Universitatea Mihail Koglniceanu

Facultatea de Drept

R E F E R AT
CRIMINALISTICA

TEMA :
<<FOTOGRAFIA JUDICIARA>>

Student:

Andriescu Ionela
Anul IV

I.

FOTOGRAFIA JUDICIARA
Notiune & Clasificare

Fotografia judiciara reprezinta un complex de procedee generale de fotografiere adaptate la

nevoile specifice unor activitati ale procesului penal si face parte din metodele tehnice stiintifice cele
mai frecvente, folosite in cercetarea criminalistica.
Romania s-a situat printre primele tari europene care au apelat la serviciile fotografiei judiciare,
practicarea ei fiind semnalata inca din anul 1879 la Politia Capitalei. Un merit incontestabil in
domeniul identificarii persoanelor dupa semnalmente revine lui Nicolae Minovici.
Fotografia judiciara 'sta la baza majoritatii activitatuilor specifice criminalisticefiind un ajutor
indispensabil organelor de ancheta.
In cercetarea la fata locului, fotografia judiciara prezinta urmatoarele avantaje:
-rapiditatea inregistrarii imaginii si a prelucrarii materialelor fotosensibile;
-obiectivitatea imaginilor transpuse pe pelicula;
-exactitatea cu care sunt fixate detaliile;
-inregistrarea tuturor obiectelor incluse in campul de vizibilitate al operatotului;
-rolul probator si demonstrativ al imaginilor fotografice si posibilitatea utilizarii fotografiilor.
Fotografia judiciara este un sistem de metode si procedee tehnice speciale de fotografiere cu
aplicatie in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor, in efectuarea actelor de urmarire
penala, investigatie, supraveghere operativa, expertiza si constatare tehnico-stiintifice criminalistice.
Fotografia judiciara este impartita in doua mari categorii:
a)-fotografia judiciara operativa (fixare);
b)-fotografia judiciara de examinare.
a) Fotografia judiciara operativa se executa cu ocazia cercetarii locului faptei sau in
imprejurari similare, de catre organele de urmarire penala.

reprezentind un auxiliar pretios al procesului-verbal.

b) Fotografia judiciara de exeminare este cea de-a doua ramura a fotografiei judiciare. Cu ajutorul
ei se pot fixa detaliile unor obiecte, corpuri delicte, imperceptibile cu ochiul liber.

Fotografia de examinare este un complex de metode de fotografiere adaptate concret la

examinarea corpurilor delicte, in scopul relevarii, fixarii unor elemente caracteristice, slab vizibile sau
deloc vizibuile cu ochiul liber, elemente care servesc pentru comparari sau pot sta la baza concluziilor
unor constatari sau expertize tehnico-stiintifice.
Obiectul fotografiei de exeminare il constituie corpurile delicte supuse cercetarii criminalistice.
Fotografia de examinare se foloseste foarte frecvant in cercetarea urmelor digitale, a
inscrisurilor ,a urmelor uneltelor folosite la spargere, a urmelor armelor de foc, a urmelor mijloacelor
de transport si altor corpuri delicte.
De regula se executa in laboratorul criminalistic de catre specialisti, deoarece necesita mijloace
tehnice mai complicate.
In raport de obiectul supus examinarii si de scopul urmarit, fotografia de examinare se poate
realiza folosind o gama larga de metode, procedee si tehnici fotografice, si anume:
a)-fotografuia de umbre;
b)-fotografie de reflexie;
c)-fotografia de contrast;
d) -fotografia de reproducere;
e)-fotografia prin transparenta;

f)-macrofotografia;
g)-microfotografia;
h)-fotografia separatoare de culori;
i)-fotografia in radiatii ultraviolete;
j)-fotografia in radiatii infrarosii
k)-fotografia in radiatii gama;
l)-foptografia in radiatii beta.
II. FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA
1. SITUATIILE IN CARE SE APLICA FOTOGRAFIA JUDICIAR -OPERATIVA
Organele de urmarire penala sesizate despre comiterea unei infractiuni trebuie sa cerceteze cauza
pentru aflarea adevarului. Pentru aceasta ele trebuie sa desfasoare activitati de strangere a unor
dovezi,.respectiv probe care sa foloseasca la stabilirea faptei comise si de identificarea persoanei
vinovate.
In indeplinirea acestei sarcini, organele de urmarire penala trebuie sa desfasoare o serie de
activitati specidfice ca de exemplu:
- cercetarea la fata locului; - reconstituirea;
- perchezitia domiciliara;

- ridicarea de obiecte si inscrisuri

Fotografia judiciar operativa este folosita in urmatoarele situatii:

A).

-In cadrul fotografiei de semnalmente:

a)-fotografia de identificare a persoanei;
b)-fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta.

B.)

-In cazul activitatii de urmarire operativa;

C.) -In cazul efectuarii reconstituirilor, perchezitiilor si prezentarilor pentru recunoastere.

D.)

-Cu ocazia efectuarii activitatii de cercetare la fata locului

A.a) -FOTOGRAFIA DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR.

Fotografierea persoanelor necesita o anumita doza de psihologie si maiestrie artistica.
Avand la baza practica si experienta generalizata, criminalistica a elaborat o serie de reguli in
executarea fotografiei de semnalmente a persoanelor. Astfel francezul A. Bertillon s-a enumerat printre
principalii sai promotori, stabilind regulile de baza ale acestui gen de fotografie judiciar-operativa.
Fotografia de semnalmente a persoanelor se executa sub forma a doua fotografii
obligatorii bust: una, din fata si una din profil-dreapta. Daca este necesar se vor executa fotografii si
din alte popzitii: profil-stanga si in picioare pentru scoaterea in evidenta a eventualelor semne
particulare sau ale vestimentatiei.

Foto 1. reprezinta imagine frontala

Foto 2. reprezinta profil - dreapta

Persoana care urmeaza a fi fotografiata este asezata pe un scaun rotativ, special construit cu spatar
prevazut cu un suport de sustinere a capului care sa asigure celuifotografiat o pozitie fixa. Persoana
fotografiata va avea o tinuta ingrijita, urechile descoperite ochii deschisi si privirea inainate. Daca de
obicei persoana fotografiata poarta ochelari se vor executa fotografii si cu acestia.
In momentul fotografierii, persoana va avea o pozitie naturala, lejera, si sa nu fie crispata.
Incadrarea subiectului se face in asa fel incat capul sa ocupe aproximativ 1/2 din incadrare pe
lungime. Obligatoriu, distanta de fotografiere, (de la aparatul fotografic la subiect) trebuie sa fie

aceeasi la toate pozitiile bust.

In fotografia de profil capul trebuie aranjat astfel incat sa se vada inceputul sprancenei opuse.
Toate fotografiile se executa la aceeasi scara si anume 1/7 din marimea naturala, pentru a sigura
compararea caracteristicilor fetei in vederea identificarii.
Pentru obtinerea acestui raport, cand se fotografiaza cu film de 24/36 mm, aparatul va fi asezat fata
de persoana la 22 distante focale, adica 50 mm x 22 = 1100 mm, obtinand astfel o imagine pe nagativ
de 1/21 din marimea naturala, care va fi marita apoi de trei ori la pozitivare, obtinandu-se astfel
imaginea la scara de 1/7.
Cand fotografiem cu aparate pe film 6x9 cm sau 9x12 cm, pentru obtinerea raportului de 1/7 vom
dispune aparatul la 8 distante fata de subiect iar pozitivarea se va face prin contact.
O noutate in acest domeniu a fost realizata de aparatul 'PALUBEL' care prin constructia sa poate
realiza transpunerea imaginii aceluiasi subiect fotografic multiplicata de patru ori pe un singur negativ.
Aceasta transpunere a putut fi realizata prin folosirea a trei obioective dispuse astfel: frontal, lateral
stanga, si lateral dreapta si care proiecteaza imaginile respective pe acelasi negativ, in mod simultan.
Pozitivarea se poate realiza prin copierea diercta sau marita a materialului fotosensibil negativ.
Avantajele acestui procedeu consta in faptul de realizare a unei singure expuneri cu materializare
intr-un numar de trei imagini la aceeasi scara.
Iluminarea subiectului fotografiat este indicat sa se faca cu un bec 500 W dispus frontal si doua
becuri de 250 W dispuse lateral.
Nici una din fotografiile de semnalmente nu se retuseaza.
A.b) -FOTOGRAFIA
NECUNOSCUTA

DE

IDENTIFICARE

CADAVRELOR CU

IDENTITATE

Fotografierea cadavrelor cu identitate necunoscuta se executa intr-un mod asemanator cu cel al

fotografierii de identificare a persoanelor, folosindu-se aceeasi aparatura, materiale fotosensibile, mod
si surse de iluminare. In plus se are in vedere locul unde a fost gasit cadavrul care a fost fixat prin
executarea fotografiilor de la fata locului.

In majoritatea cazurilor ,cadavrele sunt fotografiate in pozitia orizontala (culcat), aparatul fiind
dispus intr-o pozitie plan paralela pentru fotografierea din fata, iar pentru fotografierea profilelor,
aparatul va fi dispus in partile laterale.
Ceea ce particularizeaza fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta, in
categoria fotografiei semnalmentelor exista necesitatea efectuarii asa numitei 'toaletare a cadavrului',
indeosebi in ipoteza mortiilor determinate de catastrofe, accidente, precipitari, lovituri cauzatoare de
marte, etc, care au avut ca urmare modificarea sau distrugerea elementelor faciale.
Prin toaletarea cadavrului se urmareste readucerea fizionomiei cat mai aproape de cea avuta
inaintea mortii, efectuindu-se diverse operatii specifice cum ar fi: spalarea; coaserea plagilor;
injectarea in spatele globului ocular a unei solutii de glicerina sau inlocuirea ochilor cu altii artificiali;
aplicarea de tampoane in cavitatea bucala; pudrarea fetei cu talc; pieptanarea parului.
Fotografia de identificare a cadavrelor deshumate se face fare scoaterea lor
din sicriu, insa numai dupa ce fata lor a fost pudrata.
B. FOTOGRAFIA DE URMARIRE OPERATIVA
SAU DE SUPRAVEGHERE
Fotografia de urmarire operativa sau de supraveghere consta in surprinderea unor activitati cu
caracter infractional. Ea se executa conspirat fata de subiect.
Foto Reprezentand supravegherea operativa a subiectului surprins in momentul intalnirii cu o persoana
din grupul sau infractional.

In acest caz aparatura folosita este diferita de cea folosita la alte fotografii, in sensul ca trebuie
sa fie de format mic, silentioasa, usor de manevrat si mascat in diferite obiecte, pentru executarea
rapida a fotografiei si fara a necesita efectuarea claritatii.
Obiectivul aparatului, pe langa o buna luminozitate are si o mare claritate in profunzime.
Un mare efect in executarea fotografiei de urmarire il au radiatiile infrarosii care servesc nu numai
la efectuarea de fotografii pe timp de noapte dar si in conditii meteorologice deosebite
C . FOTOGRAFIA RECONSTITUIRILOR, PERCHEZITIILOR
SI PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE
Importanta reconstituirii rezida din rolul pe care-l are in conturarea elementelor constitutive ale
infractiunii, in aflarea adevarului, datorita faptului ca elementele de proba indoielnice sau simple
indicii pot, dupa caz, sa fie retinute ca probe serioase sau inlaturate ca lipsite de valoare.
Fotografia judiciara operativa de fixare are rolul de a ilustra mentiunile din procesul-verbal
care se incheie cu aceasta ocazie.
Pentru documentarea activitatii infractionale, autorii sunt pusi sa repete la fata locului
activitatile desfasurate in timpul comiterii infractiunii.
Pentru ca fotografia folosita la reconstituire sa aibe valoare in cauza, la realizarea ei trebuie sa
se respecte urmatoarele conditii:

fixarea locului unde se desfasoara reconstituirea, dupa regulile fotografiei de orientare (in caz

ca are o intindere mare) si a fotografiei obiectelor principale (in cazul verificarii posibilitatii de
a patrunde printr-un orificiu)
dupa regulile fotografiei schita se fixeaza pe rand etapele reconstituirii.

Fotografia la perchezitii se foloseste pentru a ilustra rezultatele acesteia si in principal pentru

fixarea particularitatilor si locului unde au fost gasite ascunse obiectele cautate.
In cadrul activitatii de perchezitie domiciliara, se va executa fotografia de orientare, schita, a
obiectelor principale si de detaliu.
In cazul prezentarii pentru recunoastere, fixarea prin fotografie este deosebit de utila pentru
evidenta probatorie.

Prezentarea pentru recunoastere poate fi facuta cu persoane sau cu obiecte.

2.- FOTOGRAFIA LA FATA LOCULUI
Fotografia judiciar-operativa reprezinta un complex de procedee generale de fotografiere adaptate
la nevoile specifice unor activitati ale procesului penal.
Cu ajutorul fotografiei judiciare sunt fixate atat aspectele locului faptei cat si cele rezultate din
examinarile de laborator ale urmelor si corpurilor delicte.
Notiunea de loc al faptei
Importanta acestui act procedural este reglementata de prevederile art.129 C.proc.pen., potrivit
caruia cercetarea la fata locului este necesara in vederea efectuarii de constatari cu privire la situatia
savarsirii infractiunii, descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor infractiunii stabilirii pozitiei si starii
mijloacelor materiale de proba si imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea.[1]
Cercetarea la fata locului se inscrie printre activitatile ce contribuie in mod substantial la
realizarea scopului procesului penal, fiind un procedeu probatoriu care serveste la administrarea sau la
aflarea unor mijloace de proba.
Referitor la locul faptei, legea procesuala penala nu precizeaza intelesul expresiei fata locului ci
locul savarsirii infractiunii.
Prin loc al faptei se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in
parte ,ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Locul savarsirii infractiunii difera de la caz la caz, in raport cu natura faptei comise, cu
multitudinea de metode si mijloace folosite in acest scop, cu urmarile activitatii ilicite desfasurate de
catre faptuitor.
Sarcinile cercetarii la fata locului
Efectuata la timp, atent si calificat, cercetarea la fata locului poate duce la lamurirea
numeroaselor probleme ce apar pe parcursul instrumentarii unei cauze cu ar fi:

existenta unor urme care sa demonstreze ca s-a savarsit o infractiune

caile folosite de faptuitor pentru a patrunde in locul infractiunii
activitatile desfasurate de faptuitor la locul faptei
instrumentele folosite la comiterea infractiunii

locurile pe unde s-au deplasat faptuitorii in campul infractiunii

numarul faptuitorilor
bunurile si valorile care lipsesc de la locul faptei
existenta asanumitelor ' imprejurari negative '
persoanele care au perceput in tot sau in parte, sau puteau sa perceapa fapta si imprejurarile

savarsirii acesteia
modificarile intervenite in campul infractiunii, persoanele care le-au facut si scopul acestora.

Privita prin prisma celor aratate,cercetarea la fata locului se dovedeste a fi una din cele
mai complexe activitati desfasurate de organele de urmarire penala.
Importanta acestei activitati este data si de faptul ca rezultatele ei, nu numai ca directioneaza
cercetarile, dar de cele mai multe ori, conditioneaza insasi finalitatea investigatiilor efectuate in cauza.
Atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate sunt unanime in a aprecia ca locul
unde s-a savarsit infractiunea, unde s-au produs consecintele activitatii ilicite ori care, in orice mod,
conserva urmele acesteia, constituie sursa celor mai fidele informatii ce pot fi valorificate in scopul
aflarii adevarului.
Cercetarea la fata locului este activitatea cu care debuteaza cercetarile, faza in care
datele referitoare la natura faptei, imprejurarile comiterii ei, faptuitorii, sunt extrem de sumare sau
inexistente.
Pe de alta parte, asigurand identificarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba si,
pe aceasta baza, tragerea la raspundere penala a celor vinovati, cercetarea la fata locului prezinta o
importanta deosebita si sub aspectul prevenirii si descoperirii operative a infractiunilor si a
faptuitorilor, implicit, impiedicarea acestora de a comite alte fapte antisociale.
Concluzionand asupra sarcinilor cercetarii la fata locului, se poate aprecia ca acestea sunt
urmatoarele:
-examinarea si fixarea procesuala a ambiantei de la locul savarsirii infractiunii;
-cautarea,relevarea,fixarea,ridicarea si interpretarea urmelor si mijoacelor materiale de
proba, precum si fixarea procesuala a acestora;
-elaborarea si verificarea versiunilor cu privire la infractiunea comisa si faptuitori ori referitoare la
diversele imprejurari ale comiterii faptei - loc, timp, activitati desfasurate, metode si mijloace folosite,
mobil si scop, urmarile produse, etc.

-determinarea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor ce au determinat sau favorizat

savarsirea infractiunii si a masurilor de prevenire ce se impun.
Importanta fotografiei ca mijloc de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului

sau in imprejurari similare de catre insasi organele de urmarire penala, se inscrie printre procedeele
importante de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului, reprezentand totodata un auxiliar pretios al
procesului-verbal. In cazurile deosebite, cum sunt: omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene,
incendiile, exploziile, spargerile, etc, cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa fara
executarea de fotografii, carora li se adauga filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica,
devenite si ele indispensabile fixarii in conditii de maxima operativitate a rezultatelor cercetarii.

Foto de orientare reprezentand partea vatamata indicand locul de parcare al auto furat,
In prezent, rolul fotografiei in activitatea organelor judiciare este unanim recunoscut, marea
majoritate a autorilor de specialitate si a practicienilor fiind de acord ca 'fotografia sta la baza
majoritatii activitatilor specifice criminalistice', indiferent daca acestea se desfasoara pe teren sau in
laborator.

Data fiind importanta acestui gen de fotografie, contestata anterior, in literatura de specialitate
s-a subliniat importanta respectarii cu strictete atat a cerintelor tehnice privitoare la obtinerea unor
imagini de buna calitate, cat si a regulilor impuse de necesitatea evidentierii tuturor imprejuraruilor,
detaliilor sau urmelor ce pot avea o semnificatie anumita in solutionarea cauzei.
Importanta fotografiei judiciare operative, consta in aceea ca unele aspecte consemnate in
procesul-verbal de cercetare la fata locului, sunt mai usor intelese si interpretate cu ajutorul acesteia.
Totodata, fotografia judiciara reda unele aspecte care, din diverse motive au fost omise a fi
consemnate in procesul-verbal, asa cum pot fi existenta unor urme, amplasamentul anumitor obiecte.
Avantajele mai importante care au impus fotografia in activitatea complexa de cercetare a
infractiunilor, constau din:
-Fidelitatea in fixarea si redarea imaginii locului faptei, a urmelor infractiunii a rezultatelor
diverselor cercetari criminalistice;
-Obiectivitatea in prezentarea datelor obtinute prin mijloace criminalistice asupra faptei si
persoanei infractorului;
-Rapiditatea in executare,avantaj de natura sa serveasca urgentarii rezolvarii cauzei judiciare.[3]
In ansamblul lor, diferitele procedee de fotografiere aplicate la fata locului, concura la realizarea
urmatoarelor genuri de fotografii: fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor
principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor.
Genuri de fotografii ce se executa la fata locului.
Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printre cele mai importante mijloace de
fixare a rezultatelor cercetarii.
Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei este necesar sa se efectueze urmatoarele genuri de
fotografii:
a)-fotografia de orientare;
b)-fotografia schita;
c)-fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor;
d)-fotografia de detaliu;

Executarea acestor fotografii se face in ordinea mentionata mai sus, astfel incat ea sa corespunda
fazelor principale ale cercetarii la fata locului.
a)- Fotografia de orientare
Cu ajutorul fotografiei de orientare se fixeaza imaginea intregului loc al faptei intr-un
ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natura sa permita
identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii juridice.

Totodata, prin fotografia de orientare se urmareste surprinderea acelor aspecte capabile sa ofere o
anumita imagine asupra raportului dintre locul propriuzis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt de
pilda, distantele pana la constructiile sau alte puncte de reper din apropiere, drumurile de acces,
posibilitatile de vizibilitate etc.
Acest gen de fotografie se executa de preferinta pentru a reda cat mai complet posibil si cadrul
inconjurator al locului faptei.

In functie de conditiile concrete existente in teren, fotografia de orientare poate fi realizata prin
folosirea unui obiectiv normal, superangular sau cu ajutorul teleobiectivului.
Alegerea obiectivului depinde de distanta la care poate fi stabilit punctul de
statie al aparatului de fotografia. De exemplu in cazul unor incendii sau explozii, cand fotografierea se
executa de la o distanta apreciabila, pentru a nu pune in pericol membrii echipei de cercetare, se
utilizeaza teleobiectivul.
La fotografiile executate in locuri deschise, punctele de orientare pot fi ansambluri de
cladiri, constructii uzinale, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu
o prezenta si infatisare relativ stabila in zona.

Pentru locurile inchise, fotografia de orientare va surprinde exteriorul cladirii, incadrat

de diverse puncte de reper, determinate de particularitatile constructiilor invecinate ale strazii in
ansamblul sau etc.
In unele cazuri, aparatul de fotografiat se situeaza cat mai sus, recurgandu-se inclusiv la
fotografii aeriene.
Punctul din care se fotografiaza sau punctul de statie, precum si conditiile de iluminare
(naturala sau artificiala) trebuie sa asigure redarea cat mai clara si corecta a ansamblului locului faptei
si a punctelor de orientare.

b).- Fotografia schita

Fotografia schita este destinata redarii in exclusivitate a intregului loc al faptei cu tot ce
are el mai caracteristic.[5]
De exemplu in cazul unei infractiuni de omor, fotografia schita va reda imaginea
cadavrului si a obiectelor din jurul acestuia iar in cazul infractiunii de furt din locuinta se va fixa
interiorul camerei si locurile de unde au fost sustrase bunurile.
Acest gen de fotografie se executa de la o distanta care sa permita incadrarea intregului
loc al faptei.
In cazul incaperilor mici fotografiile trebuie executate de la o inaltime cat mai mare
poosibila, alegandu-se cu grija locul de unde se executa fotografia, pentru ca obiectele mari sa nu le
acopere pe cele mai mici iar sursa de lumina sa fie cat mai buna si uniforma.
Fotografia schita poate fi:
1.-fotografia schita unitara;
2.-fotografia schita panoramica;
-liniara
-circulara
3.-fotografia schita pe sectoare;

4.-fotografia schita incrucisata;

5.-fotografia obiectelor principale
6.-fotografia de detaliu;
1. -Fotografia schita de pe pozitii contrare

Acest procedeu de executare a fotografiei, se executa fixand aparatul la una din

extremitatile spatiului ce urmeaza a se fotografia, dupa care se va executa inca o imagine de pe pozitie
contrara primei, astfel ca trebuie avut in vedere ca obiectele sa nu se acopere unele pe altele.
Inaltimea de la care se vor executa fotografiile,este bine sa fie de 1,50-1,70 m de la sol,
aceasta fiind inaltimea medie sub care vad majoritatea oamenilor si din perspectiva careia este obisnuit
ochiul nostru sa vada lucrurile.
Prin executarea acestor fotografii de pe pozitii contrare, vor fi cuprinse in cele doua
imagini toate obiectele (inclusiv cele din 'zona oarba' la prima fotografie).
Se va reusi astfel pe cele doua fotografii sa se cuprinda intreg spatiul, partea centrala
aparand in ambele imagini, vazuta insa sub unghiuri diametral opuse.
2.-Fotografia schita de pe pozitii incrucisate

Acest gen de fotografie se executa cand nici pe cele doua fotografii de pe pozitii
contrare nu s-a reusit a se imprima intreg spatiul necesar.
Procedeul se numeste astfel, pentru ca fotografierea se efectueaza pe directii opuse
(incrucisate), de regula, din cele patru puncte cardinale (vest, est, nord, sud).
Procedeul se aplica in situatia in care subiectul de fotografiat (locul faptei, obiectele
principale, urmele) prezinta importanta juridica si trebuie privit din mai multe parti.
Aparatul fotografic va fi orientat spre si perpendicular pe fiecare din partea subiectului
ce nu intereseaza. Incadrarea celor patru imagini se va face in asa fel incat o portiune din imaginea
anterioara sa se vada si pe fotografia executata din coltul vecin.

Fotografierea se executa concentric, deplasandu-se in jurul locului faptei sau subiectului care
se fotografiaza.
3. Fotografia schita unitara
Prin acest procedeu se urmareste cuprinderea intregului loc al faptei intr-un singur
cadru.
Important este insa, alegerea punctului de statie si a obiectivului cu distanta focala
convenabila surprinderii totalitatii sau marii majoritati a elementelor caracteristice si in special a
obiectelor principale.
4. Fotografia schita panoramica
Apreciata de unii autori ca o varianta a fotografiei de orientare, este in fond o alternativa la
reducerea unitara a locului faptei, in ipoteza in care aceasta ocupa o suprafata mare, imposibil de redat
intr-o singura fotografie, chiar folosindu-se un obiectiv superangular, intru-cat nu vor aparea in
imagine toate detaliile ce pot prezenta interes in clarificarea cauzei.
Fotografia panoramica se poate realiza prin doua tehnici:
-liniara -unde aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei,distanta dintre doua puncte de statie
stabilindu-se in functie de unghiul de poza.
-circulara -unde apartul situat intr-un punct de statie central va fi rotit in jurul axei.
Fotografia obiectelor principale, a urmelor, a cadavrelor.
Prin obiecte principale in cazul unei infractiuni, se inteleg obiectele care au ajutat la comiterea
infractiunii, sunt produsul infractiunii ori poarta urme ale acesteia.
Din aceasta categorie putem exemplifica: corpul victimei unei omucideri, armele si
instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, inclusiv urmele ca atare.
Scopul executarii acestui gen de fotografii este acela de a fixa pozitia si forma obiectului, inclusiv
dispunerea lui in raport cu celelalte urme si mijloace materiale de proba existente la fata locului.
Fotografia obiectelor principale se executa in faza statica a cercetarii la fata locului, in asa fel incat
pe fotografie sa apara toate caracteristicile lor cum ar fi: seria, numarul, gradul de uzura, precum si
aspectele de ordin criminalistic ca:deteriorari, pete de sange, urme dactiloscopice, urme balistice etc.

Obiectul principal se fotografiaza prima data impreuna cu cele vecine, pentru stabilirea raportului
dintre ele, dupa care se va executa de aproape o fotografie a obiectului ce ne intereseaza, pentru a
scoate in evidenta toate elementele si detaliile caracteristice. Fotografierea, pentru redarea fidela, se va
face perpendicular, cu o iluminare adecvata si daca este posibil se va aseza langa obiect o unitate de
masura (rigla, centimetru, banda gradata) pentru aprecierea dimensiunilor si distantelor precum si
raportului de pozitie dintre obiecte.

Fotografierea urmelor la fata locului

Urmele in sens criminalistic sunt acele modificari materiale create in procesul savarsirii
unei fapte penale de catre faptuitor sau mijloacele folosite de catre acesta. Asa cum afirma Edmond
Locard 'este imposibil pentru un raufacator sa actioneze si mai ales sa actioneze cu intensitatea pe care
o presupune actiunea criminala, fara sa lase urme ale trecerii sale.
Fotografierea urmelor la fata locului isi are particularitatile sale, in functie de modul de creare
a urmei sau de forma si caracteristicile obiectului creator de urme.Astfel in cazul fotografierii urmelor
de adancime indiferent daca acestea sunt statice sau dinamice, aparatul de fotografiat va fi plasat
deasupra si in centrul urmei, in plan paralel cu planul urmei, asezand langa urma o unitate de masura
gradata (rigla, centimetru etc.).
Iluminarea in cazul urmelor de adancime, se va face cu o lumina dirijata, asezata sub un unghi
fata de planul urmei, cu atat mai mic cu cat urma are o adancime mai mica.
Prin umbra creata de aceasta lumina laterala, se contureaza si se evidentiaza chiar si urmele cu
adancime foarte mica.
In cazul urmelor cu adancime mare, dirijarea laterala a luminii trebuie astfel facuta pentru a nu
se crea umbre mari care sa acopere unele caracteristici ale sale. Pentru scoaterea in evidenta a
detaliilor din umbra, pe langa cele doua lumini laterale se va folosi si o a treia in plan vertical, dar de o
intensitate mai mica.
Diafragma cu care se lucreaza, trebuie sa fie mai mica (8, 11, 16, 22), pentru a se asigura o
mai mare claritate in profunzime.
In situatia cand urma nu poate fi ridicata de la fata locului pentru a fi fotografiata in laborator, pentru
executarea fotografiei la lumina naturala si scoaterea in evidenta a detaliilor din umbra, dirijarea
laterala a luminii se va face cu ajutorul unui ecran care poate fi o coala de hartie de dimensiuni mari,
un cearceaf alb, etc., asezat in unghiul dorit.

O atentie deosebita trebuie acordata fotografierii urmelor de adancime create de diferite

instrumente folosite la savarsirea infractiunilor.
Aceste urme, de multe ori fiind aproape invizibile cu ochiul liber, trebuie cercetate cu ajutorul
aparatelor optice de laborator :microscop, stereomicroscop, etc.
Fixarea acestor urme, se face in functie de marime, prin macro sau microfotografiere.
Microfotografierea nu se poate executa decat in laborator.
Macrofotografierea se executa cu ajutorul inelelor prelungitoare sau cu dispozitivul cu burduf,
pentru marirea distantei focale.
Fotografierea urmelor de suprafata impune deasemeni respectarea unor reguli astfel:
-aparatul de fotografiat se fixeaza, deasupra urmei, in plan paralel cu suprafata urmei.Daca se
fotografiaza la lumina artificiala, reflectorul se va aseza in spatele aparatului de fotografiat si deasupra
lui, in asa fel ca toata suprafata urmei sa fie in mod uniform iluminata.
-in cazul cand culoarea urmei este apropiata de culoarea suportului pe care se afla, se va alege un
negativ sensibil la acea culoare, developarea facandu-se intr-un revelator de mare contrast.
Fotografia va fi executata pe hartie contrast pentru scoaterea in evidenta a urmei.
Folosirea filtrelor se utilizeaza in cazul cand urma are o alta culoare decat fondul, dar ca
intensitate sunt apropiate.
Procedeul de folosire a filtrelor este urmatorul:
-se alege un filtru de lumina care sa aibe culoarea fondului pe care se gaseste
urma.Fotografiindu-se pe un film sensibil la culoarea filtrului, pe fotografie va apare urma bine
evidentiata.
La folosirea filtrelor trebuie sa se retina urmatoarele:
-se alege filtrul de aceeasi culoare cu cea care trebuie sa fie mai luminoasa si complementar
culorii ce trebuie sa apara mai intunecata pe fotografia in alb-negru.
-se alege filmul sensibil la culoarea fuiltrului folosit cand vrem sa intarim culoarea
respectiva.

Culorile urmei si tehnica fotografierii, vor trebui descrise in procesul-verbal, intrucat fotografia
nu reda in mod ideal deosebirile intre intensitatea de nuanta gris a culorilor.
Urmele digitale si urmele palmare se fotografiaza dupa ce in prealabil au fost relevate ca orice
urma de suprafata.
Sub raport procedural, principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul verbal.
Sub raport tehnic criminalistic, fixarea presupune, in primul rand, fotografierea urmelor atat in
cadrul ambiantei generale a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale, insistanduse asupra redarii cu claritate a detaliilor caracteristice.
Potrivit prevederilor art.131 c.prc.pen., fotografiile vor insoti procesul verbal organele de
urmarire penala si instantele dudecatoresti fiind chemate sa verifice , printre altele masura in care
afirmatiile din procesul verbal corespund cu imaginile fotografice.
Cand suportul urmelor este lucios (ex.: oglinda, ava inox sau nichelata) fotografierea lor este
mai dificila, fiind obligati sa folosim o 'masca' pentru aparat.
Mascarea se poate face cu o hartie neagra in care se taie un orificiu de marimea obiectivului
aparatului de fotografiat.
Relevarea urmei in acest caz trebuie facuta cu un praf alb, datorita fondului negru creat de
masca.
Lumina se va dirija in unghi, astfel incat sa nu fie reflectata pe suprafata lucioasa, sau va fi
dirijata in alta directie opusa urmei, incat la urma sa ajunga numai fascicolul luminos, nu direct
proiectata. Developarea filmului se va face intr-un revelator de contrast
Astfel, fotografia judiciara este folosita pentru retinerea imaginilor de relevanta
judiciara, cu ocazia efectuarii unor activitati de urmarire penala cum ar fi : cercetarea la fata locului a
infractiunilor comise , perchezitii domiciliare, prezentarea pentru recunoastrerea de obiecte sau
persoane, reconstituirea faptei comise, constatarea tehnico-stiintifica si expertiza.

Bibliografie :
1. Alexandrescu P., Petculescu A., Popescu I. -- ' Tehnica
',Editura
2. Alexandru Dicu

fotofilmarii

si

aparatura

de

filmare

didactica si pedagogica , Bucuresti 1970.

- ' Manualul fotografului amator ' ,Editura stiintifica,
Bucuresti, 2000.

3. Camil Suciu

- ' Criminalistica ',Editura didactica si pedagigica,

Bucuresti 1972.

4. Colectiv

' Tratat de tactica criminalistica ',Editura ' Carpati ',

Bucuresti 2002.
5. Colectiv

'

Tratat practic de criminalistica ' vol.1,Editura

Ministerului de Interne,Institutul de Criminalistica,Bucuresti,1976.

6. Colectiv

de

' Curs

de

tehnica

criminalistica

',Editura

Academia

Politie ' Alexandru I.Cuza',Catedra de criminalistica ,

Bucuresti 1983.

7. Colectiv

' Fotografia judiciara ',Editura Ministerului de Interne,

Bucuresti 1992.
8. Emilian Stancu
Bucuresti-

'Criminalistica

',Editura

Universitara

Facultatea de Drept, Bucuresti 1981.

din