Aurora

Liiceanu
, Ce mica esti
si
ce
'
'
de-a mult fum scofi!"

Am ales psihologia ca profesie ~i,

spre norocul meu, ca un hobby din
care traiesc. Am fost totdeauna interesata de oameni, de viata, de destinullor, de faptul ca, de~i semanam
unii cu altii, fiecare dintre noi este
unic. Toate aceste lucruri, toate
aceste teme ne privesc pe toti, pe cei
care traim aitzf. In ultima vreme, sunt
pasionata de biologie ~i ecologie, de
abordarea macrosociala ~i cea microsociala ~i de consecintele felului
.
,nesabuit" in care oamenii, ca speae, se raporteaza Ia mediu ~i Ia alte specii cu care impartim natura care
ne inconjoara. ,Verde" este dintotdeauna culoarea mea preferata.

rimul meu fum, chiar primul-primul, se pierde in

fumul scos, intr-o ceata. Dar primele trairi ~i experiente raman undeva adunate tot cu ideea de inceput.
Pe o fata baietii o invata sa fumeze. De ce? Nu ~tiu. De
ce ele stau supuse ~i invata ce sa faca, iar nu ~tiu. Pot doar
deduce ca este ceva legat de nevoia de aliniere, de apropiere
de celalalt. De eel iubit. Sa-i fii alaturi, umar la umar, intr-o
actiune putin cam alaturi de drum. Dar alaturi. De ce oare
este necesar sa adaugi atractiei, pornirii catre altul ~i ce face
el unele gesturi ramane un mister psihologic. Singura explicatie este nevoia de fuziune.
Mi s-a spus ca, atunci cand iei prima data o tigara in
gura, trebuie sa spui: ,Ih! Caii mei!" Am aflat astfel ca acel
,Ih" conteaza. Pentru di a spune ,i" inseamna ca trebuie sa
tragi aer in piept, ~i a~a fumatul are loc, ca un act sexual
consumat. Nu este o incercare, nu este ceva care nu merge
pana la capat, ci ceva ce este bine terminat. Un cere inchis.
Deci se fuma in adolescenta mea, evident pe ascuns, dar
nu era ceva necesar, ci ceva demonstrativ. Prin fumat aratai ca baiat di e~ti barbat, iar ca fata, ca e~ti alaturi de el.

I Aurora Liiceanu I 103

Odata am plecat la munte. Evident, trenul personal era

plin de tot felul de oameni, de toate varstele ~i de toate nivelurile. Era intuneric, becul din compartiment nu funcpona.
Plecam in grup la munte, cam prost imbracati, dar veseli ~i
plini de bucuria cuceririi muntelui, de bucuria de a schia.
Cred ca acum aceasta relatie intima cu natura a disparut.
Intre individ ~i natura s-au interpus telefericul, ochelarii
fito~i, bocancii ultimul racnet, mult plastic ~i fa~ etc. In
compartiment erau barbati. Asigurata de prezenta unui
prieten, la fel de aiurea ca mine, mi-am aprins o tigara. 0
tacere s-a lasat pe loc in compartiment. ~i tacerea a fost
taiata de vocea unui barbat varstnic. Probabil ca putea sa-mi
fie eel putin tata. El a spus cu o voce calma, nu de repro~,
ci de constatare: ,Ce mica e~ti ~i ce de-a mult fum scoti!"
Cred ca aveam 17 ani. Dar, cand eu aveam 17 ani, fetele nu
--- copile sau pasaratau de peste 20 de ani, ca azi. Eram inca
tram inca ceva copilaresc.
Vocea acelui barbat n-o uit. Oare de ce? Pentru ca am
~tiut atunci, am simpt ca sunt caraghioasa, ca rna dau mare
cu tigara-n gura, ca rna amenda cape cineva care face parte
din sexul care nu fumeaza in public? ~i cate ~i mai cate
motive a~ putea gasi.
Dar fumatul era printre adolescenti un fel de intrare in
,ora~ul interzis", in lumea catre care toti tinerii se grabesc
sa intre, cea a adultilor. Era ~i expresia, cu evidenta aluzie la
sex, ,un coniac inainte ~i o tigara dupa". ~i-apoi, erau ~i
filme in care fumatul era exploatat ca gest, mai ales la femei,
~i dupa un timp am citit ca unii marl arti~ti de la Hollywood

104 I Primul meufum I

au luat bani serio~i de la companiile de tigari pentru a fuma

in filme. Evident, era dupa cepe la inceputul secolului XX
femeile care fumau erau privite cu mult dispret. De fapt,
nici nu indrazneau s-o faca. Am citit intr-o carte despre
moravurile din acea perioada ca o femeie a fost arestata
pentru ca a fumat intr-un local.
Mi s-a intamplat sa fiu odata intr-un grup european de
psihologi care faceau un studiu comparat despre adolescenti.
Eram la Berna, iar conducatorul proiectului era un psiholog de limba germana. Foarte serios, uscat, foarte cool ~i
extrem de organizat. Erau ~i estici, ~i vestici. Nu se fuma in
tot institutul de psihologie.ln pauza, cei din est, toti fumatori, aruncau priviri iscoditoare, cautand un spatiu, un loc
unde sa fumeze. Pana la urma, polonezul a gasit o scara de
serviciu, unde ne-am dus ca liceenii sane ascundem de ceilalti. La intoarcere, elvetianul-coordonator ne-a aruncat o
privire dezaprobatoare, ghicind ce facuseram. Colegul meu
polonez era mai nonconformist ~i a simtit atitudinea coordonatorului, care, in plus, a spus ca a inteles unde fuseseram. ~i atunci polonezul i-a aruncat o privire trufa~a ~i i-a
spus: ,I am smoking, I am drinking, I am fucking! So
what?" Nimeni nu se a~tepta la aceste vorbe. Doar eram
intr-un mediu academic. In plus, era in timpul orelor de
lucru, nu era seara, la restaurant sau altundeva, unde limbajullua alta coloratura, se faceau bancuri, se glumea, totul
capatand o atmosfera informala. Elvetianul n-a spus nimic
~i cu totii am admirat cat de bine ~i-a compus o fata din
care razbatea o neutralitate perfecta. Este adevarat insa ca
I Aurora Liiceanu I 105

a~a toti care fumaseram ne-am simtit aHiturea de drum.

Cum se zice. Inclusiv polonezul.
Multe lucruri nu mai exista. De pilda, tabacherele. Cine
mai are astazi? ~i ce frumoase erau, unele cu pietre scumpe
incrustate, din argint sau aur, cu dedicatie inscriptionata
fie din dragoste, fie ca sa marcheze un cadou de ziua de
na~tere. Femeile le purtau tmute de jartierii, iar atunci cand
luau din tabachera i~i ridicau discret-indiscret rochia, iar
gestul imbina indrazneala de a incalca un tabu social cu o
libertate presupusa, sugerata, a eroticului. Asta pe cand
femeile ,onorabile" nu fumau, iar in public chiar deloc.
Dar o frumoasa poveste este cum au fost manipulate
femeile sa fumeze. Totul a pornit de lao cutie de Havane pe
care nepotullui Freud, Edward L. Bernays, i-a facut -o cadou
unchiului sau - Freud era addict de Havane - dupa ce acesta
i-a facut un cadou. Deci cadoullui Freud, o carte data nepotului, a dus la alt cadou, a1 nepotului, o cutie de havane data
lui Freud. Dupa ce a citit cartea, nepotul a inteles ca fortele
irationale determina sau conduc comportamentul uman ~i
a facut una dintre cele mai faimoase campanii: sa mobilizeze tinere modele, luand date pentru a le putea contacta
din magazinul Vogue, sa fumeze pe Fifth Avenue la parada
de Pa~te. Era 1 aprilie 1929. Edward L. Bernays lucra pentru pre~edintele American Tabacco Company, pe care 1-a
asigurat cava largi segmentul de consumatori de tigari convingand femeile sa fumeze in public.
El se consultase cu un discipol allui Freud care i-a spus
ca tigara este simbolul puterii masculine ~i ca fumatul este

106 I Primul meufum I

un tabu social pentru femei. Femeile tinere care au defilat

pe Fifth Avenue, fumand, au dorit sa arate ca ele lupta pentru drepturile femeilor, pentru libertate. Tigara, psihanalitic vorbind, a inteles nepotullui Freud, este tabu pentru ca
ea este asociata cu penisul. Tigara nu este doar o tigara, ci
un simbol.
In acest fel, a avut loco relatie intre psihanaliza ~i relatiile publice, intre psihanaliza ~i consumerism. Edward
L. Bernays s-a imbogatit ~i, de~i putini ~tiu despre una dintre cartile scrise de el, Propaganda, el este parintele relatiilor publice ca domeniu aplicat. lntr-un interviu, dat de el in
1991, aminte~te de activitatea sa, de felul in care a combinat idei pentru a inventa un concept numit ,Ingineria consimtamantului"- care a fost ~i titlul unui eseu publicat de
el in 1947 -, considerand ca ingineria consimtamantului
este arta de a manipula dorintele oamenilor de la nivelul
necon~tient. Cand a dat interviul, avea 100 de ani ~i a murit
patru ani mai tarziu. A fost numit ~i ,dublul nepot" allui
Freud, pentru ca mama sa era sora lui Freud, iar tatal sau
era fratele sotiei lui Freud, deci cumnatullui Freud.
lata ce poveste ne pune pe ganduri: chiar ~i acum fumeaza
femeile pentru ca vor sa se razbune pe barbati ~i sa acceada
la ideea de putere? Titlul articolului - de fapt un slogan,
aparut in The New York Times dupa parada modelelor cu
tigara in gura, intitulat ,Gestul de a pufai o tigara este gestullibertatii" - oare mai are semnificatie in prezent? Oare
numele campaniei de a persuada femeile sa fumeze, ,Tortele libertatii", ne mai spune ceva astazi? Oare, cand eram
I Aurora Liiceanu I

107

postadolescenta proaspata ~i am fumat in tren, incon~tientul meu era traversat de acest gand? Nu cred, dar ceva
din el poate ca era. Dupa nepotullui Freud, eram bine instalata in universul subliminalului.

Mitos
Micleusanu
~

De la Keta la Meta