Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vibrațiile autovehiculelor
5.1 Cuplarea vibrațiilor de torsiune ale transmisiei cu oscilatiile maselor suspendate și nesuspendate ale
autovehiculelor...........................................................................................................................................7
5.2.Vibrații libere.......................................................................................................................................8
Conform ”Dicționarului explicativ al limbii romane” vibrația este o mișcare periodică a unui corp
sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru.
Șocurile şi vibraţiile apar la deplasarea autovehiculelor pe diferite categorii de drumuri. Cu cat
neregularitățile drumului sunt mai dese și mai mari cu atât intensitatea vibrațiilor produse va fi mai mare.
Automobilul constituie în totalitatea lui surse de şocuri şi vibraţii dintre cele mai dăunătoare, ce se
manifestă asupra maselor suspendate (cadru, caroserie) şi nesuspendate (punţi, roţi). Suspensia
automobilului realizează legătura elastică cu amortizare între punțile automobilului și cadru sau caroserie,
micșorând sarcinile inamice și amortizând vibrațiile rezultate în urma acțiunii componentelor verticale ale
forțelor de interacțiune dintre roți și drum.
Șocurile și vibrațiile la care sunt supuse autovehiculele reprezintă unele dintre cele mai dăunătoare
fenomene care apar la sistemele mecanice. Aceste perturbații scurtează durata de viață a componentelor
sistemului, influențează confortul utilizatorului și siguranța în exploatare, motiv pentru care cercetătorii și
inginerii acordă o atenție sporită identificării unor soluții sau metode pentru reducerea sau atenuarea
acestor perturbații.
Oscilaţiile sunt ”variații periodice în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem
fizic, însoțit de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. Oscilațiile automobilului au efecte nocive
asupra omului, conducând la apariţia oboselii, a senzaţiei de disconfort a pasagerilor şi a conducătorului
auto. De asemenea, în timpul transportului, în special pe drumuri cu denivelari sau gropi, dacă nu se iau
măsuri suplimentare de protecţie, mărfurile transportate pot suferi degradări considerabile sau chiar totale.
Mişcarea vibratorie într-un punct al unui sistem elastic poate fi răspunsul la o excitaţie aplicată
sistemului, caracteristicile mişcării depinzând de proprietăţile dinamice ale acestuia. Excitaţia poate fi
dinamică, exprimată prin acţiunea denivelărilor drumului asupra roţilor automobilului de vibraţii.
pg. 1
b) Transmitere pe cale aeriană
a) Vibrații libere, care pot fi neamortizate și amortizate, în vederea determinării pulsațiilor propri și a
modurilor propri de vibrație. De asemenea studiul acestor vibrații permite determinarea influenței
maselor suspendate și nesuspendate, a caracteristicilor elastice și de amortizare ale suspensiei
asupra lor, asupra confortabilității și a regimului de deplasare;
b) Vibrații forțate sau întreținute, care solicită permanent autovehiculele în timpul deplasării. Studiul
acestor vibrații permite stabilirea influenței diverșilor factori perturbatori asupra comportării
autovehiculului din acest punct de vedere, precum și determinarea pulsațiilor periculoase ale
factorilor perturbatori, pentr evitarea funcționării sistemului.
a) Vibrații ale șasiului și ale caroseriei, considerate ca un corp rigid așezat pe suspensia elastic formată
din arcuri sau pneuri. Aceste vibrații au caracter de vibrații libere provocate de neregularitățile drumului
sau terenului și actionează sub forma de șocuri.
b) Vibrațiile de torsiune și încovoiere ale pieselor motorului și subansamblelor transmisiei. Aceste vibrații
se studiază pe modele dinamice echivalente cu un număr mai mare sau mai mic de grade de libertate.
Numărul gradelor de libertate sunt în funcție de numărul de cilindri ai motorului.
c) Vibrațiile motorului, ambreiajului și cutie de viteze în ansamblu față de cadrul autovehiculului. Aceste
ansamble in mod obisnuit sunt montate elastic față de cadru și daca rezemarea este necorespunzatoare se
poate ajunge la desfacerea prematuraa îmbinarilor, la fisuri și ruperi ale cadrului și carterelor.
d) Vibrații de fluturare ale roților de direcție care se manifestă prin oscilațiile roților într-un plan
perpendicular pe direcția de deplasare. O formă a acestor oscilații o reprezintă fenomenul shumy care
constă în ridicarea succesivă a roților de direcție de pe suprafața drumului, urmele lăsate de roți cu forme
curbilinii.
pg. 2
e) Vibrații ale scaunelor conducatorilui auto și a pasagerilor, care determină în cea mai mare parte
confortabilitatea autovehiculelor. Aceste vibrații apar ca urmare a însumării factorilor perturbatori
exteriori și interiori care acționează asupra autovehiculului și se transmit corpului omenesc.
f) Oscilațiile la autotrenuri. Când un autocamion tractează una sau mai multe remorci pot să apară
oscilații, pe direcția de deplasare între mobilele în mișcare. Ca urmare forța de tracțiune din dispozitivul
de remorcare va avea un caracter variabil.
g) Vibrațiile de înaltă frecvență a cadrului caroseriei datorate neregularităților suprafeței drumului sau
terenului și a rezultatului însumării factorilor perturbatori.
pg. 3
3.1 Caracteristici ale vibrațiilor
În principiu, vibrațiile se măsoară prin cei trei parametri ai acestora, adică: viteză, amplitudine și
accelerație.
Prin cunoașterea acestor parametri, se pot determina și ceilalți parametri (prin derivare sau
integrare). În practică se preferă soluția de integrare (derivarea duce de obicei la intensificarea
perturbațiilor de înalta frecvență), prin măsurarea accelerației care prezintă și avantajul că nu este necesar
un anumit sistem de referință.
După nivel conform “DIN 4150” vibrațiile se împart în:
-vibrații supărătoare-40pali
-Asupra întregului corp, prin toată suprafața sa când se află sub efectul undelor sonore din aer;
-Asupra întregului corp prin suprafața de contact cu mediul înconjurător când omul stă în picioare, când
stă pe scaun sau când e culcat.
-Asupra unor părți ale corpului, de exemplu asupra mâinilor aflate pe volan, sau asupra picioarelor.
Vibrațiile care acționează asupra omului și care depașesc limitele de toleranță pot produce:
-fenomene subiective.
Acțiunea vibrațiilor asupra activității fizice și psihice a omului este puțin precizată, cunoscându-se
doar că un factor important îl constituie oboseala, care însă nu permite o măsurare corespunzatoare, ci o
apreciere orientativă.
pg. 4
Leziunile se pot produce, dacă accelerațiile sunt destul de mari și se manifesta prin factori ale
oaselor, afecțiuni pulmonare, leziuni ale peretelui interior al intestinului. Leziuni ale craniului, cardiopatii
s.a. Fenomenele subiective care se manifestă la omul supus vibrațiilor, include repetarea lor, lipsa de
confort , durerea și teama.
S-au stabilit anumite limite sau nivele ale vibrațiilor după efectul lor fiziologic. Astfel, în
conformitate cu recomandările ISO, s-au stabilit trei criterii de apreciere a efectului nociv al vibrațiilor
asupra omului.
Vibrațiile autovehiculelor sunt provocate de factori perturbatori exteriori și interiori. Drumul, sau
terenul, prin caracteristicile sale limitează viteza de deplasare a autovehiculelor. De asemenea parametrii
constructivi și funcționali ai autovehiculelor condiționează regimul lor de deplasare pe diferite categorii
de drumuri sau terenuri.
Factorul perturbator cu acțiune continuă este determinat de profilul suprafeței drumului sau
terenului și are de obicei un caracter aleator. Profilul suprafeței drumului se caracterizează prin lungimea
l, înălțimea h și frecvența neregularitatilor.
Când numărul de neregularități ale suprafeței drumului este constant pe unitatea de lungime,
intensitatea vibrațiilor autovehiculelor este determinată de înălțimea h a neregularitatilor. La o forma lină
a neregularităților, profilul suprafeței drumului poate fi admis sinusoidal, figura 2.
pg. 5
Fig. 2. Profilul sinusoidal al suprafeței drumului: a) în funcție de timp; b) în funcție de spațiu
h0 (1−ωt )
Acesta este descris de relația: h=
2
Categoria drumului l h
[m] [mm]
Autostrada 10 - 15 10 - 20
Șosea astfaltată 1,0 – 2,0 10 – 20
Șosea pavată 0.15 - 0.3 30 – 40
Drum de țară 0.1 – 0.15 50 - 70
pg. 6
Fig. 3. Modelul dinamic generalizat al transmisiei unui autovehicul
V=r.m*ω.m
este cuplată cu viteza unghiulară a masei J.m a modelului dinamic din figura 1, r.m este raza dinamică a
roții motoare.
Momentul de rezistență M.ra, care acționează asupra masei J.m ia în considerare rezistența la
rulare a autovehiculului, rezistența aerului, rezistența pantei și altele, este dat de relația
pg. 7
În baza relației se poate arăta că parametri vibrațiilor de torsiune depind nemijlocit de cei ai
oscilațiilor verticale ale autovehiculului.
Din cele prezentate rezultă că, dacă posibilitățile de calcul permit, vibrațiile de torsiune din
transmisia autovehiculului, trebuie analizate împreună cu cele verticale. Rezolvarea sistemelor de ecuații
se va face simultan, cu luarea în considerare a relațiilor de cuplare a celor două tipuri de vibrații.
5.2.Vibrații libere
Cel mai simplu model dinamic al unui autovehicul constă dintr-o masă m rezemată elastic pe un
arc elicoidal, cu constantă elastică k liniară. Prin m se ia în considerare întreaga masă a autovehiculului,
iar prin k constanta elastică a suspensiei și pneurilor. Poziția z=0 corespunde stării de echilibru static a
autovehicului. Sub acțiunea unui impuls vertical masa m este scoasă din echilibru și va oscila în jurul
poziției de echilibru static.
Fig.4. Model dinamic cu un singur grad de Fig.5. Model dinamic cu o masa pentru studiul
vibrațiilor întreținute ale autovehiculelor
libertate pentru studiul vibrațiilor libere
Ecuația de echilibru a masei m este: m∗ z̈ +k∗z=0
Pentru un autovehicul oarecare influența cea mai mare asupra frecvenței ν și a perioadei T o are
masa m, care variază în limitele largi în funcție de mărimea masei sarcinii transportate. Din această cauză
pentru a realiza valori relativ constante pentru pulsația proprie p, frecvența și perioada caracteristică
pg. 8
elastică a suspensiei trebuie să aibă o variație neliniară, pentru a asigura o confortabilitate bună într-o
gamă largă de regimuri de exploatare a autovehiculului respectiv. Tot în același scop trebuie asigurată
amortizarea corespunzătoare a vibrațiilor într-o gamă largă de frecvență.
La autovehiculele cu arcuri din foi forța de frecare dintre foi contribuie la amortizarea vibrațiilor,
forța de amortizare este o forță de frecare uscată, care este constantă ca valoare, dar variabila ca sens, în
funcție de sensul vitezei.
În timpul deplasării autovehiculele sunt supuse acțiunii vibrațiilor forțate, sau întreținerea, cu
amortizare. Modelul dinamic cu o masă pentru studiul acestor vibrații este
prezentat în următoarea figură:
pg. 9
Fig.6 Model dinamic cu o masă pentru studiul vibrațiilor întreținute ale autovehiculelor
Studiul mai în profunzime a vibrațiilor verticale ale autovehiculelor necesită luarea în considerare
a influențelor maselor suspendate și nesuspendate ale acestora. De asemenea, trebuie sa se evidentieze
mai clar influenta elementelor elastice si de amortizare ale suspensiei și pneurilor asupra vibrațiilor
verticale ale autovehiculelor. Pentru aceasta se utilizează modele dinamice cu două grade de libertate.
Fig.7. Model dinamic cu două mase pentru studiul vibrațiilor verticale ale autovehiculelor
6. Vibrațiile de torsiune în
transmisiile autovehicolului
Fig.8. Modelul dinamic cu patru grade de libertate
pg. 10
Șocurile si vibrațiile autovehiculelor determină reducerea considerabilă a vitezelor medii de
circulație, creșterea consumului de combustibil necesar învingerii rezistențelor suplimentare în elementele
suspensiei și în pneuri, toate acestea reducand eficienta transportului cu astfel de mijloace.
Asupra întregului corp, prin toată suprafața sa, când se află sub efectul undelor sonore din aer;
Asupra întregului corp, prin suprafața de contact cu mediul înconjurător, când omul stă în picioare
sau când este culcat;
Asupra unor părți ale corpului, de exemplu asupra mâinilor aflate pe volan, sau asupra picioarelor.
Din punct de vedere dinamic, transmisia mecanică a unui autovehicul reprezintă un sistem oscilant de
mare complexitate. Acest sistem este format din mase inerțiale în mișcare de rotație, peste care se
suprapun vibrațiile de torsiune. Volanții sunt legați între ei prin elemente elastice cuplaje de fricțiune și
articulații cardanice. Se consideră, în general, că asupra legăturilor sistemului acționează amortizări
vâscoase.
Bibliografie
Mircea Radeș – Vibrații mecanice, 2008
Laszlo Kopacz – Optimizarea solutiilor constructive de amortizoare mecanice pentru sistemele
autovehiculelor, 2014
pg. 11
Untaru M., Ionescu E. s.a. – Dinamica Autovehiculelor, 1988
Untaru M., A. Stoicescu s.a – Dinamica Autovehiculelor pe roți, 1981
pg. 12