GENEZA POLUANŢILOR LA

MOTOARELE CU ARDERE
INTERNĂ

Curs 3

11/5/2019 Material pentru uz didactic -2016

MONOXIDUL DE CARBON – CO -
Proprietăţi şi caracteristici:

densitate: 0.789 g/cm³,

1.250 g/l la 0°C, - 1 atm.
1.145 g/l at 25°C, - 1 atm.(gaz mai uşor decât aerul - 1,2g/l);

masa molară: 28.0101 g/mol;

punct de îngheţ: -205 °C (68 K)

punct de fierbere: -192 °C (81 K)

solubilitate în apă: 0.0026 g/100 ml (20 °C)

11/5/2019
 Clasa de toxicitate şi nivel de pericol
(conform clasificării UE)
(F+)
Repr. Cat. 1
(T)
Directiva Consiliului European nr. 67/548/EEC din 27 iunie 1967 stabileşte gradul de
periculozitate al substanţelor chimice şi nivelul de protecţia faţă de acestea, funcţie de
efectele produse.
Asociate claselor de pericol sunt simbolurile de hazard specifice fiecărei substanţe, astfel:
Explozive (E)
Agenţi oxidanţi (O)
Substanţe sau mixturi inflamabile, de forma:
extrem de inflamabile (F+),
cu grad de inflamabilitate ridicat (F)
Substanţe sau mixturi toxice, clasificate astfel:
foarte toxice (T+)
toxice (T)
Nocivitate (Xn)
Substanţe sau compuşi corozivi (C)
Substanţe iritante (Xi)
Substanţe dăunătoare pentru mediu (N)
Grad de toxicitate în procesul de producţie Repr: 1, 2, 3
11/5/2019
Legătura moleculară triplă între cele două elemente face ca să existe un
moment dipol ce duce la alternanţa a trei structuri rezonante

CO este vizibil în spectrul UV, IR, NMR (rezonanţă magneto-nucleară) şi MS

(spectografie de masă molară) NMR

UV IR I
R

11/5/2019
 Reacţii tipice în geneza CO

1. Reacţia carbonului cu oxigenul la temperaturi de peste 800 0C:

O2 + 2C → 2CO Echilibrul Boudouard (∆H = -221 kJ/mol)

2. Reacţia carbonului cu molecule de apă în stare gazoasă:

H 2 0 + C → H 2 + CO Reacţia endotermă: ∆H = 131 kJ/mol

O primă sursă de CO este considerată a fi: disocierea bioxidului de carbon la

depăşirea pragului de temperatură critică în procesul de ardere, conform
reacţiei:
1
CO2 → CO + O2 .
2
Cea de a doua sursă o constituie: arderea incompletă datorată lipsei de
oxigen din camera de ardere (cazul fiind specific amestecurilor bogate):
1
11/5/2019
C + O2 ⇔ CO .
2
 Geneza CO în camera de ardere a unui m.a.s.

Faza I-a: în camera de ardere există amestec relativ rece la temperatura Ta;
Faza a II-a: iniţierea arderii, urmată de propagarea frontului de flacără;
Se produce o diferenţiere a regimului termic în camera de ardere pe măsură ce
frontul de ardere se propagă de la nucleu în volumul disponibil.
Faza a III-a. În camera de ardere se formează unde termice însoţite de variaţii de
presiune, care determină divizarea condiţiilor de dezvoltare a reacţiilor chimice de
ardere a combustibilului în prezenţa oxigenului din amestec.
Cauza apariţiei undelor de presiune: propagarea frontului de flacără este însoţit de
o răcire a acesteia.
Ta Pe măsură ce procesul de ardere se
derulează, are loc procesul de formare a
compuşilor de ardere care beneficiază de
condiţii distincte şi în final, rezultând două
T1 < T2 < T3 < T4 căi de formare a CO, astfel:

Oxidarea se produce într-o primă etapă în

condiţii de temperatură şi presiune;
Disocierea este rezultatul unui proces de
atingere a unui echilibru dinamic în
11/5/2019 procesul de formare a compuşilor de
ardere
Două reacţii chimice guvernează procesul de ardere:

A. Reacţia de combustie completă de forma:

2C8H18 + 25O2 → 16 CO2 + 18H2O

B. Reacţia incompletă de ardere (în lipsa oxigenului suficient):

2C8H18 + 20O2; 11CO2 + 15H2O + 3CO + C2H6

Disocierea este un fenomen specific procesului de ardere datorită faptului că nu
s-a atins un echilibru chimic.
Este caracterizată prin “Factorul de disociere”, notat Kd şi care este dat de relaţia
generală:

Condiţiile de temperatură şi presiune pe durata procesului de ardere sunt propice

apariţiei fenomenului de disociere care este însoţit de formarea de ioni şi câmp
electrostatic variabil.
11/5/2019
 A + B→ C

Rata de reacţie
Echilibru final

C→A+B

Timp reacţie

În procesul de formare a CO, acesta este continuu şi oscilant şi continuă şi în faza

de destindere, astfel că nu se poate evalua o cantitate fixă exactă a acestui poluant
în urma arderii la MAS.
Reacţiile chimice vor alterna şi totuşi vor tinde spre un echilibru, care însă nu va fi
atins (reactiile nu stabilizeaza) datorită disocierii continue.

11/5/2019
 În aceste condiţii se poate semnala o a III-a modalitate de formare a CO:

Reacţia endotermă a compuşilor pe bază de carbon în prezenţa apei în stare

gazoasă:

CO + H 2O ⇔ CO2 + H 2

Această reacţie este mai evidentă în procesul de destindere şi duce la modificarea

concentraţiei de CO din gazele de evacuare.

11/5/2019
 Factori de influenţă în geneza CO
arderea incompletă datorată
Excesul de aer: lipsei de oxigen din camera
10 de ardere

Concentraţia CO [%]
3

0,5

0,8 0,9 1,0 1,1

Coeficientul excesului de are

11/5/2019
Presiunea în colectorul de evacuare

10

Concentraţia CO [%]
3

Reacţia endotermă a
0,5
compuşilor pe bază de
carbon în prezenţa apei în
stare gazoasă

0,17 0,2 0,23

Presiunea MPa

11/5/2019
 Influenţa factorilor constructivi ai camerei de ardere:

10

Concentraţia CO [%]
3

1
Influenţa raportului dintre aria camerei
de ardere şi volumul acesteia este
0,5 mai puţin evidentă în cazul CO,
deoarece fenomenele ondulatorii
termice si de presiune sunt direct
influenţate de spaţiul disponibil
propagării frontului de flacără.

100 150 200 250

Raportul Aca/Vca

11/5/2019
 Influenţa raportului de comprimare:

Disocierea bioxidului de
60
carbon la depăşirea pragului
de temperatură critică în
50 procesul de ardere
Emisii CO [g/km]

40

030

6 8 9 10
Raport de comprimare

11/5/2019
 Factori de influenţă de natură a stării tehnice a
unui m.a.s. în geneza CO

• Presiunea mare a comb. în procesul de injecţie;

• Scurgeri de combustibil la injectoare;
• Deteriorarea diafragmei regulatorului de presiune;
• Disfuncţiuni ale sistemului de evaporare;
• Sistemul de control al amestecului deplasat spre “amestec bogat”

11/5/2019
 Cauze ale creşterii concentraţiei de CO în cazul
autovehiculelor echipate cu sisteme de management
motor:

- Contaminarea combustibilului cu reziduri sau impurităţi: motorul va

oscila la ralanti
- Supapa PCV deconectată sau conducte flexibile deteriorate
- Supapa Control Presiune / Pressure Control Valve (PCV) -

- Sistemul de control al amestecului (în buclă închisă) reglat incorect

- Imput fals de la sistemul ECM (Engine Control Module)

- Indicaţie eronată de sarcină, oxigen sau poziţie a clapetei de acceleraţie

11/5/2019
 Tehnici de evaluare a emisiilor de CO
Funcţie de combustibilul utilizat, emisiile de CO sunt diferenţiate astfel:

LPG – 50% emisii reduse;

CF – combustibil fosil
Echiparea sistemelor de evacuare cu convertoare catalitice determină o
reducere a emisiilor cu până la 40%.

Pentru evaluarea emisiilor globale de CO se poate utiliza relaţia:

Cx concentraţia test (etalon) a CO
corespunzătoare unei ore de funcţionare a
10000 ⋅ C x ⋅ T motorului;
CCO =
V ⋅ (1 + P ⋅ T ) T – durata de funcţionare totală;
V - volumul de referinţă în care are loc emisia;
P – procent de reducere a volumului standard
(funcţie de conţinutul de oxigen)

11/5/2019
 Concentraţii etalon:
a. Benzină - amestec stoichiometric
1,00% cu sistem de evacuare clasic
0.73 % pt. sistem de evacuare cu catalizator;
- 10% amestec bogat
1,21% cu sistem de evacuare clasic
1.01% pt. sistem de evacuare cu catalizator
b. GPL - amestec stoichiometric
0.55% cu sistem de evacuare clasic
0.09% pt. sistem de evacuare cu catalizator;
- 10% amestec bogat
0,89% cu sistem de evacuare clasic
0.61% pt. sistem de evacuare cu catalizator

11/5/2019
 Exemplu:
Considerând emisia de CO într-un volum de aer de 100.000 m3, şi rata de transfer
aer ca fiind 5000 m3, să se determine concentraţia acumulată de CO rezultat din
funcţionarea timp de 4 ore a unui motor alimentat cu benzină şi echipat cu
catalizator, alimentat cu LPG, comparativ cu emisia standard, în condiţiile: amestec
stoichiometric şi amestec bogat 10%

10000 ⋅ C x ⋅ T
CCO =
V ⋅ (1 + P ⋅ T )
Exemplu înlocuire numerică pt. vehicul echipat cu catalizator şi amestec stoichiometric:

10000 ⋅ 0.73 ⋅ 4
CCO = = 0,2433%
 5000 
100000 ⋅ 1 + ⋅ 4
 100000 

11/5/2019
 Cauze ale creşterii concentraţiei de CO în cazul
autovehiculelor echipate cu sisteme de management
motor:

În general se consideră că amestecurile bogate duc la creşterea

concentraţiei de CO.
Principalele disfuncţiuni în sistemul motor care duc la acest
simptom sunt:
• Presiunea de injecţie excesivă (de la 15% peste presiunea
nominală de injecţie)
• Pierderi de combustibil la injectoare (scurgeri) ;
• Deteriorarea diafragmei regulatorului de presiune
• Disfuncţiuni ale sistemului de control a emisiilor evaporative
(EVAP) – pot duce la scurgeri de combustibil în motor care în
final ajung să crească concentraţia de CO: coduri de eroare
de la OBD II P0440, 3, 9, 2, de regula codul de eroare este
însoţit de mesajul: “check engine”

11/5/2019
 Echipamente şi tehnici de măsurare a
concentraţiei poluanţilor din gazele de evacuare
Măsurarea concentraţiei de CO
Principii de detecţie a concentraţiei de CO:
» Electric
» În spectrul de raze infraroşii

Analizoarele electrice pot fi la rândul lor:

Analizor cu fir rece (fără ardere);
Analizor cu postardere (cu fir cald).

11/5/2019
 Principiul de funcţionare a analizoarelor
electrice:

Dependenţa conductivităţii termice

de conţinutul de oxigen,
respectiv bioxid de carbon
din gazele prelevate
în vederea măsurărilor.

11/5/2019
 Analizor cu fir rece (fără ardere);
A •P – potenţiometru pentru etalonare – reglare
curent de alimentare a punţii Wheatstone;
P1 •A – Ampermetru;
•V – Voltmetru;
R3
R2 •R1, R2, rezistenţe de valori egale;

P •R3 Rezistenţă etalon în câmp liber (aer

R4 atmosferic)
V •R4 Rezistenţă de măsurare în incintă închisă
(baleiată de gazele de evacuare);
R1
•P1 potenţiometru de echilibrare a punţii (R3 –
Proba de gaze R4)

Principiul de funcţionare:
În prezenţa gazelor de ardere cu un conţinut bogat de CO şi CO2, puntea intră în dezechilibru
datorită conductivităţii termice diferite dintre R3 şi R4 şi se înregistrează un dezechilibru electric
în punte datorat diferenţei de potenţial măsurată de voltmetrul V.
Readucerea tensiunii la zero se face prin baleierea potenţiometrului P1, fapt ce va duce la
înregistrarea unui curent de intensitate I1, proporţional cu concentraţia gazelor arse din proba
prelevată
11/5/2019
Determinarea este aproximativă, deoarece metoda asigură o evaluare relevantă
pentru bioxidul de carbon, care prezintă o diferenţă faţă de aer semnificativă. Astfel,
oxidul de carbon este deductibil din concentraţia totală , prin eliminarea CO2.
Creşterea preciziei de măsurare se face prin dublarea rezistenţelor etalon R1 şi R2.

În general, acest model de aparate este mai puţin agreat pentru determinarea
concentraţiei de poluanţi şi mai mult pentru determinarea dozajului emisiilor pe
traseul de evacuare.

11/5/2019
 Analizor cu postardere (cu fir cald)
Re – rezistenţă etalon, încălzită;
Pr Rm – rezistenţă de măsurare încălzită;
Ce – camera rezistenţei etalon (din platină),
P
încălzită la 700 – 800 0C;
F - filtru pentru purificarea aerului admis în
F1 Re camera etalon;
F
Rm D D – dozator;
D1 Ce D1 orificiu calibrat de dozare la evacuare;
P – pompă cu membrană;
F1 – filtru de curăţire a probei evacuate;
V Pr - Pompă refulare,
S – separator purificare probă;
R - răcitor de gaze;
V - voltmetru

R S

11/5/2019
Modul de funcţionare Proba eşantion prelevată cu sonda calibrată este
introdusă într-un separator S care filtrează fracţiile lichide
din gaze

Pr Urmează trecerea prin răcitorul de gaze R, ce asigură

condensarea vaporilor de apă.
P Filtrul F1 şi jiclorul D1 asigură purificarea gazelor ce
Re vor trece peste rezistenţa de măsurare Rm, care
F1 F datorită compoziţiei gazelor îşi modifică
Rm D
D1 conductivitatea funcţie de temperatură. Astfel,
Ce
rezistivitatea se modifică, puntea intră în dezechilibru,
fapt confirmat de variaţia indicaţiei voltmetrului. O
V parte din gaze ies direct în mediul exterior, fiind
preluate de pompa de refulare. Gazele din camera de
lucru, vor fi evacuate în mediu prin droserul D şi filtrul
de purificare F.
Pompa P aspiră atât gazele arse cât şi aer ce a
baleiat rezistenţa etalon.
R S Precizia de măsurare este dată de:
Viteza de curgere a gazelor;
Gradul de oxidare a particulelor VOC din probă;
Viteza de variaţie a temperaturii pe rezistenţele Re şi
Rm

11/5/2019
 Analizoare cu absorbţie nedisipativă în spectrul infraroşu

Principiu de funcţionare:
Gazele poliatomice cu structuri eterogene absorb
în mod selectiv energia radiantă în infraroşu,
funcţie de lungimea de undă specifică radiaţiilor
din acest spectru, în interiorul domeniului 2 – 15 µm.
Analiza se bazează pe principiul “probei martor”,
prin compararea energiei transmisă unei
membrane pe două căi diferite:
-Prin coloana de gaz analizat;
-Prin coloana de substanţă ce nu reţine radiaţiile infraroşu (ex. aer).

11/5/2019
 B
Probă aer D
Gf
M CA
Probă gaze eşapate

F
CR V
F P

S Ca

M – membrană deformabilă;
B – bec;
F – filtru tip disc cu fante de selectare a lungimilor de undă în intervalul 2 –
15 µm;
D – detector tip bicameră;
Gf – grilă fixă;
CA – circuit amplificator de semnal obţinut de la traductorul capacitiv format
de Gf şi M;
V – voltmetru;
Ca – conductă de aspiraţie;
S – separator fracţii lichide;
F – filtru particule;
P – pompă aspiraţie;
11/5/2019
CR – conductă retur.
 Mod de funcţionare

B
Probă aer D
Gf
M CA
Probă gaze eşapate

F
CR V
F P
S Ca

Gazele eşapate sunt preluate de sonda de prelevare care va supune proba unui proces de
filtrare si separare a fracţiilor lichide.
În tubul de măsurare se stabileşte un curent constant de gaze probă, astfel că radiaţia în
infraroşu va penetra parţial coloana de gaz fiind absorbită iar gradul de absorbţie este
proporţional cu conţinutul de CO.
În urma absorbţiei parţiale, va avea loc şi o modificare de temperatură proporţională, care va
dilata membrana M. Proba martor, va duce la o disipare de căldură constantă pe grila din
Dispozitivul de măsurare, astfel că va exista continuu o modificare a distanţei M – Gf care va
produce în circuitul electric o cădere de tensiune variabilă, proporţională cu concentraţia de
11/5/2019
CO din probă.