordonatele
ntr-o baza xata.
Tensori 85
2.3 Operat ii cu tensori
Propozit ia 2.6 (Suma a doi tensori). Daca A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
si B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele
a doi tensori A si B de tip (p, q) atunci
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
+B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A+B, adica
(A+B)
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
+B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
.
Demonstrat ie (cazul p = q = 1). Avem
T
t
i
j
= A
t
i
j
+B
t
i
j
=
i
k

m
j
A
k
m
+
i
k

m
j
B
k
m
=
i
k

m
j
(A
k
m
+B
k
m
) =
i
k

m
j
T
k
m
.
Propozit ia 2.7 (
Inmult irea unui tensor cu un scalar). Daca K si A

i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt
coordonatele unui tensor A de tip (p, q) atunci
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A, adica
(A)
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
.
Demonstrat ie (cazul p = q = 1). Avem
T
t
i
j
= A
t
i
j
=
i
k

m
j
A
k
m
=
i
k

m
j
T
k
m
.
Propozit ia 2.8 ( Produsul tensorial a doi tensori, ntr-un caz particular). Daca
A
i
jk
sunt coordonatele unui tensor A de tip (1, 2) si B
l
m
sunt coordonatele unui tensor
B de tip (1, 1) atunci
T
il
jkm
= A
i
jk
B
l
m
sunt coordonatele unui tensor de tip (2, 3) notat cu AB, adica
(AB)
il
jkm
= A
i
jk
B
l
m
.
Demonstrat ie. Avem
T
t
il
jkm
= A
t
i
jk
B
t
l
m
=
i
a
b
j

c
k
A
a
bc

l
r

s
m
B
r
s
=
i
a
l
r

b
j

c
k

s
m
T
ar
bcs
.
Observat ia 2.6 Generalizarea denit iei produsului tensorial la tensori de orice tip
este imediata. Produsul tensorial x dintre un vector x V si o 1-forma V
are coordonatele
(x )
i
j
= x
i
j
iar produsul tensorial x y a doi vectori coordonatele
(x y)
ij
= x
i
y
j
.
Propozit ia 2.9 ( Contract ia unui tensor, ntr-un caz particular). Fie A
ij
klm
coor-
donatele unui tensor A de tip (2, 3). Numerele
T
j
km
=
n
i=1
A
ij
kim
sunt coordonatele unui tensor de tip (1, 2) obt inut prin contract ia lui A n raport cu
primul indice de contravariant a si al doilea indice de covariant a.
Demonstrat ie. Avem
T
t
j
km
=

n
i=1
A
t
ij
kim
=

n
i=1
i
a
j
b
c
k
d
i
r
m
A
ab
cdr
=
_
n
i=1
i
a
d
i
_
j
b
c
k
r
m
A
ab
cdr
=
d
a
j
b
c
k
r
m
A
ab
cdr
=
j
b
c
k
r
m
_
d
a
A
ab
cdr
_
=
j
b
c
k
r
m
_
n
a=1
A
ab
car
_
=
j
b
c
k
r
m
T
b
cr
.
Observat ia 2.7 Operat ia de contract ie se poate face n raport cu orice pereche de
indici formata dintr-un indice de contravariant a (superior) si un indice de covariant a
(inferior).
Exercit iul 2.1 Sa se arate ca daca x V si V
atunci numarul
= x
i
i
este un tensor de tip (0, 0), numit scalar.
Tensori 87
Rezolvare. Numarul se obt ine prin contract ie din x si nu depinde de baza
aleasa
t
=
n
i=1
x
ti
t
i
=
n
i=1
i
j
k
i
x
j
k
=
k
j
x
j
k
= x
j
j
= .
2.4 Exemple de tensori
Exercit iul 2.2 Sa se arate ca obiectul matematic care are coordonatele
T
i
j
=
i
j
=
_
1 daca i = j
0 daca i ,= j
indiferent de baza utilizata, este un tensor de tip (1, 1).
Rezolvare. Avem
T
t
i
j
=
i
j
=
i
k
k
j
=
i
k
m
j

k
m
=
i
k
m
j
T
k
m
.
Propozit ia 2.10 Orice operator liniar A : V V este un tensor de tip (1, 1) ale
carui coordonate ntr-o baz a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt coecient ii A
j
i
din dezvoltarea
Ae
i
= A
j
i
e
j
.
Demonstrat ie. Din relat ia Ae
t
i
= A
t
j
i
e
t
j
rezulta
A(
k
i
e
k
) = A
t
j
i
m
j
e
m
relat ie care scrisa sub forma
k
i
Ae
k
=
m
j
A
t
j
i
e
m
conduce la
k
i
A
m
k
e
m
=
m
j
A
t
j
i
e
m
adica
k
i
A
m
k
=
m
j
A
t
j
i
.
Din aceasta relat ie obt inem
s
m
k
i
A
m
k
=
s
m
m
j
A
t
j
i
relat ie echivalenta cu
A
t
s
i
=
s
m
k
i
A
m
k
deoarece
s
m
m
j
A
t
j
i
=
s
j
A
t
j
i
= A
t
s
i
.
Tensori 89
Denit ia 2.11 Spunem ca aplicat ia g : V V K este o aplicat ie biliniara daca
g(x +y, z) = g(x, z) +g(y, z)
g(x, y +z) = g(x, y) +g(x, z)
oricare ar x, y, z V si , K.
Propozit ia 2.12 Orice aplicat ie biliniara g : V V K este un tensor de tip
(0, 2) ale carui coordonate n baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt numerele g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Demonstrat ie. Avem
g
t
ij
= g(e
t
i
, e
t
j
) = g(
k
i
e
k
,
m
j
e
m
) =
k
i
m
j
g(e
k
, e
m
) =
k
i
m
j
g
km
.
Denit ia 2.13 Aplicat ia g : V
V K este numita aplicat ie biliniara daca este

liniara n ecare argument, adica
g( +, x) = g(, x) +g(, x)
g(, x +y) = g(, x) +g(, y)
oricare ar , V
, x, y V si , K.
Propozit ia 2.14 Orice aplicat ie biliniara g : V
V K este un tensor de tip

(1, 1) ale c arui coordonate intr-o baz a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt g
i
j
= g(e
i
, e
j
).
Demonstrat ie. Avem
g
t
i
j
= g(e
t
i
, e
t
j
) = g(
i
k
e
k
,
m
j
e
m
) =
i
k

m
j
g(e
k
, e
m
) =
i
k

m
j
g
k
m
.
Propozit ia 2.15 Orice tensor de tip (1, 1) poate identicat cu o aplicat ie biliniara
g : V
V K.
Demonstrat ie. Folosind coordonatele T
i
j
ale tensorului T de tip (1, 1) ntr-o baza
xata B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
denim aplicatia biliniara
g : V
V K, g(, x) = g(
i
e
i
, x
j
e
j
) = T
i
j

i
x
j
.
Aplicat ia g astfel denita nu depinde de alegerea bazei B utilizate deoarece alegand
alta baza B
t
obt inem
g(
t
k
e
t
k
, x
t
m
e
t
m
) = T
t
k
m
t
k
x
t
m
=
k
a

b
m
T
a
b

i
k

i
m
j
x
j
=
i
a
b
j
T
a
b

i
x
j
= T
i
j

i
x
j
.
Observat ia 2.8 Rezultatele prezentate mai sus pot generalizate n mod natural.
Orice aplicat ie (p +q)-liniara
T : V
. .
p ori
V V V
. .
q ori
K
este un tensor de tip (p, q) ale carui coordonate ntr-o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu
duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= T(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
p
, e
j
1
, e
j
2
, ..., e
j
q
)
si ecarui tensor de tip (p, q) i corespunde n mod natural o astfel de aplicat ie
(p +q)-liniara.
Observat ia 2.9 Plecand de la dualul V
al lui V se poate deni dualul dualului lui

V
V
= (V
numit bidualul lui V . Se poate arata ca V
se poate identica n mod natural cu

V asociind lui x V aplicat ia liniara
V
K : (x)
apart inand bidualului lui V .
Observat ia 2.10 Daca : V K si : W K sunt aplicat ii liniare atunci
g : V W K, g(v, w) = (v) (w)
este o aplicat ie biliniara numita produsul tensorial al lui cu si notata cu .
Capitolul 3
Ecuat ii si sisteme de ecuat ii
diferent iale liniare
3.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
Denit ia 3.1 O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai este o ecuat ie de forma
F(x, y, y
t
) = 0 (3.1)
unde x este variabila independenta, y funct ia necunoscuta, y
t
derivata funct iei ne-
cunoscute si F : I R R R este o funct ie continua, I R ind un interval.
Prin solut ie a ecuat iei (3.1) se nt elege o funct ie derivabila
: (a, b) R
cu (a, b) I si astfel ncat
F(x, (x),
t
(x)) = 0, x (a, b).
Denit ia 3.2 Spunem ca ecuat ia diferent iala
y
t
= f(x, y) unde f : D R
2
R (3.2)
este o ecuat ie diferent iala scris a sub forma normala.
Prin solut ie a ecuat iei (3.2) se nt elege o funct ie derivabila
: (a, b) R
91
astfel nc at
1) (x, (x)) D, x (a, b)
2)
t
(x) = f(x, (x)), x (a, b).
Observat ia 3.1 Ecuat ia (3.2) se mai poate scrie
dy
dx
= f(x, y) (3.3)
sau sub forma
dy = f(x, y) dx (3.4)
numita forma simetrica. Solut ia ecuat iei (3.4) se poate cauta sub forma
y = y(x)
sau
x = x(y)
sau, mai general, sub forma parametrica
_
x = x(t)
y = y(t).
Ecuat ia (3.4) este caz particular pentru ecuat ia
P(x, y) dx +Q(x, y) dy = 0, unde P, Q : D R
2
R (3.5)
care este forma generala a unei ecuat ii simetrice.
Prin solut ie a ecuat iei (3.5) se nt elege o pereche de aplicat ii derivabile
, : (a, b) R
astfel ncat
1) ((t), (t)) D, t (a, b)
2) P((t), (t))
t
(t) +Q((t), (t))
t
(t) = 0, t (a, b).
Observat ia 3.2 Stim din liceu c a daca
f : (a, b) R
Ecuat ii si sisteme de ecuatii diferent iale liniare 93
este o funct ie continua atunci funct ia
F : (a, b) R, F(x) =
_
x
x
0
f(t) dt
este o primitiva a lui f oricare ar x
0
(a, b), adica avem
d
dx
__
x
x
0
f(t) dt
_
= f(x), x (a, b).
Teorema 3.3 Fie ecuat ia cu variabile separabile
y
t
= f(x) g(y) (3.6)
unde f : I R si g : J R sunt funct ii continue denite pe intervalele I si J.
a) Daca y
0
J este astfel ncat g(y
0
) = 0 atunci funct ia constanta
: I R, (x) = y
0
este o solut ie a ecuat iei (3.6).
b) Daca y
0
J este astfel ncat g(y
0
) ,= 0 atunci relat ia
_
y
y
0
1
g(u)
du =
_
x
x
0
f(v) dv +C (3.7)
unde x
0
I si C este o constanta, deneste implicit o solut ie locala y = y(x)
a ecuat iei (3.6).
Demonstrat ie. a) Deoarece
t
(x) = 0 si g((x)) = g(y
0
) = 0 rezulta ca
t
(x) = f(x) g((x)), x I.
b) Derivand relat ia (3.7) n raport cu x considerand y = y(x) rezulta
1
g(y(x))
y
t
(x) = f(x)
adica
y
t
(x) = f(x) g(y(x)).
Observat ia 3.3 Ecuat ia (3.6) poate scrisa sub forma
dy
dx
= f(x) g(y)
sau forma simetrica
f(x) g(y) dx dy = 0.
Forma diferent iala f(x) g(y) dxdy nu este diferent iala totala a unei funct ii. Inmult ind
ecuat ia anterioara cu factorul integrant
1
g(y)
se obt ine ecuat ia
f(x) dx
1
g(y)
dy = 0 (3.8)
al carei membru stang este o diferent iala totala deoarece
y
(f(x)) =

x
_
1
g(y)
_
.
Ecuat ia (3.8) se poate scrie sub forma
dF = 0
unde
F(x, y) =
_
x
x
0
f(t)dt
_
y
y
0
1
g(t)
dt.
Rezulta ca relat ia F(x, y) = C, adica
_
x
x
0
f(u)du
_
y
y
0
1
g(v)
dv = C
deneste implicit o solut ie a ecuat iei (3.6) daca alegem y
0
astfel ncat g(y
0
) ,= 0.
Propozit ia 3.4 Ecuat ia omogena
y
t
= f
_
y
x
_
se reduce la o ecuat ie cu variabile separabile daca se utilizeaza schimbarea de variabila
y(x) = xz(x), unde z(x) este noua funct ie necunoscuta.
Demonstrat ie. Derivand y(x) = xz(x) obt inem relat ia y
t
(x) = z(x) + xz
t
(x) care
ne permite sa scriem ecuat ia sub forma
z
t
=
1
x
(f(z) z).
Propozit ia 3.5 Ecuat ia liniara omogena
y
t
= f(x) y
are solut ia generala
y(x) = C e
_
x
x
0
f(t)dt
unde C este o constant a arbitrara.
Demonstrat ie. T inand seama de teorema 3.3 rezolvarea ecuat iei poate prezentata
dupa cum urmeaza
dy
dx
= f(x) y
dy
y
= f(x) dx
_
y
y
0
du
u
=
_
x
x
0
f(t) dt
ln[y[ ln[y
0
[ =
_
x
x
0
f(t) dt
y(x) = y
0
e
_
x
x
0
f(t) dt
.
Propozit ia 3.6 Solut ia general a a ecuat iei liniare neomogene
y
t
= f(x) y +g(x) (3.9)
se obt ine adun and solut ia generala a ecuat iei liniare omogene asociate
y
t
= f(x) y (3.10)
cu o solut ie particulara y a ecuat iei (3.9).
Demonstrat ie. Daca y verica (3.10) si y verica (3.9) atunci
(y+ y)
t
(x)=f(x) y(x)+f(x) y(x)+g(x)=f(x) (y+ y)(x)+g(x).
Daca y si y verica (3.9) atunci y y verica (3.10)
(y y)
t
(x)=f(x) y(x)+g(x)f(x) y(x)g(x)=f(x) (y y)(x).
Propozit ia 3.7 O solut ie particulara y a ecuat iei liniare neomogene
y
t
= f(x) y +g(x)
poate gasita folosind metoda variat iei constantei cautand-o de forma
y(x) = C(x) e
_
x
x
0
f(t)dt
.
Demonstrat ie. Inlocuind in ecuat ie obt inem relat ia
C
t
(x) = g(x) e
_
x
x
0
f(t)dt
care permite determinarea funct iei C(x).
Propozit ia 3.8 Ecuat ia Bernoulli
y
t
= f(x) y +g(x) y
se reduce la o ecuat ie liniara daca se utilizeaza schimbarea de variabila z = y

1
.
Demonstrat ie. Daca = 1 atunci ecuat ia este deja o ecuat ie liniara. In cazul ,= 1,
mpart ind cu y
obt inem ecuat ia

y
y
t
= f(x) y
1
+g(x)
care se poate scrie
1
1
(y
1
)
t
= f(x) y
1
+g(x).
Propozit ia 3.9 Ecuat ia Riccati
y
t
= f(x) y
2
+g(x) y +h(x)
se poate rezolva utilizand schimbarea de variabila
y = y
p
+
1
z
n cazul n care se cunoaste o solut ie particulara y
p
.
Demonstrat ie. In urma schimbarii de variabila indicate ecuat ia devine
z
t
= (2f(x) y
p
(x) g(x)) z f(x)
adica o ecuat ie liniara.
3.2 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior
Denit ia 3.10 O ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n este o ecuat ie de forma
a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
t
+a
n
(x) y = f(x) (3.11)
unde
a
0
, a
1
, ..., a
n
, f : I R
sunt funct ii continue denite pe un interval I R si a
0
(x) ,= 0, oricare ar x I.
Prin solut ie a ecuat iei (3.11) se nt elege o funct ie
: I R
astfel nc at:
1) admite derivate continue pana la ordinul n
2) a
0
(x)
(n)
(x) +a
1
(x)
(n1)
(x) + +a
n
(x) (x)=f(x), x(a, b).
Teorema 3.11 (de existent a si unicitate). Daca
a
0
, a
1
, ..., a
n
, f : I R
sunt funct ii continue si
a
0
(x) ,= 0 x I
atunci ecuat ia diferent iala
a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
t
+a
n
(x) y = f(x)
admite pentru ecare (x
0
, y
00
, y
01
, ..., y
0n1
) I R
n
o unica solut ie
: I R
astfel nc at
(x
0
) = y
00
,
t
(x
0
) = y
01
, ... ,
(n1)
(x
0
) = y
0n1
.
Observat ia 3.4 Utilizand operatorul diferent ial
L = a
0
(x) D
n
+a
1
(x) D
n1
+ +a
n1
(x) D +a
n
(x)
unde
D =
d
dx
, D
2
=
d
2
dx
2
, ... , D
n
=
d
n
dx
n
ecuat ia (3.11) se scrie
Ly = f.
Operatorul linar
L : C
n
(I) C
0
(I)
unde
C
n
(I) = : I R [ admite derivate continue pana la ordinul n
C
0
(I) = : I R [ este functie continua
este un operator liniar
L( + ) = L + L , R, , C
n
(I).
Teorema 3.12 Spat iul
1 = : I R [ L = 0
al tuturor solut iilor ecuat iei liniare omogene
Ly = 0
este un spat iu vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie. Daca , 1 atunci
L( +) = L +L = 0
oricare ar , R. Conform teoremei de existent a si unicitate, pentru x
0
I
xat aplicat ia
A : 1 R
n
, A = ((x
0
),
t
(x
0
), ...,
(n1)
(x
0
))
este un izomorsm liniar. Rezulta ca spat iile vectoriale 1 si R
n
sunt izomorfe si prin
urmare dim1 = dimR
n
= n.
Observat ia 3.5 Rezolvarea ecuat iei
Ly = 0
nseamna determinarea spat iului vectorial 1 = : I R [ L = 0 al tuturor
solut iilor, ceea ce se poate realiza indicand o baza y
1
, y
2
, ... , y
n
, caz n care
1 = c
1
y
1
+c
2
y
2
+ +c
n
y
n
[ c
1
, c
2
, ... , c
n
R .
Funct iile
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
din 1 formeaza o baza a lui 1 daca sunt liniar independente, adica daca
1
y
1
+
2
y
2
+ +
n
y
n
= 0 =
1
=
2
= =
n
= 0.
Propozit ia 3.13 Funct iile
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
din 1 sunt liniar independente daca si numai daca ntr-un punct xat x
0
I avem
y
1
(x
0
) y
2
(x
0
) y
n
(x
0
)
y
t
1
(x
0
) y
t
2
(x
0
) y
t
n
(x
0
)

y
(n1)
1
(x
0
) y
(n1)
2
(x
0
) y
(n1)
n
(x
0
)
,= 0. (3.12)
Demonstrat ie. Deoarece
A : 1 R
n
, A = ((x
0
),
t
(x
0
), ...,
(n1)
(x
0
))
este un izomorsm liniar funct iile y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R sunt liniar independente
daca si numai daca vectorii corespunzatori
Ay
1
= ( y
1
(x
0
), y
t
1
(x
0
), ... , y
(n1)
1
(x
0
) )
Ay
2
= ( y
2
(x
0
), y
t
2
(x
0
), ... , y
(n1)
2
(x
0
) )
.......................................................
Ay
n
= ( y
n
(x
0
), y
t
n
(x
0
), ... , y
(n1)
n
(x
0
) )
sunt liniar independent i, ceea ce este echivalent cu (3.12).
Teorema 3.14 (Abel-Liouville) Daca
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
sunt n solut ii ale ecuat iei
Ly = 0
atunci funct ia (numita wronskian)
W : I R W(x) =
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)
y
t
1
(x) y
t
2
(x) y
t
n
(x)

y
(n1)
1
(x) y
(n1)
2
(x) y
(n1)
n
(x)
verica relat ia
W(x) = W(x
0
) e
_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt
(3.13)
unde x
0
I este un punct xat.
Demonstrat ie (cazul n = 2.) Aratam ca W verica ecuat ia liniara
W
t
(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x).
In cazul n = 2 ecuat ia Ly = 0, adica
a
0
(x) y
tt
+a
1
(x) y
t
+a
2
y = 0
conduce la
y
tt
=
a
1
(x)
a
0
(x)
y
t
a
2
(x)
a
0
(x)
y
si
W
t
(x) =
d
dx
y
1
(x) y
2
(x)
y
t
1
(x) y
t
2
(x)
y
t
1
(x) y
t
2
(x)
y
t
1
(x) y
t
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
y
tt
1
(x) y
tt
2
(x)
=
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x).
Observat ia 3.6 Din relat ia (3.13) rezulta ca daca W se anuleaza ntr-un punct din
I atunci se anuleaza n toate punctele.
Propozit ia 3.15 Solut ia general a a ecuat iei liniare neomogene
Ly = f
se obt ine adun and la solut ia generala a ecuat iei omogene asociate
Ly = 0
o solut ie particulara y a ecuat iei neomogene.
Demonstrat ie. Deoarece L y = f obt inem
Ly =0 = L(y + y)=f si Ly=f = L(y y)=0.
Teorema 3.16 (Metoda variat iei constantelor.) Daca
y(x) =
n
k=1
c
k
y
k
(x)
este solut ia generala a ecuat iei omogene
Ly = 0
atunci o solut ie particulara a ecuat iei neomogene
Ly = f
poate gasita cautand-o de forma
y(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x)
cu c
1
(x), c
2
(x), ... , c
n
(x) solut ie a sistemului
_
n
k=1
c
t
k
(x) y
k
(x) = 0
n
k=1
c
t
k
(x) y
t
k
(x) = 0
..........................................
n
k=1
c
t
k
(x) y
(n2)
k
(x) = 0
n
k=1
c
t
k
(x) y
(n1)
k
(x) =
f(x)
a
0
(x)
.
(3.14)
Demonstrat ie. T inand sema de (3.14) obt inem relat iile
y(x) =

n
k=1
c
k
(x) y
k
(x)
y
t
(x) =

n
k=1
c
k
(x) y
t
k
(x)
............................................
y
(n1)
(x) =

n
k=1
c
k
(x) y
(n1)
k
(x)
y
(n)
(x) =

n
k=1
c
k
(x) y
(n)
k
(x) +
f(x)
a
0
(x)
.
care conduc la
L y = a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
t
+a
n
(x) y
=
n
k=1
c
k
(x)
_
a
0
(x) y
(n)
k
+a
1
(x) y
(n1)
k
+ +a
n1
(x) y
t
k
+a
n
(x) y
k
_
+f(x)=f(x).
Denit ia 3.17 Prin ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i constant i
se nt elege o ecuat ie de forma
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n1
y
t
+a
n
y = f(x) (3.15)
unde a
0
, a
1
, ..., a
n
sunt numere reale si f : I R este o funct ie continua denita
pe un interval I R.
Observat ia 3.7 Ecuat ia (3.15) este un caz particular pentru ecuat ia (3.11) si anume
cel n care funct iile a
0
(x), a
1
(x), ... , a
n
(x) sunt funct ii constante. Ecuat ia (3.15) se
poate scrie sub forma
P(D)y = f
unde P este polinomul
P(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
numit polinomul caracteristic asociat ecuat iei considerate.
Observat ia 3.8 Folosind notat ia lui Euler
e
i
= cos + i sin
denim pentru ecare numar complex r = + i funct ia complexa
R C : x e
rx
= e
(+i)x
= e
x
cos(x) + i e
x
sin(x)
cu proprietat ile
De
(+i)x
= ( + i) e
(+i)x
Re (De
rx
) = D( Re e
rx
)
Im (De
rx
) = D( Im e
rx
)
unde Re z si Im z reprezinta partea reala si repectiv imaginara a numarului z.
Propozit ia 3.18 Funct ia
y : R C, y(x) = e
rx
este solut ie a ecuat iei omogene
P(D)y = 0
daca si numai daca r este radacin a a polinomului caracteristic, adica daca
a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
= 0.
Demonstrat ie. Deoarece D
k
e
rx
= r
k
e
rx
si
P(D) e
rx
= ( a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
)e
rx
avem
P(D) e
rx
= 0 P(r) = 0.
Propozit ia 3.19 Daca polinomul caracteristic P(r) are r ad acinile r
1
, r
2
, ... , r
k
cu multiplicit at ile m
1
, m
2
, ... , m
k
, adica
P(r) = a
0
(r r
1
)
m
1
(r r
2
)
m
2
(r r
k
)
m
k
atunci P(D) admite factorizarea
P(D) = a
0
(D r
1
)
m
1
(D r
2
)
m
2
(D r
k
)
m
k
ordinea factorilor putand schimbata fara a afecta rezultatul.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din linearitatea lui D si din relat ia D
p
D
q
=D
p+q
.
Propozit ia 3.20 Daca Q(r) este un polinom si (x) este o funct ie atunci
Q(D) (e
rx
) = e
rx
Q(D +r)
oricare ar r C.
Demonstrat ie. Aratam mai ntai prin induct ie ca
D
k
(e
rx
) = e
rx
(D +r)
k
.
Avem
D(e
rx
) = e
rx
D +re
rx
= e
rx
(D +r).
Presupunand ca D
k
(e
rx
) = e
rx
(D +r)
k
obt inem
D
k+1
(e
rx
) = D(e
rx
(D +r)
k
) = e
rx
(D +r)(D +r)
k
= e
rx
(D +r)
k+1
.
Daca Q(r) =
0
r
m
+
1
r
m1
+ +
m1
r +
m
atunci
Q(D) (e
rx
) =
0
D
m
(e
rx
)+
1
D
m1
(e
rx
)+ +
m1
D(e
rx
)+
m
e
rx
=e
rx
[
0
(D+r)
m
+
1
(D+r)
m1
+ +
m1
(D+r)+
m
]
= e
rx
Q(D +r).
Propozit ia 3.21 Solut ia general a a ecuat iei
(D r)
k
y = 0
este
y(x) = c
0
e
rx
+c
1
xe
rx
+ +c
k1
x
k1
e
rx
.
Demonstrat ie. Conform propozit iei anterioare avem relat a
D
k
(e
rx
y) = e
rx
(D r)
k
y
care arata ca ecuat ia (D r)
k
y = 0 este echivalenta cu ecuat ia
D
k
(e
rx
y) = 0
care implica
e
rx
y(x) = c
0
+c
1
x + +c
k1
x
k1
adica
y(x) = c
0
e
rx
+c
1
xe
rx
+ +c
k1
x
k1
e
rx
.
Propozit ia 3.22 Fie ecuat ia diferent iala liniara omogena cu coecient i reali
P(D)y = 0
unde P(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
este polinomul caracteristic.
a) Daca r
j
este radacin a reala a lui P cu multiplicitatea m
j
atunci funct iile
e
r
j
x
, xe
r
j
x
, , x
m
j
1
e
r
j
x
sunt solut ii particulare ale ecuat iei P(D)y = 0.
b) Daca r
j
=
j
+i
j
este radacin a complexa a lui P cu multiplicitatea m
j
atunci
e
j
x
cos(
j
x), xe
j
x
cos(
j
x), , x
m
j
1
e
j
x
cos(
j
x),
e
j
x
sin(
j
x), xe
j
x
sin(
j
x), , x
m
j
1
e
j
x
sin(
j
x)
sunt solut ii particulare ale ecuat iei P(D)y = 0.
Demonstrat ie. Conform prop. 3.19 ecuat ia P(D)y = 0 admite o factorizare de forma
Q(D) (D r
j
)
m
j
y = 0
si (Dr
j
)
m
j
y =0 implica P(D)y =0. Deoarece ec. P(D)y =0 are coecient i reali
P(D)y = 0 =
_
_
_
P(D) (Re y) = Re ( P(D)y ) = 0
P(D) (Im y) = Im ( P(D)y ) = 0
adica n cazul n care r
j
este radacina complexa cu multiplicitatea m
j
funct iile
y : R R, y(x) = Re
_
c
0
e
r
j
x
+c
1
xe
r
j
x
+ +c
m
j
1
x
m
j
1
e
r
j
x
_
si
y : R R, y(x) = Im
_
c
0
e
r
j
x
+c
1
xe
r
j
x
+ +c
m
j
1
x
m
j
1
e
r
j
x
_
sunt solut ii ale ecuat iei P(D)y = 0 oricare ar constantele reale c
0
, c
1
, ... , c
m
j
1
.
Observat ia 3.9 Se poate demonstra ca n toate cazurile n spat iul solut iilor exista o
baza formata din solut ii particulare de tipul celor prezentate in propozit ia anterioara.
Exercit iul 3.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iilor
a) y
tt
5y
t
+ 6y = 0
b) y
ttt
6y
tt
+ 12y
t
8y = 0
c) y
tt
+y
t
+y = 0
d) (D
2
D + 1)
3
y = 0
e) (D 3)
4
(D
2
+ 2)
2
y = 0.
Raspuns.
a) y(x) = c
1
e
2x
+c
2
e
3x
b) y(x) = c
1
e
2x
+c
2
xe
2x
+c
3
x
2
e
2x
c) y(x) = c
1
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
d) y(x) = c
1
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
+c
3
xe
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
4
xe
1
2
x
sin(
3
2
x)
+c
5
x
2
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
6
x
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
e) y(x) = c
1
e
3x
+c
2
xe
3x
+c
3
x
2
e
3x
+c
4
x
3
e
3x
+c
5
cos(
2x) +c
6
sin(
2x) +c
7
x cos(
2x) +c
8
x sin(
2x).
Propozit ia 3.23 Ecuat ia Euler
a
0
x
n
y
(n)
+a
1
x
n1
y
(n1)
+ +a
n1
xy
t
+a
n
y = 0
se reduce la o ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i constant i prin schimbarea de
variabila x = e
t
, unde t este noua variabila independenta.
Demonstrat ie (cazul n = 3). Notand cu z(t) noua funct ie necunoscuta avem relat ia
y(x) = z(lnx)
care prin derivari succesive conduce la
y
t
(x) =
1
x
z
t
(lnx) = e
t
z
t
(t)
y
tt
(x) =
1
x
2
z
tt
(lnx)
1
x
2
z
t
(lnx) = e
2t
( z
tt
(t) z
t
(t) )
y
ttt
(x) =
1
x
3
z
ttt
(lnx)
3
x
3
z
tt
(lnx)
2
x
3
z
t
(lnx) = e
3t
( z
ttt
(t) 3z
tt
(t) + 2z
t
(t) )
In urma schimbarii de variabila, ecuat ia Euler
a
0
x
3
y
ttt
+a
1
x
2
y
tt
+a
2
xy
t
+a
3
y = 0
devine
a
0
z
ttt
+ (3a
0
+a
1
)z
tt
+ (2a
0
a
1
+a
2
)z
t
+a
3
z = 0.
Observat ia 3.10 Relat ia x = e
t
, echivalenta cu t = lnx, conduce la
d
dx
=
dt
dx
d
dt
=
1
x
d
dt
= e
t
d
dt
.
Ecuat ia Euler se poate scrie
_
a
0
x
n
d
n
dx
n
+a
1
x
n1
d
n1
dx
n1
+ +a
n1
x
d
dx
+a
n
_
y = 0
si formal, schimbarea de variabila x = e
t
n ecuat ia Euler se poate realiza nlocuind
x cu e
t
si operatorul de derivare
d
dx
cu e
t d
dt
. De remarcat ca
_
e
t
d
dt
_
2
= e
t
d
dt
_
e
t
d
dt
_
= e
2t
d
2
dt
2
e
2t
d
dt
.
3.3 Sisteme diferent iale liniare
Denit ia 3.24 Prin sistem diferent ial liniar de ordinul ntai se nt elege un sistem
de ecuat ii diferent iale de forma
_
_
y
t
1
= a
11
(x)y
1
+a
12
(x)y
2
+ +a
1n
(x)y
n
+f
1
(x)
y
t
2
= a
21
(x)y
1
+a
22
(x)y
2
+ +a
2n
(x)y
n
+f
2
(x)
.............................................................
y
t
n
= a
n1
(x)y
1
+a
n2
(x)y
2
+ +a
nn
(x)y
n
+f
n
(x)
(3.16)
unde x este variabila independenta, y
1
, y
2
, ... , y
n
sunt funct iile necunoscute si
a
ij
: I R
f
i
: I R
unde i, j 1, 2, ..., n
sunt funct ii continue denite pe un interval I R.
Observat ia 3.11 Sistemul diferent ial liniar (3.16) se poate scrie sub forma ma-
triceala
Y
t
= A(x)Y +F(x)
utilizand notat iile
Y =
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
_
, A(x) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
(x) a
12
(x) a
1n
(x)
a
21
(x) a
22
(x) a
2n
(x)

a
n1
(x) a
n2
(x) a
nn
(x)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, F(x) =
_
_
_
_
_
_
f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
n
(x)
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 3.25 (de existent a si unicitate). Daca
a
ij
: I R
f
i
: I R
unde i, j 1, 2, ..., n
sunt funct ii continue atunci oricare ar (x
0
, y
10
, y
20
, ..., y
n0
) I R
n
exista o unica
solut ie Y (x) ncat
Y
t
= A(x) Y +F(x) si Y (x
0
) =
_
_
_
_
_
_
y
10
y
20
.
.
.
y
n0
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 3.26 Spat iul 1 al tuturor solut iilor sistemului diferent ial liniar omogen
Y
t
= A(x) Y
este un spat iu vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie. Pentru x
0
I xat, din teorema de existent a si unicitate rezulta ca
aplicat ia liniara
1 R
n
: Y Y (x
0
)
este un izomorsm liniar.
Observat ia 3.12 Rezolvarea sistemului omogen Y
t
= AY este echivalenta cu gasirea
unei baze al lui 1, adica cu gasirea a n solut ii liniar independente.
Denit ia 3.27 Plecand de la n solut ii ale sistemului omogen Y
t
= A(x)Y
Y
1
=
_
_
_
_
_
_
y
11
y
21
.
.
.
y
n1
_
_
_
_
_
_
, Y
2
=
_
_
_
_
_
_
y
12
y
22
.
.
.
y
n2
_
_
_
_
_
_
, ... , Y
n
=
_
_
_
_
_
_
y
1n
y
2n
.
.
.
y
nn
_
_
_
_
_
_
construim matricea Wronski
W =
_
_
_
_
_
y
11
y
12
y
1n
y
21
y
22
y
2n

y
n1
y
n2
y
nn
_
_
_
_
_
si wronskianul
w = det W.
Teorema 3.28 Solut iile Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
formeaza o baza a spat iului vectorial 1
daca si numai daca wronskianul lor este nenul ntr-un punct xat x
0
I, adica
w(x
0
) ,= 0.
1 R
n
: Y Y (x
0
)
este un izomorsm liniar, solut iile Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
sunt liniar independente daca si
numai daca vectorii Y
1
(x
0
), Y
2
(x
0
), ... , Y
n
(x
0
) din R
n
sunt liniar independent i, ceea
ce este echivalent cu w(x
0
) ,= 0.
Teorema 3.29 Wronskianul solut iilor Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
verica relat ia
w(x) = w(x
0
) e
_
x
x
0
tr A(t) dt
(3.17)
unde tr A(t) = a
11
(t) +a
22
(t) + +a
nn
(t) este urma matricei A(t).
Demonstrat ie (cazul n = 2.) Avem
w
t
(x) =
d
dx
y
11
(x) y
12
(x)
y
21
(x) y
22
(x)
y
t
11
(x) y
12
(x)
y
t
21
(x) y
22
(x)
y
11
(x) y
t
12
(x)
y
21
(x) y
t
22
(x)
a
11
(x) y
11
(x)+a
12
(x) y
21
(x) y
12
(x)
a
21
(x) y
11
(x)+a
22
(x) y
21
(x) y
22
(x)
y
11
(x) a
11
(x) y
12
(x)+a
12
(x) y
22
(x)
y
21
(x) a
21
(x) y
12
(x)+a
22
(x) y
22
(x)
= (a
11
(x) +a
22
(x)) w(x)
adica w verica ecuat ia diferent iala liniara
w
t
= tr A(x) w.
Observat ia 3.13 Din relat ia (3.13) rezulta ca daca wronskianul se anuleaza ntr-un
punct x
0
I atunci el se anuleaz a n toate punctele x I.
Propozit ia 3.30 Solut ia general a a sistemului liniar neomogen
Y
t
= A(x) Y +F(x)
se obt ine adun and la solut ia generala a sistemului liniar omogen asociat
Y
t
= A(x) Y
o solut ie particulara

Y a sistemului neomogen.

Y
t
= A(x) Y +F(x) obt inem
Y
t
= A(x) Y = (Y +

Y )
t
= A(x) (Y +

Y ) +F(x)
Y
t
=A(x) Y +F(x) = (Y
Y )
t
= A(x) (Y
Y ).
Observat ia 3.14 Folosind matricea Wronski W asociata unei baze Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
a lui 1 solut ia generala

Y = c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+ +c
n
Y
n
a ecuat iei liniare omogene Y
t
= A(x) Y se poate scrie sub forma
Y (x) = W(x) C unde C =
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
n
_
_
_
_
_
_
R
n
.
Teorema 3.31 (Metoda variat iei constantelor). Dac a solut ia generala a sistemului
Y
t
= A(x) Y
este Y (x) = W(x) C atunci o solut ie particulara sistemului neomogen
Y
t
= A(x) Y +F(x)
se poate obt ine cautand-o de forma
Y (x) = W(x) C(x)

unde C(x) este o solut ie a sistemului
C
t
(x) = W
1
(x) F(x).
Demonstrat ie. Deoarece W
t
= A(x)W si

Y
t
(x) = W
t
(x) C(x) +W(x) C
t
(x) avem
Y
t
= A(x)

Y +F(x)
daca si numai daca W(x) C
t
(x) = F(x)
Denit ia 3.32 Prin sistem diferent ial liniar omogen cu coecient i constant i se
nt elege un sistem de ecuat ii de forma
Y
t
= AY unde A /
nn
(R).
Propozit ia 3.33 Funct ia vectoriala Y : R C
n
, Y (x) = we
x
, unde
w =
_
_
_
_
_
_
w
1
w
2
.
.
.
w
n
_
_
_
_
_
_
C
n
verica relat ia
Y
t
= AY
daca si numai daca
Aw = w.
Demonstrat ie. Deoarece Y
t
(x)=we
x
nlocuind n Y
t
=AY obt inem Aw=w.
Observat ia 3.15 Fie o radacina a polinomului caracteristic
det (AI) = 0.
Daca R atunci este valoare proprie a matricei A si alegand un vector propriu
corespunzator w R
n
obt inem solut ia netriviala Y (x) = we
x
a sistemului Y
t
=
AY . Daca , R atunci exista w C
n
astfel ncat Aw = w si
Y
1
(x) = Re
_
we
x
_
, Y
2
(x) = Im
_
we
x
_
sunt solut ii ale sistemului Y
t
= AY .
Exercit iul 3.2 Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
y
t
1
= y
1
+y
2
y
t
2
= y
1
+y
2
.
Rezolvare. Ecuat ia

1 1
1 1
= 0
are radacinile
1
= 1 +i si
2
= 1 i. O solut ie particulara a ecuat iei Av = (1 +i)v,
adica
_
1 1
1 1
__
v
1
v
2
_
= (1 + i)
_
v
1
v
2
_
este v =
_
1
i
_
. Rezulta ca solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
Re
__
1
i
_
e
(1+i)x
_
+c
2
Im
__
1
i
_
e
(1+i)x
_
= c
1
Re
__
1
i
_
e
x
(cos x + i sinx)
_
+c
2
Im
__
1
i
_
e
x
(cos x + i sinx)
_
= c
1
_
cos x
sinx
_
e
x
+c
2
_
sinx
cos x
_
e
x
.
Observat ia 3.16 Daca matricea A/
nn
(R) este diagonalizabila si v
1
, v
2
, ..., v
n
unde
v
1
=
_
_
_
_
_
_
v
11
v
21
.
.
.
v
n1
_
_
_
_
_
_
, v
2
=
_
_
_
_
_
_
v
12
v
22
.
.
.
v
n2
_
_
_
_
_
_
, v
n
=
_
_
_
_
_
_
v
1n
v
2n
.
.
.
v
nn
_
_
_
_
_
_
este o baza a lui R
n
formata din vectori proprii ai lui A corespunzatori valorilor
proprii
1
,
2
, ... ,
n
(distincte sau nu) atunci solut ia generala a sistemului Y
t
= AY
este
Y (x) = c
1
_
_
_
_
_
_
v
11
v
21
.
.
.
v
n1
_
_
_
_
_
_
e
1
x
+c
2
_
_
_
_
_
_
v
12
v
22
.
.
.
v
n2
_
_
_
_
_
_
e
2
x
+ +c
n
_
_
_
_
_
_
v
1n
v
2n
.
.
.
v
nn
_
_
_
_
_
_
e
n
x
.
_
_
y
t
1
= y
2
+y
3
y
t
2
= y
1
+y
3
y
t
3
= y
1
+y
2
Rezolvare. Rezolvand ecuat ia
1 1
1 1
1 1
= 0
obt inem
1
= 2, si
2
=
3
= 1. Deoarece subspat iile proprii corespunzatoare sunt
V
2
= (1, 1, 1) [ R, V
1
= (1, 0, 1) +(0, 1, 1) [ , R.
rezulta ca solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
_
_
_
1
1
1
_
_
_e
2x
+c
2
_
_
_
1
0
1
_
_
_e
x
+c
3
_
_
_
0
1
1
_
_
_e
x
.
Observat ia 3.17 Stim ca, n general, o matrice A /
nn
(R) nu este diagonal-
izabila. Daca este o radacina reala (respectiv, complexa) cu multiplicitatea m a
polinomului caracteristic atunci partea din solut ia generala corespunzatoare lui
poate gasita cautand-o de forma
Y (x) =
_
_
_
_
_
11
x
m1
+
12
x
m2
+ +
1m1
x +
1m
21
x
m1
+
22
x
m2
+ +
2m1
x +
2m
...................................................................
n1
x
m1
+
n2
x
m2
+ +
nm1
x +
1m
_
_
_
_
_
e
x
unde coecient ii
jk
sunt reali (respectiv, complecsi). In cazul complex, n nal se
separa part ile reala si imaginara ale a solut iei gasite.
_
_
y
t
1
= y
1
+y
2
y
t
2
= y
2
+ 4y
3
y
t
3
= y
1
4y
3
Rezolvare. Valorile proprii sunt
1
= 0 si
2
=
3
= 3, iar subspat iile proprii
corespunzatoare
V
0
= (4, 4, 1) [ R, V
3
= (1, 2, 1) [ R.
Deoarece dimV
3
= 1 rezulta ca matricea sistemului nu este diagonalizabila. Cautand
partea din solut ia generala referitoare la
2
=
3
= 3 de forma
Y (x) =
_
_
_
1
x +
1
2
x +
2
3
x +
3
_
_
_e
3x
gasim
Y (x) =
1
_
_
_
x
2x + 1
x 1
_
_
_e
3x
+
1
_
_
_
1
2
1
_
_
_e
3x
.
Solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
_
_
_
4
4
1
_
_
_+c
2
_
_
_
x
2x + 1
x 1
_
_
_e
3x
+c
3
_
_
_
1
2
1
_
_
_e
3x
.
Observat ia 3.18 O alta metoda de rezolvare a sistemelor liniare omogene cu
coecient i constant i, numita metoda eliminarii, se bazeaza pe faptul ca ecare dintre
funct iile necunoscute y
j
verica o ecuat ie diferent iala liniara.
Exercit iul 3.5 Sa se rezolve sistemul
_
_
y
t
1
= y
2
y
t
2
= y
3
y
t
3
= y
1
.
Rezolvare. Funct ia necunoscuta y
1
verica ecuat ia liniara
y
ttt
1
y
1
= 0.
Deoarece P(r) = r
3
1 are radacinile r
1
= 1 si r
2,3
=
1
2
i
3
2
, rezulta ca
y
1
(x) = c
1
e
x
+c
2
e
1
2
x
cos
3
2
x +c
3
e
1
2
x
sin
3
2
x.
Prin derivarea lui y
1
se obt in y
2
si y
3
.
Observat ia 3.19 Deoarece izomorsmul de spat ii vectoriale
/
nn
(K) K
n
2
:
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
(a
11
, a
12
, ..., a
1n
, a
21
, a
22
, ..., a
2n
, ..., a
n1
, a
n2
, ..., a
nn
)
permite identicarea spat iului vectorial /
nn
(K) cu K
n
2
, aplicat ia
[[ [[ : /
nn
(K) R,
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
_
n
i,j=1
[a
ij
[
2
este o norma pe /
nn
(K). In particular, o serie de matrice
k=0
a
k
A
k
este convergenta daca exista limita
lim
m
m
k=0
a
k
A
k
adica daca exista B /
nn
(K) astfel ncat
lim
m
k=0
a
k
A
k
B
= 0.
Propozit ia 3.34 Daca seria de puteri
k=0
a
k
x
k
are raza de convergent a R > 0 si daca A /
nn
(K) este astfel nc at [[A[[ < R
atunci seria de matrice
k=0
a
k
A
k
este convergent a.
Demonstrat ie. Alegand r astfel ncat [[A[[ < r < R obt inem relat ia
a
k
A
k
= [a
k
[
A
k
[a
k
[ [[A[[
k
< [a
k
[ r
k
.
Seria

k=0
a
k
r
k
ind absolut convergenta, din criteriul comparat iei rezulta ca seria
k=0
[[a
k
A
k
[[ este convergenta, ceea ce implica convergent a seriei

k=0
a
k
A
k
.
Observat ia 3.20 Deoarece seria exponent iala
e
x
=
k=0
x
k
k!
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+
are raza de convergent a r = rezulta ca pentru orice matrice A /
nn
(K) putem
deni matricea
e
A
=
k=0
A
k
k!
= 1 +
A
1!
+
A
2
2!
+
numita exponent iala matricei A. Se poate arata ca funct ia matriceala
R /
nn
(K) : t e
tA
este derivabila si ca (e
tA
)
t
= Ae
tA
adica
Y (t) = e
tA
C
este solut ie a sistemului liniar Y
t
= AY , oricare ar C R
n
.
Exercit iul 3.6 Sa se determine solut ia sistemului
_
_
y
t
1
= y
2
+y
3
y
t
2
= y
1
+y
3
y
t
3
= y
1
+y
2
.
Rezolvare. Matricea sistemului
A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
este diagonalizabila
S
1
AS =
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_ unde S =
_
_
_
1 1 0
1 0 1
1 1 1
_
_
_.
Deoarece
A = S
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_S
1
obt inem
A
k
= S
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
k
S
1
= S
_
_
_
2
k
0 0
0 (1)
k
0
0 0 (1)
k
_
_
_S
1
si
e
tA
=
k=0
(tA)
k
k!
=
k=0
t
k
k!
S
_
_
_
2
k
0 0
0 (1)
k
0
0 0 (1)
k
_
_
_S
1
= S
_
_
_
e
2t
0 0
0 e
t
0
0 0 e
t
_
_
_S
1
relat ie care permite scrierea explicita a solut iei generale.
Capitolul 4
Funct ii sferice
4.1 Polinoame Legendre
Propozit ia 4.1 Proiect ia ortogonala a vectorului x pe vectorul u ,= 0 este vectorul
T
u
x =
x, u)
u, u)
u.
Figura 4.1
Demonstrat ie. Proiect ia lui x pe u este un vector de forma u. Impunand ca
proiect ia sa e ortogonala , adica
(x u) u
119
obt inem relat ia (a se vedea gura 4.1)
x u, u) = 0
care conduce la =
x,u)
u,u)
.
Teorema 4.2 (Metoda de ortogonalizare Gram-Schmidt). Daca v
1
, v
2
, v
3
, ...
este un sistem liniar independent (nit sau innit) atunci w
1
, w
2
, w
3
, ... , unde
w
1
= v
1
w
2
= v
2
v
2
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
w
3
= v
3
v
3
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
v
3
,w
2
)
w
2
,w
2
)
w
2
..........................................................
este un sistem ortogonal astfel incat spat iul vectorial generat de v
1
, v
2
, ... , v
k
este
acelasi cu spat iul vectorial generat de w
1
, w
2
, ... , w
k
, oricare ar k 1, 2, 3, ....
Demonstrat ie. Avem
w
2
, w
1
) =
_
v
2
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
, w
1
_
= v
2
, w
1
)
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
, w
1
) = 0.
Similar se arata ca oricare vector w
k
este ortogonal pe vectorii w
1
, w
2
, ... , w
k1
.
Denit ia 4.3 Polinoamele P
0
, P
1
, P
2
. . . satisfac and condit ia
P
n
(1) = 1
obt inute ortogonaliz and sirul 1, x, x
2
, . . . n raport cu produsul scalar
, ) =
_
1
1
(x) (x) dx
se numesc polinoame Legendre.
Funct ii sferice 121
Exercit iul 4.1 Sa se determine polinoamele Legendre P
0
, P
1
si P
2
.
Rezolvare. Ortogonalizand 1, x, x
2
rezulta polinoamele
Q
0
(x) = 1
Q
1
(x) = x
x,Q
0
)
Q
0
,Q
0
)
Q
0
(x) = x
Q
2
(x) = x
2
x
2
,Q
0
)
Q
0
,Q
0
)
Q
0
(x)
x
2
,Q
1
)
Q
1
,Q
1
)
Q
1
(x) = x
2
1
3
.
Obt inem polinoamele P
0
, P
1
, P
2
cautandu-le de forma P
n
=
n
Q
n
cu constantele
n
determinate astfel ncat P
n
(1) = 1. Rezulta P
0
(x) = 1, P
1
(x) = x si P
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
.
Teorema 4.4 (Formula lui Rodrigues) Polinomul Legendre P
n
verica relat ia
P
n
(x) =
1
n! 2
n
_
(x
2
1)
n
_
(n)
oricare ar n N.
Demonstrat ie. Avem
1
0! 2
0
_
(x
2
1)
0
(0)
= 1 = P
0
(x). Fie n > 0 xat si e

P
n
(x) =
1
n! 2
n
_
(x
2
1)
n
(n)
. Deoarece

P
n
este un polinom de gradul n rezulta ca exista
0
,
1
,. . .
n
R astfel ncat
P
n
=
0
P
0
+
1
P
1
+ +
n
P
n
.
Avem
1,

P
n
) =
1
n! 2
n
_
1
1
[(x
2
1)
n
]
(n)
dx =
1
n! 2
n
[(x
2
1)
n
]
(n1)
1
1
= 0.
Daca n > 1, integrand prin part i obt inem
x,

P
n
) =
1
n! 2
n
_
1
1
x[(x
2
1)
n
]
(n)
dx
=
1
n! 2
n
x [(x
2
1)
n
]
(n1)
1
1
1
n! 2
n
_
1
1
[(x
2
1)
n
]
(n1)
dx = 0
si n general,
x
k
,

P
n
) = 0 oricare ar k 0, 1, . . . , n 1.
Din relat ia precedenta rezulta
P
k
,

P
n
) = 0 oricare ar k 0, 1, . . . , n 1.
Tinand seama de ortogonalitatea polinoamelor Legendre obt inem relat ia
0 = P
k
,

P
n
) = P
k
,
0
P
0
+
1
P
1
+ +
n
P
n
) =
k
P
k
, P
k
)
din care rezulta
k
= 0, oricare ar k 0, 1, . . . , n 1
si deci

P
n
=
n
P
n
. Deoarece P
n
(1) = 1 si
P
n
(1) =
1
n! 2
n
_
_
n
j=0
C
j
n
[(x 1)
n
]
(j)
[(x + 1)
n
]
(nj)
_
_
x=1
= 1
rezulta ca
n
= 1 si deci

P
n
= P
n
.
Propozit ia 4.5 Oricare ar nN, ecuat ia (numita ecuat ia polinoamelor Legendre)
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+n(n + 1)y = 0
admite o solut ie polinomiala dar nu admite solut ii polinomiale liniar independente.
Demonstrat ie. Din teoria generala a ecuat iilor diferent iale stim ca spat iul solut iilor
ecuat iei considerate este un spat iu vectorial de dimensiune 2. Daca ecuat ia ar admite
doua solut ii polinomiale liniar independente atunci ele ar forma o baza n spat iul
solut iilor si prin urmare toate solut iile ar polinomiale. Cautand solut ii dezvoltabile
n serie de puteri
y(x) =
m=0
c
m
x
m
aratam ca ecuat ia admite atat solut ii polinomiale cat si nepolinomiale. Deoarece n
domeniul de convergent a
y
t
(x) =
m=1
mc
m
x
m1
, y
tt
(x) =
m=2
m(m1)c
m
x
m2
nlocuind n ecuat ie obt inem relat ia
[2c
2
+n(n + 1)c
0
] + [3 2c
3
+ (n 1)(n + 2)c
1
]x +
+[(m+ 2)(m+ 1)c
m+2
+ (n m)(m+n + 1)c
m
]x
m
+ = 0
din care rezulta
(m+ 2)(m+ 1)c
m+2
+ (n m)(m+n + 1)c
m
= 0, oricare ar m N.
Alegand c
0
= 1, c
1
= 0 obt inem solut ia
y
0
(x) = 1
n(n + 1)
2!
x
2
+
(n 2)n(n + 1)(n + 3)
4!
x
4

iar alegand c
0
= 0, c
1
= 1 obt inem solut ia
y
1
(x) = x
(n 1)(n + 2)
3!
x
3
+
(n 3)(n 1)(n + 2)(n + 4)
5!
x
5

Deoarece
lim
m
[c
m+2
[
[c
m
[
= lim
m
(mn)(m+n + 1)
(m+ 2)(m+ 1)
= 1
solut iile y
0
si y
1
sunt convergente pentru [x
2
[ < 1, adica pentru [x[ < 1. Daca n este
numar par atunci y
0
este solut ie polinomiala (seria are un numar nit de coecient i
nenuli) iar y
1
este solut ie nepolinomiala. Daca n este numar impar atunci y
1
este
solut ie polinomiala si y
0
nepolinomiala.
Propozit ia 4.6 Solut ia polinomiala a ecuat iei
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+n(n + 1)y = 0
care verica condit ia y(1) = 1 este polinomul Legendre P
n
.
Demonstrat ie. Fie u(x) = (x
2
1)
n
. Avem
u
t
= 2nx
u
x
2
1
adica
(x
2
1)u
t
= 2nxu.
Derivand relat ia anterioara de (k + 1) ori folosind formula lui Leibniz
(fg)
(k+1)
=
k+1
j=0
C
j
k+1
f
(j)
g
(k+1j)
obt inem
(x
2
1)u
(k+2)
+ 2(k + 1) xu
(k+1)
+ 2
(k + 1)k
2
u
(k)
= 2nxu
(k+1)
+ 2(k + 1)nxu
(k)
.
Inmult ind cu
1
n! 2
n
relat ia rezultata si nlocuind k cu n rezulta
(1 x
2
)(u
(n)
)
tt
2x(u
(n)
)
t
+n(n + 1)u
(n)
= 0
adica
(1 x
2
)P
tt
n
2xP
t
n
+n(n + 1)P
n
= 0.
Propozit ia 4.7 (Seria binomiala) Dezvolt and n serie Taylor n jurul lui 0 funct ia
f : (1, 1) R, f(x) = (1 +x)
= e
ln(1+x)
obt inem
(1 +x)
= 1 +x +
( 1)
2!
x
2
+
( 1)( 2)
3!
x
3
+
f
(n)
(x) = [(1 +x)
]
(n)
= ( 1) . . . ( n + 1) (1 +x)
n
seria Taylor corespunzatoare lui f
f(0) +
f
t
(0)
1!
x +
f
tt
(0)
2!
x
2
+
este seria de puteri
1 +x +
( 1)
2!
x
2
+
( 1)( 2)
3!
x
3
+
cu raza de convergent a
R = lim
n
[ n + 1[
n
= 1.
Teorema 4.8 (Funct ia generatoare). Pentru x(1, 1) si t ntr-o vecinatate su-
cient de mica a lui 0 avem
1
1 2xt +t
2
=
n=0
P
n
(x) t
n
.
Demonstrat ie. Fie x (1, 1) si
x
un drum nchis care se roteste o data n jurul
lui x n sens direct (a se vedea gura 4.2).
Figura 4.2
Utilizand formula lui Cauchy obt inem
n=0
P
n
(x) t
n
=

n=0
t
n
n! 2
n
[(x
2
1)
n
]
(n)
=

n=0
t
n
n! 2
n
n!
2i
_
x
(z
2
1)
n
(zx)
n+1
dz
=
1
2i
n=0
_
x
_
(z
2
1)t
2(zx)
_
n
1
zx
dz.
Pentru t ntr-o vecinatate a lui 0 aleasa astfel ncat
(z
2
1)t
2(zx)
< 1 avem
n=0
P
n
(x) t
n
=
1
2i
_
x
1
zx
n=0
_
(z
2
1)t
2(zx)
_
n
dz
=
1
2i
_
x
1
zx
1
1
(z
2
1)t
2(zx)
dz
=
1
i
_
x
dz
tz
2
+2z+t2x
Punctele singulare ale funct iei f de sub integrala
z
1
=
1
1 2xt +t
2
t
si z
2
=
1 +
1 2xt +t
2
t
verica relat iile lim
t0
z
1
= x si lim
t0
[z
2
[ = . Pentru t ntr-o vecinatate destul
de mica a lui 0 din teorema reziduurilor rezulta
n=0
P
n
(x) t
n
=
1
i
2i Rez
z
1
f = 2 lim
zz
1
(z z
1
) f(z)
= 2 lim
zz
1
(z z
1
)
1
t(zz
1
)(zz
2
)
=
2
t(z
1
z
2
)
=
1
12xt+t
2
.
Teorema 4.9 Polinoamele Legendre verica relat ia de recurent a
(n + 1)P
n+1
(x) (2n + 1)xP
n
(x) +nP
n1
(x) = 0
oricare ar n 1.
Demonstrat ie. Derivand n raport cu t relat ia
1
1 2xt +t
2
=
k=0
P
k
(x) t
k
.
obt inem relat ia
(t x)
(1 2xt +t
2
)
1 2xt +t
2
=
k=0
kP
k
(x) t
k1
care se mai poate scrie
(x t)
k=0
P
k
(x) t
k
= (1 2xt +t
2
)
k=0
kP
k
(x) t
k1
.
Identicand coecient ii lui t
n
din cei doi membri a ultimei identitat i obt inem relat ia
de recurent a din enunt ul teoremei.
Teorema 4.10 (Norma polinoamelor Legendre) Avem
[[P
n
[[ =
2
2n+1
si P
n
, P
n
) =
2
2n+1

nn
.
Demonstrat ie. Integrand de n ori prin part i obt inem
[[P
n
[[
2
= P
n
, P
n
) =
_
1
1
P
n
(x)
1
n! 2
n
[(x
2
1)
n
]
(n)
dx
=
(1)
n
n! 2
n
_
1
1
P
(n)
n
(x)(x
2
1)
n
dx.
Deoarece
P
(n)
n
(x) =
1
n! 2
n
[(x
2
1)
n
]
(2n)
=
(2n)!
n! 2
n
avem
[[P
n
[[
2
=
(1)
n
n! 2
n
(2n)!
n! 2
n
_
1
1
(x
2
1)
n
dx =
(1)
n
(2n)!
(n! 2
n
)
2
I
n
unde
I
n
=
_
1
1
(x
2
1)
n
dx.
Utilizand relat ia de recurent a (obt inuta integrand prin part i)
I
n
=
_
1
1
(x
2
1)
n
dx =
_
1
1
(x
2
1)(x
2
1)
n1
dx
=
1
2n
_
1
1
x [(x
2
1)
n
]
t
dx I
n1
=
1
2n
I
n
I
n1
care conduce la
I
n
=
2n
2n + 1
I
n1
= = (1)
n
2
2n+1
(n!)
2
(2n + 1)!
obt inem
[[P
n
[[
2
=
(1)
n
(2n)!
(n! 2
n
)
2
I
n
=
(1)
n
(2n)!
(n! 2
n
)
2
(1)
n
2
2n+1
(n!)
2
(2n + 1)!
=
2
2n + 1
.
Observat ia 4.1 Se poate arata ca sirul de polinoame
_
_
2n + 1
2
P
n
_
nN
este o baza ortonormata n spat iul Hilbert L
2
(1, 1).
4.2 Funct ii Legendre asociate
Denit ia 4.11 Funct iile
P
m
l
: (1, 1) R, P
m
l
(x) = (1 x
2
)
m
2
P
(m)
l
(x)
unde l N si m0, 1, . . . , l sunt numite funct ii Legendre asociate.
Exercit iul 4.2 Sa se determine P
0
0
, P
0
1
, P
1
1
, P
0
2
, P
1
2
si P
2
2
.
Rezolvare. Deoarece P
0
(x) = 1, P
1
(x) = x si P
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
avem
P
0
0
(x) = 1 P
0
1
(x) = x P
0
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
P
1
1
(x) =
1 x
2
P
1
2
(x) = 3x
1 x
2
P
2
2
(x) = 3(1 x
2
)
Teorema 4.12 Ecuat ia (numita ecuat ia funct iilor Legendre asociate)
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+
_

m
2
1 x
2
_
y = 0 (4.1)
admite n cazul = l(l + 1) cu l m, m+1, . . . ca solut ie funct ia P
m
l
.
Demonstrat ie. Funct ia
y(x) = (1 x
2
)
m
2
z(x)
verica ecuat ia (4.1) daca si numai daca z este solut ie a ecuat iei
(1 x
2
)z
tt
2(m+ 1)xz
t
+ [l(l + 1) m(m+ 1)]z = 0.
Polinomul Legendre P
l
verica ecuat ia
(1 x
2
)P
tt
l
2xP
t
l
+l(l + 1)P
l
= 0.
Derivand aceasta relat ie de m ori obt inem relat ia
(1 x
2
)(P
(m)
l
)
tt
2(m+ 1)x(P
(m)
l
)
t
+ [l(l + 1) m(m+ 1)]P
(m)
l
= 0.
Observat ia 4.2 Utilizand formula lui Rodrigues obt inem relat ia
P
m
l
(x) = (1 x
2
)
m
2
P
(m)
l
(x) =
1
l! 2
l
(1 x
2
)
m
2
[(x
2
1)
l
]
(l+m)
care are sens si pentru m l, l + 1, . . . , 1. Mai mult, se poate arata ca P
m
l
verica ecuat ia
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+
_

m
2
1 x
2
_
y = 0
oricare ar l N si m l, l + 1, . . . , l 1, l.
Teorema 4.13 (Norma funct iilor Legendre asociate) Avem
[[P
m
l
[[ =
2
2l+1
(l+m)!
(lm)!
si P
m
l
, P
m
l
) =
2
2l+1
(l+m)!
(lm)!

ll
.
oricare ar m N si l, l
t
m, m+1, m+2, . . ..
Demonstrat ie. Derivand de m ori ecuat ia
(1 x
2
) P
tt
l
(x) 2xP
t
l
(x) +l(l + 1) P
l
(x) = 0
vericata de polinomul Legendre P
l
obt inem relat ia
(1 x
2
) P
(m+2)
l
(x) 2mxP
(m+1)
l
(x) m(m1) P
(m)
l
(x)
2xP
(m+1)
l
(x) 2mP
(m)
l
(x) +l(l + 1) P
(m)
l
(x) = 0
care dupa nmult irea cu (1 x
2
)
m
se poate scrie sub forma
[(1 x
2
)
m+1
P
(m+1)
l
(x)]
t
= [l(l + 1) m(m+ 1)] (1 x
2
)
m
P
m
l
(x).
Pentru m > 0, utilizand integrarea prin part i si relat ia precedenta obt inem
P
m
l
, P
m
l
) =
_
1
1
(1 x
2
)
m
P
(m)
l
(x) P
(m)
l
(x) dx
=(1x
2
)
m
P
(m)
l
(x) P
(m1)
l
[
1
1
_
1
1
[(1x
2
)
m
P
(m)
l
(x)]
t
P
(m1)
l
(x) dx
= (l m+ 1)(l +m)
_
1
1
(1 x
2
)
m1
P
(m1)
l
(x) P
(m1)
l
(x) dx
= (l m+ 1)(l +m)P
m1
l
, P
m1
l
)
= (l m+ 1)(l m+ 2)(l +m1)(l +m)P
m2
l
, P
m2
l
) =
= (l m+ 1)(l m+ 2) . . . (l +m)P
0
l
, P
0
l
) =
2
2l+1
(l+m)!
(lm)!

ll
.
Observat ia 4.3 Se poate arata ca oricare ar m N sistemul
_
2n + 1
2
(l m)!
(l +m)!
P
m
l
_
lm,m+1,...
este o baza ortonormata n spat iul Hilbert L
2
(1, 1). Utilizand schimbarea de vari-
abila x = cos rezulta imediat ca sistemul de funct ii
_
2n + 1
2
(l m)!
(l +m)!
P
m
l
(cos )
_
lm,m+1,...
este un sistem ortonormat in raport cu produsul scalar
f, g) =
_

0
f() g() sin d.
4.3 Funct ii sferice
Observat ia 4.4 In coordonate sferice (a se vedea gura 4.3)
Figura 4.3
_
_
x = r sin cos
y = r sin sin
z = r cos
punctele sferei unitate
S = (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
= 1
sunt complet descrise de variabilele unghiulare si .
Denit ia 4.14 Funct iile Y
m
l
: S R,
Y
m
l
(, ) =
_
_
_
P
m
l
(cos ) cos m daca m 0, 1, . . . , l
P
[m[
l
(cos ) sinm daca m l, l + 1, . . . , 1
se numesc funct ii sferice fundamentale.
Exercit iul 4.3 Sa se determine Y
0
0
, Y
1
1
, Y
0
1
, Y
1
1
, Y
2
2
, Y
1
2
, Y
0
2
, Y
1
2
si Y
2
2
.
Rezolvare. Deoarece
P
0
0
(x) = 1 P
0
1
(x) = x P
0
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
P
1
1
(x) =
1 x
2
P
1
2
(x) = 3x
1 x
2
P
2
2
(x) = 3(1 x
2
)
avem
Y
0
0
(, ) = 1 Y
2
2
(, ) = 3 sin
2
sin2
Y
1
2
(, ) = 3 sin cos sin
Y
1
1
(, ) = sin sin Y
0
2
(, ) =
3
2
cos
2

1
2
Y
0
1
(, ) = cos Y
1
2
(, ) = 3 cos sin cos
Y
1
1
(, ) = sin cos Y
2
2
(, ) = 3 sin
2
cos 2
Observat ia 4.5 Funct iile P
m
l
ind denite oricare ar ml, l+1, , l1, l
putem considera funct iile (numite de asemenea funct ii sferice fundamentale)
Y
m
l
: S C, Y
m
l
(, ) = P
m
l
(cos ) e
im
oricare ar l N si m l, l + 1, . . . , l 1, l.
Teorema 4.15 Sistemul de funct ii
_
2l + 1
2(1 +
0m
)
(l [m[)!
(l +[m[)!
Y
m
l
(, )
_
l N
m l, l + 1, . . . , l
este un sistem ortonormat n raport cu produsul scalar
f, g) =
_

0
_
2
0
f(, ) g(, ) sin dd.
_
2
0
cos m cos m
t
d = (1 +
0m
)
mm
=
_
_
0 daca m ,= m
t
daca m = m
t
,= 0
2 daca m = m
t
= 0
n cazul m 0, m
t
0 utilizand schimbarea de variabila x = cos obt inem
Y
m
l
, Y
m
l
) =
_
0
_
2
0
P
m
l
(cos ) P
m
l
(cos ) cos m cos m
t
sin dd
= (1+
0m
)
mm
_
1
1
P
m
l
(x) P
m
l
(x) dx =
2
2l+1
(l+m)!
(lm)!
(1+
0m
)
mm

ll
.
Similar se analizeaza celelalte cazuri.
Observat ia 4.6 Se poate arata ca sistemul ortonormat considerat n teorema prece-
denta este o baza ortonormata n spat iul L
2
(S) al funct iilor de patrat integrabil
denite pe suprafat a sferei unitate.
4.4 Problema Dirichlet pentru ecuat ia Laplace
Expresia n coordonate sferice a operatorului diferent ial
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
numit laplacean, este
=
1
r
2
r
_
r
2

r
_
+
1
r
2
sin
_
sin

_
+
1
r
2
sin
2
2
.
Propozit ia 4.16 Funct ia
u(r, , ) = R(r) Y (, ) = R(r) T() F()
este solut ie a ecuat iei Laplace
u = 0 (4.2)
daca exista constantele si astfel nc at
a) Funct ia F verica
_
F
tt
+F = 0
F( + 2) = F()
(4.3)
b) Funct ia y(x) = T(arccos x) verica
_
_
_
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+
_

m
2
1x
2
_
y = 0
y(1) = finit
(4.4)
c) Funct ia R verica ecuat ia Euler
r
2
R
tt
+ 2r R
t
R = 0. (4.5)
Demonstrat ie. Cautand pentru ecuat ia (4.2) solut ii de forma u(r, , ) = R(r) Y (, )
obt inem relat ia
1
r
2
d
dr
(r
2
R
t
(r)) Y (, ) +
R(r)
r
2
_
1
sin
_
sin
Y
_
+
1
sin
2
2
Y
2
_
= 0
pe care o scriem sub forma
r
2
R
tt
+ 2r R
t
R
=
1
sin
_
sin
Y
_
+
1
sin
2
2
Y
2
Y (, )
.
Deoarece membrul stang este o funct ie de r si membrul drept este o funct ie de si
egalitatea precedenta este posibil a numai daca funct iile R si Y sunt astfel ncat cei
doi membri sunt funct ii constante egale. Notand cu constanta respectiva rezulta
ca R trebuie sa e astfel ncat
r
2
R
tt
+ 2r R
t
R = 0
si Y astfel ncat
1
sin
_
sin
Y
_
+
1
sin
2
2
Y
2
+Y = 0.
Cautand pentru ultima ecuat ie solut ii de forma Y (, ) = T() F() obt inem relat ia
sin
d
d
_
sin T
t
()
_
F() +T() F
tt
() + sin
2
T() F() = 0
pe care o scriem sub forma
sin
2
T
tt
() + sin cos T
t
() + sin
2
T()
T()
=
F
tt
()
F()
.
Membrul stang ind o funct ie de si membrul drept una de , egalitatea este posibila
numai daca exista o constanta astfel ncat
F
tt
() +F() = 0
si
sin
2
T
tt
() + sin cos T
t
() + sin
2
T() T() = 0.
In ultima ecuat ie utilizam schimbarea de variabila x = cos care conduce la
d
d
=
dx
d
d
dx
= sin
d
dx
=
_
1 x
2
d
dx
.
Notand y(x) = T(arccos x) deducem ca funct ia y trebuie sa verice ecuat ia
(1 x
2
)
_
1 x
2
d
dx
_
_
1 x
2
dy
dx
_
x(1 x
2
)
dy
dx
+ [(1 x
2
) ]y = 0
care se poate scrie sub forma
(1 x
2
)y
tt
2xy
t
+
_

m
2
1 x
2
_
y = 0.
Propozit ia 4.17
a) Dac a = m
2
cu m N atunci solut ia generala a ecuat iei (4.3) este
F() = a
m
cos m +b
m
sinm
unde a
m
si b
m
sunt constante arbitrare.
b) Dac a = m
2
cu m N si = l(l + 1) cu l m, m+1, m+2, . . . atunci
ecuat ia (4.4) admite ca solut ie funct ia Legendre asociata P
m
l
.
c) Dac a = l(l + 1) cu l N atunci solut ia generala a ecuat iei (4.5) este
R(r) = A
l
r
l
+
B
l
r
l+1
.
Demonstrat ie. a) Avem F
tt
()+m
2
F()=0 si F(+2)=F(), oricare ar .
b) Armat ia rezulta din teorema 4.12.
c) Utilizam schimbarea de variabila r = e
t
si de funct ie Z(t) = R(e
t
) care conduce
la t = lnr,
d
dr
= e
t d
dt
si la ecuat ia
Z
tt
+Z
t
l(l + 1)Z = 0
cu solut ia generala Z(t) = A
l
e
lt
+B
l
e
(l+1)t
. Solut ia generala a ecuat iei (4.5) este
R(r) = Z(lnr) = A
l
e
l ln r
+B
l
e
(l+1) ln r
= A
l
r
l
+
B
l
r
l+1
.
Observat ia 4.7 Din ultimele doua propozit ii rezulta ca funct iile de forma
u(r, , ) = R(r) Y (, ) = R(r) T() F()
=
_
A
l
r
l
+
B
l
r
l+1
_
P
m
l
(cos ) (a
m
cos m +b
m
sinm)
=
_
A
l
r
l
+
B
l
r
l+1
_
(a
m
Y
m
l
(, ) b
m
Y
m
l
(, ))
sunt solut ii ale ecuat iei Laplace, oricare ar m N si l m, m+1, m+2, . . ..
Denit ia 4.18 Funct iile de forma
Y
l
(, ) =
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, )
cu l N sunt numite funct ii sferice de ordinul l.
Observat ia 4.8 Funct iile de forma
u
l
(r, , ) =
_
A
l
r
l
+
B
l
r
l+1
_
Y
l
(, )
cu l N sunt solut ii ale ecuat iei Laplace. Deoarece ecuat ia Laplace este o ecuat ie
liniara, orice suma nita de astfel de solut ii este solut ie. Mai mult, orice serie
u(r, , ) =
l=0
u
l
(r, , )
care este convergenta si poate derivata termen cu termen deneste o solut ie
u(r, , ) a ecuat iei Laplace.
Teorema 4.19 Fie
f : (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
= R
2
R
o funct ie continua. Problema Dirichlet interioara
_
_
_
u = 0
u(R, , ) = f(, )
admite solut ia u : (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
R
2
R,
u(r, , ) =
l=0
_
r
R
_
l
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, )
iar problema Dirichlet exterioara solut ia u : (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
R
2
R,
u(r, , ) =
l=0
_
R
r
_
l+1
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, )
unde
a
lm
=
2l + 1
2(1 +
0m
)
(l [m[)!
(l +[m[)!
Y
m
l
, f). (4.6)
Demonstrat ie. Funct iile indicate sunt solut ii ale ecuat iei Laplace si
u(R, , ) =
l=0
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, ).
Relat ia (4.6) rezulta din teorema 4.15.
Exercit iul 4.4 Sa se determine solut ia problemei Dirichlet
_
_
_
u = 0
u(R, , ) = sin
2
cos
_
2

4
_
+ sin sin
n interiorul sferei de raza R cu centrul n origine.
Rezolvare. Stim ca solut ia este de forma
u(r, , ) =
l=0
_
r
R
_
l
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, )
si
u(R, , ) =
l=0
l
m=l
a
lm
Y
m
l
(, ) = sin
2
cos
_
2

4
_
+ sin sin.
Deoarece (a se vedea exercit iul 4.3)
sin
2
cos
_
2

4
_
+ sin sin =
2
6
Y
2
2
(, )
2
6
Y
2
2
(, ) +Y
1
1
(, )
prin identicare obt inem ca
a
lm
=
_
_
1 daca l = 1 si m = 1
2
6
daca l = 2 si m = 2
2
6
daca l = 2 si m = 2
0 in alte cazuri
si deci solut ia problemei considerate este
u(r, , ) =
2
6
_
r
R
_
2
Y
2
2
(, )
2
6
_
r
R
_
2
Y
2
2
(, ) +
r
R
Y
1
1
(, )
=
_
r
R
_
2
sin
2
cos
_
2

4
_
+
r
R
sin sin.
Observat ia 4.9 Programul MATHEMATICA ofera importante facilitat i n ceea ce
priveste polinoamele Legendre, funct iile Legendre asociate si funct iile sferice.
140
Capitolul 5
Transformarea Fourier
5.1 Distribut ii temperate
Propozit ia 5.1 Spat iul o(R) al funct iilor indenit derivabile
: R C
cu proprietatea ca oricare ar k, m N exista o constanta c
k,m
astfel ncat
[x
k
(m)
(x)[ c
k,m
oricare ar fi x R
considerat impreuna cu operat iile de adunare si inmult ire cu scalari uzuale
( +)(x) = (x) +(x), ()(x) = (x)
este un spat iu vectorial complex (numit spat iul funct iilor de proba [17]).
[x
k
( +)
(m)
(x)[ [x
k
(m)
(x)[ +[x
k
(m)
(x)[
[x
k
()
(m)
(x)[ = [[ [x
k
(m)
(x)[
operat iile adunare si inmult ire cu scalari sunt bine denite, adica
o(R)
o(R)
_
= + o(R)
141
si
o(R)
C
_
= o(R).
Vericarea axiomelor spat iului vectorial este imediata.
Exercit iul 5.1 Oricare ar a (0, ) funct ia
: R C, (x) = e
ax
2
apart ine spat iului o(R).
Denit ia 5.2 Spunem ca sirul (
n
)
n0
din o(R) converge la funct ia constanta 0
lim
n
n
= 0
daca
sup
xR
x
k
(m)
n
(x)
n
0
oricare ar k, m N.
Denit ia 5.3 Spunem ca o funct ie liniara
f : o(R) C
este continua daca
lim
n
n
= 0 = lim
n
f(
n
) = 0.
Denit ia 5.4 Prin distribut ie temperata se nt elege o aplicat ie
f : o(R) C
care este liniara si continua. In cazul unei distribut ii f n loc de f() scriem f, ).
Propozit ia 5.5 Spat iul distribut iilor temperate
o
t
(R) = f : o(R) C [ f este liniara si continua
considerat mpreuna cu operat iile de adunare si nmult ire cu scalari
f +g, ) = f, ) +g, ), f, ) = f, )
este un spat iu vectorial.
Transformarea Fourier 143
f : R C
este local integrabila daca este integrabila pe orice interval marginit.
Exemplul 5.2 Orice funct ie continua f : R C este local integrabila.
f : R C
este cu crestere lenta daca exista k N si M (0, ) astfel nc at
[f(x)[
(1 +x
2
)
k
M oricare ar fi x R.
Exemplul 5.3 Orice funct ie polinomiala este o funct ie cu crestere lenta. Funct iile
R R : x sinx si R R : x cos x
ind marginite, sunt evident funct ii cu crestere lenta. Funct ia exponent iala
R R : x e
x
nu este o funct ie cu crestere lenta.
Propozit ia 5.8 Daca funct ia local integrabil a f : R C este cu crestere lenta
atunci aplicat ia
T
f
: o(R) C, T
f
, ) =
_

f(x) (x) dx
este distribut ie temperata.
Demonstrat ie. Aplicat ia T
f
este liniara
T
f
, +) = T
f
, ) +T
f
, ).
Funct ia f ind cu crestere lenta, exista k N si M (0, ) astfel ncat
[f(x)[
(1 +x
2
)
k
M oricare ar x R.
Daca (
n
)
n0
este un sir din o(R) convergent la 0 atunci
sup
xR
[x
m
n
(x)[
n
0
oricare ar m N si prin urmare
[T
f
,
n
)[ =
f(x)
n
(x) dx
[f(x)[ [
n
(x)[ dx
=
_
[f(x)[
(1+x
2
)
k
[(1 +x
2
)
k
n
(x)[ dx M
_
[(1 +x
2
)
k
n
(x)[ dx
= M
_
[(1+x
2
)
k+1
n
(x)[
1+x
2
dx M

k+1
m=0
C
m
k+1
_
[x
2m
n
(x)[
1+x
2
dx
M

k+1
m=0
C
m
k+1
sup
xR
[x
2m
n
(x)[
_
1
1+x
2
dx
M

k+1
m=0
C
m
k+1
sup
xR
[x
2m
n
(x)[
n
0
adica
lim
n
T
f
,
n
) = 0.
Denit ia 5.9 Distribut iile temperate denite de funct ii local integrabile cu crestere
lenta sunt numite distribut ii regulate sau de tip funct ie. Celelalte distribut ii sunt
numite distribut ii singulare.
Observat ia 5.1 Utilizam notat ia T
f
pentru distribut ia corespunzatoare funct iei
clasice f pentru a sesiza mai usor unde avem o funct ie clasica si unde avem o
distribut ie. In mod uzual, n loc de T
f
se scrie tot f, deducandu-se din context daca
este vorba despre funct ie clasica sau distribut ia corespunzatoare. Cititorul stie din
scoala ca la introducerea numerelor ntregi, pentru a deni mai usor operat iile cu
numere ntregi, se noteaza cu +1 numarul ntreg corespunzator numarului natural 1,
cu +2 numarul ntreg corespunzator numarului natural 2, etc. Dupa familiarizarea
cu numerele ntregi n loc de +1 se scrie 1, n loc de +2 se scrie 2, etc.
Propozit ia 5.10 (Distribut ia Dirac). Aplicat ia
a
: o(R) C,
a
, ) = (a)
este o distribut ie temperata, oricare ar a R.
Demonstrat ie. Aplicat ia
a
este liniara
a
, +) = (a) +(a) =
a
, ) +
a
, ).
Daca (
n
)
n0
este un sir din o(R) convergent la 0 atunci
sup
xR
[
n
(x)[
n
0
si prin urmare
[
a
,
n
)[ = [
n
(a)[ sup
xR
[
n
(x)[
n
0.
Observat ia 5.2 Se poate arata c a distribut ia Dirac
a
este o distribut ie singulara.
In cazul n care a = 0 n loc de
0
se scrie simplu , adica avem
: o(R) C, , ) = (0).
Propozit ia 5.11 (Derivarea distribut iilor). Daca
f : o(R) C
este o distribut ie temperata atunci aplicat ia
f
t
: o(R) C, f
t
, ) = f,
t
)
este de asemenea o distribut ie temperata, numita derivata lui f.
Demonstrat ie. Aplicat ia f
t
este liniara
f
t
, +) = f,
t
+
t
) = f,
t
) f,
t
) = f
t
, ) +f
t
, ).
Daca (
n
)
n0
este un sir din o(R) convergent la 0 atunci sirul (
t
n
)
n0
este un sir
din o(R) convergent la 0 si prin urmare
lim
n
f
t
,
n
) = lim
n
f,
t
n
) = 0.
Observat ia 5.3 Orice distribut ie temperata este indenit derivabila. Derivata de
ordin k a unei distribut ii f este distribut ia
f
(k)
: o(R) C, f
(k)
, ) = (1)
k
f,
(k)
)
Exemplul 5.4 Funct ia Heaviside
H : R R, H(x) =
_
0 daca x < 0
1 daca x 0
ind local integrabila si cu crestere lenta deneste distribut ia temperata
T
H
: o(R) C, T
H
, ) =
_

H(x) (x) dx =
_

0
(x) dx
si
(T
H
)
t
, ) = H,
t
) =
_

0
t
(x) dx = (x)[
0
= (0) = , )
adica avem
(T
H
)
t
= .
Observat ia 5.4 Funct ia Heaviside nu este derivabila n 0
H
t
(x) =
_
0 daca x ,= 0
nu exista daca x = 0
dar distribut ia corespunzatoare este indenit derivabila
(T
H
)
t
= , (T
H
)
tt
=
t
, (T
H
)
ttt
=
tt
, . . .
f : R R, f(x) =
_
x
2
daca x 0
x + 2 daca x > 0.
Sa se arate ca
(T
f
)
t
= T
f
+ 2
Rezolvare. Integrand prin part i obt inem
(T
f
)
t
, ) = T
f
,
t
) =
_
f(x)
t
(x) dx
=
_
0
x
2
t
(x) dx +
_
0
(
x + 2)
t
(x) dx
= x
2
(x)[
0
+
_
0
2x(x) dx
(
x + 2)(x)[
0
+
_
0
1
2
x
(x) dx
= 2(0) +
_
f
t
(x) (x) dx = (T
f
) + 2, )
unde f
t
este derivata clasica
f
t
(x) =
_
_
2x daca x < 0
nu exista daca x = 0
1
2
x
daca x > 0
prelungita arbitrar n x = 0.
Observat ia 5.5 Daca funct ia f : R R este derivabila clasic atunci derivata
(T
f
)
t
: o(R) C,
(T
f
)
t
, ) = T
f
,
t
) =
_
x
n
t
(x) dx
= x
n
t
(x)[
+
_
x
n
t
(x) dx
=
_
nx
n1
(x) dx =
_
f
t
(x) (x) dx
a distribut iei T
f
este distribut ia regulata denita de derivata clasica f
t
: R R.
De exemplu, derivata distribut iei regulate corespunzatoare funct iei f(x) = x
n
este
distribut ia regulata care corespunde funct iei f
t
(x) = nx
n1
(T
x
n)
t
= T
nx
n1.
Derivarea n sensul distribut iilor prelungeste operat ia de derivare clasica la cazuri
n care ea nu este aplicabila.
Propozit ia 5.12 (Multiplicarea unei distribut ii cu x
k
) Daca k N si
f : o(R) C
x
k
f : o(R) C, x
k
f, ) = f, x
k
)
este de asemenea o distribut ie temperata.
Demonstrat ie. Aplicat ia x
k
f este liniara
x
k
f, +) = f, x
k
) +f, x
k
) = x
k
f, ) +x
k
f, ).
Daca (
n
)
n0
este un sir din o(R) convergent la 0 atunci sirul (x
k
n
)
n0
este un sir
din o(R) convergent la 0 si prin urmare
lim
n
x
k
f,
n
) = lim
n
f, x
k
n
) = 0.
Observat ia 5.6 Se poate arata ca aplicat ia
f : o(R) C, f, ) = f, )
este o distribut ie daca f este distribut ie si daca apart ine mut imii /(R) a funct iilor
indenit derivabile
: R R
cu proprietatea ca oricare ar k N exista m N si C (0, ) ncat
[
(k)
(x)[ C(1 +[x[)
m
, oricare ar x R.
Exercit iul 5.6 Sa se arate ca daca /(R) atunci
a
= (a)
a
.
Rezolvare. Avem
a
, ) =
a
, ) = ()(a) = (a) (a) = (a)
a
, ) = (a)
a
, )
oricare ar o(R).
Exercit iul 5.7 Sa se arate ca relat iile
x
(k)
= k
(k1)
x
k
(k)
= (1)
k
k!
au loc oricare ar k 1, 2, 3, . . ..
Rezolvare. Utilizand formula lui Leibniz
(fg)
(k)
=
k
j=0
C
j
k
f
(j)
g
(kj)
obt inem
x
(k)
, ) =
(k)
, x) = (1)
k
, (x)
(k)
) = (1)
k
, x
(k)
+k
(k1)
)
= (1)
k
k
(k1)
(0)=k(1)
k1
,
(k1)
)=k
(k1)
, )=k
(k1)
, )
si
x
k
(k)
, ) =
(k)
, x
k
) = (1)
k
, (x
k
)
(k)
)
= (1)
k
_
,
k
j=0
C
j
k
(x
k
)
(j)
(kj)
_
= (1)
k
_
, C
k
k
(x
k
)
(k)
_
=(1)
k
k!, )
oricare ar o(R).
Denit ia 5.13 Spunem ca sirul de distribut ii (f
n
)
n0
converge la distribut ia f
lim
n
f
n
= f
daca
lim
n
f
n
, ) = f, ), oricare ar fi o(R).
Figura 5.1
Exercit iul 5.8 Funct iei (a se vedea gura 5.1 )
f
n
: R R, f
n
(x) =
_
_
_
n
2
daca [x[
1
n
0 daca [x[ >
1
n
i corespunde distribut ia regulata
T
f
n
: o(R) C, T
f
n
, ) =
_

f
n
(x) (x) dx =
n
2
_
1/n
1/n
(x) dx
oricare ar n N
. Sa se arate ca
lim
n
T
f
n
= .
Rezolvare. Utilizand schimbarea de variabila t = nx obt inem
lim
n
T
f
n
, ) = lim
n
n
2
_
1/n
1/n
(x) dx
=
1
2
lim
n
_
1
1
_
t
n
_
dt =
1
2
_
1
1
(0) dt = (0) = , ).
Exercit iul 5.9 Funct iei (a se vedea gura 5.2 )
f
n
: R R, f
n
(x) =
1
sinnx
x
i corespunde distribut ia regulata
T
f
n
: o(R) C, T
f
n
, ) =
1
sinnx
x
(x) dx
oricare ar n N
. Sa se arate ca
lim
n
T
f
n
= .
Rezolvare. Utilizand relat ia (1.10) si schimbarea de variabila t = nx obt inem
lim
n
T
f
n
, ) = lim
n
1
sin nx
x
(x) dx
=
1
lim
n
_
sin t
t

_
t
n
_
dt =
1
sin t
t
(0) dt = (0) = , ).
Observat ia 5.7 Funct ia
f : R
R, f(x) =
1
x
nu este local integrabila si aplicat ia
o(R) C :
_

(x)
x
dx
nu este distribut ie temperata. Se poate nsa arata ca aplicat ia
T
1
x
: o(R) C,
_
T
1
x
,
_
= lim
0
__

(x)
x
dx +
_

(x)
x
dx
_
este distribut ie (numita valoare principala a lui
1
x
.)
x T
1
x
= 1.
Rezolvare. Avem
_
x T
1
x
,
_
=
_
T
1
x
, x
_
= lim
0
_
_
x(x)
x
dx +
_
x(x)
x
dx
_
=
_
(x) dx = 1, )
oricare ar o(R).
f : R
R, f(x) = ln[x[.
Sa se arate aplicat ia
f : o(R) C,
_
f,
_
= lim
0
__

ln[x[ (x) dx +
_

ln[x[ (x) dx
_
este distribut ie temperata si
(

f)
t
= T
1
x
.
Rezolvare. Utilizand integrarea prin part i obt inem
(

f)
t
, ) =
f,
t
) = lim
0
_
_
ln(x) (x) dx +
_
lnx(x) dx
_
= lim
0
_
() () +
_
(x)
x
dx +
_
(x)
x
dx
_
= T
1
x
, )
oricare ar o(R).
5.2 Transformarea Fourier
Denit ia 5.14 Fie : R C. Funct ia
T[] : R C, T[]() =
_

e
ix
(x) dx
(n cazul n care exista) se numeste transformata Fourier a lui .
Exercit iul 5.12 Fie a (0, ) si
: R R, (x) =
_
1 daca [x[ a
0 daca [x[ > a.
Sa se arate ca
T[]() =
2
sina.
Rezolvare. Pentru ,= 0 avem
T[]() =
_

e
ix
(x) dx =
_
a
a
e
ix
dx =
1
i
e
ix
a
a
=
e
ia
e
ia
i
=
2
sina.
T[e
a[x[
]() =
2a
a
2
+
2
oricare ar a (0, ).
Rezolvare. Considerand integrala n sensul valorii principale avem
T[e
a[x[
]() =
_
e
ix
e
a[x[
dx =
_
e
a[x[
(cos x + i sinx) dx
=
_
e
a[x[
cos xdx = 2
_
0
e
ax
cos xdx.
Integrand de doua ori prin part i obt inem relat ia
_
0
e
ax
cos xdx =
1
e
ax
sinx
0
+
a
0
e
ax
sinxdx
=
a
2
e
ax
cos x
a
2
2
_
0
e
ax
cos xdx =
a
2

a
2
2
_
0
e
ax
cos xdx
adica
_

0
e
ax
cos xdx =
a
2

a
2
2
_

0
e
ax
cos xdx
din care deducem
_

0
e
ax
cos xdx =
a
a
2
+
2
.
Propozit ia 5.15 Daca o(R) atunci transformata Fourier a lui
T[] : R C, T[]() =
_

e
ix
(x) dx
apart ine de asemenea spat iului o(R) si au loc relat iile
(T[])
(k)
= T[(ix)
k
] T[
(k)
] = (i)
k
T[].
Demonstrat ie. Aplicat ia T[] se deneste cu ajutorul unei integrale improprii cu
parametru. Din denit ia spat iului o(R) rezulta ca exista M (0, ) astfel ncat
[x
2
(x)[ M oricare ar x R.
Din acesta relat ie rezulta ca pentru x ,= 0 avem majorarea
[e
ix
(x)[
M
x
2
.
Convergent a integralei
_
e
ix
(x) dx rezulta din convergent a integralelor
_
1
1
x
2
dx
_

1
1
x
2
dx
pe baza criteriului comparat iei. Din faptul ca descreste la innit mai repede decat
orice putere a lui x rezulta posibilitatea de a deriva sub integrala de un numar
nelimitat de ori. Se obt ine astfel relat ia
(T[])
(k)
() =
_

(ix)
k
e
ix
(x) dx.
convergent a integralei rezultand din existent a unei constante M
k
(0, ) astfel ncat
[x
k+2
(x)[ M
k
oricare ar x R
si a majorarii
[(ix)
k
e
ix
(x)[
M
k
x
2
.
Deducem astfel ca transformata Fourier T[] : R C este o funct ie indenit
derivabila si cu derivatele funct ii marginite. Relat ia
T[
(k)
]() =
_

e
ix
(k)
(x) dx = (i)
k
_

e
ix
(x) dx = (i)
k
T[]()
obt inuta utilizand integrarea prin part i conduce la egalitatea
[
k
T[]() [ = [ T[
(k)
]() [
care arata ca T[] o(R).
T[e
ax
2
]() =
_
a
e
2
4a
oricare ar a (0, ).
Rezolvare. A se vedea exercit iul 1.5 .
Teorema 5.16 Transformarea Fourier a funct iilor de prob a
T : o(R) o(R) : T[], T[]() =
_

e
ix
(x) dx
este o aplicat ie bijectiva si inversa ei este transformarea
T
1
: o(R) o(R) : T
1
[], T
1
[](x) =
1
2
_

e
ix
() d.
Demonstrat ie. Oricare ar a (0, ) avem
_
T[]() e
a
2
ix
d =
_
_
_
(y) e
iy
dy
_
e
a
2
ix
d
=
_
(y)
_
_
e
i(yx)
e
a
2
d
_
dy =
_
a
_
(y) e
(yx)
2
4a
dy.
Utilizand schimbarea de variabila y = x + 2
at obt inem relat ia

_

T[]() e
a
2
ix
d = 2
(x + 2
at) e
t
2
dt
care pentru a 0 devine
_

T[]() e
ix
d = 2
(x) e
t
2
dt = 2 (x) (5.1)
adica
T
1
[T[]] =
oricare ar o(R). Relat ia (5.1) s-a obt inut utilizand formula
_

e
t
2
dt =
.
Similar se poate arata ca
T[T
1
[]] = .
Observat ia 5.8 Din relat ia (5.1) care se poate scrie sub forma
1
2
_

_
1
2
_

e
iy
(y) dy
_
e
ix
d = (x)
rezulta variantele alternative pentru denit ia transformarii Fourier
T[]() =
1
2
_

e
ix
(x) dx T
1
[](x) =
1
2
_

e
ix
() d
sau
T[]() =
1
2
_

e
ix
(x) dx T
1
[](x) =
1
2
_

e
ix
() d.
Observat ia 5.9 Transformarile Fourier directa si inversa au expresii foarte asem-
anatoare. Utilizand schimbarea de variabila = y obt inem
T
1
[](x) =
1
2
_

e
ix
() d =
1
2
_

e
ixy
(y) dy =
1
2
T[

](x)
adica
T
1
[] =
1
2
T[

]
unde

este aplicat ia
: R C,

(y) = (y).
Teorema 5.17 Daca (0, ) atunci transformarea
T : o(R) o(R) :

T[],

T[]() =
_

e
ix
(x) dx
este bijectiv a si inversa ei este transformarea
T
1
: o(R) o(R) :

T
1
[],

T
1
[](x) =

2
_

e
ix
() d.
Demonstrat ie. Oricare ar a (0, ) avem
_
T[]() e
a
2
ix
d =
_
_
_
(y) e
iy
dy
_
e
a
2
ix
d
=
_
(y)
_
_
e
i(yx)
e
a
2
d
_
dy =
_
a
_
(y) e
2
(yx)
2
4a
dy.
Utilizand schimbarea de variabila y = x + 2
t obt inem relat ia

_

T[]() e
a
2
ix
d =
2
_
x + 2
t
_
e
t
2
dt
care pentru a 0 devine
_

T[]() e
ix
d =
2
(x) e
t
2
dt =
2
(x) (5.2)
adica
T
1
[

T[]] =
oricare ar o(R). Relat ia (5.2) s-a obt inut utilizand formula
_

e
t
2
dt =
.
Similar se poate arata ca
T[

T
1
[]] = .
Observat ia 5.10 Alegand = 2 obt inem variantele alternative pentru denit ia
transformarii Fourier
T[]() =
_

e
2ix
(x) dx T
1
[](x) =
_

e
2ix
() d
si
T[]() =
_

e
2ix
(x) dx T
1
[](x) =
_

e
2ix
() d.
Teorema 5.18 Daca
f : o(R) C
T[f] : o(R) C, T[f], ) = f, T[])
este de asemenea o distribut ie temperata (numita transformata Fourier a lui f).
Demonstrat ie. A se vedea [17].
Propozit ia 5.19 Transformarea Fourier a distribut iilor
T : o
t
(R) o
t
(R) : f T[f], T[f], ) = f, T[])
este bijectiv a si inversa ei este
T
1
: o
t
(R) o
t
(R) : f T
1
[f], T
1
[f], ) = f, T
1
[]).
Demonstrat ie. Avem
T[T
1
[f]], ) = T
1
[f], T[]) = f, T
1
[T[]]) = f, )
si
T
1
[T[f]], ) = T[f], T
1
[]) = f, T[T
1
[]]) = f, )
oricare ar o(R) si f o
t
(R).
T[] = 1 T[1] = 2 .
Rezolvare. Avem
T[], ) = , T[]) = T[](0) =
_

e
i0x
(x) dx =
_

(x) dx = 1, )
T[1], ) = 1, T[]) = T[], 2T
1
[ ]) = , 2 ) = 2(0) = 2, ).
oricare ar o(R).
Propozit ia 5.20 Relat iile
(T[f])
(k)
= T[(ix)
k
f] T[f
(k)
] = (i)
k
T[f].
au loc oricare ar distribut ia temperata f
Demonstrat ie. Utilizand proprietat ile transformarii Fourier a funct iilor de proba
(propozit ia 5.15) obt inem
(T[f])
(k)
, ) = (1)
k
T[f],
(k)
) = (1)
k
f, T[
(k)
])
= (1)
k
f, (i)
k
T[]) = (i)
k
f, T[]) = T[(i)
k
f], )
T[f
(k)
], ) = f
(k)
, T[]) = (1)
k
f, (T[])
(k)
)
= (1)
k
f, T[(ix)
k
]) = (1)
k
T[f], (ix)
k
) = (ix)
k
T[f], )
oricare ar o(R) si f o
t
(R).
T[
a
] = e
iax
T
_
1
2
(
a
+
a
)
_
= cos ax T[cos ax] = (
a
+
a
).
Rezolvare. Avem
T[
a
], ) =
a
, T[]) = T[](a) =
_

e
iax
(x) dx = e
iax
, )
Transformarea Fourier ind liniara obt inem
T
_
1
2
(
a
+
a
)
_
=
1
2
(T[
a
] +T[
a
]) =
e
iax
+ e
iax
2
= cos ax.
Din relat ia precedenta rezulta ca
T
1
[cos ax] =
1
2
(
a
+
a
).
Dar efectuand schimbarea de variabila x x obt inem
T[cos ax], ) = cos ax, T[]) =
_
cos ax
_
_
e
ixt
(t)dt
_
dx
=
_
cos ax
_
_
e
ixt
(t)dt
_
dx = cos ax, 2T
1
[]) = 2T
1
[cos ax], )
adica
T[cos ax] = 2T
1
[cos ax].
T[x
k
] = 2(i)
k
(k)
T[
(k)
] = (i)
k
.
Rezolvare. Avem
T[x
k
] = (i)
k
T[(ix)
k
1] = (i)
k
(T[1])
(k)
= 2(i)
k
(k)
si
T[
(k)
] = (i)
k
T[] = (i)
k
1 = (i)
k
.
Observat ia 5.11 Transformarea Fourier joaca un rol fundamental n matematica
si n aplicat iile ei. Integrala
_

e
ix
x
k
dx
neind convergenta pentru k N, rezulta ca funct iile constante si cele polino-
miale nu admit transformate Fourier daca ne limitam la abordarea clasica. Uti-
lizarea distribut iilor temperate largeste considerabil posibilitat ile de utilizare a trans-
formarii Fourier.
Exercit iul 5.18 Fie T
H
distribut ia regulata corespunzatoare funct iei Heaviside
H : R R, H(x) =
_
0 daca x < 0
1 daca x 0.
Sa se arate ca
T[T
H
] = i T
1
+ .
Rezolvare. Plecand de la relat ia (T
H
)
t
= deducem succesiv
T[(T
H
)
t
] = 1
ixT[T
H
] = 1
T[T
H
] = i T
1
x
+C
unde C este o constanta. Ultima relat ie este echivalenta cu
T[T
H
], ) = i
_
T
1
x
,
_
+C, ), oricare ar o(R). (5.3)
Deoarece
T[T
H
], e
x
2
) = T
H
, T[e
x
2
]) = T
H
,
2
4
)
=
0
e
(
2
)
2
d = 2
0
e
t
2
dt =
si
_
T
1
x
, e
x
2
_
= lim
0
_
_

e
x
2
x
dx +
_

e
x
2
x
dx
_
= 0
rezulta ca n cazul (x) = e
x
2
relat ia (5.3) devine = C , e
x
2
) = C.
T
_
T
1
x
_
= i T
sign
.
unde T
sign
este distribut ia regulat a corespunzatoare funct iei
sign : R R, sign(x) =
_
_
1 daca x < 0
0 daca x = 0
1 daca x > 0.
Rezolvare. Plecand de la relat ia x T
1
x
= 1 deducem succesiv
T
_
x T
1
x
_
= 2
iT
_
ix T
1
x
_
= 2
i
_
T
_
T
1
x
__
t
= 2
T
_
T
1
x
_
= 2i H +C
unde C este o constanta. Ultima relat ie este echivalenta cu
_
T
_
T
1
x
_
,
_
= 2i H, ) +C1, ), oricare ar o(R). (5.4)
Deoarece
_
T
_
T
1
x
_
, e
x
2
_
=
_
T
1
x
, T
_
e
x
2
_
_
=
_
T
1
x
,
x
2
4
_
= 0
n cazul (x) = e
x
2
relat ia (5.4) devine
0 = 2i
_

0
e
x
2
dx +C
_

e
x
2
dx
si conduce la C = i. Dar 2i H i si sign denesc aceeasi distribut ie .
161
Capitolul 6
Grupuri si reprezentarile lor
liniare
6.1 Grupuri
Vom prezenta cateva elemente referitoare la grupuri si reprezentarile lor liniare.
Denit ia 6.1 Prin grup se nt elege o mult ime G pe care este denita o lege de
compozit ie interna
GG G : (x, y) xy
satisfacand condit iile:
1) (g
1
g
2
)g
3
= g
1
(g
2
g
3
), g
1
, g
2
, g
3
G;
2) exista e G astfel nc at ge = eg = g, g G;
3) oricare ar g G exista g
1
G astfel nc at gg
1
= g
1
g = e.
Grupul este numit grup comutativ (sau abelian) daca, n plus,
4) g
1
g
2
= g
2
g
1
g
1
, g
2
G.
Propozit ia 6.2 a) Elementul e cu proprietatea
ge = eg = g, g G
este unic n G si se numeste element neutru.
b) Pentru orice g G elementul g
1
cu proprietatea
gg
1
= g
1
g = e
163
este unic n G si se numeste inversul lui g.
Demonstrat ie. Avem
ge = eg = g, g G
ge
t
= e
t
g = g, g G
_
= e = ee
t
= e
t
si
gg
1
= g
1
g = e
gh = hg = e
_
= h = he = h(gg
1
) = (hg)g
1
= eg
1
= g
1
.
Observat ia 6.1 In cazul n care n locul notat iei multiplicative g
1
g
2
se utilizeaza
notat ia aditiva g
1
+g
2
elementul neutru este notat cu 0. Elementul h cu proprietatea
h +g = g +h = 0 este notat cu g si numit opusul lui g.
Grupuri si reprezentarile lor liniare 165
6.2 Reprezentari liniare
Denit ia 6.3 Fie G si G
t
doua grupuri. O aplicat ie
f : G G
t
este numita morsm de grupuri daca
f(g
1
g
2
) = f(g
1
) f(g
2
), g
1
, g
2
G.
Exercit iul 6.1 Mult imea tuturor automorsmelor unui spat iu vectorial V
GL(V ) = A : V V [ A este liniara si bijectiva
mpreuna cu operat ia de compunere este un grup (grupul automorsmelor lui V ).
Denit ia 6.4 Prin reprezentare liniara a grupului G n spat iul vectorial V peste
corpul K (numita si reprezentare K-liniara) se nt elege un morsm de grupuri
T : G GL(V ) : g T(g)
adica o aplicat ie astfel ncat
T(g
1
g
2
) = T(g
1
) T(g
2
), g
1
, g
2
G.
Dimensiunea reprezentarii este prin denit ie dimensiunea spat iului vectorial V .
Exercit iul 6.2 Mult imea matricelor inversabile de ordinul n cu elemente din K
GL(n, K) = A /
nn
(K) [ det A ,= 0
mpreuna cu nmult irea matricelor este grup (se numeste grupul general linear).
Denit ia 6.5 Prin reprezentare matriceala n-dimensionala a unui grup G se nt elege
un morsm de grupuri de forma
T : G GL(n, K) : g T(g).
Reprezentarea este numita reala n cazul K = R si complexa n cazul K = C.
Propozit ia 6.6 Fie V un spat iu vectorial peste corpul K. Dac a e
1
, e
2
, ..., e
n
este
o baza a lui V si
T : G GL(V ) : g T(g)
o reprezentare liniara a unui grup G n V atunci aplicat ia
T : G GL(n, K) : g T (g) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
11
(g) t
12
(g) t
1n
(g)
t
21
(g) t
22
(g) t
2n
(g)

t
n1
(g) t
n2
(g) t
nn
(g)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
unde elementele t
ij
(g) sunt astfel ncat
T(g)e
j
=
n
i=1
t
ij
(g)e
i
, g G, j 1, 2, ..., n
este o reprezentare matriceal a n-dimensionala a lui G.
Demonstrat ie. Deoarece T(g
1
g
2
) = T(g
1
) T(g
2
), din relat iile
T(g
1
g
2
)e
j
=

n
i=1
t
ij
(g
1
g
2
)e
i
T(g
1
) T(g
2
)e
j
= T(g
1
)
n
k=1
t
kj
(g
2
)e
k
=

n
k=1
t
kj
(g
2
)T(g
1
)e
k
=

n
k=1
t
kj
(g
2
)
n
i=1
t
ik
(g
1
)e
i
=

n
i=1
(
n
k=1
t
ik
(g
1
)t
kj
(g
2
)) e
i
rezulta ca
t
ij
(g
1
g
2
) =
n
k=1
t
ik
(g
1
) t
kj
(g
2
), i, j 1, 2, ..., n
adica T (g
1
g
2
) = T (g
1
) T (g
2
).
Observat ia 6.2 Matricea T (g) este matricea transformarii liniare T(g) : V V
n raport cu baza considerata. Alegand o alta baza e
t
1
, e
t
2
, ..., e
t
n
se poate deni n
mod similar reprezentarea
T
t
: G GL(n, K) : g T
t
(g).
Stim nsa ca cele doua reprezentari matriceale sunt legate prin relat ia
T
t
(g) = S
1
T (g) S, g G
unde S este matricea de trecere de la baza e
1
, e
2
, ..., e
n
la e
t
1
, e
t
2
, ..., e
t
n
.
Denit ia 6.7 Doua reprezentari matriceale n-dimensionale peste K ale unui grup
T
1
: G GL(n, K) si T
2
: G GL(n, K)
sunt numite echivalente daca exista S GL(n, K) astfel nc at
T
2
(g) = S
1
T
1
(g) S, g G.
Exercit iul 6.3 Aplicat ia R : R GL(R
2
) : t R(t) unde
R(t) : R
2
R
2
, R(t)(x, y) = (x cos t y sint, x sint +y cos t)
este o reprezentare liniara a grupului aditiv (R, +) n spat iul vectorial R
2
.
Alegand n R
2
baza e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) obt inem reprezentarea matriceala
: R GL(2, R) : t (t) =
_
cos t sint
sint cos t
_
.
Rezolvare. Avem (t +s) = (t) (s).
6.3 Reprezentari ireductibile
Denit ia 6.8 Doua reprezentari liniare n-dimensionale peste K ale unui grup G
T
1
: G GL(V
1
) si T
2
: G GL(V
2
)
sunt numite echivalente daca exista un izomorsm liniar S : V
1
V
2
astfel nc at
T
1
(g) = S
1
T
2
(g) S, g G
adica astfel ncat diagrama
T
1
(g)
T
2
(g)
S S
V
2
V
2
-
? ?
V
1
V
1
-
este comutativa.
Denit ia 6.9 Fie T : G GL(V ) o reprezentare liniara a grupului G n V .
Spunem ca subspat iul vectorial W V este invariant fat a de T daca
T(g)(W) W, g G.
Denit ia 6.10 Spunem ca reprezentarea liniar a
T : G GL(V )
este o reprezentare ireductibila daca singurele subspat ii invariante sunt 0 si V . In
caz contrar, reprezentarea este numita reductibila.
Exercit iul 6.4 Reprezentarea liniara T : R GL(R
3
) : t T(t) unde
T(t) : R
3
R
3
, T(t)(x, y, z) = (x cos t y sint, x sint +y cos t, z)
este o reprezentare liniara reductibila a grupului aditiv (R, +) n R
3
.
Rezolvare. Subspat iul W = (x, y, 0) [ x, y R R
3
este subspat iu invariant.
T
1
: G GL(V
1
) si T
2
: G GL(V
2
)
sunt doua reprezentari K-liniare atunci aplicat ia
T : G GL(V
1
V
2
), T(g)(x
1
, x
2
) = (T
1
(g)x
1
, T
2
(g)x
2
)
este o reprezentare K-liniara a grupului G n spat iul produs direct V
1
V
2
, numita
suma reprezentarilor T
1
si T
2
, notata cu T
1
T
2
.
Demonstrat ie. Avem
T(g
1
g
2
)(x
1
, x
2
) = (T
1
(g
1
g
2
)x
1
, T
2
(g
1
g
2
)x
2
)
= (T
1
(g
1
) T
1
(g
2
)x
1
, T
2
(g
1
) T
2
(g
2
)x
2
)
= T(g
1
)(T
1
(g
2
)x
1
, T
2
(g
2
)x
2
) = T(g
1
)T(g
2
)(x
1
, x
2
).
T : G GL(n, K) : g T (g) =
_
_
_
_
t
11
(g) t
1n
(g)

t
n1
(g) t
nn
(g)
_
_
_
_
: G GL(k, K) : g (g) =
_
_
_
_
r
11
(g) r
1k
(g)

r
k1
(g) r
kk
(g)
_
_
_
_
sunt doua reprezentari matriceale atunci
T : G GL(n+k, K) : g
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
11
(g) t
1n
(g) 0 0 0

t
n1
(g) t
nn
(g) 0 0 0
0 0 0 r
11
(g) r
1k
(g)
0 0 0
0 0 0 r
k1
(g) r
kk
(g)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este o reprezentare matriceal a a lui G, numita suma reprezentarilor T si .
6.4 Reprezentari unitare si ortogonale
Denit ia 6.13 O submult ime H G este numita subgrup al grupului G daca
g
1
H
g
2
H
_
= g
1
g
1
2
H.
Exercit iul 6.5 Fie V un spat iu vectorial euclidian complex. Mult imea trans-
formarilor unitare
U(V ) = A : V V [ Ax, Ay) = x, y), x, y V
este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorsmelor lui V .
Denit ia 6.14 Prin reprezentare unitara a grupului Gn spat iul vectorial euclidian
complex V se nt elege un morsm de grupuri
T : G U(V ).
Observat ia 6.3 Daca T : G U(V ) este o reprezentare unitara atunci
T(g)x, T(g)y) = x, y), x, y V, g G.
Exercit iul 6.6 Fie A /
nn
(C) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere complexe si e A
=
t

A adjuncta ei. Relat iile
AA
= I, A
A = I, A
1
= A
.
unde I /
nn
(C) este matricea unitate, sunt echivalente.
Denit ia 6.15 Matricea A/
nn
(C) este numita matrice unitara daca
A
A=I
(condit ie echivalenta cu A
1
=A
si AA
= I).
Observat ia 6.4 Daca A este o matrice unitara atunci [detA[ = 1. Intr-adevar
A
A=I = detA detA
= 1 = [detA[
2
= 1.
Teorema 6.16 Mult imea matricelor unitare de ordinul n
U(n) = A /
nn
(C) [ A
A=I
are o structura de grup n raport cu nmult irea matricelor, iar
SU(n) = A U(n) [ det A=1
este un subgrup al lui U(n).
Demonstrat ie. a) Produsul a doua matrice unitare A si B este o matrice unitara
(AB)
(AB) = B
AB = B
B = I
si inversa unei matrice unitare A este o matrice unitara
A
1
= A
= (A
1
)
= (A
= A = (A
1
)
1
.
b) Armat ia rezulta din relat iile
det(AB) = detA detB, det(A
1
) = (detA)
1
.
Denit ia 6.17 Prin reprezentare matriceala unitara a grupului G se nt elege un
morsm de grupuri
T : G U(n).
Exercit iul 6.7 Fie V un spat iu vectorial euclidian real. Mult imea transformarilor
ortogonale
O(V ) = A : V V [ Ax, Ay) = x, y), x, y V
este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorsmelor lui V .
Denit ia 6.18 Prin reprezentare ortogonala a grupului G n spat iul vectorial eu-
clidian real V se nt elege un morsm de grupuri
T : G O(V ).
Observat ia 6.5 Daca T : G O(V ) este o reprezentare ortogonala atunci
T(g)x, T(g)y) = x, y), x, y V, g G.
Exercit iul 6.8 Fie A /
nn
(R) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere reale si e
t
A transpusa ei. Relat iile
A
t
A = I,
t
AA = I, A
1
=
t
A.
unde I /
nn
(C) este matricea unitate, sunt echivalente.
Denit ia 6.19 Matricea A/
nn
(C) este numita matrice ortogonala daca
t
AA=I
(condit ie echivalenta cu A
1
=
t
A si A
t
A = I).
Observat ia 6.6 Daca A este o matrice ortogonala atunci detA 1, 1.
Teorema 6.20 Mult imea matricelor ortogonale de ordinul n
O(n) =
_
A /
nn
(R) [
t
AA=I
_
are o structura de grup n raport cu nmult irea matricelor, iar
SO(n) = A O(n) [ det A=1
este un subgrup al lui U(n).
Demonstrat ie. A se vedea demonstrat ia teoremei 6.16.
Denit ia 6.21 Prin reprezentare matriceala ortogonala a grupului G se nt elege
un morsm de grupuri
T : G O(n).
6.5 Grupul rotat iilor. Reprezentari liniare
Propozit ia 6.22
SO(2) =
__
cos t sint
sint cos t
_
t [0, 2)
_
.
Demonstrat ie. Avem
_
cos t sint
sint cos t
_
1
=
_
cos t sint
sint cos t
_
,
cos t sint
sint cos t
= 1
si
_

_
SO(2) =
_
2
+
2
= 1
2
+
2
= 1
+ = 0
= 1.
Din relat iile
2
+
2
= 1 si
2
+
2
= 1 rezulta ca exista t, s [0, 2) ncat
_

_
=
_
cos t sins
sint cos s
_
dar
+ = 0
= 1.
_
=
sin(t +s) = 0
cos(t +s) = 1.
_
=
_
_
s = t
sau
s = 2 t.
Exercit iul 6.9 Daca A SO(3) atunci exista t [0, 2) si o matrice S O(3)
astfel ncat
S
1
AS =
_
_
_
1 0 0
0 cos t sint
0 sint cos t
_
_
_.
Rezolvare. Fie
A =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_ SO(3).
Matricea A este matricea n raport cu baza canonica a unei transformari ortogonale
A : R
3
R
3
. Ecuat ia caracteristica corespunzatoare este
3
+(a
11
+a
22
+a
33
)
2
a
22
a
23
a
32
a
33
a
11
a
13
a
31
a
33
a
11
a
12
a
21
a
22
_
det A=0
Deoarece
t
A = A
1
, adica
_
_
_
a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33
_
_
_ =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
22
a
23
a
32
a
33
a
12
a
32
a
13
a
33
a
12
a
22
a
13
a
23
a
21
a
31
a
23
a
33
a
11
a
31
a
13
a
33
a
11
a
21
a
13
a
23
a
21
a
31
a
22
a
32
a
11
a
31
a
12
a
32
a
11
a
21
a
12
a
22
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
si det A = 1 rezulta ca = 1 este valoare proprie a lui A. Fie e
1
un vector propriu
corespunzator cu [[e
1
[[ = 1, adica Ae
1
= e
1
. Subspat iul vectorilor ortogonali pe e
1
V = x R
3
[ x, e
1
) = 0
este un subspat iu invariant
x V = Ax, e
1
) = Ax, Ae
1
) = x, e
1
) = 0.
Daca e
2
, e
3
este o baza ortonormata n V atunci B = e
1
, e
2
, e
3
este o baza
ortonormata a lui R
3
n raport cu care matricea lui A are forma
A
t
=
_
_
_
1 0 0
0
0
_
_
_
unde
_

_
este o matrice ortogonala. Notand cu S matricea de trecere de la
baza canonica la baza B avem relat ia
_
_
_
1 0 0
0
0
_
_
_ = S
1
_
_
_
a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33
_
_
_S
din care rezulta

= 1
ceea ce arata ca
_

_
SO(2). Conform exercit iului anterior exista t [0, 2)
ncat
_

_
=
_
cos t sint
sint cos t
_
.
Observat ia 6.7 Matricea
_
_
_
1 0 0
0 cos t sint
0 sint cos t
_
_
_
este matricea unei rotat ii n jurul vectorului e
1
(vectorul propriu corespunzator val-
orii proprii = 1). Grupul SO(3) este grupul rotat iilor spat iului tridimensional.
Exercit iul 6.10 Aplicat ia SO(3) O(R
3
) prin care matricei
g =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_ SO(3)
i se asociaza transformarea ortogonala g : R
3
R
3
,
g(x
1
, x
2
, x
3
) = (a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
, a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
, a
31
x
1
+a
32
x
2
+a
33
x
3
)
este o reprezentare ortogonala a grupului SO(3) n R
3
.
Exercit iul 6.11 Aplicat ia
T : SO(3) GL(T(R
3
, C)) : g T(g)
unde
T(g) : T(R
3
, C) T(R
3
, C), (T(g)f)(x) = f(g
1
x)
este o reprezentare liniara n spat iul vectorial complex T(R
3
, C) al tuturor funct iilor
f : R
3
C.
Rezolvare. Avem
(T(g
1
g
2
)f)(x) = f((g
1
g
2
)
1
x) = f(g
1
2
g
1
1
x)
= f(g
1
2
(g
1
1
x)) = (T(g
2
)f)(g
1
1
x)
= (T(g
1
)(T(g
2
)f))(x) = (T(g
1
)T(g
2
)f)(x).
Exercit iul 6.12 Mult imea de matrice
O(1, 3) =
_
A GL(4, R) [ AI
1,3
t
A = I
1,3
_
unde
I
1,3
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
considerata mpreuna cu nmult irea este grup (se numeste grupul Lorentz).
Exercit iul 6.13
SU(2)=
__

, C, [[
2
+[[
2
= 1
_
Rezolvare. Avem
_

_
SU(2) =
_
_
+

= 0
+ = 1
[[
2
+[[
2
= 1
=
_
_
=
=
[[
2
+[[
2
= 1.
Observat ia 6.8 Grupul SU(2) admite parametrizarea
SU(2) =
_
_
_
_
e
i(+)/2
cos
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
e
i(+)/2
cos
1
2
_
_
0 < 2
0
2 2
_
_
cu proprietatea
_
_
e
i(+)/2
cos
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
e
i(+)/2
cos
1
2
_
_
=
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
_
_
cos
1
2
i sin
1
2
i sin
1
2
cos
1
2
_
_
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
parametrii , , ind numit i unghiurile lui Euler.
Exercit iul 6.14 Daca a, b /
nn
(K) atunci
tr (ab) = tr (ba).
Rezolvare. Avem
tr (ab) =
n
i=1
(ab)
ii
=
n
i=1
n
j=1
a
ij
b
ji
=
n
j=1
n
i=1
b
ji
a
ij
=
n
j=1
(ba)
jj
= tr (ba).
Observat ia 6.9 Folosind baza canonica a lui R
3
, putem identica grupul SO(3) cu
grupul de transformari
A : R
3
R
3
[ detA = 1, [[Ax[[ = [[x[[, x R
3
.
Propozit ia 6.23 a) Spat iul matricelor antihermitice de urma nula de ordinul doi
W = u /
22
(C) [ u
= u, tr u = 0
este un spat iu vectorial real de dimensiune 3 si
h : R
3
W, h(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
ix
3
x
2
+ ix
1
x
2
+ ix
1
ix
3
_
este un izomorsm cu proprietatea
[[x[[
2
= det h(x), x R
3
.
b) Aplicat ia
: SU(2) SO(3) : g (g)
unde
(g) : R
3
R
3
, (g)x = h
1
(g h(x) g
)
este un morsm de grupuri cu nucleul
Ker =
_
g SU(2)
(g)=
_
1 0
0 1
_ _
=
_ _
1 0
0 1
_
,
_
1 0
0 1
_ _
.
Demonstrat ie. a) Avem
u =
_

11
+ i
11

12
+ i
12
21
+ i
21

22
+ i
22
_
W =u =
_
i
11

12
+ i
12
12
+ i
12
i
11
_
.
b) Din denit ia lui rezulta ca
(g
1
g
2
)x = h
1
((g
1
g
2
) h(x) (g
1
g
2
)
) = h
1
(g
1
g
2
h(x) g
2
g
1
)
= h
1
(g
1
h(h
1
(g
2
h(x) g
2
))g
1
) = (g
1
)((g
2
)x) = ((g
1
) (g
2
))x.
Utilizand baza canonica a lui R
3
obt inem relat iile
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
=
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
cos
1
2
i sin
1
2
i sin
1
2
cos
1
2
_
_
=
_
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
din care deducem ca det (g) = 1. Deoarece
(g h(x) g
= g (h(x))
= g h(x) g
= g
tr(g h(x) g
) = tr(g g
h(x)) = tr h(x) = 0
[[(g)x[[
2
= det (g h(x) g
) = det h(x) = [[x[[

2
rezulta ca este un morsm de grupuri bine denit. Elementul g SU(2) apart ine
nucleului lui daca si numai dac a (g)x = x oricare ar x R
3
. Din relat iile
(g)(1, 0, 0) = (1, 0, 0), (g)(0, 1, 0) = (0, 1, 0), (g)(0, 0, 1) = (0, 0, 1)
se deduce ca g
_ _
1 0
0 1
_
,
_
1 0
0 1
_ _
.
Observat ia 6.10 Prin morsmul : SU(2) SO(3) ecare element al lui SO(3)
corespunde la doua elemente din SU(2) care difera doar prin semn, (g) = (g).
Orice reprezentare liniara
T : SU(2) GL(V )
cu proprietatea T(g) = T(g) deneste o reprezentare liniara a grupului SO(3).
Exercit iul 6.15 Aplicat ia SU(2) GL(C
2
) obt inuta asociind ecarui element
g =
_

_
SU(2)
transformarea
g : C
2
C
2
, g(z
1
, z
2
) = (z
1
+z
2
,
z
1
+ z
2
)
este o reprezentare unitara bidimensionala a lui SU(2).
Rezolvare. Avem (g
1
g
2
)(z
1
, z
2
) = g
1
(g
2
(z
1
, z
2
)).
Exercit iul 6.16 Aplicat ia T : SU(2) GL(T(C
2
, C)) obt inuta asociind ecarui
element g SU(2) transformarea
T(g) : T(C
2
, C) T(C
2
, C), (T(g)f)(z
1
, z
2
) = f(g
1
(z
1
, z
2
))
este o reprezentare liniara a grupului SU(2) in spat iul vectorial complex al tuturor
funct iilor f : C
2
C.
b) Pentru orice n N subspat iul vectorial al polinoamelor omogene de grad n
c
n
=
_
f : C
2
C, f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
a
k
C
_
este un subspat iu invariant al reprezentarii denite la punctul a).
Rezolvare. Inversul elemntului
g =
_

_
SU(2)
este
g
1
=
_

_
si n cazul
f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
obt inem
(T(g)f)(z
1
, z
2
) = f(g
1
(z
1
, z
2
)) =
n
k=0
a
k
( z
1
z
2
)
k
(
z
1
+z
2
)
nk
.
Observat ia 6.11 Se poate arata ca reprezentarile lui SU(2) induse n subspat iile c
n
sunt reprezentari ireductibile si ca ele sunt pana la o echivalent a toate reprezentarile
ireductibile ale grupului SU(2). Notand j = (n 1)/2, adica n = 2j + 1, obt inem
f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
=
j
m=j
a
j+m
z
j+m
1
z
jm
2
.
si
(T(g)f)(z
1
, z
2
) =
j
m=j
a
j+m
( z
1
z
2
)
j+m
(
z
1
+z
2
)
jm
.
Pentru ecare element a SO(3) exista exact doua elemente g
a
si g
a
n SU(2)
ncat a = (g
a
) = (g
a
). Deoarece
(T(g)f)(z
1
, z
2
) = (1)
2j
(T(g)f)(z
1
, z
2
)
in cazul in care j este intreg, relat ia
SO(3) GL(c
2j+1
) : a T(g
a
)
este o reprezentare ireductibila (2j + 1)-dimensionala a grupului SO(3) n spat iul
vectorial c
2j+1
.
Capitolul 7
Algebre Lie si reprezentarile lor
liniare
7.1 Algebre Lie
Vom prezenta cateva elemente referitoare la algebre Lie si reprezentarile lor liniare.
Denit ia 7.1 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra asociativa peste
corpul K se nt elege o mult ime A considerata mpreuna cu trei operat ii
AA :A : (a, b) a +b (adunarea)
K A :A : (, a) a (inmultirea cu scalari)
AA :A : (a, b) ab (inmultirea interna)
astfel nc at A mpreuna cu primele doua operat ii este spat iu vectorial si
1) a(b +c) = ab +ac, a, b, c A;
2) (a +b)c = ac +bc, a, b, c A;
3) a(bc) = (ab)c, a, b, c A;
4) (ab) = (a)b = a(b), a, b A, K.
Prin dimensiunea algebrei A se nt elege dimensiunea spat iului vectorial corespunzator.
Exercit iul 7.1 a) Mult imea /
nn
(K) a tuturor matricelor patrate de ordinul n
considerata mpreuna cu operat iile de adunare a matricelor, nmult ire cu scalari si
produsul matricelor este o algebra asociativa peste K.
181
b) Daca V este un spat iu vectorial peste K atunci mult imea L(V ) a tuturor operato-
rilor liniari A : V V considerata mpreuna cu adunarea operatorilor, nmult irea
cu scalari si compunerea operatorilor este o algebra asociativa peste K.
Denit ia 7.2 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra Lie peste corpul K
se nt elege o mult ime L considerata mpreuna cu trei operat ii
L L :L : (a, b) a +b (adunarea)
K L :L : (, a) a (inmultirea cu scalari)
L L :L : (a, b) [a, b] (crosetul)
astfel ncat L mpreuna cu primele doua operat ii este spat iu vectorial si
1) [a +b, c] = [a, c] +[b, c], a, b, c L, , K;
2) [a, b] + [b, a] = 0, a, b L;
3) [[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = 0, a, b, c A (identitatea Jacobi).
Prin dimensiunea algebrei Lie se nt elege dimensiunea spat iului vectorial corespunzator.
Observat ia 7.1 O algebra Lie L poate privita ca un spat iu vectorial L pe care
s-a denit o lege de compozit ie interna suplimentara
L L :L : (a, b) [a, b]
compatibila cu structura de spat iu vectorial.
Propozit ia 7.3 a) Plecand de la orice algebra asociativa A se obt ine o structura
de algebra Lie pe A denind crosetul prin
[a, b] = ab ba.
b) Algebra Lie peste K obt inuta plec and de la /
nn
(K) se noteaza cu gl(n, K).
c) Algebra Lie peste K obt inuta plec and de la L(V ) se noteaza cu gl(V ).
Demonstrat ie. Avem
[a+b, c] = (a +b)cc(a +b)=(ac ca)+(bc cb) = [a, c]+[b, c]
[a, b] = ab ba = (ba ab) = [b, a]
[[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = [(ab ba), c] + [(bc cb), a] + [(ca ac), b]
=(abba)cc(abba)+(bccb)aa(bccb)+(caac)bb(caac)=0.
Algebre Lie si reprezentarile lor liniare 183
Denit ia 7.4 Prin baza a algebrei Lie L se nt elege o baza v
1
, v
2
, ... , v
n
a spat iului
L privit ca spat iu vectorial. Coecient ii c
k
ij
K din relat iile
[v
i
, v
j
] =
n
k=1
c
k
ij
v
k
se numesc constantele de structura ale algebrei L referitoare la baza aleas a.
Observat ia 7.2 Notand
e
i
j
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 0 0

0 0 0 0 0
0 0 1 0 0
0 0 0 0 0

0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(singurul element nenul este la intersect a dintre coloana i si linia j), orice matrice
admite reprezentarea
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
1
a
1
2
a
1
n
a
2
1
a
2
2
a
2
n

a
n
1
a
n
2
a
n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
=
n
i,j=1
a
j
i
e
i
j
= a
j
i
e
i
j
.
In cazul n = 2
_
a
1
1
a
1
2
a
2
1
a
2
2
_
= a
1
1
_
1 0
0 0
_
+a
1
2
_
0 1
0 0
_
+a
2
1
_
0 0
1 0
_
+a
2
2
_
0 0
0 1
_
= a
1
1
e
1
1
+a
1
2
e
2
1
+a
2
1
e
1
2
+a
2
2
e
2
2
.
Propozit ia 7.5 Algebra Lie gl(n, K), de dimensiune n
2
, admite baza
e
i
j
[ i, j 1, 2, ..., n cu [e
i
j
, e
k
m
] =
i
m
e
k
j

k
j
e
i
m
.
Demonstrat ie. Avem e
i
j
e
k
m
=
i
m
e
k
j
.
Denit ia 7.6 Prin subalgebra Lie a algebrei L se nt elege un subspat iu vectorial
L
1
L
astfel nc at
a L
1
b L
1
_
= [a, b] L
1
.
Observat ia 7.3 Fiecare subalgebra Lie a unei algebre L are o structura de algebra
Lie.
Exercit iul 7.2 a) Mult imea matricelor de urma nula
sl(n, K)= g gl(n, K) [ tr g =g
1
1
+g
2
2
+ +g
n
n
=0
este o subalgebra Lie de dimensiune n
2
1 a algebrei gl(n, K).
b) Mult imea matricelor antihermitice
u(n) = g gl(n, C) [
t
g = g
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune n
2
.
c) Mult imea matricelor antihermitice de urma nula
su(n) = u(n) sl(n, C) = g u(n) [ tr g = 0
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune n
2
1.
d) Mult imea matricelor stramb simetrice
o(n) = g gl(n, R) [
t
g = g
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune
n(n1)
2
.
e) Mult imea de matrice
o(1, 3)=
_
_
g gl(4, R)
g
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
t
g
_
_
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune 6 (numita algebra Lie a
grupului Lorentz).
Rezolvare. a) Avem tr(a +b) = tr a + tr b, tr(a) = tr a,
tr ab =
n
k=1
(ab)
k
k
=
n
k=1
n
j=1
a
k
j
b
j
k
=
n
j=1
n
k=1
b
j
k
a
k
j
=
n
j=1
(ba)
j
j
= tr ba
si prin urmare, tr [a, b] =tr(abba)=0, oricare ar a, bgl(n, K). O baza a algebrei
Lie sl(n, K) este
e
j
k
[ k ,= j e
k
k
e
n
n
[ k1, 2, ..., n1 .
b) Daca R si a, b u(n) atunci
t
(a) =
t
a = (a),
t
(a +b) =
t
a +
t
b = a b = (a +b),
t
[a, b] =
t
(ab ba) =
t
b
t
a
t
a
t
b = ba ab = [a, b].
O baza a algebrei Lie u(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j i(e
j
k
+e
k
j
) [ k < j i e
k
k
[ k 1, 2, ..., n .
c) O baza a algebrei Lie su(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j i(e
j
k
+e
k
j
) [ k < j i (e
k
k
e
n
n
) [ k 1, 2, ..., n1 .
d) O baza a algebrei Lie o(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j .
e) Se obt ine
o(1, 3) =
_
_
_
_
_
_
_
0
1

2

3
1
0
4

5
2

4
0
6
3

5

6
0
_
_
_
_
_
1
,
2
, ... ,
6
R
_
_
.
O baza a algebrei Lie o(1, 3) este e
2
1
+e
1
2
, e
3
1
+e
1
3
, e
4
1
+e
1
4
, e
3
1
e
1
3
, e
2
4
e
4
2
, e
3
4
e
4
3
.
Denit ia 7.7 Fie G GL(n, K) un subgrup. Prin subgrup cu un parametru al
grupului G se nt elege un morsm de grupuri
g : R G
adica o aplicat ie astfel ncat
g(t +s) = g(t) g(s), t, s R.
Exercit iul 7.3 Oricare ar matricea a gl(n, K) aplicat ia
g : R GL(n, K), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui GL(n, K) astfel ncat
dg
dt
(0) = a
(a poate privit ca ind generatorul innitezimal al subgrupului considerat).
Rezolvare. T inand seama de denit ia exponent ialei unei matrice obtinem
g(t +s) = e
(t+s)a
= e
ta
e
sa
= g(t) g(s),
d
dt
e
ta
= ae
ta
.
Observat ia 7.4 Daca matricea A /
nn
(K) este diagonalizabila atunci exista o
matrice inversabila S /
nn
(K) si
1
,
2
, ... ,
n
astfel ncat
A = S
1
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
S
relat ie din care rezulta tr A =
1
+
2
+... +
n
si egalitatea
e
A
= S
1
_
_
_
_
_
e
1
0 0
0 e
2
0

0 0 e
n
_
_
_
_
_
S
care conduce la
det e
A
= e
1
+
2
+...+
n
= e
tr A
.
Se poate arata ca relat ia det e
A
= e
tr A
are loc pentru orice matrice A.
Exercit iul 7.4 a) Daca
g : R SL(n, K)
este un subgrup cu un parametru, atunci
dg
dt
(0) sl(n, K).
b) Daca a sl(n, K) atunci e
ta
SL(n, K), oricare ar t R si aplicat ia
g : R SL(n, K), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui SL(n, K) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
Rezolvare (cazul n=2). Daca
g : R SL(n, K), g(t) =
_
_
g
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
_
_
este un subgrup cu un parametru atunci
g
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
= 1, t R.
Derivand aceasta relat ie obt inem egalitatea
g
t
11
(t) g
t
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
g
11
(t) g
12
(t)
g
t
21
(t) g
t
22
(t)
= 0, t R
care n cazul t = 0 devine
g
t
11
(0) g
t
12
(0)
0 1
1 0
g
t
21
(0) g
t
22
(0)
= 0
adica
tr
dg
dt
(0) = g
t
11
(0) +g
t
22
(0) = 0.
g : R U(n)
dg
dt
(0) u(n).
b) Daca a u(n) atunci e
ta
U(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R U(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui U(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
Rezolvare. Daca g : R U(n) este un subgrup cu un parametru atunci
g(t)
t
g(t) = I t R.
Derivand aceasta relat ie obt inem egalitatea
d
dt
g(t)
t
g(t) +g(t)
d
dt
t
g(t) = 0
care n cazul t = 0 devine
d
dt
g(0) +
d
dt
t
g(0) = 0.
g : R SU(n)
dg
dt
(0) su(n).
b) Daca a su(n) atunci e
ta
SU(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R SU(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui SU(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
g : R O(n)
dg
dt
(0) o(n).
b) Daca a o(n) atunci e
ta
O(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R O(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui O(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
7.2 Reprezentari liniare
Denit ia 7.8 Fie L o algebra Lie peste K si L
t
o algebra Lie peste K
t
, unde cor-
purile K si K
t
apart inand lui R, C sunt astfel nc at K K
t
. Prin morsm de
algebre Lie de la L la L
t
se nt elege o aplicat ie liniara A : L L
t
cu proprietatea
A([a, b]) = [Aa, Ab], a, b L.
Denit ia 7.9 Spunem ca algebrele Lie L si L
t
peste acelasi corp K sunt izomorfe
daca exista un morsm bijectiv de algebre Lie (numit izomorsm) A : L L
t
.
Propozit ia 7.10 Daca algebrele Lie L si L
t
peste acelasi corp K si de aceeasi di-
mensiune au n raport cu dou a baze e
1
, e
2
, ..., e
n
si respectiv e
t
1
, e
t
2
, ..., e
t
n
aceleasi
constante de structura
[e
i
, e
j
] =
n
k=1
c
k
ij
e
k
, [e
t
i
, e
t
j
] =
n
k=1
c
k
ij
e
t
k
atunci ele sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Aplicat ia A : L L
t
, Ae
j
= e
t
j
, adica
A(
n
i=1
a
i
e
i
) =
n
i=1
a
i
e
t
i
este un izomorsm de algebre Lie. Ea este, evident, liniara, bijectiva si
A[a, b] = A
_
n
i=1
a
i
e
i
,

n
j=1
b
j
e
j
_
=

n
i,j=1
a
i
b
j
A[e
i
, e
j
]
=

n
i,j=1
a
i
b
j
n
k=1
c
k
ij
Ae
k
=

n
i,j=1
a
i
b
j
n
k=1
c
k
ij
e
t
k
=

n
i,j=1
a
i
b
j
[e
t
i
, e
t
j
] =

n
i,j=1
a
i
b
j
[Ae
i
, Ae
j
] = [Aa, Ab].
Propozit ia 7.11 Algebrele Lie reale o(3) si su(2) sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Algebra Lie o(3) admite baza
o
1
= e
2
3
e
3
2
, o
2
= e
3
1
e
1
3
, o
3
= e
1
2
e
2
1

cu
[o
1
, o
2
] = o
3
, [o
2
, o
3
] = o
1
, [o
3
, o
1
] = o
2
iar algebra Lie su(2) baza
u
1
=
i
2
(e
1
1
e
2
2
), u
2
=
1
2
(e
1
2
e
2
1
), u
3
=
i
2
(e
1
2
+e
2
1
)
cu
[u
1
, u
2
] = u
3
, [u
2
, u
3
] = u
1
, [u
3
, u
1
] = u
2
.
Denit ia 7.12 Prin reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial com-
plex V (numita si reprezentare C-liniara) se nt elege un morsm de algebre
: L gl(V ),
adica o aplicat ie liniara cu proprietatea
([a, b]) = (a) (b) (b) (a), a, b L.
Exercit iul 7.8 Daca L este o algebra Lie complexa atunci aplicat ia
: L gl(L) : a (a)
unde
(a) : L L, (a)x = [a, x]
este o reprezentare liniara a algebrei L n spat iul L, numita reprezentarea adjuncta.
Rezolvare. Aplicat ia este bine denita
(a)(x +y) = [a, x +y] = [a, x] +[a, y] = (a)x + (a)y
liniara
(a +b)x = [a +b, x] = [a, x] +[b, x] = ((a) + (b))x
si din identitatea Jacobi rezulta
([a, b])x = [[a, b], x] = [[b, x], a] [[x, a], b] = [a, [b, x]] [b, [a, x]]
= (a)((b)x) (b)((a)x) = ((a)(b) (b)(a))x = [(a), (b)]x.
7.3 Reprezentari ireductibile
Denit ia 7.13 Fie : L gl(V ) o reprezentare liniara a algebrei Lie L n V .
Spunem ca subspat iul vectorial W V este invariant fat a de daca
(a)(W) W, a L
adica daca
x W
a L
_
= (a)x W.
Denit ia 7.14 Spunem ca reprezentarea liniara : L gl(V ) este o reprezentare
ireductibila daca singurele subspat ii invariante sunt 0 si V . In caz contrar, reprezentarea
este numita reductibila.
Propozit ia 7.15 Fie L
1
, L
2
doua algebre Lie izomorfe, : L
1
L
2
un izomor-
sm de algebre Lie. Daca
2
: L
2
gl(V )
este o reprezentare liniara a algebrei L
2
atunci
1
: L
1
gl(V ),
1
(a) =
2
((a))
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L
1
n V . Reprezentarea
1
este ireductibila
daca si numai daca reprezentarea
2
este ireductibila.
Demonstrat ie. Avem
1
(a +b) =
2
((a +b)) =
2
((a) + (b))
=
2
((a))
2
((b)) =
1
(a)
1
(b)
1
([a, b]) =
2
(([a, b])) =
2
([(a), (b)]))
= [
2
((a)),
2
((b))] = [
1
(a),
1
(b)].
Daca W V este un subspat iu vectorial atunci avem
x W =
2
(a)x W, a L
2
daca si numai daca
x W =
1
(a)x =
2
((a)) W, a L
1
.
Observat ia 7.5 Cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie o(3) este
echivalenta cu cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie su(2).
Exercit iul 7.9 Daca S : V
1
V
2
este un izomorsm de spat ii vectoriale si
2
: L gl(V
2
)
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial V
2
atunci
1
: L gl(V
1
),
1
(a) = S
1
2
(a) S
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial V
1
.
Reprezentarea
1
este ireductibila daca si numai daca
2
este ireductibila.
Rezolvare. Avem
1
(a +b) = S
1
2
(a +b) S
= S
1
2
(a) S + S
1
2
(b) S =
1
(a) +
1
(b)
1
([a, b]) = S
1
2
([a, b]) S = S
1
(
1
(a)
1
(b)
1
(b)
1
(a)) S
1
= S
2
(a) S S
1
2
(b) S S
1
2
(b) S S
1
2
(a)) S
=
1
(a)
1
(b)
1
(b)
1
(a) = [
1
(a),
1
(b)].
Subspat iul WV
1
este invariant daca si numai daca S(W)V
2
este invariant. Daca
subspat iul S(W) este invariant, adica
y S(W) =
2
(a)y S(W), a L
atunci
x W =
1
(a)x = S
1
2
(a) Sx W, a L.
Deoarece
2
(a) = S
1
(a)S
1
, din
x W =
1
(a)x W, a L
rezulta
Sx S(W) =
2
(a)Sx = S
1
(a)x S(W), a L.
Denit ia 7.16 Spunem ca reprezentarile liniare
1
: L gl(V
1
) si
2
: L gl(V
2
)
sunt echivalente daca exista un izomorsm liniar S : V
1
V
2
astfel nc at
1
(a) = S
1
2
(a) S (7.1)
adica daca diagrama
1
(a)
2
(a)
S S
V
2
V
2
-
? ?
V
1
V
1
-
este comutativa oricare ar a L.
7.4 Reprezentarile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3)
Exercit iul 7.10 Sa se arate ca matricele
a
3
=
1
2
_
1 0
0 1
_
, a
+
=
_
0 1
0 0
_
, a
=
_
0 0
1 0
_
formeaza o baza a algebrei Lie complexe sl(2, C) si
[a
3
, a
] = a
, [a
+
, a
] = 2 a
3
.
Daca
: sl(2, C) gl(V )
este o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C) n spat iul V atunci operatorii liniari
A
3
= (a
3
), A
+
= (a
+
), A
= (a
)
verica relat iile
[A
3
, A
] = A
, [A
+
, A
] = 2 A
3
.
Rezolvare. Matricea
_

11

12
21

22
_
/
22
(C)
apartine algebrei Lie sl(2, C) daca si numai daca
11
+
22
= 0. Dar n acest caz
_

11

12
21

11
_
= 2
11
a
3
+
12
a
+
+
21
a
.
Deoarece este morsm de algebre Lie obt inem
[A
3
, A
] = [(a
3
), (a
)] = ([a
3
, a
]) = (a
) = (a
) = A
[A
+
, A
] = [(a
+
), (a
)] = ([a
+
, a
]) = (2 a
3
) = 2(a
3
) = 2 A
3
.
: sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibil a de dimensiune n=2j+1 atunci exista v , =0 astfel ncat
A
3
v = jv si A
+
v = 0
unde A
3
= (a
3
), A
+
= (a
+
).
Demonstrat ie. Operatorul liniar A
3
: V V admite cel put in o valoare proprie
C. Fie x
0
V un vector propriu corespunzator, adica A
3
x
0
= x
0
. Deoarece
A
3
(A
+
x
0
) = (A
3
A
+
)x
0
= (A
+
A
3
+A
+
)x
0
= A
+
A
3
x
0
+A
+
x
0
= ( + 1)A
+
x
0
rezulta ca vectorul x
1
= A
+
x
0
verica relat ia
A
3
x
1
= ( + 1)x
1
.
Similar, din
A
3
(A
+
x
1
) = (A
3
A
+
)x
1
= (A
+
A
3
+A
+
)x
1
= A
+
A
3
x
1
+A
+
x
1
= ( + 2)A
+
x
1
rezulta ca vectorul x
2
= A
+
x
1
= (A
+
)
2
x
0
verica relat ia
A
3
x
2
= ( + 2)x
2
.
Se poate astfel arata ca tot i vectorii din sirul
x
0
, x
1
= A
+
x
0
, x
2
= (A
+
)
2
x
0
, x
3
= (A
+
)
3
x
0
, ...
verica relat ia
A
3
x
k
= ( +k)x
k
.
Vectorii nenuli din acest sir sunt vectori proprii ai lui A
3
si deoarece corespund la
valori proprii distincte ei sunt liniar independent i. Spat iul V ind nit dimensional,
rezulta ca sirul x
0
, x
1
, x
2
, ... poate cont ine doar un numar nit de vectori nenuli,
adica exista x
l
,= 0 cu x
l+1
= A
+
x
l
= 0. Alegand v = x
l
avem A
+
v = 0. Fie sirul
de vectori
w
0
= v, w
1
= A
w
0
, w
2
= (A
)
2
w
0
, ...
Avem
A
3
w
0
= ( +l)w
0
A
3
w
1
= A
3
(A
w
0
) = (A
3
A
)w
0
= (A
A
3
A
)w
0
= ( +l 1)w
1
A
3
w
2
= A
3
(A
w
1
) = (A
3
A
)w
1
= (A
A
3
A
)w
1
= ( +l 2)w
2
si n general
A
3
w
k
= ( +l k)w
k
.
La fel ca mai sus se arata ca sirul w
0
, w
1
, w
2
, ... cont ine un numar nit de termeni
nenuli, ca exista w
m
,= 0 cu w
m+1
= A
w
m
= 0. Deoarece
A
+
w
1
= A
+
(A
w
0
) = (A
+
A
)w
0
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
0
= 2 A
3
w
0
= (2 + 2l)w
0
A
+
w
2
= A
+
(A
w
1
) = (A
+
A
)w
1
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
1
= (2 A
3
+A
A
+
)w
1
= 2( +l 1)w
1
+ (2 + 2l)A
w
0
= 2(2 + 2l 1)w
1
A
+
w
3
= A
+
(A
w
2
) = (A
+
A
)w
2
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
2
= (2 A
3
+A
A
+
)w
2
= 2( +l 2)w
2
+ 2(2 + 2l 1)A
w
1
= 3(2 + 2l 2)w
2
si n general
A
+
w
k
= k(2 + 2l k)w
k1
subspat iul
W = w
0
, w
1
, ... , w
m
)
generat de vectorii liniar independent i w
0
, w
1
, ... , w
m
este invariant fat a de act iunea
operatorilor A
3
, A
+
si A
. Reprezentarea ind ireductibila trebuie ca W = V si

deci n = m+ 1. Matricea operatorului A
3
n raport cu baza w
0
, w
1
, ... , w
m
este
matricea diagonala
_
_
_
_
_
_
_
+l 0 0 0
0 +l 1 0 0

0 0 +l m+ 1 0
0 0 0 +l m
_
_
_
_
_
_
_
.
Pe de alta parte din relat ia [A
+
, A
] = 2 A
3
rezulta ca
trA
3
=
1
2
tr([A
+
, A
]) =
1
2
(tr(A
+
, A
) tr(A
A
+
)) = 0.
Deducem ca
( +l) + ( +l 1) + ( +l m) = 0
adica
(m+ 1)( +l)
m(m+ 1)
2
= 0.
Deoarece n = m+ 1, rezulta ca
+l =
m
2
=
n 1
2
si notand j = (n 1)/2 obt inem A
3
v = j v.
: sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibila de dimensiune n=2j+1 si v ,= 0 este astfel ncat
A
3
v = j v, A
+
v = 0
atunci sistemul de vectori
v
j
, v
j+1
, ... , v
j
denit prin relat iile

v
j
= v, A
v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
este o baza a lui V astfel nc at
A
3
v
k
= k v
k
, A
+
v
k
=
_
j(j + 1) k(k + 1) v
k+1
.
j(j + 1) k(k 1) = 0 = k = j sau k = j + 1
rezulta ca exista constantele nenule c
1
, c
2
, ... , c
2j
astfel ncat
v
j
= w
0
, v
j1
= c
1
w
1
, v
j2
= c
2
w
2
, ... v
j
= c
2j
w
2j
unde w
0
, w
1
, ..., w
2j
este baza lui V obtinuta n demonstrat ia propozit iei prece-
dente. Deoarece A
3
w
k
= (j k)w
k
rezulta ca A
3
v
k
= k v
k
. Din relat ia
A
v
j
=
_
j(j+1) j(j1) v
j1
=
_
2j v
j1
rezulta
A
+
v
j1
=
1
2j
A
+
A
v
j
=
1
2j
(A
A
+
+ 2A
3
)v
j
=
1
2j
2j v
j
=
2j v
j
=
_
j(j+1) (j1)j v
j
.
Presupunand ca A
+
v
k
=
_
j(j + 1) k(k + 1) v
k+1
obt inem
A
+
v
k1
=
1
j(j+1)k(k1)
A
+
A
v
k
=
1
j(j+1)k(k1)
(A
A
+
+ 2A
3
)v
k
=
1
j(j+1)k(k1)
_
_
j(j + 1) k(k + 1)A
v
k+1
+ 2A
3
v
k
_
=
1
j(j+1)k(k1)
( (j(j + 1) k(k + 1)) + 2k ) v
k
=
_
j(j + 1) (k 1)k v
k
.
Teorema 7.19 a) Oricare ar n0, 1, 2, ..., oricare ar spat iul vectorial complex
V de dimensiune n=2j+1 si oricare ar baza v
j
, v
j+1
, ... , v
j
a lui V aplicat ia
: sl(2, C) gl(V )
denita prin relat iile
A
3
v
k
= k v
k
, A
v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
(7.2)
unde A
3
=(a
3
) si A
=(a
), este o reprezentare ireductibila a algebrei Lie sl(2, C).

b) Reprezent arile (7.2) care au aceeasi dimensiune sunt echivalente.
c) Reprezentarile (7.2) sunt pana la o echivalent a toate reprezentarile ireductibile
nit dimensionale ale algebrei Lie sl(2, C).
Demonstrat ie. a) Avem
[A
3
, A
] v
k
= (A
3
A
A
3
)v
k
= (k 1)
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
k
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
= A
v
k
[A
+
, A
] v
k
= (A
+
A
A
+
)v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) A
+
v
k1
_
j(j + 1) k(k + 1) A
v
k+1
=(j(j + 1) k(k 1))v
k
(j(j + 1) k(k + 1))v
k
=2k v
k
=2A
3
v
k
ceea ce arata ca relat iile (7.2) denesc o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C). Fie
W ,= 0 un subspat iu invariant si e
x = x
j
v
j
+x
j+1
v
j+1
+ +x
j
v
j
W
un vector nenul xat. Cel put in unul dintre coecient ii lui x este nenul. Fie
k = min l [ x
l
,= 0
Din (7.2) rezulta ca
(A
+
)
jl
x = c v
j
unde c este o constanta nenula. Deoarece W este invariant, din relat ia precedenta
rezulta ca v
j
W si apoi ca vectorii
A
v
j
, (A
)
2
v
j
, (A
)
3
v
j
, ... , (A
)
2j
v
j
care coincid pana la nmult irea cu anumite constante nenule cu vectorii
v
j1
, v
j2
, ... , v
j
apart in lui W. Rezulta astfel ca orice subspat iu invariant nenul W coincide cu V .
b) Daca
: sl(2, C) gl(V ),
t
: sl(2, C) gl(V
t
)
sunt doua reprezentari liniare de dimensiune n = 2j + 1 si
v
j
, v
j+1
, ... , v
j
, v
t
j
, v
t
j+1
, ... , v
t
j
bazele corespunzatoare atunci

S : V V
t
, Sv
k
= v
t
k
este un izomorsm liniar si
(a) = S
1
t
(a) S, a sl(2, C).
c) Armat ia rezulta din propozit iile 7.17 si 7.18.
1
: L gl(V
1
),
2
: L gl(V
2
)
sunt reprezent ari liniare ale algebrei Lie L, atunci aplicat ia
2
: L gl(V
1
V
2
)
denita prin relat ia
(
1
2
)(a)(x
1
, x
2
) = (
1
(a)x
1
,
2
(a)x
2
)
este o reprezentare liniara (numita suma directa a reprezent arilor
1
si
2
) n
V
1
V
2
= (x
1
, x
2
) [ x
1
V
1
, x
2
V
2
.
Demonstrat ie. Aplicat ia
1
2
este liniara
(
1
2
)(a +b) = (
1
2
)(a) +(
1
2
)(b)
si
(
1
2
)([a, b])(x
1
, x
2
) = (
1
([a, b])x
1
,
2
([a, b])x
2
)
= ([
1
(a),
1
(b)]x
1
, [
2
(a),
2
(b)]x
2
)
= (
1
(a)
1
(b)x
1
1
(b)
1
(a)x
1
,
2
(a)
2
(b)x
2
2
(b)
2
(a)x
2
)
= (
1
2
)(a) (
1
(b)x
1
,
2
(b)x
2
) (
1
2
)(b) (
1
(a)x
1
,
2
(a)x
2
)
= [(
1
2
)(a), (
1
2
)(b)](x
1
, x
2
).
Observat ia 7.6 In teorema 7.19 am descris reprezentarile ireductibile ale algebrei
Lie sl(2, C). Se poate arata ca orice reprezentare liniara nit dimensionala a algebrei
Lie sl(2, C) este o suma directa de astfel de reprezentari.
Propozit ia 7.21 Fie L o algebra Lie reala. Denind pe complexicatul spat iului
vectorial L
C
L = a + i a
t
[ a, a
t
L
crosetul
[a + i a
t
, b + i b
t
] = [a, b] [a
t
, b
t
] + i ([a, b
t
] + [a
t
, b])
obt inem o algebra Lie complexa numita complexicata algebrei Lie reale L.
Demonstrat ie. Prin calcul direct se arata ca
[( + i
t
)(a + ia
t
) +( + i
t
)(b + ib
t
), c + ic
t
]
= ( + i
t
)[a + ia
t
, c + ic
t
] + ( + i
t
)[b + ib
t
, c + ic
t
]
[a + ia
t
, b + ib
t
] = [b + ib
t
, a + ia
t
]
[[a + ia
t
, b + ib
t
], c + ic
t
] +[[b + ib
t
, c + ic
t
], a + ia
t
]
+[[c + ic
t
, a + ia
t
], b + ib
t
] = 0.
Propozit ia 7.22 a) Daca L este o algebra Lie reala si daca
: L gl(V )
este o reprezentare liniara (n spat iul vectorial complex V ) atunci
:
C
L gl(V ), (a + ia
t
)x = (a)x + i (a
t
)x
este o reprezentare liniara.
b) Reprezentarea este ireductibila daca si numai daca este ireductibila.
Demonstrat ie. a) Se arata prin calcul direct ca este aplicat ie C-liniara
( (a + ia
t
) + (b + ib
t
) ) = (a + ia
t
) + (b + ib
t
)
( ( + i)(a + ia
t
) ) = ( + i) (a + ia
t
)
si ca
( [a + ia
t
, b + ib
t
]) = [ (a + ia
t
), (b + ib
t
)].
b) Daca W V este astfel ncat
x W = (a)x W
oricare ar a L, atunci
x W = (a + ia
t
)x = (a)x + i (a
t
)x W
oricare ar a + ia
t

C
L. Invers, daca
x W = (a + ia
t
)x W
oricare ar a + ia
t

C
L, atunci
x W = (a)x = (a + i0)x W
oricare ar a L.
Observat ia 7.7 L poate identicata cu o submult ime a lui
C
L folosind aplicat ia
L
C
L : a a + i 0.
Mai mult,
[a, b] = [a + i0, b + i0], a, b L.
Daca b
1
, b
2
, ..., b
n
este o baza a algebrei Lie reale L,
L =
1
b
1
+
2
b
2
+ +
n
b
n
[
j
R
atunci b
1
, b
2
, ..., b
n
este n acelasi timp baza a algebrei Lie complexe
C
L,
C
L =
1
b
1
+
2
b
2
+ +
n
b
n
[
j
C .
Propozit ia 7.23 a) Daca
:
C
L gl(V )
este o reprezentare liniara a complexicatei algebrei Lie reale L atunci
[
L
: L gl(V ), [
L
(a)x = (a + i0)x
este o reprezentare liniara a lui L.
b) Reprezentarea [
L
este ireductibila daca si numai daca este ireductibila.
Demonstrat ie. a) Aplicat ia [
L
este R-liniara
[
L
(a +b) = (a +b + i0) = (a + i0) +(b + i0) = [
L
(a) +[
L
(b)
[
L
(a) = (a + i0) = (a + i0) = [
L
(a)
si
[
L
([a, b]) = ([a, b] + i0) = ([a + i0, b + i0])
= [(a + i0), (b + i0)] = [[
L
(a), [
L
(b)].
b) Daca W V este astfel ncat
x W = (a + ia
t
)x W
oricare ar a + ia
t

C
L, atunci
x W = [
L
(a)x = (a + i0)x W
oricare ar a L. Invers, daca
x W = [
L
(a)x W
oricare ar a L, atunci
x W = (a + ia
t
)x = (a + i0)x
= ( (a + i0) + (0 + i) (a
t
+ i0) )x
= (a + i0)x + i(a
t
+ i0)x
= [
L
(a)x + i[
L
(a
t
)x W
oricare ar a + ia
t

C
L.
Propozit ia 7.24 Complexicata
C
su(2) a algebrei su(2) este izomorfa cu sl(2, C).
Demonstrat ie. Algebra Lie reala su(2) admite baza
u
1
=
i
2
(e
1
1
e
2
2
), u
2
=
1
2
(e
1
2
e
2
1
), u
3
=
i
2
(e
1
2
+e
2
1
)
cu
[u
1
, u
2
] = u
3
, [u
2
, u
3
] = u
1
, [u
3
, u
1
] = u
2
iar algebra Lie complexa sl(2, C) baza
_
a
3
=
1
2
(e
1
1
e
2
2
), a
+
= e
2
1
, a
= e
1
2
_
cu
[a
3
, a
] = a
, [a
+
, a
] = 2 a
3
.
Aplicat ia C-liniara A :
C
su(2) sl(2, C) denita prin
Au
1
= i a
3
, Au
2
=
1
2
(a
+
a
), Au
3
=
i
2
(a
+
+a
)
este un izomorsm de algebre Lie deoarece
[Au
1
, Au
2
] =
_
i a
3
,
1
2
(a
+
a
)
_
=
i
2
[a
3
, a
+
] +
i
2
[a
3
, a
]
=
i
2
(a
+
+a
) = Au
3
= A[u
1
, u
2
]
[Au
2
, Au
3
] =
_
1
2
(a
+
a
),
i
2
(a
+
+a
)
_
=
i
4
([a
+
, a
] [a
, a
+
])
=
i
2
[a
+
, a
] = i a
3
= Au
1
= A[u
2
, u
3
]
[Au
3
, Au
1
] =
_
i
2
(a
+
+a
), i a
3
_
=
1
2
[a
+
, a
3
]
1
2
[a
, a
3
]
=
1
2
a
+
1
2
a
= Au
2
= A[u
3
, u
1
].
Observat ia 7.8 Din propozit ia 7.23 rezulta ca descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrelor Lie izomorfe o(3) si su(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor
ireductibile ale algebrei Lie complexe
C
su(2).
Pe de alta parte, din propozit iile 7.15 si 7.24 rezulta ca descrierea reprezentarilor ire-
ductibile ale algebrei
C
su(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrei sl(2, C), reprezentari descrise n teorema 7.19.
Propozit ia 7.25 Plecand de la orice algebra Lie complexa L se poate obt ine o al-
gebra Lie reala L
0
prin restrict ia scalarilor si
dim
R
L
0
= 2 dim
C
L.
Observat ia 7.9 Alegand baze adecvate, se poate arata ca algebra Lie reala sl(2, C)
0
obt inuta din sl(2, C) prin restrict ia scalarilor este izomorfa cu algebra Lie o(1, 3) a
grupului Lorentz.
Bibliograe
[1] I. Armeanu, Analiza Funct ionala, Editura Universitat ii din Bucuresti, 1998.
[2] D. Beklemichev, Cours de Geometrie Analytique et dAlg`ebre Lineaire,

Editions
Mir, Moscou, 1988.
[3] V. Brnzanescu, O. Stanasila, Matematici Speciale. Teorie, Exemple, Aplicat ii,
Editura ALL EDUCATIONAL S. A., 1998.
[4] P. Hamburg, P. Mocanu si N. Negoescu, Analiza Matematica (Funct ii com-
plexe), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[5] L. V. Kantorovich, G. P. Akilov, Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
[6] W. Miller, Jr., Lie Theory and Special Functions, Academic Press, New York,
1968.
[7] G. Mocica , Probleme de Funct ii Speciale, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1988.
[8] M. Namark, A. Stern, Theorie des Representations des Groupes,

Editions Mir,
Moscou, 1979.
[9] C. Nastasescu, C. Nit a, C. Vraciu, Bazele Algebrei, vol I, Editura Academiei,
Bucuresti, 1986.
[10] M.-E. Piticu, M. Vraciu, C. Timofte, G. Pop, Ecuat ii Diferent iale. Culegere de
Probleme, Editura Universitat ii Bucuresti, 1995.
205
[11] I. . Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, N. Cotfas si I Sandru, Probleme de
Analiza Complexa, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
[12] R. Richtmyer, Principles of Advanced Mathematical Physics, Springer-Verlag,
1978.
[13] J.D. Talman, Special Functions. A Group Theoretical Approach, Benjamin, New
York, 1968.
[14] C. Teleman, M. Teleman, Elemente de teoria grupurilor cu aplicat ii n topologie
si zica, Editura Stiint ica, Bucuresti, 1973.
[15] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebra, Geometrie si Ecuat ii
Diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[16] N. Ja. Vilenkin, Fonctions Speciales et Theorie de la Representation des
Groupes, Dunod, Paris, 1969.
[17] V. S. Vladimirov, Ecuat iile Fizicii Matematice, Editura Stiint ica si Enciclo-
pedica, Bucuresti, 1980.
[18] V. Vladimirov, Distributions en Physique Mathematique , Editions MIR,
Moscou, 1979.
[19] V. S. Vladimirov si alt ii, Culegere de Probleme de Ecuat iile Fizicii Matematice,
Editura Stiint ifca si Enciclopedica , Bucuresti, 1981.

Complemente de Matematica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Complemente de Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas

ATII DIN BUCURESTI

2 in mult imea numerelor reale

nZ si nu exista k astfel incat

4ac 0 ecuat ia de gradul al doilea (a ,= 0)

2) este domeniu dar B

este un drum nchis care nu trece prin z

= C0. Punctul singular z = 0 este un pol de

(0, ) astfel ncat

> 0 astfel ncat

Elemente de analiza complexa 75

= : V K [ (x +y) = (x) +(y), x, y V, , K

, numita duala bazei B.

este sistem de vectori liniar independent i. Fie

este sistem de generatori. Daca V

(numite forme liniare sau 1-forme) sunt obiecte matem-

sunt descrise prin coordonatele

sunt tensori de tip (0, 1).

In cazul unui tensor de doua ori contravariant formula devine

Inmult irea unui tensor cu un scalar). Daca K si A

V K este numita aplicat ie biliniara daca este

V K este un tensor de tip

al lui V se poate deni dualul dualului lui

numit bidualul lui V . Se poate arata ca V

se poate identica n mod natural cu

se reduce la o ecuat ie liniara daca se utilizeaza schimbarea de variabila z = y

obt inem ecuat ia

a lui 1 solut ia generala

Y (x) = W(x) C(x)

at obt inem relat ia

t obt inem relat ia

A=I = detA detA

) = det h(x) = [[x[[

190 Complemente de Matematica

. Reprezentarea ind ireductibila trebuie ca W = V si

denit prin relat iile

), este o reprezentare ireductibila a algebrei Lie sl(2, C).

bazele corespunzatoare atunci

S-ar putea să vă placă și