Colindul

Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele

mai vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de
variate, implicand participarea intregii colectivitati, inclusiv a
copiilor. Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri
intre care se remarca, in toata frumusetea si prospetimea sa,
colindatul copiilor.
Urarea de Mos Ajun (23-24 decembrie) se practica in intreaga
tara, cu denumiri variate. Astfel, in unele parti din Muntenia,
Oltenia, Transilvania si Dobrogea se intalnesc ajunul, mos-ajunul,
buna dimineata la mos-ajun, colindisul, colinda sau la
colindeti/colindete. In sudul Banatului, nordul Olteniei si unele parti
din Transilvania si din Crisana, obiceiul este cunoscut sub numele
de pitarai sau piterei - denumire ce o poarta si copiii colindatori. In
Bihor, intalnim si denumirea de a cucuta.
Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug
in miei, vitei, purcei, pui si cer, in versuri pline de haz, daruri
cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii,
numiti pitarai, atingeau cu bete sau cu nuiele stalpii portilor, usorii
usilor de la grajduri si hambare, grinda casei si scormoneau in
carbuni pentru a aduce noroc si belsug.
Obiceiul se desfasoara in cete de copii. Numarul participantilor
dintr-un grup este de 2, 4, 5 copii la categoria celor mici (de la 3-4
ani pana la 6-7 ani) si de 4, 6, 7, 12 copii la categoria scolarilor (de
la 6-7 ani pana la 14-15 ani).
In acelasi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de varste
diferite. Manifestarea se desfasoara de doua ori-in noaptea de 23
spre 24 decembrie si in zorii zilei de 24 decembrie. Copii se aduna,
de obicei, la o casa unde repeta colindele, si odata cu venirea serii
isi incep colindatul. Colindatorii poarta traistute atarnate de gat in
care pun darurile ce le primesc, iar in mina tin un bat numit, in
unele zone, colinda sau pitar. Colinda este facuta, de obicei, din
lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de citiva baieti mai
mari din ceata, numiti uneori vatafi, si este folosita, in unele zone
ale tarii, pentru scormonirea in cenusa sau in focul din vatra.
Actiunea are, in mentalitatea populara, semnificatia de a aduce
noroc si belsug in casa gospodarului.