Facultatea de Construcții și Instalații

“Gheorghe Asachi” Iași

CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

Amortizori seismici
 In cercetarea privind amortizorii seismici, sunt analizate diferite tehnologii si materiale care
pot fi utilizate pentru a reduce impactul si amploarea efectelor unui cutremur. Acestea includ:
1. Amortizorii cu ulei: Acestia functioneaza prin convertirea energiei seismice
in caldura prin frecarea uleiului din interiorul amortizorului.
2. Amortizorii cu gaze: Acestia functioneaza prin comprimarea si expansiunea
gazelor din interiorul amortizorului pentru a absorbi energia seismica.
3. Amortizorii cu magnetoreologice: Acestia functioneaza prin controlul
magnetic al proprietatilor materialului care compune amortizorul.
4. Amortizorii cu arcuri: Acestia functioneaza prin absorbita energiei seismice
prin comprimarea si relaxarea arcurilor din interiorul amortizorului.

Eficacitatea fiecarui tip de amortizor seismic variaza in functie de natura cutremurului si de

caracteristicile structurii pe care este montat. De aceea, este important sa se efectueze teste si
simulari riguroase pentru a evalua performanta amortizorilor in conditii reale.
Exista mai multe tipuri de teste care pot fi efectuate pentru a evalua performanta
amortizorilor seismici.
1. Teste dinamice: Acestea implica aplicarea unui nivel controlat de energie seismica
asupra amortizorului pentru a determina capacitatea sa de a reduce amploarea vibratiilor si a
absorbii energia.
2. Teste de durabilitate: Acestea implica supunerea amortizorului la numeroase cicluri
de incarcare si descarcare pentru a evalua fiabilitatea si rezistenta sa la uzura in timp.
3. Teste de compatibilitate cu structura: Acestea implica evaluarea interactiunii dintre
amortizor si structura pentru a determina modul in care acestia se comporta impreuna in conditii
seismice.
4. Teste de evaluare a performantei in conditii reale: Acestea implica montarea
amortizorului intr-o structura reala si supunerea sa la un cutremur sau la un eveniment seismic
simulat pentru a evalua performanta sa in conditii reale.
Este important sa se efectueze o combinatie de teste pentru a obtine o imagine completa a
performantei amortizorului seismic. De asemenea, este important sa se compare performanta
amortizorilor cu alte solutii alternative pentru a determina care este cea mai buna solutie pentru o
anumita situatie.

Testele dinamice pentru amortizorii seismici sunt utilizate pentru a evalua capacitatea
acestora de a reduce amploarea vibratiilor si a absorbi energia seismica. Acestea pot fi efectuate
prin mai multe metode, inclusiv:
1. Teste cu vibratii controlate: Acestea implica aplicarea unui nivel controlat de
vibratii asupra amortizorului pentru a determina capacitatea sa de a reduce amploarea vibratiilor.
2. Teste de impact: Acestea implica lovirea amortizorului cu o masa de energie
controlata pentru a evalua capacitatea sa de a absorbi energia seismica.
3. Teste cu unghiul de atac: Acestea implica aplicarea unui nivel controlat de energie
seismica asupra amortizorului intr-un anumit unghi pentru a evalua capacitatea sa de a reduce
amploarea vibratiilor in diferite directii.
4. Teste cu simulari computerizate: Acestea implica simularea unui cutremur sau a
unui eveniment seismic si evaluarea performantei amortizorului folosind modele matematice sau
simulari computerizate.
Testele dinamice pot fi efectuate utilizand aparatura speciala, cum ar fi generatoare de
vibratii sau sisteme de impact, si pot fi supravegheate de un personal specializat pentru a asigura
precizia si siguranta testelor. Rezultatele testelor dinamice pot fi utilizate pentru a optimiza
proiectarea si dezvoltarea amortizorilor seismici.
 Testele de compatibilitate cu structura pentru amortizorii seismici sunt utilizate pentru a
evalua modul in care amortizorii se integreaza cu structura existenta si cum interactioneaza cu
aceasta in cazul unui eveniment seismic. Acestea pot fi efectuate prin mai multe metode, inclusiv:
1. Teste de incarcare statica: Acestea implica aplicarea unei incarcari statice asupra
amortizorului si a structurii pentru a evalua modul in care amortizorii interactioneaza cu structura.
2. Teste de incarcare dinamica: Acestea implica aplicarea unei incarcari dinamice
asupra amortizorului si a structurii, prin intermediul unui sistem de vibratii controlat, pentru a
evalua modul in care amortizorii interactioneaza cu structura in cazul unui eveniment seismic.
3. Teste de simulare computerizata: Acestea implica simularea unui eveniment seismic
si evaluarea modului in care amortizorii interactioneaza cu structura prin intermediul unei simulari
computerizate.
Este important sa se efectueze teste de compatibilitate cu structura pentru a asigura ca
amortizorii sunt instalati si functioneaza corect si pentru a evita probleme precum instabilitatea sau
deteriorarea structurii in cazul unui eveniment seismic. Rezultatele testelor de compatibilitate cu
structura pot fi utilizate pentru a optimiza proiectarea si dezvoltarea amortizorilor seismici si pentru
a asigura integritatea structurii in cazul unui eveniment seismic.

Testele de evaluare a performantei reale pentru amortizorii seismici sunt utilizate pentru a
determina performanta reala a amortizorilor in cazul unui eveniment seismic. Acestea pot fi
efectuate prin mai multe metode, inclusiv:
1. Teste de teren: Acestea implica masurarea performantei amortizorilor in timpul unui
eveniment seismic real.
2. Teste de simulare dinamica: Acestea implica simularea unui eveniment seismic si
evaluarea performantei amortizorilor prin intermediul unei simulari computerizate.
3. Teste de laborator: Acestea implica aplicarea unei incarcari dinamice controlate
asupra amortizorului pentru a evalua performanta sa in cazul unui eveniment seismic.
Este important sa se efectueze teste de evaluare a performantei reale pentru a determina
eficacitatea amortizorilor in limitarea vibratiilor si a protectiei structurii in cazul unui eveniment
seismic. Rezultatele testelor de evaluare a performantei reale pot fi utilizate pentru a optimiza
proiectarea si dezvoltarea amortizorilor seismici si pentru a asigura protectia structurii in cazul unui
eveniment seismic.

Dispozitive dependente de accelerație

Disipatori cu masă acordată (TMD)
În cazul disipatorilor cu masă acordată diminuarea cantității de energie indusă de
seism în structură poate fi realizată prin transferul unei porțiuni din energia de vibrație
structurală către disipatorul cu masă acordată.
Controlul vibrațiilor cu ajutorul amortizorilor cu masă acordată poate fi pasiv, activ,
semiactiv sau hibrid în funcție de existența sau inexistența unui dispozitiv de control activ
conectat la masa acordată sau în funcție de strategiile de control ce sunt adoptate pentru
dispozitiv.
Sistemele acordate sunt dispozitive suplimentare care se atașează structurilor în scopul
reducerii vibrațiilor datorate vântului, seismelor sau altor acțiuni cu caracter dinamic.
Deoarece frecvența fundamentală a acestor dispozitive este apropiată sau chiar egală cu
frecvența structurilor de care sunt atașate, se numesc “sisteme acordate”.
În general, masele sunt realizate din blocuri de beton sau oțel, montate în interiorul
clădirilor și se miscă în direcție opusă oscilațiilor structurii, în zona de rezonanță, cu ajutorul
unor resoarte, fluide sau penduli. Amortizorii folosiți în cadrul sistemului sunt de tip vâscos.
Categoria sistemelor acordate cuprinde:
- disipatori cu masă acordată (TMD)
 - disipatori cu lichid acordat (TLD)
- disipatori cu coloane de lichid acordat
(TLCD).
- Exemplu de utilizare
Pentru clădirea cu 101 etaje din Taipei, Taiwan s-a realizat un sistem de amortizare cu
masă acordată, cu o masă totală de 660 de tone, situat la etajul 88. Sistemul a fost proiectat
pentru stabilizarea turnului la acțiunea seismică, a taifunurilor și a vântului. TMD-ul este de tip
pendular, având o serie de 8 amortizori vâscoși, primari, pentru preluarea șocurilor datorate
vântului și o altă serie de 8 amortizori vâscoși, secundari pentru șocurile produse de mișcarea
seismică.

TMD (Tuned Mass Damper)

Un amortizor cu masă acordată este un dispozitiv compus dintr-o greutate, un resort și
un amortizor cu rolul de a-i reduce răspunsul dinamic. Frecvența amortizorului este acordată la
o anumită frecvență a structurii în așa fel încât atunci când este excitat, amortizorul vă vibra
defazat cu mișcarea structurii. Energia este disipata de forță de inerție a amortizorului care
acționează asupra structurii.
Controlul vibrațiilor cu ajutorul amortizorilor cu masa acordata poate fi pasiv, activ,
semi-activ sau hibrid în funcție de existenta sau inexistenta unui dispozitiv de control activ
conectat la masa acordata sau în funcție de strategiile de control ce sunt adoptate pentru
dispozitiv.
Dispozitivul se caracterizează prin masa, rigiditate și amortizare. Massă și rigiditatea
amortizorului cu masa acordata sunt alese în așa fel încât să apropie frecventa proprie de vibrație
a dispozitivului de frecventa de rezonanta a structurii ce trebuie amortizata.
În general, masele sunt realizate din blocuri de beton sau otel, montate în interiorul
clădirilor, și se mișcă în direcție opusa oscilațiilor structurii, în zona de rezonanta, cu ajutorul
unor resoarte, fluide sau penduli. Amortizorii folosiți în cadrul sistemului sunt de tip vâscos. În
timp ce rigiditatea elementului care face legătură intre masa adițională și structura are un
caracter liniar, forță de amortizare vâscoasă produsa de amortizor poate să aibă un caracter
neliniar, daca nu este proporțională cu viteza.
Studii recente arata că sistemul de amortizare vâscos, cu caracter neliniar, se poate
înlocui în analiza numerica, cu o buna acuratețe, cu un sistem echivalent liniar. În consecință,
efectul optim ce se poate obține cu ajutorul unui amortizor vâscos, cu caracteristici neliniare,
poate foarte ușor să fie corelat cu dispozitivul liniar echivalent.
În figura de mai jos este ilustrat un amortizor cu masa acordata de translație
unidirecțională. Masa adițională este așezată pe reazeme cu funcția de role, permițând acesteia
să aibă o mișcare de translație relativa fata de planșeu. Resoartele și amortizorii se introduc
intre masa și elementele verticale adiacente care transmit forță laterala planșeului, și după aceea
întregului sistem structural.
Daca vorbim în termeni de control structural, TMD-urile pot fi pasive, așa cum este
schematizat în figura de mai jos, sau active (ATMD). De fapt, eficacitatea TMD se poate mari
prin atașarea unei mase auxiliare și a unui mecanism de acționare pentru că răspunsul acesteia
să fie defazat fata de răspunsul masei acordate.
 Efectul urmărit de acționarea masei adiționale este de a produce o forță adițională este de a
produce o forță adițională care completează forță generata de masa acordata, prin urmare rezultând
o creștere a amortizării pentru TMD.
 Exemple de utilizare

Pentru clădirea cu 101 etaje din Taipei, Taiwan s-a realizat un sistem de amortizare cu masa
acordata, cu o masa totala de 660 de tone, situat la etajul 88. Sistemul a fost proiectat pentru
stabilizarea turnului la acțiunea seismica, a taifunurilor și a vântului. TMD-ul este de tip pendular,
că în figura de mai jos, având o serie de 8 amortizori vâscoși, primari, pentru preluarea șocurilor
datorate vântului și o alta serie de 8 amortizori vâscoși, secundari, pentru șocurile produse de
mișcarea seismica.

Clădirea Trump World Tower din New York are 90 de etaje, fiind cea mai înalta clădire
rezidențială din lume. La ultimul nivel al clădirii se găsește un amortizar cu masa acordata cu o
masa de 600 de tone. Rolul sau fiind reducerea mișcării datorate vântului puternic.

1. TLCD ( Tuned liquid column dampers)

În ultimii ani construcția de clădiri înalte a fost facilitata și dezvoltata în multe tari datorita
apariției de materiale mai rezistente și mai ușoare. Exemplele cele mai bune de astfel de clădiri
sunt: Petronas Twin Tower (452 m) din Kuala Lumpur, Taipei 101 (508 m) din Taipei, Taiwan și
cea mai înalta clădire din lume Burj Dubai (807.7 m) în Dubai. Aceste structuri înalte și zvelte sunt
de obicei supuse acțiunii vântului și a vibrațiilor seismului, ceea ce ar putea cauza discomfort
pentru cei ce se afla în clădire sau chiar colapsul structurii. Astfel atenuarea vântului și a seismului
este favorizata de introducerea vibrațiilor folosind dispozitive de disipare suplimentare. Mai mult,
caracteristicile solului și interacțiunea dintre sol și structura pot influenta în mare parte răspunsul
structurii la diferite acțiuni.
Aceste amortizoare au fost studiate în ultimul timp foarte des deoarece micșorează vibrațiile
induse de vânt și de seism la structurile înalte. Prima apariție a acestor amortizoare a fost la
conferință internațională “High-rise” din Nanjing – China, în anul 1989 (Sakai F., S. Tamaki –
“Tuned liquid column damper – new type of device for suppression of bulding vibration”).
Desi numeroase lucrări de cercetare au fost efectuate în ceea ce privește efectele TLCD, puține
investigații sunt legate de răspunsul clădirilor la acțiunea seismului. De fapt majoritatea cercetărilor
sunt concetrate la efectul acțiunii vântului.
Acest tip de amortizor este considerat a fi substituentul amortizorului convențional TMD
utilizat pentru controlul vibrațiilor la clădirile înalte. Eficienta TLCD depinde de precizia frecventei
și de masa de lichid.
Firma Hyundai E&C a dezvoltat o tehnologie noua de preluare a vibrațiilor la zgârie-nori,
vibrații provenite din cauze naturale cum ar fi cutremurele sau vântul puternic. Sistemul poarta
numele de M- TLCD (Mulți Cell Tuned Liquid Column Damper) și a fost dezvoltat de firma
Koreeana.

Acest tip de disipator se bazează pe principiul mișcării unei coloane de lichid într-un
rezervor în forma de “U”, pentru a contraataca forțele ce acționează asupra structurii. Amortizarea
este introdusa în coloana lichidului oscilant printr-un orificiu. Avantajele acestui tip de disipator
sunt costurile reduse de mentenanță dar mai ales faptul că poate fi folosit că și rezervor de apa
pentru construcția în cauza. Spre deosebire de sistemul TMD unde acesta nu mai are alta
întrebuințare. Câteva dintre aplicațiile invoative ale disipatoarelor cu lichid au fost studiate în trecut
și utilizate pentru stabilizarea vaslor, stabilizarea sateliților și recent în ingineria civila.
La universitatea Notre Dame cercetătorii studiază design-ul și dezvoltarea noii generații de
amortizoare cu lichid în ingineria structurala. Desi câteva aplicații au fost realizate în Japonia
pentru aceste disipatoare pasive, exista și anumite limitări, cum ar fi incapacitatea acestora de a
raspunde rapid la încărcări dinamice, și de a menține nivelul optim de disipare la diferite nivele de
solicitare. Un sistem semi-activ ar putea fi folosit pentru a comepnsa deficientele sistemului TLCD.
Exeprimentele din laborator au arătat că sistemul semi-activ TLCD poate mari performantele
sistemului pasiv TLCD cu 15-25%.
Cea mai înalta clădire din Vancouver este o structura neobișnuit de subțire din sticla ce
folosește sistemul TLCD pentru controlul vibrațiilor. În anul 1996 Wall Financial Corporation a
propus construcția celui mai înalt turn din Vancouver. Proiectul a fost extrem de complex. Nu
numai că era printre primele cladriri care înglobă în atât un hotel cât și locuințe rezidențiale, dar era
și o clădire înalta lunga dar foarte subțire, ceea ce însemnă o forță a vântului foarte mare ce vă
acționă asupra clădirii. Raportul dintre lungime și lățime era de 7:1. Clădirea de 48 de etaje are în
centru un nucleu de circa 92 de cm grosime, din beton armat iar planșele au 18 cm grosime.

Pentru controlul vibrațiilor ingnierii au

prevăzut un sistem original și inovativ de
disipare a vibrațiilor. Doua disipatoare
TLCD fiecare dispus pe o înălțime a 4 etaje,
cu un rezervor de 190 metri cubi fiecare,
întinse pe aproape țoață suprafață clădirii au
fost amplasate la partea superioara a clădirii.
Sistemul nu numai că a rezolvat problemele
structurale dar a economisit și circa 2
milioane de dolari, sumă ce ar fi trebuit
folosită în plus pentru soluții convenționale.

Disipatoarele trebuiau construite exact

pentru că odată ce rezervoarele erau
realizate, doar volumul de apă și poarta prin
care circulă apa puteau fi modificate în
funcție de vibrațiile ce apăreau în structură.

Proiectul a fost finalizat în anul 2001 și a câștigat Premiul de

Excelență și Zgarie- Norul anului printr-un vot internațional pe
siteul www.skyscrapers.com.

Amortizoare vâscoase și amortizoare uscate utilizate la contravântuiri

Tehnici și tehnologii de echipare a structurilor mulți-etajate cu amortizare suplimentara
În proiecatarea seismica convențională, un nivel acceptabil de performanta al clădirii, în
timpul unei mișcări seismice, consta în capacitatea structurii de rezistenta de a absorbi și a disipa
energie într-o maniera cât mai stabila și pentru cât mai multe cicluri de solicitare. În cazul unor
acțiuni seismice puternice, proiectarea se bazează pe ductilitate, acceptând un anumit nivel al
degradărilor în cadrul elelmentelor structurale și nestructurale, fară a se produce colapsul.
Filozofia actuala a proiectării construcțiilor este bazata pe acceptarea aparițiilor zonelor plastice
(articulațiilor plastice în cazul barelor), dar prin proiectare se cere orientarea locului apariției
acestor articulații astfel încât să se evite prăbușirea structurii, tintă fiind salvarea vieților
omenești. Aceste articulații plastice contribuie la disiparea energiei induse de sistem.
Totuși la nivel mondial, tot mai multe clădiri sunt proiectate să reziste la mișcarea
seismica utilizandu-se de un concept relativ nou și anume acela de a introduce în structura
dispozitive speciale cu rolul de a absorbi și disipa energia indusa în structura de mișcarea
seismica.
Folosirea de dispozitive disipatoare de enerbie urmărește îmbunătățirea comportării
structurii printr-o creștere a amortizării, necesara disipării energiei cinetice care apare în structura
că urmare a mișcării seismice. Astfel răspunsul structural este redus. Aceste dispozitive sunt
prevăzute cu proprietăți speciale, ușor de aplicat.
Sistemele de protecție seismica se clasfica în :
- sisteme cu protecție pasiva;
- sisteme cu protecție activa și semiactiva;
- sisteme cu protecție hibrida.