Sunteți pe pagina 1din 4

Vaticanul mai face un pas catre reabilitarea

templierilor
Dupa 700 de ani de la suprimarea Ordinului Templului, Vaticanul a publicat o carte unde
sunt prezentate documente ale asa-zisului proces al templierilor.

Publicarea cartii a fost insa pregatita de Vatican nu cu mult timp in urma, cand a oferit
publicului larg pe site-ul sau un pergament al Papei Clement al V-lea din anul 1308 prin
care acesta absolvea de orice vina pe liderii Ordinului. Acum, Sfantul Scaun ofera
pasionatilor de istorie si cercetatorilor mai multe documente in cadrul unui volum de 300
de pagini, intitulat Processus contra Templarios.
Reprezentantii editurii Scrinium au declarat ca aceasta carte include si reproduceri ale
Pergamentului de la Chinon, un edict papal din 1308 al lui Clement al V-lea care
trebuia sa salveze Ordinul Templierilor. Pergamentul de la Chinon este un document istoric
devenit celebru de putina vreme, ca urmare a descoperirii doctorului Barbara Frale, care
incearca sa demonstreze ca Papa Clement al V-lea i-a absolvit in secret pe Marele Maestru
al templierilor, Jacques de Molay, si pe ceilalti sefi ai Ordinului de acuzatiile pe care
Regele Frantei Filip cel Frumos le formulase impotriva lor. Acest document secret
retranscrie, practic, audierile "templierilor eretici", in cursul procesului din secolul XIV.
5.900 de euro un volum
Cartea a fost publicata intr-o editie limitata de 799 de exemplare, fiecare copie fiind
vanduta la pretul de 5.900 de euro, potrivit editurii Scrinium, care publica, de obicei,
lucrari bazate pe arhivele Vaticanului. Volumul reproduce in intregime documentatia
disponibila cu privire la audientele papale care au urmat arestarilor si torturilor la care au
fost supusi sefii Ordinului Templierilor si se inscrie in seria "Exemplaria Praetiosa", care
reproduce fidel cele mai rare documente din arhivele secrete ale Vaticanului.

Pergamentul de la Chinon - Absolvirea de catre Papa Clement al V-lea a principalilor


membri ai Ordinului Templierilor - Chinon, Dioceza de Tours, 17-20 august 1308
Documentul original, format dintr-o foaie de pergament mare (700 x 580 mm), era prevazut
cu sigiliile celor trei nuntii papali care au format Comisia Apostolica speciala de ancheta,
numita de Clement al V-lea: Berenger Fredol, preotul cardinal al bisericii Preasfintilor
Nereus si Achilleus si nepot al Papei; Etienne de Suisy, preot cardinal la Sf. Cyriac din
Therminis; Landolfo Brancacci, diacon cardinal la Sf. Angelo.
Documentul este in stare rezonabila, desi exista cateva pete violacee, cauzate de actiunea
bacteriilor. Documentul contine, potrivit explicatiilor de pe site-ul statului Vatican,
absolvirea pe care Papa Clement al V-lea a acordat-o Marelui Maestru al Templului,
calugarul Jacques de Molay, si celorlalti lideri ai Ordinului, dupa ce au dovedit ca se caiesc
si au cerut sa fie iertati de Biserica; dupa renegarea formala, care era obligatorie pentru toti
cei care au fost chiar si numai suspectati de comportament eretic, principalii membri ai
Ordinului Templului sunt reintegrati in Comunitatea Catolica si primesc permisiunea de a
se impartasi. Documentul, care apartine primei faze a procesului impotriva Templierilor,
cand Papa Clement al V-lea inca era convins ca poate garanta supravietuirea ordinului
militar-religios, satisface nevoia de a elimina rusinea excomunicarii pentru calugariisoldati, provocata de negarea anterioara de catre acestia a lui Isus Hristos, atunci cand au
fost torturati de inchizitorii francezi. Asa cum confirma cateva surse contemporane, Papa a
stabilit ca Templierii erau implicati in mai multe forme grave de imoralitate si a planuit o
reforma radicala a Ordinului, pentru ca ulterior sa il transforme intr-un singur organism,
prin fuziunea cu celalalt ordin important militar-religios, Ospitalierii. Actul de la Chinon,
care ii achita pe Templieri, dar nu ii scuteste de responsabilitati, era premisa necesara
pentru a indeplini reforma, insa a ramas litera moarta. Monarhia franceza a reactionat
printr-un adevarat mecanism de santaj, care il obliga pe Clement al V-lea sa accepte un
compromis ambiguu, ratificat in timpul Conciliului de la Vienne, din 1312: neputand sa se
opuna dorintei regelui Frantei, Filip cel Frumos, care a impus eliminarea Templierilor, Papa
a eliminat ordinul din realitatea acelei perioade, fara a-l condamna sau aboli, dar izolandu-l
intr-un fel de hibernare, datorita unei prevederi a legii canonice. Dupa ce a declarat
explicit ca procesul nu a dovedit acuzatia de erezie, Clement al V-lea a suspendat Ordinul
Templierilor prin intermediul unei sentinte provizorii, impusa de necesitatea de a evita un
pericol grav fata de Biserica, care le interzicea sa foloseasca numele sau simboluri
specifice, in caz contrar riscand excomunicarea, se mai arata pe site-ul Vaticanului.
Biserica, Templierii si Regele
In urma cu 700 de ani, mai precis pe 13 octombrie 1307, templierii au fost arestati de
Regele Frantei Filip cel Frumos, acesta din urma acuzand Ordinul de erezie. Insa miscarea
Regelui nu ar fi avut sorti de izbanda daca Papa Clement al V-lea nu-i oferea sprijinul sau.

Chiar daca Papa i-a girat Regelui aproape toate miscarile impotriva templierilor, totusi
Clement al V-lea a incercat in 1308 sa-i salveze pe liderii Ordinului emitand un document
prin care Jacques de Molay, Marele Maestru al Ordinului, si cativa reprezentanti de varf
erau absolviti de orice vina. Din nefericire pentru templieri, pergamentul nu s-a mai
transformat in Bula Papala si, astfel, decizia Papei nu a mai devenit litera de lege.
Motivul pentru care Regele Filip si-a dorit distrugerea Ordinului nu a fost, in realitate, legat
de asa-zisa erezie a templierilor (care niciodata nu au fost dovediti ca vinovati), ci de
datoriile pe care Regele le avea fata de templieri. Dar sa urmarim evolutia catorva
evenimente care ne arata foarte clar miza razboiului declansat de Filip
"Vox in Excelso"
Chiar daca in 1308 Papa a incercat salvarea Ordinului, in data de 22 martie 1312, Clement
- la presiunea Regelui - pronunta dizolvarea Ordinului Templului prin sentinta apostolica
provizorie. In ziua de 3 aprilie 1312, Papa da citire Bulei Vox in Excelso: cu aprobarea
Sfantului Conciliu, desi nu puteam hotari conform dreptului, ci doar in mod anticipat, in
virtutea autoritatii noastre apostolice, suprimam pentru totdeauna Ordinul Templului;
rezervam Sfantului Scaun toate bunurile mobile si imobile, drepturi, actiuni din toate
partile lumii. Cu alte cuvinte, ordinul nu a fost condamnat, ci pur si simplu conservat
(vezi explicatiile Vaticanului referitoare la informatiile din Pergamentul de la Chinon).
"Ad Providam"
La scurt timp, Bula Ad Providam gaseste rezolvare unei probleme ce-i obseda pe Rege si
pe Papa: destinatia bunurilor Ordinului. Clement decide ca ospitalierii sa primeasca
bunurile ordinului, cu exceptia celor confiscate in Castilia, Majorca, Aragon si
Portugalia. Bunurile ordinului din cele patru regate vor ramane la dispozitia Sfantului
Scaun. Problema bunurilor confiscate de Filip reprezinta si astazi o tema ce merita studiata.
Insa aceasta Bula nu l-a determinat pe Filip sa transfere bunurile confiscate ospitalierilor.
Regele a profitat ca nimeni in afara de el nu stia exact ce bunuri administreaza si a facut
propriile calcule de unde rezulta ca ospitalierii trebuiau sa-i plateasca lui Filip 200.000 de
livre (cheltuieli, a sustinut Regele, de intretinere a bunurilor Ordinului) ca sa poata lua in
administrare bunurile confiscate de Filip de la templieri. Cand au auzit cum se pune
problema, ospitalierii s-au adresat Papei, dar acesta i-a somat sa accepte aranjamentul
propus de Filip. Insa ospitalierii nu au dispus de atatia bani lichizi, iar situatia s-a
reglementat prin oprirea de catre rege a valorilor mobile si imobile la limita sumei in cauza.
Trebuie spus ca suma de 200.000 livre reprezenta o suma uriasa la acea vreme. Ulterior, in
data de 18 martie 1314 (dupa unii istorici pe 11 martie), Jacques de Molay si Geoffroy de
Charnay sunt arsi pe rug dupa ce au sustinut nevinovatia Ordinului.
Arhivele Secrete ale Sfantului Scaun
Cardinalul argentinian Jorge Meja, care timp de cinci ani (intre 1998 si 2003) a fost
numarul unu in Biblioteca din Vatican si Arhivele Secrete, a dezvaluit pentru BBC cateva

particularitati ale acestora, cu ocazia descoperirii documentului care-i exonereaza de erezie


pe templieri. El nu s-a aratat foarte surprins ca, in secolul XVII, s-a pierdut urma
pergamentului ce cuprinde informatii despre procesul cavalerilor. Documentul s-a ratacit,
potrivit afirmatiilor sale, din cauza numarului mare de manuscrise.
Arhivele se numesc secrete, pentru ca au fost destinate exclusiv uzului Suveranului Pontif.
Dar acum exista doua sali in care pot fi cercetate. Pentru a accede la ele, este nevoie ca
solicitantii sa prezinte un titlu universitar si dovada activitatii de studiu. Desigur, nu toate
documentele din arhivele secrete pot fi consultate.