Psihoterapeutul ortodox N. D.

Guriev din Moscova conchidea faptul că harul

dumnezeiesc întăreşte puterea voinţei către bine, sporind astfel libertatea
omului, iar înclinaţia către păcat umbreşte conştiinţa morală, limitează libertatea,
independenţa şi autonomia.

Psihoterapeuta Elena Darie din București precizează că unul dintre crezurile d-

ei ca terapeut este că neputințele (defectele, răutățile) omului nu sunt altceva
decât reaua întrebuințare a puterilor bune, iar teologia ortodoxă confirmă acest
aspect. Când înveți cum să-ți folosești puterile sufletului inevitabil ajungi la
iubire (de sine, de semeni, de Dumnezeu) și nu mai ești direcționat în adâncul
tău de anxietățile din copilărie.

Când te eliberezi de blocaje și îți împlinești majoritatea nevoilor simbiotice, nu

vei mai fugi de povara insuportabilă a responsabilității și a libertății personale
căutând să primești protecție și iubire într-un cadru de siguranță și dependență
pentru că prețul este prea mare: încetarea propriei dezvoltări ca om. În schimb
simbioza cu Dumnezeu îți maximizează potențialul ca om!

Suferința întâlnește nefericirea, iar reflecția psihologică poate crește gradul de

înțelegere al mesajului biblic. Când ajungi să te vindeci, întreaga realitate se
schimbă și nu mai întâlnești numai oameni pe care viața i-a îngenunchiat.

Fără efort nu poți să faci nimic serios pe lumea asta. Nu căutați căi
ușoare!

- Sarcina terapeutului este de a fi suportiv și creativ, astfel

încât procesul vindecării să progreseze.
Vindecarea începe când clientul se simte acceptat, înțeles și conținut de terapeut.
Neputința lui de a construi relații semnificative sănătoase este întemeiată pe
neacceptarea de sine – neacceptare de sine condiționată de aceea că în copilărie
nu a primit destulă „acceptare”, destulă iubire necondiționată din partea
părinților.

Multe persoane îmi povestesc cât de netrebnice se simt și se învinuiesc pentru

diverse aspecte ale vieții lor. Este pură culpabilitate nevrotică. Sigur, ai nevoie
să faci asta, însă îmi dau seama că nu vei schimba ceva prea curând, așa că mă
înarmez conștiincioasă cu răbdare și tact pentru a te face atent la ceea ce menții
fără să conștientizezi cum îți ratezi ani buni din viață. Scopul meu este să te ajut
să simți pocăință, care este adevăratul mijloc de a-ți schimba viața, ci nu să te
blamezi. Pocăința este cea care purifică capacitățile firești ale caracterului.
Psihoterapia ortodoxă – arta vindecării sufletului prin mijlocirea învățăturii Sfinților Părinți. Este
teocentrică, nu antropocentrică, așezarea omului într-o relație corectă cu Dumnezeu fiind obiectivul
său esențial. Nu constă numai în eliminarea păcatelor și a patimilor care generează simptomele/bolile
psihice, ci năzuiește spre o reorientare a energiilor sufletului către primirea vederii duhovnicești a lui
Dumnezeu – îndumnezeirea omului – numai atunci procesul terapeutic se încheie. În starea de
îndumnezeire omul nu se mai ocupă de patimi, ci lasă loc bucuriei și nesfârșitei comuniuni cu
Dumnezeu. (Mitropolit Hierotheos Vlachos)

Stăruința de a cere minunea, atunci când omul ar trebui să se pună la

treabă, constituie un fel de egoism.
Psihoterapia ortodoxă este unică prin fapul că nu acționează ca un scop în sine, nu are în vedere doar
reconfortarea psihică a pacientului, ci vizează restructurarea relației acestuia cu Dumnezeu, avînd astfel o
dimensiune spirituală.

-
- Oamenii confruntați cu probleme, fie cu simptome psihopatologice, fie cu tulburări de relație în
familie, cu reacții nepotrivite, speră în intervenții rapide și rezolvări facile ale problemelor. În mod
realist, ei trebuie să înțeleagă că aceste simptome și probleme aparente au rădăcini profunde în
ființa lor, că o restructurare trebuie să se producă și că aceasta nu este o chestiune de magie, de
transformare instantanee, ci un proces care trebuie cucerit, însușit și că Dumnezeu este alături de
noi prin Duhul Sfânt
- Unul dintre paradoxurile existențiale este relația dintre libertate și determinism. Suntem creați cu o
măsură de libertate și totuși trebuie să înțelegem că ne aflăm sub legea determinismului, deci a
cauzalității – tensiune care poate avea ca efect o evoluție creativă sau negarea libertății, într-un
comportament regresiv. De felul cum este rezolvată această chestiune profundă a libertății în
înțelegerea individului rezultă viziunea asupra sa însuși, asupra celorlalte persoane și asupra lui
Dumnezeu. Îți este imposibil să te acordezi în viața duhovnicească având o sumedenie de probleme
emoționale.
-

Psihologul şi preotul nu ar trebui să se substituie unul celuilalt, ci să conlucreze în favoarea oamenilor care
le solicită ajutorul. Fiecare să-și conștientizeze limitele și să lase orgoliul deoparte pentru că aceste profesii
vocaționale nu se împacă cu dorințele de omnisciență și omnipotență. Avem nevoie unii de alții! Aud
adesea preoți care bagatelizează psihologia și ajutorul psihoterapeutic, și psihologi care nu vor să audă de
preoți (cu sau fără har).

Păcatul afectează structura sufletului uman, şi acesta este specificul duhovniciei, iar cauza ultimă a multor
suferinţe psihologice nu stă doar într-un mecanism defectuos, ci are rădăcini adânci care privesc sensul
existenţei personale, iar acesta este specificul psihologiei.

https://cabinet-psihologie-elenadarie.ro/linistirea-sufletelor-tulburate/