Sunteți pe pagina 1din 4

Comportamentul religios greit Caracterul Obsesiv

Aici este clar ca elementul de baza este frica. Omul cu structura obsesiva vrea sa se asigure si sa se protejeze. Din
aceasta cauza se si agata el atat de principii si formule; nimic nu ar putea fi mai rau decat modificarea propriei lui
personalitati. Acestui tip ii este caracteristica o gandire magica: asigurarea prin reguli, interdictii si respectarea unei ordini
acceptate il ajuta sa-si tina in frau temerile. Tendinta de a verifica de o suta de ori usile si robinetele, de a repeta la
nesfarsit rugaciunile, de a numara masinile de pe strada sau de a cantari de zece ori o situatie inainte de a face urmatorul
pas ii asigura sentimentul ca viata poate fi traita fara teama cel putin in urmatoarele cateva ore. Dupa care urmeaza un
nou ciclu de impulsuri obsesive. Pornirea de a se spala la nesfarsit ilustreaza extrem de concludent de cate aranjamente
si manevre este nevoie pentru a reinstaura vechea ordine: sentimentele de vinovatie pot fi si ele, spre exemplu, spalate
pentru scurt timp. Gandirea magica inghite intreaga lume si insasi imaginea lui Dumnezeu. Evlavia fanatica si inclinarea
spre dogmatism sunt semnele unei structuri religioase obsesive. Omul respectiv este cu siguranta prevazator, concentrat
asupra telului sau, consecvent; dar toate acestea se manifesta intr-un mod crispat caci, de fapt, el n-are incredere in
Dumnezeu. Ba chiar s-ar putea spune ca regulile dupa care traieste sunt cu atat mai mult aspre cu cat mai putina
incredere are in Dumnezeu. Teama de a se face vinovat este adanc inradacinata in el. Cautarile in domeniul credintei pot
provoca crize; de aceea el face totul pentru a se apara. Iar cea mai buna metoda de aparare este respectarea stricta a
traditiei. Astfel stii macar pe ce poti conta.
Crestinul de acest tip se simte in permanenta suprasolicitat. Credintei lui ii lipseste dinamismul, libertatea celui ce nu mai
este sclavul, ci copilul lui Dumnezeu. In viata de zi cu zi, el este un om ca oricare altul, linistit, credincios. Dar in clipele
hotaratoare ale vietii religioase iese la iveala teama ascunsa in adancurile sufletului sau: devine fundamentalistul care
emite judecati absolute despre cer si iad; el isi domina in chip de misionar anturajul, manifestand in comportament o
marginire infricosatoare si interpretand toate lucrurile in litera lor. El ia mai mult decat da.
La un moment dat m-a cautat un om in varsta. Era disperat. Se straduise pana atunci din tot sufletul sa duca o viata
crestineasca alaturi de sotia sa si fiul lor handicapat. Si iata ca un membru al parohiei sale ii spune ca e vinovat de
handicapul fiului sau. In timpul rugaciunii, primea biletele in care acest om ii scria ca a fost imputernicit de Dumnezeu sa-l
cheme la cainta. Eu, Domnul Dumnezeu, iti voi preface inima in piatra, daca nu te caiesti. Si am sa te distrug, daca ma
respingi. Scrisoarea avea drept moto al optulea verset din Psalmul 103: Indurator si milostiv este Domnul, si
rabdator. Nici nu mai merita sa reproducem dovada vinovatiei, expusa mai departe. Cand i-am spus domnului
respectiv ca Dumnezeu nu infricoseaza pe nimeni si nici nu pedepseste prin handicapurile innascute ale unui copil, acesta
s-a mai linistit un pic. Totusi, cel ce-i scrises nu trebuia sa afle ca tovarasul sau de parohie a vizitat un psihiatru [crestin].
Fiindca un adevarat crestin nu are nevoie de psihologi. El il are pe Isus. Asemenea atitudini contrazic Biblia, care vede in
medic o unealta a Domnului. Iar medic poate fi orice om pregatit in acest sens. Bigotul maniac va incerca sa faca totul in
mod corect, dar in acelasi timp ii va critica mereu pe altii, varsandu-si asupra lor propriile nelinisti si incercand sa-i
corecteze. Adesea el face pe credinciosul pentru a-si ascunde lui insusi faptul ca nu este chiar atat de credincios, ci
incearca doar sa-si procure un sentiment de siguranta si liniste. Apropierea lui de fanatism da de gandit. Pentru el
nesiguranta este o stare de spirit insuportabila, de aceea recurge la dogmatism. Omul cu o viata spirituala adevarata
cunoaste nesiguranta. Ramane de sperat ca Dumnezeuil va conduce pe acest om la punctul sau zero, caci numai
constatarea propriei incapacitati il poate face sa descopere indurarea. Oamenii cu o religiozitate birocratica sunt in primul
rand impotriva unui lucru; ei lupta arareori pentru ceva. O asemenea mentalitate de luptator are un efect deprimant si
respingator asupra celor din jur.
Un tratament psihiatric este posibil in acest caz doar atunci cand omul isi recunoaste singur neajunsurile propriului
comportament.

Dumnezeu este altfel, de Jorg Muller

Tulburarea obsesiv compulsiva 2 gandirea magica


Gandirea magica este atribuita in general copiilor, intrucat din ceea ce spun ei se observa ca intre realitate si imaginatie/dorinte nu exista o delimitare clara.
Totusi, acest mod de a raportare la mediu nu dispare niciodata, iar uneori se poate amplifica pana la patologic. Exemple:

in relatiile dintre adulti, se poate trece de la idealizare (ca in basme) la desconsiderarea partenerului (ca in cazul personajelor 100% negative din aceleasi
povesti)
este frecventa credinta ca daca ma gandesc suficient de mult la un lucru, el se va si intampla/daca imi propun, sigur imi reuseste.
Magia si superstitia sunt rezultatul proceselor psihice primare si rar se intersecteaza cu ratiunea sau sunt estompate de un intelect stralucitor.

Nici macar cei care au argumente ferme ca performantele lor iesite din comun se datoreaza unor eforturi sustinute si gandirii pragmatice, nu renunta la ele. De fapt, la
majoritatea intalnim o abundenta de superstitii, unele chiar bizare.
Magia si superstitia sunt modul ideal:

de a explica ceea ce este considerat ca inexplicabil si avem o necesitate organica de a intelege tot ce ne inconjoara, nu neaparat corect
de a controla ceea ce pare de necontrolat o necesitate permanenta a persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Avem tendinta fireasca de a insera evenimentele intr-un lant cauzal: primul il induce pe al doilea, etc., inclusiv cand nu este asa. Fara ezitare, aruncam un voal peste
orice dovada care demonstreaza tocmai contrariul.
Situatia se amplifica atunci cand evenimentul originar este foarte incarcat de emotii si gasirea unei legaturi cu prezentul asigura iluzia unui control partial deci reduce
anxietatea din prezent. Cu cat este mai intensa emotia, cu atat va duce la o credinta mai ferma. Se gasesc mereu explicatii, nu si solutii.
Credinta ca dorintele si emotiile pot fi aduse in mintea noastra sau excluse din ea printr-un simplu act de vointa este una din cauzele majore ale haosului existential in
care traiesc cei care deraiaza de la propriul drum in viata, a destinelor ratate.
Credintele nu sunt simple fixuri sau rationamente mai mult sau mai putin profunde. Ele fac parte din sistemul nostru de credinte si valori este ca sistemul de operare
pentru calculatoare sau constitutia, pentru un stat in care aceasta conteaza.
Acest sistem este o grila de citire a realitatii, care selecteaza dintr-un volum urias de informatii in special pe cele care sunt conforme cu credintele si le ignora pe cele
care vin in contradictie cu acestea. Inevitabil, credintele deja existente se vor tot confirma si intari.
Simpla idee de a renunta la unele dintre ele, cum ar fi cele care ne aduc mari neajunsuri, genereaza o mare anxietate si foarte probabil este respinsa. Vazute din afara,
ele pot parea in mod evident daunatoare/dezadaptative, iar cel care nu vrea sa scape la ele este considerat in cel mai bun caz irational.
Credintele reprezinta ceea ce noi stim. Sa renuntam la ceea ce stim pentru a lasa loc necunoscutului este perceput ca periculos si asta nu e valabil doar pentru cei care
gandesc obsesional.
Cei cu TOC au ganduri generatoare de anxietate sau vina care, desi sunt greu de suportat, permit in cele mai multe situatii un grad acceptabil de functionalitate. Asta
implica faptul ca supravietuirea emotionala este posibila sub impactul obsesiilor.
Oarecum ironic, in incercarea de a scapa de anxietatea suportabila provocata de obsesii, pacientul recurge la compulsii care ii afecteaza tocmai capacitatea de a
functiona si ii induc o stare emotionala foarte dificil de gestionat.
Multe persoane fara TOC sunt de felul lor prapastioase si anticipeaza aspecte negative ale evenimentelor care vor urma. De multe ori, astfel de ganduri cu tenta
morbida sunt de fapt normale. Prin raportarea corecta la realitate, nelinistea se diminueaza.
In TOC, gandirea magica nu presupune doar expectante negative, ci si atribuirea unei puteri extraordinare si totusi nevazuta/neidentificata a acestor temeri de a deveni
realitate. Alte posibilitate nu exista, iar teama creste in continuu. Nu scade decat printr-o compulsie.
Exista obsesia conform careia simplu gand la o afectiune anume are puterea sa imbolnaveasca pacientul sau pe cineva apropiat.

La aparitia gandului, pacientul se simte obligat sa recurga la ritualuri care anuleaza/desfac imbolnavirea care inca nu s-a produs. Acestea sunt similare unor
rugaciuni/vraji:

simte ca trebuie sa repete anumite cuvinte vindecatoare de cateva ori, de regula un numar fix. Daca este intrerupt de alte ganduri sau de stimuli exteriori,
simte ca trebuie sa reinceapa de la capat
trebuie sa faca anumite actiuni intr-un fel anume (si doar asa), pentru a asigura sanatatea familiei care altfel ar capata boala respectiva.

In scopul de a-si reduce angoasa, anumite persoane se simt obligate sa repete ritualuri complicate care includ succesiuni de numere, litere, cuvinte, ca reactie la
preocupari obsesionale legate de sex, pentru a le alunga din campul constiintei care este foarte restrictiv la acest capitol. Cred ca astfel si doar in acest fel se previne
trecerea la actiune.
Gandirea magica este o componenta a TOC, dar si un raspuns al pacientului la simptomele sale. Este considerata ca o ultima resursa pentru oricine se simte total lipsit
de control sau neajutorat.
Gandirea se reflecta la nivelul comportamentelor (repetitive, mereu aceleasi) care si ele pot fi denumie magice. Este o lunga lista care include:

numarea pana la un anumit numar sau intre anumite numere


repetarea cu voce tare sau in gand a unor cuvinte, nume, sunete, imagini, propozitii/fraze, rugaciuni
miscari ale corpului, diverse gesturi
modalitati de realizare a mersului, calcatul pe anumite dale de o anumita culoare sau pe unele marcaje stradale si evitarea altora
aranjatul unor obiecte specifice dupa tot felul de criterii
realizarea de comportamente la anumite momente (zile, ore, intr-un context specific, etc.)
repetarea de scuze adresate unei alte persoane sau divinitatii
atingerea unor obiecte intr-un fel anume sau de un anumit numar de ori.

Obsesiv-compulsivii care se tem de contaminare (infectare) se spala cu siguranta mai mult decat cei care nu au aceasta tulbuare. Un numar magic de spalari poate fi
necesar pentru scaderea anxietatii.
Altii gasesc modalitati de a gestiona anxietatea in asa fel incat sa ajunga la un relativ echilibru emotional. Reusesc singuri pentru perioade variabile si pot obtine
rezultate importante si durabile cu sprijin specializat.
Alteori se opresc din ritualuri prin metode neortodoxe, cum ar fi dusurile insuportabile cu apa rece/fierbinte, care limiteaza drastic durata si frecventa spalarilor.
Pot face toate aceste lucruri pentru ca asa aleg sau ca raspuns la presiunile familiei, care uneori pot lua si forme agresive.
Este dificil de stabilit pentru fiecare persoana definitia termenului indeajuns, cand anume am facut destul dintr-un lucru si cand nu. In TOC poti sa verifici de zeci de
ori daca ai incuiat usa de la apartament si numai o data daca ti-ai luat actele. In prima situatie nu este mai niciodata suficient, in cea de-a doua ajunge o data.
Comportamentele oamenilor trebuie fi observate cu multa atentie inainte de a afirma ca ele sunt normale, patologice, sau la limita dintre acestea. Privind catre cei fara
patologie psihica, ne va surprinde modul in care le evaluam actiunile: fac prea putin sau prea mult, insista cand nu e cazul, ezita cand ar trebui sa fie fermi, fac multe dar
cu randament scazut, fac lucruri inutile, poate parea ca nu gadesc bine sau logic, etc.
Pacientii tind sa ascunda ceea ce se intampla cu ei si de aceea perioada initiala a TOC trece neobservata pentru multe saptamani sau luni. Starile normale ca si cele
patologice tind sa fluctueaze, deci sunt perioade in care simptomele se manifesta mai mult sau mai putin, ceea ce se reflecta si in starea de bine perceput.
Sunt o multime de activitati/meserii in care daca nu esti macar un pic obsedat de ceea ce lucrezi, daca nu iti faci (multe) griji in legatura cu ceea ce ar putea sa mearga
prost si nu verifici si rasverifici rezultatele obtinute este foarte probabil sa nu dai randamentul dorit.
Sunt multe situatii in care diferentierea intre normal si patologic este dificila la o sigura consultatie.
In cazul TOC, faptul bine stiu ca nici o compulsie nu este conectata in mod realist cu ceea ce pretinde ca anuleaza este un element esential in diagnosticare si foarte util
in evitarea rationamentelor clinice eronate.
Orice afectiune poate fi la modul general clasificata in usoara, moderata si severa si aceasta se reflecta direct asupra gradului in care se obtin ameliorarile clinice.
Gandirea obsesionala este patologica, irationala si multi dintre pacienti sunt de acord cu asta. Iar unii dintre cei care sunt de acord cu asta prefera sa ramana asa. Ca si
cum ar alege rational sa ramana irationali cu privire la simptome.
Nu este nimic bizar aici. De fapt, este un calcul foarte corect: tentativa de modificare a unei credinte disfunctionale care sta la baza TOC, dar care a devenit la fel de
naturala ca si respiratia, duce inevitabil la o anxietate mult mai dificil de tolerat decat o fac obsesiile sau compulsiile. Aceasta problema este mai importanta la inceputul
demersului, dar nici ulterior nu este de neglijat.

Pacientii tind sa fie mai dispusi la un astfel de demers dupa ce echilibrul emotionala a fost realizat cu ajutorul medicatiei psihotrope. Se intampla sa nu-i tenteze nici
dupa aceasta etapa si sa se rezume la tratamentul medicamentos. Este un moment foarte important, pentru ca abia acum pot realiza adevarata magnitudine a problemelor
cauzate de TOC si au ocazia de a se gandi foarte serios la ce vor sa faca cu viata lor.
Realitatea clinica este ca, mai ales in formele severe de TOC, o astfel de restructurare a gandirii este un travaliu important, foarte solicitant si care cu siguranta nu
dureaza putin. Rar se intampla ca procesul sa fie unul sustinut, de regula este presarat cu ezitari si abandonuri, cu remisiuni si recaderi, cumva similar cu ce se intampla in
terapia adictiilor. Nu e tocmai cea mai buna reclama posibila pentru interventiile psihoterapice in TOC.
Sunt si persoane pentru care TOC este o zona interzisa, iar asistenta psihologica se concentreaza pe alte aspecte ale existentei lor si doar tangential se atinge
problematica generata de aceste simptome. De exemplu, cel putin 50% dintre pacienti au si episoade depresive, iar eforturile terapeutice au ca obiectiv ameliorarea
depresiei.
Din fericire, medicatia pentru cele doua tulburari este in linii mari aceeasi si pe pricipiul tot raul spre bine, un pacient odata intrat pe antidepresive are sansa de a
controla intreaga simptomatologie.
O parte din cei care s-au recuperat pentru perioade lungi de timp privesc in urma si spun ca primii ani de suferinta i-au petrecut ca niste spectatori care privesc la
simptome, oarecum de la distanta, cu un soi de detasare. Fiecare isi vedea de viata lui, dar se intalneau periodic cu ocazia ritualurilor. Totul pare acum ireal sau chiar
supranatural.
Forta simptomelor este impresionanta, traitul cu ele poate parea la un moment dat cel mai important scop in viata. Anxietatea era chinuitoare, dar era ceva magic in
toata povestea, spre deosebire de banalul si firescul din viata de dupa ameliorare.
Nu au cand sa contemple prea mult acesta imagine, intrucat au de facut schimbari majore in toate compartimentele existentei, adaptarea la lipsa simptomelor fiind o
chestiune la care de regula nu prea se gandesc. In lipsa anticiparii totul pare surprinzator si solicitant.
TOC a fost mereu o tulburare cu multe fatete si manifestari care nu de putine ori a creat confuzii de diagnostic, inclusiv cu schizofrenia.
Cu toata complexitatea tulburarii, posibilitatile terapeutice sunt multe si la indemana, este suficienta un pic de credinta.