90.

Metode de estimare a uzurii fizice a elementelor constructive ale

cldirilor.
Valoarea bunului imobil se determin n funcie de caracteristicile lui naturale i fizicoconstructive, de schimbrile care au loc n aceste caracteristici pe durata ciclului de via. Acest
fapt reflect legtura dintre caracteristicile naturale i fizico-constructive i calitile de consum
sau valoarea util. Aadar, valoarea obiectului depinde de starea lui fizic, de etapa ciclului de
via la care el se afl.
Cea mai general caracteristic a procesului de schimbri care au loc n caracteristicile
fizico-constructive pe parcursul duratei de via se numete uzur.
Figura 3.1. Clasificarea uzurii obiectelor imobiliare
UZURA

Fizic

Funcional

Economic

Ca regul nenlturabil

Nenlturabil

nlturabil

De forma a doua

De forma ntia

Nenlturabil

nlturabil

Elemente de lung
Elemente
durat
de scurt durat

Sursa: completat de autor

Uzura fizic reprezint o reducere a valorii bunului imobil care se datoreaz
deteriorrii lui sub influena factorului timpului i altor factori externi (fizici, chimici,
exploatarea incorect a cldirii, ntreinerea nesatisfctoare a construciei etc.).[2]
Uzura fizic poate aprea att n rezultatul nvechirii construciei ct i n rezultatul
aciunii unor factori din exterior. Esena uzurii fizice este determinat de trecerea timpului n care
elementele construciei, utilajul i ntreaga cldire pierd o parte din calitile lor iniiale: se
reduce rezistena construciei n rezultatul creia cldirea se nvechete i se deterioreaz.

n afar de factorii de mediu i termenul de exploatare a construciei, uzura fizic poate

aprea i n urma nerespectrii condiiilor de exploatare i meninere a bunului, nlocuirea i
reparaiile diferitor elemente de construcie la timpul cuvenit.
Important este i observarea dinamicii uzurii fizice. Factorii ce provoac uzura
acioneaz n mod diferit asupra elementelor construciei. Elementele construciei au diferite
grade de durabilitate i diferite durate de exploatare. Pe parcursul perioadei de via a
construciei, intensitatea exploatrii diferitor elemente de construcie este diferit: de exemplu,
scrile i pereii despritori.
Mrimea uzurii fizice se determin n funcie de starea tehnic a elementelor de
construcii principale. Trebuie de menionat c, dei caracteristica final a uzurii fizice este
gradul de diminuare a capacitii portante iniiale, componena elementelor de construcii dup
care se determin uzura fizic nu se limiteaz doar la elementele de construcii portante. Aceasta
se lmurete prin aceea c orice cldire prezint un sistem unic care include tot fr excluderea
unor elemente componente (instalaii de ventilare, sanitare, materiale de finisare etc.). Starea
tehnic a fiecrui din aceste elemente influeneaz n oarecare msur asupra strii cldirii n
ansamblu, adic influeneaz uzura fizic.
Factorul timpului, de asemenea, joac un rol important n determinarea mrimii uzurii
fizice. Uzura fizic depinde n mare msur de vrsta efectiv a construciei i termenul limit de
exploatare. Termenul limit de exploatare este definit ca perioada de timp n decursul creia
elementele constructive ale cldirii i pstreaz rezistena. n procesul estimrii uzurii fizice
evaluatorul examineaz vrsta efectiv a construciei i durata de via economic.
Uzura fizic poate fi recuperabil i nerecuperabil:
Uzura fizic recuperabil
Uzura fizic recuperabil reprezint deprecierea, nlturarea creia este posibil din punct
de vedere fizic i eficient din punct de vedere economic.
Ea se refer la construcii cu exploatarea care nu corespunde cerinelor de aceea se mai
spune i reparaie amnat. Poziiile obinuite a reparaiei amnate sunt deteriorabile elementelor
constructive i construciei ntregi.
Din punct de vedere al pieii pierderea preului din cauza nlturrii uzurii fizice are loc n
rezultatul acela cnd cumprtorul va efectua n timpul apropiat reparaii pentru a ntreine
construcia n stare normal care const n reparaii cosmetice, reparaia instalaiilor inginereti.
Din punct de vedere teoretic probabilitatea amnrii reparaiei const n cheltuirea pentru
nlocuirea tuturor elementelor a construciei deteriorate i construciei pentru a da lor o nsuire
corespunztoare.

Din punct de vedere practic probabilitatea amnrii se ia ori ca pierderea elementelor

constructive noi sau ca suma reparaiilor lucrrilor de construcie pentru nlturarea pagubelor.
Drept baz pentru calcularea reparaiei amnate n primul caz se reprezint gradul i
volumul deteriorrilor. Prin aceast msurare a gradului de deteriorri n procente de la costul
crerii elementelor noi se nfptuiete prin enumerarea tuturor indiciilor stricrilor din tabel,
care conine normativele necesare. Gradul deteriorrilor dup volumul elementelor constructive
permite de a decide mrimea pierderii preului construciei noi.
La amnarea reparaiei se decide de luat suma reparaiilor i lucrrilor de construcii i
reparaii pentru nlturarea deteriorrilor care iau n consideraie tot complexul de lucrri care
sunt necesare de ndeplinit la data evalurii.
Uzura fizic nerecuperabil
Uzura fizic nerecuperabil apare atunci cnd cheltuielile pentru nlturarea acestora vor
fi mai mari dect creterea probabil a valorii bunului imobiliar n rezultatul nlturrii
elementelor deprecerii.
Trebuie de menionat c exist metoda de calcul neliniar a uzurii fizice nerecuperabile,
cu toate c gradul neliniar deseori apare ca funcie calitativ a exploatrii.
n practica evalurii elementele de construcie care au uzur fizic nerecuperabil se
efectueaz la cele de lung i scurt durat.
La elementele de lung durat viaa rmas care se ateapt coincide cu viaa economic
rmas a ntregii construcii (de exemplu: fundamentul, pereii portani i altele.)
La elementele de scurt durat viaa economic rmas este mai mic ca la construcii, de
aceea de-a lungul duratei de exploatare are loc nlocuirea lor periodic.
Metodele de calcul a uzurii fizice
Estimarea uzurii fizice poate fi efectuat cel mai frecvent prin una din urmtoarele
metode:
1.

Metoda normativ (vizual);

2.

Metoda valoric;

3.

Metoda vrstei efective;

4.

Metoda ciclogramelor;

5.

Metoda interpolrii

1. Metoda normativ

Metoda normativ este cea mai rspndit metod n rndurile evaluatorilor. Conform
Regulamentului Provizoriu metoda normativ presupune determinarea mrimii uzurii fizice n
baza analizei strii tehnice a elementelor constructive de baz ale cldirii.
Oricare construcie este un sistem care include diferite elemente: elemente de construcie,
utilaj tehnico-sanitar i alte utilaje inginereti. Fiecare din elemente are durata sa de via,
ponderea sa n volum total al construciei i influeneaz n oarecare msur asupra strii cldirii.
Dar n rezultat sunt selectate anume acele elemente constructive care influeneaz cel mai
puternic uzura total a cldirii, fiindc influena strii tehnice a unor elemente este aa de mic
nct nu se ia n consideraie.
Mrimea uzurii se determin innd cont de: starea general a construciei, care depinde
de modul de meninere, amplasare, perioada de exploatare, tipul i calitatea materialelor de
construcie; starea elementelor constructive fundamentul, acoperiul, pereii i altele.
n cadrul metodei normative se aplic 2 etape:

determinarea uzurii fizice a fiecrui element constructiv;

determinare uzurii fizice a costruciei ntregi conform formulei:

Uf

Vreala
100
Dnex

(1)

Unde: Uf. - uzura fizic a construciei;

Vreala vrsta real;
Dnex durata normativ de exploatare;
U constr

U constr = U element

x 100 / GSelement

(2)

Unde: U constr - uzura fizica a construciei (%);

U element . - uzura elementelor construciei (%);
GS element

- greutatea specific a elementelor constructive (%).

2. Metoda valoric
Metoda valoric presupune determinarea costului reparaiei capitale a construciei. n
acest caz evaluatorul folosete coeficientul care reprezint raportul ntre costul reparaiei capitale
i valoarea de reconstituire a cldirii, estimat la data evalurii, innd cont de mrimea uzurii.
Metoda valoric se utilizeaz pentru determinarea mrimii uzurii fizice n urmtoarele
cazuri:
1) beneficiarul evalurii intenioneaz s exploateze cldirea locativ;
2) cheltuielile pentru reparaia capital se compenseaz la vnzarea obiectului;

3) bunul imobil este dat n ared sau ipotecat;

Dar fiindc estimarea uzurii se efectueaz n baza informaiei reale despre cheltuielile
pentru reconstrucia sau pentru reparaia elementelor uzate, rezultatele obinute prin metoda
valoric sunt considerate destul de realiste. Limitele metodei date sunt determinate de necesitatea
efecturii unor calcule detaliate ale cheltuielilor pentru reparaie.
3. Metoda vrstei efective
Metoda vrstei efective solicit efectuarea expertizei obiectului evalurii i se bazeaz pe
ipoteza c raportul ntre vrsta efectiv i vrsta fizic a construciei este egal cu raportul ntre
valoarea de reconstituire i mrimea uzurii. Astfel:
Uf (

VE
) 100
DVE

(3)

unde: U uzura fizic;

VE - vrsta efectiv, determinat de evaluator n baza strii tehnice a elementelor
constructive i a cldirii ntregi;
DVE - durata de via economic.
Prin aplicarea acestei metode se stabilete estimarea costurilor de achiziie a terenului
i construirea unei noi proprieti, cu aceeai utilitate, fr costuri legate de timpul de construcie. n
cadrul metodei se stabilete limita superioar pn la care piaa ar plti n mod normal o proprietate,
cnd aceasta ar fi nou.
Dezavantajul acestei metode este c nu se iau in cosideraie factorul trecerii timpului, anume
legate de majorarea preului la materialele de construcie, fora de munc, adic nu se actualizeaz
preurile.
Avantajul metodei const n determinarea valorii de pia ct de posibil real a obiectului
evaluat n baza informaiilor calitative existente.
4. Metoda ciclogramelor
Aceast metod se aplic pentru un numr limitat de elemente constructive pentru care n
timp s-a efectuat o monitorizare i s-au elaborat ciclograme (grafice) de comportare a uzurii fizice n
timp.
5. Metoda interpolrii
Aceast metod permite estimara uzurii fizice cu o precizie mai mare, folosind normele n
construcie i rezultatele inspectrii n teritoriu.
n cadrul acestei metode, uzura fizic va fi calculat dup formula:

U f U min U max U min

S det er
S totala

sau

U f U max U max U min

U min
S det er
S buna
S totala

Sbuna
Stotala

Unde:

U max

(4)

uzura maxim;

uzura minim;
suprafaa deteriorat;
suparafaa bun;
suprafaa total.

n procesul estimrii uzurii fizice, evaluatorul va ine cont de urmtoarele:

1.

Durata de via economic a cldirii sau construciei va fi determinat innd cont de

faptul c reparaiile capitale sunt efectuate n mod obligatoriu.

2.

n procesul evalurii bunului imobiliar este inadmisibil folosirea ratei de amortizare

sau a ratei normative a uzurii deoarece:

Dinamica uzurii fizice la diferite etape ale vieii obiectului este diferit;

Condiiile reale de exploatare a construciei, precum i efectuarea lucrrilor de reparaie a ei sunt

diferite de cele prevzute n normele generale;

n procesul evalurii individuale a bunurilor imobiliare este necesar s fie examinat starea real
a construciei, i nu aplicarea unor rate generale de amortizare, elaborate pentru toate cldirile ce
aparin unei anumite categorii de durabilitate.

91. Mecanismele de transport care afecteaz durabilitatea

betonului.
Mecanisme de transport in aerul umed
Procesul de transport al gazelor, apei si substantelor dizolvate in apa se realizeaza prin difuziune,
ca urmare a tendintei de echilibrare a diferentelor de concentratie (fig.3.4).
Material poros

Fig.3.4 Difuzia prin betonul poros. Actiunea este produsa de diferentele intre concentratiile C1 si
C2

Bioxidul de carbon difuzeaza in beton ca urmare a reactiei chimice cu acesta, reactie dezvoltata
la suprafata porilor, in urma careia concentratia de substanta se reduce. Un proces similar sufera
si oxigenul consumat prin coroziunea armaturii.
Difuzia apei si a vaporilor este mobilizata de variatiile de umiditate ale mediului si cand betonuli
se usuca.
Difuzia substantelor dizolvate in apa (cum sunt ionii de clor) se realizeaza in pelicula de apa de
la suprafata porului sau in apa care umple porii. Proportia de apa din pori se reduce cu timpul si
difuzia substantelor dizolvate scade pe masura reducerii umiditatii din beton.
MECANISMUL DE TRANSPORT TN CONDITII DE PLOAIE S1 STROPIRE
Cind suprafata betonului este stropita direct, saturarea se poate atinge rapid, ca urmare a suctiunii
capilare. Solutiile sunt transportate prin apa, in timp ce difuzia gazelor este practic blocata.
Efectele suctiunii capilare depind de energia de suprafata. Tendinta de adsorbtie a apei initiaza
suctiunea, atunci cand apare surplus de apa. Inaltimea coloanei capilare rezulta din echilibrul
dintre fortele de legatura la suprafata si greutatea coloanei. Suctiunea in directie orizontala
depinde de existenta excesului de apa la suprafata betonului si de durata in care acesta se
mentine.
MECANISMUL DE TRANSPORT TN CAZUL IMERSIUNII
In cazul structurilor aflate continuu sub apa pot fi transportate cantitati importante de apa daca
sunt realizate anumite conditii. Circulatia apei este realizata initial prin suctiune capilara,
eventual accelerata de existenta unei presiuni hidrostatice. Transportul de apa se poate dezvolta
continuu, numai daca la cel putin una din suprafetele elementului exista conditii de evaporare a
apei. Intensitatea transportului de apa depinde de relatia dintre evaporare, suctiune capilara si
presiune hidrostatica. Odata cu apa sunt transportati si agenti dizolvati (carbonati, cloruri si
sulfati). Acesti agenti raman in beton in zona de evaporare, unde se acumuleaza concentratii
mari. In consecinta pot aparea fenomene de eflorescenta prin recristalizarea agentilor dizolvati.

92. Degradarea fizica a elementelor din beton armat.

Orice actiune care reduce durata de viata a structurii in ansamblu sau a unei parfi din aceasta
implica transformarea energiei mecanice, termice sau chimice dintr- o forma de energie in alta.
Aceste actiuni determina serie de mecanisme de degradare, care pot fi clasificate in raport cu
actiunile mecanice (forte si deplasari), actiunile fizice (de exemplu, temperatura si radiatiile),
actiunile chimice (in cazul acizilor, bazelor sau sarurilor) si actiunile biologice.
Degradarea fizica a betonului
1.Fisurarea betonului- Fisurarea betonului intervine atunci cand deformatiiie de intindere la care
este supus materialul depasesc alungirile maxime pe care acesta le poate suporta. Cauzele care
pot produce fisurarea betonului sunt multiple
Tipurile de fisuri :
1.Dupa intarire

a)Fizice- Contractia al uscare

b)Chimice-Coroziunea armature,carbonarea cimentului,
c)Termice-Ciclurile inghetz,dezghetz,Contractia termica
d)Structurale-Incarcarile de proectare,Oboseala
2.Dupa intarire
Inghetul,Contractia plastic,tasarea palstica,deformatia cofrajului
2.Oboseala betonului
Solicitarea repetata sau alternanta a structurii sau a unor parti componente, in anumite
conditii referitoare la numarul de cicluri si de intensitatea solicitarii poate conduce la degradarea
prin asa numitul fenomen de oboseala a materialului. Acesta se manifests printr-un proces de
dezvoltare a fisurilor, care se incheie prin ruperea betonului la valori ale eforturilor unitare
inferioare rezistenjei acestuia sub incarcari monoton crescatoare.
Procesul de dezvoltare al fisurilor de oboseala cuprinde trei faze: de initiere, de acumulare (de
dezvoltare) si de propagare (de generalizare). Datorita defectelor de structura si/sau fisurilor care
exista in mod inevitabil in beton, se poate considera ca procesul de oboseala incepe cu
propagarea fisurilor. Fenomenul se poate descrie prin diferite modele empirice calibrate prin
compararea cu rezultatele cercetarilor experimentale. Cele mai frecvent utilizate sunt modelele
Paris - Erdogan pentru descrierea unei comportari globale de tip linear elastic, respectiv, Coffin Manson pentru cazul comportarii neliniare.
Evitarea fenomenelor de oboseala se poate obtine in principal prin moderarea eforturilor unitare
din beton, respectiv prin adoptarea unor dimensiuni suficiente ale sectiunilor de beton.
3.Eroziunea betonului
Mecanismul de eroziune prin abraziune a suprafetelor de beton poate fi cauzat de:
actiunea de frecare si de slefuire exercitata de traficul pietonal pe planseele cIadirilor;
scobirea si impactul percutant al senilelor si pneurilor cu lanturi pe suprafetele carosabile.
De asemenea, eroziunea se poate datora unor fenomene de cavitatie. Daca apa, fara particule
solide, curge rapid, paralel cu suprafata, orice schimbare in geometria suprafetei produce
detasare a fluxului de apa si zone de presiune scazuta pe suprafata limitata. Deoarece presiunea
de vapori este superioara aici presiunii statice a curentului se formeaza bule umplute cu vapori.
Cand acestea ajung in zone unde presiunea statica este mai mare decit presiunea de vapori a apei,
vaporii condenseaza in bule care se sparg brusc. Aceasta implozie produce un impact local
puternic similar unei explozii. Acest fenomen este numit cavitate.
Parametrii care influenteaza eroziunea betonului depind de compozitia acestuia. Rezistenta la
uzura prin abraziune este asigurata de agregatele mari, careprotejeaza mortarul mai putin
rezistent impotriva actiunii mecanice, fie in aer, fie in apa Dimpotriva rezistenta la fenomenul de
cavitate este data de mortarul cu granule fine de agregat.
4 Curgerea lenta a betonului
Curgerea lenta a betonului apare In anumite conditii de solicitare, daca materialul este supus
timp indelungat la eforturi suficient de mari. Este vorba de domeniul asa numitei curgeri lente

neliniare caracterizate de crestere mai pronuntata a deformatiilor decat a eforturilor. Aceasta

comportare este specifica situatiilor in care eforturile unitare de compresiune din elementele
structurale depasesc pragul de microfisurare care corespunde pentru betoanele obisnuite la circa
jumatate din rezistenta betonului sub incarcari statice de scurta durata. Efectele curgerii lente
neliniare sunt asemanatoare celor produse de oboseala betonului, fiind numite din acest motiv si
efecte de oboseala prin incarcari statice de lunga durata.
Fenomenul de curgere lenta a betonului depinde de numerosi parametri dintre care cei mai
importanti sunt urmatorii: nivelul de solicitare, virsta betonului la inrcarcare, porozitatea,
proportia pietrei de ciment din masa betonului, eventual -temperatura de tratare termica, gradul
de hidratare, proportie elementului si umiditatea mediului ambiant.
Curgerea lenta se datoreaza in principal deformatiilor vascoase ale pietrei de ciment ca urmare a
pierderii apei din geluri datorita presiunii aplicate, iar in cazul curgerii lente neliniare si
deformatiilor permanente cauzate de ruperile localizate.
Modelul mecanic pentru descrierea curgerii lente a betonului apeleaza fie numai la mecanisme
vasco-elastice, fie la funcfii de putere pentru descrierea componentei de deformatie dependenta
de timp si la elemente visco-elastice pentru descrierea componentei de deformatie independenta
de timp.
Principala modaiitate de a evita aparifia efectelor nefavorabile ale curgerii lente neliniare este
limitarea valorilor eforturilor cu caracter permanent in stadiul de exploatare sub nivelul
corespunzator pragului de microfisurare, ceea ce in cazul multora dintre construcfiile din beton
armat se poate realiza cu usurinta
5 Efectul inghetului
In definirea rezistentei betonului expus ciclurilor de inghet-dezghet patru fenomene sint de
importanta majora:
1. marirea volumului prin inghetarea apei cu 9%, ceea ce poate conduce la despicarea betonului
atunci cind porii sunt umpluti cu apa;
2. Scaderea punctului de inghet odata cu cresterea diametrului porilor ca urmare a gradului
diferit de retinere a apei la suprafata interioara a acestora astfel apa nu ingheata deodata in toti
porii; mai intii ingheata apa din porii mai mari, urmand ca la scaderea temperaturii sa inghete apa
din porii cu diametrul mai mic;
3.Transformarea apei in gheata poate permite evaporarea unei cantitati de apa relativ mare, daca
conditiile ambientale sunt favorabile;
4) Difuzia apei inca neinghetata din porii cu diametrul mic, unde se creeaza subpresiune, spre
porii cu diametrul mai mare, in care inghetul s-a produs deja, ceea ce conduce la sporirea
eforturilor in sistemul poros si accentueaza pericolul de fisurare.

93. Degradarea chimica a elementelor din beton armat.

Durabilitatea structurilor de beton adesea ori este afectata de coroziune care reprezinta
descompunera chimica a betonului sub actiunea subsantelor aggressive si anume
saruri,acizi.alcalini si apa lipsita de duritate
Exista 3 tipuri de degradare chimica a betonului
1.Coroziunea acida
In urma reactiilor acizilor cu piatra de ciment, compusii de calciu (hidroxidul de calciu, silicatii
si aluminatii de calciu hidratati) treC in sarurile acizilor. Sarurile acizilor clorhidric si azotic sunt
extrem de solubile, in timp ce sulfatul de calciu, rezultat din reactia cu acidul sulfuric precipita
sub forma de gips. Aceste produse ale reactiilor
sunt nu numai solubile si deci pot fi usor indepartate, dar fi mult mai permeabile decit betonul
sanatos.
Rezulta
si ca efectul de distrugere este substantial mai mare in cazul unor curenti de apa in
miscare, decat in cazul unor solutii statatoare.
Sarurile de magneziu si de amoniu au actiune similara, singura diferenta constana in
natura produselor eliberate in urma reactiilor.
Apele fara duritate, dizolvand compusii de calciu distrug intr-un mod similar piatra de calciu.
2.Coroziunea sulfatica
Sulfatii ataca numai unii componenti ai cimentului, in special aluminatii si hidroxidul de
calciu, rezultind etringita si in mai mica masura gips.
Principalii factori de care depinde coroziunea sulfatica sunt:
Conditii de expunere (cantitatea de substanta agresiva)lonii de clor, daca sunt prezenti, pot fixa
aluminatii in saruri care nu se manifesta prin expandare. Apa de mare, care potential este foarte
agresiva prin continutul de sulfati, produce astfel efecte mult diminuate prin prezenta clorurilor.
Accesibilitatea, respectiv permeabilitatea betonului (viteza de transport a agentului agresiv).
Aceasta este direct dependenta de compactitatea betonului, care la rIndul lui este dependent de
raportul a/ i, mai general, de calitatea betonului.
Sensibilitatea betonului la agresiunea sulfatica Aceasta depinde de cantitatea de substanta
reactiva din cimentuL utilizat. Experimente de laborator recente au evidentiat faptul ca In
vederea cresterii rezistentei la agresiunea sulfatica este necesar sa se reduca continutul de
aluminat de calciu pana la cel mult 5% si sa se foloseasca un continut inalt de zgura de furnal sau
alt material pozzolanic, natural sau sintetic.
Este de observat ca folosirea excesiva a adausurilor face betonul vulnerabil fata de alte tipuri de
atac chimic, in special fata de cloruri. Permeabilitatea la cloruri expune coroziunii si armatura de
otel.)
Cantitatea de apa implicate in procesul de coroziune
3.Coroziunea alcalina
Agresiunea chimica a alcaliilor este mai apropiata de atacul sulfatic, si mai putin de atacul acid,
prin faptul ca are efect numai asupra unora din compusii betonului, in speta agregatului.

Astfel, agregatele care contin silicati sunt atacati de solutiile alcaline in betoane cu porii saturati
cu var si cu suficienti ioni de sodiu sau potasiu,
Rezultatul reactiei sunt produse cu expansiune de volum dezvoltata in directiiie cu rezistenta mai
slaba. La suprafata betonului apar fisuri fine cu distributie neregulata.
In prezent nu se dispune de teorie satisfacatoare privind modul in care bazele produc
expansiunea de volum. Principalii factori care influenfeaza acest fenomen sunt:
1.Reactivitatea agregatelor care depinde de prezenja silicei amorfe sau partial cristalizate.
2.Cantitatea i dimensiunile agregatelor reactive.
3.Concentrate de alcali si calciu in apa din pori (cantitatea interna de substanta agresiva).
4.Natura cimentului. Cimenturile Portland cu un continut limitat de alcalii sunt cele mai indicate.
Utilizarea cimenturilor cu adaosuri produce reducere a concentratiei de alcalii, dar si
reducere a permeabilitatii..
5.Conditiile de expunere Umiditatea inalta dar si succesiunea unor perioade de uscare cu altele
de umizire contribuie la marirea amploarei expansiunii de volum.Condittiile de expunere se pot
imbunatati prin aplicarea unor protectii reziste la umezeala

94. Factorii ce conduc la deteriorarea faadelor.

Factorii ce conduc la deteriorarea fatadelor se datoreaza de influenta factorului timpului si altor
factori externi (factorii fizici, chimici, exploatarea incorecta ,intretinerea nesatisfacatoare a
constructiei etc.). Elementele de finisaj creeaza aspectul final al elementelor de constructii si a
fatadei cladirii, avand un rol foarte important in realizarea esteticii exteriorului cladirii.
Totodata, elemente de finisaj asigura intretinerea usoara si igienica a cladirilor.
Elementele de finisaj cele mai importante sunt : tencuielile, placajele, pardoselile, zugravelile,
vopsitoriile, lambriurile, tamplaria , care ofera o protectie importanta pentru fatadele cladirelor
Un alf factor ce influienzeaza asupra deteriorarii fatadelor este variatia de temperatura din cauza
acestui factor are loc reducerea rezistentei materialelor de finisaj in urma carora se produce
deteriorarea fatadelor
Consecine:
Efectele negative ale degradrii biologice de pe faade
Deteriorarea peretelui.
Ruptura peliculei stratului de vopsea, care este trenta
dezagregat de microorganisme; n acest mod se faciliteaz
ptrunderea i acumularea de umiditate n partea de jos a
suportului, care va suferi o degradare progresiv.
Dezvoltarea de plante superioare (muchi i licheni), care

sunt greu de extirpat i care se pot extinde pe arii mari.

95. Masuri pentru asigurarea durabilitii elementelor

construciilor.
Constructiile sunt bunuri materiale concepute si executate in vederea indeplinirii unor functiuni
social-economice. Ele trebuie sa corespunda standardelor de calitate si normelor ecologice
Avand o valoare intrinseca data de suma costurilor pentru materiale si manopera, dar si
influentata de o seama de factori ce tin de pozitionare, destinatie, grad de utilizare, constructiile
sunt proiectate pentru a asigura o exploatare in totala siguranta, pe o perioada de timp
indelungata. Fiecare constructie si element de constructie trebuie sa respecte o suma de cerinte
tehnice care privesc siguranta in utilizare, siguranta la foc, igiena, protectia mediului
inconjurator.
Factorii ce influienteaza degradarea elementelor
Constructiile se degradeaza in timp, iar faptul ca o parte din factorii care determina acest proces
este repetabila obliga la controlul periodic al starii de deteriorare. In mod surprinzator, cele mai
importante si mai des intalnite cauze ce duc la deteriorarea/degradarea cladirilor sunt deficientele
de conceptie si proiectare si deficientele de executie. Spus mai pe intelesul tuturor, este vorba de
incalcari repetate, mai mult sau mai putin flagrante, ale legilor si normelor in vigoare, eludarea
unor prevederi obligatorii, nerespectarea standardelor nationale (n-am zis europene!) in domeniu.
Foarte multe cladiri nu se incadreaza in documentatiile de urbanism aprobate. Problemele de
amplasare sunt si ele neglijate, mai ales in ceea ce priveste alaturarea de tronsoane cu incarcari si
inaltimi diferite, amplasamente alcatuite din pamanturi sensibile la umezire, terenuri cu structuri
la care tasarile inegale pot duce la pierderea stabilitatii.

Masurile pentru asigurarea durabilitatii elementelor constructiei si a constructiei in

intregime este alegerea corecta a unui sistem de fundare corespunzator care, in timp, poate
evitala deteriorarea intregii constructii. armarea suficienta a betoanelor, prevederea unor etrieri la
distante corespunzatoare si estimarea corecta a incarcarilor ce actioneaza asupra constructiei,
deasemenea duce la asigurarea durabilitatilor elementelor constructiei .Lucrari de izolare
acustica si termica. Un capitol foarte important al proiectului de constructie sunt instalatiile,
formarea corecta a proiectului evita modificarile ulterioare la proiect, evitind diminuarea
rezistentei constructiei in ansamblu.