CURS 3

ACTIUNI IN CONSTRUCTII. METODA STARILOR LIMITA. INCARCARI

A. ACTIUNI IN CONSTRUCTII
n sens traditional, pentru domeniul constructiilor, definiia unei aciuni este:
Orice cauza capabila s genereze stari de solicitare mecanica intr-una sau mai
multe diviziuni fizice ale unei structuri se numete ACTIUNE.
Directiva European DE 89/106-93 exprim notiunea de aciune printr-o definitie largita,
pentru a se avea in vedere toate cerintele esentiale ale utilizatorului:
O actiune este orice cauza susceptibila de a afecta conformitatea unei constructii sau a unei
diviziuni fizice a acesteia in raport cu una sau mai multe cerinte exigentiale ale utilizatiorului.
Aciunile exprim influena exercitata asupra unei constructii sau asupra elementelor
componente de catre diferii factori de mediu externi sau interni. Aceti factori se numesc generic
AGENTI.
Actiunile asupra constructiilor se pot exprima prin:
a) Forte / incarcari aplicate asupra structurii (actiuni directe): greutate proprie, incarcari
climatice, etc.
b) Acceleratii provocate de cutremure sau alte surse (actiuni indirecte);
c) Deformatii impuse cauzate de variatii de temperatura, umiditate sau tasari
In conformitate cu natura lor, agentii se pot clasifica in:
a) Ageni mecanici: incarcari permanente i incarcari temporare, incarcare dat de zpad,
incarcarile date de presiunea vntului, ocuri mecanice, presiunea hidrostatic, presiunea pamantului,
seisme, etc..
b) Ageni electromagnetici: radiaiile solare, radiatii din procesul de exploatare, cmpuri
magnetice, trasnete, curenti vagabonzi, etc.
c) Ageni termici: variaii ale temperaturii aerului exterior si interiori, ocuri termice, cicluri
inghet-dezghet
d) Ageni chimici: umiditatea aerului, apa de condens, apa subteran, etc.
e) Agenii biologici: bacterii, mucegaiuri, rdcini, insecte, rozatoare
1

In domeniul proiectarii structurale a cladirilor, sunt de interes major agentii care produc actiuni
cu efect de solicitare mecanica.
Cea mai reprezentativa clasificare actuala a actiunilor este aceea care are in vedere durata de
manifestare cu intensitati semnificative si frecventa de aparitie a acestei manifestari.
Tipuri de actiuni:
1. ACTIUNE PERMANENTA (G)
Actiune pentru care variatia in timp este nula sau neglijabila, se aplica pe toata durata de viata
a unei constructii.
Cele mai reprezentative actiuni permanente sunt cele datorate greutatii proprii a elementelor
de constructii, structural sau nestructurale, echipamente fixate pe constructie, tasari differentiate,
efectul precomprimarii.
2. ACTIUNE VARIABILA (Q)
Actiune pentru care variatia in timp a parametrilor ce caracterizeaza actiunea nu este nici
monotona nici neglijabila. Ea poate varia in raport cu timpul sau, uneori, poate lipsi.
Actiuni care nu se exercita in mod continuu (adica in anumite perioade de timp pot lipsi in
totalitate) si a caror intensitate sufera modificari majore in timp.
In cazul unor astfel de incarcari, de interes sunt valorile maxime probabile in timp ale
intensitatii, care se pot manifesta pe durate mai lungi sau mai scurte de timp.
Aceste valori pot aciona pe o perioada mai scurta sau mai lung de timp. Valorile de scurt
durat aciune sunt importante n cazul n care actioneaza frecvent, i sunt numite "valori frecvente".
Valorile pe termen lung care acioneaz sunt numite "valori quasipermanente". Unele aciuni
variabile pot avea valori att frecvente cat i quasipermanente.
Aciunile variabile cele mai reprezentative sunt:
- greutatea oamenilor
- pereii despritori ce descarca pe placi sau grinzi
- greutatea echipamentelor, mobilierului sau greutatea materialelor depozitate
- ageni climatici
3. ACTIUNE ACCIDENTALA (A)
Actiune de durata scurta, dar de intensitate semnificativa, ce se exercita cu probabilitate
redusa asupra structurii in timpul duratei sale de viata proiectate.
Acestea sunt n general incarcari excepionale, avand efecte catastrofale, pentru Romnia
principala preocupare este legat de cutremure, dar trebuiesc luate in considerare in aceasta
categorie si exploziile produse in interiorul sau exteriorul constructiei.
Exemplu: cutremurul, exploziile, impactul vehiculelor
2

Nota De obicei cutremurul si impactul reprezinta actiuni accidentale, iar zapada si vantul reprezinta
actiuni variabile.
Reprezentarea efectului unei actiuni pe o constructie in vederea unui calcul structural se
numeste incarcare.
ACIUNILE devin INCARCARI
In proiectarea structural, aciunile reale produse de ctre ageni sunt modelate prin
intermediul sistemelor de fore, deplasri sau deformaii impuse.
Fiecare incarcare este asociata unei reprezentari grafice, particularizata, care o definete
operaional. Incarcarilor li se asociaza o directie, un sens, un punct de aplicatie si o unitate de
masura.
Efectul unei incarcari care acioneaz asupra unui element structural este n principal exprimat
prin eforturi secionale sau eforturi unitare n seciune. Acesta poate fi, de asemenea, exprimat prin
deplasari sau rotiri.

B. PRINCIPIILE PROIECTARII LA STARI LIMITA

Pentru o functiune data, proiectarea structurilor trebuie efectuata in functie de destinatia,
importanta si valoarea constructiei.
Verificarea starilor limita care se refera la efecte dependente de timp trebuie asociata cu
durata de viata proiectata a structurii.
Trebuie facuta distinctia intre starile limita ultime si starile limita de serviciu (exploatare).

Stari limita ultime

Starile limita ce implica protectia vietii oamenilor si a sigurantei structurii sunt clasificate
ca stari limita ultime.
Starile limita ce implica protectia unor bunuri de valoare deosebita trebuie de asemenea
clasificate ca stari limita ultime. Asemenea cazuri sunt stabilite de catre client si autoritatea relevanta.
Trebuie verificate urmatoarele stari limita ultime, acolo unde pot fi relevante pentru siguranta
structurii:
pierderea echilibrului structurii sau a unei parti a acesteia, considerate ca un corp rigid;
cedarea prin deformatii excesive, transformarea structurii sau a oricarei parti a acesteia
intr-un mecanism;
pierderea stabilitatii structurii sau a oricarei parti a acesteia, incluzand reazemele si
fundatiile;
cedarea cauzata de alte efecte dependente de timp.
Nota Se noteaza ca cedarea datorita deformatiei excesive este o cedare structurala datorata
instabilitatii mecanice.


Stari limita de serviciu
Starile limita ce iau in considerare functionarea structurii sau a elementelor structurale in
conditii normale de exploatare, confortul oamenilor/ocupantilor constructiei si limitarea vibratiilor,
deplasarilor si deformatiilor structurii sunt clasificate ca stari limita de serviciu.
Verificarea strilor limit de serviciu se va baza pe criterii privind urmatoarele aspecte:
a) deformatii ce afecteaz aspectul structurii, confortul utilizatorilor si functionarea constructiei
sau ce cauzeaz degradarea finisajelor si elementelor nestructurale;
b) vibratii ce provoac disconfortul ocupantilor sau care limiteaz functionarea efectiv a
structurii si/sau a aparatelor, utilajelor si echipamentelor din cldire/structur;
c) Alte degradri ce afecteaza defavorabil aspectul, durabilitatea si functionalitatea
cldirii/structurii.

Proiectarea prin metoda coeficientilor partiali de siguranta

Metoda coeficientilor partiali de siguranta consta in verificarea tuturor situatiilor de proiectare
astfel incat nici o stare limita sa nu fie depasita atunci cand sunt utilizate valorile de calcul pentru
actiuni sau efectele lor pe structura si valorile de calcul pentru rezistente.
Pentru situatiile de proiectare selectate si starile limita considerate, actiunile individuale trebuie
grupate conform regulilor de grupare stabilite de normativul CR0 2012 Cod de proiectare.
Bazele proiectarii structurilor in constructii.
Evident, actiunile care nu pot exista fizic simultan nu se iau in considerare impreuna in grupari
de actiuni / efecte structurale ale actiunilor.
Valorile de calcul sunt obtinute din valorile caracteristice utilizandu-se coeficientii partiali de
siguranta.
Metoda se refera la verificarile la starea limita ultima si la starea limita de serviciu a structurilor
supuse la incarcari statice, precum si la cazurile in care efectele dinamice pe structura sunt
determinate folosind incarcari statice echivalente (de exemplu efectele dinamice produse de vant sau
induse de trafic).

Valori de proiectare ale actiunilor

Valoarea de proiectare, Fd a unei actiuni F se exprima astfel:
Fd = f Fk
unde:
Fk este valoarea caracteristica a actiunii.
Factorii care produc aciuni depind de un numr mare de cauze i condiii de variaie mai mult
sau mai puin aleatorii.
Toate aciunile sunt variabile aleatoare n timp i spaiu, ceea ce le face foarte greu de
modelat.
Lund n considerare doar variaia n timp, aciunile pot fi modelate ca procese aleatoare, dar,
pentru simplitatea calculelor, ele sunt modelate ca variabile aleatoare.

Oricum, un numr mare de date statistice i proceduri matematice sunt necesare pentru a
ajunge la rezultatul final.
Rezultatul concret al tuturor acestor proceduri matematice este o valoare de referin a unei
anumite aciuni numita VALOAREA CARACTERISTICA.
Aceast valoare se caracterizeaz prin faptul c exist o probabilitate foarte mica de a fi
depita ntr-un sens defavorabil siguranei structurii.
Valoarea caracteristic a unei incarcari poate fi determinata pe:

baze probabilistice, printr-un fractil superior al funciei de repartiie (F

) folosind relaia

0,98 ,

general
F k =m F (1+k 0,98 V F)

baze deterministe, atunci cnd variabilitatea sa statistica este foarte mic

f - coeficient partial de siguranta pentru actiune ce tine seama de posibilitatea unor abateri
nefavorabile si nealeatoare a valorii actiunii de la valoarea sa caracteristica.
- Valori de proiectare ale efectelor actiunilor
Valoarea de calcul a efectului pe structura al actiunii, Ed se calculeaza ca fiind efectul pe
structura al actiunii, E(Fd) inmultit cu coeficientul partial de siguranta Sd:
Ed Sd E Fd

Coeficient partial de siguranta, Sd evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al

efectului in sectiune al actiunii Fd.
- Valori de proiectare ale rezistentelor materialelor
Valoarea de calcul a rezistentei unui material structural, Xd se exprima astfel:
Xd

Xk
m

unde:
Xk - este valoarea caracteristica a rezistentei materialului;
m - coeficientul partial de siguranta pentru rezistenta materialului ce tine seama de posibilitatea unor
abateri nefavorabile si nealeatoare a rezistentei materialului de la valoarea sa caracteristica,
precum si de efectele de conversie (de volum, scara, umiditate, temperatura, timp) asupra
rezistentei materialului.
- valoarea medie a factorului de conversie a rezultatelor incercarilor experimentale in rezultate
pentru proiectare, ce tine seama de efectele de volum, scara, umiditate, temperatura, etc.

- Valori de calcul ale rezistentelor elementelor structurale

Valoarea de proiectare a rezistentei sectionale, Rd se calculeaza ca fiind valoarea rezistentei

k
inmultita cu coeficientul
sectionale calculata cu valoarea de calcul a rezistentei materialului, R
m

partial de siguranta
:
Rd
Rd

Rd

X
R
R k k
m m
1

Coeficientul partial de siguranta,

evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al rezistentei
Rd
sectionale, inclusiv abaterile geometrice.
- Verificari de rezistenta
Verificarea la starea limita de cedare structurala a unei sectiuni/element sau imbinare se face
cu relatia:
Ed R d
Ed este valoarea de proiectare a efectelor actiunilor in sectiune pentru starea limita ultima
considerata.
Rd este valoarea de proiectare a rezistentei sectionale de aceeasi natura cu efectul actiunii in
sectiune.
- Verificari de echilibru static
Verificarea la starea limita de echilibru static a structurii se face cu relatia:
Ed,dst Ed,stb
Ed,dst este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce conduc la pierderea echilibrului static.
Ed,stb este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce se opun pierderii echilibrului static.

Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la

S.L.U.

Pentru fiecare caz de ncrcare, valorile de proiectare ale efectelor actiunilor (Ed) vor fi
determinate combinnd valorile provenind din actiuni ce sunt considerate c pot exista simultan.
Deoarece orice constructie este in permanenta acionata de o serie de agenti, aceasta va fi
supusa simultan la diferite tipuri de actiuni, unele permanente unele variabile, sau chiar accidentale.
Aceste incarcari se combina aleatoriu, greu de prezis in ce modalitate, prin urmare, n
proiectarea structural, sunt considerate unele "scenarii" de simultaneitate de ncrcare. Aceste
scenarii sunt combinatii logice de incarcari ce se pot realiza cu o anumita probabilitate de aparitie.
6

Aceste combinaii sunt numite grupari de incarcari (grupari de aciuni).

Efectul rezultant al efectelor distincte pentru fiecare incarcare ntr-o combinaie de ncrcari
este considerat la nivelul sectiunilor caracteristice ale structurii analizate.

Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita ultime, astfel incat
efectele actiunilor de calcul in sectiune, luate conform urmatoarelor combinatii factorizate, fara
considerarea actiunii seismice Gruparea Fundamentala:
n

1,35 Gk,j + 1,5 Qk,1 +

j 1

i2

1,5 0,i Qk,i

sa fie mai mici decat rezistentele de calcul in sectiune.

unde:
Gk,i este efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica.
Qk,i -

efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica;

Qk,1 - efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea predominanta intre actiunile variabile,
luata cu valoarea sa caracteristica;
0,i

este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale actiunilor variabile i (i=2,3...m)

luate cu valorile lor caracteristice, avand valoarea:
0,i = 0,7

cu exceptia incarcarilor din depozite si a actiunilor provenind din impingerea pamantului, a

materialelor pulverulente si a fluidelor/apei unde:
0,i = 1,0.
De exemplu, in cazul unei structuri actionata predominant de efectele actiunii vantului, relatia
se scrie:
n

1,35

j 1

Gk,j + 1,5 Vk + 1,05 (Zk sau Uk)

iar in cazul unui acoperis actionat predominant de efectele zapezii:

n

1,35

j 1

Gk,j + 1,5 Zk + 1,05 (Vk sau Uk),

unde
Gk

este valoarea efectului actiunilor permanente pe structura, calculata cu valoarea caracteristica

a actiunilor permanente;

Zk - valoarea efectului actiunii din zapada pe structura, calculata cu valoarea caracteristica a incarcarii
din zapada;

Vk - valoarea efectului actiunii vantului pe structura, calculat cu valoarea caracteristica a actiunilor

vantului;
Uk - valoarea efectului actiunilor datorate exploatarii constructiei (actiunile utile) calculata cu
valoarea caracteristica a actiunilor datorate exploatarii.
In cazul actiunii seismice, relatia de verificare la stari limita ultime se scrie dupa cum urmeaza
Grupare speciala:
n

j 1

Gk,j + AEk +

i 1

2,i Qk,i

unde:
AEk este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenta,
IMR adoptat de cod (IMR = 225 ani in P100-2013);
2,i - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile Qi, avand valorile
recomandate in tabel;
I - coeficient de importanta a constructiei/structurii avand valorile in functie de clasa de importanta a
constructiei
Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile ca fractiune din valoarea
caracteristica a actiunii
Tipul actiunii
2,i
Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura
0
Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii
0,4
Incarcari in depozite
0,8
- Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la stari
limita de serviciu
Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita de serviciu astfel
incat efectele actiunilor de calcul pe structura/element/sectiune, luate conform urmatoarelor
combinatii factorizate:
a)

Gruparea caracteristica de efecte structurale ale actiunilor:

n

j 1

b)

Gk,j + Qk,1 +

i2

0,i Qk,i

Gruparea frecventa de efecte structurale ale actiunilor:

n

j 1

c)

Gk,j + 1,1 Qk,1 +

i 2

2,i Qk,i

Gruparea cvasipermanenta de efecte structurale ale actiunilor:

n

j 1

Gk,j +

i 1

2,i Qk,i

j 1

Gk,j + 0,6 I AEk +

i 1

2,i Qk,i

sa fie mai mici decat valorile limita ale criteriilor de serviciu considerate.
1,1 este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q1, avand valorile
recomandate in tabelul de mai jos.
Coeficient pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q
Tipul actiunii
1,1
Actiuni din vant
0,2
Actiuni din zapada si actiuni din variatii de temperatura
0,5
2
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea 3kN/m
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea > 3kN/m2
0,7
Incarcari in depozite
0,9

INCARCARI PERMANENTE. INCARCARI DE EXPLOATARE

A. INCARCARI PERMANENTE

Principalele aciuni cu caracter permanent sunt datorate greutatilor proprii ale elementelor de
constructie, cu excepia pereti despartitori care au in plan trasee complicate si care pot fi modificate in
timp.
Fiind in esenta vorba de greutati ale unor volume de materiale, pentru evaluarea lor este
necesara cunoasterea dimensiunilor volumului de material si a greutatii specifice a acestuia.
Aceti parametrii pot varia la ntmplare, dar studiile au relevat faptul c de fapt, coeficienii de
variaie statistica sunt foarte mici, sub 0,05. n aceast situaie, evaluarea de greutatea proprie se face
n mod determinist, prin dimensiunile de proiectare a elementelor i greutatea lor specifica:
Greutatile tehnice sunt valori conventionale ale unor volume de materiale si reprezinta :
-

Greutati specifice (greutati ale unitatilor de volum) pentru materiale omogene si compacte
(ex. metale, lichide) ;

Greutati specifice aparente pentru materiale neomogene, poroase sau cu goluri (ex. lemn,
beton, caramida)

Greutati specifice in vrac sau in gramada (ex. nisip, pietris, ciment, zgura, carbune,
cereale)

Greutati specifice in stiva (ex. cherestea, hartie, caramizi)

Greutati specifice in ambalaj (ex. conserve, fructe)

Categoria cea mai importanta a incarcarilor permanente o constituie incarcarile din greutatea
proprie a elementelor de constructie (elemente structurale sau nestructurale de compartimentare,
de inchidere, de protectie si finisaj, etc.). Fac exceptie peretii nestructurali de compartimentare, cu
dispunere pasibil a fi modificati in timp, pe perioada de exploatare a constructiei.
Evaluarea greutatilor elementelor de constructie se face prin insumarea greutatii tuturor
componentelor ce le alcatuiesc.

10

Greutatea fiecarui component este produsul dintre greutatea tehnica a materialului din care
acesta este alcatuit si volumul sau (corespunzator dimensiunilor de proiect ale componentului si
scazand eventualele goluri, semnificative ca dimensiuni, existente in structura lui).
Evaluarea acestor greutati se poate face concentrat sau distribuit (pe unitatea de suprafata a
elementului sau pe unitatea sa de lungime).
Pentru o evaluare a greutatii unui elemente, distribuita pe unitatea sa de suprafata, incarcarile
permanenta se calculeaza cu expresia :
q = di x i

[daN / m2]

in care :
di dimensiunea (grosimea) stratului component ;
i greutatea tehnica a materialului din care este alcatuit componentul

g = di x i [daN / m2]

[daN / m2]

[daN / m]

[daN]

Evaluarea incarcarilor permanente este afectata de incertitudini, atat in ceea ce priveste

caracteristicile geometrice stabilite prin proiect (abateri dimensionale la executie), cat si in ceea ce
11

priveste greutatile specifice ale materialelor (ex. efectul umiditatii si al gradului de indesare in conditii
specifice de executie si de exploatare, eventualele modificari de solutii constructive, procese de
productie mai putin controlate sau influentate de mediu).
Greutatea este o incarcare generata de acceleratia gravitationala si poate fi stabilita relativ
usor, daca se dispune de planurile de detaliu. Evaluarea incarcarii permanante a unei structuri nu
poate fi insa calculata pana ce structura nu a fost proiectata, iar structura nu poate fi proiectata pana
ce incarcarea ei permanenta nu este calculata si adaugata celorlalte incarcari care o solicita.
De aceea, se face o prima evaluare a dimensiunilor elementelor de rezistenta printr-un calcul
de predimensionare .

B. INCARCARI ASOCIATE ACTIUNILOR PROVENITE DIN EXPLOATAREA

CLADIRILOR (INCARCARI UTILE)
Aceste aciuni au un caracter variabil i se manifesta prin incarcari verticale care acioneaz
asupra elementelor structurale sau ca incarcari orizontale care acioneaz pe perei, balustrade,
parapeti etc.
Incarcarile utile care acioneaz pe placi de planseu pot proveni din:

greutatea oamenilor

greutatea mobilierului functional si sanitar

greutatea peretilor nestructurali usori

greutatea materialelor sau produselor stocate

greutatea echipamentelor usoare

Aceste incarcari sunt sensibil variabile n timp, astfel nct este imposibil s fie descrise n
urma un model riguros, astfel, n calculul practic, ele sunt exprimate printr-un sistem de fore verticale
care acioneaz pe ntreaga suprafa a elementului structural (sau doar pe o parte a acestuia, atunci
cnd este cazul).
Incarcarile utile ce simuleaza impingeri date de oameni sau materiale asupra peretilor sau
parapetilor sunt modelate ca sisteme de fore orizontale, distribuite liniar sau pe suprafa.
Principalele tipuri de incarcari variabile sunt prezentate n codurile romanesti (SR EN 1991-11:2004) cu valorile lor caracteristice, dup cum urmeaz:
12

a) incarcari utile verticale, uniform distribuite pe metru ptrat de suprafa orizontal, care
modeleaza greutatile oamenilor, mobilier, greutatea materialelor stocate.
Dac nu exist alte specificaii tehnice, cteva exemple pentru valorile specificate prin coduri
sunt:
cladiri

de locuinte, spitale, grdinie sau similare

pentru spaiile principale si pentru spatiile comune

1.50 - 2.00 kN / mp

scara

3.00 - 4.00 kN / mp

cldiri

de birouri, scoli, restaurante, magazine mici

2.00 4.00 KN / mp

b) Incarcari orizontale uniform distribuite pe metru liniar, care modeleaza impingerile ce pot
aparea din activitatea utilizatorilor la nivelul parapetilor sau pe peretii nestructurali.
Valorile caracteristice ale acestor incarcari sunt difereniate funcie de tipul de construcie i n
funcie de posibilitatea de solicitare a balustradelor sau pereilor despritori.
c) Incarcari verticale concentrate care modeleaza greutatea unei persoane incarcata cu
scule si materiale
Acesta este un tip specific de ncrcare utila la o serie de elemente structurale liniare care
trebuie s fie n msur s suporte o astfel de incarcare: elemente de acoperi sau trepte de scari
independente.
n ambele cazuri, elementele structurale lucreaza ca grinzi simplu rezemate i incarcarile utile
concentrate se considera aplicata n poziia cea mai defavorabila.
d) Incarcari verticale uniform distribuite pe mp de placa orizontal, care modeleaza
greutatea pereilor despritori, cu forma complexa n plan i avnd poziia modificabila n timp.
Cel mai rapid mod de estimare n cazul acestor incarcari este de a evalua o ncrcare uniform
distribuit, exprimat pe mp de placa, pentru peretii a caror greutate este mai mica de 3 kN/m.
Codurile dau un echivalent n KN / mp funcie de ncrcare din greutatea peretelui n kN/m:
- pentru perei despritori cu greutatea proprie 1,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,5
kN/m2;
- pentru perei despritori cu greutatea proprie 2,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,8
kN/m2;
13

- pentru perei despritori cu greutatea proprie 3,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 1,2
kN/m2.
Tinand cont de rezultatele studiilor statistice, prescriptiile din diferite tari prevad reducerea
incarcarii utile distribuita pe plansee in functie de aria aferenta elementului structural (grinda, stalp,
perete, fundatie) ce se calculeaza. Reducerea acestor incarcari se intemeieaza pe probabilitatea
extrem de redusa ca valorile prescrise in norme sa se realizeze integral pe suprafete foarte mari, fie la
un nivel, in cazul grinzilor principale ale planseului respectiv, fie la mai multe niveluri, in cazul
elementelor portante verticale.
Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004, pentru calculul grinzilor, coeficientul de reducere
A poate fi aplicat valorilor qk pentru incarcarile utile pentru plansee si se determina dupa cum
urmeaza :
aA = 5 / 7 0 + A0 / A 1.0
unde : 0 coeficient cu valori intre 0. 7 1.0
A0 10.00 mp
A suprafata incarcata
Pentru stlpi i perei, ncrcarea util total din mai multe etaje poate fi nmulit cu un
coeficient de reducere n.
n = [2 + (n - 2) 0 ] / n
unde : 0 coeficient cu valori intre 0. 7 1.0

n numarul de etaje (n > 2) deasupra elementului structural incarcat.

14

INCARCARI ASOCIATE ACTIUNII ZAPEZII

Zapada este un agent climatic natural specific zonelor cu clima temperata rece.

Actiunea zapezii este semnificativa si periculoasa in special in cazul acoperisurilor usoare si

foarte usoare in multe cazuri ea conducand la prabusiri spectaculoase.

Pe suprafete orizontale si in absenta vantului zapada se depune intr-un strat de grosime

uniforma, variabila in timp.

15

Pe suprafete orizontale si in absenta

vantului zapada se depune intr-un strat de
grosime uniforma, variabila in timp.

Pe suprafetele inclinate, cand unghiul cu

orizontala are valori mici situatia este
similara

suprafetelor

orizontale,

daca

suprafetele sunt inclinate cu peste 60 grade

zapada aluneca practic in totalitate, deci nu
exista depunere si incarcare.

Straturile succesive de zapada sufera fenomene de topire, umezire inghetare, de aceea

in grosimea stratului de zapada exista zone cu structuri diferile, cele mai dense fiind cele de la
baza. In cazul straturilor de zapada, exprimarea riguroasa a greutatii specifice ar trebui sa se
faca printr-o functie de grosime h, de tip z(h).
Pentru lucrarile de proiectare curenta reglementarile de specialitate permit exprimarea
greutatii specifice a zapezii printr-o valoare medie conventionala, in Romania fiind:
z = 2.5kN/m3

16

Geometria stratului de zapada depus, in mod real, pe acoperisul unei cladiri este, de
regula, diferita de cea a stratului de zapada depus la nivelul solului in conditiile absentei
vantului.
La nivelul acoperisurilor, zapada se poate depozita in functie de geometrie, de
rugozitatea invelitorii, de proprietatile termice, de influenta cladirilor vecine, de caracteristicile
meteo, de aceea in mod concret se realizeaza doua situatii fundamentale:
- Zapada se depune aproape uniform, este cazul in care nu intervine nici actiunea
vantului si nici vreun fenomen de topire fapt pentru care sunt date doar configuratiile
geometrice ale acoperisurilor
- Zapada se depune neuniform, cu aglomerari in unele zone si diminuari in altele, au
loc fenomene de redistribuire spatiala a zapezii.
In calculele de proiectare trebuie avute in vedere ambele situatii.
Modelarea actiunii zapezii la nivelul acoperisurilor cladirilor se
face, in prezent, pornindu-se de la greutatea stratului depus la nivelul
solului pe suprafata orizontala si in absenta vantului.
Greutatea pe mp a unui strat de zapada depus pe sol, orizontal, in grosime uniforma
hz, se evalueaza cu relatia:
G z = hz x z

[kN/mp]

In concluzie, intrucat densitatea are o valoare conventionala, ramane o singura marime

cu caracter aleator, grosimea stratului de zapada (h z).
In toate prescriptiile tehnice, variabila aleatoare (h z) asociata marimii aleatoare
reprezinta grosimea maxima anuala a stratului de zapada depus linistit pe sol orizontal de
unde Gz = valoarea maxima anuala a greutatii stratului de zapada depus linistit pe sol
orizontal.
In reglementarile actuale romanesti (CR1-1-3/2012) este precizata direct, pentru fiecare
localitate in parte, valoarea marimii caracteristice G z sub notatia europeana sk si sub
denumirea de valoare caracteristica a incarcarii din zapada pe sol.
Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol este definita cu 2% probabilitate
de depasire intr-un an sau, echivalent, cu un interval mediu de recurenta IMR=50 ani. Aceasta
valoare caracteristica are o probabilitate de realizare mai mare de 50% pe durata existentei
unei constructii.
17

ROMANIA.
Zonarea valorii
caracteristice a incarcarii
din zapada pe sol
avand IMR=50ani

km
Lungu, Demetriu, 1994

Figura 3.1 Romania - zonarea valorii caracteristice a incarcarii din zapada pe sol sk, kN/m2 pentru altitudini mai mici de 1000m
18

Conform CR1-1-3/2012, incarcarea din zapada asociata unui acoperis este o incarcare
statica, notata cu sk,distribuita pe metru patrat de proiectie orizontala a acoperisului si a carei valoare
caracteristica se exprima functie de incarcarea din zapada la nivelul solului cu expresia:
s= x Ce x Ct x x sk [kN / m2]
Trecerea de la incarcarea din zapada la nivelul solului si in absenta vantului la cea de la nivelul
acoperisului unei cladiri situate pe un amplasament supus actiunii vantului se face, in prezent, cu
ajutorul unor factori deterministi care introduc in model aspecte concrete legate de:
- gradul de importanta al cladirii - este factorul de importanta-expunere pentru
actiunea zapezii; Sunt 4 clase de importanta ; = 1,00 ... 1,15
- expunerea la vant a amplasamentului cladirii - Ce, denumit coeficient de expunere al
amplasamentului.
In mod practic se au in vedere urmatoarele tipuri de expunere:
- expunere completa= amplasament deschis, plat, fara adapostiri in raport cu vantul, in
care sunt foarte posibile fenomenele de spulberare a zapezii (0.8)
- expunere partiala = amplasament cu denivelari si/sau copaci sau constructii pe care
sunt posibile spulberari nesemnificative ale zapezii (1.0)
- expunere redusa = amplasament intr-o vale sau adapostit datorita prezentei in jur a
copacilor si/sau constructiilor inalte , un amplasament pe care sunt foarte posibile si probabile
fenomenele de aglomerare a zapezii (1.2)
Tabelul 3.1 Valorile coeficientului de expunere Ce
Tipul expunerii

Ce

Completa

0.8

Partiala

1.0

Redusa

1.2

- gradul de termoizolare al acoperisului: coeficientul Ct este denumit coeficient termic al

acoperisului.
19

Acesta ia in considerare posibilitatea ca, datorita unor pierderi excesive de caldura prin
elementele de acoperis o parte a zapezii asternute pe acestea sa se topeasca.
Pentru acoperisurile cu pod, cu buna izolatie termica C t = 1, in cazuri speciale se poate avea in
vedere incalzirea artificiala a acoperisurilor si deci diminuarea lui C t.

- geometria acoperisului: coeficientul = coeficientul de forma pentru incarcarea pe

acoperis
Acest coeficient tine cont de posibilitatea distribuirii neuniforme a zapezii pe versantii unui
acoperis datorita altor cauze decat cele legate de conditiile de expunere ale amplasamentului, adica
de configuratia geometrica a acoperisului, pante, prezenta unor denivelari bruste, etc..
Coeficientul se stabileste pentru fiecare zona distincta de acoperis, functie de panta
acesteia si de pozitia in cadrul configuratiei generale a acoperisului.
Acoperisuri cu o singura panta
Distributia coeficientului de forma 1, al incarcarii din zapada pe acoperisurile cu o singura
panta, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, este indicata in
Figura 3.3. Valoarea coeficientului 1 este indicata in Tabelul 3.2 si Figura 3.2, functie de panta
acoperisului, [].
20

Daca la marginea mai joasa a acoperisului este plasat un parapet sau alt obstacol ce
impiedica alunecarea zapezii, atunci coeficientii de forma ai incarcarii din zapada nu trebuie sa fie mai
mici de 0,8. Caz

Figura 3.1 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta

Figura 3.2 Coeficientii de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta, cu doua
pante si pe acoperisuri cu mai multe deschideri

Tabelul 3.2 Valorile coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri
cu o singura panta, cu doua pante si pe acoperisuri cu mai multe deschideri

Panta acoperisului,
0

00 300

300 < < 600

600

0,8

0,8 (60 - )/30

0,0

0,8 + 0,8 /30

1,6

Acoperisuri cu doua pante

Distributiile coeficientilor de forma 1 si 2, pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cu
doua pante, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, sunt
21

indicate in Figura 3.3. Valorile coeficientilor 1 si 2 sunt indicate in Tabelul 3.2 si Figura 3.2, in functie
de panta acoperisului, [].
1()
0.51()

1
2()

1 2()

0.51()

Figura 3.3 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu doua pante

Pentru incarcarea din zapada neaglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura 3.3,
cazul (i). Pentru incarcarea din zapada aglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura
3.3, cazul (ii) si cazul (iii).
Acoperisuri cu mai multe deschideri
(1) Distributiile coeficientilor de forma 1 si 2, pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile
cu mai multe deschideri/pante, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe
acoperis, sunt indicate in Figura 3.4. Valorile coeficientilor 1 si 2 sunt indicate in in Tabelul 3.1 si
Figura 3.2, in functie de panta acoperisului, [].

22

Figura 3.4 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu mai multe
deschideri

Pentru incarcarea din zapada neaglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura 3.4,
cazul (i). Pentru incarcarea din zapada aglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura
3.4, cazul (ii).
(2) In cazul acoperisurilor cu mai multe deschideri, la proiectarea doliilor se utilizeaza
distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada aglomerata indicata in Figura 3.5.

Figura 3.5 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada aglomerata pe acoperisurile cu mai
multe deschideri (zona doliilor)

Valoarea coeficientului de forma 1 pentru incarcarea din zapada din Fig. 3.5 este valoarea
minima dintre:
1 = h / s0,k / 1 = 2b3 / (ls1+ls2); ls1 = b1, ls2 = b2
/
1 = 5.
23

 Acoperisuri cilindrice
Distributia coeficientului de forma 3 pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice,
pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, este prezentata in
Figura 3.6, unde coeficientul 3 este determinat din Figura 3.7.
0,8

Cazul (i)

Cazul (ii)

0,53
ls/4

ls/4

ls/4

ls/4

ls

Figura 3.6 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice

Coeficientii de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cilindrice sunt recomandati
in Figura 3.7 pentru valori ale unghiului dintre orizontala si tangenta la curba directoare a acoperisului
mai mici sau egale cu 600 si pentru diferite rapoarte inaltime/latime (h/b).

Figura 3.7 Coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice

Valorile coeficientului de forma 3 pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice sunt:
3 = 0,2 + 10 h/b

0,2 3 2

pentru 600.

24

Pentru valori ale unghiului dintre orizontala si tangenta la curba directoare a acoperisului mai
mari de 600, coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cilindrice este zero.

25