Curs Analiza Numerica

Cuprins
INTERPOLARE S
I APLICAT
II
1 Diferente finite
1.1 Diferente finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ecuatia cu diferente liniara . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Sistem fundamental de solutii . . . . . . . . . . .
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solutii
1.2.3 Solutia ecuatiei cu diferente neomogena . . . . .
1.3 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 Elemente din teoria interpol
arii
2.1 Sisteme Cebsev . . . . . . . . .
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . .
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite
2.4 Diferente divizate . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
8
8
11
11
14
17
18
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
24
24
29
30
35
3 Convergenta procedeelor de interpolare

3.1 Spatii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Interpolare si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Divergenta interpolarii Lagrange . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Statiu topologic Baire . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Principiul condensarii singularitatilor . . . . . . .
3.3.3 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . .
3.3.4 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . .
3.3.5 Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
47
47
50
51
51
54
55
56
58
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4 Formule de derivare numeric

a
64
4.1 Aproximarea derivatei prin diferente . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.2 Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5 Formule de integrare numeric
a
68
5.1 Natura aproximarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5.2 Formule de tip Newton - Cotes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2
CUPRINS
5.3
5.4
5.5
5.6
5.7
Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . . .
Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . . .
Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . .
Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . .
Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7.1 Formula de integrare numerica Lobatto
5.7.2 Formula de integrare numerica Radau .
6 Rezolvarea problemelor Cauchy

6.1 Metode de discretizare . . . . . . . . .
6.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
6.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . .
6.4 Schema de calcul predictor - corector .
6.5 A-stabilitatea schemelor de calcul . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
72
75
77
82
83
83
85
.
.
.
.
.
89
89
96
100
103
106
7 Metoda celor mai mici p

atrate
114
7.1 Determinarea unui polinom de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 114
7.2 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
8 Polinoame trigonometrice
119
8.1 O problema de interpolare trigonometrica . . . . . . . . . . . . . . 119
8.2 Calculul coeficientilor Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9 Transformarea Fourier discret
a
9.1 Transformata Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida . . . . . . . .
9.3 Aplicatii ale transformatei Fourier discreta . . . . . . . . . . .
9.3.1 Calculul coeficientilor Fourier . . . . . . . . . . . . . .
9.3.2 Calculul coeficientilor Laurent . . . . . . . . . . . . .
9.3.3 Determinarea functiei analitice cunoscand partea reala
9.3.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
126
. 126
. 129
. 130
. 130
. 131
. 132
. 133
10 Functii spline cubice

136
10.1 Interpolare cu functii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
II
METODE NUMERICE IN ALGEBRA LINIARA
144
11 Elemente de analiz
a matriceal
a
145
11.1 Definitii, notatii, proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
CUPRINS
12 Rezolvarea sistem. algebrice liniare

12.1 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . .
12.2 Inversarea unei matrice . . . . . . . . .
12.3 Metoda lui Gauss Factorizarea LU . .
12.4 Factorizarea Cholesky . . . . . . . . . .
12.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . .
12.6 Metode iterative . . . . . . . . . . . . .
12.7 Numarul de conditionare al unei matrice
13 Transformarea Householder
13.1 Transformata Householder . . .
13.2 Descompunerea QR . . . . . .
13.3 Cea mai buna aproximatie . . .
13.4 Metoda celor mai mici patrate
13.5 Bidiagonalizarea unei matrice .
13.6 Reducerea la forma Hessenberg
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
152
. 153
. 156
. 157
. 167
. 169
. 170
. 175
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
178
. 178
. 180
. 182
. 187
. 188
. 190
14 Valori si vectori proprii

14.1 Forma normala Schur . . . . . .
14.2 Diagonalizarea unei matrice . . .
14.3 Descompunerea valorii singulare
14.4 Raza spectrala a unei matrice . .
14.5 Metoda puterii . . . . . . . . . .
14.6 Algoritmul QR . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
191
191
194
196
197
201
201
15 Descompunerea valorii singulare

206
15.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
15.2 Metoda celor mai mici patrate prin DVS . . . . . . . . . . . . . . . 209
16 Spatii Krylov
16.1 Definitia spatiului Krylov . . . . . . . . . . . . . .
16.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . . .
16.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare .
16.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . . .
16.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . . .
16.4 Calculul valorilor si vectorilor propri . . . . . . . .
16.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximatie
III
.
.
.
.
.
.
.
REZOLVAREA ECUAT
IILOR NELINIARE
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
211
. 211
. 211
. 213
. 214
. 215
. 215
. 216
217
17 Rezolvarea ecuatiilor neliniare

218
17.1 Preliminarii de analiza functionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
CUPRINS
17.2
17.3
17.4
17.5
17.6
IV
Metoda liniarizarii . . . . . . . . . . . .
Metoda liniarizarii modificata . . . . . .
Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare
Rezolvarea ecuatiilor algebrice . . . . . .
Rezolvarea ecuatiilor polinomiale . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
REZOLVAREA ECUAT
IILOR PRIN OPTIMIZARE
18 Elemente din teoria optimiz

arii
18.1 Functionale diferentiabile . . . . . . . .
18.2 Functionale convexe . . . . . . . . . . .
18.3 Proprietati ale problemei de optimizare
18.4 Metode de descrestere . . . . . . . . . .
18.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
222
227
228
230
236
242
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
243
243
245
248
249
250
19 Rezolvarea ecuatiilor prin optimizare

253
19.1 Rezolvarea unui sistem neliniar printr-o metoda de optimizare . . . 253
19.2 Sisteme algebrice liniare n sensul celor mai mici patrate . . . . . . 254
19.3 Rezolvarea unei ecuatii liniare prin metode de optimizare . . . . . 255
ANEXE
A Notiuni de teoria erorilor

A.1 Eroare absoluta si eroare relativa . . . . . .
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila .
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobila . .
A.4 Protocolul IEEE 754 . . . . . . . . . . . . .
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . . .
256
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
257
. 257
. 258
. 259
. 260
. 262
B Implementarea metodelor iterative
266
C Determinarea unor parametri numerici
268
D Ordinul de convergent
a al unui sir
271
E Determinarea ordinelor de convergent

a
272
F Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic

277
F.1 Schema de calcul explicita de tip Runge Kutta
n 4 trepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
CUPRINS
F.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta

n 2 trepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
G Reprezentarea multimii de A-stabilitate
285
Bibliografie
287
Partea I
INTERPOLARE S
I
APLICAT
II
Capitolul 1
Diferente finite
1.1
Diferente finite
Diferentele finite stau la baza multor metode de calcul numeric privind integrarea si derivarea numerica, integrarea ecuatiilor diferentiale ordinare si cu
derivate partiale. Functiile care intervin n acest capitol sunt functii reale de o
variabila reala. Printr-o diferenta finita de ntelege un operator de forma
h f (x) = Af (x + ah) Bf (x + bh)
(1.1)
unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului

h (f + g) = h f + h g.
Diferentele finite de ordin superior se introduc recursiv
0h f
= f
nh f
= h (n1
h f ),
n > 1.
Diferentele finite uzuale sunt:

diferenta finita progresiva
4h f (x) = f (x + h) f (x);
diferenta finita regresiva
h f (x) = f (x) f (x h);
diferenta finita centrata
h f (x) = f (x +
8
h
h
) f (x ).
2
2
1.1. DIFERENT
E FINITE
In cele ce urmeaza vom studia doar diferentele finite uzuale.

Formulele explicite de calcul ale unei diferente finite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalit
atile:

n
(1)nk f (x + kh);
k=0
k

Pn
n
n
(ii) h f (x) = k=0
(1)k f (x kh);
k

Pn
n
(iii) f (x + nh) = k=0
4kh f (x);
k

Pn
n
(1)k kh f (x).
(iv) f (x nh) = k=0
k
(i)
4nh f (x) =
Pn
(1.2)
Demonstratie. 4nh f (x) se exprima ca o combinatie liniara a valorilor lui f n

x, x + h, . . . , x + nh, adica are loc o formula de forma
4nh f (x) =
n
X
Ak f (x + kh).
k=0
Pentru determinarea coeficientilor (Ak )0kn , alegem f (x) = ex si atunci

ex (eh 1)n =
n
X
Ak ex+kh .
k=0
Dezvoltand binomul din membrul stang gasim

n
n
X
X
n
Ak ex+kh .
(1)nk ex+kh =
k
k=0
k=0

n
Identificand coeficientii lui
gasim Ak =
(1)nk , adica relatia (i).
k
In mod asemanator se pot justifica si celelelte relatii.
Stabilim o serie de proprietati ale diferentei finita progresiva. Rezultate asemanatoare se pot deduce si pentru celelalte diferente finite.
ex+kh
Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Dac

a functia f este derivabil
a de ordin
n atunci exist
a c (x, x + nh) astfel nc
at
4nh f (x) = hn f (n) (c).
(1.3)
10
CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE
Demonstratie. Prin indutie matematica dupa n, pentru n = 1, utilizand teorema de medie a lui Lagrange avem succesiv
4h f (x) = f (x + h) f (x) = hf 0 (c)
x < c < x + h.
Presupunem relatia (1.3) adevarata pentru diferentele de ordin n1. Daca g(x) =
f (x)
4n1
n
hn1
atunci
4h (4hn1 f (x))
4nh f (x)
=
=
hn
hn
n1
4h
f (x+h)
hn1
n1
4h
f (x)
hn1
f (x)
d 4n1
g(x + h) g(x)
= g 0 (
c) =
[ h n1 ]|x=c
h
dx
h
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comuta cu operatorul de
diferenta finita, rezulta ca
=
0
4n1
4nh f (x)
d 4hn1 f (x)
h f (x)
=
[
]|
=
|x=c .
x=
c
hn
dx
hn1
hn1
Utilizand ipoteza inductiei,
4hn1 f 0 (x)
4nh f (x)
=
|x=c = (f 0 )(n1) (c) = f (n) (c),
hn
hn1
unde x < c < c < c + (n 1)h < x + nh.
Observatie 1.1.1
Presupunand ca functia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
4n f (x)
lim h n
= f (n) (x).
(1.4)
h0
h
Diferenta finita progresiva de ordin superior pentru produsul a doua functii
generalizeaza formula lui Leibniz
Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:

n
X
n
n
4kh f (x)4hnk g(x + kh)
4h f (x)g(x) =
k
(1.5)
k=0
Demonstratia teoremei se face prin inductie matematica dupa n.

Observatie 1.1.2
Sa presupunem ca functiile f, g au derivata de ordinul n continua. Impartind
(1.5) la hn si utilizand Observatia 1.1.1, pentru h 0, obtinem

n
X
n
(n)
(1.6)
(f (x)g(x)) =
f (k) (x)g (nk) (x).
k
k=0
11
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
1.2
Ecuatia cu diferente liniar

a si cu coeficienti
constanti
Consideram ecuatia cu diferente (h = 1)

p 4p u(n) + p1 4p1 u(n) + . . . + 1 4u(n) + 0 u(n) = fn+p
n N.
unde necunoscuta este functia u : N R, iar coeficientii 0 , . . . , p sunt constante

reale. Explicitand diferentele finite progresive n functie de valorile functiei (1.2)
obtinem
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = fn+p
n N,
(1.7)
unde un = u(n).
Presupunem ca a0 ap 6= 0.
In cele ce urmeaza, numim (1.7) ecuatie cu diferente liniara si cu coeficienti
constanti, de ordin p si se cere solutia care verifica n plus conditiile initiale
u0 = v0
u1 = v1
...
up1 = vp1
(1.8)
Teorema 1.2.1 Exist

a cel mult o solutie a ecuatiei cu diferente (1.7) care verific
a
conditiile (1.8).
In prealabil studiem ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti
constanti
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0
n N,
(1.9)
Teorema 1.2.2 Multimea solutiilor ecuatiei cu diferente omogen

a, liniar
a si cu
coeficienti constanti formeaz
a un spatiu liniar.
1.2.1
Sistem fundamental de solutii
Teoria ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti este

asemanatoare cu cea a ecuatiei diferentiale liniara, omogena si cu coeficienti
constanti.
Definitie 1.2.1 S
irurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN sunt liniar independente dac
a relatiile
1 u1n + . . . + p upn = 0,
n N
implic
a 1 = . . . = p = 0.
12
E FINITE
Teorema 1.2.3 S
irurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN , solutii ale ecuatiei (1.9) sunt liniar
independene dac
a si numai dac
a au loc relatiile

u1n
...
upn

u1n+1 . . . upn+1
6= 0,
4n =
n N.
(1.10)
...
. . .
...
p
u1

n+p1 . . . un+p1
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista n N astfel ncat 4n = 0.
Atunci sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene
1 u1n
+ ... +
p upn
=0
p
1
1 un+1 + . . . + p un+1 = 0
...
...
...
...
1 u1n+p1 + . . . + p upn+p1 = 0
(1.11)
n necunoscutele 1 , . . . , p , admite o solutie nebanala notata la fel.

Inmultind ecuatiile sistemului, respectiv cu a0 , . . . , ap1 si sumand egalit
atile
ap
ap
astfel obtinute, rezulta
1 (
p1
p1
1 X
1 X
ai u1n+i ) + . . . p (
ai upn+i ) = 0.
ap
ap
i=0
Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (ujk )kN ,

cu diferente (1.9), ultima egalitate devine
i=0
j = 1, . . . , p sunt solutii ale ecuatiei
1 u1n+p + . . . + p upn+p = 0.
Observam ca aceasta egalitate completeaza relatiile sistemului (1.11). Reluand
a
nmultirea ultimelor p egalitati, respectiv prin aap0 , . . . , p1
si adunarea lor
ap
deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
Procedand asemanator, nmultim ecuatiile sistemului (1.11), respectiv cu
a
aa01 , . . . , ap0 si sumand egalitatile astfel obtinute, gasim
p
p
1 X
1 X
1
1 (
ai un+i1 ) + . . . p (
ai upn+i1 ) = 0,
a0
a0
i=1
i=1
sau
1 u1n1 + . . . + p upn1 = 0.
Repetand, deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
13
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
In felul acesta contrazicem liniar independenaa sirurilor.

Reciproc, presupunem prin absurd ca sirurile (ujk )kN , j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existand constantele 1 , . . . , p , nu toate nule astfel ncat
1 u1n + . . . + p upn = 0,
n N.
Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solutie nebanala, deci 4n = 0, ceea ce

nu se poate.
Definitie 1.2.2 p siruri solutii ale ecuatiei (1.9) si liniar independente formeaz
a
un sistem fundamental de solutii.
Importanta unui sistem fundamental este reliefata n
a un sistem fundamental
Teorema 1.2.4 Dac
a (ujk )kN , j = 1, . . . , p formeaz
de solutii pentru ecuatia cu diferente (1.9) atunci pentru orice alt
a solutie (uk )kN
a ei, exist
a constantele c1 , . . . , cp astfel nc
at
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,
n N.
Demonstratie. Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare n necunoscutele

c1 , . . . , cp
= u0
c1 u10
+ . . . + cp up0
1
= u1
c1 u1
+ . . . + cp up1
(1.12)
...
...
...
...
c1 u1p1 + . . . + cp upp1 = up1
Determinantul sistemului fiind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solutie unica
notata tot c1 , . . . , cp .
Inmultind ecuatiile sistemului (1.12) respectiv cu a0 , a1 , . . . , ap1 si sumand
ap
ap
ap
egalitatile astfel obtinute deducem
c1 (
p1
p1
p1
1 X
1 X
1 X
ak u1k ) + . . . + cp (
ak upk ) =
ak uk ,
ap
ap
ap
k=0
k=0
k=0
sau
c1 u1p + . . . + cp upp = up .
Repetand rationamentul, din aproape n aproape obtinem
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,
n N.
(1.13)
14
E FINITE
1.2.2
Determinarea unui sistem fundamental de solutii
Cautam solutii ale ecuatiei cu diferente omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice uk = xk , k N. Rezulta ca x trebuie sa fie radacina polinomului
caracteristic
f (x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 .
Notam prin x1 , . . . , xp radacinile acestui polinom.
Cazul r
ad
acinilor distincte dou
a c
ate dou
a.
Teorema 1.2.5 Dac
a x1 , . . . , xp sunt r
ad
acini distincte dou
a c
ate dou
a ale polinomului caracteristic atunci sirurile (xn1 )nN , . . . , (xnp )nN formeaz
a un sistem
fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogem
a (1.9).
Demonstratie. Verificam conditia de liniar independenta, data n Teorema
1.2.3, a celor p siruri.

n

x1
. . . xnp

n+1
n+1

x1
.
.
.
x
p
=
4n =

.
... ...

. .n+p1
n+p1

x
.
.
.
x
p
1
Y
= (x1 . . . xp )n V (x1 , . . . , xp ) = (x1 . . . xp )n
(xi xj ) 6= 0.
1j<ip
Cazul r
ad
acinilor multiple. Stabilim un rezultat ajutator
Teorema 1.2.6 Dac
a f (x) este polinomul caracteristic si : N R este o
functie oarecare atunci
ap xn+p (n + p) + ap1 xn+p1 (n + p 1) + . . . + a0 xn (n) =
= xn [f (x)(n) +
1 0
1
xf (x)4(n) + . . . xp f (p) 4p (n)].
1!
p!
Demonstratie. Utilizand relatia (iii) de la (1.2) au loc egalitatile

(n) = (n)

1
(n + 1) =
(n) +
0

2
(n + 2) =
(n) +
0
..
.

p
(n + p) =
(n) +
0
1
1
2
1
p
1
4(n)

2
2
p
2

4(n) +
4(n) +
... +
42 (n)
42 (n) + . . .

p
4p (n)
p
15
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
pe care le nmultim respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p si le nsumam,

obtinand
p
p
X
X
n+k
n
ak x
(n + k) = x
bk (x)4k (n),
k=0
k=0
unde

p
p
X
xk X
xk (k)
j
j
aj x =
j(j 1) . . . (j k + 1)xjk =
bk (x) =
f (x).
k
k!
k!
j=k
j=k
In consecinta, daca x este o radacina a polinomului caracteristic, avand ordinul de multiplicitate r atunci sirul (xn (n))nN , cu (n) polinom de grad cel
mult r 1, este solutie a ecuatiei cu diferente (1.9).
Mai mult,
Teorema 1.2.7 Dac
a x1 , x2 , . . . , xk sunt r
ad
acinile polinomului caracteristic,
av
and respectiv ordinele de multiplicitate r1 , r2 , . . . , rk , (r1 + r2 + . . . + rk = p),
atunci sirurile
(xn1 )nN (nxn1 )nN . . . (nr1 1 xn1 )nN
(xn2 )nN (nxn2 )nN . . . (nr2 1 xn2 )nN
...
...
... ...
(xnk )nN (nxnk )nN . . . (nrk 1 xnk )nN
formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogen
a
(1.9).
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca sirurile
(xni )nN , (nxni )nN , . . . , (nri 1 xni )nN ,
1ik
sunt liniar dependente. Atunci exista constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri 1 , 1 i k

nu toate nule, astfel ncat
k
X
(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri 1 nri 1 xni ) = 0,
n N,
i=1
sau
k
X
xni Pi (n) = 0,
n N,
(1.14)
i=1
unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri 1 nri 1 .

Potrivit presupunerii facute, polinoamele Pi (n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune ca toate polinoamele care apar n relatia (1.14)
sunt neidentic nule.
16
E FINITE
Impartind (1.14) prin xn rezuta

1
P1 (n) +
x n
2
x1
P2 (n) + . . . +
x n
k
x1
n N.
Pk (n) = 0,
(1.15)
Aplicand relatiei (1.15) diferenta1 4n deducem

x n
2
x1
P2,1 (n) + . . . +
x n
k
x1
n N,
Pk,1 (n) = 0,
unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor

Pi i = 2, . . . , k.
Repetand rationamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea
x n
k
Pk,k1 (n) = 0
n N.
xk1
Pe de-o parte rezulta ca polinomul Pk,k1 este identic nul, iar pe de alta parte
este neidentic nul. Contradictia aparuta justifica afirmatia teoremei.
Exemplul 1.2.1 S
irul lui Fibonacci este definit prin ecuatia cu diferente
un+2 un+1 un = 0,
n N.
(1.16)
Polinomul caracteristic este f (x) = x2 x 1 si are radacinile

termenului general al sirului definit de (1.16) este
1 5
2 .
Formula
1 5 n
1+ 5 n
) + C2 (
) .
un = C1 (
2
2
Daca impunem conditiile initiale u0 = u1 = 1 atunci coeficientii C1 , C2 rezult
a
din sistemul
u0 = C1 + C2 = 1
1 5
1+ 5
u1 = C1
+ C2
= 1.
2
2
Rezolvand sistemul de mai sus, se obtine C1 =
1+ 5
,
2 5
C2 =
1 5
.
2 5
#
"
1
1 + 5 n+1
1 5 n+1
)
(
)
.
un = (
2
2
5
1
Prin urmare
(1.17)
Pentru a 6= 1 si polinom are loc 4an (n) = an (a(n + 1) (n)) unde a(n + 1) (n)
este un polinom de acelasi grad cu .
17
1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA
1.2.3
Solutia ecuatiei cu diferente neomogen

a
Suntem n masura sa solutionam problema determinata de ecuatia cu diferente

neomogena, liniara si cu coeficoenti constanti (1.7) cu conditiile initiale (1.8).
Teorema 1.2.8 Dac
a (ukn )nN , k = 0, 1, . . . , p1 formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogen
a care satisfac conditiile initiale
ukn = k,n , k, n {0, 1, . . . , p 1} atunci solutia problemei (1.7)-(1.8) este
p1
X
un =
vi uin
i=0
np
1 X
p1
fk+p unk1
,
+
ap
n N.
(1.18)
k=0
Se presupune c
a
fk = 0 pentru k < p;
ukn = 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p 1.
(1.19)
Pp1
i
Demonstratie. Sirul (zn )nN definit prin zn =
ie a
i=0 vi un este o solut
ecuatiei cu diferente omogena care verifica conditiile init
iale (1.8).
P
np
Verificam ca sirul (wn )nN definit prin wn = a1p k=0
fk+p up1
nk1 este o
solutie a ecuatiei cu diferente neomogena (1.7) care satisface conditiile initiale
omogene wn = 0, pentru n = 0, 1, . . . , p 1.
Daca n {0, 1, . . . , p1} atunci pentru k = 1, 2, . . . , np au loc egalitatea
fk+p = 0 si n consecinta
1
wn = fp up1
n1 = 0,
ap
datorita conditiilor initiale verificate de sirul (up1
n )nZ .
Utilizand (1.19), au loc egalitatile
np
1 X
1 X
fk+p up1
=
fk+p up1
nk1
nk1 .
ap
ap
wn =
k=0
Atunci
p
X
aj wn+j
j=0
1
=
ap
p
X
j=0
aj
k=
X
1 X
=
aj
fk+p up1
n+jk1 =
ap
j=0
n
X
fk+p up1
n+jk1
k=0
k=
p
n
X
1 X
=
fk+p
aj up1
n+jk1 .
ap
k=0
j=0
Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (up1

ie a ecuatiei cu
n )nZ este solut
diferente omogena (1.9), au loc egalitatile
p
X
j=0
p1
aj un+jk1
=0
18
E FINITE
iar pentru k = n, din conditiile initiale verificate de acelasi sir, are loc
p
X
p1
aj uj1
= ap .
j=0
In consecinta Pp aj wn+j =
j=0
1.3
1
ap fn+p ap
= fn+p .
Transformarea z
Fie S multimea sirurilor de numere complexe x = (xn )nZ . Daca xn = 0, n <

0 atunci sirul x se numeste cu suport pozitiv. Multimea acestor siruri se noteaz
a
cu S + .

0
n<0
Exemplul 1.3.1 u = (un )nZ , cu un =
.
1
n0

0
n 6= k
.
Exemplul 1.3.2 k = (k,n )nZ , cu k,n =
1
n=k
P
Definitie 1.3.1 Fie x, y S + astfel nc
at, pentru orice n Z, seria kZ xnk yk
este convergent
a. S
irul z = (zn )nZ definit prin
X
zn =
xnk yk
kZ
se numeste produsul de convolutie al sirurilor x si y si se noteaz

a cu z = x y.
Evident x y = y x.
Exemplul 1.3.3 Dac
a x = (xn )nZ , atunci sirul z = x k , z = (zn )nZ este
X
zn =
xns k,s = xnk
n Z.
sZ
P
a n domeDefinitie 1.3.2 Fie x = (xn )nZ si functia X(z) = nZ xz nn , definit
niul de convergent
a al seriei Laurent. Operatorul ce ataseaz
a sirului x functia
X(z) se numeste transformata z a sirului x
L(x) = X.
Exemplul 1.3.4 Transformata z a sirului u este
L(u)(z) =
X
1
z
,
=
n
z
z1
n=0
definit
a n coroana {z C : |z| > 1}.
19
1.3. TRANSFORMAREA Z
Exemplul 1.3.5 L(k )(z) =
1
.
zk
Exemplul 1.3.6 Dac

a x = (xn )nZ si y = (yn )nZ cu yn = xnk , n Z atunci
X xnk
X yn
=
= z k L(x)(z).
L(y)(z) =
n
z
zn
nZ
nZ
Transformarea z se bucura de urmatoarele proprietati:

Teorema 1.3.1 Operatorul L este liniar.
Teorema 1.3.2 Dac
a x S atunci L(x k )(z) =
1
L(x)(z).
zk
Demonstratie. Sirul x k este (xnk )nZ . In consecinta

L(x k )(z) =
X xnk
nZ
zn
1 X xnk
1
= k L(x)(z).
k
nk
z
z
z
nZ
Teorema 1.3.3 Are loc egalitatea

L(x y) = L(x)L(y)
x, y S.
P
Demonstratie. Daca u = x y = ( kZ xnk yk )nZ atunci
P
X
X yk X xnk
kZ xnk yk
L(u)(z) =
=
= L(y)(z)L(x)(z).
zn
zk
z nk
nZ
kZ
nZ
P
Teorema 1.3.4 Dac
a x = (xn )nZ si X(z) =
nZ
coroana {z C : r < |z| < R} atunci are loc egalitatea
Z
1
xn =
z n1 X(z)dz,
2i |z|=
xn
zn
este convergent
a n
(1.20)
unde discul delimitat de cercul |z| = contine toate singularit

atile functiei X(z).
Demonstratie. Calculam integrala din (1.20)
Z
X Z
n1
z
X(z)dz =
xk
z n1k dz = 2ixn .
|z|=
kZ
|z|=
O aplicatie a transformarii z este rezolvarea ecuatiilor cu diferente liniare si cu

coeficienti constanti. Consideram ecuatia cu diferente (1.7) si extindem multimea
indicilor la Z, definind
un = 0,
n < 0
20
E FINITE
si
n < 0.
fn+p = ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un ,

Atunci ecutia cu diferente (1.7) se poate scrie
ap un + ap1 un1 + . . . + a1 unp+1 + a0 unp = fn ,
n Z,
sau
ap (u 0 )n + ap1 (u 1 )n + . . . + a1 (u p1 )n + a0 (u p )n = fn .
(1.21)
Notam u = (un )nZ , U (z) = L(u)(z), f = (fn )nZ si F (z) = L(f )(z). In
urma aplicarii transformarii z asupra ecuatiei (1.21) si utilizand Teorema 1.3.2
obtinem ecuatia
U (z)(ap +
ap1
a1
a0
+ . . . + p1 + p ) = F (z).
z
z
z
Explicitand functia necunoscuta, gasim

U (z) =
z p F (z)
.
ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0
Potrivit formulei (1.20), termenii sirului u se calculeaza cu

un =
1
2i
Z
|z|=
z n+p1 F (z)
dz.
ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0
Exemplul 1.3.7 S
irul lui Fibonacci, se poate scrie
un un1 un2 = 0,
n 2.
Extinzand multimea indicilor la Z, obtinem
0
u1 u0
un un1 un2 =
u0
n Z\{0, 1}
n=1
n=0
Ecuatia transformatei z a sirului u = (un )nZ este

U (z)(1
1
1
u1 u0
2 ) = u0 +
,
z z
z
de unde
U (z) =
u0 z 2 + (u1 u0 )z
.
z2 z 1
21
Daca >
1+ 5
2
atunci
1
un =
2i
Z
|z|=
[u0 z 2 + (u1 u0 )z]z n1

.
z2 z 1
Calculand integrala prin reziduuri obtinem

"
#
1
1 + 5 n+1
1+ 5 n
un = u0 (
)
+ (u1 u0 )(
)
2
2
5
"
#
1 5 n+1
1 5 n
1
)
+ (u1 u0 )(
) =
u0 (
2
2
5
( 5 1)u0 + 2u1 1 + 5 n ( 5 + 1)u0 2u1 1 5 n
=
(
(
) +
) .
2
2
2 5
2 5
Daca u0 = u1 = 1 atunci se regaseste (1.17).
Probleme si teme de seminar

P 1.1 S
a se calculeze
1. 4nh x1
2. 4nh sin(ax + b)
3. 4nh cos(ax + b)
P 1.2 S
a se arate c
a dac
a 4F (x) = f (x) atunci
Pn
1
P 1.3 S
a se calculeze k=1 k(k+1)...(k+p)
.
Pn
k=1 f (k)
= F (n + 1) F (1).
P 1.4 S
a se demonstreze formula de nsumare prin p
arti
n
X
u(k)4v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)
k=1
n
X
v(k + 1)4u(k).
k=1
P 1.5 S
a se calculeze
Pn
k
k=1 k2 .
P 1.6 S
a se arate c
a

0
0
0
..
.
n
0
0

1
1
2
1
..
.
n
1
...
0

2
2
..
.
n
2
...
...
..
...
..
.

n
n
22
E FINITE

0
0

1
0
2
0
..
.

n
n
(1)
0

1
1
2
1
..
.

n
n1
(1)
1
...
0

...

2
2
..
.
...
..
n
2
(1)n2
Indicatie. Se scriu matriceal relatiile

s
X
s
s
s
x = ((x 1) + 1) =
(x 1)i ,
i

...
.
0
..
.

n
n
s = 0, 1, . . . , n,
i=0
si
s
(x 1) =
s
X
si
(1)
i=0
s
i
xi ,
s = 0, 1, . . . , n.
P 1.7 S
a se rezolve si s
a se discute n functie de parametrul p ecuatia cu diferente
un+2 2pun+1 + un = 0.
P 1.8 S
a se rezolve ecuatia cu diferente un+2 un+1 6un = 2n+2 .
P 1.9 S
a se rezolve sistemul
2x1
x2
=1
xi1 +2xi xi+1 = i
xn1 +2xn
=n
2in1
Indicatie. 1. Sistemul are solutie unica. Determinantul sistemului este

2 1 0
0 ... 0
0
0

1 2 1 0 . . . 0
0
0

0 1 2 1 . . . 0
0
0

n = .
..
..
..
.
.

0
0
0
0 . . . 1 2 1

0
0
0
0 . . . 0 1 2
care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurenta n = 2n1
n2 . Solutia ecuatiei cu diferente este n = C1 + C2 n. Deoarece 2 = 3, 3 = 4
se obtine n = n + 1.
2. Se rezolva ecuatia cu diferente xk+1 2xk + xk1 = k, k N. Determinam sistemul fundamental al ecuatiei cu diferente omogene corespunzatoare:
(u0k )kN , (u1k )kN care satisface conditiile initiale
u00 = 1
u10 = 0
u01 = 0
u11 = 1
23
Se obtine
u0k = 1 k
u1k = k.
3
Utilizand formula (1.18) rezulta uk = v0 (1 k) + v1 k k 61 .

3. Impunand conditiile x0 = 0 si xn+1 = 0 gasim v0 = 0, v1 =
avem xk = k6 ((n + 1)2 k 2 ).
n2 +2n
6 .
In final
Capitolul 2
Elemente din teoria interpol

arii
Fie X o multime si functia f : X R cunoscuta numai prin valorile ei ntr-un
numar finit de puncte x1 , x2 , . . . , xn din multimea X: yi = f (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
O multime F de functii reale definite n X este interpolatoare de ordin n
daca pentru orice sistem de n puncte distincte x1 , x2 , . . . , xn din X si oricare ar
fi numerele reale y1 , y2 , . . . , yn exista n F o singura functie care n punctele xi ia
respectiv valorile yi , pentru orice i {1, 2, . . . , n}.
In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt: Dandu-se multimea
interpolatoare F de ordinul n n X si perechile (xi , yi ) X R, i {1, 2, . . . , n},
cu proprietatea ca i 6= j xi 6= xj , sa se determine aceea functie F care n
punctele xi ia respectiv valorile yi : yi = (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
Functia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele {x1 , x2 , . . . , xn }.
Se considera ca este o aproximare a functiei f. Din punct de vedere teoretic de
ridica urmatoarele probleme:
Precizarea unor multimi interpolatoare (problema existentei functiei de interpolare);
Determinarea functiei de interpolare;
Evaluarea diferentei dintre o functie si functia de interpolare corespunzatoare.
2.1
Sisteme Cebsev
Consideram functiile reale

f1 , f2 , . . . , fn
definite n intervalul compact [a, b].
24
(2.1)
25
2.1. SISTEME CEBIS

EV
Sistemul de functii (2.1) este liniar independent daca egalitatea

n
X
i fi (x) = 0,
x [a, b]
i=1
are loc numai pentru 1 = . . . = n = 0.

Teorema 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este liniar independent dac
a exist
a un
sistem de puncte a x1 < x2 < . . . xn b astfel nc
at determinantul

f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

f1 , f2 , . . . , fn
f (x ) f2 (x2 ) . . . fn (x2 )
V
= 1 2
6= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
...
... ...
...

f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Demonstratie. Presupunem prin absurd, ca sistemul de functii (2.1) este liniar
independent
si ca pentru orice sistem
de puncte a x1 < x2 < . . . xn b are loc
f1 , f2 , . . . , fn
egalitatea V
= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Atunci max{rang(fi (xj ))1i,jn : a x1 < x2 < . . . < xn b} = m n 1.
Exista punctele a x01 < x02 < . . . < x0n b astfel ncat rang(fi (x0j ))1i,jn = m
si 1 , 2 , . . . , n o solutie nebanala a sistemului algebric de ecuatii liniare
1 f1 (x01 ) + 2 f2 (x01 ) + . . . + n fn (x01 ) = 0
1 f1 (x02 ) + 2 f2 (x02 ) + . . . + n fn (x02 ) = 0
...
...
...
1 f1 (x0n ) + 2 f2 (x0n ) + . . . + n fn (x0n ) = 0
Deoarece rangul matricei (fi (x0j ))1i,jn este m, ntre vectorii
vi = (f1 (x0i ), f2 (x0i ), . . . , fn (x0i )),
i = 1, 2, . . . , n
exista m vectori liniari independenti. Putem presupune ca acestia sunt printre

v1 , . . . , vn1 .
P
Atunci pentru orice x [a, b] are loc egalitatea ni=1 i fi (x) = 0. Intr-adevar
matricea
f1 (x01 )
f2 (x01 )
. . . fn (x01 )
...
...
... ...
f1 (x0n1 ) f2 (x0n1 ) . . . fn (x0n1 )

f1 (x)
f2 (x)
. . . fn (x)
are rangul cel mult egal cu m. Daca v = (fP
a
1 (x), f2 (x), . . . , fn (x)) atunci exist
constantele 1 , 2 , . . . , n1 astfel ncat v = n1
v
sau
pe
componente
i=1 i i
fj (x) =
n1
X
i=1
i fj (x0i ),
j = 1, 2, . . . , n.
26
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII
Inmultind relatiile de mai sus, respectiv cu 1 , . . . , m si sumand obtinem

n
X
j f (xj ) =
j=1
n
X
j=1
n1
X
i=1
i fj (x0i ) =
n1
X
i=1
n
X
j f (x0i ) = 0.
j=1
In acest fel se contrazice independenta familiei de functii (2.1).

Reciproc, sa presupunem ca exista
sistemul de puncte a x1 < x2 < . . . xn
f1 , f2 , . . . , fn
b astfel ncat V
6= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
independenta atunci ar exista
Daca familia de functii (2.1) nu ar fi liniar P
constantele 1 , . . . , n , nu toate nule astfel ncat ni=1 i fi (x) = 0, x [a, b].
In particular, sistemul omogen
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele 1 , . . . , n admite
cea ce contrazice ipoteza
o solutie nebanala,
f1 , f2 , . . . , fn
facuta asupra determinantului V
.
x1 , x2 , . . . , xn
Definitie 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este un sistem Cebsev dac
a pentru
orice sistem de puncte a x1 < x2 < . . . < xn b determinantul

V
f1 , f2 , . . . , fn
x1 , x2 , . . . , xn
este diferit de zero.

Observatie 2.1.1 Orice sistem Cebsev este alc
atuit din functii liniar independente.
orice interval [a, b] functiile 1, x, x2 , . . . , xn formeaz
Observatie 2.1.2 In
a un
sistem Cebsev.
Fie F = span{f1 , f2 , . . . , fn } spatiul liniar generat de functiile (2.1).
Teorema 2.1.2 (Conditia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaz
a un sistem Cebsev
dac
a si numai dac
a orice functie din + F \ {0} se anuleaz
a cel mult n n 1
puncte din [a, b].
27
2.1. SISTEME CEBIS

EV
Demonstratie. Sa presupunem ca familia de functii (2.1) formeaza un sistem

Cebsev si ca exista o functie f F \ {0} care se anuleaza cel putin n n puncte
a x1 < x2 < . . . < xn b adica
f (xj ) =
n
X
ci fi (xj ) = 0,
j {1, 2, . . . , n}.
(2.2)
i=1
In acest caz relatiile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuatii liniare si omogene

f1 , f2 , . . . , fn
n necunoscutele c1 , . . . , cn admit o solutie nebanala, deci V
=
x1 , x2 , . . . , xn
0, ceea ce contrazice definitia unui sistem Cebsev.
Reciproc, presupunem ca orice functie din F \ {0} se anuleaza cel mult n
n 1 puncte din [a, b] si prin
de puncte a x1 < x2 <
absurd, ca exista sistemul

f1 , f2 , . . . , fn
. . . < xn b astfel ncat V
= 0. Atunci sistemul algebric
x1 , x2 , . . . , xn
de ecuatii liniare
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele
P 1 , . . . , n admite o solutie nebanala. Cu aceasta solutie nebanala
definim f = ni=1 i fi . f apartine multimii F \ {0} si se anuleaza n punctele
x1 , . . . , xn . Acest fapt contrazice ipoteza facuta, deci familia de functii (2.1)
formeaza un sistem Cebsev.
Teorema 2.1.3 Dac
a familia de functii (2.1) formeaz
a un sistem Cebsev n
[a, b] atunci F formeaz
a o familie interpolatoare de ordin n n [a, b].
Demonstratie. Fie a x1 < x2 < . . . < xn b si numerele reale y1 , y2 , . . . , yn .

Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare
c1 f1 (x1 ) + c2 f2 (x1 ) + . . . + cn fn (x1 ) = 0
c1 f1 (x2 ) + c2 f2 (x2 ) + . . . + cn fn (x2 ) = 0
...
...
...
c1 f1 (xn ) + c2 f2 (xn ) + . . . + cn fn (xn ) = 0

(2.3)
f1 , f2 , . . . , fn
n necunoscutele c1 , c2 , . . . , cn . Determinantul sistemului V
x1 , x2 , . . . , xn
este diferit de 0, deci (2.3) admite o solutie unica c1 , c2 , . . . , cn . Functia f =
P
n
iile de interpolare f (xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n}.
i=1 ci fi satisface condit
28
Observatie 2.1.3 Conditia ca o familie de functii (2.1) s

a formeze un sistem
Cebsev este echivalent
a cu conditia lui Haar sau cu proprietatea de a fi interpolatoare de ordin n pentru spatiul liniar F.
Pentru functia f F care satisface conditiile de interpolare
f (xi ) = yi
i {1, 2, . . . , n}
(2.4)
folosim notatia L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn ). Daca y1 , . . . , yn sunt valorile unei

functii , respectiv n punctele x1 , . . . , xn , atunci notatia folose L(F; x1 , . . . , xn ; ).
Teorema 2.1.4 Dac
a familia de functii (2.1) formeaz
a un sistem Cebsev n
[a, b] atunci solutia problemei de interpolare (2.4) este
1

f1 , f2 , . . . , fn
V
x1 , x2 , . . . , xn

f1 (x1 )
f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...
...

f1 (xi1 ) f2 (xi1 ) . . . fn (xi1 )
f1 (x)
f2 (x)
...
fn (x)
f1 (xi+1 ) f2 (xi+1 ) . . . fn (xi+1 )

...
...
...
...

f1 (xn )
f2 (xn ) . . . fn (xn )
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

n
X

yi

i=1

sau
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

V
1

f1 , f2 , . . . , fn
x1 , x2 , . . . , xn

f1 (x1 ) . . . fi1 (x1 ) y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...
...
...
...
fi (x) . . .
f1 (xn ) . . . fi1 (xn ) yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )
i=1
n
X
(2.5)
(2.6)
Demonstratie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o

solutie L(x) = L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) care verifica egalitatea

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y1
f
(x
)
f
(x
)
.
.
.
f
(x
)
1
1
2
1
n
1
=0

(2.7)
...
...
...
...
. . .

yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Intr-adevar, determinantul dezvoltat dupa prima linie este o functie din F. Acest
a
functie se anuleaza n x1 , . . . , xn si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x [a, b].
29
2.2. INTERPOLARE LAGRANGE
Descompunem (2.7) ntr-o suma de doi determinanti

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

0
f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

+
...
...
...
...
. . .

0
f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )

0
f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y
f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
= 0.
+ 1
...
...
...
. . .
...
yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Dezvoltand al doilea determinant din

f1 ,
L(x)V
x1 ,

f1 (x)

f1 (x1 )

n
...
X

i
+
(1) yi f1 (xi1 )
f1 (xi+1 )
i=1

...

f (x )
1 n
(2.8)
(2.8) dupa prima coloana obtinem

f2 , . . . , fn
+
x2 , . . . , xn

f2 (x)
...
fn (x)
f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...

f2 (xi1 ) . . . fn (xi1 ) = 0
f2 (xi+1 ) . . . fn (xi+1 )

...
...
...

f2 (xn ) . . . fn (xn )
de unde se obtine imediat (2.5).

Relatia (2.6) se obtine analog, dezvoltand al doilea determinant din (2.8) dupa
prima linie.
2.2
Interpolare Lagrange
Particularizam rezultatele sectiunii anterioare pentru sistemul Cebsev alcatuit

din functiile 1, x, x2 , . . . , xn . In acest caz F coincide cu multimea polinoamelor
de grad cel mult n, Pn . Multimea Pn este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice multime de puncte care contine cel putin n + 1 puncte distincte. Problema
de interpolare corespunzatoare se numeste problema de interpolare Lagrange, iar
solutia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(Pn ; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =
=
n+1
X
i=1
yi
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )
(2.9)
30

Demonstratie. Determinantul V
1, x, . . . , xn
x1 , x2 , . . . , xn

revine la determinan-
tul lui Vandermonde

V (x1 , x2 , . . . , xn ) =

Utilizand

. . . xn1
. . . xn2
... ...
. . . xnn+1

Y

=
(xi xj ).

1j<in+1

(2.5) gasim
1
x1
... ...
1 xi1
1
x
1 xi+1
... ...
1 xn+1

1, x,
V
x1 , x2 ,
1
x1
1
x2
... ...
1 xn+1
. . . xn1
... ...
. . . xni1
. . . xn
. . . xni+1
... ...
. . . xnn+1

V (x1 , . . . , xi1 , x, xi+1 , . . . , xn+1

=
=
n
V (x1 , . . . , xi1 , xi , xi+1 , . . . , xn+1
..., x
. . . , xn
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

2.3
i = 1, 2, . . . , n + 1.
Interpolarea Lagrange-Hermite
Date fiind nodurile de interpolare x1 < x2 < . . . < xn+1 , numerele naturale
r1 , r2 , . . . , rn+1 si numerele reale
f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1},
ne propunem sa determinam un polinom H(x) care sa satisfaca conditiile:

H (k) (xi ) = f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1}.
(2.10)
Vom arata ca n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , cu

m+1=
n+1
X
(ri + 1)
(2.11)
i=1
exista un singur polinom ce satisface conditiile de interpolare (2.10), i vom determina forma si vom evalua restul f (x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund functiei f.
31
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE
Teorema 2.3.1 Dac

a X si Y sunt spatii mdimensionale iar A (X, Y )# este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.
Demonstratie. Fie e1 , e2 , . . . , em P
o baza n X. Atunci Ae1 , Ae2 , . . . , Aem este
m
Intr-adevar, daca
i Aei = 0, atunci datorita liniaritatii
o baz
a
n
Y
.
Pm
Pi=1
A( i=1 i ei ) = 0 si a injectivitatii m
i=1 i ei = 0, deci 1 = 2 = . . . = m = 0.
Daca y Y, atunci exista constantele c1 , c2 , . . . , cm astfel ncat
y=
m
X
m
X
ci Aei = A(
ci ei ),
i=1
i=1
adica surjectivitatea operatorului A.

Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solutie unic
a
n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , (2.11).
Demonstratie. Definim operatorul A : Pm Rm+1 prin
A(p) = (p(x1 ), p0 (x1 ), . . . , p(r1 ) (x1 ), . . . , p(xn+1 ), p0 (xn+1 ), . . . , p(rn+1 ) (xn+1 )).
(2.12)
A este liniar
Intr-adevar, daca A(p) = 0, cu p Pm atunci polinomul
Qn+1si injectiv.
r
+1
i
divide polinomul p. Deoarece
u(x) = i=1 (x xi )
grad(u) =
n+1
X
(ri + 1) = m + 1 > grad(p),
i=1
rezulta ca p = 0.
Din (2.3.1), rezulta ca operatorul A este bijectiv, deci exista un singur polinom
H Pm astfel ncat
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 ))
sau
H (k) (xi ) = f (k) (xi ),
k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1}.
Introducem notatiile:
u(x) =
n+1
Y
(x xi )ri +1
(2.13)
i=1
ui (x) =
u(x)
(x xi )ri +1
(2.14)
32
Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solutia

problemei de interpolare Lagrange Hermite este
ri
n+1
XX
H(x) =
f (j) (xi )hi,j (x),
(2.15)
i=1 j=0
unde
(k)
ri j
1
(x xi )k
(x xi )j X
.
hi,j (x) = ui (x)
j!
ui (x) x=xi
k!
k=0
Demonstratie. Fie (ei,j )1in+1, 0jri baza canonica n Rm+1 . Pentru fiecare
i {1, 2, . . . , n + 1}, j {0, 1, . . . , ri } exista polinomul hi,j Pm astfel nc
at
A(hi,j ) = ei,j , unde A este operatorul definit n (2.12). Atunci
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 )) =
ri
n+1
XX
(j)
(xi )ei,j =
i=1 j=0
ri
n+1
XX
f (j) (xi )A(hi,j ) =
i=1 j=0
ri
n+1
XX
= A(
f (j) (xi )hi,j ).
i=1 j=0
Injectivitatea operatorului A implica (2.15).

Din definitia polinomului hi,j , rezulta ca hi,j se divide prin ui (x)(x xi )j .
Prin urmare
hi,j (x) = ui (x)(x xi )j gi,j (x),
(2.16)
unde gi,j este un polinom a carui grad este
gradgi,j = gradhi,j gradui j = m ((m + 1) (ri + 1)) j = ri j.
Polinomul gi,j se poate scrie
gi,j (x) =
rX
i j
k=0
(k)
gi,j (xi )
(x xi )k
.
k!
Din (2.16) gasim

(x xi )j gi,j (x) = hi,j (x)
1
ui (x)
33
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE
si derivand de j + k, potrivit formulei lui Leibniz, obtinem

(s)
j+k
j+k
X
X
1
j+k
j+k
(j+ks)
j (s) (j+ks)
hi,j
(x)
((x xi ) ) gi,j
(x) =
.
s
s
ui (x)
s=0
s=0
Pentru x = xi singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obtine pentru

s = j iar n membrul drept, datorita definitiei lui hi,j , singurul termen diferit de
0 se obtine pentru s = k. Rezulta

(k)
1
(k)
(j)
j!gi,j (xi ) = hi,j
ui (x) x=xi
de unde
(k)
gi,j (xi )
1
=
j!
1
ui (x)
(k)
k {0, 1, . . . , ri j}.
,
x=xi
Teorema 2.3.4 Dac

a f este o functie de m + 1 ori derivabil
a n intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exist
a I astfel nc
at
f (x) H(x) = u(x)
f (m+1) ()
.
(m + 1)!
Demonstratie. Functia F : R R definita prin

u(z) f (z) H(z)
F (z) =
u(x) f (x) H(x)
(2.17)
admite zerourile x, x1 , . . . , xn+1 cu ordinele de multiplicitate,

respectiv 1, r1 +
Pn+1
1, . . . , rn+1 + 1. Spunem ca F se anuleaza n 1 + i=1 (ri + 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezulta ca exista I astfel ncat F (m+1) () = 0. Dar
F (m+1) () = (m + 1)!(f (x) H(x)) f (m+1) ()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.17).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si notam x1 = a,
polinomul de interpolare H(x) satisface conditiile
H (j) (a) = f (j) (a)
si are expresia
H(x) =
r
X
j=0
r1 = r. In acest caz
j {0, 1, . . . , r}
f (j) (a)
(x a)j
,
j!
ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat functiei f n punctul a, de

grad r.
34
2. Polinomul lui Lagrange. Daca ri = 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci regasim

polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =
n+1
X
f (xi )
i=1
n+1
X
i=1
ui (x)
=
ui (xi )
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )

=
= L(Pn , x1 , . . . , xn+1 , f )(x).
3. Polinomul lui Fej

er. Fie ri = 1, i = 1, 2, . . . , n + 1. Introducand notatiile
Qn+1
i=1 (x xi )
w(x)
xxi
wi (x)
w(x)
wi (xi ) = (xxi )w0 (xi )
w(x) =
w( x) =
li (x) =
i {1, 2, . . . , n + 1}
i {1, 2, . . . , n + 1}
gasim u(x) = w2 (x) si ui (x) = wi2 (x), i {1, 2, . . . , n + 1}. Atunci

hi,0 (x) =
wi2 (x)
1
1
+ (x xi )( 2
)0
2
wi (xi )
wi (x) x=xi

=

2wi0 (xi )
1
(x xi ) 3
=
=
wi2 (xi )
wi (xi )

wi2 (x)
w00 (xi )
w00 (xi )
2
= 2
1 (x xi ) 0
= li (x) 1 (x xi ) 0
,
w (xi )
w (xi )
wi (xi )
wi2 (x)
si
hi,1 (x) = wi2 (x)(x xi )
1
wi2 (xi )
= li2 (x)(x xi ).
Expresia polinomului de interpolare devine

H(x) =
n+1
X
i=1
n+1
X
i=1
f (xi )li2 (x)
f (xi )hi,0 (x) +
n+1
X
f 0 (xi )hi,1 (x) =
(2.18)
i=1
w00 (xi )
1 (x xi ) 0
w (xi )

+
n+1
X
f 0 (xi )li2 (x)(x xi ).
i=1
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.
35
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
2.4
Polinomul de interpolarea Lagrange si

diferenta divizat
a
Scopul acestei sectiuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de

interpolare Lagrange. Utilizam notatiile
u(x) =
n+1
Y
(x xi )ri +1
i=1
u(x)
(x xi )ri +1
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )
=
li (x) =
ui (x)
u(x)
=
=
.
ui (xi )
(x xi )u0 (xi )
ui (x) =
Din (2.2.1) avem

L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) =
n+1
X
f (xi )
i=1
= u(x)
n+1
X
i=1
ui (x)
=
ui (xi )
(2.19)
n+1
X
1
f (xi )
=
f (xi )li (x).
(x xi )u0 (xi )
i=1
Din teorema (2.3.4) deducem

Teorema 2.4.1 Dac
a f este o functie de n + 1 ori derivabil
a n intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exist
a I astfel nc
at
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) + u(x)
f n+1 ()
.
(n + 1)!
(2.20)
In particular, pentru f = 1 rezulta

1 = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(x) = u(x)
n+1
X
i=1
1
.
(x xi )u0 (xi )
(2.21)
Impartind (2.19) la (2.21) deducem formula baricentric

a a polinomului de interpolare Lagrange
Pn+1
f (x1 )
i=1 (xxi )u0 (xi )
1
i=1 (xxi )u0 (xi )
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1
(2.22)
O metoda utila de calcul se bazeaza pe formula de recurenta a polinoamelor

de interpolare Lagrange
36
Teorema 2.4.2 Are loc formula

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.23)
(x xn+1 )L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) (x x1 )L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x)

x1 xn+1
Demonstratie. Functia din membrul drept al egalitatii (2.23) verifica conditiile

de interpolare ce definesc polinonul L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x).
Definitie 2.4.1 Numim diferent
a divizat
a de ordin n a functiei f n nodurile
x1 , . . . , xn+1 coeficientul lui xn a polinomului de interpolare Lagrange
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) si-l not
am [x1 , . . . , xn+1 ; f ].
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.24)
= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Demonstratie. Functia L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)

(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] reprezinta un polinom de grad cel mult n 1
care se anuleaza n n puncte distincte x1 , . . . , xn ; deci este polinomul identic nul.
Un rezultat asemanator celui din (2.4.1) este
Teorema 2.4.4 Are loc formula
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) + u(x)[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ]
(2.25)
Demonstratie. Polinomul de interpolare Lagrange al functiei f n nodurile

x, x1 , . . . , xn+1 verifica egalitatea (2.24)
L(Pn+1 ; x, x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) =
= L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) + (z x1 ) . . . (z xn+1 )[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Pentru z = x obtinem (2.25).
In functie de diferente divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie
37
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Teorema 2.4.5 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.26)
= f (x1 ) +
n
X
(x x1 ) . . . (x xi )[x1 , . . . , xi+1 ; f ]
i=1
Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalitatile

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn2 ; x1 , . . . , xn1 ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn1 )[x1 , . . . , xn ; f ]
...
...
L(P1 ; x1 , x; f )(x) = L(P0 ; x1 ; f )(x) + (x x1 )[x1 , x2 ; f ]

care nsumate dau (2.26).
Punand n evidenta coeficientul lui xn n (2.19), gasim urmatoarele formule
de calcul pentru diferenta divizata
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
=
n+1
X
i=1
(2.27)
n+1
n+1
i=1
i=1
X fi (x)
X f (xi )
fi (x)
=
=
.
ui (xi )
u0 (xi )
Stabilim proprietati ale diferentei divizate.

Teorema 2.4.6 Diferentele divizate ale unei functii verific
a formula de recurent
a
[x1 , . . . , xn ; f ] [x2 , . . . , xn+1 ; f ]
,
x1 xn+1
[x1 ; f ] = f (x1 ).
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvoltarile

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn ; f ]+
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
(2.28)
(2.29)
38
si
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x2 , . . . , xn+1 ; f ]+
+(x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Egaland cele doua dezvoltari, dupa reducere si simplificare obtinem
[x1 , . . . , xn ; f ] + (x x1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= [x2 , . . . , xn+1 ; f ] + (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
de unde rezulta (2.28).
Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Dac
a functia f admite derivate p
an
a la
ordinul n n intervalul I = min{x1 , . . . , xn+1 , max{x1 , . . . , xn+1 ) atunci exist
a
I astfel nc
at
f (n)
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
(2.30)
n!
Demonstratie. Fie x I. T
inand seama de (2.4.4) are loc egalitatea
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )[x, x1 , . . . , xn ; f ] (2.31)
si potrivit lui (2.4.1) exista I astfel ncat
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )
f (n) ()
.
n!
(2.32)
Egaland (2.31) si (2.32), pentru x = xn+1 obtinem (2.30).

Observatie 2.4.1 Dac
a f C n (I) si x I atunci
limx1 x,...,xn x [x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
f (n) (x)
.
n!
Aceasta observatie justifica definitia

Definitie 2.4.2
[x, . . . , x; f ] =
| {z }
n+1 ori
f (n) (x)
n!
(2.33)
Aceasta definitie permite definirea diferentei divizare pe noduri multiple. In

prealabil stabilim
39
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Teorema 2.4.8 Fie nodurile

x11 ,
x21 ,
1
x2 ,
x22 ,
...
...
x1n+1 , x2n+1 ,
. . . xr11 +1
. . . xr22 +1
...
...
rn+1 +1
. . . xn+1
si notatiile
vi (x) =
rY
i +1
(x xji ),
j=1
u(x) =
n+1
Y
vi (x),
i=1
ui (x) =
u(x)
.
vi (x)
Are loc formula

r
n+1
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
n+1
X
[x1i , . . . , xri i +1 ;
i=1
+1
; f] =
(2.34)
f
]
ui
Demonstratie. Deoarece u0 (xji ) = ui (xji )vi0 (xji ), formula (2.27) ne da

r
n+1
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
n+1
i +1
X rX
f (xji )
0 j
i=1 j=1 u (xi )
f (xji )
ui (xji )
0 j
i=1 j=1 vi (xi )
n+1
i +1
X rX
n+1
X
+1
; f] =
[x1i , . . . , xri i +1 ;
i=1
f
].
ui
Combinand (2.33) cu (2.34) definim

Definitie 2.4.3
[x1 , . . . , x1 , . . . , xn+1 , . . . , xn+1 ; f ] =
| {z }
|
{z
}
r1 +1 ori
rn+1 +1 ori
n+1
X
i=1
1
ri !
(2.35)
f (t)
(t x1 )r1 +1 . . . (t xi1 )ri1 +1 (t xi+1 )ri+1 +1 . . . (t xn+1 )rn+1 +1
(ri )
.
t=xi
40
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula

[x1 , . . . , xn+1 , f g] =
n+1
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]
(2.36)
i=1
Demonstratie. Prin inductie dupa n, pentru n = 0

[x1 , f g] = f (x1 )g(x1 ) = [x1 , f ] [x1 , g].
Presupunem egalitatea (2.41) adevarata n cazul diferentelor finite de ordin n si
o demonstram n cazul diferntelor finite de ordin n + 1. Fie n + 2 puncte distincte
x1 , x2 , . . . , xn+2 . Trebuie sa aratam ca
[x1 , . . . , xn+2 , f g] =
n+2
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1
Aplicand formula de recurenta (2.29) si ipoteza inductiei deducem

[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
[x1 , . . . , xn+1 ; f g] [x2 , . . . , xn+2 ; f g]

=
x1 xn+2
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
=
x1 xn+2
k=1
n+2
X
[x2 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]).
k=2
In membrul drept adunam si scadem expresia

n+2
X
[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g].
k=2
Atunci egalitatea anterioara devine

n+1
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
X
1
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
x1 xn+2
k=1
n+2
X
[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]+
k=2
n+2
X
k=2
([x1 , . . . , xk1 ; f ] [x2 , . . . , xk ; f ])[xk , . . . , xn+2 ; g]).
41
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de

indice k 1 = i, iar n ultima suma scriem de asemenea i n locul lui k, dupa ce
aplicam formula de recurenta (2.29). Astfel vom obtine
n+1
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
X
1
( [x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]
x1 xn+2
i=1
n+1
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g]+
i=1
n+2
X
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =
i=2
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xi ; f ]([xi , . . . , xn+1 ; g] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g])+
=
x1 xn+2
i=1
n+2
X
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =
i=2
n+1
X
1
( (xi xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2
i=1
n+2
X
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]).
i=2
Grupand termenii corespunzatori,

[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
n+1
X
1
((x1 xn+2 )[x1 ; f ] [x1 , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2
(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
i=2
+(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xn+2 ; f ] [xn+2 ; g]) =

=
n+2
X
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1
Legatura dintre diferenta finita progresiva / regresiva si diferenta divizata a

unei functii este
42

atile
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
[a, a h, . . . , a nh; f ] =
Demonstratie. Pentru xi = a + (i 1)h,

devine
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
n+1
X
i=1
4nh f (a)
hn n!
nh f (a)
hn n!
(2.37)
(2.38)
i = 1, . . . , n + 1, formula (2.27)
f (a + (i 1)h)
.
(1)ni+1 (n i + 1)!(i 1)!hn
Prin schimbarea de indice j = i 1 obtinem

[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
n
X
j=0
1
n!hn
n
X
j=0
n
j
f (a + jh)
=
(1)nj (n j)!j!hn
(1)j f (a + jh) =
4nh f (a)
.
hn n!
Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.

Observatie 2.4.2
Daca n (2.36) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.37)
se regaseste (1.5).
In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia
Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
=
n
X
i=0
f (a+ih)
(2.39)
(1)ni
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
hn i!(n i)!
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
= f (a) +
n
X
i=1
4ih f (a)
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)
hi i!
L(Pn ; a, a h, . . . , a nh; f ) =
= f (a) +
n
X
i=1
(2.40)
ih f (a)
(x a)(x a + h) . . . (x a + (i 1)h)
hi i!
(2.41)
43
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare

dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] = m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
dxm
m+1 ori
(2.42)
Demonstratie. Prin inductie matematica dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul

formulei de recurenta a diferentelor divizate gasim
d
[x1 , . . . , xn , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x; f ]
[x1 , . . . , xn , x; f ] = lim
=
h0
dx
h
= lim [x1 , . . . , xn , x + h, x; f ] = [x1 , . . . , xn , x, x; f ].
h0
In ipoteza n care formula (2.42) este adevarata pentru derivatele de ordin m 1

vom avea
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m ori
}|
{
z
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
= (m 1)! lim
.
h0
h
Adunam si scadem termeni convenabili la numaratorul fractiei, dupa care aplicam
formula de recurenta a diferentelor divizate
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m1 ori
z
}|
{
}|
{
z
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]
= (m1)! lim (
+
h0
h
m1 ori
m2 ori
}|
{
z
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x, x, x; f ]
+
+ ...
h
m ori
m1 ori
z }| {
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
... +
)=
h
m ori
}|
{
z
= (m 1)! lim ([x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]+
h0
m1 ori
m ori
z
}|
{
z }| {
+[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x, x; f ] + . . . + [x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ]) =
= m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
m+1 ori
44

P 2.1 S
a se demonstreze formula

[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; f ] =
1
1
...
1
x1
. . . x1n1 f (x1 )
x2
. . . x2n1 f (x2 )
...
... ...
...
n1
xn+1 . . . xn+1
f (xn+1 )
V (x1 , x2 , . . . , xn+1 )
P 2.2 S
a se arate c
a
1. [x1 , x2 , . . . , xn+1
; xm ]

=
2. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x1 ] =
3. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x12 ] =
0 dac
a m {0, 1, . . . , n 1}
1 dac
a m = n.
(1)n
x1 x2 ...xn+1
(1)n
x1 x2 ...xn+1
Pn+1
1
i=1 xi
P 2.3 S
a se calculeze determinantii:
1.
2.
3.
n+1
...
...
...
...
xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1
x1n1
x2n1
...
n1
xn+1
xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1
x1
. . . x1n1
x2
. . . x2n1
1
1
...
1
x21
x22
...
x2n+1
x31
x32
...
x3n+1
1
1
...
1
x1
x2
...
xn+1
...
...
...
...
1
x21
1
x22
... ...
... ...
...
n1
1
xn+1 . . . xn+1 x21
P 2.4 S
a se arate c
a dac
a f Pn atunci
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;
f (x)
f (z)
]=
zx
(z x1 ) . . . (z xn+1 )
P 2.5 Fie
a c
ate dou
a de pe axa real
a si
Q x, x1 , x2 , . . . , xn puncte distincte dou
u(x) = ni=1 (x xi ). S
a se deduc
a relatiile
45
2.4. DIFERENT
E DIVIZATE
f (xk )
k=1 (xxk )u0 (xk )
= [x, x1 , . . . , xn ; f ] +
xn xn
k
k=1 (xxk )u0 (xk )
= 1;
1.
Pn
2.
Pn
3. Dac
a (x) = 1 +
x
1!
x(x+1)
2!
+ ... +
n
X
k=1
f (x)
u(x) ;
x(x+1)...(x+n1)
n!
atunci
1 (k)n
= n!.
(1 + k)0 (k)
P 2.6 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 r

ad
acinile polinomului Cebseb Tn+1 . S
a se arate c
a
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

unde j =
1
2
dac
a
dac
a
n+1
j=0
k=1
X
2 X
j (
f (xk )Tj (xk ))Tj (x),
n+1
j=0
.
j1
P 2.7 S
a se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care satisface conditiile de interpolare
H (j) (a) = f (j) (a)
H
(j)
(b) = f
(j)
j {0, 1, . . . , m}
j {0, 1, . . . , n}
(b)
R.

H(x) =
xb
ab
n+1 X
m
j=0
(x a)j
j!
#
"mj
X x a m + k
f (j) (a)+
k
ba
k=0
"nj

#
n
x a m+1 X (x b)j X x b
n+k
+
f (j) (b).
k
ba
j!
ab
j=0
k=0
P 2.8 Utiliz
and notatiile 2.3, dac
a r = max{r1 , . . . , rn+1 } si f este o functie de
r ori derivabil
a, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie

ri
n+1
X
X
(x xi )s f (t) (s)
H(x) =
ui (x)
.
s!
ui (t) t=xi
i=1
s=0
P 2.9 Fie I R un interval compact, punctele x0 < x1 < . . . < xn din I si

functionala DI [C ( I)] definit
a prin DI (f ) = [x0 , . . . , xn ; f ]. S
a se arate c
a
Pn
1
1. kDI k = i=0 |u0 (x
i )|
Qn
unde u(x) = i=0 (x xi ).
46
2. Dac
a xj = cos (nj)
, j {0, 1, . . . , n}, adic
a xj sunt punctele de extrem
n
ale polinomului Cebseb Tn (x) din intervalul [1, 1], atunci kDI k = 2n1 ,
unde I = [1, 1].
3. Daca I = [1, 1] si 1 x0 < x1 < . . . < xn 1 atunci kDI k 2n1 .
R. 1. Inegalitatea |D(f )| kf k
Pn
1
i=0 |u0 (xi )|
este imediata. Pentru
(1)n
daca x (, x0 )
1
daca x (xn , )
f (x) =
nj
(1)
daca x = xj
afina n rest
au loc reletiile
n
X
i=0
i=0
i=0
X f (xi )
X
1
1
=
|
|
=
|D(f
)|
kDkkf
k
kDk
0
0
0
|u (xi )|
u (xi )
|u (xi )|
2.
(n)
2n1 =
i=0
i=0
i=0
X Tn (xi ) X (1)ni X
1
Tn ()
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
=
=
= kDk.
n!
u0 (xi )
u0 (xi )
|u0 (xi )|
3. In cazul unor noduri oarecare din intervalul [1, 1] au loc inegalitatile

2
n1
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
n
X
Tn (xi )
u0 (xi )
i=0
n
X
|u0 (xi )|
i=0
= kDk.
Capitolul 3
Convergenta procedeelor de
interpolare
Data fiind sirurile de noduri de interpolare
(1)
x1
(2)
(2)
x1
x2
(3)
(3)
(3)
x1
x2
x3
... ... ... ...
(n)
(n)
(n)
(n)
x1
x2
x3
. . . xn
... ... ... ... ... ...
(3.1)
(n)
(n)
o functie f si sirul functiilor de interpolare Ln (x) a lui f n nodurile x1 , x2 ,

(n)
(n)
x3 , . . . , xn , se ridica ntrebarea daca sirul Lk converge sau nu catre f.
In cele ce urmeaza vom vedea ca raspunsul poate fi atat afirmativ cat si
negativ, n functie de interpolarea folosita.
3.1
Spatii liniar ordonate
Definitie 3.1.1 Se numeste spatiu liniar ordonat real o multime X cu propriet

atile
1. X este spatiu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spatiu ordonat (relatia de ordine fiind notat
a );
3. pentru orice x, y, z X si orice a R,
x y =
47
x+z y+z
ax ay
48
CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE
Fie E o multime oarecare si F (E) spatiul liniar al functiilor definite n E cu

valori reale. Definind n F (E) relatia de ordine
f g
f (x) g(x) x E,
F (E) devine un spatiu liniar ordonat real.

Definitie 3.1.2 Fie X, Y spatii liniar ordonate reale. Un operator liniar U
(X, Y )# este pozitiv dac
a
x 0
U (x) 0.
Teorema 3.1.1 Dac

a U : F (E) F (E) este un operator liniar si pozitiv atunci
(i) f g
(ii) |U (f )| U (|f |),
U (f ) U (g);
f F (E).
Multimea functiilor reale si continue definite n intervalul marginit si nchis

[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spactiu liniar ordonat real (E = [a, b]). Totodata C[a, b] este un spatiu normat, cu norma kf k = maxx[a,b] |f (x)|. Convergenta
unui sir de functii, n sensul acestei norme, nseamna convergenta uniforma.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si pozitivi si ei (x) = xi . Dac
a
lim Un (ei ) = ei ,
i {0, 1, 2},
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc

lim Un (f ) = f.
Demonstratie. Fie f C[a, b]. Functia f este uniform continua, adica

> 0
> 0
astfel ncat
|t x| <

|f (t) f (x)| < .
2
kf k. Prin urmare, pentru

Daca |t x| atunci |f (t) f (x)| kf k 2 (tx)
2
orice t, x [a, b] are loc inegalitatea
|f (t) f (x)|

(t x)2
+2
kf k.
2
2
(3.2)
Notam prin un (x), vn (x), wn (x) functiile definite prin

un (x) = Un (e0 )(x) 1,
vn (x) = Un (e1 )(x) x,
wn (x) = Un (e2 )(x) x2 .
49
3.1. SPAT
II LINIAR ORDONATE
Din ipoteza teoremei rezulta ca

lim un (x) = 0,
lim vn (x) = 0,
lim wn (x) = 0,
(3.3)
uniform n [a, b].

Pentru operatorul Un , punem n evidenta variabila functiei original si variabila
functiei imagine pentru un operator Un , respectiv prin t si x.
Datorita liniaritatii lui Un , au loc egalitatile
Un (f )(x) f (x) = Un (f (t))(x) f (x) =
= Un (f (t))(x) f (x)(Un (e0 (t))(x) un (x)) = Un (f (t) f (x))(x) + f (x)un (x).
Fie > 0 si > 0, ce rezulta din uniform continuitatea functiei f. Din
egalitatea anterioara, datorita inegalitatii (3.2) si pozitivitatii operatorului Un ,
rezulta ca
|Un (f )(x) f (x)|
(3.4)
|Un (f (t) f (x))(x)| + kf k |un (x)| Un (|f (t) f (x)|)(x) + kf |kun (x)|
(t x)2

kf k)(x) + kf k |un (x)|.
Un ( + 2
2
2
Dezvoltand membrul drept din (3.4), gasim ca acesta este egal cu

2kf k
Un (e0 (t))(x) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)) + kf k |un (x)|.
2
Asadar (3.4) devine

|Un (f )(x) f (x)|

2kf k
+ ( + kf k)|un (x)| + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)).
2
2
Intervalul [a, b] fiind compact si (3.3) implica existenta unui n0 N, astfel ncat
pentru orice n > n0 sa fie adevarata inegalitatea

2kf k

( + kf k)|un (x)| + 2 |wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)| < .
2
2
Astfel |Un (f )(x) f (x)| < , n > n0 , x [a, b], adica are loc convergenta
sirului (Un (f ))nN catre f.
Analiza demonstratiei de mai sus, permite enuntarea urmatoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
50
Teorema 3.1.3 Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari
si pozitivi. Dac
a
lim Un ((t x)2 )(x) = 0
lim Un (1) = 1 si
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc

lim Un (f ) = f.
3.2
Interpolare si aproximare
Pentru o functie continua indicam un sir de polinoame de interpolare a functiei

care n plus converge converge.
(n)
Teorema 3.2.1 (Fej

er) Fie f C[1, 1] si xk = cos (2k1)
, k {1, 2, . . . , n}
2n
r
ad
acinile polinomului lui Cebsev Tn (x) = cos n arccos x. Dac
a F2n1 este polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile de interpolare
(n)
(n)
F2n1 (xk ) = f (xk

(n)
0
F2n1
(xk ) = 0
k {1, 2, . . . , n},
atunci sirul (F2n1 )nN converge c

atre f (uniform n [1, 1]).
Demonstratie. Utilizand expresia polinomului lui Fejer (2.18), cu notatiile introduse la deducerea lui, gasim
F2n1 (x) =
n
X
(n)
f (xk
(n)
(n)
1 (x xk )
k=1
w00 (xk ) i
(n)
w0 (xk )
lk2 (x),
(3.5)
Q
(n)
1
Tn (x).
unde w(x) = nk=1 (x xk ) = 2n1
T
inand seama de expresia polinomului lui Cebsev, se deduc egalitatile
(n)
w00 (xk )
(n)
w0 (xk )
lk2 (x)
(n)
=
=
xk )
(n)
1(xk ))2
(n)
Tn2 (x) 1(xk )2
2
(n)
n
(xx )2
k
Exprimarea (3.5) devine

n
F2n1 (x) =
(n)
Tn2 (x) X
(n) 1 xxk
f (xk )
.
(n)
n2
(x x )2
k=1
Definim sirul de operatori Fn : C[1, 1] C[1, 1] prin Fn (f )(x) = F2n1 (x).

Fn este un operator liniar si pozitiv.
In continuare verificam conditiile Teoremei 3.1.3.
51
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange Hermite (2.17)

rezulta ca
Fn (1)(x) = 1.
2. Au loc egalitatile
n
Fn ((t x)2 )(x) =
(n)
1 xxk
Tn2 (x) X (n)
=
(xk x)2
2
(n)
n
(x x )2
k=1
Tn2 (x)
(n x
n2
n
X
k=1
(n)
xk ) =
Tn2 (x)
0, n ,
n
si n consecinta limn Fn (f ) = limn F2n1 = f.
3.3
Divergenta interpol
arii Lagrange
Deducerea rezultatului de divergenta necesita cunoasterea unei serii de probleme din topologie (Spatii topologice Baire) si analiza functionala (Principiul condensarii singularitatilor) cat si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate n sectiunile urmatoare.
3.3.1
Statiu topologic Baire
Fie X un spatiu topologic.

Definitie 3.3.1 O submultime nevid
a Y X este rar
a dac
a int(Y ) = .
a este de categoria I dac
a se poate reprezenta
caz contrar submultimea este de
ca o reuniune num
arabil
a de multimi rare. In
categoria II.
a este rezidual
a dac
a este complementara
unei multimi de categoria I.
a este superdens
a dac
a este dens
a n spatiul
topologic, rezidual
a si nenum
arabil
a.
Definitie 3.3.5 Un spatiu topologic se numeste spatiu topologic Baire dac
a orice
submultime nevid
a si deschis
a este de categoria II.
Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 3.3.1 Fie X un spatiu topologic, Y o submultime nevid
a n X si Z =
X\Y. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
52
(i) Y este deschis

a si dens
a n X;
(ii) Z este nchis
a si rar
a.
Demonstratie. Y deschisa Z nchisa.
Fie Y, o submultime deschisa si densa n X, Y = X. Presupunem prin absurd
ca Z nu e rara, adica exista x int(Z) = int(Z) Z. Atunci Z este o vecinatate
a lui x. Din Y Z = rezulta ca x
/ Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, fie Z o submultime nchisa si rara. Daca presupunem prin absurd c
a
Y nu este densa atunci exista x X\Y X\Y = Z. Submultimea X\Y este
deschisa, deci =
6 int(Z) int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = .
Teorema 3.3.2 Orice submultime a unei multimei de categoria I este de categoria I.
Demonstratie. Fie Y o multime de categoria I, reprezentata prin
[
Y =
Yn ,
Yn submultime rara, n N.
nN
S
Daca Z Y atunci Z = Z Y = nN (Z Yn ), iar submultimile Z Yn sunt
rare, n N.
Un spatiu topologic Baire este caracterizat de urmatoarea proprietate
Teorema 3.3.3 Un spasiu topologic este spatiu topologic Baire dac
a si numai
dac
a o intersectie num
arabil
a de multimi deschise si dense r
am
ane dens
a.
Demonstratie. Fie X un spatiu topologic Baire si familia (Xn )nN
T de multimi
deschise si dense n X. Presupunem prin absurd ca multimea Z = nN Xn nu e
densa n X. Atunci multimea Y = X\Z este deschisa si nevida. Din relatiile
[
[
Y = X\Z X\Z = X C(Z) =
(X C(Xn )) = (X\Xn ),
nN
deducem utilizand Teoremele 3.3.1 si 3.3.2 ca Y este de categoria I, contrazicand

proprietatea de spatiu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd ca X nu e spatiu topologic Baire, adic
a
exista o multime nevida si deschisa Y astfel ncat
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N.
nN
Submultimile Xn = X\Y n = C(Y n ) sunt deschise si dense n X,

X n = C(Y n ) = C(int(Y n )) = X.
53
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
T
Potrivit ipotezei nN Xn = X.
Pe de alta parte,
[
[
[
\
=
6 Y =
Yn
Yn =
C(Xn ) = C(
Xn ),
nN
nN
nN
nN
ceea ce contrazice afirmatia anterioara.

Recunoasterea unui spatiu topologic Baire este usurata de
Teorema 3.3.4 Un spatiu metric complet este un spatiu topologic Baire.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista o multime deschisa si nevida
Y de categoria I:
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N .
nN
Fie B0 = Y. Multimea deschisa B0 \Y 1 este nevida altfel Y = B0 Y 1 , cea ce

ar contrazice raritatea lui Y1 .
Prin urmare exista x1 B0 \Y 1 si r10 > 0 astfel ncat B(x1 , r10 ) B0 \Y 1 .1
Pentru r1 = min{1, 21 r10 } multimea B1 = B(x1 , r1 ) satisface relatiile
B 1 Y 1 = ,
B 1 B0 .
Inductiv, presupunem ca s-au construit multimile Bi = B(xi , ri ), i = 1, 2, . . . , n
1 astfel ncat
B i Y i = ,
B i Bi1 .
Multimea deschisa Bn1 \Y n este nevida altfel Bn1 Y n , cea ce ar contrazice
raritatea lui Yn .
Exista xn Bn1 \Y n si rn0 > 0 astfel ncat B(xn , rn0 ) Bn1 \Y n .
Pentru rn = min{ n1 , 12 rn0 } multimea Bn = B(xn , rn ) satisface relatiile
B n Y n = ,
B n Bn1 .
Sirul (xn )nN este fundamental, deci convergent. Fie x = limn xn .
Deoarece xn Bn B1 , n N , rezulta ca
x B n B 1 B0 = Y.
Pe de alta parte, pentru orice n m, xn Bm , de unde
x Bm x
/ Y m,
m N .
Urmeaza x
/ Y, n contradictie cu (3.6).
1
B(x, r) = {y X : d(x, y) < r}, unde d(x, y) este distanta dintre x si y.
(3.6)
54
3.3.2
Principiul condens
arii singularit
atilor
Fie X, Y spatii normate si o submultime de operatori liniari si continui A

(X, Y ) . Multimea singularitatilor atasat submultimii de operatori liniari si pozitivi A este
SA = {x X : sup kA(x)k = }.
AA
Proprietati ale acestei multimi sunt precizate n

Teorema 3.3.5 (Principiul condens
arii singularit
atilor) Dac
a X este un
spactiu Banach, Y un spatiu normat si A o submultime de operatori liniari si
continui, astfel nc
at supAA kAk = , atunci multimea singularit
atilor atasat
a
familiei A este superdens
a n X.
Demonstratie. Introducem multimile
Xn = {x X : A A astfel ncat kA(x)k > n}
n N.
Atunci avem
(i)
SA =
Xn .
(3.7)
nN
(ii)
[
Xn =
{x X : kA(x)k > n},
AA
deci Xn este o submultime deschisa.

(iii)
X n = X.
Pentru justificarea acestei afirmatii, presupunem prin absurd, ca exista n
N si x0 X\X n . Deoarece multimea X\X n este deschisa, exista r > 0
astfel ncat B(x0 , r) = {x X : kx x0 k r} X\X n . Din identitatea
A(x) =
se deduce
kxk
x
+ x0 ) A(x0 )]
[A(r
r
kxk
2n
kxk,
x X, A A,
r
+ x0 , x0 B(x0 , r) X\X n .
kA(x)k
x
deoarece r kxk
(3.8)
Inegalitatea (3.8) contrazice ipoteza supAA kAk = .

Spatiul Banach X este un spatiu topologic Baire si din (3.7), potrivit Teoremei 3.3.3, multimea SA este densa n X.
55
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
(iv) Din Teorema 3.3.1 multimea X\X n este nchisa si rara. Relatia (3.7) implica
\
\
[
SA =
Xn = X\(X\
Xn ) = X\
(X\Xn ),
nN
nN
nN
adica SA este o multime reziduala.

Daca x SA si > 0 atunci x SA , deci SA este nenumarabila.
O consecinta importanta a Teoremei 3.3.5 este
Teorema 3.3.6 (Principiul m
arginirii uniforme) Dac
a X este un spatiu
Banach, Y un spatiu normat, atunci orice submultime de operatori liniari si
continui, A (X, Y ) m
arginit
a punctual, x X, supAA kA(x)k < , este
uniform m
arginit
a, supAA kAk < .
3.3.3
Norma operatorilor integrali
Evaluarea normei unui operator integral se bazeaza pe

Teorema 3.3.7 Fie I = [a, b] si C(I) spatiul Banach al functiilor continue definite n I si cu valori complexe. Dac
a e C(I), atunci norma functionalei
x [C(I)] , definit
a prin
Z
x (x) = e(t)x(t)dt
I
este kx k =
R
I
|e(t)|dt.
Demonstratie. Norma Runei functii x C(I) este

R kxk = maxtI |x(t)|. Din
inegalitatea |x (x)| kxk I |e(t)|dt rezulta kx k I |e(t)|dt.
Apoi, pentru n N, au loc relatiile
Z
Z
Z
|e(t)|
n|e(t)|2
|e(t)|dt =
dt +
dt
I
I 1 + n|e(t)|
I 1 + n|e(t)|
ne(t)
ba
dt
+ kx k.
1 + n|e(t)|
n
I
I
R
Pentru n se obtine inegalitatea I |e(t)|dt kx k.
Fie k : I I C o functie continua si operatorul liniar A : C(I) C(I)
definit prin
Z
Z
1
dt +
n
e(t)
A(x)(t) =
k(t, s)x(s)ds.
I
Atunci
56
Teorema 3.3.8 Norma operatorului A este kAk = maxtI
R
I
|k(t, s)|ds.
Demonstratie. Din inegalitatile

Z
Z
|A(x)(t)| = | k(t, s)x(s)ds| |k(t, s)| |x(s)|ds
I
Z
kxk
|k(t, s)|ds
|k(t, s)|ds kxk max

tI
rezulta
Z
|k(t, s)|ds
kA(x)k kxk max

tI
si
Z
|k(t, s)|ds.
kAk max
tI
R
R
Fie t0 I astfel ncat I |k(t0 , s)|dt = maxtI I |k(t, s)|ds, si functia e(t) =
k(t0 , t).
R
R
Functionala e R [C(I)] , definita prin e (x) = I e(s)x(s)ds = I k(t0 , s)ds
are norma ke k = I |k(t0 , s)|ds.
Din relatiile
kAk = sup kA(x)k = sup max |A(x)(t)|
kxk1 tI
kxk1
sup |A(x)(t0 )| = sup |e (x)| = ke k =

kxk1
kxk1
|k(t0 , s)|ds,
I
rezuta egalitatea enuntata.
3.3.4
Norma operatorului Fourier
Fie C2 spatiul functiilor reale, continue si periodice cu perioada 2. Operatorul lui Fourier Sn : C2 C2 este definit prin
n
a0 X
Sn (x)(t) =
+
(ak cos kt + bk sin kt)
2
k=1
unde
ak =
x(t) cos ktdt,
bk =
Prin calcul direct vom deduce
x(t) sin ktdt,
k {0, 1, . . . , n}.
57
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

1
Sn (x)(t) =
x(t)
sin (n + 21 )(s t)
ds.
2 sin st
2
Demonstratie. In baza identitatii

sin (n + 21 )a
1
+ cos a + cos 2a + . . . + cos na =
2
2 sin a2
rezulta
1 X
x(s)[ +
cos k(s t)]ds =
2
Sn (x)(t) =
k=1
sin (n + 12 )(s
x(t)
2 sin st
t)
ds.
Teorema 3.3.10 Norma operatorului Sn este

Z
1 sin (n + 12 )
kSn k =

d

0
sin 2
Demonstratie. Potrivit Teoremei 3.3.8, norma operatorului Sn este

Z
1 sin (n + 12 )(s t)
kSn k = max

ds,

tI
2 sin st
2
unde I = [, ]. Prin schimbarea de variabila s t = , integrala din expresia
normei devine

Z
Z t

1
1
sin (n + 2 )(s t)
sin (n + 2 )
ds
=

d.

2 sin 2
2 sin st

t
2
Datorita periodicitatii si paritatii functiei de sub integrala, rezulta

Z
Z
1 sin (n + 12 )
1 sin (n + 12 )
kSn k = max
d =
d.

tI 0
sin 2
0
sin 2
Teorema 3.3.11 Are loc inegalitatea
kSn k
4
ln (n + 1).
2
58
2t
Demonstratie. Prin schimbarea de variabila = 2n+1
, din expresia normei
operatorului Sn , deducem

Z n+ 1

2 sin t
2
(3.9)
kSn k =

t dt =
sin 2n+1
2n + 1 0
2
2n + 1

Z n+ 1

2
sin t

t dt +
sin 2n+1
n
n1
X Z j+1
j
j=0

sin t

t dt
sin 2n+1

sin t

t dt.
sin 2n+1
n1 Z j+1
2 X
2n + 1
j=0
Daca t [j, j + 1] atunci

sin
t
2n+1
[0, 2 ] si n consecinta
t
(j + 1)
(j + 1)
j
sin
sin
,
2n + 1
2n + 1
2n + 1
2n + 1
de unde
| sin t|
| sin t|
t (j+1) .
sin 2n+1
2n+1
Deoarece
R j+1
j
| sin t|dt = 2 , inegalitatea (3.9) ne da

kSn k
n
4 X1
.
2
j
j=1
Din teorema de medie Lagrange, rezulta inegaliteatea

1
1
> ln j + 1 ln j >
,
j
j+1
care conduce la kSn k
3.3.5
4
2
ln (n + 1).
Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange
Notam uk (x) = cos kx, vk (x) = sin kx, k N, prin C2 spatiul liniar al
functiilor continue si periodice, cu perioada 2, Ep multimea functiilor pare din
C2 si Wn = span{u0 , u1 , . . . , un }.
Teorema 3.3.12 Dac
a P (Ep , Wn ) astfel nc
at
1. P 2 = P,
2. P(Ep ) = Wn , (adic
a P este operator surjectiv),
59
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
atunci kI Pk
2
2
ln(n + 1) 21 .
Demonstratie. Notam prin Ty : C2 C2 operatorul definit prin

Ty (f )(x) = f (x + y).
Urmatoarele proiprietati ale lui Ty sunt imediate
Ty1 = Ty , unde prin I s-a notat opera-
1. Ty Ty = Ty Ty = I
torul identic.
2. kTy k = 1.
Definim operatorul liniar
e )(t) = 1
P(f
2
Ts (I P)(Ts + Ts )(f )(t)ds.
Pentru orice t [, ] si orice f C2 din inegalitatea

e )(t)| 2kI Pk kf k
|P(f
e )k 2kI Pk kf k si deci
deducem ca kP(f
e 2kI Pk.
kPk
(3.10)
e = I Sn ,
P
(3.11)
Vom aratam ca
unde Sn este operatorul lui Fourier.
Intrucat orice functie din Ep se poate scrie ca o serie de forma P ai ui este
i=0
suficient sa aratam ca
e i ) = (I Sn )(ui ),
P(u
Deoarece
i N.
ui
0
pentru 0 i n
pentru i > n
0
ui
pentru 0 i n
pentru i > n.
Sn (ui ) =
ramane de aratat ca
e i) =
P(u
Din surjectivitatea operatorului P rezulta ca

p Wn
f Ep
astfel ncat
P(f ) = p.
60
Atunci
p = P(f ) = P 2 (f ) = P(p),
p Wn .
(3.12)
Au loc egalitatile
(Ts + Ts )(ui )(t) = ui (t s) + ui (t + s) = 2ui (t)ui (s),
de unde
P(Ts + Ts )(ui )(t) = 2ui (s)P(ui )(t).
(3.13)
Pentru 0 i n, ui Wn , din (3.12) si (3.13) rezulta ca

(I P)(Ts + Ts )(ui )(t) = 0,
e i ) = 0.
deci P(u
P
Daca i > n atunci P(ui ) se reprezinta sub forma P(ui ) = nj=0 aj uj unde
aj R, 0 j n. T
inand seama de (3.13) gasim
Ts (I P)((Ts +Ts )(ui )(t) = Ts (I P)(2ui (s)ui (t)) = 2ui (s)Ts (ui
n
X
aj uj )(t) =
j=0
= 2ui (s)[ui (s)ui (t) vi (s)vi (t)
n
X
aj (uj (s)uj (t) vj (s)vj (t))].
j=0
Prin urmare
Z
Z
h
e i )(t) = 1 ui (t)
u2i (s)ds vi (t)
ui (s)vi (s)ds
P(u
2
n
X
j=0
ui (s)uj (s)ds vj (t)
aj uj (t)
i
ui (s)vj (s)ds = ui (t).
In final, din (3.10) si (3.11) rezulta

1 e
1
1
2
1
kI Pk kPk
= kI Sn k | kSn k 1 | 2 ln(n + 1) .
2
2
2
2
Teorema 3.3.13 Dac
a Q (C[a, b], Pn ) astfel nc
at
1. Q2 = Q,
2. Q(C[a, b]) = Pn ,
atunci kI Qk
2
2
ln(n + 1) 21 .
61
3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
ba
Demonstratie. Functia (t) = a+b
a bijectiv intervalul
2 + 2 cos t transform
[0, ] n [a, b].
Definim operatorul liniar A : C[a, b] Ep prin

f ((t))
daca t [0, ],
A(f )(t) =
f ((t)) daca t [, 0).
Din egalitatea imediata kA(f )k = kf k rezulta kAk = 1. Daca A(f ) = 0 atunci

kA(f )k = kf k = 0 si, n consecinta f = 0. Astfel operatorul A este injectiv si
deci inversabil.
Operatorul P = AQA1 apartine spatiului (Ep , Wn ) . Observam ca
P 2 = AQA1 AQA1 = AQ2 A1 = AQA1 = P.
Deoarece Q = A1 PA, din relatiile
kI Qk = kA1 (I P)Ak kA1 k kI Pk kAk = kI Pk.
si
kI Pk = kA(I P)A1 k kAk kI Qk kA1 k = kI Qk.
rezulta kI Qk = kI Pk. Potrivit teoremei anterioare
kI Qk = kI Pk
1
2
ln(n + 1) .
2
Teorema 3.3.14 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 puncte distincte dou

a c
ate dou
a ale unui
interval [a, b]. Operatorul L(f ) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(f ) are urm
atoarele propriet
ati:
(i) L2 = L;
(ii) L(C[a, b]) = Pn ;
P
(iii) kLk = maxx[a,b] n+1
a L (C[a, b], Pn ) . Prin li (x) s-au notat
i=1 |li (x)|, adic
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstratie. Afirmatiile (i), (ii) rezulta din egalitatea
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ) = f
f Pn .
(iii) Din inegalitatile

|L(f )(x)| kf k
n+1
X
i=1
|li (x)| kf k max
x[a,b]
n+1
X
i=1
|li (x)|
62
P
se deduce ca L (C[a, b], Pn ) si kLk maxx[a,b] n+1
|li (x)|.
i=1P
Pn+1
Fie x0 [a, b] astfel ncat i=1 |li (x0 )| = maxx[a,b] n+1
si functia
i=1 |li (x)|
daca x {a, b}
1
sgnli (x0 )
daca x = xi , i {1, 2, . . . , n + 1} .
f0 (x) =
afina n rest
Atunci f0 C[a, b] si kf0 k = 1. Deoarece
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f0 )(x) =
n+1
X
|li (x0 )|
i=1
au loc relatiile
max
x[a,b]
n+1
X
i=1
|li (x)| =
n+1
X
|li (x0 )| = kL(f0 )k kLk max
x[a,b]
i=1
n+1
X
|li (x)|,
i=1
de unde rezulta expresia normei operatorului L.

In finalul ecestei sectiuni stabilim urmatorul rezultat de divergenta:
Teorema 3.3.15 Fie o multime de siruri de noduri de interpolare (3.1) dintrun interval [a, b]. Multimea functiilor continue f C[a, b] cu proprietatea c
a
(1)
(n)
sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f ) nu converge
(uniform) c
atre f este superdens
a n C[a, b].
Demonstratie. Fie sirul de operatori (Ln )nN , Ln (C[a, b], Pn ) definiti prin
(n)
L(f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , x(n)

n ; f )(x)
n N .
Potrivit Teoremei 3.3.14 operatorul Ln satisface ipotezele Teoremei 3.3.13. In

consecinta
2
1
kI Ln k 2 ln (n + 1) , n N ,
2
de unde supnN kI Ln k = .
Familia de operatori liniari si continui
A = {I Ln : n N }
satisface conditia principiului condensarii singularitatilor (Teorema 3.3.5). Prin
urmare multimea singularitatilor SA este superdensa n C[a, b]. Astfel multimea
functiilor f C[a, b] pentru care supnN k(I Ln )(f )k = , deci si a acelor
functii pentru care Ln (f ) nu converge uniform catre f este superdensa n C[a, b].

3.3. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE
63

P 3.1 Fie f : [0, 1] R si polinomul lui Bernstein de grad n atasat Bn (f )(x) =
Pn
n
f ( nk )xk (1 x)nk . S
a se arate c
a
k=0
k
1. Bn (1)(x) = 1;
2. Bn (t)(x) = x;
3. Bn (t2 ) =
x+(n1)x2
.
n
u
P 3.2 S
a se arate c
a limn Bn (f )(x) = f (x), f C[0, 1], adic
a spatiul liniar
al polinoamelor este dens n C[0, 1] (Weierstrass).
Capitolul 4
Formule de derivare numeric

a
Prezentam doua moduri de aproximare a derivatei unei functii ntr-un punct:
Aproximarea derivatei prin diferente, utila n cazul n care functia este
cunoscuta dar derivarea formala este mult prea laborioasa;
Aproximarea derivatei prin derivata unei functii de interpolare, utila n
cazul n care functia este cunoscuta prin valorile ei ntr-o multime de puncte.
4.1
Aproximarea derivatei prin diferente
Urmatoarele formule de aproximare a derivatelor unei functii sunt uzuale:

4h f (x)
f (x + h) f (x)
=
h
h
(4.1)
f (x + h) f (x h)
2h f (x)
=
2h
2h
(4.2)
h2 f (x)
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
=
2
h
h2
(4.3)
f 0 (x) '
f 0 (x) '
f 00 (x) '
In ipoteza ca f este derivabila de un numar suficient de ori, pentru fiecare din

cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluata n:
Teorema 4.1.1 Au loc relatiile:
(i)
(ii)
(iii)
4h f (x)
= f 0 (x) + h2 f 00 (c1 ),
h
2
2h f (x)
= f 0 (x) + h6 f (3) (c2 ),
2h
2 f (x)
2
h
= f 0 (x) + h12 f (4) (c3 ),
h2
64
x < c1 < x + h;
x h < c2 < x + h;
x h < c3 < x + h.
65
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE
Demonstratie. Cele trei relatii sunt consecinte ale dezvoltarilor tayloriene

atasate unei functii.
Prima egalitate rezulta din
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +
h2 00
f (c1 )
2
x < c1 < x + h.
Utilizand dezvoltarile
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +
f (x h) = f (x) hf 0 (x) +
h2 00
2 f (x)
h2 00
2 f (x)
h3 (3)
(c21 )
6 f
h3 (3)
(c22 )
6 f
x < c21 < x + h

x h < c22 < x
obtinem
f (x + h) f (x h)
h2 f (3) (c21 ) + f (3) (c22 )
= f 0 (x) +
.
2h
6
2
Functia f (3) avand proprietatea lui Darboux n (xh, x+h), exista c2 (min{x
h, x + h}, min{x h, x + h}) (x h, c + h) astfel ncat f (3) =
Prin urmare
2h f (x)
h2
= f 0 (x) + f (3) (c2 ).
2h
6
In mod asemanator, din dezvoltarile
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +
f (x h) = f (x) hf 0 (x) +
h2 00
2 f (x)
h2 00
2 f (x)
h3 (3)
(x)
6 f
h3 (3)
(x)
6 f
+
+
h4
24 (c31 )
h4
24 (c32 )
f (3) (c21 )+f (3) (c22 )

.
2
x < c31 < x + h

x h < c32 < x
obtinem
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
h2 f (4) (c31 ) + f (4) (c32 )
00
=
f
(x)
+
.
h2
12
2
Repetand rationamentul de mai sus, exista c3 (x h, x + h) astfel ncat
h2 f (x)
h2 (4)
0
=
f
(x)
+
f (c3 ).
h2
12
4.2
Aproximarea derivatei prin derivata

unei functii de interpolare
Derivata unei functii f, cunoscuta prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh

se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f 0 (x) '
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x).
dx
(4.4)
66
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA
Prin substitutia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange

devine
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(a + qh) =
=
n
X
f (a + ih)
i=0
(1)ni Y
(q j) = Q(q).
i!(n i)! j=0
j6=i
In urma derivarii, aproximarea (4.4) devine

f 0 (x) '
d
dq
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = Q0 (q)
=
dx
dx
n
n
n
1X
(1)ni X Y
=
f (a + ih)
(q j).
h
i!(n i)!
j=0
i=0
k=0
k6=i j6=i,k
In mod asemanator, derivata de ordinul doi a functiei f se poate aproxima

prin
f 00 (x) '
d2
dq 2
d2 q
00
0
L(P
;
a,
a
+
h,
.
.
.
,
a
+
nh;
f
)(x)
=
Q
(q)(
)
+
Q
(q)
=
n
dx2
dx
dx2
n
n
n
n
1 X
(1)ni X X Y
= 2
f (a + ih)
(q j).
h
i!(n i)!
j=0
i=0
k=0
l=0
k6=i l6=i,k j6=i,k,l
Daca n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaza alte functii de

interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.

P 4.1 Utiliz
and aproximarea unei functii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante s
a se deduc
a aproximatiile:

n
42h f (a) 43h f (a)
1
0
n1 4h f (a)
f (a)
4h f (x)
+
+ . . . + (1)
h
2
3
n

2
3
n
f (a) h f (a)
f (a)
1
f 0 (a)
h f (x) + h
+
+ ... + h
h
2
3
n
Indicatie.
f 0 (a) = f 0 (x)|x=a
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)|x=a =
dx
67
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE
n
d X 4kh f (a)
[
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
dx
k!hk
k=0
n
X
4kh f (a) d
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
k!hk dx
k=1
n
X
4k f (a)
h
k=1
k!hk
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
1 X (1)k1 4kh f (a)

.
h
k
k=1
Capitolul 5
Formule de integrare numeric

a
Fie f : [a, b] R o functie continua. Pentru a calcula integrala functiei n
intervalul [a, b] se considera formule de forma
Z
f (x)dx =
a
n
X
Ai f (xi ) + R(f ),
i=0
numite formule de integrare numerica sau formule de cvadratura. Punctele

x0 , x1 , . . . , xn
se numesc nodurile formulei de integrare numerica, iar
A0 , A 1 , . . . , A n
se numesc coeficientii formulei de integrare numerica. P
Practic, evaluarea integralei revine la calculul sumei din membrul drept In = ni=0 Ai f (xi ). Expresia
R(f ) este restul formulei de integrare numerica. R(f ) ofera informatii privind
clasa functiilor pentru care formula de integrare numerica este eficienta, n sensul
ca pentru functia data si > 0, pentru n suficient de mare, are loc inegalitatea
Z
|R(f )| = |
f (x)dx
a
n
X
Ai f (xi )| < .
(5.1)
i=0
In aplicatii, acuratetea aproximarii se probeaza prin satistacerea unei inegalitati

de forma |In0 In | < , n0 > n.
O metoda de obtinere a unor formule de integrare numerica consta n aproximarea functiei f cu o functie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numerica.
68
69
5.1. NATURA APROXIMARII
5.1
Natura aproxim
arii functionalei I(f ) =
Rb
a
f (x)dx
Notam prin C[a, b] spatiul Banach al functiilor reale si continue definite n

intervalul compact [a, b], nzestrat cu norma kf k = max{|f (x)| : x [a, b]}.
Consideram functionalele liniare
Z b
f (x)dx,
I(f ) =
a
x (f ) = f (x),
n
X
(f ) =
Ai xi (f ).
i=0
Astfel se pune problema aproximarii n spatiul dual C [a, b] a functionalei I

cu functionala .
atile
1.
kIk
2.
kk
=ba
n
X
=
|Ai |
(5.2)
(5.3)
i=0
3. kI k = b a +
n
X
|Ai |
(5.4)
i=0
Demonstratie.
1. Din inegalitatle
Z
|I(f )| = |
Z
f (x)dx|
|f (x)|dx (b a)kf k
a
deducem ca kIk b a. Inegalitatea contrara rezulta folosind functia f1 (x) = 1,

b a = I(f1 ) |I(f1 )| kIkkf1 k = kIk b a.
2. Au loc inegalitatile
|(f )| = |
n
X
i=0
adica kk
Pn
i=0 |Ai |.
Ai f (xi )| kf k
n
X
|Ai |,
i=0
Daca
x {x0 , . . . , xn }, Ai 6= 0,
sign (Ai )
1
x {a, b}
f2 (x) =
afina n rest
70
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA
atunci kf2 k = 1 si
n
X
|Ai | kk = sup |(f )| |(f2 )| =

kf k1
i=0
2
m
|Ai |.
i=0
3. kI k kIk + kk b a +
< min0in1 xi+1 xi si functia
sign (Ai )
1
f3 (x) =
afina n rest
n
X
Pn
i=0 |Ai |.
Fie m N astfel nc
at
x {x0 , . . . , xn }
1
x {a, x0 m
, . . . , xn
1
m}
Din nou kf3 k = 1 si au loc inegalitatile

Z b
n
n
X
X
ba+
|Ai | kIk = sup |(I)(f )| |(I)(f3 )| =
f3 (x)dx+
|Ai | =
kf k1
i=0
Z
=
1
x0 m
= ba
n Z
X
f3 (x)dx+
1
xi m
i=0
2
(n + 1) +
m
1
xi + m
n
X
|Ai | +
i=0
a
n1
X Z xi+1 m1
f3 (x)dx+
i=0
n Z xi + 1
X
m
i=0
1
xi m
1
xi + m
i=0
Z
f3 (x)dx+
f3 (x)dx b a
1
xn + m
n
X
f3 (x)dx+
|Ai | =
2
(n + 1) +
m
i=0
n
X
|Ai |,
i=0
deoarece intergralele din ultima suma sunt nenegative. Pentru m rezult

a
expresia normei functionalei I .
Consideram sirul de functionale
k =
nk
X
Aki xk
i
(5.5)
i=0
care genereaza formulele de integrare numerica

Z
f (x)dx =
a
nk
X
Aki f (xki ) + Rk (f )
i=0
Teorema 5.1.2 Nu exist

a un sir de functionale (5.5) astfel nc
at
limk kI k k = 0.
Demonstratie. Din (5.4) rezulta kI k k b a, de unde concluzia teoremei.
Conditii care asigura convergenta slaba sunt date n teorema
71
5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - COTES
Teorema 5.1.3 S
irul de functionale (5.5) converge slab c
atre I dac
a si numai
dac
a
1.
M > 0,
nk
X
|Aki | M,
k N;
i=0
2.
lim
nk
X
Ai (xki )p
Z
=
xp dx,
p N.
i=0
Demonstratie. Cele doua conditii traduc conditiile de convergenta slaba, adica

1. Marginirea sirului de functionale:
kk k =
nk
X
|Aki | M,
k N;
i=0
2. Convergenta sirului de functionale pe un subspatiu dens n C[a, b]. In acest

caz, subspatiul este P, spatiul polinoamelor, convergenta fiind probata pentru xp , p N.
5.2

a de tip
Newton - C
otes
Fie n N si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h = ba

n ).
In acest caz, functia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x). In consecinta
Z
f (x)dx '
a
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =

a
n
X
(1)ni f (a + ih)
i=0
i!(n i)!hn
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.

a
Prin schimbarea de variabila x = a + qh rezulta

Z
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =

a
72
Z n
n
X
(1)ni f (a + ih)
h
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
=
i!(n i)!
0
i=0
= (b a)
n
X
Cn,i f (a + ih)
i=0
unde coeficientii
Cn,i
(1)ni
=
i!(n i)!n
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq

0
se numesc numerele lui Cotes.

Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaza fara eroare.
Astfel, se obtin:
Z 1
Z 1
1
1
C1,0 =
(q 1)dq = ,
qdq =
C1,1 =
2
2
0
0
si
C2,0 =
1
4
Z
0
Z
1
1 2
2
(q 1)(q 2)dq = , C2,1 =
q(q 2)dq = ,
6
2 0
3
Z
1 2
1
C2,2 =
q(q 1)dq = .
4 0
6
Pentru n = 1 rezulta aproximarea

Z
1
f (x)dx ' (b a)[f (a) + f (b)],
2
iar pentru n = 2 rezulta

Z
5.3
a+b
1
f (x)dx ' (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)].
6
2
Formula trapezului (n = 1)
Evalaurea restului. Pentru evaluarea restului
Z b
1
R(f ) =
f (x)dx (b a)[f (a) + f (b)]
2
a
introducem functia
Z
a+h
f (x)dx
(h) =
a
h
[f (a) + f (a + h)]
2
73
5.3. FORMULA TRAPEZULUI
si observam ca (b a) = R(f ). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt

0 (h) = 12 [f (a + h) f (a)] h2 f 0 (a + h)
00 (h) = h2 f 00 (a + h)
si exprimand functia prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma integrala
obtinem
Z h
Z
1 h
0 (0)
00
h+
(h) = (0) +
(h t) (t)dt =
(h t)f 00 (a + t)dt.
1!
2
0
0
Aplicand prima teorema de medie a calculului integral, gasim

Z
f 00 () h
f 00 ()h3
(h) =
(h t)dt =
,
2
12
0
unde (a, a + h).
In particular, pentru h = b a, obtinem
(b a) = R(f ) =
f 00 ()(b a)3
.
12
In consecinta, are loc formula trapezului

Z b
1
f 00 ()(b a)3
f (x)dx = (b a)[f (a) + f (b)]
.
2
12
a
Rb
Denumirea formulei provine din faptul ca integrala a f (x)dx, adica aria delimitata de graficul dunctiei f , axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).
Aplicarea practic
a a formulei trapezului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
si
m )
utilizam formula trapezului pentru calculul integralei functiei n fiecare interval
[ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z
f (x)dx =
a
m1
X Z ai+1
i=0
f (x)dx =
ai
Pentru o functie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub form
a
integral
a este:
Z x
f 0 (a)
f (n) (a)
(x t)n (n+1)
n
f (x) = f (a) +
(x a) + . . . +
(x a) +
f
(t)dt.
1!
n!
n!
a
Formula rezult
a n urma a n integr
ari prin p
arti a integralei din membrul drept.
74
m1
X
i=0
f 00 (i )(ai+1 ai )3
1
}.
{ (ai+1 ai ))[f (ai+1 ) + f (ai )]
2
12
Separand expresiile, rezulta

Z
m1
f (x)dx =
a
X
ba
(b a)3 f 00 (0 ) + . . . + f (m1 )
[f (a)+2
f (a+ih)+f (b)]
2m
12m2
m
i=1
si repetand rationamentul din demonstratia Teoremei 4.1.1 obtinem formula trapezelor.

Z b
m1
X
ba
(b a)3 f 00 ()
[f (a) + 2
.
f (x)dx =
f (a + ih) + f (b)]
2m
12m2
a
i=1
Prin urmare integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin

m1
X
ba
Im (f ) =
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)].
2m
i=1
Aplicatie. Sa se calculeze
pentru calculul integralei
cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor

Z
0
dx
= .
1 + x2
4
Nu se tine seama de erorile de rotunjire.

1
Daca f (x) = 1+x

ncat
2 atunci trebuie determinat m N astfel
m1
1
Im ( 2
)| = |
[f (0) + 2
f (ih) + f (1)]| < .
4
x +1
4 2m
i=1
75
5.4. FORMULA LUI SIMPSON
T
inand seama de expresia restului n formula trapezelor, conditia de mai sus se
realizeaza daca
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
|f 00 ()|
< .
12m2
12m2
2
3x 1
f 00 (x) = 2 (1+x
a o functie crescatoare n intervalul [0, 1] (deoarece
2 )3 reprezint
f (3) (x) =
24x(1x2 )
(1+x2 )4
0, x [0, 1]) si n consecinta
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]} = max{|f 00 (0)|, |f 00 (1)|} = 2.

Cel mai mic volum de calcul se obtine pentru cel mai mic m care satisface inegalitatea
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
1
=
< .
12m2
6m2
Rezulta m = 5, n care caz
1
1
' I5 ( 2
) = {f (0) + 2[f (0.2) + f (0.4) + f (0.6) + f (0.8)] + f (1)} ' 0.787.
4
x +1
10
Pentru gasim aproximarea 3.148.
5.4
Formula lui Simpson (n = 2)

Evalaurea restului. Expresia restului este
b
Z
R(f ) =
a
1
a+b
f (x)dx (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)].
6
2
Introducem functia
Z
c+h
f (x)dx
(h) =
ch
h
[f (c h) + 4f (c) + f (c + h)],
3
si observam ca ( ba
ine
unde c = a+b
2
2 ) = R(f ). Evaluarea restului se obt
asemanator cu metoda utilizata n cazul formulei trapezului. Calculam derivatele
functiei
1
h
0 (h) = f (c+h)+f (ch) [f (ch)+4f (c)+f (c+h)] [f 0 (c+h)f 0 (ch)] =
3
3
2
h
= [f (c h) 2f (c) + f (c + h)] [f 0 (c + h) f 0 (c h)];
3
3
00 (h) = 13 [f 0 (c + h) f 0 (c h)] h3 [f 00 (c + h) + f 00 (c h)];
2
(3) (h) = h3 [f (3) (c + h) f (3) (c h)] = 2h3 f (4) ((h)) c h < < c + h;
76
si prin urmare
Z h
Z
(h t)2 (3)
0 (0)
00 (0) 2
1 h
(ht)2 (3) (t)dt =
(h) = (0)+
h+
h +
(t)dt =
1!
2!
2
2 0
0
Z
1 h
=
(h t)2 t2 f (4) ((t))dt.
3 0
(3)
(3)
(ct)
Din egalitatea f (4) = f (c+t)f
rezulta ca functia t 7 f (4) ((t)) este
2t
continua n [0, h]. Aplicand teorema de medie a calculului integral gasim
(h) =
unde (c h, c + h).
In particular, pentru h =
ba
2 ,
h5 (4)
f (),
90
gasim
(h) =
(b a)5 (4)
f ().
2880
Rezulta formula de integrare numerica a lui Simpson:

Z b
1
a+b
(b a)5 (4)
f (x)dx = (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)]
f ().
6
2
2880
a
Aplicarea practic
a a formulei lui Simpson. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n 2m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei functiei n fiecare
2m )
interval [a2i , a2i+2 ], i = 0, 1, . . . , m 1.
Z
f (x)dx =
a
m1
X
i=0
m1
X Z a2i+2
i=0
f (x)dx =
a2i
f (4) (i )(a2i+2 a2i )5

1
{ (a2i+2 a2i ))[f (a2i ) + 4f (a2i+1 ) + f (a2i+2 )]
}.
6
2880
Regrupand termenii rezulta formula finala

Z
f (x)dx =
a
m1
m1
i=1
i=0
X
X
ba
(b a)5 (4)
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)]
f ().
6m
2880m4
Rezulta ca integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin

Jm (f ) =
m1
m1
i=1
i=0
X
X
ba
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)].
6m
77
5.5. FORMULE DE TIP GAUSS
Leg
atur
a ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N
si notam prin In si Jn aproximatiile obtinute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
Pn1
ba
Ii = ba
2n [f (a) + 2 Pi=1 f (a + i n ) + f (b)],
Pn1
n1
ba
ba
Jn = 6n [f (a) + 2 i=1 f (a + 2i ba
i=0 f (a + (2i + 1) 2n ) + f (b)].
2n ) + 4
4
1
Jn = I2n In .
3
3
Demonstratie. Pentru simplificarea scrierii, notam h =
{0, 1, . . . , 2n}. Atunci
4
1
I2n (f ) In (f ) =
3
3
ba
2n
si fi = f (a+ih), i
2n1
n1
X
X
4 ba
1 ba
=
[f0 + 2
[f0 + 2
fi + f2n ]
f2i + f2n ] =
3 2 2n
3 2n
i=1
5.5
i=1
n1
n1
i=1
i=0
X
X
ba
[f0 + 2
f2i + 4
f2i+1 + f2n ] = Jn (f ).
6n

a de tip Gauss
In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare numerica de forma

Z
(x)f (x)dx =
a
n
X
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.6)
i=1
unde : (a, b) R este o functie continua, pozitiva numita pondere.

Formula de integrare numerica (5.6) are gradul de exactitate m daca
R(1) = R(x) = R(x2 ) = . . . = R(xm ) = 0
R(xm+1 ) 6= 0.
In consecinta, pentru orice polinom f Pm

Z
(x)f (x)dx =
a
n
X
Ai f (xi ).
i=1
Teorema 5.5.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numeric

a (5.6) este
cel mult 2n 1.
78
Demonstratie.
de integrare numerica pentru functia polinoQnUtilizand formula
2
miala f0 (x) = i=1 (x xi ) P2n gasim
Z
(x)f0 (x)dx = R(f0 ).
0<
a
Formulele de integrare numerica de tip Gauss sunt formulele de forma (5.6)

pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Un polinom u(x) este ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe Pn1 , multimea
polinoamelor de grad cel mult n 1, daca
Z
(x)u(x)f (x)dx = 0
f Pn1 .
Teorema 5.5.2 Dac

a polinomul u Pn este ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe Pn1 atunci r
ad
acinile lui u(x) sunt simple si apartin intervalului [a, b].
Demonstratie. Sa presupunem ca u(x) are m n radacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n [a, b], notate x1 , . . . , xm . Fie

q(x) =
1Q
m
i=1 (x xi )
daca m = 0
daca m > 0
Atunci u(x)q(x) nu schimba semnul n [a, b], astfel

b
(x)u(x)q(x)dx 6= 0.
a
Daca m < n atunci relatia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.
Teorema 5.5.3 Dac
a u Pn este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe Pn1 cu r
ad
acinile x1 , . . . , xn , atunci formula de integrare numeric
a
Z
(x)f (x)dx =
a
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx + R(f )

a
are gradul de exactitate 2n 1.

Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f ), de unde
Z
Z
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx.
a
79
Fie f P2n1 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la u atunci
f = qu + r si q, r Pn1 . Au loc egalitatile
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; qu + r)(x) =
=
n
X
n
X
[q(xi )u(xi ) + r(xi )]li (x) =
i=1
r(xi )li (x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x)
i=1
si n consecinta
Z b
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
(x)r(x).
a
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe Pn1 , urmeaza ca

Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[q(x)u(x) + r(x)]dx =
a
Z
(x)q(x)u(x)dx +
(x)r(x)dx =
a
Z
=
Z
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x).
a
Daca tinem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci

formula de integrare numerica de tip Gauss devine
Z b
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
f (xi )
(x)li (x)dx + R(f ).
a
i=1
Astfel coeficientii formulei de integrare numerica sunt

Z b
Ai =
(x)li (x)dx,
i {1, 2, . . . , n}.
(5.7)
Aceasta expresie a coeficientilor este utila n cazurile n care integrala se calculeaza analitic. Deoarece li = (xxu(x)
Pn1 li2 P2n2 , pentru coefi0
i )u (xi )
cientul Ai gasim si exprimarea
Z b
n
X
0<
(x)li (x)2 dx =
(5.8)
Aj li2 (xj ) = Ai .
a
j=1
Teorema 5.5.4 Dac

a f C 2n [a, b] atunci exist
a [a, b] astfel nc
at
Z b
Z b
R(f ) =
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx =
a
f (2n) ()
=
(2n)!
Z
a
(x)u2 (x)dx.
80
Demonstratie. Notam prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite

care satisface conditiile
H(xi ) = f (xi )
0
H (xi ) = f (xi )
i {1, 2, . . . , n},
i {1, 2, . . . , n}.
Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite

(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +
f (2n) ((x)) 2
u (x).
(2n)!
Inmultind cu (x) si integrand gasim

Z b
f (2n) ((x))
R(f ) =
(x)u2 (x)
dx.
(2n)!
a
(5.9)
Intr-adevar, deoarece H(x) P2n1 , formula de integrare numerica a lui Gauss

implica
Z b
Z b
n
n
X
X
(x)H(x)dx =
Ai H(xi ) =
Ai f (xi ) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx.
a
i=1
i=1
Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)

fiind continua, putem aplica inteu2 (x)
gralei din membrul drept din (5.9) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
Z
f (2n) () b
R(f ) =
(x)u2 (x)dx.
(2n)! a
Cazul (x) = 1. Polinoamele lui Legendre.
Teorema 5.5.5 Polinoamul
u(x) =
n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!
este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe Pn1 .

Demonstratie. Fie u(x) Pn polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b], pe Pn1 si L(x) solutia problemei Cauchy
L(n) (x) = u(x),
L(a) = 0,
L0 (a) = 0,
...............
L(n1) = 0.
81
Observam ca L P2n . Daca q Pn1 atunci n urma a n 1 integrari prin parti

gasim
Z b
Z b
0=
q(x)u(x)dx =
q(x)L(n) (x)dx =
a
qL(n1) |ba
q 0 L(n2) |ba
a
n1 (n1)
+ . . . + (1)
L|ba
+ (1)
q (n) (x)L(x)dx =
a
n1 (n1)
= q(b)L(n1) (b) q 0 (b)L(n2) (b) + . . . + (1)
(b)L(b).
In particular, pentru q = 1, x, x2 , . . . , xn1 , din egalitatea de mai sus, obtinem

succesiv
L(n1) (b) = L(n2) (b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt radacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)n (x b)n si n consecinta
u(x) = c[(x a)n (x b)n ](n) .
n!
Daca c = (2n)!
atunci coeficientul lui xn este 1.
Teorema 5.5.6 Pentru (x) = 1 coeficientii formulei de integrare numeric
a
Gauss sunt
Ai =
(n!)4
(b a)2n+1
((2n)!)2 (xi a)(b xi )[u0 (xi )]2
i {1, 2, . . . , n}.
Demonstratie. Integram prin parti integrala din membrul stang al formulei

(5.8)
Z b
Z b
1
u(x) 2
2
Ai =
li (x)dx = 0
[
] dx =
(5.10)
2
[u (xi )] a x xi
a
Z b
u2 (a)
u2 (b)
u(x) 0
1
[
+
2
u (x)dx].
= 0
[u (xi )]2 a xi b xi
x
xi
a
u(x) 0
Functia xx
u (x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de
i
integrare numerica Gauss calculeaza integrala ei fara eroare
Z b
n
X
u(x) 0
u(x) 0
u (x)dx =
u (x)|x=xj = Ai [u0 (xi )]2 .
Aj
x
x
x
x
i
i
a
j=1
Relatia (5.10) devine

Ai =
1
u2 (a)
u2 (b)
{
+ 2Ai [u0 (xi )]2 },

[u0 (xi )]2 a xi b xi
de unde
1
u2 (a)
u2 (b)
].
[
[u0 (xi )]2 b xi a xi
Utilizand expresia polinomului u se deduce formula din enuntul teoremei.
Ai =
82
5.6
Formula dreptunghiului (n = 1).
Pentru n = 1 din Teorema 5.5.5 obtinem

1
a+b
u(x) = [(x a)(x b)]0 = x
,
2
2
iar din (5.7)
A1 = b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss devine
Z b
a+b
f (x)dx = (b a)f (
) + R(f ),
2
a
si este numita formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Integrand identitatea
f (x) = f (
a+b
a+b
a+b
1
a+b 2
) + f 0(
)(x
) + f 00 ((x))(x
)
2
2
2
2
2
gasim
Z
a
a+b
1
f (x)dx = (b a)f (
)+
2
2
f 00 ((x))(x
a+b 2
) dx.
2
Astfel expresia restului devine

Z b
Z
a+b
1 b 00
a+b 2
R(f ) =
f (x)dx (b a)f (
)=
f ((x))(x
) dx =
2
2 a
2
a
Z b
1
a+b 2
(b a)3 f 00 ()
= 2 f 00 ()
(x
) dx =
.
2
2
24
a
Formula dreptunghiului este
Z b
a+b
(b a)3 f 00 ()
f (x)dx = (b a)f (
)+
.
2
24
a
Aplicarea practic
a a formulei dreptunghiului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
m )
si utilizam formula dreptunghiului pentru calculul integralei functiei n fiecare
interval [ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z
f (x)dx =
a
2
m1
X Z ai+1
i=0
f (x)dx =
ai
Analog rationamentului efectuat la evaluarea restului formului de integrare numeric

a a lui
Simpson.
83
5.7. CAZURI SPECIALE
m1
X
[(ai+1 ai ))f (
i=0
f 00 (i )(ai+1 ai )3
ai+1 + ai
)+
].
2
24
Repetand rationamentul de la metoda trapezelor, deducem

b
f (x)dx =
a
m1
ba X
1
(b a)3 f 00 ()
f (a + (i + )h) +
.
m
2
24m2
i=0
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia

Km (f ) =
m1
1
ba X
f (a + (i + )h).
m
2
i=0
5.7
5.7.1
Cazuri speciale
Formula de integrare numeric
a Lobatto
In locul formulei de integrare numerica (5.6) consideram formula

Z
(x)f (x)dx = Af (a) +

a
n2
X
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ),
(5.11)
i=1
diferenta constand n aceea ca doua noduri extremitatile intervalului de integrare sunt fixate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se numeste formula
de integrare numerica Lobatto. Au loc urmatoarele rezultate.
Teorema 5.7.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.11) este 2n 3.
Demonstratie. In cazul functiei f0 (x) = (x a)(x b)
restul este nenul.
Qn2
i=1
(x xi )2 P2n2
Teorema 5.7.2 Dac

a u Pn2 este polinomul ortogonal, cu ponderea (xa)(b
x)(x), n [a, b], pe Pn3 cu r
ad
acinile x1 , . . . , xn2 , atunci formula de integrare
numeric
a
Z
Z
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx + R(f )

a
are gradul de exactitate 2n 3.
84
Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f ), de

unde
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx.
a
Fie f P2n3 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la (x

a)(x b)u(x) atunci f = (x a)(x b)qu + r si q Pn3 , r Pn1 . Atunci
L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x) = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; (xa)(xb)qu+r)(x) =
= L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)
si n consecinta
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =
a
(x)r(x)dx.
=
a
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x a)(b x)(x), n [a, b], pe Pn3 , urmeaz

a
ca
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[(x a)(x b)q(x)u(x) + r(x)]dx =
a
Z
(x a)(b x)(x)q(x)u(x)dx +
=
a
Z
=
(x)r(x)dx =
a
Z
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.

a
Restul formulei de integrare numerica Lobatto se poate evalua prin:

Teorema 5.7.3 Dac
a f C 2n2 [a, b] atunci exist
a [a, b] astfel nc
at
Z b
Z b
R(f ) =
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx =
a
f (2n2) ()
(2n 2)!
=
unde u(x) =
Qn2
i=1
(x a)(x b)(x)u2 (x)dx,
(x xi ).
Demonstratie. Procedand asemanator cu demonstratia teoremei (5.5.4), notam

prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile
H(a) = f (a),
H(xi ) = f (xi )
0
H (xi ) = f (xi )
H(b) = f (b).
i {1, 2, . . . , n 2},
i {1, 2, . . . , n 2},
85
Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite

(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +
f (2n2) ((x))
(x a)(x b)u2 (x).
(2n 2)!
(5.12)
Deoarece H(x) P2n3 , formula de integrare numerica a lui Lobatto implica

Z
(x)H(x)dx = AH(a) +
a
= Af (a) +
n1
X
n2
X
Ai H(xi ) + BH(b) =
i=1
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.
Ai f (xi ) + Bf (b) =
a
i=1
Inmultind (5.12) cu (x) si integrand gasim

Z
R(f ) =
(x a)(x b)(x)u2 (x)
f (2n2) ((x))
dx.
(2n 2)!
(5.13)
Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)

fiind continua, putem aplica integralei
u2 (x)
din membrul drept din (5.13) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
f (2n2) ()
R(f ) =
(2n 2)!
5.7.2
(x a)(x b)(x)u2 (x)dx.
Formula de integrare numeric

a Radau
Daca n formula (5.6) se fixeaza doar un nod unul din extremitatile intervalului de integrare atunci formula de integrare numerica are forma
b
(x)f (x)dx = Af (a) +

a
n1
X
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.14)
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ).
(5.15)
i=1
sau
Z
(x)f (x)dx =
a
n1
X
i=1
Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numerica (5.14) sau

(5.15) este 2n 2.
In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.14) si (5.15) se numesc
formulele de integrare numerica Radau.
86
Teorema 5.7.4 Dac

a u Pn1 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(x), n [a, b], pe Pn2 cu r
ad
acinile x1 , . . . , xn1 , atunci formula de integrare
numeric
a
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx + R(f )
a
are gradul de exactitate 2n2. Un rezultat analog are loc si pentru formula (5.15).
Teorema 5.7.5 Dac
a f C 2n1 [a, b] atunci exist
a [a, b] astfel nc
at
Z b
Z b
R(f ) =
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx =
a
=
unde u(x) =
Qn
i=1 (x
f (2n1) ()
(2n 1)!
(x)(x a)u2 (x)dx,
xi ).

P 5.1 S
a se deduc
a formula de integrare numeric
a de tip Gauss
Z 1
n
X
f (x)
(2k + 1)
dx =
f cos
+ R(f ).
n+1
2(n + 1)
1 x2
1
k=1
Indicatie. Polinoamele lui Cebasev Tn (x) = cos arccos nx sunt polinoame
1
ortogonale cu ponderea 1x
n intervalul (1, 1).
2
Nodurile formulei de integrare numerica sunt radacinile polinomului Tn+1 (x),
xk = cos tk , unde tk = (2k+1)
2(n+1) , k = 0, 1, . . . , n.
1
Deoarece u(x) = 2n Tn+1 (x), coeficientul formulei de integrare numerica Ak
este
Z 1
Z
1
u(x)
(1)k sin tk cos (n + 1)t
Ak =
dx =
dt. (5.16)
n+1
1 x2 (x xk )u0 (xk )
1
0 cos t cos tk
Consideram integrala
Z
Z
Z
1
cos t
1
eit
cos t
dt =
dt =
dt.
I =
2 cos t cos tk
2 cos t cos tk
0 cos t cos tk
In urma substitutiei eit = z si a aplicarii teoremei semirezidurilor se obtine
Z
1
z
sin tk
I =
dz =
.
2
i |z|=1 z 2z cos tk + 1
sin tk
Substituind n (5.16) se obtine Ak =
n+1 .
87
ni R n
P 5.2 Dac
a Cn,i = n(1)
i! (ni)! 0 t(t 1) . . . (t i + 1)(i i 1) . . . (t n)dt este
un num
ar C
otes atunci limn Cn,2 = .
Indicatie. Definind hn,k =

|Cn,2 | = |
n1
X
1
2n(n2)!
R k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt avem
hn,k | = |hn,0 (hn,1 . . . hn,n1 )| |hn,0 |
k=0
n1
X
|hn,k | (5.17)
k=1
Au loc evaluarile
1
|hn,1 | =
2n(n 2)!
t(t 1)(3 t) . . . (n t)dt

1
1
n1
2(n 1)! =
;
2n(n 2)!
n
|hn,n1 | =
1
2n(n 2)!
t(t 1)(t 3) . . . (t n + 1)(n t)dt

n1
1
n!
n1
=
;
2n(n 2)! n 2
2(n 2)
Pentru k 2, 3, . . . , n 2
Z k+1
1
t(t 1)(t 3) . . . (t k)(k + 1 t) . . . (n t)dt
|hn,k | =
2n(n 2)! k
1
(k + 1)!(n k)!
k + 1 k!(n k)!
2n(n 2)!
k1
k 1 2n(n 2)!

n
2
3
n!
k!(n k)!
3
3
;
=

n 2(n 2)!
n!
n
n
n
k
|hn,0 | =
1
2n(n 2)!
2
3
Z
1
3
1
2n(n 2)!
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt

0
t(1t)(3t) . . . (nt)dt
1
1 1
2
2 1
(3 ) . . . (n ) =
2n(n 2)! 3 3
3
3 3
1
1
1
1
(2 + )(3 + ) . . . (n 1 + ).
54n(n 2)!
3
3
3
88
Prentru x > 0, din relatiile

(2 + x)(3 + x) . . . (n 1 + x) = xn1 + (2 + 3 + . . . + n 1)xn2 + . . . +
+[3 4 . . . (n 1) + 2 4 . . . (n 1) + . . . (n 1) + 2 3 . . . (n 2)]x + (n 1)!
1 1
1
(n 1)!( + + . . . +
)x,
2 3
n1
n particular, pentru x = 13 , deducem inegalitatea
1
1
1
1 1
1
1
(n 1)! n
(2+ )(3+ ) . . . (n1+ ) (n1)!( + +. . .+
)
ln .
3
3
3
2 3
n1 3
3
2
In consecinta
|hn,0 |
1 n1 n
ln .
162 n
2
Din(5.17) rezulta
|Cn,2 |
1 n 1 n n 1 3(n 3)
n1
ln
,
162 n
2
n
n
2(n 2)
pentru n .
P
P 5.3 Fie h = ba
a n = (ba) ni=0 Cn,i a+ih este functionala din C [a, b]
n . Dac
corespunz
atoare formulei de integrare numeric
a Newton-C
otes
Z
f (x)dx = (b a)
a
n
X
Cn,i f (a + ih) + Rn (f ),
i=0
atunci sirul de functionale (n )nN nu converge n topologia slab

a din C [a, b]
Rb
c
atre functionala I(f ) = a f (x)dx.
P 5.4 S
a se arate c
a sirul functionalelor (Im )mN , (Jm )mN , (Km )mN definite prin schema de aplicare practic
a a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual c
atre functionala I.
Capitolul 6
Rezolvarea numeric
aa
problemelor Cauchy
Ne ocupam de rezolvarea numerica a problemei Cauchy

x(t)
f (t, x(t) = 0,
t [0, T ]
0
x(0)
=x
(6.1)
unde f : [0, T ] Rn Rn este o functie cu proprietati care sa asigure existenta

si unicitatea solutiei n intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operationala
L(x) = ,
(6.2)
unde L : C 1 [0, T ] C[0, T ] Rn este definit prin

x(t)
f (t, x(t),
t [0, T ]
,
L(x) =
x(0)
= x0
iar

=
t [0, T ]
0,
x0
Forma operationala (6.2) cuprinde o clasa mult mai larga de probleme si constituie un cadru n care se pot formula si studia metode de rezolvare aproximativa.
Pentru simplitate, consideram forma operationala (6.2) ca o ecuatie avand
necunoscuta x, o functie reala (n = 1), definita n intervalul fixat [0, T ].
6.1
Metode de discretizare
Rezolvarea prin discretizare a ecuatiei (6.2) consta n construirea unei aproximatii

uh = (u0 , u1 , . . . , un )
89
90
CAPITOLUL 6. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY
a solutiei x(t) pe o retea de puncte 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T , unde ui este

o aproximatie pentru x(ti ), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezinta norma retelei de
puncte h = max0in1 ti+1 ti .
In acest scop ecuatia initiala se nlocuieste cu o alta ecuatie
Lh (uh ) = h ,
(6.3)
numita schema de calcul.

Exemplu. Schema de calcul Euler. fie n N , h = Tn si reteaua echidistanta 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T cu ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. In punctul ti ,
aproximam derivata functiei prin diferenta finita prograsiva
x(t
i) '
x(ti + h) x(ti )
x(ti+1 ) x(ti )
=
h
h
si substituim n ecuatia diferentiala (6.1). Membrul stang al equatiei (6.1) devine

x(ti+1 ) x(ti )
f (ti , x(ti ))
h
care n general nu mai este 0. Notam prin u0 , u1 , . . . , un numerele care puse,
respectiv n locul necunoscutelor x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ) satisfac egalitatile
ui+1 ui
f (ti , ui ) = 0,
i = 0, 1, . . . , n 1
h
.
(6.4)
u0 = x0
Relatiile (6.4) reprezinta schema de calcul Euler.
In acest caz operatorul L este definit prin

Lh (uh ) =
ui+1 ui
h
u0
Lh : Rn+1 Rn+1
f (ti , ui ),
i = 0, 1, . . . , n 1
iar

h =
0,
x0
i = 0, 1, . . . , n 1
uh = (u0 , . . . , un ),
Relatiile (6.4) formeaza totodata un sistem algebric de n + 1 ecuatii neliniare cu

n + 1 necunoscute care nsa se poate rezolva usor prin recurenta
u0 = x0
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
i = 0, 1, . . . , n 1.
Problema care se ridica este de a vedea n ce conditii ansamblul de numere

uh reprezinta aproximatii rezonabile pentru x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ).
91
6.1. METODE DE DISCRETIZARE
Sa presupunem ca L este definit ntre spatiile normate (X, k k) si (Y, k k),

iar Lh este definit ntre (Xh , k kh ) si (Yh , k kh ).
Solutia uh a ecuatiei Lh (uh ) = h converge catre solutia x a ecuatiei L(x) =
daca
lim kuh [x]h kh = 0,
h0
unde [x]h = (x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn )) reprezinta restrictia lui x la reteaua de puncte.
Daca exista constantele pozitive C si astfel ncat kuh [x]h kh Ch atunci
convergenta este de ordin .
Studiul convergentei solutiei aproximative este legat de proprietatile de consistenta si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul Lh (uh ) = h este consistent
a daca
lim kh kh = 0,
h0
unde h = Lh ([x]h ) h . Daca exista constantele C1 si astfel ncat kh kh

C1 h atunci schema de calcul este consistent
a de ordin .
Schema de calcul Lh (uh ) = h este stabila daca exista constantele pozitive
C2 , h0 si astfel ncat
h (0, h0 ), h Yh , kh kh kyh zh k C2 kh kh ,
unde yh si zh verifica relatiile Lh (zh ) = Lh (yh ) + h .
Legatura dintre cele trei notiuni introduse este formulata n teorema urmatoare:
Teorema 6.1.1 Dac

a schema de calcul Lh (uh ) = h este stabil
a si consistent
a
de ordin atunci convergenta este de ordin .
Demonstratie. Deoarece schema de calcul este consistenta de ordin au loc

relatiile Lh [x]h = h + h si kh kh C1 h .
Pentru h suficient de mic, daca Lh uh = h , din stabilitatea schemei de calcul
urmeaza ca k[x]h uh kh C2 kh kh C1 C2 h , de unde rezulta convergenta de
ordin a schemei de calcul.
In cazul schemelor de calcul liniare, (adica cu operatorul Lh liniar), stabilitatea se poate caracteriza prin
Teorema 6.1.2 Dac
a operatorul Lh este liniar atunci schema de calcul Lh uh =
h este stabil
a dac
a si numai dac
a exist
a o constant
a C 0 astfel nc
at
kuh kh Ckh kh ,
h Yh .
92
Demonstratie. In ipoteza stabilitatii, exista h0 , , C > 0 astfel ncat dac

a
h (0, h0 ), h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h , Lh (zh ) = h + h atunci kzh
uh kh Ckkh . Din liniaritatea schemei de calcul rezulta Lh (zh uh ) = h .
Rescriem aceasta implicatie prin: daca h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h
atunci kuh kh Ckh kh .
Fie h Yh . Daca kh kh atunci inegalitatea teoremei este verificat
a.
,
L
(
u
)
=
au
loc
relat
iile
Daca kh kh > atunci pentru h = 2kk
h
h h
h
h
kh kh = 2 si n consecinta k
uh kh Ckh kh de unde, pentru uh = 2 u
h se
deduc relatiile Lh (uh ) = h si kuh kh Ckh kh .
Implicatia inversa este imediata.
In cele ce urmeaza vom studia schema de calcul Euler. In Rn+1 folosim norma
lui Cebasev kxk = max{|x1 |, . . . , |xn+1 |}. Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 6.1.3 Dac
a functia f admite derivate partiale de ordinul nt
ai m
arginite,
atunci schema de calcul este consistent
a de ordinul nt
ai.
Demonstratie. Existenta derivatelor partiale ale functiei f asigura existenta

derivatei de ordinul al doilea a solutiei problemei Cauchy (6.1), iar din marginirea
derivatelor partiale rezulta existenta unei constante M2 > 0, astfel ncat |
x(t)|
M2 , t [0, T ].
2
Din egalitatile x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t
i ) + h2 x
(ci ), ci (ti , ti+1 ), i
{0, 1, . . . , n 1}, rezulta
x(ti+1 ) x(ti )
h
= x(t
i) + x
(ci ),
h
2
i {0, 1, . . . , n 1}.
Atunci

L([x]h ) =
x(ti+1 )x(ti )
h
x(t0 )

=

=
f (ti , x(ti )), i {0, 1, . . . , n 1}
h
(ci ),
2x
i {0, 1, . . . , n 1}
0, i {0, 1, . . . , n 1}
+
x0
h
(ci ),
2x
i {0, 1, . . . , n 1}
Recunoastem h n primul termen si n consecinta al doilea termen este h . Prin

urmare
M2
h
kh k = max
|
x(ci )|
h.
0in1 2
2
Pentru demonstrarea stabilitatii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urmatorul rezultat:
93
Teorema 6.1.4 Dac

a termenii sirului de numere reale, nenegative (zn )nN satisfac inegalit
atile
zn+1 azn + b,
n N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
zn an z0 + b
an 1
b
an (z0 +
).
a1
a1
Demonstratie. Au loc inegalitatile

zn azn1 + b a(azn2 + b) + b = a2 zn2 + b(1 + a)
an z0 + b(1 + a + . . . + an1 ) = an z0 + b
an 1
.
a1
Teorema 6.1.5 Dac

a functia f este lipschitzian
a n x, adic
a exist
a L > 0, astfel
nc
at |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci schema de calcul Euler este
stabil
a.

Demonstratie. Fie n =
i i {0, 1, . . . , n 1}

si sistemele Lh (uh ) =
h , Lh (zh ) = h + h :

ui+1 ui
h
u0 = x0
f (ti , ui ) = 0,
zi+1 zi
f (ti , zi )
h
0
z0 = x +
= i ,
i = 0, 1, . . . , n 1
i = 0, 1, . . . , n 1
(6.5)
(6.6)
Introducem vectorul wh = zh uh = (wi )0in si scazand ecuatiile lui (6.5) din

ecuatiile corespunzatoare lui (6.6) gasim

wi+1 wi
h
w0 =
[f (ti , zi ) f (ti , ui )] = i ,
i = 0, 1, . . . , n 1
Atunci
wi+1 = wi + h[f (ti , zi ) f (ti , ui )] + hi
i {0, 1, . . . , n 1}.
In norma, vom avea

|wi+1 | |wi | + h|f (ti , zi ) f (ti , ui )| + h|i | (1 + hL)|wi | + hkh kh ,
(6.7)
94
unde kh kh = max{|0 |, . . . , |n1 |, ||}. Utilizand inegalitatea Teoremei 6.1.4

obtinem
|wi | (1 + hL)i (|w0 | +
hkh kh
1
) eihL (1 + )kh kh
(1 + hl) 1
L
1
)kh kh ,
L
Din inegalitatea de mai sus deducem
eT L (1 +
i {0, 1, . . . , n}.
kzh uh kh = kwh kh = max |wi | eT L (1 +

0in
1
)kh kh ,
L
adica inegalitatea din definitia stabilitatii. Constanta C corespunzatoare este

eT L (1 + L1 ).
Din consistenta si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergenta:
Teorema 6.1.6 Dac
a
1. functia f este lipschitzian
a n x, adic
a exist
a L > 0 astfel nc
at |f (t, x)
f (t, y)| L|x y|, x, y.
2. Solutia problemei Cauchy (6.1) este de dou
a ori derivabil
a, av
and derivata
de ordinul doi m
arginit
a, |
x(t)| M, t [0, T ];
atunci solutia discret
a construit
a cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
c
atre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent
a fiind 1.
Mai mult are loc urmatoarea formula de evaluare a priori a erorii
kuh [u]h k
M2 T L
1
e (1 + )h
2
L
(6.8)
O demonstratie directa a teoremei de convergenta 6.1.6 este

Notam xi = x(ti ) si ei = xi ui ,
loc relatiile
i = 0, 1, . . . , n. Observam ca e0 = 0. Au
xi+1 = x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t

i) +
xi + hf (ti , xi ) +
h2
x
(i )
2
si
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
h2
x
(i ) =
2
95
din care, prin scadere, obtinem

ei+1 = ei + h[f (ti , xi ) f (ti , ui )] +
h2
x
(i ).
2
Aplicand valoarea absoluta, rezulta

|ei+1 | |ei | + h|f (ti , xi ) f (ti , ui )| +
|ei | + hL|xi ui | +
h2
|
x(i )|
2
h2
h2
M = (1 + hL)|ei | + M.
2
2
Folosind Teorama 6.1.4 rezulta

h2
2 M
] eihL
M
M
h eT L h.
2L
2L
k[x]h uh k = max{|ei | : i = 0, 1, . . . , n} eihL
M
M
h eT L h.
2L
2L
|ei | (1 + hL) [|e0 | +
(1 + hL) 1
Prin urmare
Aplicatie. Sa se calculeze utilizand schema de calcul Euler valoarea functiei x(t)

1
n punctul t = 75
cu eroarea = 0.01, stiind ca x(t) este solutia problemei Caucly

x(t)
= 21 13 tx2 ,
x(0)
= x0 .
Nu se tine seama de erorile de rotunjire.

Sa presupunem ca f (t, x) = 12 13 tx2 este definita n patratul D = [0, 1][0, 1].
Atunci sup{|f (t, x)| : (t, x) D} 65 si potrivit teoremei de existenta si unicitate,
problema Cauchy are solutie unica n intervalul |t| min{1, 65 } = 1.
Alegem T = 1. Determinam parametrii L si M care intervin n Teorema 6.1.6.
2
1
|f (t, x) f (t, y)| = |t||x2 y 2 | |x y|.
3
3
Alegem L = 1.
d
d 1 1
f (t, x(t)) = [ tx2 (t)] =
dt
dt 2 3
1
1
1
2
= [x2 (t) + 2tx(t)x(t)]
= x2 (t) tx(t) + t2 x3 (t).

3
3
3
9
Urmeaza ca
8
sup{|
x(t)| : |t| 1} .
9
x
(t) =
96
Alegem M = 98 .
Trebuie sa determinam pasul h > 0 astfel ncat sa existe p N care s
a
satisfaca relatiile
1
ph =
75
si
M
M
|up x(tp )| kuh [x]h k eT L h 3T L h < .
2L
2L
Rezulta ca p este cel mai mic numar natural care satisface inegalitatea
h=
1
2L
LT .
75p
3 M
Substituind cu valori numerice, gasim p = 2 si deci h =
1
150 .
In final
u0 = 0,
1
,
u1 = u0 + hf (t0 , u0 ) = 300
u2 = u1 + hf (t1 , u1 ) ' 0.0067.
6.2
Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
Pentru rezolvarea problemei Cauchy (6.1) consideram schema de calcul

ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
(6.9)
0
u0 = x
unde h =
T
n,
ti = ih, i = 0, 1, . . . , n iar functia Fm (h, t, x; f ) va fi de forma

Fm (h, t, x; f ) =
m
X
pi ki (h)
i=1
cu
ki (h) = f (t + i h, x + h
m
X
i,j kj (h),
i = 1, . . . , m.
j=1
Numerele p1 , . . . , pm , i , i,j , i, j = 1, . . . , m se determina pentru fiecare m n

parte astfel ncat, daca x(t) este solutia problemei Cauchy, atunci puterea p din
relatia
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hp (t, h),
t, h,
(6.10)
h
sa fie cat mai mare. Conditia (6.10) se poate reformula prin: h = 0 trebuie sa fie
solutie de ordin p + 1 a ecuatiei
m (h) = x(t + h) x(t) hFm (h, t, x(t); f ) = 0.
Astfel schema de calcul (6.9) va avea ordinul p de consistenta.
Solutiile obtinute se prezinta sub forma tabelelor Butcher
97
6.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA
1
2
...
m
1,1
2,1
...
m,1
p1
...
...
...
...
...
1,m
2,m
...
m,m
pm
Daca 1 = 0 si i,j = 0, pentru i j atunci schema de calcul de tip Runge

Kutta este explicita. In acest caz
k1 (h) = f (t, x);
k2 (h) = f (t + 2 h, x + 21 hk1 (h));
k3 (h) = f (t + 3 h, x + 31 hk1 (h) + 32 hk2 (h));
.............................................
km (h) = f (t + m h, x + m1 hk1 (h) + . . . + mm1 hkm1 (h));
In cele ce urmeaza consideram doar cazul explicit.
Pentru m = 1 se regaseste schema lui Euler.
Efectuam calculele n cazul m = 2. In acest caz h = 0 trebuie sa fie solutie de
ordin 3 a ecuatiei
2 (h) = x(t + h) x(t) h[p1 k1 (h) + p2 k2 (h)] =
= x(t + h) x(t) h[p1 f (t, x(t)) + p2 f (t + 2 h, x(t) + 21 hf (t, x(t)))] = 0.
Presupunem ca solutia problemei Cauchy admite toate derivatele necesare calculelor urmatoare. Calculam
02 (h) = x(t
+ h) [p1 f (t, x(t)) + p2 f (t + 2 h, x(t) + 21 hf (t, x(t)))]
hp2 [
f
f
2 +
21 f (t, x(t))], 1
t
x
002 (h) = x
(t + h) 2p2 [
hp2 [
f
f
2 +
21 f (t, x(t))]
t
x
2f 2
2f
2f 2 2
2 + 2
2 21 f (t, x(t)) +
f (t, x(t))].
2
t
tx
x2 21
Rezulta
2 (0) = 0;
02 (0) = x(t)
p1 f (t, x(t)) p2 f (t, x(t)) = (1 p1 p2 )f (t, x(t));
f
00
2 (0) = x
(t) 2p2 [2 f
x (t, x(t)) + x (t, x(t))21 f (t, x(t))] =
f
= (1 2p2 2 ) t (t, x(t)) + (1 2p2 21 ) f
x (t, x(t))f (t, x(t)).
1
Pentru simplificare omitem scrierea argumentelor.
98
h = 0 este solutie tripla daca coeficientii termenilor care contin pe f si derivatele

sale partiale sunt nule. Obtinem sistemul algebric neliniar
1 p 1 p2 = 0
1 2p2 2 = 0
1 2p2 21 = 0
Doua solutii ale acestui sistem sunt:
1. p1 = 0, p2 = 1, 2 = 21 = 12 . In acest caz schema de calcul este
ui+1 ui
f (ti + h2 , ui + h2 f (ti , ui )) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
0
u0 = x
(6.11)
si este cunoscuta sub numele de schema Euler mbunatatita.

2. p1 = p2 = 21 , 2 = 21 = 1. Schema de calcul este
ui+1 ui 1
2 f (ti , ui ) 12 f (ti+1 , ui + hf (ti , ui )) = 0
h
0
u0 = x
i = 0, 1, . . . , n 1
Tabelele Butcher corespunzatoare sunt

0
1
2
1
2
0
0
1
0
1
0
1
0
0
1
2
1
2
Pentru m = 4 se obtine schema de calcul Runge

ui+1 ui 1
6 [k1 (h) + 2k2 (h) + 2k3 (h) + k4 (h)] = 0,
k1 (h) = f (ti , ui )
k2 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k1 (h))
k3 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k2 (h))
k4 (h) = f (ti + h, ui + hk3 (h))
u0 = x0
i = 0, 1, . . . , n 1
(6.12)
cu tabela Butcher
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
6
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
2
3
2
3
1
6
1
2
Pentru a justifica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge Kutta stabilim
6.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA
99
Teorema 6.2.1 Dac

a functia f (t, x) este lipschitzian
a n x (L. > 0, astfel nc
at
|f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R) atunci functia Fm (h, t, x; f ) este lipschitzian
a n x.
Demonstratie. Pentru simplitate, consideram m = 2, adica

Fm (h, t, x; f ) = F2 (h, t, x; f ) = p1 f (t, x) + p2 f (t + 2 h, x + 2,1 hf (t, x)).
In acest caz
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|
|p1 | |f (t, y)f (t, x)|+|p2 | |f (t+2 h, y+2,1 hf (t, y))f (t+2 h, x+2,1 hf (t, x))|.
Datorita ipotezei facute rezulta succesiv
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|
|p1 | L|y x| + |p2 | L|y + 2,1 hf (t, y) x 2,1 hf (t, x)|
L(|p1 | + |p2 | + |p2 | |2,1 |hL)|y x| M |y x|,
unde M = L(|p1 | + |p2 | + |2,1 |T L).
Prin urmare are loc o teorema de stabilitate a carei demonstratie este identia
cu demonstratia Teoremei 6.1.5.
Teorema 6.2.2 Dac
a functia f este lipschitzian
a n x, adic
a exist
a L > 0, astfel
nc
at |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci o schem
a de calcul de tip
Runge Kutta este stabil
a.
In consecinta
Teorema 6.2.3 Dac
a
functia f (t, x) este lipschitzian
a n x;
schema de calcul de tip Runge Kutta este consistent
a de ordin p
atunci atunci solutia discret
a construit
a cu ajutorul schemei de calcul de tip
Runge Kutta converge c
atre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent
a
fiind p.
100
6.3
Scheme de calcul de tip Adams
Ecuatia diferentiala (6.1)este echivalenta cu ecuatia integrala

Z t
f (s, x(s))ds
0 t < t T.
x(t) = x(t) +
t
Ideea schemelor de calcul de tip Adams consta n nlocuirea functiei (s) =

f (s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
Nr ()(s) =
r
X
(t a)(t a + h) . . . (t a + (i 1)h)
i=0
ih (a)
.
i!hi
Solutia aproximativa u satisface ecuatia

Z t
Nr ()(s)ds.
u(t) = u(t) +
(6.13)
Fie h = Tn si retraua de puncte echidistante ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. Particulariza relatia (6.13) luand t, t, a egale, respectiv cu tk+p , tkq , tk si obtinem
Z
r
X
ih (tk ) tk+p
uk+p = ukq +
(stk )(stk +h). . .(stk +(i1)h)ds, (6.14)
i!hi
tkq
i=0
unde ui = u(ti ), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabila s tk = zh integrala din (6.14) devine
Z p
Z tk+p
z(z +1). . .(z +i1)dz.
(stk )(stk +h) . . . (stk +(i1)h)ds = hi+1
q
tkq
Inlocuind n (6.14) gasim

uk+p = ukq +
Z
r
X
hi+1 i (tk )
i=0
i!hi
z(z + 1) . . . (z + i 1)dz.
sau
uk+p = ukq +
r
X
i ih (tk ),
i=0
unde
0 = p +
R q
1 p
i = i! q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz,
i = 1, 2, . . . , r.
Utilizand formula de dezvoltare a diferentelor finite regresive obtinem

r
i
X
X
i
uk+p = ukq + h
i
(1)j (tk j),
j
i=0
j=0
101
6.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS
unde (tj ) = f (tj , uj ). Permutand nsumarile gasim

uk+p = ukq + h
r
X
j f (tkj , ukj ),
(6.15)
j=0
cu

j
j+1
r
j = (1) [
j +
j+1 + . . . +
r ].
j
j
j
j
(6.16)
Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particularizam (6.15), alegand p = 1, q = 0. Se obtin relatiile
uk+1 = uk + h
r
X
k = r, . . . , n 1;
j f (tkj , ukj ),
(6.17)
j=0
unde j sunt dati de formulele (6.16) cu 0 = 1, i =

Tabelul coeficientilor j .
r|j
1
2
3
4
5
0
3
23
55
1901
4277
1
-1
-16
-59
-2774
-7927
Numarator
2
3
5
37
2616
9982
1
i!
R1
0
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Numitor
4
-9
-1274
-7298
251
2877
5
2
12
24
720
1440
-475
2. Schema Adams - Moulton. Alegand p = 0, q = 1 n (6.15) se obtin formulele

uk = uk1 + h
r
X
j f (tkj , ukj ),
k = r 1, . . . , n;
(6.18)
j=0
unde j sunt dati de formulele (6.16) cu 0 = 1, i =

Tabelul coeficientilor j .
r|j
1
2
3
4
5
0
1
5
9
251
475
Numarator
1
2
3
1
8
-1
19
-5
1
646 264 106
1427 -798 482
1
i!
R0
1 z(z+1). . .(z+i1)dz.
Numitor
4
-19
-173
27
2
12
24
720
1440
102
Schema de calcul Adams - Bashforth este explicit

a n sensul ca n formula
(6.17), elementele membrului drept sunt cunoscute si uk+1 se calculeaza nemijlocit.
Schema de calcul Adams - Moulton este implicit
a n sensul ca n formula
(6.18), pentru j = 0 apare factorul f (tk , uk ), iar uk este necunoscut. Astfel uk se
obtine ca solutia unei ecuatii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai multi pasi (multipas), n timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un
singur pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele
de calcul de tip Adams este faptul ca folosesc valorile lui f doar n nodurile anterioare, n timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de
valorile lui f n diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute n
prealabil u0 , u1 , . . . , ur , aproximatii care se determina pe o alta cale - de exemplu
utilizand o schema de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se numeste procedeu initial.
Pentru a studia consistenta unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (6.15) sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
(6.19)
h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp1 f (tk+p1 , uk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.

Fie x solutia problemei Cauchy si presupunand ca au loc dezvoltarile tayloriene
xk+s = xk +
x k+s = x k +
sh
k
1! x
sh
k
1! x
+
+
(sh)2
k + . . .
2! x
(sh)2 (3)
2! xk + . . .
atunci
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk
h[bp f (tk+p , xk+p ) + bp1 f (tk+p1 , xk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , xk )] =
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk h[bp x k+p + bp1 x k+p1 + . . . + b0 x k ] =
(m)
= C0 xk + C1 hx k + C2 h2 x
k + . . . + Cm hm xk
+ ...
unde
C0 = a0 + a1 + . . . + ap
C1 = C0 = a1 + 2a2 + . . . + pap (b0 + b1 + . . . + bp )
C2 = 2!1 (a1 + 22 a2 + . . . + p2 ap ) (b1 + 2b2 + . . . + pbp )
1
1
Cm = m!
(a1 + 2m a2 + . . . + pm ap ) (m1)!
(b1 + 2m1 b2 + . . . + pm1 bp ).
Schema de calcul de tip Adams (6.19) este consistenta de ordin m daca C0 =
C1 = . . . = Cm = 0 si Cm+1 6= 0.
103
6.4. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR
Exemplificam n cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1

3
1
uk+1 = uk + h[ f (tk , uk ) f (tk1 , uk1 )].
2
2
Schema de calcul se rescrie sub forma
3
1
uk+2 uk+1 h[ f (tk+1 , uk+1 ) f (tk , uk )] = 0
2
2
deci p = 2 si a2 = 1, a1 = 1, a0 = 0, b2 = 0, b1 = 32 , b0 = 12 . Rezulta
C0
C1
C2
C3
6.4
= a0 + a1 + a2 = 0
= a1 + 2a2 (b0 + b1 + b2 ) = 0
= 12 (a1 + 22 a2 ) (b1 + 2b2 ) = 0
= 3!1 (a1 + 23 a2 ) 12 (b1 + 22 b2 ) =
5
12 .
Schema de calcul predictor - corector
Schemele de tip predictor - corector se obtin prin combinarea dintre doua

scheme de tip Adams: una explicita
uk+1 = uk + h
p
X
ai f (tkj , ukj ),
kp
i=0
si una implicita
uk+1 = uk + h
q
X
bj f (tk+1j , uk+1j ),
k q 1.
j=0
Se valorifica astfel proprietatle schemei de calcul implicite ntr-o procedura explicita de calcul. Procedura P (EC)m E de combinarea celor doua scheme, pentru
un pas k s = max{p,
P q 1}, este
P: u0k+1 = uk + h pi=0 ai f (tkj , ukj );
Pentru s=1:m executa
s1
| E:
Calculeaza fk+1
= f (tk+1 , us1
)
P k+1
s1
s
| C:
uk+1 = uk + hb0 fk+1 + h qj=1 bj f (tk+1j , uk+1j ),
|
E: uk+1 = um
k+1 ; fk+1 = f (tk+1 , uk+1 )
Asadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de determinarea aproximatiilor u0 , u1 , . . . , us (procedeul initial).
Pentru procedura P ECE (m = 1) are loc urmatoarea teorema simpla de
convergenta:
104
Teorema 6.4.1 Dac

a
functia f (t, x) este lipschitzian
a n x; L > 0 astfel nc
at |f (t, y)f (t, x)|
L|y x|, x, y R;
procedeul initial este convergent, adic
a limh0 max0is |xi ui | = 0;
schemele de calcul de Adams explicit
a si implicit
a utilizate sunt consistente
atunci solutia discret
a construit
a cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor
corector converge c
atre solutia problemei lui Cauchy.
Demonstratie. Procedura P ECE a schema de calcul predictor corector se

poate scrie prin
uk+1 = uk + h
p
X
ai f (tkj , ukj ),
(6.20)
i=0
uk+1 = uk + hb0 f( tk+1 , uk+1 ) + h
q
X
bj f (tk+1j , uk+1j ).
(6.21)
j=1
pentru k {s, . . . , n 1}. Consistenta celor doua scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprima prin existenta
numerelor , N si C1 , C2 > 0 astfel ncat
xk+1 = xk + h
xk+1 = xk + h
p
X
i=0
q
X
,
ai f (tkj , xkj ) + h+1 k+1
(6.22)
bj f (tk+1j , xk+1j ) + h+1 k+1
(6.23)
j=0
pentru k {s, . . . , n 1} si
max |j | C1
max |j | C2 .
j
def
Daca xk+1 = xk+1 h+1 k+1

atunci egalitatea (6.22) devine
xk+1 = xk + h
p
X
ai f (tkj , xkj ).
i=0
Introducem notatiile
ej = xj uj ,
P
A = pi=0 |ai |,
ej = xj uj ,
P
B = qj=0 |bj |,
wj = max{|e0 |, . . . , |ej |}.
(6.24)
105
6.4. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR
Scazand (6.20) din (6.24) si (6.21) din (6.23) obtinem respectiv

ek+1
= ek + h
p
X
ai [f (tkj , xkj ) f (tki , uki )]
i=0
ek+1 = ek + hb0 [f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )] +

q
X
+h
bj [f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )] + h+1 k+1
j=1
In valoare absoluta, din egalitatile de mai sus rezulta

|ek+1 | |ek | + h
p
X
|ai | |f (tkj , xkj ) f (tki , uki )|
i=0
p
X
|ek | + hL
|ai | |eki |,
(6.25)
i=0
|ek+1 | |ek | + h|b0 | |f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )| +

q
X
+h
|bj | |f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )| + h+1 |k+1 |
j=1
|ek | + h|b0 |L|xk+1 uk+1 | + hL
q
X
|bj | |ekj+1 | + C2 h+1
(6.26)
j=1
T
inand seana de definitia lui xk+1 si de (6.25) deducem
| + |ek+1 |
|xk+1 uk+1 | |xk+1 xk+1 | + |xk+1 uk+1 | = h+1 |k+1
C1 h
+1
+ |ek | + hL
p
X
|ai | |eki |.
i=0
Utilizam aceasta inegalitate n (6.26) care devine

|ek+1 | |ek | + h|b0 |L(C1 h
+1
+ |ek | + hL
p
X
|ai | |eki |)+
i=0
+hL
q
X
|bj | |ekj+1 | + C2 h+1 .
j=1
Folosind definitia lui wk si aranjand termenii deducem

|ek+1 | (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .
(6.27)
106
Prin urmare
wk+1 (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .
Potricit Teoremei 6.1.4, inegalitatile anterioare implica
wk (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)k (w0 +
C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1

)
(1 + hLB + h2 L2 |b0 |A) 1
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
)
LB
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
2
eT (LB+T L |b0 |A) (ws +
).
LB
Din ultima inegalitate deducem
2 |b |A)
0
ehk(LB+hL
(ws +
k[x]h uh kh = max |xi ui | = max |ei | = wn

0in
2 |b |A)
0
eT (LB+T L
(ws +
0in
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
) 0,
LB
when h 0.
Observatie. Daca consideram consideram schemele de calcul ca formule matriceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunzatoare
sistemelor de ecuatii diferentiale.
6.5
A-stabilitatea schemelor de calcul
A-stabilitatea permite evaluarea tariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea

unei probleme Cauchy. Pentru definirea acestei notiuni se considera problem de
test
x = x,
C,
(6.28)
0
x(0) = x
a carei solutie este x(t) = et x0 . Daca < < 0 atunci limt x(t) = 0.
Aplicam schema de calcul Lh uh = fh pentru rezolvarea problemei (6.28).
Se numeste domeniu de A-stabilitate multimea elementelor z = h C, h >
0, C cu proprietatea ca solutia uh = (ui )0inh a schemei de calcul este
marginita pentru orice h > 0.
Schema de calcul Lh uh = fh este A-stabil
a daca semiplanul {z C : <z < 0}
este inclus n domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplicand o schema de calcul de tip Runge-Kutta problemei (6.28) se obtine
o relatie de forma
ui+1 = R(z)ui
z = h.
Functia R(z) se numeste functia de stabilitate.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabil
a daca
6.5. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL
107
1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| < 1.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabil
a daca
1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| = 0.
Aplicatii. Analizam natura A-stabilitatii mai multor scheme de calcul.
Fig. 1. Multimea de A-stabilitate a schemelor RungeKutta.
1. Schema de calcul Euler (6.4). Daca substituim f (ti , ui ) = ui n (6.4)

atunci deducem formula de recurenta ui+1 = (1 + h)ui ) = (1 + z)ui de
108
unde rezulta ca ui = (1 + z)i u0 . Prin urmare functoa de stabilitate este

R(z) = 1 + z. Sirul (ui )iN este marginit doar daca |R(z)| = |1 + z| 1.
Multimea de A-stabilitate este n acest caz discul cu centrul n -1 si raza 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler mbumatatita. (6.11). Analog se obtine R(z) =
2
1 + z + z2 . Multimea de A-satbilitate este interiorul domeniului delimitat
de contutul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge Kutta (m=4), (6.12). In acest caz R(z) = 1 +
2
3
z4
z + z2 + z6 + 24
iar multimea de A-stabilitate este domeniul marginit de
linia ntrerupta din Fig. 1.
Observam ca nici una din schemele de calcul de tip Runge Kutta explicit
a
nu este A-stabila.
4. In cazul schemei de calcul implicite
ui ui1
f (ti , ui ) = 0,
h
u0 = x0
i = 1, 1, . . . , n
pentru problema de test deducem

ui =
1
1
1 i
ui1 =
ui1 = (
) u0 .
1 h
1z
1z
1
Din conditia de marginirea sirului (ui )i : | 1z
| 1, obtinem ca multimea
de A-stabilitate este |z 1| 1,, adica exteriorul discului cu centrul n 1 si
de raza 1. Astfel aceasta schema de calcul este A-stabila.
5. Utilizand schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma

ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuatia cu diferente
(ap zbp )uk+p +(ap1 zbp1 )uk+p1 +. . .+(a1 zb1 )uk+1 +(a0 zb0 )uk = 0.
Ecuatia caracteristica corespunzatoare este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 ,
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0 .
109
Solutia ecuatiei cu diferente este marginita daca are loc conditia r

ad
acinii:
Radacinile polinomului caracteristic sunt n modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt radacini simple.
Fig. 2 si Fig. 3 prezinta frontierele multimilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams Bashforth (r=1,2,3,4) si respectiv Adams
Moulton (r=2,3,4). In fiecare caz multimea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului marginit de curbele desenate.
Fig. 2. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsBashforth.
Din analiza graficelor se observa ca nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabila.
Detalii privind construirea acestor grafice se gasesc n Anexa C.
110
Fig. 3. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsMoulton.
111
Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare

prin integrarea unei probleme Cauchy
Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare
= 0
f1 (x1 , . . . , xn )
..................
fn (x1 , . . . , xn )
= 0
la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplificarea
temul (6.29) sub forma concentrata f (x) = 0 cu
x1
f1 (x1 , . . . , xn )
..
..
x= .
f (x) =
.
xn
(6.29)
scrierii rescriem sis
fn (x1 , . . . , xn )
Indicam doua variante de transformare a sistemului f (x) = 0 la integrarea unei

probleme Cauchy de forma
x(t)
= (t, x(t)),
x(0) = x0 .
Varianta 1. Fie x0 Rn si (t, x) = f (x) (1 t)f (x0 ). Daca x este o
solutie a sistemului (6.29) atunci
(0, x0 ) = 0
si
(1, x ) = 0.
Fie x(t) o curba din Rn care uneste x0 cu x astfel ncat

(t, x(t)) = 0,
t [0, 1].
(6.30)
Derivand (6.30) gasim

d
(t, x(t)) = fx0 (x(t))x(t)
+ f (x0 ) = 0,
dt
de unde
x(t)
= [fx0 (x(t)]1 f (x0 ) =
1
[f 0 (x(t))]1 f (x(t)),
1t x
t [0, 1).
In concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare f (x) = 0 revine la

integrarea problemei Cauchy
1
x
= 1t
[fx0 (x)]1 f (x),
x(0) = x0 .
t [0, 1);
112
Varianta 2. Daca (t, x) = f (x) et f (x0 ) atunci

(0, x0 ) = 0
si
lim (t, x ) = 0.
Procedand analog, fie x(t) o curba din Rn ce uneste x0 si x si care satisface

egalitatea (t, x(t)) = 0, t 0. In urma derivarii se deduce problema Cauchy
x
= [fx0 (x)]1 f (x),
x(0) = x0 .
t > 0;

P 6.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
= (t, x(t))
t [0, T ],
x(0) = x
se consider
a schema de calcul implicit
a

ui ui1
h
u0 = x0 .
(ti , ui ) = 0 i = 1, 2, . . . , n,
(h =
T
n)
1. S
a se studieze consistenta schemei de calcul.
ipoteza n care functia este lipcshitzian
2. In
a n x, s
a se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.
P 6.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
= (t, x(t)),
t [0, T ],
x(0) = x ;
se consider
a schema de calcul a termenului median
ui+1 ui1
(ti , ui ) = 0, i = 1, 2, . . . , n 1,
2h
0
u =x ,
0
u1 se calculeaz
a printr-un procedeu initial.
(h =
T
n)
1. S
ipoteza n care functia este lipcshitzian
2. In
a n x, s
113
P 6.3 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare

x
(t) p(t)x(t)
q(t)x(t) = r(t),
x(a) = ,
x(b) = ;
t [a, b],
se consider
a schema de calcul
ui+1 2ui +ui1
ui1
p(ti ) ui+12h
q(ti )ui = r(ti ), i = 1, 2, . . . , n 1,
h2
(h = ba
n )
u
=
,
0
un = ,
unde p, q, r C[a, b].
1. S
ipoteza q(t) q > 0, s
2. In
ipoteza q(t) q > 0, s
a se demonstreze c
a scheme de calcul are solutie
3. In
unic
a.
P 6.4 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x
(t) = f (t, x(t)),
t [0, T ],
x(a) = ,
x(b) = ;
se consider
a schema de calcul
ui+1 2ui +ui1
= f (ti , ui ), i = 1, 2, . . . , n 1,
h2
u0 = ,
un = .
(h =
T
n)
1. S
a se arate c
a dac
a sirul (wi )0in satisface conditiile
w0 0
wi+1 (2 + ai )wi + wi1 = bi i = 1, 2, . . . , n 1,
wn 0
ai , bi 0
atunci wi 0, i {0, 1, . . . , n}.

2. S
a se demonstreze ca dac
a supt[0,T ] |x(4) | M4 < + si
[0, T ] R, atunci
|xi ui |
M4 h 2
M 4 h2 T 2
ti (T ti )
24
96
f (t,x)
x
0, (t, x)
i {0, 1, . . . , n}.
Capitolul 7
Metoda celor mai mici p

atrate
Reluam problema aproximarii unei functii cunoscuta prin valorile y1 , y2 , . . . , yn
date respectiv n punctele x1 , x2 , . . . , xn , distincte doua cate doua.
Pentru n mare, aproximatia data de o functie de interpolare este improprie
utilizarii n cazul n care intereseaza expresia functiei obtinute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
7.1
Construirea unui polinom de aproximare

prin metoda celor mai mici p
atrate
Fie m N, m < n. O functie F (x, c1 , . . . , cm ), fixata de parametrii c1 , . . . , cm

reprezinta o aproximatie construita prin metoda celor mai mici patrate daca
n
X
[F (xk , c1 , . . . , cm ) yk ]2 =
k=1
n
X
= inf{ [F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2
1 , . . . , m R}
k=1
Ansamblul format din parametrii (c1 , . . . , cm ) defineste un punct de minim al

functiei
n
X
(1 , . . . , m ) =
[F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2 ,
k=1
si este o solutie a sistemului algebric (conditia necesara de optimalitate)
= 0,
i
i = 1, 2, . . . , m.
(7.1)
Studiem cazul liniar. Fie 1 (x), . . . , m (x) functii liniar independente si

F (x, 1 , . . . , m ) = 1 1 (x) + . . . + m m (x).
114
115
7.1. DETERMINAREA UNUI POLINOM DE APROXIMARE
In acest caz, sistemul (7.1) devine un sistem algebric de m ecuatii liniare cu m

necunoscute
n
(c1 , . . . , cm ) = 2
[c1 1 (xk ) + . . . + cm m (xk ) yk ]i (xk ) = 0,
i
(7.2)
k=1
i = 1, 2, . . . , m.
Utilizand notatiile
ai,j =
n
X
i (xk )j (xk )
bi =
k=1
n
X
yk i (xk )
(7.3)
k=1
sistemul (7.2) se scrie

m
X
ai,j cj = bi
i = 1, 2, . . . , m.
(7.4)
j=1
Matricea (ai,j )1i,jm a coeficientilor dati de formula (7.3) se numeste matricea Gram asociata problemei de aproximare prin metoda celor mai mici patrate
considerata.
Astfel pentru obtinerea aproximatiei dorite trebuie parcursi urmatorii pasi:
1. Se alege m N si functiile liniar independente 1 (x), . . . , m (x).
2. Se calculeaza, conform formulelor (7.3) coeficientii (ai,j )1i,jm si (bi )1im .
3. Se rezolva sistemul algebric de ecuatii liniare (7.4), rezultand coeficientii
c1 , c2 , . . . , cm .
4. Se formeaza functia de aproximare
F (x, c1 , . . . , cm ) = c1 1 (x) + . . . + cm m (x).
Expresia functiei de aproximare poate fi pus sub o forma matriceala. Fie matricele
U si Y definite prin
1 (x1 ) 1 (x2 ) . . . 1 (xn )

y1
2 (x1 ) 2 (x2 ) . . . 2 (xn )
y2
Y
=
U =
...
... .
...
...
...
m (x1 ) m (x2 ) . . . m (xn )
yn
Prin calcul direct obtinem egalitatile matriceale
n
X
U U =(
i (xk )j (xk ))1i,jm = (ai,j )1i,jm
T
k=1
116
CAPITOLUL 7. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
si
n
X
U Y =(
i (xk )yk )1im = (bi )1im .
k=1
Sistemul (7.4) se poate scrie
c1
U UT . . . = U Y ;
cm
de unde
c1
. . . = (U U T )1 U Y,
cm
iar expresia functiei de aproximare este
1 (x)
F (x) =< (U U T )1 U Y, . . . >,
m (x)
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din Rn .

Fie vectorii
i (x1 )
i (x2 )
ui =
i {1, . . . , m}.
Rn
..
.
i (xn )
Teorema 7.1.1 Dac

a vectorii u1 , . . . , um sunt liniar independenti atunci matricea sistemului algebric de ecuatii liniare (7.4) este nesingular
a.
Demonstratie. Aplicand vectorilor liniar independenti u1 , . . . , um procedeul de

ortogonalizare Gram - Schmidt obtinem vectorii
vi =
m
X
i,p up
i {1, . . . , m},
p=1
astfel ncat < vi , vj >= i,j , i, j {1, . . . , m}, unde i,j reprezinta simbolul lui
Kronecker. Dar
m
m
X
X
< vi , vj >=<
i,p up ,
i,q uq >=
(7.5)
p=1
q=1
117
7.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE
m
X
i,p j,q < up , uq >=
p,q=1
m
X
i,p j,q ap,q = i,j ,
i, j {1, . . . , m}.
p,q=1
Fie
A = (ai,j )1i,jm = (< ui , uj >)1i,jm
si
= (i,j )1i,jm .
Ansamblul relatiilor (7.5) se scrie

AT = In
(7.6)
de unde deducem ca ||2 |A| = 1, adica |A| =

6 0.
7.2
Polinom trigonometric de aproximare

construit prin metoda celor mai mici p
atrate
Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2 si

0 X
Tm = {T (x) =
+
m(j cos jx + j sin jx) : 0 , 1 , . . . , n , 1 . . . , m R}
2
j=1
multimea polinoamelor trigonometrice de grad m.

Pentru o functie f C2 determinam un polinom trigonometric de grad m,
a0 X
+
m(aj cos jx + bj sin jx)
T0 (x) =
2
j=1
astfel ncat
Z
2
2
[T0 (x) f (x)] dx = inf{

0
[T( x) f (x)]2 dx : T Tm }.
Notand
Z
F (0 , 1 , . . . , m , 1 . . . , m ) =
[T( x) f (x)]2 dx,
conditiile de optimalitate sunt

F
=0
0
F
=0
k
F
=0
k
k {1, . . . , m}.
Calculand derivatele,obtinem ecuatiile:

R 2 0 Pm
F
0 = 2 R0 [ 2 + Pj=1 (j cos jx + j sin jx)]dx = 0;
2 0
m
F
j=1 (j cos jx + j sin jx)] cos kxdx = 0;
k = 2 R 0 [ 2 +
P
2 0
m
F
j=1 (j cos jx + j sin jx)] sin kxdx = 0;
k = 2 0 [ 2 +
118
CAPITOLUL 7. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
Deorece
Z
Z
sin jxdx =
Z
cos jxdx =
cos jx cos kxdx =

0
rezulta
2
a0 =
f (x) cos kxdx

0
sin kx cos jxdx = 0,

0
sin jx sin kxdx =
ak =
bk =
j,k
2
f (x)dx,
0
f (x) sin kxdx
k {1, . . . , m}.
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai

mici patrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezulta n urma trunchierii
seriei Fourier atasat functiei f .

P 7.1 Fie f L2 [0, 1]. S
a se determine polinomul de grad m care aproximeaz
a
prin metoda celor mai mici p
atrate functia f, n intervalul [0, 1], cu norma din
L2 [0, 1]. S
a se pun
a n evident
a matricea Gram corespunz
atoare numit
a matrice
Hilbert.
Capitolul 8
Interpolare prin polinoame

trigonometrice
Se numeste polinom trigonometric de grad m o functie de forma
m
t(x) =
a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx).
2
j=1
Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2. In

capitolul Metoda celor mai mici p
atrate s-au determinat coeficientii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaza cel mai bine, n sensul celor mai mici
patrate, o functie f C2 . Coeficientii obtinuti coincid cu coefientii dezvoltarii
Fourier atasata functiei f .
8.1
O problem
a de interpolare trigonometric
a
Vom rezolva urmatoarea problema particulara de interpolare:

Daca n este un numar natural par n = 2m si y0 , y1 , . . . , yn1 sunt numere
reale date se cere sa se determine polinomul trigonometric de grad m
t(x) =
m1
a0 X
am
+
(aj cos jx + bj sin jx) +
cos mx,
2
2
j=1
care ndeplineste conditiile de interpolare

t(k
2
) = yk
n
k {0, 1, . . . , n 1}.
(8.1)
Cele n conditii de interpolare formeaza un sistem algebric de ecuatii liniare cu

necunoscutele a0 , a1 , . . . , am1 , am , b1 , . . . , bm1 .
119
120
CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE
Datorita formulelor
cos x =
eix + eix
2
sin x =
eix eix
2i
polinomul trigonometric t(x) devine

t(x) =
m1
eijx eijx
a0 X
eijx + eijx
1 am eimx + eimx
+
+ bj
)+
=
(aj
2
2
2i
2 2
2
j=1
m1
m1
am imx X aj + ibj ijx a0 X aj ibj ijx am imx
=
e
+
e
+
+
e +
e .
4
2
2
2
4
j=1
j=1
a ib
a +ib
Notand cm = cm = a2m , cj = j 2 j , cj = j 2 j , j {1, 2, . . . , m 2}, c0 =

si eix = z expresia polinomului trigonometric se transforma n
cm m
t(x) = (z) =
z
+
2
m1
X
cj z j +
j=m+1
a0
2
cm m
z ,
2
iar conditiile de interpolare (8.1) devin

t(k
2
2
) = (eik n ) = yk ,
n
k {0, 1, . . . , n 1}.
(8.2)
Daca w = ei n atunci eik n = wk . Deoarece wmk = wmk = (1)k si cm = cm

conditiile de interpolare (8.2) devin
m
X
cj wjk = yk
k {0, 1, . . . , n 1}.
j=m+1
Inmultim fiecare ecuatie, respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , n 1; p {m +

1, . . . , m} si adunand egalitatile astfel obtinute, gasim
n1
X
j=m+1
k=0
Intrucat
n1
X
k=0
m
X
yk wkp =
k(jp)

=
n
0
cj
n1
X
wk(jp) .
(8.3)
k=0
daca j = p
daca j 6= p
(8.4)
din (8.3 rezulta

n1
1X
cp =
yk wkp ,
n
k=0
(8.5)
121
8.2. CALCULUL COEFICIENT

ILOR FOURIER
de unde, n final obtinem ap = 2<cp , bp = 2=cp ,

Expresia functiei (z) devine
n1
1 1X
(z) = (
yj wjm )z m +
2 n
j=0
m1
X
k=m+1
p = 0, 1, . . . , m.
n1
n1
j=0
j=0
1 1X
1X
yj wjk )z k + (
yj wjm )z m =
n
2 n
#
n1
m1
m1
X z
1X
1 wj m X wj k
1
z
=
yj
( ) +
( ) +1+
( j )k + ( j )m .
n
2 z
z
w
2 w
"
j=0
k=1
k=1
T
inand seama de identitatea
1
1
1
1 m (a2m 1)(a + 1)
m1
+
+
.
.
.
+
+
1
+
a
+
.
.
.
+
a
+
a =
,
2am am1
a
2
2am (a 1)
pentru a =
z
wj
= ei(xxj ) , expresia parantezei patrate devine
x xj
x xj
ei(xxj ) + 1 ei2m(xxj ) 1
= cot
sin m(x xj ) = (1)j sin mx cot
.
i(xx
)
im(xx
)
j
j
2
2
e
1 2e
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
n1
t(x) =
x xj
sin mx X
(1)j yj cot
.
n
2
j=0
8.2
Calculul coeficientilor Fourier
Daca f C2 atunci are loc dezvoltarea n serie Fourier
f (x) =
a0 X
(ak cos kx + bk sin kx)
+
2
(8.6)
k=1
avand coeficientii
Z
1 2
a0 =
f (x)dx
0
1
ak =
f (x) cos kxdx

0
1
bk =
f (x) sin kxdx

0
pentru k N . Atunci
ak ibk
1
ck =
=
2
2
f (x)eikx dx,
integrala pe care o aproximam prin formula trapezelor. Daca n N este

parametrul de discretizare atunci se obtine
n1
X 2
2
1 2
ck
[f (0) + 2
f ( j)eik( n j) + f (2)eik2 ].
2 2n
n
j=1
122
Datorita periodicitatii functiilor f si ez , din relatia de mai sus deducem

n1
n1
j=0
j=0
1 X 2 ik( 2 j)
1 X 2
n
ck
f ( j)e
=
f ( j)wjk .
n
n
n
n
(8.7)
Se observa ca membrul drept din (8.7) coincide cu formula coeficientilor polinomului trigonometric de interpolare a functiei f (8.5).
Prin urmare, calculand primii m termeni a dezvoltarii Fourier (8.6) cu ajutorul
formulei trapezelor cu parametrul de discretizare n = 2m obtinem totodata si
coeficientii polinomul trigonometric de interpolare a functiei, n nodurile 2
n j, 0
j n 1.

2
P 8.1 Fie n N si xj = 2n+1
j, j {0, 1, . . . , 2n}. S
a se arate c
a polinomul
trigonometric de interpolare
t(x) = a0 +
n
X
k=1
care satisface conditiile t(xj ) = yj j {0, 1, . . . , 2n} este

2n
1 X sin (2n + 1)
t(x) =
yj
xxj
2n + 1
sin
j=0
xxj
2
Indicatie. Forma complexa a polinomului trigonometric este

t(x) = a0 +
n
X
eikx + eikx
eikx eikx
(
ak +
bk ) =
2
2i
k=1
= a0 +
n
X
k=1
ak ibk
,
2
n
X
ak ibk ikx ak + ibk ikx
(
e +
e
)=
ck eikx ,
2
2
k=n
ak +ibk
,
2
unde ck =
ck =
pentru k {1, 2, . . . , n} si c0 = a0 .
Conditiile de interpolare se scriu
t(xj ) =
n
X
ck eikxj = yj ,
j {0, 1, . . . , 2n}.
k=n
Inmultind egalitatea j cu eipxj si adunand, pentru j {0, 1, . . . , 2n} obtinem

2n
X
j=0
ipxj
yj e
n
X
k=n
ck
2n
X
j=0
ei 2n+1 j(kp) = (2n + 1)cp ,
123

ILOR FOURIER
1 P2n
ipxj .
de unde gasim cp = 2n+1
j=0 yj e
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
n
2n
n
2n
X
X
X
1
1 X
ikxj ikx
(
yj
eik(xxj ) .
t(x) =
yj e
)e =
2n + 1
2n + 1
j=0
k=n j=0
k=n
T
inand seama de egalitatile
n
X
ika
=1+2
k=n
n
X
k=1
sin (n + 21 )a
cos ka =
sin a2
se obtine rezultatul dorit.

2
P 8.2 Dac
a xj = cos 2n+1
j, j {0, 1, . . . , n}, s
a se arate c
a
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) = A0 + 2
n
X
Ak Tk (x),
k=1
1
unde Ak = 2n+1
[f (1) + 2
nomul lui Ceb
asev.
Pn
j=0 f (xj )Tk (xj )]
iar Tj (x) = cos(j arccos x) este poli-
2
Indicatie. Notand j = 2n+1
j, j {0, 1, . . . , }, polinomul trigonometric de interpolare care satisface conditiile t(j ) = f (cos j ) = f (xj ) = fj , j {0, 1, . . . , 2n}
este
n
n
X
X
t(x) =
ck eikx = a0 +
(8.8)
k=n
cu ck =
1
2n+1
P2n
ikj ,
j=0 yj e
k=1
k {n, n + 1, . . . , n}. Atunci c0 = a0 si

2n
ck =
ak ibk
1 X
=
fj (cos kj i sin kj ),
2
2n + 1
j=0
de unde
2n
ak =
2 X
fj cos kj
2n + 1
j=0
2n
bk =
2 X
fj sin kj .
2n + 1
j=0
k {1, . . . , n},
124
(k)
Notand j
(k)
(k)
= f (cos J ) cos kj , j
(k)
(k)
j , 2n1 j = j
(k)
= f (cos J ) sin kj , n baza egalitatilor 2n1 j =
obtinem
n
X
2
(f (1) + 2
f (xj ) cos kj ) =
2n + 1
ak =
j=1
X
2
(f (1) + 2
=
f (xj )Tk (xj )) = 2Ak
2n + 1
j=1
bk = 0
si
2n
j=0
j=0
X
1
1 X
fj =
(f (1) + 2
a0 = c0 =
fj ) = A0 .
2n + 1
2n + 1
Prin schimbarea de variabila cos = x, membrul drept din (8.8) devine
a0 +
n
X
ak cos (k arccos x) = A0 + 2
k=1
n
X
Ak Tk (x)
k=1
care este un polinom de grad n. Unicitatea polinomului de interpolare n multimea

polinoamelor de grad cel mult n implica egalitatea ceruta.
P 8.3 S
a se arate c
a functiile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos nx, sin x, sin 2x, . . . , sin nx
formeaz
a un sistem Ceb
asev n intervalul (, ].
P 8.4 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) S
a se arate c
a
dac
a < x0 < x1 < . . . < x2n si y0 , y1 , . . . , y2n R atunci polinomul
trigonometric de grad n care satisface conditiile de interpolare t(xj ) = yj , j
{0, 1, . . . , 2n} este
t(x) =
2n
X
j=0
yj
xxj1
2
xj xj1
2
0
sin xx
2 . . . sin
sin
xj x0
2
. . . sin
sin
sin
xxj+1
2n
. . . sin xx
2
2
xj xj+1
x x
. . . sin j 2 2n
2
2n
1 X yj
u(x)
.
0
2
u (xj ) sin xxj
j=0
125

ILOR FOURIER
P 8.5 Fie f C2 o functie par

a si 0 x0 < x1 < . . . < xn . S
a se
arate c
a polinomul trigonometric de grad n care satisface conditiile de interpolare
t(xj ) = f (xj ), j {0, 1, . . . , n} este
t(x) =
n
X
f (xj )
j=0
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xn )
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xn )
P 8.6 Fie f C2 o functie impar

a si 0 < x0 < x1 < . . . < xn . S
a se
arate c
a polinomul trigonometric de grad n care satisface conditiile de interpolare
t(xj ) = f (xj ), j {1, . . . , n} este
t(x) =
n
X
f (xj )
j=1
(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xn ) sin x
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xn ) sin xj
Capitolul 9
Transformarea Fourier discret

a
Notam prin Cn multimea sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n:
Cn = {x = (xk )kZ : xk C, xk = xk+n , k Z}.
Un sir x Cn este determinat de elementele x0 , x1 , . . . , xn1 , restul elementelor
se obtin prin periodicitate. Se va folosi notatia x = (xk )0kn1 Cn .
9.1
Transformata Fourier discret

a
Transformarea Fourier discreta este un operator liniar F : Cn Cn definit

prin
y = F (x), x = (xk )0kn1 y = (yk )0kn1
yk =
n1
X
xj wkj
0 k n 1,
(9.1)
j=0
2
unde w = ei n . Sirul y se numeste transformata Fourier discreta a sirului x.

Transforma Fourier discret
a invers
a. Presupunem ca n relatiile (9.1)
este cunoscuta transformata Fourier discreta (sirul imagine) y =
(yk )0kn1 si vom determina sirul original x = (xk )0kn1 .
Inmultind relatiile (9.1), respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , n 1 si adunand
obtinem
n1
n1
X
X n1
X
yk wkp =
xj
wk(pj)
k=0
j=0
k=0
si folosind (8.4) rezulta

n1
1X
xp =
yk wkp .
n
k=0
126
127
9.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRETA
Teorema 9.1.1 Dac

a n = 2m si x = (xj )jZ este un sir periodic, cu perioada n,
de numere reale, atunci ynk = y k , k {0, . . . , n 1}, unde y = Fn (x) = (yk )jZ
si y k este conjugatul lui yk .
Demonstratie. Fie k {0, 1, . . . , n2 }. Atunci
ynk =
n1
X
xj w(nk)j =
j=0
n1
X
xj wkj = y k .
j=0
Astfel transformata Fourier discreta a unui sir de numere reale x = (xj )jZ cu
periada n = 2m este definit de n2 +1 = 2m1 +1 numere complexe {y0 , y1 , . . . , y n2 }.
Teorema 9.1.2 Dac
a x = (xk )kZ si y = (yk )kZ sunt dou
a siruri din Cn av
and
transformatele Fourier discrete sirurile X = (Xk )kZ = Fn (x) si respectiv Y =
(Yk )kZ atunci au loc egalit
atile
Pn1
xk y k =
Pk=0
n1
2
k=0 |xk | =
Pn1
Xk Y k ,
Pk=0
n1
2
k=0 |Xk | .
Demonstratie. Prima relatie rezulta din

n1
X
k=0
Xk Y k =
n1
X
k=0
Xk
n1
n1
n1
n1
j=0
j=0
k=0
j=0
X
1X
1X X
y j wjk =
yj
Xk wjk =
xj y j .
n
n
A doua relatie rezulta din prima pentru y = x.

Produsul de convolutie.1 Daca x, y Cn atunci produsul lor de convolutie
z = x y este sirul z = (zk )kZ definit prin
zk =
n1
X
xj ykj
k Z.
j=0
Legat de produsul de convolutie au loc urmatoarele proprietati ale transformarii Fourier discreta
atile:
1. F (x y) = F (x) F (y);
2. F 1 (x y) = nF 1 (x) F 1 (y);
1
A nu se confunda cu cu notiunea omonim

a definit
a la transformarea z, Cap. 1.
128
CAPITOLUL 9. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA
3. F (x) F (y) = nF (x y).

Demonstratie. Fie x = (xk )kZ , y = (yk )kZ Cn .
1. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
atunci au loc egalitatile
Uk =
n1
X
uj wkj =
n1
X n1
X
xs yjs )wkj =
j=0 s=0
j=0
n1
X
xs wsk
s=0
n1
X
yjs wk(js) .
j=0
Prin schimbarea de indice l = j s suma interioara devine

n1
X
yjs wk(js) =
n1s
X
j=0
yl wkl =
l=s
1
X
yl wkl +
n1s
X
l=s
yl wkl .
l=0
T
inand seama de periodicitatea sirului y si de definitia lui w
1
X
yl wkl =
l=s
Asadar
Pn1
j=0
1
X
yl+n wk(l+n) =
l=s
yjs wk(js) =
Uk =
Pn1
n1
X
l=0
xs w
yl wkl .
l=ns
yl wkl si n consecinta
sk
s=0
n1
X
n1
X
yl wkl = Xk Yk .
l=0
2. Procedand asemanator, daca

F 1 (x) = X = (Xk )kZ F 1 (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F 1 (u) = U = (Uk )kZ .
Uk =
n1
n1 n1
n1
n1
j=0
j=0 s=0
s=0
j=0
X
1X X
1X
1X
uj wkj =
(
xs yjs )wkj =
xs wsk
yjs wk(js) =
n
n
n
= n(
n1
n1
s=0
l=0
1X
1X
xs wsk )(
yl wkl ) = nXk Yk .
n
n
3. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = xy = (xk yk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
129
RAPIDA
9.2. ALGORITMUL TRANSFORMARII

FOURIER DISCRETA

(X Y )k =
n1
X
Xj Ykj =
n1
X n1
X
xs wjs )Ykj =
j=0 s=0
j=0
n1
X
xs wsk
s=0
n1
X
Ykj ws(kj) .
j=0
Prin schimbarea de indice l = k j suma interioara devine

n1
X
k
X
Ykj ws(kj) =
j=0
1
X
Yl wsl =
l=k+1n
Yl wsl +
l=k+1n
k
X
Yl wsl .
l=0
T
inand seama de periodicitatea sirului Y si de definitia lui w
1
X
Yl w =
l=k+1n
Asadar
Pn1
j=0
1
X
sl
Yl+n w
l=k+1n
Ykj ws(kj) =
(X Y )k = n
Pn1
l=0
n1
X
n1
X
Yl wsl .
l=k+1
Yl wsl = nys si n consecinta
xs yy wsk = n
s=0
9.2
s(l+n)
n1
X
us wsk = nUk .
s=0
Algoritmul transform
arii Fourier discret
a rapid
a
Fie n = 2m si pentru simplificarea expunerii alegem m = 3. Daca k, j

{0, 1, . . . , 2m 1 = 7} atunci au loc reprezentarile k = k2 22 + k1 2 + k0 , j =
j2 22 + j1 2 + j0 unde k0 , k1 , k2 , j0 , j1 , j2 sunt cifre binare. Folosim notatiile yk =
y(k2 , k1 , k0 ) si xj = x(j2 , j1 , j0 ).
Transformarea Fourier discreta a sirului x devine
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
7
X
xj w
kj
j=0
1
X
wkj0
j0 =0
1 X
1 X
1
X
wk(j2 2
2 +j 2+j )
1
0
x(j2 , j1 , j0 ) =
j0 =0 j1 =0 j2 =0
1
X
w2kj1
j1 =0
1
X
xj w2
2 kj
2
x(j2 , j1 , j0 ).
j2 =0
Observand ca w2 kj2 = w4k0 j2 , w2kj1 = w2(2k1 +k0 )j1 , wkj0 = w(4k2 +2k1 +k0 )j0
suma interioara este
1
X
j2 =0
x(j2 , j1 , j0 )w
22 kj2
1
X
j2 =0
x(j2 , j1 , j0 )w4k0 j2 = x1 (k0 , j1 , j0 ).
130
Rezulta
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
1
X
wkj0
j0 =0
Daca notam x2 (k0 , k1 , j0 ) =

avem
1
X
w2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ).
j1 =0
P1
j1 =0 w
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =
2(2k1 +k0 )j1 x (k , j , j )

1 0 1 0
1
X
atunci, n final,
wkj0 x2 (k0 , k1 , j0 ) =
j0 =0
1
X
w(4k2 +2k1 +k0 )j0 x2 (k0 , k1 , j0 ) = x3 (k0 , k1 , k2 ).
j0 =0
In consecinta, pentru calculul transformarii Fourier discreta, n loc sa calculam

succesiv elementele sirului y = (yk )k , calculam coloanele tabelului
x0
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7
= x(0, 0, 0)
= x(0, 0, 1)
= x(0, 1, 0)
= x(0, 1, 1)
= x(1, 0, 0)
= x(1, 0, 1)
= x(1, 1, 0)
= x(1, 1, 1)
x1 (0, 0, 0)
x1 (0, 0, 1)
x1 (0, 1, 0)
x1 (0, 1, 1)
x1 (1, 0, 0)
x1 (1, 0, 1)
x1 (1, 1, 0)
x1 (1, 1, 1)
x2 (0, 0, 0)
x2 (0, 0, 1)
x2 (0, 1, 0)
x2 (0, 1, 1)
x2 (1, 0, 0)
x2 (1, 0, 1)
x2 (1, 1, 0)
x2 (1, 1, 1)
x3 (0, 0, 0) =
x3 (0, 0, 1) =
x3 (0, 1, 0) =
x3 (0, 1, 1) =
x3 (1, 0, 0) =
x3 (1, 0, 1) =
x3 (1, 1, 0) =
x3 (1, 1, 1) =
y(0, 0, 0) = y0
y(1, 0, 0) = y4
y(0, 1, 0) = y2
y(1, 1, 0) = y6
y(0, 0, 1) = y1
y(1, 0, 1) = y5
y(0, 1, 1) = y3
y(1, 1, 1) = y7
Astfel numarul adunarilor efectuate este 8 3 sau nm = n log2 n, n cazul general,

fata de 88, respectiv n2 , adunari necesare calcularii succesive a elementelor sirului
y.
9.3
9.3.1
Aplicatii ale transformatei Fourier discret

a
Calculul coeficientilor Fourier
Fie f : R R o functie continua si periodica de perioada 2(f C2 ).

Atunci are loc dezvoltarea n serie Fourier
f (x) =
a0 X
+
2
k=1
avand coeficientii
Z
1 2
a0 =
f (x)dx
0
1
ak =
f (x) cos kxdx

0
1
bk =
f (x) sin kxdx

0
131
9.3. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA
pentru k N .
In capitolul Interpolare prin polinoame trigonometrice s-au calculat coeficientii
Fourier cu ajutorul formulei trapezelor. Utilizand rezultatul obtinut (8.7) avem
ak ibk
1
ck =
=
2
2
f (x)eikx dx
n1
n1
j=0
j=0
1 X 2 ik( 2 j)
1 X 2
n
f ( j)e
=
f ( j)wjk .
n
n
n
n
1
n Fn (y),
Astfel, sirul c = (ck )0kn1 este aproximat de

yj = f ( 2
n j).
9.3.2
unde y = (yj )0jn1 ,
Calculul coeficientilor Laurent
Daca f este o functie olomorfa n discul unitate avand pe 0 ca punct singular

izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
f (z) =
ak z k
kZ
unde
ak =
1
2i
Z
||=1
f ()
1
d =
2
k+1
f (eix )eikx dx.
Calculand integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem

n1
X
2
2
1 2
ak
[f (1) + 2
f (ei n j )eik( n j) + f (ei2 )eik2 ].
2 2n
j=1
Periodicitatea functiei ez implica

n1
n1
j=0
j=0
2
2
2
1X
1X
ak
f (ei n j )eik( n j) =
f (ei n j )wjk .
n
n
(9.2)
Prin urmare, sirul a = (ak )0kn1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0jn1 , yj =
2
f (ei n j ).
Partea principala a dezvoltarii Laurent a fuctiei f (z) calculata este a1 =
an1 , a2 = an2 , . . . , a(n1) = a1 .
132
9.3.3
Determinarea functiei analitice cunosc

and partea real
a
Fie D C un domeniu care contine discul unitate si u(x, y) partea real

a
a unei functii analitice f (z), z = x + iy. Se cere determinarea partii imaginare
v(x, y) a lui f (z), cu v(0, 0) = 0.
Definim (t) = u(cos t, sin t) = u(eit ) si daca dezvoltarea Fourier a functiei
(t) este
a0 X
(t) =
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
2
k=1
a0
+
2
=
a0
+
2
k=1
(ak
k=1
eikt eikt
eikt + eikt
+ bk
)=
2
2i
X
ak ibk ikt ak + ibk ikt
e +
e
)=
ck eikt ,
2
2
kZ
k
ck = ak ib
2 P, ck = ck , k N .
k
ar,
= c0 + 2
k=1 z . Intr-adev
a0
2
cu c0 =
R,
Atunci f (z)
gasim
din f (eit ) = c0 + 2
k=1
k=1
ikt
k=1 ck e
X
X
f (eit ) + f (eit )
<f (e ) =
= c0 +
ck eikt +
ck eikt =
2
it
= c0 +
ck eikt +
k=1
ck eikt = c0 +
k=1
ck eikt +
k=1
ck eikt = (t).
k=1
Restrictia partii imaginare la cercul unitate este
X
1 X
f (eit ) f (eit )
ikt
= (
ck e
ck eikt ) =
(t) = v(e ) = =f (e ) =
2i
i
it
it
k=1
= i
X
k=1
ck eikt
X
k=1
ck eikt = i
k=1
(ak sin kt bk cos kt).
k=1
Astfel coeficientii Fourier a functiei (t) sunt
daca k > 0
ick
0
daca k = 0
dk =
ick = ick
daca k < 0
(9.3)
Operatorul (t) (t) se numeste operatorul de conjugare. Expresia integrala a acestui operator este
Z 2
1
ts
(t) = K()(t) =
(s) cot
ds
2 0
2
Metoda numerica pentru calculul functiei consta din
133
9.3. APLICAT
1. Se fixeaza un numar natural par n = 2m, m N .

2. Se calculeaza coeficientii Fourier c = (ck )0kn1 a functiei (t). Utilizand
metoda dezvoltata mai sus,
c=
1
Fn ()
n
unde = (( 2k
n ))0kn1 .
3. Utilizand relatiile (9.3) se construieste vectorul coeficientilor Fourier a functiei
(t)
d = (0, ic1 , . . . , icm1 , icm1 , . . . , ic1 )
4. Se calculeaza valorile functiei (t) n punctele
= ((
9.3.4
2k
n ,
k {0, 1, . . . , n 1},
2k
))0kn1 = nFn1 (d).
n
Calculul integralei Cauchy
Fie = {z C : |z| = 1} si functia h : C. Notam prin f : C C functia

definita prin
Z
1
h(z)
f (z) =
d,
(9.4)
2i z
numita integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabila = eit , integrala din (9.4)
devine
Z 2
1
h(eit )
f (z) =
(9.5)
dt.
2 0 1 zeit
Daca |z| < 1 atunci are loc dezvoltarea
X
1
=
z j eijt
1 zeit
j=0
si (9.5) devine
Z
X
1 X j 2
f (z) =
z
h(eit )eijt dt =
cj z j ,
2
0
j=0
j=0
R 2
1
it ijt dt.
unde cj = 2
0 h(e )e
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui cj . Daca n N este parametrul
metodei trapezelor, atunci gasim
"
#
n1
X
2
2
1 2
cj
h(1) + 2
h(ei n k )eij n k + h(1)eij2 =
2 2n
k=1
134
n1
2
1X
h(ei n k )wjk ,
n
k=0
adica secventa (c0 , c1 , . . . , cn1 ) este aproximata de d = n1 Fn (), cu = (j )0jn1 , j =

2
h(ei n j ).
In final f (z) Pn1 dj z j .
j=0

P 9.1 Corelata a dou
a siruri x, y Cn se defineste prin
n1
xy = z Cn cu zk =
1X
xj yk+j , z = (zk )0kn1 .
n
j=0
S
a se demonstreze egalit
atile
1. Fn (xy) = n1 Fn (x)Fn (y);
2. Fn1 (xy) = n1 Fn1 (x)Fn (y);
3. Fn (x)Fn (y) = Fn (xy);
P 9.2 Rezolvarea unei ecuatii integrale Fredholm de speta a doua cu nucleu convolutiv.
Indicatie. Fie ecuatia integrala Fredholm de speta a doua

Z b
x(t) +
N (t s)x(s)ds = f (t),
t [a, b],
(9.6)
unde N (t), f (t) sunt functii continue, date iar x(t) este functia necunoscut
a.
Forma nucleului N (t s) atribuie ecuatiei atributul de convolutiv.
1
Fie n N . Introducem notatiile: h = ba
n , tk = a+kh, tk+1/2 = a+(k+ 2 )h.
Ecuatia (9.6) se mai scrie
x(t) +
n1
X Z tk+1
k=0
N (t s)x(s)ds = f (t),
t [a, b],
tk
si utilizand formula de integrare numerica a dreptunghiului cu neglijarea restului,

gasim
n1
X
u(t) + h
N (t tk+1/2 )u(tk+1/2 ) = f (t).
k=0
135
9.3. APLICAT
Neglijarea restului a impus renotarea functiei necunoscute prin u(t). Daca uk+1/2 =
u(tk+1/2 ) atunci atribuind lui t, succesiv valorile tj+1/2 obtinem sistemul algebric
de ecuatii liniare
uj+1/2 + h
n1
X
N ((j k)h)uk+1/2 = f (tj+1/2 ),
j {0, 1, . . . , n 1}. (9.7)
k=0
Rezolvarea sistemului algebric (9.7) se poate face cu ajutorul transformarii

Fourier discrete. In acest scop, definim sirurile
z = (zk )0kn1 zk = uk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = fk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = N (kh).
Sistemul (9.7) se rescrie prin
zj + h
n1
X
zk jk = j ,
j {0, 1, . . . , n 1},
k=0
sau
z + h z = .
Aplicand transformarea Fourier discreta Fn deducem
Fn (z) + hFn (z)Fn () = Fn ().
Rezulta ca
z = Fn1 (w)
unde
w = (wk )0kn1 , wk =
Fn ()k
.
1 + hFn ()k
Capitolul 10
Functii spline cubice

O functie spline se poate defini ca o functie care este polinomiala pe fiecare
interval [xi , xi+1 ] al unei diviziuni x0 < x1 < . . . < xn si care, n plus, are un
anumit ordin de netezime (adica este continua sau derivabila de un anumit
ordin, cu derivata corespunzatoare continua.
Fiind date diviziunea 4 : x0 < x1 < . . . < xn , multimea S4 a functiilor spline
cubice este definita prin
S4 = {s C 2
10.1
s |[xi1 ,xi ] P3 ,
1 i n}.
Interpolare cu functii spline cubice
Fiind date diviziunea 4 : x0 < x1 < . . . < xn si numerele reale y0 , y1 , . . . , yn

ne propunem sa determinam functiile s S4 care ndeplinesc conditiile de interpolare s(xi ) = yi , i {0, 1, . . . , n}.
Functia spline cubica de interpolare se va determina n functie de parametrii
mi = s0 (xi ), i {0, 1, . . . , n}, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Notam prin si restrictia functiei s la intervalul [xi , xi+1 ] si hi = xi+1 xi , i
i {0, 1, . . . , n 1}. Deoarece si este polinom de gradul 3, pentru x [xi , xi+1 ]
rezulta
si (x) = yi + mi (x xi ) + ai (x xi )2 + bi (x xi )3
Coeficientii ai , bi se determina din conditiile
si (xi+1 ) = yi + mi hi + ai h2i + bi h3i = yi+1 ,
s0i (xi+1 ) = mi + 2ai hi + 3bi h3i = mi+1 ,
pentru i = 0, 1, . . . , n 1. In felul acesta se asigura continuitatea functiilor s si
s0 . Rezolvand sistemul de mai sus, obtinem
ai = 3
yi + 1 yi 2mi + mi+1
hi
h2i
136
137
10.1. INTERPOLARE CU FUNCT

II SPLINE CUBICE
bi =
yi+1 yi
mi + mi+1
2
2
hi
h3i
si astfel
si (x) = yi + mi (x xi ) + (3
+(
yi+1 yi 2mi + mi+1
)(x xi )2 +
hi
h2i
mi + mi+1
yi+1 yi
2
)(x xi )3 .
h2i
h3i
(10.1)
Numerele m0 , m1 , . . . , mn se determina astfel ncat s00 sa fie continua n nodurile

interioare x1 , . . . , xn1 . Se impun astfel conditiile s00i1 (xi ) = s00i (xi ), i = 1, 2, . . . , n
1. Utilizand (10.1), n urma reducerilor rezulta ecuatiile
hi
hi1
mi1 + 2mi +
mi+1 =
hi1 + hi
hi1 + hi
=
3
hi1
hi
[
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 )],
hi1 + hi hi
hi1
i = 1, . . . , n 1.
(10.2)
Aceste relatii reprezinta un sistem algebric de n 1 ecuatii n necunoscutele

m0 , m1 , . . . , mn .
Pentru ca numarul ecuatiilor sa coincida cu numarul necunoscutelor se introduc conditiile la limita

m0 =
(10.3)
mn =
sau

s00 (x0 ) = s000 (x0 ) = 0

s00 (xn ) = s00n1 (xn ) = 0
(10.4)
unde , sunt constate date. T

inand seama de expresiile functiilor s0 si sn1 ,
ecuatiile (10.4) devin
(
0
2m0 + m1 = 3 y1hy
0
yn yn1
mn1 + 2mn = 3 hn1
(10.5)
Astfel determinarea unei functii spline cubice de interpolare revine la:

1. Rezolvarea sistemului algebric (10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5), sistem algebric de n + 1 ecuatii liniare n necunoscutele m0 , m1 , . . . , mn .
2. In fiecare interval [xi1 , xi ], functia spline cubica de interpolare are expresia
data de formula (10.1).
138
CAPITOLUL 10. FUNCT

II SPLINE CUBICE
Sistemul algebric de ecuatii liniare a carei solutia este m0 , m1 , . . . , mn , parametrii

fata de care se exprima functia spline cubica de interpolare, este un sistem tridiagonal, rezolvabil utilizand metoda dublului parcurs.
Se observa ca matricea sistemului este cu diagonala dominanta
|ai,i |
n
X
|ai,j | = 1
i.
j=1
j6=i
In consecinta sistemul este compatibil si

hi1
hi
3
|
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 )|, ||}
1in1 hi1 + hi hi
hi1
(10.6)
max |mi | max{||, max
0in
sau
max |mi |
0in
max{3
(10.7)
|y1 y0 |
3
hi1
hi
|yn yn1 |
, max
|
(yi+1 yi )+
(yi yi1 )|, 3
}
1in1 hi1 + hi hi
h0
hi1
hn1
dupa cum se utilizeaza (10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5).

Fie h = min0in1 hi , h = max0in1 hi si = max0in1 |yi+1 yi |. Din
(10.6) si (10.7) deducem respectiv
3h
, ||};
h2
3 3h
max |mi | max{ , 2 }.
0in
h h
max |mi | max{||,
0in
(10.8)
(10.9)
Aceste relatii vor fi utilizate la stabilirea convergentei unui sir de functii spline
cubice de interpolare.
Presupunem ca numerele y0 , y1 , . . . , yn reprezinta valorile unei functii f
C 2 [a, b] n punctele a = x0 < x1 < . . . < xn = b si ca conditiile la limita (10.3)
si (10.4) se rescriu sub forma
00
s (a) = 0
(10.10)
s00 (b) = 0
si respectiv,

s0 (a) = f 0 (a)
s0 (b) = f 0 (b).
(10.11)
In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea functiei spline cubice

de interpolare si a evaluarii erorii |s(x) f (x)| avem nevoie de teorema:
139

II SPLINE CUBICE
Teorema 10.1.1 Dac

a functia spline cubic
a de interpolare satisface una din
conditiile la limit
a (10.10) sau (10.11) atunci are loc egalitatea
b
00
00
[s (x)] dx +
[f (x)] dx =
[f 00 (x) s00 (x)]2 dx.
(10.12)
Demonstratie. Are loc egalitatea f 00 (x) = s00 (x) + (f 00 (x) s00 (x)), x [a, b].
Ridicand la patrat si integrand obtinem
b
00
00
[s (x)] dx +
[f (x)] dx =
Z
+2
[f 00 (x) s00 (x)]2 dx+
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx.
Ramane de aratat ca ultima integrala este egala cu 0. Avem

b
00
00
00
s (x)[f (x) s (x)]dx =

a
n Z
X
xi
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx
xi1
i=1
si integrand prin parti rezulta

Z
s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx =
n
X
{s00 (x)[f 0 (x) s0 (x)]|xxii1
i=1
00
00
00
s (x)[f (x) s (x)]dx =

a
n
X
xi
s(3) (x)[f 0 (x) s0 (x)]dx}.
xi1
Mi Mi1
hi
Daca x (xi1 , xi ) atunci s(3) (x) =

Z
si n consecinta
{Mi [f 0 (xi ) s0 (xi )] Mi1 [f 0 (xi1 ) s0 (xi1 )]
i=1
Mi Mi1
hi
0
xi
[f 0 (x) s0 (x)]dx} =
xi1
0
= Mn [f (xn ) s (xn )] M0 [f (x0 ) s (x0 )]
n
X
Mi Mi1
i=1
hi
[f (x) s(x)]|xxii1 =
= s00 (b)[f 0 (b) s0 (b)] s00 (a)[f 0 (a) s0 (a)] = 0.

Au loc urmatoarele rezultate referitoare la functia spline cubica de interpolare
140
CAPITOLUL 10. FUNCT

II SPLINE CUBICE
Teorema 10.1.2 (Unicitatea functiei spline cubice de interpolare) Exist

a
o singur
a functie spline cubic
a de interpolare care satisface una din conditiile la
limit
a (10.10) sau (10.11).
Demonstratie. Daca presupunem ca functiile s1 , s2 sunt functii spline cubice

care interpoleaza functia f n punctele x0 , x1 , . . . , xn si care ndeplinesc conditiile
la limita (10.10) sau (10.11), atunci functia s = s1 s2 satisface relatiile s(xi ) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s00 (a) = s00 (b) = 0 sau s0 (a) = s0 (b) = 0, dupa cum se
utilizeaza conditiile la limita (10.10) sau (10.11). Astfel s reprezinta functia
spline cubica de interpolare a functiei nule. Aplicand (10.12 obtinem
Z
2
[s00 (x)]2 dx = 0,
de unde s00 (x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 10.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 10.1.3 (Proprietatea de optimalitate a functiei spline cubice
de interpolare) Functia spline cubic
a de interpolare minimizeaz
a functionala
Z
I() =
[00 (x)]2 dx
n
D1 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 00 (a) = 00 (b) = 0}
sau
D2 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 0 (a) = ; 0 (b) = },
dup
a cum se utilizeaz
a conditiile la limit
a (10.3) sau (10.4).
Teorema 10.1.4 (Evaluarea erorii functiei spline cubice de interpolare) Dac
a f C 2 [a, b], atunci au loc relatiile
|f 0 (x) s0 (x)| hkf 00 k2

3
|f (x) s(x)| h 2 kf 00 k2 ,
Rb
1
unde h = max{h1 , . . . , hn } si kf 00 k2 = ( a [f 00 (x)]2 dx) 2 .
Demonstratie. Functia f s satisface n fiecare interval [xi1 , xi ] conditiile
teoremei lui Rolle, deci exista ci (xi1 , xi ) astfel ncat (f 0 s0 )(ci ) = 0. Fie
141

II SPLINE CUBICE
x [a, b]. Exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat x [xk1 , xk ]. Atunci, utilizand

inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relatiile
Z x
|f 0 (x) s0 (x)| = |
[f 00 (t) s00 (t)]dt|
ck
Z x
Z b 00
1p
1
00
00
2
( [f (t) s (t)] dt) 2 |x ck | h( [f (t) s00 (t)]2 dt) 2 .
ck
Din (10.12), deducem

Z
00
00
[f (t) s (t)] dt
a
[f 00 (t)]2 dt = kf 00 k22
si prin urmare
|f 0 (x) s0 (x)|
hkf 00 k2 .
Totodata, din egalitatea

xk
[f 0 (t) s0 (t)]dt
f (x) s(x) =
xk1
gasim
Z
xk
|f 0 (t) s0 (t)|dt
|f (x) s(x)|
xk1
00
xk
dt h 2 kf 00 k2 .
hkf k2
xk1
Teorema 10.1.5 (Convergenta unui

sir de functii spline cubice de interpolare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni
a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b
4k :
astfel nc
at, dac
a
hk =
min
0ink 1
(xki+1 xki )
h =
atunci
1. > 0 cu proprietatea
k
2. limk h = 0.
h
hk
max (xki+1 xki ),
0ink 1
k N ;
142
CAPITOLUL 10. FUNCT

II SPLINE CUBICE
Dac
a sk este functia spline cubic
a de interpolare a functiei f in pe diviziunea 4k
si care satisface una din conditiile la limit
a

sk (a) =
(10.13)
sk (b) =
sau
s00k (a) = 0
s00k (b) = 0
(10.14)
atunci limk kf sk k = 0.
Demonstratie. Notam prin f (h) modulul de continuitate al functiei f,

f (h) = sup |f (y) f (x)|.
|yx|<h
Conditia de continuitate a functiei f este echivalenta cu limh0 f (h) = 0.

Fie x [a, b]. Exista i {0, 1, . . . , nk 1} astfel ncat x [xki , xki+1 ]. T
inand
seama de reprezentarea (10.1) si folosind notatiile yik = f (xki ), i = 0, 1, . . . , nk , k
N avem
sk (x) f (x) = yik f (x) + mki (x xki ) + (3
+(
k yk
yi+1
2mki + mki+1
i
)(x xki )2 +
(hki )2
hki
k yk
mki + mki+1
yi+1
i
2
)(x xki )3 .
(hki )2
(hki )3
unde (mki )0ink sunt parametrii functiei spline, solutiile unui sistem de forma
(10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5), n functie de conditia la limita folosita.
In continuare
|sk (x) f (x)| |yik f (x)| + |mki |(x xki )+
k
+3|yi+1
yik |(
x xki 2
x xki
) + (2|mki | + |mki+1 |)
(x xki )+
k
hi
hki
+(|mki | + |mki+1 |)(
k
x xki 2
k
k
k x xi 3
)
(x
x
)
+
2|y
y
|(
) .
i
i+1
i
hki
hki
Notand M k = max0ink |mki | din inegalitatea de mai sus deducem

k
|sk (x) f (x)| f (h ) + M k h + 3f (h ) + 3M k h + 2M k h + 2f (h ) =

k
= 6f (h ) + 6M k h .
143

II SPLINE CUBICE
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezulta ca

k
ksk f k 6f (h ) + 6M k h .
Daca se utilizeaza conditiile la limita (10.13) atunci din (10.8) gasim
k
M k max{||,
3h f (h )
, ||},
(hk )2
si astfel
k
ksk f k
h
k
k
6f (h ) + 6 max{||h , 3( k )2 f (h ), ||h }
h
k
6f (h ) + 6 max{||h , 3 2 f (h ), ||h } 0,
pentru k .
Daca se utilizeaza conditiile la limita (10.14) atunci din (10.9) gasim

k
3f (h ) 3h f (h )
}
M max{
,
hk
(hk )2
k
si astfel
k
ksk f k
k
h
h
k
k
6f (h ) + 6 max{3 k f (h ), 3( k )2 f (h )}
h
h
k
6f (h ) + 6 max{3f (h ), 3 2 f (h ), } 0,
pentru k .
Partea II
METODE NUMERICE IN
ALGEBRA LINIARA
144
Capitolul 11
Elemente de analiz
a matriceal
a
11.1
Definitii, notatii, propriet

ati
x1
x = ... Rn
xn
xT = (x1 , . . . , xn )
x1
x = ... Cn
xn
xH = (x1 , . . . , xn )
Un vector din C sau R se va identifica cu o matrice Mn,1 (C), respectiv

Mn,1 (R).
x, y Rn P
< x, y >= nk=1 xk yk
kxk2 = < x, x > = xT x
x, y Cn P
< x, y >= nk=1 xk y k
kxk2 = < x, x > = xH x
kxk = max |xk |

1kn
Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali daca < x, y >= 0.

O familie de vectori (xi )1ik din x, y C (sau R) este ortonormata daca

1, daca i = j
< xi , xj >= i,j =
0, daca i 6= j
O matrice A Mn,k (C) se poate reprezenta prin
A = (ai,j )1in,1jk = [a1 a2 . . . ak ],
145
a1,j
unde aj = ... .
an,j
146
MATRICEALA
CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE ANALIZA
1 0 ... 0
0 1 ... 0
.. .. . . ..
. .
. .
0 0 ... 1
In = (i,j )1i,jn
este matricea unitate de ordinul n.

Daca A Mn (R) = (ai,j )1i,jn atunci AT = (aj,i )1i,jn este matricea
transpusa.
T
Daca A Mn (C) atunci AH = A . Bara superioara desemneaza operatorul

de conjugare aplicat fierarui element al matricei.
O matrice patrata A Mn (C) este inversabila daca exista A1 Mn (C)
astfel ncat A A1 = A1 A = In .
A Mn (R) este simetrica daca AT = A.
A Mn (C) este hermitiana daca AH = A.
A Mn,k (R) este ortogonala daca AT A = Ik .
A Mn,k (C) este unitara daca AH A = Ik .
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiulara.
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
i 6= j se numeste matrice diagonala.
j < i si i + 1 < j se numeste matrice bidiagonala (superioara).
i > j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
O matrice A Mn (R) este pozitiva daca
< Ax, x > 0,
x Rn .
O matrice A Mn (R) este strict pozitiva daca

< Ax, x > > 0,
x Rn \{0}.
Pentru matricea A Mn (R) strict pozitiva folosim notatia A > 0. Mai

mult, daca A, B Mn (R) vom scrie A > B A B > 0.
147
I
11.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
O matrice A Mn (R) este tare pozitiva daca

m > 0
astfel ncat
< Ax, x > mkxk22 , x Rn .
Astfel A tare pozitiv A strict pozitiv A poxitiv.

Fie A Mn,k (C). Matricea A genereaza un operator liniar A : Ck Cn
definit prin A(x) = Ax.
Ker(A) = {x Ck : Ax = 0}
Im(A) = {y Cn : x Ck astfel ncat y = Ax}
Norma unei matrice A Mn,k (C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adica A : Ck Cn , A(x) = Ax. In cele ce urmeaza operatorul
A se va identifica cu matricea A.
Un numar C este o valoare proprie a matricei A Mn (C) daca exista
un vector nenul x Cn astfel ncat Ax = x.
In acest caz x este un vector propriu corespunzator valorii proprii , iar
perechea (, x) este o pereche proprie matricei A.
Un vector y Cn , y 6= 0 este un vector propriu la stanga corespunzatoare
valorii proprii daca y H Ax = y H .
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate algebric k daca este
radacina multipla de ordin k a polinomului caracteristic.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate geometric k daca dimensiunea subspatiului liniar S() este k.
Daca o matrice are o valoare proprie avand ordinul de multiplicitate geometric este mai mic decat ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea
se numeste defectiva. In caz contrar matricea se numeste nedefectiva.

1 1
Exemplul 11.1.1 Matricea A =
are valoarea proprie = 1
0 1
av
and ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = {(x, 0) : x C}, are
dimensiunea 1.
Doua matrice A, B Mn (C) sunt simare daca exista o matrice inversabila
X Mn (C) astfel ncat B = X 1 AX.
Proprietatea 11.1.1 Dac
a A Mn (C) este o matrice hermitian
a atunci
< Ax, y >=< x, AH y >
x, y Cn .
148
MATRICEALA

a A Mn (C) este o matrice hermitian
a atunci
x, y Cn .
< Ax, y >=< x, Ay >

a A Mm,n (C), C Mn,p (C) atunci (AB)H =
B H AH .
a A, B Mn (C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitian
a.
Demonstatie.
(AB)H = B H AH = BA = AB.

a A, B Mn (C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitar
a.
a A Mn (C) este o matrice unitar
a si x Cn atunci
kAxk2 = kxk2
si
kAH xk2 = kxk2 .
Demonstatie.
kAxk22 = (Ax)H (Ax) = (xH AH )(Ax) = xH (AH A)x = xH x = kxk22 .
Proprietatea 11.1.7 Fie A Mn,k (C). Dac
a X Mn (C) si Y Mk (C) sunt
matrice unitare atunci
kAk2 = kX H Ak2 = kAY k2 .
Demonstatie. Utilizand propozitia precedenta, au loc egalitatile
kX H Ak2 = sup kX H Azk = sup kAzk = kAk2
kzk2 1
kzk2 1
si
kAY k2 = sup kAY zk2 = sup kAwk2 = kAk2 ,
kzk1
kwk1
unde w = Y z.
a A Mn,k (C), A = [a1 a2 . . . ak ] este o matrice unitar
a atunci (ai )1ik formeaz
a o familie ortonormat
a.
149
I
11.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
Demonstatie.
aH
1
AH A = ... [a1 . . . ak ] = (aH

i aj )1i,jk = Ik .
H
ak

a A Mn (C) este o matrice unitar
a atunci A1 =
H
A .
a A Mn (R), A > 0, atunci matricea A este nesingular
a.
Proprietatea 11.1.11 O matrice A M( R) strict pozitiv
a este tare pozitiv
a.
Demonstatie. Functia f : Rn \{0} R definita prin formula
f (x) =
< Ax, x >

kxk22
este continua si n multimea compacta S = {x Rn : kxk2 = 1} si atinge

minimul, adica exista x0 S astfel ncat
f (x) f (x0 ) = m > 0
Daca x Rn \{0} atunci
Ax, x > mkxk22 .
x
kxk2
x S.
x
x
S, de unde < A( kxk
), kxk
> m sau <
2
2
Proprietatea 11.1.12
a A Mn (R) este o matrice simetric
a si strict poz Dac
itiv
a atunci kxkA = < Ax, x > este o norm
a n Rn .
Indicatie. Inegalitatea triunghiului rezulta n urma inegalitatii < Ax, y >2 <
Ax, x >< Ay, y >, x, y Rn .
Proprietatea 11.1.13 Fie A Mm,n (C), B Mk,m (C). Dac
a kk este o norm
a
matriceal
a atunci kBAk kBk kAk.
Pentru A Mm,n (C) si (A) = max1im 1jn |ai,j | proprietatile normei
sunt ndeplinite dar nu are loc proprietatea propozitiei 11.1.13. Daca

1 2
2 1
4 2
B=
, A=
atunci BA =
3 1
1 1
7 4
si (BA) = 7 > 3 2 = (B)(A).
150
MATRICEALA
Proprietatea 11.1.14 Fie A Mm,n (C), A = (ai,j )1im,

kAk =
kAk1 =
n
X
max
1im
Au loc egalit
atile
|ai,j |,
A : (Cn , k k ) (Cm , k k );
(11.1)
|ai,j |,
A : (Cn , k k1 ) (Cm , k k1 ).
(11.2)
j=1
m
X
max
1jn .
1jn
i=1
Proprietatea 11.1.15 Fie A Mn (R). Dac

a |ai,i | >
Pn
j=1
|ai,j | atunci
j6=i
1. matricea A este inversabil

a;
2. kA1 k max1in
|ai,i |
P1n
j=1
j6=i
|ai,j |
Demonstatie. Fie x, y Rn astfel ncat Ax = y. Aratam ca are loc inegalitatea

kxk max
1in
|ai,i |
1
Pn
j=1
|ai,j |
kyk
(11.3)
j6=i
Fie i acel indice pentru care

|xi | = max{|x1 |, . . . , |xn |} = kxk .
Ecuatia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
ai,i xi = yi
n
X
ai,j xj
j=1
j6=i
de unde se deduc relatiile:

|ai,i |kxk = |aii ||xi | |yi | +
n
X
|ai,j ||xj | kyk + kxk
n
X
j=1
j=1
j6=i
j6=i
|ai,j |.
Ipoteza propozitiei implica

kxk
|ai,i |
1
Pn
j=1
j6=i
|ai,j |
kyk max
1in
|ai,i |
1
Pn
j=1
|ai,j |
kyk .
j6=i
Pentru a arata ca matricea A este inversabila sau nesingulara este suficient s

a
aratam ca sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solutia banala. Pentru y = 0, din (11.3) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezulta de asemenea din inegalitatea (11.3).
151
I
11.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT
Proprietatea 11.1.16 Valorile proprii ale matricei A sunt r

ad
acinile polinomului caracteristic f () = | In A|.
Proprietatea 11.1.17 Multimea S() = {x Cn : Ax = x} este subspatiu
liniar n Cn invariat de A, adic
a A(S()) S().
Proprietatea 11.1.18 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate geometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Proprietatea 11.1.19 La un vector propriu corespunde unei singure valori proprii.
a 1 , . . . , k sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte dou
a c
ate dou
a si x1 , . . . , xk sunt vectori proprii corespunz
atori atunci
x1 , . . . , xk sunt liniar independenti.
Proprietatea 11.1.21 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 11.1.22 Dou
a matrice similare au aceleasi valori proprii.
a A Mm,n (C) atunci (Im(A)) = Ker(AH ).
Demonstatie. Daca y (Im(A)) atunci < y, z >= 0, z Im(A), adica
< y, Ax >= 0, x Cn . Din
0 =< y, Ax >=< AH y, x >,
x Cn
rezulta y Ker(AH ).
a A Mm,n (C) atunci
Cm = Im(A) Ker(AH ).
(11.4)
Capitolul 12
Rezolvarea sistemelor algebrice

liniare
Consideram sistemul algebric de m ecuatii liniare cu necunoscutele
x1 , x2 , . . . , xn
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1

....... ... ....... ... ... ... ........ ... ...
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm

unde aij , bi C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introducand notatiile matriceale
x1
a11 . . . a1n
A = . . . . . . . . . x = ...
am1 . . . amn
xn
(12.1)
b1
b = ...
bm
sistemul (12.1) se scrie

Ax=b
In cazul n care m = n, adica numarul ecuatiilor coincide cu numarul necunoscutelor si daca matricea sistemului A este nesingulara, atunci solutia este
x = A1 b. Astfel problema inversabilitatii lui A este echivalenta cu rezolvarea
sistemului.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare se mpart n
doua clase:
metode directe;
metode iterative.
In cele ce urmeaza vom prezenta metoda Gauss - Jordan din clasa metodelor
directe si metoda Gauss - Seidel din clasa metodelor iterative.
152
153
12.1. METODA GAUSS - JORDAN
12.1
Metoda Gauss - Jordan
Sistemului liniar
yi =
n
X
aij xj
(12.2)
i = 1, 2, . . . , m
j=1
l atasam tabloul
x1
...
xj
...
xs
...
xn
y1
..
.
a11
..
.
...
a1j
..
.
...
a1s
..
.
...
a1n
..
.
yi
..
.
ai1
..
.
...
aij
..
.
...
ais
..
.
...
ain
..
.
yr
..
.
ar1
..
.
...
arj
..
.
...
ars
..
.
...
arn
..
.
ym am1 . . . amj
(12.3)
. . . ams . . . amn
Sa presupunem ars 6= 0. Din ecuatia r a sistemului (12.2) explicitam xs

ar1
ars1
yr
ars+1
arn
xs =
x1 . . .
xs1 +
xs+1 . . .
xn . (12.4)
ars
ars
ars
ars
ars
Substituind xs n celelalte ecuatii, pentru i 6= r, gasim
ais ar1
ais ars1
(12.5)
yi = (ai1
) x1 + . . . + (ais1
) xs1 +
ars
ars
ais
ais ars+1
ais arn
+
yr + (ais+1
) xs+1 + . . . + (ain
) xn .
ars
ars
ars
Sistemului format din ecuatiile (12.4) si (12.5) i corespunde tabloul (12.6).
y1
..
.
x1
b11
..
.
...
...
yi
..
.
bi1
..
.
...
xs
..
.
aar1
rs
..
.
ym
bm1
(a a a a )
xj
b1j
..
.
...
...
bij
..
.
...
rj
. . . ars
..
.
...
...
. . . bmr . . .
bmj
yr
a1s
ars
...
...
xn
b1n
..
.
ais
ars
...
bin
..
.
1
ars
. . . aarn
rs
..
.
..
.
..
.
..
.
(12.6)
bmn
unde bij = ij rsars is rj , pentru i 6= r si j 6= s.

Numim pas Jordan cu elementul pivot ars 6= 0 urmatorul ansamblu de operatii
prin care tabloul (12.3) se transforma n tabloul (12.6)
154
CAPITOLUL 12. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
1. Se intervertesc yr si xs ;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se lasa neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula bij = aij ars ais arj . Aceast
a
relatie este cunoscuta sub numele de regula dreptunghiului. Elementul
bij care se calculeaza are drept corespondent n tabloul (12.3) pe aij care
mpreuna cu elementul pivot ars definesc, ca varfuri diagonal opuse un dreptunghi. bij este diferenta dintre produsele elementelor celor doua diagonale;
ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.
6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.
Aplicam substitutiile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (12.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
0
[1]
0
..
.
0
x1
a11
..
.
ai1
..
.
am1
...
...
[3]
...
...
[2]
xj
a1j
..
.
...
...
xn
a1n
..
.
ain
..
.
[4]
1
b1
[5]
bi
..
.
aij
..
.
...
amj
. . . amn bm
(12.7)
Numerele ncadrate scot n evidenta cinci zone n tabloul (12.7). Un pas

Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu ars 6= 0 - are
ca urmare intervertirea unui xr din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicitarii lui xr din a s -a ecuatie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuatii. Astfel, tinand seama de interpretarea data tabloului (12.7), obiectivul
urmarit este efectuarea a cat mai multi pasi Jordan.
Sa presupunem ca efectuand r pasi Jordan ajungem la urmatorul tablou (eventual schimband indicii ecuatiilor si ai necunoscutelor)
155
12.1. METODA GAUSS - JORDAN
...
...
[1]
b11
..
.
[3I ]
b1r
..
.
xr
br1
...
brr
...
...
...
...
x1
0
..
.
0
br+11
. . . br+1r
..
..
.
[3III ]
.
bm1
...
bmr
[2]
[4]
..
. xr+1
...
xn
1
..
. b1r+1 . . . brn c1
..
..
..
.
.
[3II ]
.
[5]
..
. brr+1 . . . brn cr
..
.
...
... ... ...
..
.
0
...
0 cr+1
..
..
.
..
.
.
[3IV ] ..
.
..
.
0
...
0
cm
(12.8)
In tabloul (12.8) nu putem alege nici un element pivot n zona [3IV ]. Din punctul
de vedere al rezolvarii sistemului, zona [3IV ] este singura n care are sens cautarea
unui element pivot.
T
inand seama de interpretarea data tabloului, daca
cr+1 = . . . = cm = 0,
atunci sistemul este compatibil cu solutia
xi = bir+1 xr+1 + . . . + bin xn ,
i = 1, 2, . . . , r ;
iar n caz contrar sistemul este incompatibil.

Exemplu. Pentru rezolvarea
x1 +
2x1
x1 +
2x1 +
3x1 +
sistemului algebric liniar

x2
x2
2x2
x2
2x2
+ x3
+ 2x3
x3
+ 4x3
2x3
+ x4
x4
+ 2x4
+ x4
+ 2x4
=
2
=
1
= 1
=
7
= 5
tablourile corespunzatoare pasilor Jordan sunt
0
0
0
0
0
x1 x2 x3 x4
1
1
1
1
1 2
2 1 2 1 1
1
2 1 2
1
2
1
4
1 7
3
2 2 2
5
x1
0
0
0
0
x2 x3
x4
1
1 1
1
2
3 1
0 3 1 3 1
1 2
1
3
1
2
1
3
1 5
1
11
156
x4
1
x1
0 1
x2 1
1
0
0
0
x3
0
2
0
0
0
x3 x4
1
x1
1
0
1
x2
0 1
1
0 2 1
0 4 2
0
1
0
2
0 5 1
0 10 2
Sistemul este compatibil, cu solutia x1 = 1, x2 = 1 x4 , x3 = 2.

Observatie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunz
atoare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul sagetilor reprezinta rezultatul nmultirii ecuatiei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operatie simplifica calculele efectuate manual.
12.2
Inversarea unei matrice
Fie matricea A Mn (C); A = (aij )i,j=1,n . Atasam matricei A sistemul liniar

y = A x caruia i corespunde tabloul:
y1
..
.
x1
a11
..
.
. . . xj
. . . a1j
..
.
. . . xn
. . . a1n
..
.
yi
..
.
ai1
..
.
...
...
aij
..
.
yn an1 . . . anj
ain
..
.
(12.9)
. . . ann
Daca se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (12.9) n tabloul:
x1
..
.
y1
b11
. . . yn
. . . b1n
..
.
(12.10)
xn bn1 . . . bnn
atunci matricea A este nesingulara si B = (bij )i,j=1,n reprezinta inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei
2 4
3
1
A= 0 1
2 2 1
157
12.3. METODA LUI GAUSS FACTORIZAREA LU
efectuam pasii Jordan.
y1
y2
y3
x1 x2 x3
2 4
3
0 1
1
2 2 1
x1 y2 x3
2 4 1
0 1 1
2 2 3
y1
x2
y3
x3
x2
y3
x1
y2 y1
2
4 1
2 3
1
4 10
3
y3 y 2 y 1
1
x3 12 1
2
1
1
x2
2 2
2
3
x1 14 52
4
Rezulta
A1 =
12.3
3
4
1
2
1
2
52 14
1
2
.
2
1
1 2
Metoda lui Gauss Factorizarea LU
Fie
mk =
0
..
.

0

n
ek =
1 R ,
0

..
.
0
..
.
0
k+1
..
.
cu 1 pe linia k si matricea
0
..
T
Mk = I mk ek = mk =
.
1
k+1 1
..
0
Matricea Mk are proprietatile:
Teorema 12.3.1 Mk1 = I + mk eTk .
.
1
(12.11)
158
Demonstratie. Au loc egalitatile

(I + mk eTk )(I mk eTk ) = I (mk eTk )(mk eTk ) = I mk (eTk mk )eTk = I.
n
Teorema 12.3.2 Fie
a xk 6= 0 atunci exist
a mk Rn
x =(xi )1in R . Dac
x1
..
.
xk
.
astfel nc
at Mk x =
0
..
.
0
Demonstratie. Avem
x1
..
.
xk
T
Mk x = x mk (ek x) = x xk mk =
xk+1 xk k+1
..
.
xn xk n
Alegand i =
xi
xk ,
i {k + 1, . . . , n}, rezulta relatia ceruta.
Observatie 12.3.1
Daca y = (yi )1in Rn si yk = 0 atunci Mk y = y.
Observatie 12.3.2
Fie A Mn (R) o matrice de forma
a1,1 a1,2 . . . a1,k

a1,k+1
a
.
.
.
a
a
2,2
2,k
2,k+1
..
..
.
.
.
.
.
a
a
A = [a1 a2 . . . an ] =
k,k
k,k+1
a
a
k+1,k
k+1,k+1
..
..
.
.
an,k
an,k+1
...
...
a1,n
a2,n
..
.
. . . ak,n
. . . ak+1,n
..
.
...
an,n
(12.12)
unde prin ai s-a notat coloana i si avand elementele coloanelor a1 , . . . , ak1 situate
sub diagonala principala egale cu 0.
159
Daca ak,k 6= 0 atunci potrivit Teoremei 12.3.2 aplicata coloanei ak exista o

matrice Mk astfel ncat
(12.13)
Mk A = [Mk a1 Mk a2 , . . . , Mk an ] =
a1,1 a1,2 . . . a1,k a1,k+1
a2,2 . . . a2,k a2,k+1
..
..
..
.
.
.
a
a
k,k
k,k+1
0
b
k+1,k+1
..
..
.
.
0
bn,k+1
Totodata matricea Mk
a1,k
.
..
ak,k
mk = ak+1,k
ak,k
.
.
.
an,k
ak,k
...
...
a1,n
a2,n
..
.
. . . ak,n
. . . bk+1,n
..
.
...
bn,n
este definita prin Mk = I mk eTk cu
iar
bi,j = ai,j
ai,k
ak,j
ak,k

ak,k ak,j

ai,j ai,j
=
ak,k
pentru i, j {k + 1, . . . , n}.
Trecerea de la (12.12) la (12.13) se realizeaza cu algoritmul
1. Liniile 1, . . . , k se lasa nemodificate;
2. Elementele coloanei k situate sub ak,k devin 0;
3. Pentru i, j {k + 1, . . . , n} elementele se calculeaza cu regula dreptunghiului, dupa care se mpart la elementul pivot ak,k .
Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn . Notam prin Ak , k {1, 2, . . . , n} matricele
a1,1 . . . a1,k
Ak = (ai,j )1i,jk = . . . . . . . . . .
ak,1 . . . ak,k
Definitie 12.3.1 Matricea A satisface ipoteza Jm dac
a |Ak | =
6 0, k {1, 2, . . . , m}.
a matricea A = (ai,j )1i,jn Mn (R) satisface ipoteza
Jm si Mk este o matrice de forma (12.11) atunci Mk A satisface de asemenea
ipoteza Jm .
160
Intr-adevar pentru j {1, 2, . . . , m}, din
a1,1
..
.
...
ak,1
ak+1,1 k+1 ak,1
Mk A =
..
aj,1 j ak,1
..
.
an,1 n ak,1
a1,j
..
.
...
...
ak,j
. . . ak+1,j k+1 ak,j
..
.
a1,n
..
.
...
ak,n
. . . ak+1,n k+1 ak,n
..
.
...
aj,j j ak,j
..
.
...
aj,n j ak,n
..
.
...
an,j n ak,j
...
an,n n ak,n
deducem ca
(Mk A)j = (Mk )j Aj
de unde
|(Mk A)j | = |(Mk )j ||Aj | = |Aj | =
6 0.
Teorema 12.3.3 Dac
a matricea A Mn (R) satisface ipoteza Jn1 atunci exist
a
o matrice M Mn (R) si o matrice superior triunghilar
a U Mn (R), astfel nc
at
M A = U.
(1)
(1)
Demonstratie. Fie A(1) = A. Din ipoteza Jn1 , |A1 | = a1,1 = a1,1 6= 0.

Potrivit Observatiei 12.3.2, exista o matrice M1 astfel ncat
(1)
(1)
a1,1 a1,2
(1)
. . . a1,n
(2)
(2)
a2,2 . . . a2,n
.
... ... ...
(2)
(2)
an,2 . . . an,n
0
A(2) = M1 A(1) =
...
0
(2)
(2)
(1) (2)
Atunci |A2 | = |(M1 A1 )2 | = |A2 | 6= 0, dar |A2 | = a1,1 a2,2 , si prin urmare
(2)
a2,2 =
6 0.
Utilizand Observatia 12.3.2 exista o matrice M2 astfel ncat
A(3) = M2 A(2)
(1)
=
0
...
0
(1)
. . . a1,n
(2)
(2)
(2)
. . . a2,n
(3)
. . . a3,n
.
... ...
(3)
. . . an,n
a2,2 a2,3
0
...
0
(3)
a3,3
...
(3)
an,3
(1)
(1)
a1,1 a1,2 a1,3
161
(3)
(1) (2) (3)
Din nou |A3 | = |A3 | = a1,1 a2,2 a3,3 6= 0, deci

de mai sus de n 1 ori, vom avea
(1)
(1)
a
a
1,1 1,2
(2)
a2,2
A(n) = Mn1 Mn1 . . . M1 A(1) =
(3)
a3,3 6= 0. Repetand rationamentul

(1)
(2)
def
= U.
(1)
a1,n
(2)
a2,n
..
.
...
a1,n1
...
..
.
a2,n1
..
.
(n1)
(n1)
an1,n1 an1,n
(n)
an,n
Metoda lui Gauss rezulta din aplicarea rezultatului de mai sus n cazul unui
sistem Ax = b.
Presupunem ca matricea A Mn (R) satisface ipoteza Jn , ceea ce asigura
existenta solutiei unice. Atasam sistemului tabloul
x1
a1,1
..
.
. . . xn
. . . a1,n
..
.
1
b1
..
.
an,1 . . . an,n bn
si executam algoritmul:
Pentru k = 1..n 1 executa:
1. Liniile {1, 2, . . . , k} se lasa nemodificate;
2. Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se nlocuiesc cu 0;
3. Pentru i {k + 1, . . . , n} si j {k + 1, . . . , n, n + 1} elementele se calculeaza
cu regula dreptunghiului. (La mpartirea prin elementul pivot se renunta,
deoarece ecuatia respectiva se poate nmultii cu elementul pivot.)
Rezulta un tablou de forma
x1 x2 . . . xn
1
c1,1 c1,2 . . . c1,n d1
0 c2,2 . . . c2,n d2
..
..
..
.
.
.
0
0 . . . cn,n dn
caruia i corespunde sistemul
n
X
i=j
ci,j xj = di
i {1, 2, . . . , n}.
162
a carei solutie este

xn =
xi =
dn
cn,n
P
di nj=i+1 ci,j xj
ci,i
Exemplu. Rezolvam sistemul
x +
2x +
3x +
4x +
i {n 1, n 2, . . . , 1}.
algebric de ecuatii liniare

2y
3y
4y
y
+ 3z + 4t =
+ 4z + t =
+ z + 2t =
+ 2z + 3t =
11
12
13
14
cu metoda lui Gauss. Utilizand algoritmul prezentat, se obtin succesiv tablourile

x
1
2
3
4
y
2
3
4
1
z
3
4
1
2
t
4
1
2
3
1
11
12
13
14
x
y
z
t
1
1
2
3
4
11
0 1 2 7 10
0 2 8 10 20
0 7 10 13 30
x
y
z
t
1
1
2
3
4
11
0 1 2 7 10
0
0 4
4
0
0
0
4 36
40
x
y
z
t
1
1
2
3
4
11
0 1 2 7 10 .
0
0 4
4
0
0
0
0 40
40
Sistemul obtinut
x + 2y + 3z + 4t = 11
y + 2z + 7t = 10
z t = 0
t = 1
are solutia t = 1, z = 1, y = 1, x = 2.
O consecinta a Teoremei 12.3.3 este
Teorema 12.3.4 Dac
a matricea A Mn (R) satisface ipoteza Jn1 atunci exit
a
matricea inferior triunghiular
a L si o matrice superior triunghiular
a U astfel
nc
at A = LU.
Demonstratie. Din Teorema 12.3.3, rezulta existenta matricei M = Mn1 . . . M1
pentru care M A = U este o matrice superior triunghiulara. Fiecare matrice Mk
163
0
.
..
T
este de forma Mk = I mk ek , cu vectorul mk de forma mk = (k)
k+1
.
.
.
(k)
n
Matricea M este nesingulara, deci A = M 1 U. Dar
1
M 1 = (Mn1 . . . M1 )1 = M11 . . . Mn1
=
1
(1)
2
(1)
3
..
.
n1
n1
Y
X
T
T
=
(I + mk ek ) = I +
mk ek =
k=1
k+1
(1)
n1
(1)
n
0
1
(2)
3
..
.
..
(2)
n1
(2)
n
1
(n1)
. . . n
1
def
= L.
Reprezentarea unei matrice sub forma unui produs de alte matrice se numeste
factorizare. Factorizarea data de Teorema 12.3.4 se numeste factorizarea LU
(Lower / Upper) sau LR (Left / Right) si exprima matricea A ca produsul dintre
o matrice inferior triunghiulara cu o matrice superior triunghiulara.
O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate
elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU distingem
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiulara unitate cazul Teoremei 12.3.4;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiulara unitate.
Observatie 12.3.4
Pentru existenta factorizarii LU, cerinta ca matricea A sa satisfaca ipoteza Jn1
este esentiala. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existenta unei factorizari LU pentru

0 1
l1,1 0
u1,1 u1,2
=
.
1 1
l2,1 l2,2
0
u2,2
Atunci au loc egalitatile contradictorii l1,1 m1,1 = 0, l1,1 m1,2 = 1, l2,1 m1,1 = 1.
Observatie 12.3.5
164
Daca A = LU, atunci rezolvarea sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b

revine la rezolvarea consecutiva a doua sisteme algebrice triunghiulare
Ly = b
U x = y.
Matrice de permutare. Notam prin Pi,j Mn (R) matricea
Pi,j
0
..
.
1
0
1
..
.
0
1
..
.
1
pe care o numim matrice de permutare.

Urmatoarele proprietati se stabilesc prin verificare directa:
1. Daca A Mn (R) atunci Pi,j A este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
2. Daca A Mn (R) atunci APi,j este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
2 =I
3. Pi,j
1
Pi,j
= Pi,j .
In lipsa ipotezei Jn1 , la pasul k a constructiei din demonstrtia Teoremei

(k)
12.3.3, nu mai avem asigurata cerinta ak,k 6= 0.
(k)
Daca ak,k = 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala principal

a
un element nenul fie acesta aik , k (k) atunci interschimbam liniile k si ik . Va
165
exista atunci o matrice Mk astfel ncat

(1) (1)
(1)
(1)
a1,1 a1,2 . . . a1,k
a1,k+1
(2)
(2)
(2)
a2,2 . . . a2,k
a2,k+1
..
..
..
.
.
.
(k)
(k)
(k+1)
(k)
A
= Mk Pk,ik A =
aik ,k aik ,k+1
(k+1)
0
ak+1,k+1
..
..
.
.
(k+1)
0
an,k+1
(1)
...
a1,n
...
a2,n
..
.
...
aik ,n
(2)
(k)
(k+1)
. . . ak+1,n
..
.
(k+1)
. . . an,n
(k)
Daca ak,k = 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem Mk = I (mk = 0) si A(k+1) = A(k) .
In general
A(k+1) = Mk Pk A(k) ,
unde Pk este fie o matrice de permutare, fie matricea unitate.
Potrivit rationamentului din demonstratia Teoremei 12.3.3, dupa n 1 pasi
vom avea
Mn1 Pn1 . . . M2 P2 M1 P1 A = U
(12.14)
unde U este o matrice superior triangulara.
Are loc egalitatea imediata
Mn1 Pn1 . . . M2 P2 M1 P1 A =
(12.15)
Mn1
(Pn1 Mn2 Pn1 )
(Pn1 Pn2 Mn3 Pn2 Pn1 )
..
.
(Pn1 Pn2 . . . P4 P3 M2 P3 P4 . . . Pn2 Pn1 )
(Pn1 Pn2 . . . P4 P3 P2 M2 P2 P3 P4 . . . Pn2 Pn1 )
Pn1 Pn2 . . . P3 P2 P1 A
k = Pn1 . . . Pk+1 Mk Pk+1 . . . Pn1 , k {1, 2, . . . , n 2} si M
n1 =
Notand M
Mn1 . relatia (12.15) se rescrie sub forma
n1 M
n2 . . . M
2M
1 Pn1 Pn2 . . . P2 P1 A.
Mn1 Pn1 . . . M2 P2 M1 P1 A = M
(12.16)
Matricea Mk are aceasi structura ca si matricea Mk . Intr-adevar

k = Pn1 . . . Pk+1 (I mk eT )Pk+1 . . . Pn1 =
M
k
= I (Pn1 . . . Pk+1 mk )(eTk Pk+1 . . . Pn1 ) = I m
k eTk ,
166
unde m
k = Pn1 . . . Pk+1 mk are primele k componente egale cu 0.
n1 . . . M
2M
1 )1 =
Fie P = Pn1 . . . P2 P1 si matricea inferior triunghiulara L = (M
1 1
1
M1 M2 . . . Mn1 . Din (12.14) si (12.15) rezulta
Teorema 12.3.5 Pentru orice matrica A Mn (R) exist

a o matrice inferior
triunghiular
a L, o matrice superior triunghiular
a U si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel nc
at
P A = LU.
Exemplu. Sa se deduca factorizarea LU a matricei
A=
1
2 1 3
2
2
4 2 5
1
1 2 1 3 4
.
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
Atasam matricei A tabloul
1
2 1 3
2
2
4 2 5
1
1 2 1 3 4
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
La fiecare pas k, componentele vectorului mk se vor retine n tablou, n coloana

k, sub diagonala principala, n locul elementelor nule. Desfasurarea calculelor
167
12.4. FACTORIZAREA CHOLESKY
este
k = 1 P1 = I
m1 =
k = 2 P2 = I
m2 = 0
0
2
1
3
1
1
2
1
3
1
1
2
3
1
1
k = 3 P3 = P3,4
m3 =
0
0
0
0
1
1
2
3
1
1
|
|
|
|
2 1 3
2
0 0 1 3
0 0
0 2
0 5
1
1
0 5 3 2
1 3
2
0 1 3
| 5
1
1
| 0
0 2
| 5 3 2
2
0
0
0
0
2
0
0
0
0
1
0
5
0
1
3
2
1 3
1
1
| 0 2
| 4 1
1
0
5
1
0
3
1
1
4
0
k = 4 P4 = P4,5 m4 = 0
1
2
3
1
1
2
0
0
0
0
Atunci
L=
1
2
3
1
1
0
1
0
0
0
0
0
1
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
1
U =
P = P4,5 P3,4
12.4
1 0 0
0 1 0
=
0 0 0
0 0 0
0 0 1
1
0
0
0
0
2 1 3
2
0 0 1 3
0 5
1
1
0 0 4 1
0 0
0 2
0 0
0 0
1 0
0 1
0 0
Factorizarea Cholesky
In cazul matricelor simetrice are loc factorizarea
2
3
1
1
| 2
168
Teorema 12.4.1 Dac

a care satisface ipoteza
Jn atunci exist
a o matrice inferior triunghiular
a K Mn (R) astfel nc
at A =
KK T .
Demonstratie. Potrivit Teoremei 12.3.4 exista matricele L, U inferior triunghiulara si respectiv, superior triunghiulara astfel ncat A = LU. Datorita simetriei
matricei A, au loc egalitatile
LU = A = AT = U T LT .
Din ipoteza Jn rezulta ca |A| = |L| |U | =
6 0, si n consecinta matricele L, U sunt
inversabile. Din egalitatea anterioara deducem
U (LT )1 = L1 U T .
Membrul stang este o matrice superior triunghiulara iar membrul drept o matrice
inferior triunghiulara. Prin urmare matricea D = U (LT )1 = L1 U T este o
matrice diagonala. Atunci U = DLT si A = LDLT .
Elementele diagonalei matricei D sunt pozitive. Intr-adevar daca

0
..
d1
.

T
.
..
D=
, L xi = ei =
1 cu 1 n linia i,
..
dn
.
0
atunci
0 < < Axi , xi >=< LDLT xi , xi

d1
..
Definim F =
.
dn
>=< DB T xi , B T xi >=< Dei , ei >= di .
si K = LF. Deoarece F 2 = D avem
A = LDLT = LF 2 LT = KK T .
a matricea A Mn (R) este strict pozitiv
a atunci ea satisface ipoteza Jn .
Presupunem prin absurd ca exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat |Ak | = 0. In acest
caz exista x1 Rk , x1 6=0 astfel nc
at Ak x1 = 0. Considerand partitionarea maAk A1,2
x1
tricei A =
si x =
Rn deducem relatiile contradictorii
A2,1 A2,2
0
0 < < Ax, x >=< Ak x1 , x1 >= 0.
Rezulta consecinta
169
12.5. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE
Teorema 12.4.2 Dac

a si strict pozitiv
a
T
atunci exist
a o matrice inferior triunghiular
a K Mn (R) astfel nc
at A = KK .
Scriind
K=
k1,1
k2,1
k3,1
..
.
0
k2,2
k3,2
..
.
0
0
...
...
...
..
.
k3,3
..
.
0
0
0
..
.
kn,1 kn,2 kn,3 . . . kn,n

din egalitatea A = KK T deducem

Procedura Cholesky(A) =

12.5
formulele de recurenta si algoritmul
k1,1 = a1,1
pentru i = 2, n executa
ai,1
|
ki,1 = k1,1
|
daca i > 2 atunci
|
|
pentru j = 2, i 1 executa
|
|
|
|
|
|
|

K
ki,i =
ki,j =
ai,i
ai,j
Pi1
s=1
ki,s kj,s
kj,j
Pi1
2
s=1 ki,s
Rezolvarea sistemelor tridiagonale
Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma
a1 x1 + c1 x2 = d1
bi xi1 + ai xi + ci xi+1 = di ,
2 i n 1,
bn xn1 + an xn = dn
Matricea sistemului
a1 c1 0
0
b2 a2 c2 0
0 b3 a3 c3
... ... ... ...
0
0
0
0
0
0
0
0
...
0
0
0
...
0
0
0
...
0
0
0
... ...
...
...
. . . bn1 an1 cn1
...
0
bn
an
(12.17)
are elementele nunule situate n imediata vecinatate a diagonalei principale. O

asemenea matrice se numeste matrice banda. In cazul de fata, latimea benzii
170
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metoda eficienta relativ

la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (12.17), numita metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuatie a sistemului (12.17), explicitand pe
x1 gasim x1 = ac11 x2 + ad11 , adica o relatie de forma x1 = R2 x2 + S2 cu R2 =
ac11 , S2 = ad11 . Presupunand xi1 = Ri xi + Si si substituind n a ia ecuatie a
sistemului gasim
bi (Ri xi + Si ) + ai xi + ci xi+1 = di
de unde rezulta
xi =
ci
d i bi Si
xi+1 +
= Ri+1 xi+1 + Si+1 .
ai + bi Ri
ai + bi Ri
Am dedus relatiile de recurenta

Ri+1 =
ci
ai + bi Ri
Si+1 =
d i bi Si
ai + bi Ri
i = 2, 3, . . . , n.
Al doilea parcurs. Din relatiile

xn1 = Rn xn + Sn
bn xn1 + an xn = dn
deducem
d n bn S n
,
an + bn Rn
= Ri xi + Si calculam succesiv xn1 , xn2 , . . . , x1 .
xn =
si utilizand egalitatile xi1
12.6
Metode iterative
Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn si b Rn , b = (bi )1in . Pentru rezolvarea

sistemului algebric de ecuatii liniare
Ax = b
(12.18)
consideram clasa de metode iterative

B
uk+1 uk
+ Auk = b,
(12.19)
unde B Mn (R) si R sunt parametri care definesc metoda iterativa.

Pornind de la un element arbitrar u0 se construieste un sir (uk )kN unde
fiecare element reprezinta o aproximatie a solutiei sistemului algebric (12.18)
171
12.6. METODE ITERATIVE
(bineanteles daca aceasta solutie exista). Astfel vorbim de metode iterative

rezolvare a sistemului algebric (12.18).
Prezinta interes sa precizam conditiile n care sirul de aproximatii
(uk )kN converge catre solutia sistemului.
Pentru matricea A introducem notatiile
a1,1
0
..
,
ai,i
D=
..
.
0
an,n
0
0
0 a1,2 a1,3 . . . a1,n
a2,1
0 a2,3 . . . a2,n
..
..
.
..
+
..
..
.
A = .
.
.
, A =
..
0
a
.
n1,n
0
0
0
an,1 an,2 . . . an,n1 0
de
Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Daca ai,i 6= 0, i {1, 2, . . . , n} atunci explicitand
necunoscuta xi din ecuatia i obtinem
xi =
n
X
ai,j
j=1
ai,i
xj +
bi
ai,i
(12.20)
j6=i
Construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn ) definit prin formulele de recurenta

uk+1
i
n
X
ai,j
j=1
ai,i
ukj +
bi
ai,i
i {1, . . . , n},
(12.21)
j6=i
k N, iar prima aproximatie u0 = (u01 , . . . , u0n ) este un element din Rn .

Relatiile (12.21) se poate scrie sub forma
ai,i (uk+1
uki ) +
i
n
X
ai,j uki = bi
i {1, . . . , n}
j=1
sau sub forma matriceala

D(uk+1 uk ) + Auk = b.
In acest caz B = D si = 1.
(12.22)
172
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (12.20), construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn )

definit prin formulele de recurenta
uk+1
=
1
n
X
a1,j
j=2
uk+1
=
i
i1
X
ai,j
j=1
uk+1
=
n
n1
X
j=1
ukj +
a1,1
ai,i
b1
a1,1
uk+1
(12.23)
n
X
ai,j k
bi
uj +
ai,i
ai,i
2in1
j=i+1
an,j
bn
uk+1
+
j
an,n
an,n
k N si U 0 Rn . Formulele de recurenta se pot rescrie sub forma

i
X
ai,j uk+1
j
j=1
n
X
ai,j ukj = bi
i {1, . . . , n}
j=i+1
sau sub forma matriceala

(A + D)uk+1 + A+ uk = b,
si
(A + D)(uk+1 uk ) + Auk = b.
(12.24)
Astfel B = A + D si = 1.
3. Metoda relax
arii. Fie R . Metoda relaxarii este data de
(D + A )
uk+1 uk
+ Auk = b,
(12.25)
adica B = D + A , = 1. Se observa ca pentru = 1 se obtine metoda

Gauss-Seidel.
Un rezultat simplu de convergenta valabil n cazul metodei lui Jacobi si a
metodei lui Gauss- seidel este
Teorema 12.6.1 Dac
a
Pn
j=1
|ai,j | < |ai,i |, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-
j6=i
ximatii (uk )kN construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel converge c
atre solutia sistemului algebric (12.18).
Demonstratie. Potrivit Propozitiei 11.1.15 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuatii liniare (12.19) are o solutie unica.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaza asemanator.
173
12.6. METODE ITERATIVE
Fie x = (x1 , . . . , xn ) solutia sistemului (12.18) si i acel indice pentru care

|uk+1
xi | = max |uk+1
xj | = kuk+1 xk .
i
j
1jn
Scazand relatia i din (12.23) din relatia corespunzatoare din

(12.20) obtinem
uk+1
i
xi =
i1
X
ai,j
j=1
ai,i
(uk+1
j
n
X
ai,j k
(u xj ).
xj )
ai,i j
(12.26)
j=i+1
Notand
pi =
i1
X
ai,j
|,
|
ai,i
j=1
qi =
n
X
ai,j
|
|
ai,i
j=i+1
din relatia (12.26) deducem

|uk+1
i
i1
n
X
X
ai,j
ai,j
k+1
xi |
| |uj xj | +
| |ukj xj |
|
|
ai,i
ai,i
j=1
j=i+1
pi |uk+1
xi | + qi max |ukj xj |.
i
1jn
Atunci
kuk+1 xk = |uk+1
xi |
i
qi
kuk xk
1 pi
(12.27)
j
Fie = max{ 1p
: j = 1, 2, . . . , n}. Atunci din ipoteza teoremei rezulta ca
j
0 < < 1 si utilizand succesiv relatiile de tip (12.27) obtinem:
kuk xk kuk1 xk 2 kuk2 xk . . . n ku0 xk .

Rezulta ca:
lim kuk xk = 0,
adica convergenta sirului (xk )kN catre solutia sistemului (12.18).

Stabilim un rezultat de convergenta n alte ipoteze.
Teorema 12.6.2 Fie A Mn (R) o matrice simetric
a si strict pozitiv
a. Dac
a
k
B > 2 A atunci sirul de aproximatii (u )kN construit prin metoda iterativ
a
(12.19) concerge c
atre solutia sistemului (12.18).
174
Demonstratie. Notam cu x solutia sistemului (12.18) si fie ek = uk x. Sistemul

(12.18) se poate scrie ca
xx
B
(12.28)
+ Ax = b.
Scazand (12.28) din (12.19) obtinem

B
ek+1 ek
+ Aek = 0
k N.
(12.29)
Se verifica usor egalitatea

ek+1 ek ek+1 ek
2 < (B A)
,
> +kek+1 k2A = kek k2A .
2
(12.30)
Matricea P = B 2 A fiind strict pozitiva este tare pozitiva, deci exista m > 0
astfel ncat < P x, x > mkxk22 , x Rn . Din (12.30) deducem
kek k2A kek+1 k2A 2 mk
ek+1 ek 2
k2 = 2 mkek+1 ek k22 ,
si n consecinta sirul (kek k2A )kN este convergent (fiind descrescator si margint),
de unde
lim kek+1 ek k2 = 0.
k
Din (12.29) deducem ca

ek = A1 B
ek+1 ek
si apoi
kek k2
1
kA1 k2 kBk2 kek+1 ek k.
| |
Ultima relatie implica limk ek = 0.

Aplicam Teorema 12.6.2 n cazul metodei lui Gauss Seidel si a metodei
relaxarii.
Teorema 12.6.3 Dac
a A este o matrice simetric
a si strict pozitiv
a atunci situl
de aproximatii construit prin metoda Gauss Seidel (12.23) converge c
atre solutia
sistemului (12.18).
Demonstratie. Verificam conditia B 2 A > 0.
1
1
B A = D + (A A+ ).
2
2
2
si atunci
1
1
< (B A)y, y >= < Dy, y > + (< A y, y > < A+ y, y >).
2
2
2
175
12.7. NUMARUL
DE CONDIT
IONARE AL UNEI MATRICE
Deoarece A este simetrica,P

A = (A+ )T , rezulta ca < A y, y >=< A+ y, y > .
Totodata < Dy, y >= ni=1 ai,i yi2 . Daca ei este vectorul canonic avand 1 pe
pozitia i si deoarece A > 0 avem
< Aei , ei >= ai,i > 0,
Astfel
i {1, 2, . . . , n}.
< (B A)y, y >=

ai,i yi2 > 0,
2
y Rn \{0}.
i=1
Teorema 12.6.4 Dac

a (0, 2) si A este o matrice simetric
a si strict pozitiv
a
atunci situl de aproximatii construit prin metoda relax
arii (12.25) converge c
atre
solutia sistemului (12.18).
Demonstratie. Utilizand rezultatele din demonstratia Teoremei 12.6.3, gasim
B A = (1 )D + (A A+ ).
2
2
2
de unde
n
X
< (B A)y, y >= (1 ) < Dy, y >= (1 )
ai,i yi2 > 0,
2
2
2
y Rn \{0}.
i=1
12.7
Num
arul de conditionare al unei matrice
Consideram urmatorul exemplu clasic (cf. SABAC I.G., 1983)

0.8642
x
1.2969 0.8648
=
0.1440
0.2161 0.1441
y
avand solutia (2, 2) si vectorul x = (0.9911, 0.4870). Calculand eroarea
r = b Ax obtinem r ' (108 , 108 ). Cu toate acestea x nu este o aproximatie
buna a solutiei sistemului algebric. Deci variatii mici ale datelor (adica a termenilor vectorului liber sau a elementelor matricei) pot furniza variatii importante
ale solutiei sistemului. Acest fenomen pune n evidenta caracterul instabil al
rezolvarii unui sistem algebric de ecuatii liniare.
Punem n evidenta un indicator care influenteaza stabilitatea solutiei unui
sistem algebric de ecuatii liniare.
Avem nevoie de urmatoarele rezultate
Teorema 12.7.1 Fie A Mn (R). Dac
a kAk < 1 atunci
1. Matricea In A este inversabil
a;
176
2. (In A)1 = limn (In + A + A2 + . . . + An );

3. k(In A)1 k
1
1kAk .
Teorema 12.7.2 Fie A, B Mn (R). Dac

a
(i) matricea A este inversabil
a,
(ii) kA Bk <
1
kA1 k
atunci
1. matricea B este inversabil
a;
2. kB 1 k
kA1 k
.
1kA1 k kABk
Demonstratie. Deoarece kIn A1 Bk = kA1 (A b)k kA1 |k kA Bk < 1,

din Teorema 12.7.1 rezulta ca In (In A1 B) = A1 B este inversabila si
k(A1 B)1 k
1
1
kA1 k
kA Bk
Atunci (A1 B)1 A1 = (AA1 B)1 = B 1 ,

kB 1 k = k(A1 B)1 A1 k k(A1 B)1 k kA1 k
kA1 k
.
1 kA1 k kA Bk
Presupunem ca n locul rezolvarii sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b

se rezolva sistemul perturbat (A + A)y = b + b, unde A Mn (R) si b Rn .
Daca y x = x atunci din
(A + A)(x + x) = b + b
deducem
(A + A)x = b Ax.
(12.31)
Teorema 12.7.3 Dac

a A este o matrice inversabil
a si kAk <
matricea A + A este inversabil
a si
kxk
kA| kA1 k
kxk
1 kA1 k kAk
kAk kbk
+
kAk
kbk

.
1
kA1 k
atunci
177
12.7. NUMARUL
DE CONDIT
IONARE AL UNEI MATRICE
Demonstratie. Daca B = A + A atunci kB Ak <
1
.
kA1 k
Potrivit Teoremei
1
k
12.7.2 matricea A + A este inversabila si k(A + A)1 k 1kAkA
1 k kAk .
Din (12.31) deducem ca x = (A + A)1 (b Ax) de unde
kxk k(A + A)1 k(kbk + kAk kxk)
kA1 k
(kbk + kAk kxk).
1 kA1 k kAk
Impatind prin kxk si utilizand inegalitatea kbk = kAxk kAk kxk gasim

kAk
kxk
kA| kA1 k
kbk
+
kxk
1 kA1 k kAk kAk
kAk kxk

kA| kA1 k
kAk kbk
.
+
1 kA1 k kAk kAk
kbk
Numarul
(A) = ||A|| ||A1 ||
influenteaza stabilitatea rezolvarii unui sistem algebric de ecuatii liniare A x = b
n sensul ca cu cat (A) este mai apropiat de 1 cu atat efectul perturbarii solutiei
este mai mic. Numarul (A) se numeste numar de conditionare a matricei A n
raport cu norma matriceala considerata.
In cazul exemplului de mai sus

0.1441 0.8648
1
8
A = 10
0.2161
1.2969
si n consecinta, gasim (A) ' 3.3 108 , ceea ce pune n evidenta caracterul de
slaba stabilitate a sistemului dat.
Capitolul 13
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezinta instrumentul cu care se vor obtine rezultatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea la forma
bidiagonala si la forma Hessenberg a unei matrice.
13.1
Transformata Householder
Fie u Rn , kuk2 =
2 si matricea H = In uuT .
Teorema 13.1.1 Matricea H este simetric

a si ortogonal
a.
Demonstatie. Au loc egalitatile
H T = In (uuT )T = In (uT )T uT = In uuT = H
si
H T H = H 2 = In 2uuT + (uuT )2 = In 2uuT + u(uT u)uT = I,
deoarece uT u = kuk22 = 2.
Teorema 13.1.2 Fie x = (xi )1in Rn astfel nc

at kxk2 = 1 si e1 =
Rn .
Dac
au=
xe1
1x1
atunci kuk2 =
0
2 si Hx = e1 .
Demonstatie. Prima egalitate rezulta din

kuk22 = uT u =
1
0
..
.
(xT eT1 )(x e1 )
=
1 x1
178
179
13.1. TRANSFORMATA HOUSEHOLDER
kxk22 (xT e1 + eT1 x) + ke1 k22

2 2x1
=
= 2.
1 x1
1 x1
Apoi
xT eT1
kxk2 eT1 x
1 x1
uT x =
x = 2
=
= 1 x1
1 x1
1 x1
1 x1
si n consecinta
Hx = (In uuT )x = x u(uT x) = x
1 x1 u = e1 .
1
notam Hx = In uuT . Matricea Hx
Pentru x Rn , kxk2 = 1 si u = xe
1x1
este numita matricea transformarii Householder asociata vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecinta
Teorema 13.1.3 Dac

a x Rn , x 6= 0 atunci
x x = kxk2 e1 .
H kxk
(13.1)
x
Demonstatie. Daca z = kxk
atunci kzk2 = 1 si din Teorema 13.1.2 gasim
2
Hz z = e1 , de unde Hz x = kxk2 e1 .
x
+e
In Teorema 13.1.3 vectorul u ce defineste matricea Hz va fi u = qkxk2 x 1 iar
1+ kxk1
2

1 , daca x1 0
.
=
1 , daca x1 < 0
Relatia (13.1) devine
x x = kxk2 e1 .
(13.2)
H kxk
2
Observatie 13.1.1 Din (13.2) rezult

a
xT H = kxk2 eT1
(13.3)
Implementarea transform
arii Householder Fie H = In uuT o matrice
Householder si X = [x1 . . . xk ] = (xi,j )1in,1jk Mn,k (R). Evaluam numarul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Daca calculam n prealabil matricea H = (hi,j )1i,jn si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adunari pentru un element al matricei produs
n
X
hi,s xs,j ,
s=1
deci un total de n2 k adunari.

Mult mai eficient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n
prealabil
uT X = uT [x1 . . . xk ] = [uT x1 . . . uT xk ] = v T ,
180
CAPITOLUL 13. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
pentru care efectuam nk adunari, si apoi

HX = (In uuT )X = X u(uT X) = X
x1,1 u1 v1 . . . x1,k u1 vk
..
..
=
.
.
uv T =
xn,1 u1 vk . . . xn,k un vk
pentru care se mai fac nk adunari. Astfel numarul total al adunarilor este 2nk.
13.2
Descompunerea QR
Stabilim urmatorul rezultat important

Teorema 13.2.1 Dac
a X Mn,k (R) atunci exist
a o matrice ortogonal
a Q
Mn (R) si o matrice superior triunghiular
a R Mk (R) astfel nc
at

R
T
Q X=
(13.4)
0
}n k linii.
Demonstatie. Inductie matematica dupa k, numarul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x1 ], cu x1 Rn . Daca x1 6= 0, utilizand transformarea
Householder are loc egalitatea
kx1 k2
H x1 x1 = kx1 k2 e1 =
..
kx1 k2
n 1 linii cu 0.
.
0
Daca x1 = 0 atunci Q = In si R = 0.
Sa presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k 1
coloane. Fie X Mn,k (R) si partitionarea ei X = [x1 X2 ], unde x1 Rn si
X2 Mn,k1 (R). Daca x1 6= 0 si H1 = H x1 atunci
kx1 k2

H1 X = [H1 x1 H1 X2 ] =
T
1,1 r1,2
0 X2,2
unde 1,1 = kx1 k2 , r1,2 Rk1 , X2,2 Mn1,k1 (R). Potrivit ipotezei inductiei
exista o matrice ortogonala Q2 Mn1
a
(R)si o matrice superior triunghiular
R
2
R2 Mk1 (R) astfel ncat QT2 X2,2 =
Atunci
0
}n k linii.

T
1,1 r1,2
1 0
1 0
H1 X =
=
0 QT2
0 QT2
0 X2,2
181
13.2. DESCOMPUNEREA QR
T
1,1 r1,2
= 0
=
R2
0
0

T
1,1 r1,2
1 0
T
.
si n consecinta Q =
si R =
0 QT2
0
R2
Relatia (13.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.

T
1,1
r1,2
0 QT2 X2,2
Observatie 13.2.1 Descompunerea QR este unic

a abstractie f
ac
and de semnele
coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X Mn,k (R) si descompunerea QR

R
QT X =
0
}n k linii.
(13.5)
unde Q Mn (R) este o matrice ortogonala iar R Mk (R) este o matrice superior
triunghilara. Partitionam matricea Q n
Q = [ QX
|{z}
Q
|{z}
k coloane nk coloane
cu QX Mn,k (R), Q Mn,nk (R).

Deoarece QT Q = In , nmultind (13.5) la stanga cu matricea Q obtinem

R
R
= QX R.
= [QX Q ]
X=Q
0
0
Astfel am dedus
Teorema 13.2.2 Dac
a X Mn,k (R) atunci exist
a QX
Mn,k (R) si o matrice superior triunghiular
a R Mk (R) astfel nc
at
X = QX R.
(13.6)
Relatia (13.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.

Observatie 13.2.2
Fie X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R) si factorizarea X = QX R cu
r1,1 r1,2 . . . r1,n

0 r2,2 . . . r2,n
QX = [q1 . . . qk ]
R= .
..
..
..
..
.
.
.
0
0 . . . rk,k
182
Egaland coloanele factorizarii deducem

x1 = r1,1 q1
x2 = r1,2 q1 + r2,2 q2
..
.
xk = r1,k q1 + r2,k q2 + . . . + rk,k qk
de unde span{x1 , . . . , xk } = span{q1 , . . . , qk }.
Observatie 13.2.3
Factorizarea QR a matricei X = [x1 , . . . , xk ] rezulta aplicand procedeul de ortogonalizare Gram - Schmidt asupra vectorilor x1 , . . . , xk .
Construirea unei matrice ortogonal
a cu prima coloan
a fixat
a. Fie
u1 R, ku1 k = 1. Interpretand vectorul x1 ca o matrice n 1, potrivit descompunerii QR exista o matrice ortogonala Q = [q1 q2 . . . qk ] Mn (R) si numarul
real R astfel ncat
R
0
QT u1 = .
(13.7)
.. n 1 zerouri
0
dar
QT u1 =
q1T
q2T
..
.
qkT
u1
de unde deducem ca qiT u1 = 0, pentru i {2, . . . , k}. Astfel [u1 q2 . . . qk ] este

matricea ortogonala dorita.
13.3
Elemente de teoria celei mai bune

aproximatii n Rn
Fie submultimea Y Rn , x Rn si k k o norma n Rn . Problema celei mai

bune approximatii a lui x prin elementele submultimii Y consta n determinarea
unui element y0 Y binenteles daca el exista astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk.
yY
In cadrul considerat urmeaza sa precizam:
183
APROXIMAT
13.3. CEA MAI BUNA
IE
conditii n care problema celei mai bune aproximatii are solutie;

conditii n care solutia este unica;
caracterizare a solutiei.
Teorema 13.3.1 Problema celei mai bune aproximatii prin elementele submultimii
Y R are cel putin o solutie pentru orice x R dac
a si numai dac
a Y este
nchis
a.
Demonstratie. Necesitatea. Fie x Y . Exista y0 Y astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk = 0.
yY
Prin urmare x = y0 Y, adica Y = Y .

Suficienta. Fie x Rn , r > 0 astfel ncat Y B(x, r) 6= 0, unde B(x, r) =
{y Rn : ky xk r} si functia f : R R definita prin formula f (y) = ky xk.
Functia f fiind continua, potrivit teoremei lui Weierstass, si atinge minimul
pe multimea compacta Y B(x, r), adica exista y0 Y B(x, r) astfel ncat
f (y0 ) f (y) sau ky0 xk ky xk, y Y B(x, r).
Daca y Y si ky xkr atunci ky xk > r ky0 xk. Astfel y0 este elementul
de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Y.
In cele ce urmeaza, norma spatiului liniar Rn va fi norma euclidiana k k2 .
Teorema 13.3.2 Dac
a Y R este o submultime convex
a atunci pentru orice
n
x R exist
a cel mult un element de cea mai bun
a aproximatie prin elementele
submultimii Y.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista x Rn pentru care exista
cel putin doua elemente diferite y1 , y2 Y de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele multimii Y :
ky1 xk = ky2 xk = min ky xk = d.
yY
Datorita convexitatii y = 12 (y1 + y2 ) Y si utilizand egalitatea paralelogramului

deducem
1
1
d2 ky xk22 = k (y1 x) + (y2 x)k22 =
2
2

1
1
1
1
= 2 k (y1 x)k22 + k (y2 x)k22 k (y1 x) (y2 x)k22 =
2
2
2
2
1
= d2 ky1 y2 k22 < d2 ,
4
de unde concluzia teoremei.
Au loc urmatoarele consecinte:
184
Teorema 13.3.3 Dac

a Y R este o submultime nchis
a si convex
a atunci penn
tru orice x R exist
a un singur element de cea mai bun
a aproximatie prin
elementele submultimii Y.
Teorema 13.3.4 Dac
a Y este un subspatiu liniar a lui R atunci pentru orice
x Rn exist
a un singur element de cea mai bun
a aproximatie prin elementele
submultimii Y.
Elementul de cea mai buna aproximatie se poate caracteriza prin
Teorema 13.3.5 Fie Y o submultime nevid
a, convex
a n Rn si x Rn . y0 Y
este elementul de cea mai bun
a aproximatie a lui x prin elementele multimii Y
dac
a si numai dac
a
< y0 x, y0 y > 0
y Y.
(13.8)
Demonstratie. Necesitatea. Presupunem prin absurd ca exista y Y astfel

0 x,y0 y>
ncat < y0 x, y0 y > > 0. Fie 0 < < min{1, 2<yky
} si z = y + (1
2
0 yk2
)y0 Y. Atunci deducem
kz xk22 = ky0 x + (y y0 )k22 =< y0 x + (y y0 ), y0 x + (y y0 ) >=
= ky0 xk22 + 2 < y0 x, y y0 > +2 ky y0 k22 =
= ky0 xk22 ky y0 k22 (
2 < y0 x, y0 y >
} ) < ky0 xk22 ,
ky0 yk22
ceea ce contrazice proprietatea de cea mai buna aproximatie a lui y0 .

Suficeienta. Pentru orice y Y, folosind (13.8) gasim
ky0 xk22 =< y0 x, y0 x >=< y0 x, (y0 y) + (y x) >=
=< y0 x, y0 y > + < y0 x, y x >< y0 x, y x > .
Aplicand inegalitatea Cauchy-Buniakovsky-Schwartz inegalitetea anterioara devine
ky0 xk22 ky0 xk2 ky xk2 .
Daca ky0 xk2 6= 0 atunci simplificand obtinem ky0 xk2 ky xk2 , iar dac
a
ky0 xk2 = 0 atunci proprietatea normei implica ky0 xk2 = 0 ky xk2 .
Teorema 13.3.6 Fie Y un subspatiu liniar n Rn si x Rn . y0 Y este elementul de cea mai bun
a aproximatie a lui x prin elementele subspatiului Y dac
a
si numai dac
a
< y0 x, y >= 0
y Y.
(13.9)
adic
a y0 x Y sau y0 y Y .
185
APROXIMAT
13.3. CEA MAI BUNA
IE
Demonstratie. Conditia (13.8) se poate rescrie sub forma

< y0 x, y0 >< y0 x, y >
y Y.
Fixand y Y, pentru orice n N , ny Y si luand n inegalitatea anterioara

y = ny se obtin
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y >
n
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y > .
n
Pentru n tinzand la infinit, gasim < y0 x, y >= 0.
Notam prin PY (x) multimea elementelor de cea mai buna aproximatie a lui
x prin elementele submultimii Y (PY : X P(Y )).
Fie x1 , x2 , . . . , xk Rn . Definim
= span{x1 , . . . , xk },
X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R).

Fie factorizarea QR a matricei X, X = QX R.
Notam:
P
= QX QTX Mn (R),
P = In P.
Teorema 13.3.7 Au loc relatiile:
1.
2.
3.
4.
5.
Px Y
x Rn ;
Px = x
xY;
P 2x = P x
x Rn ;
Px = 0
x Y ;
PY (x) = P x.
x Rn .
Demonstratie. Presupunem ca QX = [q1 . . . qk ] si Y = span{q1 , . . . , qk }.

1. Fie x Rn . Concluzia rezulta din
T
T
q1
q1 x
k
..
.. X T
T
P x = QX QX x = [q1 . . . qk ] . x = [q1 . . . qk ] . =
(qj x)qj Y.
qkT
qkT x
j=1
(13.10)
186
2. Daca x Y atunci exista numerele reale c1 , . . . , ck astfel ncat
c1
x=
cj xj x = Xc, c = ... .
j=1
ck
k
X
Atunci
P x = QX QTX Xc = QX (QTX QX )Rc = QX Rc = Xc = x.
a
4. Daca x Y atunci qjT x = 0, j {1, . . . , k} si din (13.10) rezulta c
P x = 0.
P
Reciproc, din P x = 0 = kj=1 (qjT x)qj , deducem ca qjT x = 0, j {1, . . . , k}
sau QTX x = 0, adica x Y .
5. Pentru a arata ca P x este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele subspatiului Y este suficient sa verificam conditia
x P x Y P (x P x) = 0.
Referitor la P din Teorema 13.3.7 rezulta
Teorema 13.3.8 Au loc afirmatiile
1. P x Y
x Rn ;
2. P x = 0
xY;
3. P x = x
x Y ;
Demonstratie. 1. Observam ca P P = P (In P ) = 0.

Observatie 13.3.1 Din egalitatea In = P + P , pentru orice x Rn deducem
x = P x + P x;
kxk22 = kP xk22 + kP xk22

a
si partition
am Q = [
k
QT X
QX
|{z}
coloane

=
R
0

este descompunerea QR a matricei X
Q
] atunci P = Q QT .
|{z}
nk coloane
187
13.4. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
13.4

atrate
Dandu-se perechile de puncte (xiP

, yi ) R2 , i {1, 2, . . . , n} se cere determ
minarea functiei F (x, c1 , . . . , cm ) =
k=1 ck k (x), unde constantele c1 , . . . , cm
sunt alese astfel nat sa minimizeze functionala
(1 , . . . , m ) =
n
X
[F (xi , 1 , . . . , m ) yi )2 .
(13.11)
i=1
S-a aratat n 7.1 ca daca
1 (x1 ) . . .
..
U = .
1 (xn )
..
.
m (x1 ) . . . m (xn )
y1
y = ...
yn
c1
c = ...
cm
atunci c este solutia sistemului algebric de ecuatii liniare

U U T c = U y.
(13.12)
In cele ce urmeaza vom regasi (13.12) pe o alta cale, vom calcula apriori valoarea functionalei (13.11) si vom obtine o alta forma a sistemului (13.12), n care
matricea sistemului este superior triunghiulara.
Introducem notatiile
i (x1 )
n
vi = ...
i {1, . . . , m},
R ,
i (xn )
Y = span{v1 , . . . , vm }
X = [v1 . . . vm ] = U T .
1
..
Daca = . atunci functionala (13.11) se scrie
m
() = ky Xk22 ,
(13.13)
a carei minimizare revine la cea mai buna aproximare a lui y prin elementele
subspatiului Y.

R
T
Fie Q X =
descompunerea QR a matricei X, partictionarea Q =
0
[ QX
Q
] si operatorii liniari (matricele)
|{z}
|{z}
m coloane nn coloane
P = QX QTX
P = In P = Q QT .
188
Are loc egalitatea X = QX R (13.6). Atunci, utilizand rezultatele Teoremelor

13.3.7 si 13.3.8, gasim
ky Xk22 = kP (y X)k22 + kP (y X)k22 = kP y X)k22 + kP yk22 . (13.14)
Elementul de cea mai bunua aproximatie y0 = X a lui y prin elementele
subspatiului Y trebuie sa satisfaca ecuatia (pentru minimizarea functionalei (13.14)
X = P y
(13.15)
n care caz, valoarea functionalei obiectiv va fi

kP yk22 = kQ QT yk22 = kQT yk22 .
Inmultind (13.15) cu X T gasim
X T X = X T P y = (QX R)T QX QTX y = RT QTX y = X T y,
adica U U T = U y.
Altfel, nmultind (13.15) cu QTX gasim
QTX QX R = QTX QX QTX y,
de unde R = QTX y. Algoritmul determinarii lui c consta din
1. Se formeaza matricea X;
2. Se determina factorizarea QR a matricei X, X = QX R;
3. Se rezolva sistemul Rc = QTX y.
13.5
Bidiagonalizarea unei matrice
O alta aplicatie a transformarii Householder este posibilitatea bidiagonalizarii

unei matrice n sensul
Teorema 13.5.1 Dac
a A Mn (R) atunci exist
a matricele ortogonale U, V
A Mn (R) astfel nc
at V T AU este o matrice bidiagonal
a.
Demonstratie. Indicam un algoritm prin care se construiesc matricele ortogonale U si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonala.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 1 nmultim la stanga si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaza elementele situate sub elementul de pe
pozitia (k, k) si respectiv la dreapta elementului de pe pozitia (k, k + 1).
189
13.5. BIDIAGONALIZAREA UNEI MATRICE
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson
A=
.

Evolutia calculelor n acest caz este
k=1

0
(1)
(1)
H4 A =
0 , H4 A
0
I1
(1)
H3
Indicele superior corespunde pasului k iar indicele

matricei.
k=2

!
0
I1
(1)
H4 A =
(2)
0 0
H3
0 0
!
I1
(1)
(2)
H3
H4 A
I1
I2
(1)
H3
(2)
H2
0 0

.

0
=
0
0
inderior indica dimensiunea
0 0

,

!
0
=
0
0
0 0
0
.
0
0
k=3
0 0
0 0
=
0 0 .
0 0 0
I2
I1
(3)
H2
(1)
(2)
H3
H4 A
Astfel
UT =
I1
I2
(1)
H3
I2
(2)
H2
I1
(1)
H4
(2)
(3)
H3
H2
si
V =
I1
(1)
H3
Observatie 13.5.1
Prima coloana a matricei V este e1 .
I2
(2)
H2
190
13.6
Reducerea unei matrice

la forma Hessenberg
In mod asemanator demonstram

Teorema 13.6.1 Dac
aQA
Mn (R) astfel nc
at QT AQ este o matrice Hessenberg.
Demonstratie. Utilizand transformata Householder indicam un algoritm prin
care se construieste matricea ortogonala Q si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 2 nmultim la stanga si la dreapta cu transformarea Householder care anuleaza elementele coloanei k cuprinse ntre liniile
k + 2 si n.
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson
A=
.

Evolutia calculelor n acest caz este
k=1

!
!
I1
I1

A
=
(1)
(1)
0
H3
H3
0
k=2
=
0 .
0 0
I2
I1
(2)
H2
In consecinta Q =
I1
(1)
H3
(2)
H2
(2)
H2
!
I1
(1)
H3
I2
(1)
H3
I2
Capitolul 14
Calculul numeric al valorilor si

vectorilor proprii
14.1
Forma normal
a Schur
Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit careia orice
matrice A Mm (C) este similara cu o matrice superior triunghiulara. Obligatoriu, aceasta matrice are pe diagonala valorile proprii ale matricei initiale.
Aceasta matrice superior triunghiulara este forma normala Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va fi tocmai reducerea unei matrice la forma sa normala
Schur.
Teorema 14.1.1 (Schur) Dac
a A Mn (C) atunci exist
a o matrice unitar
aU
Mn (C) astfel nc
at U H AU = T, unde T este o matrice superior triunghiular
a
av
and pe diagonal
a valorile proprii ale lui A, care pot ap
area n orice ordine.
Demonstratie. Inductie dupa n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a si pentru U = (1) are loc egalitatea U H AU =
(a) = T.
Sa presupunem proprietatea adevarata n cazul matricelor de ordin n 1. Fie
A Mn (C) avand perechea proprie (1 , v1 ), cu kv1 k2 = 1.
Exista o matrice unitara Q avand v1 pe prima coloana. Daca Q = [v1 V2 ]
atunci
H
H

v1
v1 Av1 v1H AV2
H
Q AQ =
A [v1 V2 ] =
=
V2H
V2H Av1 V2H AV2

1 v1H AV2
1 hH
1
=
=
,
0 V2H AV2
0 B
unde h1 Cn1 si B Mn1 (C).
191
192
CAPITOLUL 14. VALORI S

I VECTORI PROPRII
Potrivit iporezei inductiei exista o matrice unitara W Mn1 (C) astfel nc

at
= S este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodata si valorile proprii ale
matricei A. Intr-adevar, deoarece A si QH AQ sunt matrice similare, avem

1
hH
1

= ( 1 )|In1 B|.
|In A| =
0
In1 B
W H BW
Daca U = [v1 V2 W ] atunci

v1H
v1H Av1
v1H AV2 W
H
U AU =
A[v1 V2 W ] =
=
W H V2H
W H V2H Av1 W H V2H AV2 W

=
1 hH
1 W
0
S

= T.
Observatie 14.1.1
Prima coloana a matricei U este vectorul propriu v1 ce corespunde valorii proprii
1 situata n coltul nord-vest al matricei T. Reamintim ca aceasta pereche proprie
a fost aleasa n mod arbitrar.
Pentru o matrice reala are loc urmatoarea versiune a teoremei 14.1.1.
Teorema 14.1.2 Dac
a o
Mn (R) astfel nc
at
T1,1 T1,2 . . . T1,k
T2,2 . . . T2,k
U T AU =
..
..
.
.
Tk,k
matrice ortogonal
a U
unde Ti,i este un bloc de dimensiune 1 contin

and o valoare proprie real
a sau
un bloc de dimensiune 2 corespunz
and unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstratie. Procedam recursiv, deosebind cazul unei perechi propri real
a
de una complexa.
Cazul unei perechi proprii reale (, x) RRn . Presupunem kxk2 = 1. Exist
a
o matrice ortogonala V avand x drept prima coloana V = [x, V ], V Mn,n1 (R).
Au loc egalitatile
T

x
xT AV
def mT
T
V AV =
=
=
(14.1)
0 B
V T
0 V AV
193
SCHUR
14.1. FORMA NORMALA
n
Cazul unei perechi
propriicomplexe ( + i, x + iy) C C , , R, x, y

Rn . Notand M =
egalitatea A(x + iy) = ( + i)(x + iy) se scrie

A[x y] = [x y]M.
Fie
T
V [x y] =
R
0
(14.2)
descompunerea QR a matricei [x y] Mn,2 (R), R M2 (R).

Partitionand matricea V = [ V1
V2 ], din (14.3) gasim
|{z} |{z}
2 col n2 col

R
R
[x y] = V
= [V1 V2 ]
= V1 R.
0
0
(14.3)
(14.4)
Egalitatea (14.2) devine

AV1 R = V1 RM.
(14.5)
def
def
Vectorii x, y Rn sunt liniar independenti. Vectorii proprii u = x + iy, v =
x iy corespunzand valorilor proprii distincte + i si respectiv i sunt
liniar independenti. Egalitatea ax + by = 0 implica
u+v
uv
a ib
a + ib
a
+b
=
u+
v = 0,
2
2i
2
2
de unde rezulta a ib = 0, sau a = b = 0.
R este inversabila. Notand pentru moment V1 = [v1 v2 ] si R =

Matricea
p r
din (14.4) gasim
q t
x = pv1 + qv2
y = rv1 + tv2 .
Presupunand prin absurd det(R) = 0 pt qr = 0, din egalitatile anterioare
deducem
tx qy = (tp qr)v1 = 0.
Prin urmare t = q = 0. Analog, rz py = 0 implica p = r = 0, de unde x = y = 0,
cea ce este imposibil. Astfel relatia (14.5) devine AV1 = V1 RM R1 = V1 S.
Matricea S = RM R1 are aceleasi valori proprii ca matricea M, adica i.
La fel ca si n cazul real, calculam
T
T
V1
V1
T
V AV =
A[V1 V2 ] =
[AV1 AV2 ] =
(14.6)
V2T
V2T
T

V1
S V1T AV2
def S C
=
[V1 S AV2 ] =
=
V2T
0 V2T AV2
0 B
Pornind de la (14.1) sau (14.6) rationamentul se reia pentru matricea B.
194
14.2

I VECTORI PROPRII
Diagonalizarea unei matrice
Din teorema 14.1.1 se deduce imediat urmatorul rezultat privind reducerea

unei matrice la o forma diagonala
Teorema 14.2.1 Dac
a A Mm (C) este o matrice hermitian
a atunci exist
a o
matrice unitar
a U Mm (C) astfel nc
at U H AU este o matrice diagonal
a, av
and
pe diagonal
a valorile proprii ale matricei A, ce apar ntr-o ordine neprecizat
a.
Demonstratie. Potrivit Teoremei 14.1.1 exista matricea unitara U Mm (C)
astfel ncat T = U H AU este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonal
a
H
valorile proprii ale matricei A, ntr-o ordine neprecizata. Deoarece T = T,
matricea T este o matrice diagonala.
Demonstratia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuatia matriceala Sylvester:
Dandu-se matricele B Mns (C), C Ms (C) si H Mns,s (C) sa se determine matricea X Mns,s (C) astfel ncat
BX XC + H = 0.
(14.7)
Un caz n care putem rezolva ecuatia matriceala a lui Sylvester este

Teorema 14.2.2 Dac
a
1. C este o matrice superior triunghiular
a;
2. elementele situate pe diagonala principal
a a matricei C nu sunt valori proprii ale matricei B
atunci ecuatia matriceala Sylvester (14.7) are solutie unic
a.
Demonstratie. Indicam o metoda de rezolvare a ecuatiei (14.7). Daca punem n
evidenta matricea C, coloanele matricelor X = [x1 x2 . . . xs ] si H = [h1 h2 . . . hs ]
atunci ecuatia (14.7) devine
c1,1 c1,2 . . . c1,s

0 c2,2 . . . c2,s
B[x1 x2 . . . xs ] [x1 x2 . . . xs ] .
.. = [h1 h2 . . . hs ],
.
.
.
.
.
.
0
. . . cs,s
echivalent cu sirul de sisteme algebrice de ecuatii liniare

(B c1,1 Ins )x1 = h1
(B c2,2 Ins )x2 = h2 + c1,2 x1
..
.
(B cs,s Ins )xs = hs + c1,s x1 + c2,s x2 + . . . + cs1,s xs1 .
195
14.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE
Ipoteza teoremei implica |B ci,i Ins | =

6 0, i = 1, 2, . . . , s, adica oricare din
sistemele algebrice de ecuatii liniare de mai sus au solutie unica.
In cazul unei matrice oarecare are loc urmatorul rezultat de diagonalizare
Teorema 14.2.3 Dac
a A Mm (C) are valorile proprii distincte dou
a c
ate dou
a
1 , . . . , k atunci exist
a o matrice nesingular
a X Mn (C) astfel nc
at
T1,1 T1,2 . . . T1,k
T2,2 . . . T2,k
X 1 AX =
.. ,
..
.
.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiular
a av
and i pe diagonal
a, j {1, 2, . . . , k}.
Demonstratie. Potrivit teoremei (14.1.1) exista o matrice unitara U Mn (C)
astfel ncat
T1,1 T1,2 . . . T1,k
T2,2 . . . T2,k
U H AU = T =
(14.8)
.. ,
..
.
.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala aceasi valoare
proprie j .
Matricea X se construieste recursiv. Rescriem matricea T sub forma

B H
T =
0 C
si alegem la primul pas B = T1,1 si X = U. Presupunem B Mns (C), C
Ms (C) si H Mns,s (C). Matricea C este superior triunghiulara iar elementele
ei de pe diagonala principala nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exista o matrice P Mns,s (C) astfel ncat

I P
B 0
B H
I P
.
=
(14.9)
0 I
0 C
0 C
0 I
Intr-adevar, deoarece

I P
B H
I P
B BP P C + H
=
.
0 I
0 C
0 I
0
C
relatia (14.9) revine la ecuatia matriceala Sylvester BP P C + H = 0. Totodata

1

I P
I P
=
. Relatia (14.9) devine
0 I
0 I

1

I P
I P
B 0
1
X AX
=
,
0 I
0 I
0 C
196

I VECTORI PROPRII

deci X :=
I P
0 I
U. In continuare se reia procedeul de mai sus pentru ma-
tricea C.
Observatie 14.2.1 Prima coloan
a a matricei U este un vector propriu corespunz
ator valorii proprii din coltul nord - vest al matricei T. Matricea X p
astreaz
a
nealterat
a aceast
a coloan
a.
14.3
Descompunerea valorii singulare
Teorema 14.3.1 Dac

a X Mn,k (C), n k atunci exist
a matricele ortogonale
U Mn (C) si V Mk (C) astfel nc
at

U H XV =
,
(14.10)
0
unde = diag(1 , . . . , k ), 1 2 . . . , k .
Demonstratie. Matricea X H X Mk (C) este hermitiana si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 14.2.1 exista matricea ortogonala V Mk (C) astfel
ncat
1 . . . 0
def
(14.11)
V H X H XV = ... . . . ... = ,
0
. . . k
unde 1 , . . . , k sunt valorile proprii nenegative ale matricei X H X, aparand ntr-o

ordine neprecizata.
Fie i = i2 , i {1, . . . , k}. Presupunand ca
1 2 . . . r > 0 = r+1 = . . . = k ,
definim
(r k).
1 . . . 0
1 = diag(1 , . . . , r ) = ... . . . ... .

0 . . . r
Astfel

=

1 0
0 0
r kr
r
kr ,
2 =
21
0
0
0
1 . . . 0
= ... . . . ... .
0 . . . k
Partitionam matricea V n [V1 V2 ], cu r si respectiv k r coloane.
197
A UNEI MATRICE
14.4. RAZA SPECTRALA
Egalitatea (14.11) se rescrie n

H
V X XV =

=
V1H
V2H
X H X[V1 V2 ] =
V1H X H XV1 V1H X H XV2


=
21 0
0 0
(14.12)

.
Asadar V2H X H XV2 = 0 si V1H X H XV1 = 21 .

Daca punem n evidenta coloanele matricei XV2 = [q1 . . . qkr ], atunci din
egalitatea
H
kq1 k22 . . . q1H qkr

q1
..
..
..
V2H X H XV2 = ... [q1 . . . qkr ] =
=0
.
.
.
H
2
qkr q1 . . . kqkr k2
qkr
deducem q1 = . . . = qkr = 0, adica XV2 = 0.
Definim U1 = XV1 1 Mn,r (C). Deoarece
U1H U1 = 1V1H X H XV1 1 = I,
matricea U1 este ortogonala. Din definitia matricei U1 gasim 1 = U1H XV1 . Fie
U o matrice ortogonala ale carei prime r coloane coincid cu U1 , U = [u1 U2 ]
(justificati existenta matricei U !).
Atunci

H
H
U1 XV1 U1H XV2
U1
H
=
X[V1 V2 ] =
U XV =
U2H XV1 U2H XV2
U2H

=
14.4
1 0
0 0
1 . . . 0
= ... . . . ... .
0 . . . k
Raza spectral
a a unei matrice
Se numeste raza spectrala a matricei A Mm (C) numarul

(A) = max{|| : valoare proprie a matricei A}.
Pentru orice norma de matrice are loc
Teorema 14.4.1 Are loc inegalitatea (A) kAk, care poate fi si strict
a.
198

I VECTORI PROPRII
Demonstratie. Fie (, x) o pereche proprie a matricei A. Din relatiile

|| kxk = kxk = kAxk kAk kxk
rezulta || kAk, deunde (A)
kAk.
0 1
Matricea nenula
are singura valoare proprie = 0, deci (A) =
0 0
0 < kAk.
p
Teorema 14.4.2 Dac
a A Mm (C) atunci kAk2 = (AH A).
Demonstratie. Matricea AH A este hermitiana si pozitiva. Daca (, x) este o
pereche proprie matricei AH A, atunci gasim
kAxk22 =< Ax, Ax >=< AH Ax, x >=< x, x >= kxk22
si n consecinta 0.
Notam prin 0 raza spectrala a matricei AH A. Potrivit Teoremei 14.2.1 exista o matrice unitara Q Mn (C) astfel ncat QH AH AQ = D este o matrice
diagonala, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei AH A. Daca
1
0
y1
.
n
H
..
D=
, x C , Q x = y = ..
.
0
yn

kAxk22 =< Ax, Ax >=< x, AH Ax >=< QQH x, AH Ax >=
=< QH x, QH AH Ax >=< y, QH AH AQy >=< y, Dy >=
n
X
j |yi |2 .
j=1
Potrivit definitiei lui 0 , din egalitatea de mai sus rezulta

kAxk22 0
n
X
|yi |2 = 0 kyk22 = 0 kQyk22 = 0 kxk22 ,
j=1
sau kAxk2 0 kxk2 .

In consecinta
kAk2
0 .
(14.13)
Daca x0 este un vector propriu corespunzator valorii proprii 0 , AH Ax0 =

0 x0 , atunci
kAx0 k22 =< Ax0 , Ax0 >=< x0 , AH Ax0 >=< x0 , 0 x0 >= 0 kx0 k22
199
A UNEI MATRICE
14.4. RAZA SPECTRALA
sau kAx0 k2 =
0 kx0 k2 . Apoi
0 kx0 k2 = kAx0 k2 kAk2 kx0 k2 , de unde

p
0 kAk2 .
(14.14)
Din (14.13) si (14.14) rezulta egalitatea ceruta.

In cazul unei matrice simetrice, din teorema anterioara deducem
Teorema 14.4.3 Dac
a A Mm (R) este o matrice simetric
a atunci kAk2 =
(A).
Demonstratie. Intr-adevar, au loc relatiile
q
p
p
kAk2 = (AT A) = (A2 ) = [(A)]2 = (A).
In vederea determinarii conditiei n care, pentru o matrice A Mn (C), are
loc limk Ak = 0 stabilim
Teorema 14.4.4 Pentru orice matrice A Mn (C) si orice > 0 exist
a o norm
a
k kA, astfel nc
at kAkA, (A) + .
Demonstratie. Potrivit Teoremei 14.1.1
astfel ncat
t1,1 t1,2
0 t2,2
U H AU = T = .
..
..
.
0
exista o matrice unitara U Mn (C)

. . . t1,n
. . . t2,n
..
..
.
.
. . . tn,n
= + S,
unde
t1,1 0 . . . 0
0 t2,2 . . . 0
..
..
..
..
.
.
.
.
0
0 . . . tn,n
S=
0 t1,2 . . . t1,n
0 0 . . . t2,n
..
..
..
..
.
.
.
.
0 0 ... 0
Deoarece matricele A si T sunt similare, ele au aceleasi valori propri. In consecinta

(A) = (T ) = ().
1 0 ...
0
0 ...
0
Fie 0 < < 1 si D = . . .

.. . Din egalitatea
.
.
.
. .
.
.
n1
0 0 ...
0 t1,2 2 t1,3 . . . n1 t1,n

0
0
t2,3 . . . n2 t2,n
..
..
..
..
D1 SD = ...
.
.
.
.
0
0
0
. . . tn1,n
0
0
0
...
0
200

I VECTORI PROPRII
gasim
kD1 SD k =
max
1in1
n
X
| ji ti,j |
j=i+1
n
X
|ti,j | = kSk
j=i+1
In continuare
kD1 T D k = kD1 D + D1 SD k = k + D1 SD k
kk + kD1 SD k (A) + kSk .
Presupunem ca satisface n plus conditia kSk < .
Pentru orice matrice B Mn (C) definim kBkA, = kD1 U H BU D k .
Atunci
kAkA, = kD1 U H AU D k = kD1 T D k (A) + kSk < (A) + .
Teorema 14.4.5 Pentru orice matrice A Mn (C) si orice > 0 exist
a un
num
ar > 0 astfel nc
at
k (A) kAk [(A) + ]k .
Demonstratie. Deoarece n spatii liniare finit dimensionale, oricare doua norme

sunt echivalente, exista > 0 astfel ncat
kBk kBkA, ,
B Mn (C),
unde k k este o norma de matrice iar k kA, este norma introdusa de Teorema
14.4.4.
In concluzie
k (A) = (Ak ) kAk kAk kA, kAkkA, < [(A) + ]k .
Din teorema anterioara rezulta imediat
Teorema 14.4.6 Fie A Mn (C). Are loc echivalenta
lim Ak = 0 (A) < 1.
201
14.5. METODA PUTERII
14.5
Metoda puterii
O matrice A Mn (C) este cu valoare proprie dominanta daca valorile proprii

eventual renotate satisfac inegalitatile
|1 | > |2 | . . . |n |.
In cazul unei matrice cu valoare proprie dominanta, metoda puterii determina
valoarea proprie dominanta mpreuna cu un vector propriu corespunzator.
Fie u0 Cn . Metoda puterii consta n construirea sirurilor (uk )kN si (k1 )kN
definite prin formulele
uk+1 = k Auk ,
(14.15)
unde (k )kN este un sir numeric fixat apriori, si respectiv
k1 =
< Auk , uk >

kuk k22 .
(14.16)
Teorema 14.5.1 Au loc formulele

uk = k1 k2 . . . 0 Ak u0 ,
< Ak+1 u0 , Ak u0 >
k1 =
.
kAk u0 k22
(14.17)
(14.18)
Demonstratie. Formula (14.17) se demonstreaza prin inductie matematica, iar

(14.18) rezulta din (14.16) si (14.17)
k1 =
< k1 k2 . . . 0 Ak+1 u0 , k1 k2 . . . 0 Ak u0 >

< Ak+1 u0 , Ak u0 >
=
.
2
kk1 k2 . . . 0 Ak u0 k2
kAk u0 k22
k
Uzual, se alege k = kAu1k k2 , n care caz uk = kAAk uu0k .

0 2
Rezultatele de convergenta ale metodei puterii sunt
Teorema 14.5.2 Fie A Mn (C) o matrice nedefectiv
a si cu valoare proprie
dominant
a av
and valorile proprii |1 | > |2 | . . . |n | cu vectorii
proprii
P
corespunz
atori x1 , x2 , . . . , xn , ce formeaz
a o baz
a n Cn . Dac
a u0 = ni=1 ci xi , cu
atre 1 .
c1 6= 0, atunci sirul (k1 )kN construit prin formula (14.16) converge c
14.6
Algoritmul QR
Algoritmul QR reduce o matrice la forma normala Schur. Cele doua matrice

fiind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
202

I VECTORI PROPRII
Fie A Mn (C). Ideea algoritmului este: daca C si q Cn sunt o valoare

proprie, respectiv un vector propriu la stanga ale matricei A, kqk2 = 1, q H A =
q H , atunci exista o matrice unitara Q, avand q pe ultima coloana, Q = (Q , q),
pentru care
H
H
H

Q
Q AQ Q Aq
Q AQ Q Aq
H
Q AQ =
A(Q , q) =
=
.
qH
q H AQ q H Aq
0
In felul acesta s-a zerorizat ultima coloana pana la elementul diagonal, pozitie pe
care este valoarea proprie .
Problema legata de aceasta schema este aceea ca nu se cunoaste q.
Totodata se doreste ca, n forma normala Schur, valorile proprii sa apara n
ordine descrescatoare a modulului. Astfel pe pozitia (n, n) se va afla o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A1 (n cazul
inversabilitatii acesteia).1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iteratie cu metoda puterii aplicat
a
matricei (A kIn )1 , aproximatia initiala fiind (u0 :=)en . Astfel
qH =
eTn (A kIn )1
keTn (A kIn )1 k2 .
(14.19)
k este un parametru ales astfel ncat matricea A kIn sa fie inversabila.

Matricea unitara Q, avand q pe ultima coloana, se determina din factorizarea
QR a matricei A kIn = QR. Pentru a justifica acest fapt, deducem egalitatile
r1,1 r1,2 . . . r1,n

0 r2,2 . . . r2,n
T
eTn R = eTn .
.. = rn,n en ,
..
..
.
.
0
QH
. . . rn,n
= R(A kIn )1 ,
q = Qen .
Atunci, utilizand aceste relatii, avem
q H = eTn QH = eTn R(A kIn )1 = rn,n eTn (A kIn )1 .
(14.20)
1
Deorece kqk2 = kq H k2 = 1, din egalitatea anteriora deducem ca rn,n = keT (AkI
1 k .
n)
2
n
Substituind n (14.20) se regaseste (14.19), adica Q este matricea dorita.
Produsul QH AQ rezulta din
RQ = QH (A kIn )Q = QH AQ kIn
QH AQ = RQ + kIn .
Includem aceste calcule ntr-un sir de aproximatii Aj+1 = QH

j Aj Qj cu A0 =
A. Algoritmul pentru calculul lui Aj+1 este:
1
Pentru o matrice inversabil

a, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.
203
14.6. ALGORITMUL QR
P1 Se alege kj astfel ncat matricea Aj kj In sa fie inversabila;

P2 Se calculeaza factorizarea QR: Aj kj In = Qj Rj ;
P3 Aj+1 = Rj Qj + kj In .
Pentru stabilirea unui rezultat de convergenta omitem pentru moment indicele
j de iteratie. Sa presupunem

h
B h
B
.
Aj = A =
Aj+1 = A =
gH
gH
si

B kIn1
h
Aj kj In = A kIn =
=
gH
k

P f
S r
=
= QR,
eH
0

P f
S r
.
Aj+1 kj In = A kIn = RQ =
eH
0
(14.21)
(14.22)
Deoarece Q este o matrice patrata ortogonala, din egalitatile

kf k22 + ||2 = keH k22 + ||2 = 1
deducem kf k2 = kek2 si || 1.
In ipoteza
S 1
si
kS 1 k2
(14.23)
din expresia blocului sud-vest a produsului QR (14.21) g H = eH S rezulta

keH k2 = kg H S 1 k2 kg H k2 kS 1 k2 kg H k2
sau
kek2 kgk2 .
(14.24)
Egaland expresiile situate n colturile sud-est ale egalitatii QH (A kIn ) = R,

ce rezulta din (14.21), gasim
fHh +
( k) = ,
de unde
|| kf H k2 khk2 + |
|| k| kgk2 khk2 + | k|.
(14.25)
Egalam expresiile situate n coltul sud-vest a egalitatii (14.22) si gasim gH =

din care rezulta
eH ,
k
g k2 = k
g H k2 = ||keH k2 (kgk2 khk2 + | k|)kgk2 =
204

I VECTORI PROPRII
= 2 kgk22 khk + kgk2 | k|,

dupa ce am utilizat pe rand (14.25) si (14.24).
Revenind la indici de iteratie, inegalitatea anterioara se scrie
kgj+1 k2 j2 kgj k22 khj k + j kgj k2 |j kj |.
(14.26)
Intarind ipoteza (14.23) are loc urmatorul rezultat de convergenta

Teorema 14.6.1 Dac
a
kj = j ,
kSj1 k2 ,
j0 N
astfel nc
at
khj k2 ,
j N,
2 kgj0 k2 < 1
atunci limj gj = 0.
Demonstratie. In ipotezele teoremei, inegalitatea (14.26) devine
kgj+1 k2 2 kgj k22 .
(14.27)
Prin inductie matematica aratam

kgj0 +k k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 ,
k N .
Pentru k = 1, din (14.27) avem

kgj0 +1 k2 2 kgj0 k22 = ( 2 kgj0 k2 )kgj0 k.
Daca kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k1 kgj0 k2 kgj0 k2 atunci
kgj0 +k k2 2 kgj0 +k1 k22 2 kgj0 k2 kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 .
Din inegalitatea demonstrata urmeaza imediat limj gj = 0.
R
ad
acinile unui polinom ca
valorile proprii ale unei matrice
Putem determina radacinile polinomului P (x) = xn +a1 xn1 +. . .+an1 x+an
calculand valorile proprii ale matricei
a1 a2 a3 . . . an1 an
1
0
0
...
0
0
0
1
0
...
0
0
(14.28)
A= .
..
..
..
.
.
0
0
0
...
0
0
0
0
0
...
1
0
205
14.6. ALGORITMUL QR
Polinomul caracteristic atasat matricei A este

+ a1 a2 a3

1
0

0
1

f () = |In A| =
..

.

0
0
0

0
0
0

. . . an1 an
...
0
0
...
0
0
.. .
..
.
.
...
0
. . . 1

Succesiv, nmultim coloanele 1, 2, . . . , n 1 cu si l adunam la coloana alaturata

din dreapta. In final obtinem
f () =

2
3
2
+ a1 + a1 + a2 + a1 + a2 + a3 . . . n1 + a1 n2 + . . . + an2 + an1 P ()
0
0
...
0
0
1

0

1
0
...
0
0

.
.
= ..
.
..
.

.
0.

0
0
...
0
0
0

0
0
...
1
0
Dezvoltand acest determinant dupa ultima coloana gasim f () = P ().

P 14.1 S
a se arate c
a polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare simetrice
a1 b1 0 . . .
0
0
0
b1 a2 b2 . . .
0
0
0
0 b2 a3 . . .
0
0
0
T = .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . bn2 an1 bn1

0 0 0 . . . bn1 an
bn
este f () = fn () unde (fk ())0kn este definit
1
a1
fk () =
( ak )fk1 () b2k1 fk2 ()
prin formula de recurent

a
pentru k = 0
pentru k = 1
pentru k {2, . . . , n}
Utiliz
and acest rezultat s
a se dezvolte o metod
a pentru calculul polinomului
caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicatie. Se aduce matricea simetrica la forma Hessenberg.
Capitolul 15
Descompunerea valorii
singulare (DVS)
15.1
Descompunerea valorii singulare
Teorema 15.1.1 Dac

a X Mn,k (C), n k atunci exist
a matricele unitare U
Mn (C) si V Mk (C) astfel nc
at

H
,
U XV =
(15.1)
0
unde = diag(1 , . . . , k ), 1 2 . . . , k .
Numerele i se numesc valori propri ale matricei X iar coloanele matricelor
U si V se numesc vectori singulari la stanga si respectiv la dreapta ale matricei
X.
Prezentam doua demonstratii ale acestui rezultat.
Demonstratia 1. Notam prin r indicele pentru care
1 2 . . . r > 0 = r+1 = . . . = k .
Distingem doua cazuri.
Cazul X = 0. In acest caz U = In , V = Ik , = 0, r = 0.
Cazul X 6= 0. Sfera unitate n Ck fiind compacta, exista v1 Ck astfel ncat
kXk2 = sup kXvk2 = kXv1 k2 .
kvk2 =1
Xv1
Fie u1 = kXk
Cn . Exista matricele unitare U1 Mn (C) si V1 Mk (C) avand
2
pe prima coloana vectorii u1 si respectiv v1 :
1 ]
U1 = [u1 U
V1 = [v1 V1 ].
206
207
15.1. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
Definim
(1)
U1H XV1
Atunci

=
uH
1
H
U
1
X[v1 V1 ] =
uH
uH
1 Xv1
1 X V1
H
H
U1 Xv1 U1 X V1

.
(15.2)
def
H
uH
1 Xv1 = u1 kXk2 u1 = kXk2 = 1 ,
1H u1 = 0.
1H Xv1 = kXk2 U
U
H si U
H X V1 = B expresia matricei (1) devine

Notand uH
1 X V1 = w
1

1 w H
(1)
=
.
0 B1
Inmultirea matricei X la stanga si la dreapta cu cate a matrice unitara

pastreaza norma euclidiana (Propozitia 11.1.7)
k(1) k2 = kXk2 = 1 .
Apoi
k
(1)
1
w
k22

=k
12 + wH w
B1 w
k22 = (12 + wH w)2 + kB1 wk22 (12 + kwk22 )2 .
Pe de alta parte

2
1
1 + w H w
k22 = 12 (12 + kwk22 ).
k(1)
k22 k(1) k22 k
B1 w
w
Prin urmare (12 + kwk22 )2 12 (12 + kwk22 ) sau 12 + kwk22 12 , adica kwk2 =
0 w = 0. Astfel

1 0
(1)
=
.
0 B1
Sa presupunem ca s-au efectuat j 1 pasi:
H
(j1) = Uj1
. . . U1H XV1 . . . Vj1 =
(j1)
1
0
0
Bj1
!
,
unde 1 = diag(1 , . . . , j1 ), iar 1 . . . j1 > 0.

Reluam procedura de mai sus.
Daca Bj1 = 0 atunci r = j 1.
j Mnj+1 (C), Vj
Daca Bj1 6= 0 atunci exista matricele unitare U
Mkj+1 (C) astfel ncat

j 0
H
Uj Bj1 Vj =
0 Bj
208
CAPITOLUL 15. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
unde j = kBj1 k2 > 0 si Bj Mnj,kj (C). Definim

Uj =
Ij1 0
j
0
U

Mn (C)
Vj =
UjH XVj
1
0
Ij1 0
0
Vj

Mk (C)
si
(j)
(j)
0
Bj
!
,
(j)
cu 1 = diag(1 , . . . , j ).
Ramane de aratat ca j j1 :

j1
0
j1 = kBj2 k2 = k
k2 kBj1 k2 = j .
0
Bj1
Procedeul descris mai sus continua cat timp Bj 6= 0, iar r va fi ultimul indice
(r)
pentru care Bj 6= 0. Astfel, U = Ur . . . U1 , Vr = V1 . . . Vr , = (r) , 1 = 1 si
= U H XV.
Demonstratia 2. Matricea X H X Mk (C) este hermitiana si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 14.2.1 exista matricea unitara V Mk (C) astfel nc
at
1 . . . 0
def
V H X H XV = ... . . . ... = ,
(15.3)
0
. . . k
unde 1 , . . . , k sunt valorile proprii nenegative ale matricei X H X, aparand ntr-o

ordine neprecizata.
Fie i = i2 , i {1, . . . , k}. Presupunand ca
1 2 . . . r > 0 = r+1 = . . . = k ,
definim
(r k).
1 . . . 0
1 = diag(1 , . . . , r ) = ... . . . ... .

0 . . . r
Astfel

=

1 0
0 0
r kr
r
kr ,
2 =
21
0
0
0
1 . . . 0
= ... . . . ... .
0 . . . k
Partitionam matricea V n [V1 V2 ], cu r si respectiv k r coloane.
209
15.2. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

PRIN DVS
Egalitatea (15.3) se rescrie n

H
V X XV =

=
V1H
V2H
X H X[V1 V2 ] =


=
21 0
0 0
(15.4)

.
Asadar V2H X H XV2 = 0 si V1H X H XV1 = 21 .

Daca punem n evidenta coloanele matricei XV2 = [q1 . . . qkr ], atunci din
egalitatea
H
kq1 k22 . . . q1H qkr

q1
..
..
..
V2H X H XV2 = ... [q1 . . . qkr ] =
=0
.
.
.
H
2
qkr q1 . . . kqkr k2
qkr
deducem q1 = . . . = qkr = 0, adica XV2 = 0.
Definim U1 = XV1 1 Mn,r (C). Deoarece
U1H U1 = 1V1H X H XV1 1 = I,
matricea U1 este unitara. Din definitia matricei U1 gasim 1 = U1H XV1 . Fie U o
matrice unitara ale carei prime r coloane coincid cu U1 , U = [u1 U2 ] (justificati
existenta matricei U !).
Atunci
H
H

U1 XV1 U1H XV2
U1
H
X[V1 V2 ] =
U XV =
=
U2H
U2H XV1 U2H XV2

=
15.2
1 0
0 0
1 . . . 0
= ... . . . ... .
0 . . . k

atrate prin DVS
Fie X Mn,k (C) si y Cn . Ne propunem sa determinam Ck , de norma

euclidiana minima care minimizeaza functionala (13.11)
() = ky Xk22 .
Utilizand Teorema 15.1.1, exista matricele unitare U Mn (C) si V Mk (C)
astfel ncat

1 0
H
U XV = =
,
0 0
210
CAPITOLUL 15. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
unde 1 = diag(1 , . . . , r ), i 6= 0, i {1, . . . , r}. Astfel X = U V H si

ky Xk2 = kU (U H y XV H k2 = kU H y V H k2 .

1
z1
H
H
Notand V = =
, U y = z =
cu 1 , z1 Cr si 2
2
z2
Ckr , z2 Cnr expresia functionalei obiectiv devine

z1
1
H
h
2
() = kU y V k2 = k
k22 =
z2
2

=k
z1
z2
1 1
0
k22 = kz1 1 1 k22 + kz2 k22 .
Aceasta expresie este minima pentru z1 1 1 = 0 sau 1 = 1

1 z1 .
Norma euclidiana a lui
1
2
2 2
kk2 = kV k2 = kk2 = (k1 k22 + k2 k22 ) 2 = (k1
1 z1 k2 + k2 k2 )
este minima pentru 2 = 0.

Asadar

1
1
1
z1
0
0
1 z1
1
1
U H y.
=V
=V
=V=V
z2
0
0
0
0
0
Punand n evidenta coloanele metricelor U = [u1 . . . un ] si V = [v1 . . . vk ], expresia
solutiei de norma minima a elementului de aproximare construit prin metoda celor
mai mici patrate devine
r
X
uH
j y
=
vj .
j
j=1
Capitolul 16
Spatii Krylov
16.1
Definitia spatiului Krylov
Fie A Mn (R) si x Rn .
Definitie 16.1.1 Se numeste spatiu Krylov de ordin k atasat matricei A si vectorului x subspatiul liniar
Kk (A, x) = span{x, Ax, . . . , Ak1 x}.
16.2
Descompunerea Arnoldi
Utilizand metoda Gram-Schmidt construim o baza ortonormata spatiului

Krylov Kk (A, x).
x
Fie u1 = kxk
. In continuare, definim
2
h2,1 u2 = Au1 h1,1 u1
(16.1)
h3,2 u3 = Au2 h1,2 u1 h2,2 u2

..
.
hj+1,j uj+1 = Auj h1,j u1 h2,j u2 . . . hj,j uj
..
.
hk+1,k uk+1 = Auk h1,k u1 h2,k u2 . . . hj,k uj . . . hk,k uk
Din conditia de ortogonalitate uTi uj+1 = 0 deducem
hi,j = uTi Auj
j {1, 2, . . . , j}
iar din conditia de normalitate kuj + 1k2 = 1 gasim

hj+1,j = kAuj
j
X
i=1
211
hi,j ui k2 .
212
CAPITOLUL 16. SPAT

II KRYLOV
Relatiile (16.1) se scriu

Au1 = h1,1 u1 + h2,1 u2
(16.2)
Au2 = h1,2 u1 + h2,2 u2 + h3,2 u3

..
.
Auk = h1,k u1 + h2,k u2 + . . . + hk,k uk + hk+1,k uk+1
Ansamblul relatiilor (16.2) se pot scrie sub forma
A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk ]
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1
h1,k
h2,k
h3,k
..
.
(16.3)
hk,k
+hk+1,k [0, . . . , 0, uk+1 ]

| {z }
k1
sau
A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk+1 ]
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0
. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k
. (16.4)
Introducand matricele
Uk = [u1 . . . uk ]
Hk =
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
Uk+1 = [u1 . . . uk uk+1 ]
Hk+1,k
. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1
h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0
h1,k
h2,k
h3,k
..
.
Mk (R)
hk,k
. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k
16.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT

II LINIARE
213
relatiile (16.3) si (16.4) se scriu respectiv

(k)T
AUk = Uk Hk + hk+1,k uk+1 ek
(16.5)
si respectiv
AUk = Uk+1 Hk+1,k .
(16.6)
(k)
reprezinta vectorul din baza canonica a spatiului liniar Rk .

Relatiile (16.5) si (16.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spatiului Krylov
Kk (A, x).
Matricele Uk si Uk+1 sunt ortogonale. Inmultind (16.5) si (16.6) la stanga cu
T
T
Uk si respectiv Uk+1
obtinem
ek
UkT AUk = Hk ,
(16.7)
T
AUk = Hk+1,k .
Uk+1
(16.8)
respectiv
Observatie 16.2.1 Matricea Hk este o matrice Hessenberg.

Cazul matricelor simetrice. Daca A Mn (R) este o matrice simetrica
atunci, din (16.7) rezulta ca Hk este o matrice simetrica si din faptul ca este o
matrice Hessenberg urmeaza ca este tridiagonala.
16.3
Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare
Fie A Mn (R), b Rn si sistemul algebric de ecuatii liniare

Ax = b.
(16.9)
Vom determina o aproximatie xk Rn a solutiei sistemului (16.9) n spatiul

Krylov Kk (b). Metoda este eficienta n cazul n care dimensiunea n este mare.
In cazul matricei A nesingulare, solutia sistemului (16.9) apartine spatiului
Krylov Km (b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A. Intradevar, daca
(x) = c0 + c1 x + . . . + cm xm
este polinomul minimal asociat matricei A, adica polinomul de grad minim pentru
care
(A) = c0 I + c1 A + . . . + cm Am = 0
atunci
A1 =
1
(c1 I + c2 A + . . . + cm Am1 )
c0
214
CAPITOLUL 16. SPAT

II KRYLOV
si n consecinta
x = A1 b =
1
(c1 b + c2 Ab + . . . + cm Am1 b) Km (b).
c0
cazul unei matrice A singulare, n ipoteza compatibilit

Observatie 16.3.1 In
atii
sistemului (16.9), solutia acesteia poate s
a nu apartin
a nici unui spatiu Krylov.
Fie A Mn (R) o matrice nilpotenta de ordin m : Ak = 0, k m, dar
Am1 6= 0. In acest caz A este o matrice singulara deoarece |Am | = |A|m = 0.
Fie b RN , b 6= 0 astfel ncat sistemul (16.9) sa fie compatibil si sa presupunem prin absurd ca x Km (b). Atunci x = c0 b + c1 Ab + . . . cm1 Am1 b
si
Ax = c0 Ab + c1 A2 b + . . . + cm2 Am1 b = b
sau
(I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1 )b = 0.
(16.10)
I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1
Matricea D =
este nesingulara deoarece singura
valoare proprie este 1. Intr-adevar, fie (, z) o pereche proprie a matricei D,

Dz = z.
(16.11)
Exista un cel mai mic indice i {0, 1, . . . , m 1} astfel ncat Ai z 6= 0 si Aj z =

0, j > i. Inmultind (16.11) la stanga cu Ai obtinem
(1 )Ai z = 0,
de unde = 1.
Atunci, din (16.10) urmeaza ca b = 0, n contradictie cu alegerea lui b.
16.3.1
Varianta Ritz-Galerkin
Aproximatia xk Kk (b) se determina din conditia de ortogonalitate

b Axk Kk (b)
(16.12)
Daca (ui )1ik+1 este un sistem de vectori ortonormati pentru care are loc descompunerile Arnoldi (16.5) si (16.6) atunci conditia de ortogonalitate se poate
scrie
UkT (b Axk ) = 0,
(16.13)
b
unde Uk = [u1 u2 . . . uk ]. T
inand seama de faptul ca u1 = kbk
din (16.13) urmeaz
a
2
ca
(k)
UkT Axk = UkT b = kbk2 UkT u1 = kbk2 e1 .
(16.14)
Indicele superior precizeaza dimensiunea vectorului.
215
16.4. CALCULUL VALORILOR S

I VECTORILOR PROPRI
Deoarece xk se reprezinta sub forma xk = Uk k cu relatia (16.14) devine

(k)
UkT AUk k = kbk2 e1 ,

si n virtutea lui (16.5)
Hk k = kbk2 .
(16.15)
Astfel rezolvarea sistemului (16.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui

sistem algebric de ecuatii liniare de dimensiune k.
16.3.2
Varianta reziduului minimal
Aproximatia xk se determina ca solutia problemei de optimizare

kb Axk k2 = min kb Axk2
(16.16)
xKk (b)
Din u1 =
b
kbk2
deducem
(k+1)
b = kbk2 u1 = kbk2 Uk+1 e1
(k+1)
e1
Rk+1 .
Un element x Kk (b) se reprezinta prin x = Uk y, cu y Rk si utilizand (16.6)

deducem
Ax = AUk y = Uk+1 Hk+1,k y.
Astfel functionala cost devine
(k+1)
kb Axk2 = k kbk2 Uk+1 e1

(k+1)
= kUk+1 (kbk2 e1
Uk+1 Hk+1,k yk2 =

(k+1)
Hk+1,k yk2 = k(kbk2 e1
Hk+1,k yk2 .
Utilizand tehnica dezvoltata pentru determinarea elementului de aproximare prin

(k+1)
metoda celor mai mici patrate, determinam yk Rk+1 ce minimizeaza k(kbk2 e1
Hk+1,k yk2 .
Daca factorizarea QR a matricei Hk+1,k este Hk+1,k = QR atunci yk va fi
(k+1)
solutia sistemului Ry = kbk2 QT e1
.
Acesta metoda de rezolvare a unui sistem algebric de ecuatii liniare este denumita GMRES (Generalized Minimum RESidual).
16.4
Calculul valorilor si vectorilor propri
Fie A Mn (R). Vom gasi o aproximatie a unei perechi propri (, x) determinand o pereche proprie (, z) a matricei Hk , ce apare n descompunerea Arnoldi
(16.5)
Hk = z
216
CAPITOLUL 16. SPAT

II KRYLOV
si definind x = Uk z.
Atunci din (16.5) rezulta
(k) T
AUk z = Uk Hk z + hk+1,k uk+1 ek
z,
de unde
Ax = x + hk+1,k uk+1 zk .
Eroarea aproximarii (, x) este data de kAx xk2 = |hk+1,k | |zk |.
16.5
Calculul elementului de cea mai bun

a aproximatie
prin elementele unui spatiu Krylov
Ne propunem sa determinam elementul de cea mai buna aproximatie a unui

element z Rn prin elementele subspatiului Kk (A, x). Presupunem ca s-a construit descompunerea Arnoldi (16.5). Daca y = Uk c este elementul de cea mai
buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Kk (A, x) atunci din conditia
y z Kk (A, x) uTj (y z) = 0, j {1, . . . , k} UkT (y z) = 0
deducem UkT (Uk c z) = 0, de unde c = UkT z si n consecinta y = Uk UkT z.
Partea III
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
NELINIARE
217
Capitolul 17
Rezolvarea ecuatiilor neliniare

17.1
Preliminarii de analiz
a functional
a
Inversarea operatorilor liniari

Presupunem cunoscuta urmatoarea teorema (Neumann)
Teorema 17.1.1 Dac
a X este un spatiu Banach si A (X, X) , un operator
liniar si continu astfel nc
at kAk < 1 atunci
1. Operatorul I A este inversabil;
P
k
a seriei fiind ceea a spatiului Banach
2. (I A)1 =
k=0 A , convergent
(X, X) .
O consecinta utila este
Teorema 17.1.2 Fie X un spatiu Banach si operatorul L (X, X) . Au loc
afirmatiile
1. Operatorul L este inversabil dac
a si numai dac
a exist
a un operator inversabil K (X, X) astfel nc
at kI KLk < 1.
2. Dac
a L este inversabil atunci au loc relatiile:
1
(I KL)k K,
(17.1)
k=0
kL1 k
kKk
.
1 kI KLk
(17.2)
Demonstratie. Necesitatea rezulta din alegerea K = L1 . Pentru A = I KL

din Teorema 17.1.1 rezulta inversabilitatea operatorului [I (I KL)] = KL si
218
219
FUNCT
17.1. PRELIMINARII DE ANALIZA

IONALA
(KL)1 =
1
(KL)
k=0 (I
KL)k . In consecinta
1
K = (KL)
(K
1 1
= (K
KL)
=L
(I KL)k K.
k=0
Diferentiabilitatea unui operator definit ntr-un spatiu normat

Fie X, Y spatii normate, domeniul D X si operatorul T : D Y. Reamintim
Definitie 17.1.1 Operatorul T este diferentiabil Frechet n x D dac
a exist
a
un operator liniar si continu L (X, Y ) astfel nc
at
kT (x + h) T (x) L(h)k
= 0.
h0
khk
lim
(17.3)
Teorema 17.1.3 Dac

a operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci operatorul L este unic.
Operatorul L din Definitia 17.1.1 se noteaza L = T 0 (x) = dT (x) si se numeste
diferentiala Frechet a lui T n x.
Relatia (17.3) se poate rescrie sub forma
T (x + h) = T (x) + T 0 (x)(h) + khkw(x, h),
(17.4)
unde functia w(x, h) Y are proprietatea limh0 w(x, h) = 0.

Asemeni functiilor reale
Teorema 17.1.4 Dac
a operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
continu n x.
Presupunand operatorul T diferentiabil n fiecare punct x al domeniului D, se
introduce operatorul T 0 (X, Y ) definit prin x 7 T 0 (x). Daca acest operator
este diferentiabil Frechet n x atunci diferentiala ei este diferentiala Frechet de
ordinul 2 a lui T n x. Notam acest operator prin T 00 (x) (X, (X, Y ) ) . Recursiv,
se defineste diferentiabilitatea Frechet de ordin superior. T (k) (x) este un element
al multimii
T (k) (x) (X, (X, . . . , ( X, Y ) ) . . .) .
|
{z
}
| {z }
k paranteze
k paranteze
Definitie 17.1.2 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D dup

a directia
h X dac
a
T (x + th) T (x)
lim
= T 0 (x, h).
t0
t
220
CAPITOLUL 17. REZOLVAREA ECUAT

IILOR NELINIARE
Definitie 17.1.3 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D dac

a este
diferentiabil Gateaux n x D dup
a orice directie h X.
Definitie 17.1.4 Operatorul T este G-derivabil n x D dac
a
este diferentiabil Gateaux n x;
operatorul T (x) : X Y, definit prin T (x)(h) = T 0 (x, h) este un operator liniar si continu.
Legatura dintre cele doua tipuri de diferentiabilitate este data n urmatoarele
teoreme.
Teorema 17.1.5 Dac
a operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
0
G-derivabil n x si T (x) = T (x).
Demonstratie. Scriind th, h X, t R n loc de h, din (17.4) rezulta
T (x + th) = T (x) + T 0 (x)(th) + kthkw(x, th),
de unde
T (x + th) T (x)
|t|
= T 0 (x)(h) + w(x, th).
t
t
Pentru t 0 se obtine T (x)(h) = T 0 (x)(h), h X, de unde concluziile teoremei.

Reciproc, G derivabilitatea implica diferentiabilitatea Frechet n conditiile
Teorema 17.1.6 Dac
a T : D X Y un operator G derivabil ntr-o vecin
atate
a lui x D si operatorul x 7 T (x) este continu n topologia (X, (X, Y ) )

atunci operatorul T este diferentiabil Frechet n x si T 0 (x) = T (x).
Demonstratie. Fie h X si u = T (x+h)T (x)T (x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y astfel ncat ky k =
1 si y (u) = kuk.
Definim functia F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + th)). F (t) este derivabil
a
n t (0, 1) si F 0 (t) = y (T (x + th)(h)). Intr-adevar,
F (t + ) F (t)
=
0
F 0 (t) = lim
= lim y (
0
T (x + (t + )h) T (x)
) = y (T (x + th)(h)).
221
FUNCT
17.1. PRELIMINARII DE ANALIZA

IONALA
Potrivit teoremei de medie a lui Lagrange, exista (0, 1) astfel ncat

F (1) F (0) = F 0 ()
y (T (x + h) T (x)) = y (T (x + h)(h)).
In sfarsit, utilizand aceasta egalitate si proprietatile normei operatorilor liniari

deducem
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k = kuk = y (u) =
= y (T (x + h) T (x) T (x)(h)) = y ((T (x + h) T (x))(h))
|y ((T (x + h) T (x))(h))| ky k k(T (x + h) T (x))(h))k
kT (x + h) T (x)k khk.
Rezulta inegalitatea
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k
kT (x + h) T (x)k 0
khk
pentru h 0.
In acest cadru general, o dezvoltare tayloriana are proprietatea:
Teorema 17.1.7 Dac
a T : D X Y este un operator de n N ori
diferentiabil Freachet n D atunci pentru orice x, y D are loc inegalitatea
kT (y) T (x)
n1
X
k=1
1 (k)
1
T (x) (y x) . . . (y x) k ky xkn sup kT (n) (z)k,
|
{z
}
k!
n!
z[x,y]
k ori
unde [x, y] = {z = tx + (1 t)y : 0 t 1}.

Demonstratie. Fie x, y D. Notand
u = T (y) T (x)
n1
X
k=1
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x),
|
{z
}
k!
k ori
potrivit Teoremei Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y

astfel ncat ky k = 1 si y (u) = kuk.
Definim F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + t(y x))). Atunci
F (k) (t) = y (T (k) (x + t(y x)) (y x) . . . (y x)),
|
{z
}
k ori
(17.5) se demonstreaza prin inductie matematica.
k {1, . . . , n}.
(17.5)
222

IILOR NELINIARE
Exista (0, 1) astfel ncat

F (1) F (0)
n1
X
k=1
y (T (y) T (x)
n1
X
k=1
1
1 (k)
F (0) = F (n) ()
k!
n!
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
|
{z
}
k!
k ori
1 (n)
y (T ((x + (y x)) (y x) . . . (y x) ).
|
{z
}
n!
n ori
Utilizand egalitatea anterioara si proprietatile normei operatorilor liniari obtinem

kT (y) T (x)
n1
X
k=1
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) k = kuk =
|
{z
}
k!
= y (u) = y (T (y) T (x)
k ori
n1
X
k=1
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
|
{z
}
k!
k ori
1 (n)
y (T ((x + (y x)) (y x) . . . (y x) )
|
{z
}
n!
n ori
1 (n)
|y (T ((x + (y x)) (y x) . . . (y x) )|
|
{z
}
n!
n ori
1
ky k kT (n) ((x + (y x)) (y x) . . . (y x) )k
|
{z
}
n!
n ori
17.2
1
1
kT (n) (x + (y x)]kky xkn ky xkn sup kT (n) (z)k.
n!
n!
z[x,y]
Metoda liniariz
arii (Newton Kantorovici)
Fie X un spatiu Banach si T : X X un operator diferentiabil Frechet. Ne

propunem sa rezolvam ecuatia
T (x) = 0.
(17.6)
Sa presupunem ca ecuatia (17.6) are o solutie x . Daca x X este o aproximatie
a lui x atunci din diferentiabilitatea operatorului T rezulta
0 = T (x ) = T (x) + T 0 (x)(x x) + kx xkw(x, x x).
(17.7)
223
17.2. METODA LINIARIZARII
Liniarizand, adica neglijand ultimul termen, (17.7) se scrie

0 T (x) + T 0 (x)(x x).
Vom nota cu y solutia ecuatiei
0 = T (x) + T 0 (x)(y x),
si cu ideea ca y este o aproximatie mai buna decat x, construim sirul de aproximatii
0 = T (xk ) + T 0 (xk )(xk+1 xk ),
(17.8)
sau, n cazul inversabilitatii operatorului T 0 (xk )

xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ).
(17.9)
Metoda de rezolvare a ecuatiei (17.6) corespunzauare formulei (17.9) este cunoscuta si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urmatoare fixeaza conditii suficiente pentru existenta unei solutii
izolate x a ecuatiei (17.6), dand regiunea n care solutia este unica si eroarea
aproximatiei xk .
Teorema 17.2.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil
Frechet si x0 X. Presupunem c
a exist
a numerele pozitive B0 , K, 0 astfel nc
at
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, r0 < r.
Dac
a h0 = 0 KB0 21 atunci sirul (xk )kN construit prin formula de recurent
a
(17.9) converge c
atre o solutie x a ecuatiei (17.6).
0
Aceast
a solutie este unic
a n bila B(x0 , r0 ), unde r0 = 1 h12h
0 .
0
k
Eroarea aproximatiei x este dat
a de inegalitatea
kxk x k
1
2k1
(2h0 )2
k 1
0 .
(17.10)
Demonstratie. 1. Aratam la nceput ca pentru orice k N exista xk+1 , definit

prin formula de recurenta (17.9). Aceasta problema se ridica deoarece trebuie
inversat operatorul T 0 (xk ). Justificarea o facem doar pentru k = 1, rationamentul
facandu-se n continuare analog, pe baza inductiei matematice.
224

IILOR NELINIARE
Existenta inversei se bazeaza pe Teorema 17.1.2. Cu notatiile acestei teoreme,

alegem
L = T 0 (x1 )
K = [T 0 (x0 )]1
si trebuie verificata conditia kI KLk < 1. In cazul de fata
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k = k[T 0 (x0 )]1 (T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k
k[T 0 (x0 )]1 k k(T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k.
Aplicand Teorema 17.1.7, inegalitatea anterioara devine
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k B0 Kkx1 x0 k 0 KB0 = h0
1
< 1.
2
(17.11)
Prin urmare, operatorul T 0 (x1 ) este inversabil si potrivit Teoremei 17.1.2, au loc
relatiile
[T 0 (x1 )]1 =
(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 ,
(17.12)
k=0
k[T 0 (x1 )]1 k
k[T 0 (x0 )]1 k

B0 def
= B1 . (17.13)
0
0
1
0
1
1 kI [T (x )] T (x )k
1 h0
2. Aratam ca n x1 au loc conditii asemanatoare celor presupuse a avea loc

n x0 .
Deoarece x2 = x1 [T 0 (x1 )]1 T (x1 ),
2
1 1
x x = [T (x )]
T (x ) =
(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 T (x1 ).
k=0
Prin urmare
kx2 x1 k
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )kk k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.
k=0
Folosind (17.11) obtinem

kx2 x1 k
hk0 k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k =
k=0
1
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.
1 h0
(17.14)
Fie operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) = x [T 0 (x0 )]1 T (x). Atunci

F0 (x0 ) = x1
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.
225
Din egalitatea F0 (x1 ) = x1 [T 0 (x0 )]1 T (x1 ) se deduce

T 0 (x0 )]1 T (x1 ) = x1 F0 (x1 ) = (F (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 )).
Aplicand din nou Teorema 17.1.7 se obtine
kT 0 (x0 )]1 T (x1 )k = kF (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 ))k
1
1
1
sup kF000 (x)k kx1 x0 k 02 KB0 = 0 h0 .
2 xB(x0 ,r)
2
2
Revenind n (17.14) avem

kx2 x1 k
1
0 h0 def
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k
= 1 .
1 h0
2(1 h0 )
(17.15)
def
Fie h1 = 1 KB1 . Din (17.13), (17.15) se obtine
h1 =
h20
1
.
2
2(1 h0 )
2
(17.16)
def
1
Fie r1 = 1 h12h
1 . Pe baza formulelor de recurenta pentru 1 si h0 se obtine
1
egalitatea r1 = r0 0 , ce implica B(x1 , r1 ) B(x0 , r0 ). Intr-adevar, daca x
B(x1 , r1 ) atunci
kx x0 k kx x1 k + kx1 x0 k r1 + 0 = r0 .
3. In felul acesta, existenta sirului (xk )kN este dovedita, mai mult pentru
orice k N au loc afirmatiile
[T 0 (xk )]1 si k[T 0 (xk )]1 k Bk =
Bk1
1hk1 ;
xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ) si kxk+1 xk k k =

hk = k KBk =
rk =
h2k1
2(1hk1 )2
k1 hk1
2(1hk1 ) ;
21 ;
12hk1
k1
hk1
si B(xk , rk ) B(xk1 , rk1 ).
4. Au loc inegalitatile
hk 2h2k1
(17.17)
k k1 hk1
(17.18)
rk 2k
(17.19)
226

IILOR NELINIARE
a caror demonstratie revine la reducerea la ipoteza teoremei hk 21 .

Aplicata succesiv, inegalitatea (17.17) implica
2
hk 2h2k1 2(2h2k2 )2 = 21+2 h2k2 . . .

21+2+...+2
k1
(17.20)
1
k
k
h20 = (2h0 )2 .
2
Din (17.18) deducem succesiv

k k1 hk1 k2 hk2 hk1 . . . 0 h0 h1 . . . hk1
si utilizand (17.20), se gaseste
1
1
1
1
1
k1
k
k1
k 0 (2h0 ) (2h0 )2 . . . (2h0 )2
= k (2h0 )1+2+...+2 0 = k (2h0 )2 1 0 .
2
2
2
2
2
Din xk+p B(xk+p , rk+p ) B(xk , rk ) rezulta
kxk+p xk k rk
1
2k1
(2h0 )2
k 1
0 ,
k N,
(17.21)
adica (xk )kN este un sir fundamental, deci convergent.

5. Fie x = limk xk . Trecand la limita n formula de recurenta (17.9) scris
a
sub forma T 0 (xk )(xk+1 xk ) = T (xk ) se obtine T (x ) = 0.
Pentru p din (17.21) rezulta evaluarea erorii (17.10).
6. Pentru a demonstra unicitatea solutiei ecuatiei (17.6) n bila B(x0 , r0 )
presupunem prin absurd ca exista n plus y B(x0 , r0 ) astfel ncat T (y ) = 0.
Fie operatori Fk : X X definiti prin Fk (x) = x [T 0 (xk )]1 T (x). Atunci
Fk (xk ) = xk+1
Fk0 (x) = I [T 0 (xk )]1 T 0 (x)
Fk00 (x) = [T 0 (xk )]1 T 00 (x)
Fk0 (xk ) = 0
kFk00 (x)k Bk K.
Prin inductie matematica aratam ca

xk B(y , rk )
ky xk k rk .
Etapa de verificare, k = 0.
y B(x0 , r0 )
ky x0 k r0
x0 B(y , r0 ).
Etapa de demonstratie. Presupunand ca

xk B(y , rk )
ky xk k rk
deducem succesiv
ky xk+1 k = kFk (y ) Fk (xk ) Fk0 (xk )(y xk )k
1
1
sup kFk00 (z)k ky xk k2 Bk Krk2 = rk+1 ,

2 z[xk ,y ]
2
adica xk+1 B(y , rk+1 ).
Pentru k , din (17.22) rezulta x = y .
(17.22)
227

MODIFICATA
17.3
Metoda liniariz
arii modificat
a
In locul formulei de recurenta (17.9) se considera formula

x
= x0
x
k+1 = x
k [T 0 (x0 )]1 T (
xk )
k N.
(17.23)
Astfel se elimina necesitatea inversarii, n cadrul iteratiilor iteratii k > 0, a operatorului T 0 (xk ). Acest fapt are ca efect micsorarea vitezei de convergenta.
Metoda corespunzatoare formulei (17.23) este numita metoda liniarizarii (Newton - Kantorovici) modificata.
Se observa ca x1 = x
1 . Convergenta procedeului este data de teorema
Teorema 17.3.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil
Frechet si x0 X. Presupunem c
a exist
a numerele pozitive B0 , K, 0 astfel nc
at
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, 0 < r.
Dac
a h0 = 0 KB0 < 21 atunci sirul (
xk )kN construit prin formula de recurent
a
(17.23) converge c
atre solutia x a ecuatiei (17.6).
Eroarea aproximatiei x
k este dat
a de inegalitatea
p
k
xk x k 20 h0 (1 1 2h0 )k1 .
(17.24)
Demonstratie. Folosim din nou de operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) =
x [T 0 (x0 )]1 T (x) si cu proprietatile
F0 (
xk ) = x
k+1
F0 (x ) = x
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)
k N
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.
Daca M = B(x0 , r0 ) B(x , kx1 x k) atunci F (M ) M.

Intr-adevar, daca x M atunci
kF0 (x) x0 k kF0 (x) x1 k + kx1 x0 k =

= kF0 (x) F0 (x0 ) F00 (x0 )(x x0 )k + kx1 x0 k
1
1
kx x0 k2 sup kF000 (z)k + 0 r02 B0 K + 0 = r0 ,
2
2
z[x0 ,x]
adica F0 (x) B(x0 , r0 ).
228

IILOR NELINIARE
kF0 (x) x k = kF0 (x) F0 (x )k kx x k sup kF00 (z)k.

z[x,x ]
Dearece z = x + (1 )x , [0, 1], utilizand evaluarea

kF00 (z)k = kF00 (z) F00 (x0 )k kz x0 k sup kF000 (y)k
y[x0 ,z]
B0 Kkx + (1 )x x0 k = B0 Kk(x x0 ) + (1 )(x x0 )k

B0 K(kx x0 k + (1 )kx x0 k)
B0 K max{kx x0 k, kx x0 k} B0 Kr0 ,
inegalitatea anterioara devine
kF0 (x) x k B0 Kr0 kx x k = (1
(1
p
1 2h0 )kx x k
p
1 2h0 )kx1 x k,
adica F0 (x) B(x , kx1 x k).

Retinem inegalitatea
kF0 (x) x k (1
1 2h0 )kx x k,
x M.
(17.25)
Aplicand succesiv (17.25), rezulta

k
xk x k = kF0 (
xk1 ) F0 (x )k
(1
1 2h0 )k
xk1 x k . . . (1
(17.26)
1 2h0 )k1 k
x1 x k.
Din (17.10), deducem k

x1 x k = kx1 x k 2h0 0 , cu care (17.26) devine
(17.24). Din aceasta inegalitate rezulta convergenta sirului (
xk )kN catre x .
17.4
Rezolvarea numeric
a a sistemelor
algebrice de ecuatii neliniare
Fie D un domeniu convex din Rn si T1 , . . . , Tn : D R n functii avand

derivate partiale de ordinul ntai si doi continue. Consideram sistemul algebic de
n ecuatii neliniare cu necunoscutele x1 , . . . , xn :
T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
...
(17.27)
Tn (x1 , . . . , xn ) = 0
17.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE
229
si dorim sa determinam o solutie a sistemului, adica un element x = (x1 , . . . , xn )

D astfel ncat Ti (x ) = Ti (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, . . . , n. In cazul n = 1 se
foloseste termenul de ecuatie n locul celui de sistem.
Definind operatorul T : D Rn prin
T1 (x)
,
T (x) = . . .
x = (x1 , . . . , xn ),
Tn (x)
sistemul (17.27) se rescrie sub forma (17.6).
Pentru rezolvarea sistemului (17.27) se aplica metoda liniarizarii (Newton
Kantorovici) sau metoda liniarizarii modificata, tratate anterior.
Exemplul 17.4.1 S
a se verifice conditiile Teoremei 17.2.1 n cazul sistemului
algebric de ecuatii neliniare
10x1 + x21 2x2 x3 0.1 = 0

10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2 = 0
10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3 = 0

0
0
x1
si x0 = x01 = 0 .
x01
0
Operatorul T este definit prin T = (T1 , T2 , T3 ), unde
T1 (x) = T1 (x1 , x2 , x3 ) = 10x1 + x21 2x2 x3 0.1
T2 (x) = T2 (x1 , x2 , x3 ) = 10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2
T3 (x) = T3 (x1 , x2 , x3 ) = 10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3
iar
T 0 (x) =
T1
x1 (x)
T2
x1 (x)
T3
x1 (x)
T1
x2 (x)
T2
x2 (x)
T3
x2 (x)
T1
x3 (x)
T2
x3 (x)
T3
x3 (x)
2x1 + 10
2x3
2x2

.
3x3
2x2 + 10
3x1
=
2x2
2x1
2x3 + 10
In cele ce urmeaza se va utiliza norma k k .

Atunci [T 0 (x0 )]1 = (10I)1 = 0.1I, deci
def
k[T 0 (x0 )]1 k = k0.1Ik = 0.1 = B0 .
Formulele de recurenta (17.9) corespunzatoare metodei liniarizarii sunt
k+1 k
x1
x1
xk+1 = xk1
1
xk1
xk+1
1
230

IILOR NELINIARE
2xk1 + 10
2xk3
2xk2
10xk1 + (xk1 )2 2xk2 xk3 0.1
10xk2 (xk2 )2 + 3xk1 xk3 + 0.2 .
3xk3
2xk2 + 10
3xk1
k
k
k
2x2
2x1
2x3 + 10
10xk3 + (xk3 )2 + 2xk1 xk2 0.3
1
x1
0.01
Pentru k = 0, gasim x1 = x11 = 0.02 , astfel ncat kx1 x0 k =
x11
0.03
def
0.3 = 0 .
Diferentiala de ordinul doi T 00 (x) (R3 , (R3 , R3 ) ) se poate reprezenta prin
T 00 (x) =
2
2
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x) x
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x)
(x) x
x2
2 x1
3 x1
1 x2
3 x2
1 x3
2 x3
1
2
3
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
(x)
2
2
x2 x1
x3 x1
x1 x2
x3 x2
x1 x3
x2 x3
x1
x2
x2
3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
(x) x x (x) x x (x) x x (x) x2 (x) x x (x) x x (x) x x (x) x2 (x)
x2
2
1
3
1
1
2
3
2
1
3
2
3
1
2
3
2 0 0 0 0 2 0 2 0
= 0 0 3 0 2 2 3 0 0 ,
0 2 0 2 0 2 0 0 2
interpretat n sensul
T 00 (x)(h) =
2 T1
x2
1
2 T2
x2
1
2 T3
x2
1
2 T
2 T
2 T
2 T
2 T
2 T
1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
2 (x)h +
2 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
2 T1
x1 x2
2 T2
x1 x2
2 T3
x1 x2
(x)h1 +
(x)h1 +
(x)h1 +
2 T1
x2
2
2 T2
x2
2
2 T3
x2
2
2 T
1 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T
2 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T
3 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T1
x1 x3
2 T2
x1 x3
2 T3
x1 x3
2 T1
2 T1
(x)h1 + x x
(x)h2 +
(x)h3
x2
2
3
3
2 T2
2 T2
(x)h1 + x x
(x)h2 +
(x)h3
x2
2
3
2 T3
2 T3
(x)h
(x)h1 + x x
(x)h2 +
3
2
2
Atunci
2h1 2h3 2h2

kT 00 (x)k = sup kT 00 (x)(h)k = sup k 3h3 2h2 3h1 k =
khk1
khk1
2h2 2h1
2h3
def
= sup max{2|h1 |+2|h3 |+2|h2 |, 3|h3 |+2|h2 |+3|h1 |, 2|h2 |+2|h1 |+2|h3 |} 8 = K.
khk1
Prin urmare h0 = 0 KB0 = 0.024 < 21 .
17.5
Rezolvarea ecuatiilor algebrice
Fie T : R R o functie derivabila.
x3
231
17.5. REZOLVAREA ECUAT

IILOR ALGEBRICE
Metoda tangentei. In cazul n = 1, metoda liniarizarii aplicata rezolvarii

ecuatiei algebrice T (x) = 0 conduce la formarea sirului
xk+1 = xk
T (xk )
T 0 (xk )
k N.
(17.28)
Relatiile (17.28) au urmatoarea interpretare geometrica care justifica numele

metodei: xk+1 reprezinta intersectia tangentei n xk la graficul functiei T (x)
cu axa 0x.
In cazul ecuatiei polinomiale
T (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an = 0
metoda tangentei considerata n corpul numerelor complexe C permite determinarea atat a radacinilor reale cat si a celor complexe.
Metoda functiei inverse. Presupunem ca functia T satisface urmatoarele
ipoteze:
Functia T este inversabila n intervalul I=(a,b) si F = T 1 :
Ecuatia T (x) = 0 are o solutie x n intervalul I;
Functiile T si F au derivate continue pana la ordinul m + 1.
Din aceste ipoteze rezulta ca solutia x este unica si
x = F (0).
Deoarece functia F nu este cunoscuta, o vom aproxima cu o functie
F (y) = (y) + R(y).
Atunci x (0).
Asupra functiei se impun cerintele ca sa aproximeze cat mai bine functia F
si sa poata fi usor calculabila. Astfel vom avea
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebaseb)
n care este un polinom Taylor atasat functiei F. Acest caz generalizeaza
metoda tangentei.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange n care este un polinom
de interpolare Lagrange.
232

IILOR NELINIARE
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor. In dezvoltarea taylorian

a
a functiei F n jurul punctului y0
F (y) = F (y0 ) +
m
X
F (i) (y0 )
i!
i=1
(y y0 )i +
F (m+1) ()
(y y0 )m+1
(m + 1!
alegand y = 0 si y0 = T (x) cu x I, obtinem

x = F (0) = x +
m
X
(1)i
i=1
F (m+1) () m+1
F (i) (T (x)) i
T (x) + (1)m+1
T
(x).
i!
(m + 1)!
(i)
P
i F (T (x)) T i (x) furnizeaz
Rezulta ca expresia x + m
a o aproximatie a
i=1 (1)
i!
solutiei x . Pe baza acestei observatii construim sirul de aproximatii succesive
k+1
=x +
m
X
(1)i
i=1
F (i) (T (xk )) i k
T (x )
i!
k N,
x0 I.
Derivand succesiv identitatea F (T (x)) = x obtinem

F 0 (T (x))T 0 (x) = 1
F 00 (T (x))[T 0 (x)]2 + F 0 (T (x))T 00 (x) = 0
F (3) (T (x))[T 0 (x)]3 + 3F 00 (T (x))T 0 (x)T 00 (x) + F 0 (x)T (3) = 0,
de unde
F 0 (T (x)) =
1
,
0
T (x)
F (3) (T (x)) =
F 00 (T (x)) =
T (3) (x)
3[T 00 (x)]2
,
[T 0 (x)]5
[T 0 (x)]4
T 00 (x)
,
[T 0 (x)]3
etc.
)
Pentru m = 1 gasim xk+1 = xk TT0(x
, adica se regaseste sirul construit prin
(xk )
metoda tangentei, iar pentru m = 2 gasim
xk+1 = xk
T (xk )
T 00 (xk )[T (xk )]2
.
T 0 (xk )
2[T 0 (xk )]3
In continuare ne propunem sa studiem convergenta sirului (xk )kN , construit

prin metoda functiei inverse. Vom stabili n prealabil cateva rezultate preliminare.
Fie (X, kk) un spatiu normat. Un operator : X X se numeste contractie
daca exista o constanta a (0, 1) astfel ncat k(x) (y)k akx yk, a, y
X. Daca (x) = x atunci x se numeste element fix al operatorului .
Teorema 17.5.1 (de punct fix a lui Banach) Dac
a X este un spatiu Banach
(spatiu normat si complet) si : X X este o contractie atunci are un singur
punct fix.
233

IILOR ALGEBRICE
Demonstratie. Fie x0 X si consideram sirul (xn )nN definit prin formula

de recurenta xn+1 = (xn ), n N. Utilizand proprietatea de contractie a operatorului obtinem
kxn+1 xn k = k(xn ) (xn1 )k akxn xn1 k =
= ak(xn1 ) (xn2 )k a2 kxn1 xn2 k . . . an kx1 x0 k.
Sirul (xn )nN este fundamental. Intr-adevar
kxn+p xn k
n+p1
X
k=n
kxk+1 xk k
n+p1
X
ak kx1 x0 k
k=n
an
kx1 x0 k.
1a
Din proprietatea de completitudine rezulta ca sirul (xn )nN este convergent. Fie
x = limn xn . Trecand la limita n formula de recurenta ( fiind contractie
este continua) obtinem x = (x ), adica x este punct fix al operatorului .
Daca x1 si x2 sunt puncte fixe ale operatorului atunci din relatiile
kx1 x2 k = k(x1 ) (x2 )k akx1 x2 k
deducem
(1 a)kx1 x2 k 0.
Cum 1 a > 0, n mod necesar kx1 x2 k = 0, adica x1 = x2 .
Teorema 17.5.2 Fie X este un spatiu Banach, B(x0 , r) = {x X : kx x0 k
r} si : B(x0 , r) X o contractie de parametru a. Dac
a k(x0 )x0 k (1a)r
atunci varphi are un singur punct fix.
Demonstratie. Aratam la nceput ca (B(x0 , r)) B(x0 , r). Intr-adevar, daca
x B(x0 , r) atunci au loc relatiile
k(x) x0 k k(x) (x0 )k + k(x0 ) x0 k
akx x0 k + (1 a)r ar + (1 a)r = r.
Reluand justificarea teoremei de punct fix a lui Banach rezulta concluzia teoremei.
Teorema 17.5.3 Fie I un interval deschis si : I R o functie cu derivata

continu
a n I. Dac
a |0 (x0 )| < 1, x0 I atunci exist
a r > 0 astfel nc
at este
contractie n multimea [x0 r, x0 + r].
234

IILOR NELINIARE
Demonstratie. Fie 0 < < 1 |0 (x0 )|. Din continuitatea lui 0 n x0 rezult
a
ca exista > 0 astfel ncat
|x x0 | < |0 (x) 0 (x0 )| < .
Atunci, pentru orice x (x0 , x0 + ) I
|0 (x)| |0 (x) 0 (x0 )| + |0 (x0 )| < + |0 (x0 )| = a < 1.
Exista r (0, ) astfel ncat [x0 r, x0 + r] I. Pentru orice x, y [x0
r, x0 + r] utilizand teorema de medie a lui Lagrange, obtinem
|(x) (x0 )| = |0 (c)||x y| a|x y|.
ipotezele teoremei anterioare, dac
Teorema 17.5.4 In
a (x ) = 0 si |0 (x )| < 1
k
atunci exist
a r > 0 astfel nc
at sirul (x )kN definit prin formula de recurent
a
xk+1 = (xk ), k N, converge c
atre x , oricare ar fi x0 [x r, x + r].
Demonstratie. Din teorema 17.5.3 rezulta existenta lui r astfel ncat este
contractie n multimea [x r, x + r]. Fie a constanta de contractie. Deoarece
|(x ) x | = 0 < (1 a)r,
tinand seama de teoremele 17.5.1 si 17.5.2 rezulta ca sirul (xk )kN converge catre
x , unicul punct fix al lui .
Proprietatea de convergenta a sirului (xk )kN , construit prin metoda functiei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulata n teorema
Teorema 17.5.5 Dac
a aproximatia initial
a x0 este suficient de apropiat
a de
k
x , solutia ecuatiei T (x) = 0 din intervalul I, atunci sirul (x )kN , construit prin
metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor converge c
atre x .
Demonstratie. Definim functia m : I R prin
m (x) = x +
m
X
i=1
(1)i
F (i) (T (x)) i
T (x)
i!
Derivata acestei functii este

0 (x) = 1 +
m
X
i=1
(1)i [
1
F (i) (T (x))T i1 (x)T 0 (x)+
(i 1)!
1 (i+1)
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)] = 1 F 0 (T (x)T 0 (x)+
i!
235

IILOR ALGEBRICE
m
m
X
X
(1)i (i+1)
(1)i (i)
F (T (x))T i1 (x)T 0 (x) +
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)].
(i 1)!
i!
i=1
i=2
Prin schimbarea de indice n a doua suma, expresia derivatei devine

m
X
(1)j (j)
(x) =
F (T (x))T j1 (x)T 0 (x)+
(j 1)!
0
j=2
m+1
X
j=2
(1)j1 (j)
F (T (x))T j+1 (x)T 0 (x)] =
(j 1)!
(1)m (m+1)
F
(T (x))T m (x)T 0 (x).
m!
Au loc egalitatile m (x ) = x si 0 (x ) = 0. Potrivit teoremei 17.5.4, daca x0

este suficient de aproape de x , atunci sirul (xk )kN converge catre x .
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange.1 Fie m N ,
x1 , x2 , . . . , xm+1 puncte distincte ale intervalului I si yi = T (xi ), i {1, 2, . . . , m+
1}.
In egalitatea
F (y) = L(y1 , . . . , ym+1 ; F )(y) +
m+1
Y
(y yi )
i=1
F (m+1) ()
,
(m + 1)!
alegand y = 0, obtinem
x = F (0) = L(y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) +
m+1
Y
(yi )
i=1
F (m+1) ()
.
(m + 1)!
Expresia L(y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) furnizeaza o aproximatie a solutiei x pe care o

notam xm+2 . In continuare se reia procedeul cu x2 , x3 , . . . , xm+2 . In general, daca
s-au determinat xk , xk+1 , . . . , xm+k atunci
xk+m+1 = L(yk , yk+1 , . . . , yk+m ; F )(0)
Daca uk (y) =
Qk+m
j=k
(y yj ) atunci
xk+m+1 = uk (0)
k+m
X
i=k
(yi = T (xi )).
xi
.
yi u0k (yi )
(17.29)
Pentru aceast paragraf este necesar cunoasterea polinomului de interpolare Lagrange.
236

IILOR NELINIARE
Din egalitatea uk+1 (y) = uk (y)

yk+m+1
uk+1 (0) =
uk (0),
yk
yyk+m+1
yyk
(
u0k+1 (yi )
deducem formulele de recurenta

yi yk+m+1
yi yk
uk (yk+m+1 )
yk+m+1 yk
u0k (yi )
i {k + 1, . . . , k + m}
i=k+m+1
Utilizand formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange, formula

(17.29) se scrie
Pk+m xi
i=k
yi u0k (yi )
i=k
1
yi u0k (yi )
xk+m+1 = Pk+m
Pentru m = 1 gasim
xk+2 =
xk yk+1 xk+1 yk
,
yk+1 yk
cunoscuta sub numele de metoda coardei, deoarece xk+2 reprezinta intersectia

dreptei ce uneste punctele de coordonate (xk , yk ), (xk+1 , yk+1 ) cu axa Ox.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
functiei T.
17.6
Rezolvarea ecuatiilor polinomiale
Fie polinomul P C[X], P (z) = z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an . Deoarece

polinomul P are n radacini reale sau complexe, specificul rezolvarii unei ecuatii
polinomiale
P (z) = 0
(17.30)
consta n cerinta determinarii tuturor radacinilor sale.
Metodele prezentate n continuare permit determinarea simultana (paralel
a)
a celor n radacini.
T1 (z)
..
Fie Cn o multime deschisa, T : Cn , T (z) =
un operator
.
Tn (z)
de m ( 2) ori diferentiabil, avand diferentiala de ordin m continua n si sirul
(z (k) )kN construit prin formula de recurenta
(k)
z1
..
(k+1)
(k+1)
(k)
(k)
= Ti (z (k) ),
z
= T (z ), z = . zi
(17.31)
(k)
zn
i {1, 2, . . . , n}, k N.
1
..
Notam prin = . vectorul format de radacinile polinomului P.
n
237

IILOR POLINOMIALE
Teorema 17.6.1 Dac

a
1. T () = 0,
2. T 0 () = T 00 () = . . . = T (m1) () = 0
atunci exist
a r > 0 astfel nc
at pentru orice z (0) Cn , kz (0) k < r,2 sirul
construit prin formula de recurent
a z (k+1) = T (z (k) ), k N, (17.31) converge
c
atre .
Demonstratie. Fie r0 > 0 astfel ncat V0 = {z Cn : kz k r0 } si
C0 = maxzV0 kT (m) (z)k.
Exista 0 < r r0 astfel ncat
C0 rm
<r
m!
C0
m!
1
m1
r < 1.
Notam V = {z Cn : kz k r}. Daca z V atunci Teorema 17.1.7 si

ipotezele prezente implica
kT (z) k = kT (z) T ()
m1
X
j=1
1 (j)
T () (z ) . . . (z ) k
|
{z
}
j!
j ori
C0 rm
1
kz km sup kT (m) ()k
< r,
m!
m!
[,z]
adica T (z) V.
In particular, pentru z = z (k) din relatiile anterioare deducem
kz (k+1) k = kT (z (k) ) k
C0 (k)
kz km .
m!
(17.32)
Utilizand repetat inegalitatea (17.32) gasim

kz (k) k
=(
C0 (k1)
C0 C0 (k2)
kz
km
( kz
km )m =
m!
m! m!
C0 1+m (k2)
C0
2
k1
k
)
kz
km . . . ( )1+m+...+m kz (0) km <
m!
m!

mk
C0 1
C0 mk
k
0, k .
< ( ) m1 kz (0) km ( ) m1 r
m!
m!
Din inegalitatea (17.32) deducem totodata faptul ca ordinul de convergenta

al sirului (z (k) )kN este cel putin m (Anexa F).
2
kzk = max{|z1 |, |z2 |, . . . , |zn |}.
238

IILOR NELINIARE
In cele ce urmeaza vom presupune ca radacinile polinomului P sunt simple.

Intotdeauna putem elimina radacinile multiple considerand n locul lui P,
P
polinomul
, ale carei radacini coincid cu cele ale lui P si sunt simple.
cmmdc(P,P 0 )
In acest caz exista o vecinatate a lui astfel ncat pentru orice z, cuprins n
acea vecinatate, are componentele distincte doua cate doua.
Vom utiliza notatiile
z1
n
Y
z = ... si Qi (z) =
(zi zj ).
j=1
zn
j6=i
Astfel z va reprezenta un numar complex n timp ce z reprezinta un vector avand
ca si componente numere complexe.
Daca z1 , . . . , zn sunt numere complexe, notam
n
Y
u(z) =
(z zj )
j=1
n
Y
u(z)
=
(z zj )
z zi
j=1
ui (z) =
j6=i
Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P (z) = (z 1 ) . . . (z n )

sub forma
P (z)
j=1 (z j )
z i = Qn
P (z)
.
j=1 (z j )
sau i = z Qn
j6=i
Daca z (k)
(k)
z1
..
= .
(k)
(17.33)
j6=i
este o aproximatie a lui atunci, nlocuind n membrul
zn
drept din (17.33) componentele lui cu componentele corespunzatoare ale lui
z (k) , formula (17.33) sugereaza formulele de recurenta
(k)
(k)
(k+1)
zi
(k)
zi
Q
n
j=1
j6=i
P (zi
(k)
(zi
(k)
zj )
(k)
zi
P (zi
,
Qi (z (k) )
In acest caz, expresia functiei Ti (z) este

Ti (z) = zi
P (zi )
.
Qi (z)
i {1, 2, . . . , n}, k N.
239

IILOR POLINOMIALE
Evident Ti () = i . Calculam derivatele partiale ale functiei Ti (z).

P 0 (zi )
Ti (z)
P (zi ) Qi (z)
=1
.
+ 2
zi
Qi (z)
Qi (z) zi
Deoarece P 0 (i ) =
Qn
j=1
(i j ) = Qi (), rezulta
j6=i
Ti ()
zi
= 0.
Pentru i 6= j
Ti (z)
P (zi ) Qi (z)
= 2
,
zj
Qi (z) zj
deci Tzi ()
= 0.
j
In consecinta T 0 () = 0, deci ordinul de convergenta al sirului (z (k) )kN este
2.
Metoda Ehrlich. Fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte doua cate doua.
Pentru calcului radacinii i utilizam metoda tangentei n cazul ecuatiei
P (z)
= 0.
ui (z)
In prealabil calculam

P (z)
ui (z)
0
=
P 0 (z) P (z) u0i (z)

P 0 (z) P (z) X 1
.
ui (z)
ui (z) ui (z)
ui (z)
ui (z) j=1 z zj
j6=i
Pentru z = zi , presupunand P 0 (zi ) = ui (zi ) adevarata, daca zi = i , i vom

avea

n
n
P (zi ) X 1
P (zi ) X 1
P (z) 0
|z=zi 1
=1
.
ui (z)
ui (zi ) j=1 zi zj
Qi (z) j=1 zi zj
j6=i
j6=i
Metoda tangentei conduce la formulele de recurenta

(k)
(k+1)
zi
P (zi
Qi (z (k) )
(k)
= zi
(k)
P (zi )
Qi (z (k) )
Pn
(k)
(k)
1
j=1 (k)
(k)
j6=i zi zj
= zi
i {1, . . . , n}, k N. Binenteles z (k)
(k)
z1
..
= .
(k)
P (zi )
(k) P
Qi (z (k) ) P (zi ) nj=1
1
(k)
(k)
j6=i zi zj
zn
Ordinul de convergenta al metodei Ehrlich este 2.
240

IILOR NELINIARE
Metoda Nourein. Din nou fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte dou

a
cate doua. P (z) u(z) este un polinom de grad n 1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P u)(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z)
P (z) u(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z) =
n
X
P (zj )
j=1
u(z)
.
(z zj )u0 (zj )
Pentru z = i obtinem
n
X
P (zj )
P (zi )
1 =
+
0
(i zi )u (zi ) j=1 (i zj )u0 (zj )
j6=i
si explicitand i zi gasim
i = zi
P (zi )
ui (zi )
1+
Pn
j=1
j6=i
P (zj )
(i zj )u0 (zj )
Reluand rationamentul facut la metoda Durand-Kerner obtinem formulele de

recurenta
(k)
(k+1)
zi
(k)
= zi
1+
Pn
j=1
j6=i
P (zi )
Qi (z (k) )
P (zj )
i {1, . . . , n}, k N.
(k)
(k)
(zi zj )Qj (z (k) )
Ordinul de convergenta al metodei Nourein este 3.

Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurenta ale acestei metode sunt
(k+1)
zi
(k)
= zi
(k)
P 0 (zi )
(k)
P (zi )
(k)
P 00 (zi )
(k)
0
2P (zi )
(k)
P (zi )
(k)
0
2P (zi )
1

Pn
( j=1
1
2
(k)
(k) )
z
z
j6=i i
j
Pn
1
j=1
(k)
(k) 2
(z
z
j6=i i
j )
,
i {1, . . . , n}, k N.
Ordinul de convergenta al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximatiilor initiale
Asa cum s-a vazut, convergenta metodei de rezolvare a unei ecuatii polinomiale depinde de alegerea adecvata a aproximatiilor initiale ale radacinilor.
In acest sens sunt utile urmatoarele rezultate privind localizarea radacinilor
unui polinom.
Teorema 17.6.2 R
ad
acinile polinomului P (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z +
an C[X] se afl
a n discul B(0, R) cu R = 1 + |ab0 | , unde b = max{|a1 |, . . . , |an |}.
241

IILOR POLINOMIALE
Demonstratie. Pentru |z| > 1 au loc majorarile

|a1 z n1 + . . . + an1 z + an | b(1 + |z| + . . . + |z|n1 ) b
|z|n1
.
|z| 1
si inegalitatile
n
|P (z)| |a0 ||z| |a1 z

Daca
|a0 |
n1
+ . . . + an1 z + an | |z|
b
>0
|z| 1
|z| > 1 +
b
|a0 |
|z| 1

.
b
= R,
|a0 |
atunci |P (z)| > 0, adica polinomul P nu are radacini n afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 17.6.3 Fie Q C un p
atrat cu centrul n a si semidiagonala r si
polinomul P (z) = b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a) + bn C[X]. Dac
a
|P (a)| > |b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
atunci polinomul P nu are nici o r
ad
acin
a n p
atratul Q.
Demonstratie. Daca z Q atunci |z a| r. Deoarece
|P (z) P (a)| = |b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a)|
|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
din inegalitatea
|P (z)| = |P (a) (P (a) P (z))| |P (a)| |P (z) P (a)|
|P (a)| (|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r) > 0,
deducem ca polinomul P nu are radacini n patratul Q.
Partea IV
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE
242
Capitolul 18
Elemente din teoria optimiz

arii
Fie X un spatiu normat, domeniul D X si F : D R o functionala
diferentiabila Frechet, marginita inferior. Problema de optimizare (PO) consta
n determinarea
1. f = inf xD f (x);
2. x D (daca exista) astfel ncat f (x ) = inf xD f (x).
Daca a R, atunci notam prin Ma multimea Ma = {x D : f (x) a}.
In cazul X = Rn exista mai multe metode eficiente de rezolvare a problemei
de mai sus.
In continuare vom presupune ca D este un domeniu convex.
Drept aplicatii, exista posibilitatea rezolvarii unei ecuatii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.
18.1
Functionale diferentiabile
In cazul functionalelor, diferentiabilitatea Frechet coincide cu G-derivabilitatea.

Intr-adevar, pentru x, x + h D functionala f este G- derivabila n x daca exista
operatorul liniar f (x) (X, X) astfel ncat
f (x + th) f (x)
= f (x)(h).
t0
t
lim
Pentru h X, notam h0 =
h
khk
si t = khk si gasim

f (x + h) f (x) f (x)(h)
f (x + th0 ) f (x)
= lim
f (x)(h0 ) = 0.
t0
h0
khk
t
lim
Pentru x, x + h D fixati introducem functia : [0, 1] R definita prin

(t) = f (x + th). Au loc proprietatile:
243
244
CAPITOLUL 18. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII
1. Dac
a functionala f : D R este diferentiabil
a Frechet
Teorema 18.1.1
atunci
0 (t) = f 0 (x + th)(h);
R1
f (x + h) f (x) = 0 f 0 (x + th)(h)dt;
(18.1)
(18.2)
2. Dac
a functionala f : D R este de dou
a ori diferentiabil
a Frechet atunci
00 (t) = f 00 (x + th)(h)(h);
R1
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)(h) + 0 (1 t)f 00 (x + th)(h)(h)dt.
(18.3)
(18.4)
Demonstratie. Au loc egalitatile

(t + s) (t)
f (x + (t + s)h) f (x + th)
= lim
=
s0
s0
s
s
(t) = lim
= f (x + th)(h) = f 0 (x + th)(h),
deoarece diferentiabilitatea Frechet implica G-derivabilitatea.
Cealalta relatie reprezinta transcrierea egalitatii
Z 1
(1) (0) =
0 (t)dt.
0
Pct. 2 al teoremei se arata asemanator. (18.4) reprezinta transcrierea egalitatii

(1) = (0) + 0 (0) +
(1 t)00 (t)dt.
Exemplul 18.1.1 Fie X un spatiu prehilbertian real cu produsul scalar notat

prin < , > . Dac
a A (X, X) , b X atunci functionala
f (x) =
1
< A(x), x > < b, x >,
2
f : X X,
este diferentiabil
a Frechet si f 0 (x) = A(x) b.
Teorema 18.1.2 Dac
a functionala f : D R este diferentiabil
a Frechet cu
derivata lipschitzian
a, adic
a exist
a L > 0 astfel nc
at
kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y D,
atunci pentru orice x, x + h D are loc inegalitatea

f (x + h) f (x) + f 0 (x)(h) +
L
khk2
2
245
18.2. FUNCT
IONALE CONVEXE
Demonstratie. Utilizand (18.2) au loc relatiile

Z
f (x + h) f (x) =
[f (x + th)(h) f (x)(h)]dt +
0
f 0 (x)(h)dt
Z 1

Z

0
0
0
0

f (x)(h)+ [f (x + th) f (x)](h)dt f (x)(h)+
|[f 0 (x+th)f 0 (x)] (h)|dt
f (x)(h) +
kf 0 (x + th) f 0 (x)k khk dt f 0 (x)(h) +
18.2
L
khk.
2
Functionale convexe
Fie D un domeniu convex a unui spatiu normat X.

Functionala F : D R este convexa este
conveza daca
f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),
x, y D; a (0, 1).
strict conveza daca

f (ax + (1 a)y) < af (x) + (1 a)f (y),
x, y D, x 6= y; a (0, 1).
tare conveza daca exista m > 0 astfel ncat

ma(1 a)kx yk2 + f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),
x, y D; a (0, 1).
In cazul unei functionale diferentiabila Frechet tare convexitatea se poate
caracteriza prin
Teorema 18.2.1 Fie f : D X R o functional
a diferentiabil
a Frechet.
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este tare convex
a;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 ;
(18.5)
(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea

[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 ;
(18.6)
246
Dac
a f este de dou
a ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 2mkhk2 .
(18.7)
Demonstratie.
(i)(ii) Din inegalitatea
f (tx + (1 t)x0 ) + mt(1 t)kx x0 k2 tf (x) + (1 t)f (x0 )
scazand f (x0 ) si mpatind la t (t, 1] se obtine
f (tx + (1 t)x0 ) f (x0 )
+ m(1 t)kx x0 k2 f (x) f (x0 ).
t
Pentru t 0 rezulta
f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 f (x) f (x0 ).
(ii)(i) Au loc inegalitatile
f (x) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(x y) + m(1 t)2 kx yk2
f (y) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(y x) + mt2 kx yk2
Inmultind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 t si adunand gasim
tf (x) + (1 t)f (y) f (tx + (1 t)y) mt(1 t)kx yk2 .
(ii)(iii) Adunand inegalitatile
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2
f (x0 ) f (x) f 0 (x)(x0 x) + mkx x0 k2
rezulta
0 [f 0 (x) f 0 (x0 )](x0 x) + 2mkx x0 k2
sau
[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 .
247
18.2. FUNCT
IONALE CONVEXE
(iii)(ii) Folosind (18.1) deducem succesiv

Z 1
f 0 (x0 + t(x x0 ))(x x0 )dt =
f (x) f (x0 ) =
0
[f (x0 + t(x x0 )) f (x0 )](x x0 )dt +
f 0 (x0 )(x x0 )dt
2mkx x0 k
tdt + f 0 (x0 )(x x0 ) = mkx x0 k2 + f 0 (x0 )(x x0 ).
(iii)(iv) Impartind cu t2 inegalitatea

[f 0 (x + th) f 0 (x)](th) 2mt2 khk2
obtinem
f 0 (x + th) f 0 (x)
(h) 2mkhk2 .
t
Pentru t 0 rezulta
f 00 (x + th)(h)(h) 2mkhk2 .
(iv)(iii) Utilizand (18.4) avem
0
f (x) = f (x0 )+f (x0 )(xx0 )+
(1t)f 00 (x0 +t(xx0 ))(xx0 )(xx0 )dt
f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 .

Pentru functionale convexe formularea teoremei anterioare este
Teorema 18.2.2 Fie f : D X R o functional
a diferentiabil
a Frechet.
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este convex
a;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 );
(18.8)
(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea

[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 0;
(18.9)
Dac
a f este de dou
a ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 0.
(18.10)
248
18.3
Propriet
ati ale problemei de optimizare
Marginirea inferioara a functionalei problemei de optimizare (PO) este garantata de

Teorema 18.3.1 Dac
a
1. functioanla f : D R este diferentiabil
a Frechet cu derivata lipschtzian
a,
L > 0, astfel nc
at kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y D;
2. exist
a a R astfel nc
at multimea Ma este m
arginit
a;
atunci f este m
arginit
a inferior.
Demonstratie. Marginirea multimii Ma nseamna existenta unui numar r > 0
cu proprietatea ca kxk 2r , pentru orice x Ma .
Fie x, x0 Ma si h = x x0 . Atunci khk kxk + kx0 k r. Procedand analog
calculului din demonstratia Teoremei 18.1.2, avem
|f (x) f (x0 )| = |f (x0 + h) f (x0 )| =
Z
=|
[f (x0 + th) f (x0 )]hdt +

0
sau
f 0 (x0 )(h)dt|
Lkhk2
Lr2
+ kf 0 (x0 )k khk
+ kf 0 (x0 )kr,
2
2
Lr2
kf 0 (x0 )kr.
2
O caracterizare a solutiei (PO) este furnizata de urmatoarea teorema
f (x) f (x0 )
Teorema 18.3.2 O conditie necesar

a ca x s
a fie solutie pentru (PO) este
f 0 (x )(x x ) 0.
(18.11)
Dac
a functionala f este convex
a atunci conditia este si suficient
a.
Demonstratie. Pentru x D si t > 0 suficient de mic x + t(x x ) D si n
consecinta
f (x + t(x x )) f (x ),
sau
f (x + t(x x )) f (x )
0.
t
Pentru t 0 rezulta f 0 (x )(x x ) 0.
249
18.4. METODE DE DESCRES

TERE
Reciproc, daca f este o functionala convexa atunci, din (18.8) avem

f (x) f (x ) f 0 (x )(x x ) 0.
Referitor la unicitatea solutiei, pentru functionale strict convexe (PO) a cel
mult o solutie.
In cazul functionalelor tare convexe are loc urmatorul rezultat privind evaluarea erorii
Teorema 18.3.3 Dac
a x este punctul de minim al functionalei tare convexe f
atunci are loc inegalitatea
kx x k2
2
[f (x) f (x )].
m
(18.12)
Demonstratie. Proprietatea de minim a lui x implica f (x ) f ( 12 x+ 12 x ), x

D, iar din tare convexitate deducem
1
1
1
1
1
f (x ) f ( x + x ) f (x) + f (x ) mkx x k2 ,
2
2
2
2
4
de unde se obtine (18.12).
18.4
Metode de descrestere
Rezolvarea PO printr-o metoda de descrestere consta n construirea sirului

xn+1 = xn + n hn
(18.13)
unde (xn )nN reprezinta aproximatii ale solutiei PO, hn X este directia de
descrestere si n R este un coeficient.
Un criteriu de alegere a directiei de descrestere este
Teorema 18.4.1 Fie f : X R o functie diferentiabil
a Frechet. Dac
a f 0 (x)(h) <
0 atunci exist
a 0 > 0 astfel nc
at
f (x + h) < f (x)
(0, 0 ).
Demonstratie. Limita
f (x + h) f (x)
= f 0 (x)(h)
0
lim
implica
0 < < f 0 (x)(h) 0 > 0
astfel ncat
f (x + h) f (x)
f 0 (x)(h) < (0, 0 ),
de unde
f (x + h) f (x) < (f 0 (x)(h) + ) < 0.
250
Definitie 18.4.1 Un element h X, khk = 1 este o directie de cea mai mare

descrestere a functionalei f n x dac
a
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y)
kyk=1
(18.14)
Teorema 18.4.2 Dac

a h este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei
f n x atunci f 0 (x)(h) = kf 0 (x)k.
Demonstratie. Utilizand definitia normei unui operator liniar, gasim
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y) = sup f 0 (x)(y) = k f 0 (x)k = kf 0 (x)k.
kyk=1
kyk=1
n
n
Observatie 18.4.1
a. Dac
a
Fie
X = R si f : R R o functie diferentiabil
f (x)
not
am f (x) = xi
- gradientul functiei f n x - atunci
1in
f 0 (x)(h) =< f (x), h >=
n
X
f (x)
i=1
xi
hi
h = (hi )1in Rn .
acest caz h = f (x) este o directie de cea mai mare descrestere a lui f n
In
kf (x)k
x.
Metoda de descrestere cu alegerea la fiecare pas a antigradientul ca directie
de descretere poarta numele de metoda gradientului.
18.5
Metoda gradientului
Fie X un spatiu normat real. Pentru minimizarea functionalei diferentiabile

Frechet f : X R se considera sirul definit prin formula de recurenta
xn+1 = xn + n hn ,
cu
hn = f 0 (xn )
si n solutia problemei de optimizare unidimensionala
f (xn+1 ) = f (xn + n hn ) = min f (xn + hn ).
>0
Rezultatele urmatoare prezinta proprietati de convergenta legate de sirul

(xn )nN .
Teorema 18.5.1 Dac
a
251
18.5. METODA GRADIENTULUI
1. derivata Frechet f 0 (x) este lipschitzian

a, adic
a
L > 0
astfel nc
at kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,
x, y X;
2. multimea Mf (x0 ) este m

arginit
a
atunci limn f 0 (xn ) = 0.
Demonstratie. Teoreme 18.3.1 implica marginirea inferioara a sitului (f (xn ))nN
iar din determinarea parametrului de descrestere n rezulta ca acest sir este descrescator. In consecinta exista limn f (xn ).
Fie > 0. Potrivit Teoremei 18.1.2 avem
f (xn+1 ) f (xn + hn ) f (xn ) + f 0 (xn )(hn ) +
L2
.
2
Deoarece hn este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei f n xn ,

din inegalitatea anterioara deducem
kf 0 (xn )k = f 0 (xn )(hn )
f (xn ) f (xn+1 ) L
+
.
(18.15)
f (xn )f (xn+1 )
L
= 0 exista
2 < 2 . Deoarece limn
f (xn )f (xn+1 )
< 2 pentru orice n > n0 .

n0 N astfel ncat
0
Din (18.15) rezulta kf (xn )k < pentru orice n > n0 , adica limn f 0 (xn ) =
Fie > 0 si > 0 astfel ncat
0.
Teorema 18.5.2 Dac
a n plus, functionala f este convex
a atunci exist
a>0
astfel nc
at
f (xn ) f kf 0 (xn )k,
n N,
unde f = inf xMf (x0 ) f (x).
Demonstratie. Din marginirea multimii Mf (x0 ) rezulta ca si multimea Mf (x0 )
Mf (x0 ) este marginita, adica exist
a > 0 astfel ncat
Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ).
Daca y Mf (x0 ) atunci y xn Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ) si din egalitatea
y = xn + (y xn ) deducem incluziunea
Mf (x0 ) xn + B(0, ).
(18.16)
Fie h X, cu khk . Deoarece xn +h xn +B(0, ), relatia (18.16) implica

inf f (xn + h)
khk
inf
xMf (x0 )
f (x) = f
252
si
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ).
khk
(18.17)
Potrivit Teoremei 18.2.2, convexitatea functionalei f implica inegalitatea

f (xn + h) f (xn ) f 0 (xn )(h).
Utilizand (18.17) deducem
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ) inf f 0 (xn )(h).
khk
khk
Deoarece
inf f 0 (xn )(h) = inf f 0 (xn )(h) = sup f 0 (xn )(h) = kf 0 (xn )k
khk
khk1
khk1
inegalitatea de mai sus devine f f (xn ) kf 0 (xn )k.

Din Teoremele 18.3.3 si 18.5.2 rezulta
Teorema 18.5.3 Dac
a n plus, functionala f este tare convex
a si x este solutia
problemei de optimizare atunci limn xn = x .
Capitolul 19
Rezolvarea ecuatiilor prin

optimizare
19.1
Rezolvarea unui sistem algebric neliniar

printr-o metod
a de optimizare
Fiind date functiile diferentiabile Ti : Rn R, i {1, 2, . . . , m}, pentru

rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare
T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
(19.1)
T (x) = 0
.
Tm (x1 , . . . , xn ) = 0
se minimizeaza functionala f : Rn R definita prin
f (x) =
m
X
Ti2 (x) = kT (x)k22 .
(19.2)
i=1
Daca f (x) = 0 atunci x este un punct de minim al functionalei f si solutie a

sistemului (19.1).
Pentru minimizarea functionalei f utilizam metode gradientului. Gradientul
lui f este
f (x)
T1 (x)
Tm (x)
.
.
.
T1 (x)
x1
x1
x1
.
..
..
..
0
T
f 0 (x) =
= 2(T (x)) T (x).
.
.
...
.
.. = 2
f (x)
xn
T1 (x)
xn
...
Tm (x)
xn
Tm (x)
Coeficientul de descrestere se obtine din minimizarea functiei

() = f (xf 0 (x)) =
m
X
Ti2 (xf 0 (x)) =
i=1
m
X

2
Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x) + . . . ,
i=1
253
254

IILOR PRIN OPTIMIZARE
a carei prima aproximatie este polinomul de gradul al doilea

() =
m
X

2
Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x) =
i=1
= kT (x)k22 2
m
X
Ti (x)(Ti0 (x))T f 0 (x) + 2
i=1
m
X
0
2
(Ti (x))T f 0 (x) .
i=1
Drept coeficient de descrestere se alege punctul de minim al functiei ().

Deoarece (Ti0 (x))T f 0 (x) = 2(Ti0 (x))T (T 0 (x))T T (x) sunt componentele vectorului
(T10 (x))T
0
..
T
0
0
T
2
(T (x)) T (x) = 2T (x)(T (x)) T (x)
.
0 (x))T
(Tm
expresia functiei () devine

() = kT (x)k22 4(T (x))T T 0 (x)(T 0 (x))T T (x) + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 =
= kT (x)k22 4kT 0 (x))T T (x)k22 + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 .
Asadar
= argmin () =
k(T 0 (x))T T (x)k22

.
2kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22
Aproximarea unei solutii a sistemului (19.1) se gaseste cu sirul (x(k) )kN definit
prin formula de recurenta
x(k+1) = x(k)
19.2
k(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22

(T 0 (x(k) ))T T (x(k) ).
2
(k)
(k)
(k)
0
0
T
kT (x )(T (x )) T (x )k2
Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii liniare

n sensul celor mai mici p
atrate
Fie A Mm,n (C) cu m n si b Cm . Rezolvarea sistemului algebric Ax = b

n sensul celor mai mici patrate consta n determinarea unui x Cn astfel nc
at
kb Ax k2 = minn kb Axk2 .
xC
Teorema 19.2.1 Fie A Mm,n (C) cu m n si b Cm . Solutia sistemului

algebric de ecuatii liniare Ax = b, n sensul celor mai mici p
atrate este dat
a de
solutia sistemul algebric AH Ax = AH b.
255
19.3. REZOLVAREA UNEI ECUAT

II LINIARE PRIN METODE DE OPTIMIZARE
Demonstratie. T
inand seama de (11.4), vectorul b se scrie b = b1 + b2 , cu
b1 Im(A) si b2 Ker(AH ) = (Im(A)) .
Exista x Cn astfel ncat Ax = b1 . Pentru orice x Cn au loc inegalitatile
kb Axk22 = k(b1 Ax) + b2 k22 = kb1 Axk22 + kb2 k22 kb2 k22 =
= kb2 Ax k22 + kb2 k22 = kb Ax k22 ,
adica x este solutie a n sesnsul celor mai mici patrate a sistemului Ax = b.
Deoarece b2 Ker(AH ), avem
AH (b Ax ) = AH (b1 Ax ) + AH b2 = AH b2 = 0,
sau AH Ax = AH b.
a rang(A) = n, atunci solutia sistemului Ax = b, n
sensul celor mai mici p
atrate este unic
a.
Intr-adevar, n acest caz Ker(A) = {0}, operatorul A fiind injectiv, sistemul
Ax = b1 are solutie unica.
19.3
Rezolvarea unei ecuatii liniare prin metode de

optimizare
Fie X un spatiu Hilbert real, D(A) un subspatiu liniar al lui X, un operator

liniar A (D(A), X)# si b X. Problema studiata n aceasta sectiune este
rezolvarea ecuatiei
A(x) = b
(19.3)
Definitie 19.3.1 Operatorul liniar A (D(A), X)# este
simetric daca < A(x), y >=< x, A(y) >,
pozitiv daca < A(x), x > 0,
x, y D(A);
x D(A);
strict pozitiv daca < A(x), x >> 0,
x D(A)\{0};
tare pozitiv daca m > 0 astfel ncat < A(x), x > mkxk2 ,
x D(A).
Daca operatorul A este strict pozitiv atunci ecuatia (19.3) are cel mult o
solutie.
Atasam ecuatiei (19.3) functionala J : D(A) X definita prin
J(x) =< A(x), x) 2 < b, x >
Au loc urmatoarele proprietati simple ale functionalei J.
(19.4)
Partea V
ANEXE
256
Anexa A
Notiuni de teoria erorilor

In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplificarea modelului fizic n procesul
de modelare matematica, din masuratorile initiale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metod
a. In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximatii convergent catre solutia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaza un element al sirului de aproximatii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utilizarii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specific de
reprezentare a numerelor.
A.1
Eroare absolut
a si eroare relativ
a
Fie x o aproximatie a valorii exacte a R.

Definitia 1 x = a x este eroarea aproximatiei x;
|x| = |a x| este eroarea absolut
a a aproximatiei x;
|x|
x = |a| este eroarea relativ
a a aproximatiei x , (a 6= 0).
Notiunile introduse se extind pentru elemente ale unui spatiu liniar normat
prin
||x||
||x|| = ||a x||, x =
.
||a||
257
258
A.2
ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR
Reprezentarea numerelor n virgul

a mobil
a
Fie t, r, b N , b > 1 si notam:

b1 = b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b1 . . . b1 (cel mai mare numar n baza b avand r cifre).
| {z }
r cifre
In cele ce urmeaza toate numerele naturale sunt scrise n baza b.
Orice numar a R+ se scrie succesiv
a1 a2
(A.1)
+ 2 + ... =
b
b
!
!
t
X
X
aek bk be +
aek btk bet .
a = ae be + ae1 be1 + . . . + a1 b + a0 +
!
aek bk
be =
k=0
Notand f =
k=0
Pt
k=0 aek b
si g =
k=t+1
k=t+1 aek b
tk
relatia (A.1) devine
a = f be + g bet
(A.2)
Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.

Atunci a = 1.492631435 103 = 1.4926 103 + 0.31435 101 .
Consideram multimea
Vt,r,b = {x R : x = s f be } {0}
unde:
f este un numar avand t cifre dupa punctul zecimal si cu partea ntreag
a
formata dintr-o singura cifra nenula. f = f0 .f1 . . . ft b , f0 6= 0. f se
numeste mantisa si n acelasi timp vom spune ca f este o forma normalizat
a.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui numar real a n virgula mobila este caracterizata de
tripletul (s, e, f ). Reprezentarea lui 0 = 0bq este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare numar pozitiv ale multimii Vt,r,b , sunt
m = 1.0 bq si respectiv M = b1 .b1 . . . b1 bq .
| {z }
t cifre
Astfel Vt,r,b este o submultime de numere rationale a multimii
259
MOBILA
A.3. ARITMETICA NUMERELOR IN VIRGULA
[M, m] {0} [m, M ].

Reprezentarea unui numar real a R n virgula mobila se obtine aproximand
a printr-un element al multimii Vt,r,b .
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru |a| = f be + g bet , cu f forma
normalizata si e avand cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximatii a lui a prin elementele multimii Vt,s,b .
1. Aproximarea prin trunchiere: x = f be .

f
2. Aproximarea prin rotunjire: x =
f + bet
daca g < 12 bet

daca g 12 bet
Aproximatia lui a n Vt,r,b va fi fl(a) = sgn(a)x.
A.3
Aritmetica numerelor reale reprezentate n

virgul
a mobil
a
Definim operatiile aritmetice n Vt,s,b :

Adunarea / Sc
aderea. Pentru a aduna/scadea numerele fl(a1 ), fl(a2 ) se efectueaza
urmatoarele operatii:
1. Se aduc numerele fl(a1 ) si fl(a2 ) la exponentul cel mai mare, pastran-du-se
numarul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se aduna/scad mantisele;
3. Se renormeaza rezultatul: daca mantisa este diferita de 0 atunci se modifica
exponentul astfel ncat mantisa sa fie o forma normalizata; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obtinut l notam fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a1 = 99.01325, a2 = 0.98724. S
a
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 9.9013 101 , fl(a2 ) = 9.8724 101 si
9.9013 101 + 0.0987 101 = 10.0000 101 1.0000 102 = fl(a1 ) fl(a2 ).
general adunarea nu este asociativ
Observatie A.3.1 In
a, dup
a cum rezult
a din
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a1 = 0.0123, a2 = 5678, a3 = 5678.
260
ANEXA A. NOT
T
inand seama de egalitatile:
fl(a1 ) = 1.2300 102 , fl(a2 ) = 5.6780 103 , fl(a3 ) = 5.6780 103
obtinem
(fl(a1 ) fl(a2 )) fl(a3 ) = (0.0000 103 + 5.6780 103 ) fl(a3 ) =
= 5.6780 103 5.6780 103 = 0.0000 103 0.0000 1099
si
fl(a1 ) (fl(a2 ) fl(a3 )) = fl(a1 ) (5.6780 103 5.6780 103 ) =
= 1.2300 102 + 0.0000 1099 = 1.2300 102 + 0.0000 102 = 1.2300 102 .
Inmult
irea/mp
artirea. Produsul/catul dintre fl(a1 ), fl(a2 ) se obtine efectuand
operatiile:
1. Se nmultesc/mpart mantisele si se aduna/scad exponentii;
2. Se renormeaza rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a1 = 40.1345, a2 = 0.06346. S
a
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 4.0134 101 si fl(a2 ) = 6.3460 102 . Rezulta:
4.0134 101 6.3460 102 = 25.4690364 101 2.5469 100 = fl(a1 ) fl(a2 ).
general, nmultirea nu este asociativ

Observatie A.3.2 In
a.
A.4
Protocolul IEEE 754
Protocolul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 fixeaza detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgula mobil
a.
Baza de numerotatie este b = 2.
Fie x = s f 2e Vt,r,2 reprezentarea n virgula mobila a unui numar a. In
memoria calculatorului se va retine tripletul (, , ) unde:
A.4. PROTOCOLUL IEEE 754
261
corespunde semnului:
0
1
pentru numere pozitive

pentru numere negative
corespunde mantisei f. Cifra unitatilor fiind diferita de 0 este neaparat

1. Aceasta cifra nu este nregistrata. Daca f = f0 .f1 . . . ft b atunci este
sirul de cifre binare = (f1 , . . . , ft ).
Presupunem ca e {emin , . . . , emax }, emin , emax Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel ncat pentru orice e
{emin , . . . , emax }, e Z, suma e + E sa fie un numar natural avand cel mult
r cifre binare. In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit. este sirul cifrelor binare ale sumei e + E, = (r1 , . . . , 1 , 0 ).
Protocolul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relatia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < emin . In acest caz = 01 iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f1 . . . ft 2 . Cel mai mic numar reprezentabil
va fi 2Et , caruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1) .
|
{z
}
t elemente
Ultima cifra a mantisei se obtine prin rotunjire.
Numarului 0 i corespund = 0 si = 0.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1) si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
|
{z
}
r elemente
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1) si 6= 0 atunci semnificatia reprezentarii este NaN
|
{z
}
r elemente
(Not a Number).
Parametri utilizati pentru reprezentarea n simpl
a si dubl
a precizie.
Reprezentarea pe
4 octeti (simpla precizie) 8 octeti (dubla precizie)
emin
-126
-1022
emax
127
1023
E
127
1023
r
8
11
t
23
52
Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este
a = 0.000(1100)2 = 1.(1001)2 24 .
1
Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.
262
ANEXA A. NOT
1. Reprezentarea n simpla precizie. e + E = 123 = 11110112 . Se obtine

reprezentarea
3
10987654

00111101
2
32109876
11001100
1
54321098
76543210
11001100
11001101
Octetii reprezentarii contin valorile: 61,204,204,205.

2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 11111110112 . Se obtine
reprezentarea
6
32109876

00111111
3
10987654
10011001
5
54321098
10111001
2
32109876
10011001
4
76543210
10011001
1
54321098
10011001
89765432
10011001
76543210
10011010
Octetii reprezentarii contin valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.

Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predefinite float, double n virgula mobila.
A.5
Controlul erorii
Exemplificam aparitia si controlul erorii de metoda n problema calculului
numarului e astfel ncat eroarea absoluta sa fie cel mult = 103 .

Din egalitatea
ex = 1 +
pentru x =
1
2
x
x2
xn ex xn+1
+
+ ... +
+
1!
2!
n!
(n + 1)!
(0 < < 1)
obtinem
1 1
1 1
1 1
e2
1
n+
n+1 .
e = 1 + + 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2
(n + 1)! 2
Potrivit relatiei de mai sus, aproximatia lui

x=1+
e va fi
1 1
1 1
1 1
+ 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2n
263
A.5. CONTROLUL ERORII
e2
1
termenul (n+1)!
exprima eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
2n+1
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic numar natural pentru care
e2
1
.
(n + 1)! 2n+1
Deoarece (0, 1), avem e 2 e 2 e 3 si n consecinta inegalitatile:
e2
3
1
n+1 n+1
103
(n + 1)! 2
2
(n + 1)!
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
x=1+
1 1
1 1
1 1
1265
1 1
+ 2+ 3+ 4 =
.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
768
In general, suntem interesati n scrierea rezultatului sub forma de fractie zecimala. In cazul nostru rezultatul 1265
ie periodica mixta, dar din
768 apare ca o fract
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale. In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive 1 , 2 astfel ncat 1 + 2 = . Vom impune conditia ca
eroarea metodei sa fie mai mica decat 1 iar rotunjirea se va face la un numar de
zecimale astfel ncat eroarea de trunchiere sa fie mai mica decat 2 .
Reamintim regulile de rotunjire ale unui numar
p
a = ap 10 + ap1 10
p1
+ ... =
apk 10pk
k=0
scris n baza 10 la m cifre:

daca prima cifra omisa este mai mica decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se lasa nemodificata;
daca prima cifra omisa este mai mare decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se mareste cu o unitate;
daca prima cifra omisa este 5 si daca dupa 5 urmeaza cifre diferite de
0, atunci ultima cifra pastrata se mareste cu o unitate, iar daca dupa 5
urmeaza numai zerouri, atunci ultima cifra pastrata se mareste sau nu cu
o unitate dupa cum este para sau impara.
264
ANEXA A. NOT
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este

|x|
1
10pm+1
2
Reluam problema initiala, luand 1 = 2 =
1
2
103 . Inegalitatea
3
1
< 103
2n+1 (n + 1)!
2
are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obtinem
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
+ 2 + 3 + 4 + 5.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
5! 2
Determinam numarul cifrelor la care efectuam rotunjirea drept cel mai mic
numar natural m pentru care
x=1+
1
1
10m+1 < 103 .
2
2
Rezulta m = 4 si n consecinta y = 1.6487.
|y| = |x y|
O conexiune ntre o aproximatie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale

si aproximatiile prin lipsa si adaus ale numarului este data de
Dac
a x este o aproximatie a num
arului subunitar a astfel nc
at |x| < 12
10m , atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lips
a, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
Intr-adevar, daca a = P akk , atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
k=1 10
a lui aP
la m zecimale sunt:
ak
m = m
si respectiv m = m + 101m .
k=1 10k
Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea |y| = |y x| 12 10m
deducem |a y| |a x| + |x y| < 10m .
Rezulta inegalitatile
m 10m a 10m < y < a + 10m m + 10m = m + 2 10m .
Multiplicand cu 10m , gasim
10m m 1 < 10m y < 10m m + 2.
Deoarece 10m m , 10m y N , urmeaza ca
10m y = 10m m
sau
10m y = 10m m + 1,
adica y = m sau y = m + 10m = m .
A.5. CONTROLUL ERORII
265

P A.1 S
a se elaboreze un program Java care s
a se verifice reprezentarea numerelor reale n virgul
a mobil
a.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}
Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximatii
succesive (xk )kN ale unei solutii cautate. Programarea metodei iterative necesit
a
o regula de opirire.
Este utilizata frecvent urmatoarea regula de oprire:
Dac
a distanta ntre dou
a aproximatii succesive xk = X si xk+1 = Y este mai
mic
a dec
at un num
ar pozitiv EPS, sau dac
a num
arul de iteratii executate NI este
egal cu num
arul maxim admis de iteratii NMI atunci programul se opreste; iar
n caz contrar se trece la o nou
a iteratie.
cazul opririi calculelor, se pozitioneaz
In
a un indicator de r
aspuns IND pe 0,
dac
a distanta dintre aproximatiile succesive X si Y este mai mic
a dec
at EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Regula de oprire are schema logica:
DA
?
H

HH

H NU

Y || EP SH
H||X

H
HH

?
?

H
HH
HH NU
IN D = 0
DA
- spre o
HNI = NMI
noua
HH

iteratie
H
?
IN D = 1
?
STOP

266
267
Schema logica a unui algoritm relativ la o metoda iterativa este:

START

?
Pregatirea primei
iteratii X
?
NI = 0

?
NI = NI + 1
?
Calculul iteratiei
urmatoare Y
?
HH

HH
Pregatirea
arsit-iterat

H sf
iei urmatoare
Regula
de
oprire
HH

XY
H

HH
sfarsit
?
STOP

Anexa C
Determinarea parametrilor
unor metode numerice
Pentru a putea folosi o metoda numerica, parametrii care intervin trebuie determinate exact. In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicatiile care urmeaza se bazeaza pe Derive.
1. Numerele lui C
otes sunt
Z n
ni
(1)
Cn,i =
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
ni!(n i)! 0
Programarea n Derive este
#1: cotes(n,i):=(-1)^i/(n i!(n-i)!) int(product(if(j6=i,q-j,1),
j,1,n),q,0,n)
Tabloul numerelor lui Cotes se obtine prin simplificarea expresiei
#2 vector(vector(cotes(n,i),i,0,n),n,1,4)
Rezulta:
7 16 2 16 7
#3 [[ 12 , 21 ], [ 16 , 23 , 61 ], [ 18 , 38 , 38 , 81 ], [ 90
, 45 , 15 , 45 , 90 ]]
2. Calculul nodurilor si coeficientilor formulei de integrare numeric

a
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
Pn (x) =
n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!
268
269
#1 p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
Pentru formula de integrare numerica Gauss cu n noduri, acestea sunt
radacinile polinomului Legenfre Pn (x).
#2 nod(n):=vector(rhs(element(solve(p(n,x),x),i)),i,1,n)
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n = 1, . . . , 4 sunt
#3 vector(nod(n),n,1,4)
Comanda Simplify produce
3|ab| a+b
3|ab| a+b
15|ab| a+b
15|ab| a+b
a+b
+
,
],
[
,
+
,
2 ],
6
2
2q 2
10
10
q
q 6
q 2
2 30
3
2 30
3
2 30
3
2 30
3
a( ( 35 + 7 )+1)+b(1 ( 35 + 7 )) b( ( 35 + 7 )+1)a( ( 35 + 7 )1)
[
,
,
2
2 q
q
q
q
3
2 30
3
2 30
3
2 30
3
2 30
a( ( 7 35 )+1)+b(1 ( 7 35 )) b( ( 7 35 )+1)a( ( 7 35 )1)
[
,
]]
2
2
#4 [[ a+b
2 ], [
Coeficientii formulei de integrare numerica Gauss se pot obtine n Derive

folosind formula
Ai =
(n!)4 (b a)2n+1
(n!)4 (b a)2n+1
Q
.
=
0
2
2
a)(b xi )[Pn (xi )]
(2n!) (xi a)(b xi ) nj=1 (xi xj )2
(2n!)2 (xi
j6=i
#5 C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(element(nod(n),i)-a)(b-element(nod(n),i))
product(
if(j=i,1,(element(nod(n),i)-element(nod(n),j))^2),
j,1,n))
Formam vectorul coeficientilor

#6 coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
si simplificam expresia
270
ANEXA C. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
#7 vector(coef(n),n,1,3)
4(ba) 5(ba) 5(ba)
ba
#8 [[b a], [ ba
, 18 , 18 ]]
2 , 2 ], [
9
Pentru n = 4, coeficientii se obtin utilizand comanda Approx, n loc de
Simplify, dupa ce s-au fixat valorile lui a si b.
#9 a:=-1
#10 b:=1
#11 coef(4)
#12 [0.347855, 0.343755, 0.652146, 0.652146]
Daca n > 4, atunci pentru calculul nodurilor si coeficientilor se procedeaz

a
analog.
3. Calculul coeficientilor schemei de calcul Adams sunt

r
X
i
i
j = 0, 1, . . . , r
j = (1)j
j
i=j
unde
0 = p +
R q
1 p
i = i! q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz
i = 1, 2, . . . , r.
Calculul acestor coeficienti se programeaza n Derive prin

#1 (i,p,q):=if(i=0,p+q,1/i!int(product(z+j,j,0,i-1),z,-q,p))
#2 (r,j,p,q):=(-1)^j sum(comb(k,j)(k,p,q),k,j,r)
Coeficientii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obtin
din
#3 vector(vector( (r,j,1,0),j,0,r),r,1,5)
4 5
55
59 37
3
1901
1387 109
637 251
#4 [[ 23 , 21 ], [ 23
12 , 3 , 12 ], [ 24 , 24 , 24 , 8 ], [ 720 , 360 , 30 , 360 , 720 ],
4277
4991
3649 959
95
[ 1440
, 2641
480 , 720 , 720 , 480 , 288 ]]
Coeficientii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obtin din
#5 vector(vector( (r,j,0,1),j,0,r),r,1,5)
5 2
1
3 19
5 1
251 323
11 53
19
#6 [[ 21 , 21 ], [ 12
, 3 , 12
], [ 24
, 24 , 24
, 24 ], [ 720
, 360 , 30
, 360 , 720
],
95 1427
133 241
173
3
[ 288 , 1440 , 240 , 720 , 1440 , 160 ]]
Anexa D
Ordinul de convergent
a al unui
sir
Definitie D.0.1 Fie (xn )nN un sir convergent ntr-un spatiu normat, limn xn =
x . Dac
a
kxn+1 x k
lim
= c,
0 < c < ,
n kxn x kr
atunci sirul (xn )nN are ordinul de convergent
a r.
In functie de r se utilizeaza terminologia:
convergenta liniara
convergenta superliniara
convergenta patratica
r=1
1<r<2
r=2
Observatie D.0.1 Dac

a exist
a M > 0 astfel nc
at
kxn+1 x k M kxn x ks , n n0
atunci ordinul de convergent
a este cel putin s.
Fie r ordinul de convergenta al sirului (xn )nN . Daca r < s atunci
kxn+1 x k
kxn+1 x k
1
=
,
s
r
kxn x k
kxn x k kxn x ksr
ceea ce contrazice conditia din observatie.
271
n ,
Anexa E
Determinarea ordinelor de
convergent
a ale metodelor de
rezolvare paralel
a a ecuatiilor
polinomiale utiliz
and
instrumente de calcul simbolic
Este suficient sa sa consideram polinomul P (z) = (z a)(z b)(z c) si prima
componenta T1 (z) a unei metode de calcul paralel a radacinilor unui polinom
z (k+1) = T (z (k) ).
Pentru a verifica conditiile Teoremei 17.6.1, datorita proprietatilor de simetrie
este suficient sa calculam
T1 (z)
z1
T1 (z)
z2
2 T1 (z)
z12
2 T1 (z)
z1 z2
2 T1 (z)
z22
2 T1 (z)
z2 z3
3 T1 (z)
z13
3 T1 (z)
z12 z2
3 T1 (z)
z1 z22
3 T1 (z)
z23
3 T1 (z)
z22 z3
4 T1 (z)
z14
4 T1 (z)
z13 z2
4 T1 (z)
z12 z22
4 T1 (z)
z1 z23
4 T1 (z)
z24
..
.
4 T1 (z)
z23 z3
4 T1 (z)
z22 z32
Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus pana la aparitia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
272
273
Metoda Durand-Kerner
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z3 )
Programul Mathematica este

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
1
Out[4]:= a+b
Metoda Erlich
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z2 ) P (z1 )
1
z1 z2
1
z1z3
Programul Mathematica corespunzator este

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:= 2(2a+b+c)
(ab)(ac)
274
ANEXA E. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Metoda Nourein
P (z1 )
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
(z1 z2 )(z1 z2 ) 1 +
= z1
(z1 z2 )(z1 z2 ) +
P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )(z1 z2 )
P (z1 )
(z1 z3 )P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )
P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )(z1 z3 )
(z1 z2 )P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )

In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,z3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
2
Out[4]:= (ab)
2
Metoda Wang-Zheng
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1
2P (z1 )P 0 (z1 )

1
2P 02 (z1 ) P (z1 )P 00 (z1 ) 2P 2 (z1 ) (z1 z
2 +
2)
1
(z1 z2 )(z1 z3 )
1
(z1 z3 )2
i=
275
In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[8]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,z3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[8]:= 0
In[9]:=
Out[9]:= 0
In[10]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Out[12]:= 0
In[13]:=
276
ANEXA E. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Out[13]:= 0
In[14]:=
Out[14]:= 6(3a+b+2c)
(ab)3 (ac)
Anexa F
Deducerea schemelor de calcul

de tip Runge Kutta
cu ajutorul calculului simbolic
Deducerea tabelelor Butcher care definesc schemele de calcul de tip Runge
Kutta, n cazul ordinelor de consistyenta mai mare decat 2 este foarte laborioasa.
Aceasta problema se poate rezolva eficient utilizand produse informatice de
calcul simbolic (Mathematica sau Maple).
Fie problema Cauchy
t [0, T ] = I
x(t)
= f (t, x(t)
0
x(0) = x
(F.1)
(F.2)
unde f : I Rd Rd si presupunem ca problema (F.1) (F.2) are o solutie

unica x(t) definita n I.
Fie m, n N , h = Tn . In I se considera nodurile ti = ih, i {0, 1, . . . , n}
si se noteaza prin uh = {ui 0 i n o solutie discreta (adica ui aproximeaza
x(ti )).
Schema de calcul de tip Runge Kutta cu m trepte este
ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0, 0 i n 1
h
(F.3)
u0 = x0
P
unde Fm (h, t, x; f ) = m
i=1 pi ki (h), cu
ki (h) = f (t + ai h, x + h
m
X
bi,j kj (h))
1 i m.
j=1
Parametrii necunoscuti (pi )i , (ai )i , (bi,j )i,j se determina astfel ncat sa se maximizeze ordinul de consistenta r: daca x(t) este solutia problemei Cauchy (F.1)
277
278
ANEXA F. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC
(F.2) atunci
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hr (t, h),
h
(t, 0) 6= 0.
(F.4)
Conditia (F.4) se reformuleaza prin: h = 0 este un zero de multiplicitate r + 1

pentru functia qm (h) = x(t + h) x(t) hFm (h, t, x(t); f ), sau
(i)
qm
(0) = 0
0 i r.
(F.5)
Aceste conditii conduc la un sistem algebric de ecuatii neliniare.

Solutia obtinuta se prezinta sub forma tabelei Butcher
a1
a2
...
am
b1,1
b2,1
...
bm,1
p1
...
...
...
...
...
b1,m
b2,m
...
bm,m
pm
Daca a1 = 0 si bi,j = 0 pentru j i atunci schema de calcul de tip Runge

Kutta este explicita.
In cele ce urmeaza deducem schema de calcul explicita de tip Runge Kutta
n 4 trepte cat si pe cea implicita n doua trepte, utilizand Mathematica.
F.1
Schema de calcul explicit

a de tip Runge Kutta
n 4 trepte
Se utilizeaza derivarea globala Dt, substitutia /. si substitutia repetata //.

La nceput deducem expresia derivatelor lui x(t)
In[1]:=
In[2]:=
Out[3]=
In[4]:=
Out[5]=
In[6]:=
Out[7]=
e1:=f[t,x[t]]
e2:=Dt[e1,t]/.x[t]->f[t,x[t]]
e2
f [t, x[t]]f (0,1) [t, x[t]] + f (1,0) [t, x[t]]
e3:=Simplify[Dt[e2,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e3
f [t, x[t]]2 f (0,2) [t, x[t]] + f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]]+

f [t, x[t]] f (0,1) [t, x[t]]2 + 2f (1,1) [t, x[t]] + f (2,0) [t, x[t]]
e4:=Simplify[Dt[e3,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e4
f [t, x[t]]3 f (0,3) [t, x[t]]+
f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]] + 3f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]]+
DE TIP RUNGE KUTTAIN 4 TREPTE

F.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA
279

f [t, x[t]]2 4f (0,1) [t, x[t]]f (0,2) [t, x[t]] + 3f (1,2) [t, x[t]] +
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]]+
f [t, x[t]](f (0,1) [t, x[t]]3 + 5f (0,1) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] +
3(f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] + f (2,1) [t, x[t]])) + f (3,0) [t, x[t]]
In continuare fixam datele schemei ce calcul explicita de tip Runge Kutta
In[8]:=
k1[h_]:=f[t,x[t]]
k2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]]
k3[h_]:=f[t+a[3]*h,x[t]+h*b[3,1]*k1[h]+h*b[3,2]*k2[h]]
k4[h_]:=f[t+a[4]*h,x[t]+h*b[4,1]*k1[h]+
h*b[4,2]*k2[h]+h*b[4,3]*k3[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*k1[h]+p[2]*k2[h]+
p[3]*k3[h]+p[4]*k4[h])
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3, 4.
In[13]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[15]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2] + p[3] + p[4])
De unde gasim ecuatia
p1 + p2 + p 3 + p 4 = 1
(F.6)
In[16]:= q1[h_]:=ex1
In[17]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2}]
ex4
Out[20]= f [t, x[t]](1 + 2b[2, 1]p[2] + 2b[3, 1]p[3] + 2b[3, 2]p[3]+
2b[4, 1]p[4] + 2b[4, 2]p[4] + 2b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]
(1 + 2a[2]p[2] + 2a[3]p[3] + 2a[4]p[4])f (1,0) [t, x[t]]
Ecuatiile gasite sunt
b2,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
a2 p2 + a3 p3 + a4 p4 =
1
2
1
2
(F.7)
(F.8)
280
In[21]:= q2[h_]:=ex3
In[23]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3}]
ex6
Out[24]= f [t, x[t]]2
(1 + 3b[2, 1]2 p[2] + 3(b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3] + 3(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])
f (0,2) [t, x[t]] (1 + 6a[3]b[4, 3]p[4] + 6a[2](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]p[4] + 6b[2, 1](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]2 + 2(1 + 3a[2]b[2, 1]p[2] + 3a[3](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
3a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4])f (1,1) [t, x[t]])
(1 + 3a[2]2 p[2] + 3a[3]2 p[3] + 3a[4]2 p[4])f (2,0) [t, x[t]]
Se obtin ecuatiile
b22,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )2 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =
a2 b3,2 p3 + (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
1
3
1
6
b2,1 b3,2 p3 + (b2,1 b4,2 + (b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =
(F.10)
1
6
a2 b2,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =

a22 p2 + a23 p3 + a24 p4 =
(F.9)
(F.11)
1
3
1
3
(F.12)
(F.13)
In[25]:= q3[h_]:=ex5
D[x[t],{t,3}]=e3,D[x[t],{t,4}]=e4}]
ex8
Out[28]= f [t, x[t]]3
(1 + 4b[2, 1]3 p[2] + 4(b[3, 1] + b[3, 2])3 p[3] + 4(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])3 p[4])
f (0,3) [t, x[t]] (1 + 24a[2]b[3, 2]b[4, 3])f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]]
3(1 + 8a[2]a[3]b[3, 2]p[3] + 8a[4](a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4])
f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] + f [t, x[t]]2
281

F.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA
(4(1 + 3b[2, 1]b[3, 2](b[2, 1] + 2(b[3, 1] + b[3, 2]))p[3] + 3(b[2, 1]2 b[4, 2]+
2b[2, 1]b[4, 2](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3]) + (b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]
(b[3, 1] + b[3, 2] + 2(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])))p[4])f (0,1) [t, x[t]]
f (0,2) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]b[2, 1]2 + 4a[3](b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3]+
4a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])f (1,2) [t, x[t]])
(1 + 12a[3]2 b[4, 3]p[4] + 12a[2]2 (b[3, 2p[3] + b[4, 2p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]] + f [t, x[t]]((1 24b[2, 1]b[3, 2]b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]3
3(1 + 8(a[2]b[3, 2](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])(a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4]))
f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] (5 + 24((a[2] + a[3])b[2, 1]b[3, 2]p[3]+
((a[2] + a[4])b[2, 1]b[4, 2] + (a[3] + a[4])(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3])p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]2 b[2, 1]p[2] + 4a[3]2 (b[3, 1] + b[3, 2])
p[3] + 4a[4]2 (b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4]f (2,1) [t, x[t]])
(1 + 4a[2]3 p[2] + 4a[3]3 p[3] + 4a[4]3 p[4])f (3,0) [t, x[t]]
Ultimele ecuatii sunt

b32,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )3 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )3 p4 =
a2 b3,2 b4,3 p4 =
1
24
a2 a3 b3,2 p3 + a4 (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
1
4
(F.14)
(F.15)
1
8
(F.16)
b2,1 b3,2 (b2,1 + 2(b3,1 + b3, 2))p3 + (b22,1 b4,2 + 2b2,1 b4,2 (b4,1 + b4,2 + b4,3 ) +
1
(F.17)
(b3,1 + b3,2 )b4,3 (b3,1 + b3,2 + 2(b4,1 + b4,2 + b4,3 )))p4 =
3
1
a2 b22,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =
(F.18)
4
1
a22 b3,2 p3 + (a22 b4,2 + a23 b4,3 )p4 =
(F.19)
12
1
b2,1 b3,2 b4,3 p4 =
(F.20)
24
1
a2 b3,2 (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )(a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =
(F.21)
8
5
(a2 + a3 )b2,1 b3,2 p3 + ((a2 + a4 )b2,1 b4,2 + (a3 + a4 )(b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =
24
(F.22)
1
a22 b2,1 p2 + a23 (b3,1 + b3,2 )p3 + a24 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
(F.23)
4
1
a32 p2 + a33 p3 + a34 p4 =
(F.24)
4
282
Din (F.15) si (F.20) rezulta ca a2 = b2,1 ; din (F.10) si (F.11) rezulta c

a
a3 = b3,1 + b3,2 ; din (F.7) si (F.8) rezulta ca a4 = b4,1 + b4,2 + b4,3 .
Se observa ca ntre ecuatiile (F.6)-(F.24) au loc echivalentele (F.7) (F.8);
(F.13) (F.12) (F.9); (F.24) (F.23) (F.18) (F.14); (F.16) (F.21);
(F.15) (F.22); (F.22) (F.16) + (F.19); (F.17) 2 (F.16) + (F.19).
Sistemul redus devine
In[29]:= eq1:=p[1]+p[2]+p[3]+p[4]==1
eq2:=b[2,1]*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*p[4]==1/3
eq3:=b[2,1]^2*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^2*p[4]==1/3
eq4:=b[2,1]^3*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^3*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^3*p[4]==1/4
eq5:=b[2,1]*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/6
eq6:=b[2,1]*(b[3,1]+b[3,2])b[3,2]*p[3]+(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/8
eq7:=b[2,1]^2*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]^2*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*b[4,3])*p[4]==1/12
eq8:=b[2,1]*b[3,2]*b[4,3]*p[4]==1/24
Daca
In[30]:= b[2,1]:=1/2
b[3,2]:=1/2
atunci
In[31]:= Solve[{eq1,eq2,eq3,eq4,eq5,eq6,eq7,eq8},
{p[1],p[2],p[3],p[4],b[3,1],b[4,1],b[4,2],b[4,3]}]
Out[31]= {{p[1] 0, p[2] 23 , p[3] 16 , b[3, 1] 21 , b[4, 1] 32 ,
3
1
1
1
1
b[4, 2] , b[4, 3] 1, p[4] }, {p[1] , p[2] , p[3] ,
2
6
6
3
3
1
b[3, 1] 0, b[4, 1] 0, b[4, 2] 0, b[4, 3] 1, p[4] }}
6
Ultima solutie corespunde schemei de calcul clasice de tip Runge Kutta n 4
trepte.

F.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICITA
F.2
283
Schema de calcul implicit

a de tip Runge Kutta
n 2 trepte
Intr-o foaie noua de calcul calculam din nou derivatele pentru x(t)
= f (t, x(t)).
Datele schemei de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte sunt
In[6]:=
r1[h_]:=f[t+a[1]*h,x[t]+h*b[1,1]*k1[h]+h*b[1,2]*k2[h]]
r2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]+h*b[2,2]*k2[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*r1[h]+p[2]*r2[h]
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3.
In[7]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[8]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[9]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2])
In[10]:= r11:=Simplify[Dt[r1[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[11]:= r21:=Simplify[Dt[r2[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[12]:= q1[h_]:=ex1
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
ex4
Out[15]= f [t, x[t]](1 + 2b[1, 1]p[1] + 2b[1, 2]p[1] + 2b[2, 1]p[2] + 2b[2, 2]p[2])
f (0,1) [t, x[t]] + (1 2a[1]p[1] 2a[2]p[2])f (1,0) [t, x[t]]
In[16]:= q2[h_]:=ex3
D[x[t],{t,3}]->e3,k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0],k1[0]->r11,k2[0]->r21}]
ex6
Out[19]= f [t, x[t]]2
(1 + 3(b[1, 1] + b[1, 2])2 p[1] + 3(b[2, 1] + b[2, 2])2 p[2])f (0,2) [t, x[t]]
(1 + 6a[1](b[1, 1]p[1] + b[2, 1]p[2]) + 6a[2](b[1, 2]p[1] + b[2, 2]p[2]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[1, 1]2 + b[1, 1]b[1, 2] + b[1, 2](b[2, 1] + b[2, 2]))p[1]+
284
6((b[1, 1] + b[1, 2])b[2, 1] + b[2, 1]b[2, 2] + b[2, 2]2 )p[2])f (0,1) [t, x[t]]2 +
2(1 + 3a[1](b[1, 1] + b[1, 2])p[1] + 3a[2](b[2, 1] + b[2, 2])p[2])f (1,1) [t, x[t]])+
(1 3a[1]2 p[1] 3a[2]2 p[2])f (2,0) [t, x[t]]
Rezulta sistemul algebric neliniar
(F.25)
p1 + p 2 = 1
a1 p1 + a2 p2 =
1
2
(b1,1 + b1,2 )p1 + (b2,1 + b2,2 )p2 =

a21 p1 + a22 p2 =
(F.26)
1
2
(F.27)
1
3
(F.28)
a1 (b1,1 + b1,2 )p1 + a2 (b2,1 + b2,2 )p2 =

(b1,1 + b1,2 )2 p1 + (b2,1 + b2,2 )2 p2 =
1
3
(F.29)
1
3
(a1 b1,1 + a2 b1,2 )p1 + (a1 b2,1 + a2 b2,2 )p1 =
(F.30)
1
6
(F.31)
1
6
(F.32)
(b1,1 (b1,1 + b1,2 ) + b1,2 (b2,1 + b2,2 ))p1 + (b2,1 (b1,1 + b1,2 ) + b2,2 (b2,1 + b2,2 ))p2 =
Daca a1 = b1,1 + b1,2 , a2 = b2,1 + b2,2 , p1 = p2 =

uzuala
1
2
atunci se deduce solutia
In[20]:= eq1:=b[1,1]+b[1,2]+b[2,1]+b[2,2]==1
eq2:=(b[1,1]+b[1,2])^2+(b[2,1]+b[2,2])^2==2/3
eq3:=(b[1,1]+b[2,1])(b[1,1]+b[1,2])+
(b[1,2]+b[2,2])*(b[2,1]+b[2,2])==1/3
b[1,1]:=
In[24]:= Solve[{eq1,eq2,eq3},{b[1,2],b[2,1],b[2,2]}]
Out[24]=
1
1
{{b[1, 2] (3 3 6), b[2, 1] (3 + 3 6), b[2, 2] },
6
6
1
1
{b[1, 2] (3 + 3 6), b[2, 1] (3 3 6), b[2, 2] }}
6
6
Anexa G
Reprezentarea multimii de
A-stabilitate
Cazul schemei de calcul de tip Runge Kutta
Multimii de A-stabilitate a unei scheme de calcul de tip RungeKutta explicita
este data de solutia inecuatie |R(z)| 1, unde R(z) este functia de stabilitate.
Pentru a obtine frontiera ei se rezolva ecuatia R(z) = eit , n necunoscuta z,
pentru o multime discreta de valori t [0, 2k], k N.
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Euler mbunatatita) este
z2
2
p(u, v, t) := Re(R(u + i v)) cos(t)
R(z) := 1 + z +
q(u, v, t) := Im(R(u + i v)) sin(t)

n := 30
h :=
2
n
i := 0..k n 1
k := 2
si := i h
r(u, v, t, i) := (t si )2
Given
p(u, v, t) = 0
q(u, v, t) = 0
r(u, v, t, i) = 0
xi
yi := Find(u, v, t)
i
285
286
ANEXA G. REPREZENTAREA MULT

IMII DE A-STABILITATE
Sirul (xi , yi )i reprezinta coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de

A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Runge Kutta presupune modificarea expresia functiei de stabilitate R(z) si
eventual a parametrilor n, k.
Cazul schemei de calcul de tip Adams

Pentru o schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
ecuatia caracteristica corespunzatoare problemei de test este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0
Frontiera multimii de A-stabilitate este data de
z=
(eit )
(eit )
t [0, 2]
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Adams-Bashforth, r=2) este

(z) := z 3 z 2
(z) :=
1
(23 z 2 16 z + 5)
12
2
h :=
i := 0..2 n 1
si := i h
n

(eisi )
(eisi )
yi := Re
xi := Re
(eisi )
(eisi )
n := 50
Sirul (xi , yi )i reprezinta coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de

A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Adams presupune modificarea polinoamelor , si eventual a parametrului n.
Bibliografie
[1] ASCHER U.M., PETZOLD L.R., 1998, Computer Methods for Ordinary
Differential Equations and Differential Algebraic Equations. SIAM.
[2] BERBENTE C., MITRAN S., ZANCU S., 1997, Metode numerice. Ed.
Tehnica, Bucuresti.
[3] BEU T., 1992, Calcul numeric n Turbo Pascal. Ed. MicroInformatica, Cluj
- Napoca.
[4] BUCUR C. M., POPEEA C. A., SIMION G. G., 1983, Matematici speciale.
Calcul numeric. E.D.P., Bucuresti.
[5] COMAN G., 1995, Analiz
a numeric
a. Ed. Libris, Cluj.
[6] CUCULESCU I., 1967,Analiz
a numeric
a. Ed. tehnica, Bucuresti.
[7] DEMIDOVITCH B., MARON I., 1973, El`ements de calcul numerique. Ed.
Mir, Moscou.
[8] DUMITRESCU B., POPEEA C., JORA B., 1998, Metode de calcul numeric matriceal. Algoritmi fundamentali. Ed. All, Bucuresti.
[9] GRIGORE G., 1984, Lectii de analiz
a numeric
a. Univ. Bucuresti,
(litografiat)
[10] GODUNOV S.R., REABENKI V.S., 1977, Scheme de calcul cu diferente.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[11] IACOB C., HOMENTCOVSCHI D., MARCOV N., NICOLAU A., 1983,
Matematici clasice si moderne. vol. IV, Ed. Tehnica, Bucuresti.
[12] ICHIM I., MARINESCU G., 1986, Metode de aproximare numeric
a. Ed.
Acad. Romane, Bucuresti.
[13] IGNAT C., ILIOI C., JUCAN T., 1989, Elemente de informatic
a si calcul
numeric. Univ. Al. I. Cuza Iasi. (litografiat)
287
288
BIBLIOGRAFIE
[14] ILIOI C., 1980, Probleme de optimizare si algoritmi de aproximare a

solutiilor. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[15] IORGA V., JORA B., 1996, Programare numeric
a. Ed. Teora, Bucuresti.
[16] KANTOROVITCH L.V., KRYLOV V.I., 1950, Metode aproximative ale
analizei superioare. Gosudarstvennoe izd., Moskva.
[17] KINCAID D., CHENEY W., 1991, Numerical Analysis. Mathematics of
scientific computing. Brooks/Cole, Pacific Grove, California.
[18] MARCIUK G.I., 1983, Metode de analiz
a numeric
a. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[19] MARINESCU G., 1974, Analiza numeric
a. Ed.Acad. R. S. R., Bucuresti.
[20] MARTIN O., 1998, Probleme de analiz
a numeric
a. Ed. MatrixRom, Bucuresti.
[21] MARUS
TER St., 1981, Metode numerice n rezolvarea ecuatiilor neliniare.
Ed. tehnica, Bucuresti.
[22] MICULA Gh., 1978, Functii spline si aplicatii. Ed. tehnica, Bucuresti.
[23] MOSZYNSKI K., 1978, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor
diferentiale ordinare. Ed. tehnica, Bucuresti.
[24] RASA I., VLADISLAV T., 1998, Analiz
a numeric
a. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[25] POSTOLACHE M., 1994, Metode numerice. Ed. Sirius, Bucuresti.
[26] MARTIN O., 1998, Probleme de analiz
a numeric
a. Ed. MatrixRom, Bucuresti.
ALOIU
[27] PAV
I., 1976, Introducere n teoria aproxim
arii solutiilor ecuatiilor.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
ALOIU
[28] PAV
I., 1981, Rezolvarea ecuatiilor prin interpolare. Ed. Dacia,
Cluj-Napoca.
AS
ILA
O., TOPALA
A., 1983,
[29] SABAC I. G., COCARLAN
P., STAN
Matematici speciale. Vol II, E.D.P., Bucuresti.
[30] SAMARSKI A.A., 1987, Introducere n metode numerice. Ed. Nauka,
Moskva.
BIBLIOGRAFIE
289
[31] SCHEIBER E., LUPU M., 2003, Rezolvarea asistat

a de calculator a problemelor de matematic
a. Ed. Matrix-Rom, Bucuresti.
[32] SCHIOP A., 1972, Metode aproximative n analiza neliniar
a. Ed. Acad.
R.S.R., Bucuresti.
[33] SCHIOP A., 1975, Metode numerice pentru rezolvarea ecuatiilor
diferentiale. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[34] SCHIOP A., 1978, Analiza unor metode de discretizare. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[35] STANCU D. D., COMAN G., (Ed), 2001, Analiz
a numeric
a si teoria
aproxim
arii, Vol. I, II, III, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
[36] STEWART G.W., 1998, Afternotes goes to graduate school: lectures on
advanced numerical analysis. SIAM.
G., 1995, Numerikus m
[37] STOYAN G., TAKO
odszerek. Vol. I, II, III, Ed.
ELTE - Typotex, Budapest.
[38] TEMAM R., 1973, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor functionale.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[39] UDRISTE C., IFTODE V., POSTOLACHE M., 1996, Metode numerice de
calcul. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[40] VLADISLAV T., RASA I., 1997, Analiz
a numeric
a. Ed. Tehnica, Bucuresti.

Curs Analiza Numerica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Numerica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

3 Convergenta procedeelor de interpolare

4 Formule de derivare numeric

6 Rezolvarea problemelor Cauchy

7 Metoda celor mai mici p

10 Functii spline cubice

METODE NUMERICE IN ALGEBRA LINIARA

12 Rezolvarea sistem. algebrice liniare

14 Valori si vectori proprii

15 Descompunerea valorii singulare

17 Rezolvarea ecuatiilor neliniare

18 Elemente din teoria optimiz

19 Rezolvarea ecuatiilor prin optimizare

A Notiuni de teoria erorilor

B Implementarea metodelor iterative

C Determinarea unor parametri numerici

E Determinarea ordinelor de convergent

F Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic

F.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta

unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului

Diferentele finite uzuale sunt:

In cele ce urmeaza vom studia doar diferentele finite uzuale.

Demonstratie. 4nh f (x) se exprima ca o combinatie liniara a valorilor lui f n

Pentru determinarea coeficientilor (Ak )0kn , alegem f (x) = ex si atunci

Dezvoltand binomul din membrul stang gasim

Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Dac

Demonstratia teoremei se face prin inductie matematica dupa n.

Ecuatia cu diferente liniar

Consideram ecuatia cu diferente (h = 1)

unde necunoscuta este functia u : N R, iar coeficientii 0 , . . . , p sunt constante

Teorema 1.2.1 Exist

Teorema 1.2.2 Multimea solutiilor ecuatiei cu diferente omogen

Sistem fundamental de solutii

Teoria ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti este

n necunoscutele 1 , . . . , p , admite o solutie nebanala notata la fel.

Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (ujk )kN ,

j = 1, . . . , p sunt solutii ale ecuatiei

In felul acesta contrazicem liniar independenaa sirurilor.

Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solutie nebanala, deci 4n = 0, ceea ce

Demonstratie. Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare n necunoscutele

Determinarea unui sistem fundamental de solutii

Demonstratie. Utilizand relatia (iii) de la (1.2) au loc egalitatile

pe care le nmultim respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p si le nsumam,

sunt liniar dependente. Atunci exista constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri 1 , 1 i k

(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri 1 nri 1 xni ) = 0,

unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri 1 nri 1 .

Impartind (1.14) prin xn rezuta

Aplicand relatiei (1.15) diferenta1 4n deducem

unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor

Polinomul caracteristic este f (x) = x2 x 1 si are radacinile

Solutia ecuatiei cu diferente neomogen

Suntem n masura sa solutionam problema determinata de ecuatia cu diferente

Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (up1

Fie S multimea sirurilor de numere complexe x = (xn )nZ . Daca xn = 0, n <

se numeste produsul de convolutie al sirurilor x si y si se noteaz

Exemplul 1.3.5 L(k )(z) =

Exemplul 1.3.6 Dac

Transformarea z se bucura de urmatoarele proprietati:

Demonstratie. Sirul x k este (xnk )nZ . In consecinta

Teorema 1.3.3 Are loc egalitatea

unde discul delimitat de cercul |z| = contine toate singularit

O aplicatie a transformarii z este rezolvarea ecuatiilor cu diferente liniare si cu

fn+p = ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un ,

Explicitand functia necunoscuta, gasim