Comentariu Veac- Lucian .

Blaga
Poezia "Veac", care face parte

din volumul ,,Lauda somnului" (1929),

preconizeaz o veritabila apocalips tehnic, o lume n care mecanicismul domin

biologicul, o revolt a mainilor mpotriva omului si a umanului. Ideea aparine
expresionismului, care imagineaz o adevarat conjuraie a semnelor tehnicii
moderne, subteran, insesizabil de omul simplu: "Umbla mainile subpmnteti n
nevzut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice./ De pe case antenele pipie
spaii/ cu alte graiuri si alte veti." Semnele apocalipsei tehnice sunt numeroase,
incluse ntr-un adevrat domino al lucrurilor intraductibile, incriptate n adevrate
matrice matematice: "Semnale se-ncruciseaza albastre prin strzi./ n teatre strig
luminile, se exalt libertile insului./ Se profetesc prbuirile, sfresc n snge
cuvintele./ Undeva se trage la sori cmaa nvinsului." Semnele divinului sunt
absente, solia cereasc sosit, ca altdat n Sodoma i Gomora, nu mai are putere
pedepsitoare, arhanghelii au penele arse i sunt cuprini de fiorul erosului,
convertindu-se la dezmul terestru: "Arhanghelii sosii s pedepseasc orasul/ s-au
rtcit prin baruri cu penele arse./ Danatoarea alba le trece prin snge, rznd s-a
oprit/ pe-un vrf de picior ca pe-o sticl ntoars." Rmne totui sperana, care
deschide, n nalt, n ciuda acestor viziuni terifiante ale lumii inferioare, pmntene,
izvoarele puritii celeste, unde strjuiesc stelele dintotdeauna: "Dar sus, la o mie de
metri-nlime, spre rsrit/ stelele isi spun poveti prin cetini de brazi/ si-n miez de
noapte rtul mistreilor/ deschide izvoarele."