Polenizarea i fecundarea

Prin polenizare se nelege transportul gruncioarelor de polen

de la anterele
staminelor pe stigmatul gineceului. Dup provenienta polenului,
polenizarea poate
fi direct (cu polen propriu, sau dintr-o floare de pe acelai
individ) i indirect
(incruciat) (floarea este polenizat cu polen provenit de la o
alt floare, de pe alt
individ). Transportul gruncioarelor de polen de la antere pe
stigmat se poate face
prin intermediul mai multor factori: gravitaia (polenul cade prin
propria lui
greutate); vntul (plante anemofile), insectele (plantele
entomofile), apa (plante
hidrofile), omul etc.
Plantele anemofile produc o cantitate foarte mare de polen, care
este mic i
uscat, pentru a putea fi uor purtat de vnt (uneori polenul
prezint i saci
aeriferi), au flori cu periant necolorat, sau chiar flori nude,
grupate adesea n
ameni, care asigur scuturarea polenului la cea mai mic adiere
de vnt;
stigmatele sunt lungi, foarte ramificate, pentru a putea reine cu
uurin polenul.
Plantele entomofile au flori viu colorate, bogate n glande
nectarifere, care s
atrag insectele polenizatoare.
Fecundarea. Prin fecundare se nelege procesul de unire a
gameilor (n)
masculi cu cei femeli, proces n urma cruia rezult o celula-ou
sau zigot (2n).
Polenul ajuns pe stigmat germineaz, dnd natere unui tub
polenic. n acest
tub ptrunde celula generativ, care prin diviziune formeaz doi
gamei masculi.

Tubul polenic strbate stigmatul i stilul, ajunge n ovar,

inainteaz pe
pereii
ovulului, trece prin micropil (de obicei), ajungnd la sacul
embrionar. Vrful
tubului polenic se gelific punnd n libertate cei doi gamei.
Unul din gameii
masculi va fecunda oosfera, rezultnd zigotul principal diploid,
iar cel de-al
doilea va fecunda celula secundar a sacului embrionar (deja
diploid), rezultnd
zigotul secundar, triploid.