Curs 1

Disciplina: Dinamica Structurilor Mecanice

Cap. 1. NOŢIUNI DE BAZĂ. OBIECTIVELE DISCIPLINEI “Dinamica

maşinilor şi a structurilor mecanice”
TEMATICĂ:
1.1. Obiectul disciplinei „Dinamica maşinilor şi structurilor mecanice”
1.2. Modelarea acţiunilor dinamice

1.1. Obiectul disciplinei „Dinamica maşinilor şi structurilor mecanice”

Se cunoaşte deja că, mecanica statică studiază efectul forţelor asupra corpurilor aflate în
repaus iar dinamica studiază mişcarea corpurilor rigide. Cele două aspecte ale dinamicii sunt:
cinematica şi cinetica. Cinematica se ocupă doar cu mişcarea corpurilor cu constrângeri
geometrice, independent de forţele care acţionează. De exemplu, un corp conectat printr-o
legătură astfel încât să poată doar să se rotească în jurul unui punct fix, este constrâns să se mişte
după o traiectorie circulară, independent de orice forţă care poate acţiona. Pe de altă parte, în
cinetică, traiectoria unei particule poate varia ca rezultat al forţelor aplicate.
Disciplina „Dinamica maşinilor şi structurilor mecanice” face parte din categoria de
disciplinelor legate de mecanică teoretică şi aplicată. Obiectul de studiu constă în dezvoltarea
modelelor de calcul şi analiză a comportării structurilor mecanice supuse unor cauze variabile în
timp (excitaţii sau perturbaţii dinamice exterioare). Aceste cauze exterioare se numesc acţiuni
dinamice.

Definiţie: Prin acţiune dinamică (excitaţie-perturbaţie-sursă) se defineşte orice cauză

exterioară, rapid variabilă în timp, care se manifestă asupra unui sistem oscilant în timp.

Proprietăţi Proprietăţi
inerţiale: elastice
-Mase concentrate -flexibilitate sau
sau distribuite rigiditate

Fig. 1.1

1
 Camelia CERBU

Din cauza acţiunilor dinamice, structurile mecanice efectuază mişcări oscilante în jurul
unei poziţii de echilibru, care se repetă în timp şi care se numesc mişcări vibratorii.
Pe lângă mişcare, termenul de “dinamica structurilor” implică şi elasticitatea corpurilor,
acestea fiind considerate ne-rigide. Disciplina “Dinamica maşinilor şi structurilor mecanice“
este mai cuprinzătoare decât “Vibraţiile” care implică doar comportare oscilatorie.

a) b)
Fig. 1.2

Fig. 1.3

= Efecte
Produc fundamentale care
procese sunt variabile pe
vibratoriii durata acţiunii şi
după încetarea
acesteia

Mărimi cinematice:
- Eforturi secţionale
- Deplasări
- Viteze - Deformaţii
- Acceleraţii - Tensiuni

Fig. 1.4

2
 Dinamica Structurilor Mecanice

Sursele care generează fenomene vibratorii, pot avea:

 efecte favorabile în activităţi tehnologice (funcţionarea sistemelor de sitare, compactarea
pământului / betonului, poansonarea niturilor prin şoc, concasarea şi măcinarea în
fabricile de ciment, dizlocări prin explozii etc.);
 efecte defavorabile pot fi generate de maşini sau agregate neechilibrate, echipamente care
produc şocuri (prese), vibraţii provenite din trafic rutier sau feroviar, cutremure de
pământ, vânt în rafale, explozii etc.
În cazul în care efectele defavorabile nu se pot elimina, trebuie să se proiecteze
structurile de rezistenţă în condiţii ridicate de siguranţă, astfel încât să reziste la efectele nedorite,
de scurtă sau lungă durată, produse de acţiunile dinamice generatoare de vibraţii intensive.

Prin răspuns dinamic se înţelege mărimea oricărui efect mecanic, variabil în timp,
caracteristic sistemului dinamic, rezultat în urma aplicării unei acţiuni exterioare. Răspunsul
dinamic se poate exprima prin:
- mărimi cinematice fundamentale (deplasări, viteze şi acceleraţii);
- stări derivate (forţe generalizate, energii, eforturi secţionale, tensiuni, deformaţii).

Obiectivul principal al disciplinei “Dinamica maşinilor şi a structurilor mecanice”

constă în analiza din punct de vedere dinamic, a relaţiilor existente între acţiunile dinamice
exterioare, parametrii de definire ai sistemului oscilant şi răspunsul dinamic exprimat în mărimi
cinematice fundamentale.

Prin analiză dinamică se înţelege ansamblul de procedee şi metode care permit

exprimarea matematică a relaţiei acţiune-răspuns, în vederea evaluării cantitative şi calitative
a stării variabile de tensiune şi deformaţie din elementele şi structurile mecanice. Aşa cum se
prezintă în figura 1.5 analizele dinamice se împart în două categorii în funcţie de caracteristicile
materialului din care este realizată structura şi de mărimile deformaţiilor instantanee.

Fig. 1.5

3
 Camelia CERBU

În cazul analizei dinamice liniare, sistemul dinamic poate fi modelat cu destulă

exactitate din punct de vedere matematic. În mod contrar, în cazul analizei dinamice neliniare,
modelarea sistemului dinamic este extrem de dificilă iar determinarea răspunsului dinamic este
uneori imposibilă.
Analiza dinamică a structurilor mecanice:
 utilizează metode de modelare a relaţiei acţiune-răspuns, din punct de vedere mecanic,
geometric şi matematic;
 este influenţată de particularităţile structurii mecanice analizate, în care pot fi
predominante deformaţiile axiale, de forfecare, de încovoiere sau de torsiune.

1.2. Modelarea acţiunilor dinamice

Acţiunile dinamice se pot clasifica după mai multe criterii (fig. 1.6).

Fig. 1.6 – Clasificarea acţiunilor dinamice

4
 Dinamica Structurilor Mecanice

Acţiunile dinamice produc efecte importante asupra structurilor dinamice şi se

caracterizează prin:
 Poziţie;
 Direcţie;
 Intensitate;
 Variabilitate în timp (time-history).

Acţiunile dinamice deterministe pot fi modelate prin utilizarea funcţiilor periodice sau
neperiodice pentru a exprima matematic variaţia acestora.
La modul general, acțiunile dinamice pot fi:
 acţiuni dinamice de tip periodic: cu variaţie armonică simplă (fig. 1.7, a), cu variaţie
periodică oarecare (fig. 1.7, b);
 acţiuni dinamice de tip neperiodic: de scurtă durată sau impulsive (fig. 1.7, c), de lungă
durată sau chiar permanente (fig. 1.7, d).

Fig. 1.7 – Exemple de acţiuni dinamice periodice şi neperiodice

Bibliografie
1. IFRIM Mihail – Dinamica structurilor şi inginerie seismică, Ediţia a II-a revizuită,
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti;
2. IFRIM Mihail – Analiza dinamica a structurilor şi inginerie seismică, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1973;
3. THORBY Douglas – Structural dynamics and vibration in practice, Elsevier, ISBN
978-0-7506-8002-8