INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE

CENTRUL DE A FORMARE SI PERFECTIONARE A PREGATIRII

AGENTILOR DE POLITIE "NICOLAE GOLESCU" SLATINA
CATEDRA DE PREGATIRE JURIDICA
DISCIPLINA CRIMINALISTICA
TEMANR. MAC - JANDARMI
A P R O B,
SEFUL CATEDREI

Cms. şef de poliţie

Petrişan Alexandru

PLANUL TEMEI

SUBIECTVL:
NOTIUNI GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARA.
PROCESUL NEGATIV, PROCESUL POZITIV SI
INTOCMREA PLANSEI FOTOGRAFICE.

PROBLEME:
1. APARATUL DE FOTOGRAFIAT: PARTI COMPONENTE SI ROLUL
ACESTORA;
2. OPERATIUNILE CE SE EXECUTA IN VEDEREA
FOTOGRAFIERII;
3. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE LA FATA LOCULUI:
• Noţiunea şi importanta fotografiei judiciare.
• Clasificarea fotografiei judiciare.
• Genurile fotografiei judiciare.
• Procedeele §i tehnicile de fotografiere.

OBIECTIVE OPERATIONALE:
• Să cunoască părţile componente ale aparatului de fotografiat şi rolul acestora;
• Să ştie care sunt operaţiunile ce se execute în vederea fotografierii;
• Să cunoască importanţa fotografiei judiciare la faţa locului;
• Să ştie cum se clasifică fotografia judiciară;
• Să ştie care sunt genurile fotografiei judiciare;
 • Să cunoască care sunt procedeele şi tehnicile de fotografiere;

BIBLIOGRAFIE:

1. Instrucţiunile M.I. nr. S/420/2003, art. l,2,17,20,32-34;

2. Colectiv – Tratat practic de criminalistică, voi. I, pag. 44-69;
3. Colectiv – îndrumar practic de criminalistică pentru subofiţerii de poliţie, pag. 106-
142;
4. Şcoala Slatina – Criminalistica – Note de curs, pag. 92-116;
5. Şcoala Slatina – Criminalistica – caiet de rezumate, pag. 92-97;
6. Şcoala Câmpina – Fotografie judiciară, pag. 9, 11, 15-40, 42-51, 60-67, 77-95

7. Dicţionar de criminalistică;
8. E. Stancu – Criminalistică, Ed. 1992, pag. 89-96.

ASIGURAREA MATERIALĂ:
- folie transparentă cu principalele probleme ale temei;
- retroproiector;
- aparate de fotografiat;
- filme de exerciţiu;
- filme neexpuse;
- prospecte de film;
- blitz-uri Fill 11 M.;
- inele intermediare;
- filtre de lumină;
- trepied;
- fire declanşatoare;
- parasolare;

ÎNTOCMIT:
Cms.
CUCU NICOLAE
 NOŢIUNI GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARĂ

Activitatea poliţiştilor, se desfăşoară într-un context specific intern şi internaţional,

integrându-se organic în efortul general al tuturor lucrătorilor din administraţia publică şi
H.I. pentru consolidarea statului de drept, de apărare drepturilor fundamentale ale
cetăţenilor, a avutului public şi privat, de apărare independenţei şi suveranităţii ţării,
creşterea prestigiului României pe plan mondial.
Pentru realizarea acestor obiective, pe baza concluziilor desprinse din analiza
situaţiei operative, s-a acţionat şi se acţionează pentru pregătirea şi perfecţionarea
pregătirii de specialitate a efectivelor ce lucrează în acest domeniu.
Criminalistica, alături de celelalte discipline, îşi aduce contribuţia la realizarea
obiectivelor propuse, contribuind la prevenirea şi combaterea eficientă a încălcări
normelor legale, în cadrul metodelor şi mijloacelor criminalistice folosite, fotografia
judiciară contribuie la ilustrarea şi documentarea activităţii ilicite desfăşurată de
elementele infractoare cât şi pentru documentarea altor aspecte specifice de muncă.
Aplicarea metodelor fotografice în diferite activităţi specifice desfăşurate de
poliţişti, s-a impus datorită rapidităţii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau
persoane ce ne interesează, exactităţii cu care se pot fixa acestea, obiectivitătii cu care este
redată imaginea, excluzând eventualele interpretări subiective, oglindirii generale tuturor
obiectelor prinse în câmpul fotografierii, indiferent de gradul de importanţă cart li s-ar
acorda pentru moment şi, în sfârşit, evidenţei probatorii şi caracterulu demonstrativ al
oricărei imagini fotografice.
Fotografia judiciară, care face parte din ramura tehnicii criminalistice, trebuie
însuşită atât din punct de vedere teoretic, dar, mai ales, practic, prin formarea şi
consolidarea priceperilor şi deprinderilor de lucru cu aparatul de fotografiat, executarea
genurilor fotografiei judiciare la faţa locului prin procedeele cele mai adecvate şi
eficiente, cu respectarea strictă a tehnicilor de lucru impuse de fiecare situaţie în parte.

I. APARATUL DE FOTOGRAFIAT. PĂRŢI

COMPONENTE SI ROLUL ACESTORA.

Unul din mijloacele criminalistice folosite în activitatea de prevenire şi combatere a

încălcării legii este aparatul de fotografiat aflat în dotarea unităţilor şi organelor de
poliţie. Indiferent de tipul, marca, forma sau mărimea lor, aparatele de fotografiat se
compun din următoarele părţi principale:

a. Obiectivul aparatului fotografic

Obiectivul aparatului de fotografiat este o parte componentă importantă a acestuia şi se
prezintă ca un dispozitiv format din mai multe lentile fixate într-o montură din
bachelită, fiind astfel aşezate, încât să concentreze razele luminoase şi să formeze
imaginea reală, răsturnată şi micşorată a obiectelor fotografiate pe materialului fotosensibil
situat în camera obscură.
Fiecare obiectiv este caracterizat, pe lângă denumire, prin următoarele:
- Distanta principală focală - reprezintă distanţa de la centrul optic a obiectivului
până la suprafaţa plană a materialului fotosensibil, pe care se formează imaginea unui
subiect situat la infinit.
Valoarea distantei focale este marcată pe montura obiectivului prin litera "F" său "f”,
urmată de semnul egal, ori de" indicaţiile "cm" sau "mm". Exemplu: F=50mm Alteori
valoarea diafragmei o întâlnim la numitorul unei fracţii, ca de exemplu: 2/58 în care cifra 2
reprezintă luminozitatea obiectivului, iar cifra 58, distanţa focală în milimetri.
- Luminozitatea - reprezintă capacitatea obiectivului de a lăsa să treacă prin el
cantitate de lumină într-un interval de timp. Practic, cantitatea de lumină care pătrunde prin
obiectiv depinde de diafragmă şi de distanţa focală. Cu alte cuvinte, luminozitatea este
capacitatea obiectivului de a ilumina cu o anumită intensitate, stratul fotosensibil a
materialului fotografic.
- Profunzimea de câmp - reprezintă zona dinaintea şi din spatele planului pentru
care s-a făcut punerea la punct (claritatea) în cuprinsul căreia toate obiectivele sunt
proiectate clar pe materialul fotosensibil.
Zona de profunzime căreia i se mai spune şi zona de claritate se extinde mai puţin în
faţa planului pentru care s-a făcut claritatea şi considerabil mai mult în spatele acestui plan.
Ea este determinată de :
- distanţa focală a obiectivului: cu cât obiectivul are distanţa mai mică, cu atât
profunzimea este mai mare şi invers;
- gradul de diafragmare: cu cât un obiectiv este mai mult diafragmat, cu atât
profunzimea de câmp va fi mai mare, şi invers;
- punerea la punct a obiectivului pentru o anumită distanţă: cu cât un obiectiv va fi pus
la punct pentru un plan situat la o distanţă mai mică de centrul său optic, cu atât
profunzimea de câmp va fi mai mare şi invers;
- Unghiul de câmp al imaginii (unghiul de poză sau de deschidere)de- este razele
da
de lumină extreme pe care le prinde obiectivul fotografic. El este determinatdistanţade
focală, faţă de care este invers proporţional. Astfel, la un obiectiv cufocală
distanţi
mare
vom avea un unghi de câmp mic şi invers.
Obiectivele cu distanţa focală mică şi unghi de câmp mare se nu
"superangulare" şi se folosesc atunci când spaţiul în care se fotografiază
restrâns.
estEle au
o distanţă focală mai mică decât diagonala imaginii şi un câmp
unghided peste 63°.
Obiectivele care au distanţa focală aproxim ativ egală cu diagonala im ag
num esc obiective "normale" şi au unghiul de câm p de aproximativ 45° cel fiind
mai desş
folosite.
Obiectivele cu distanţa focală m ai mare decât diagonala imaginii audeungh
câmp mai mic, în jurul a 18° până la 30° şi se numesc "teleobiective",
folosite
fumla luarea
imaginilor de la distanţe mari.

b. Diafragma
 Este un dispozitiv format din mai multe lamele subţiri, metalice sau din material
plastic, dispuse astfel încât prin închidere să formeze un orificiu circular cu diametrul
variabil, care are rolul de a regla, după dorinţă, cantitatea de lumină care pătrunde prin
obiectivul aparatului fotografic la materialul fotosensibil. Reglarea diafragmei se face cu
ajutorul unui inel montat la obiectivul aparatului pe care este notată, în cifre, scara
diafragmei. Aceasta este o scară internaţională, iar trecerea de la o treaptă la alta se
obţine prin multiplicarea cu /2 = 1,41. De pildă 4 x 1,41 = 5,6. O treaptă admite de două ori
mai multă lumină decât treapta următoare şi pe jumătate faţă de treapta precedentă.
Scara diafragmei are următoarele valori: 2; 2,8,4; 5,6; 8;' 11; 16; 22, etc.
Prin închiderea sau deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizează două
operaţii esenţiale în fotografiere şi anume:
- adaptarea luminozităţii obiectivului la condiţiile de expunere impuse de
iluminarea subiectului fotografiat;
- se reglează profunzimea câmpului de claritate al obiectivului, mărind-o când
diafragma este mai închisă şi invers. La obiectivele moderne intervalul de claritate este
indicat pe montura lor.

c. Corpul aparatului
Este format dintr-o cutie confecţionată din metal, bachelită sau alte materiale şi
serveşte drept suport pentru toate celelalte componente.

d. Camera obscură
Este formată dintr-o cutie perfect etanşată din metal sau burduf din piele
prezentându-se într-o serie de varietăţi, ca formă sau mărime. Ea are rolul de a proteja
imaginea formată de obiectivul aparatului pe materialul fotosensibil. În ea nu pătrunde
lumina decât atunci când se realizează deschiderea obturatorului pentru a impresiona
clişeul. Pe peretele din spate al camerei obscure, se află materialul fotosensibil.
e. Magazia materialului fotosensibil
Are rolul de a păstra, înainte şi după expunere ,caseta cu materialul fotosensibil
folosit. Ea are două lăcaşuri, unul în care se introduce caseta, iar celălalt care
recepţionează materialul fotosensibil expus.
Una din calităţile de bază ale magaziei, este aceea de a nu permite intrarea şi
reflectarea luminii parazite, motiv pentru care este prevăzută cu un sistem de şanţuri ce se
îmbină perfect la închiderea capacului.
O componentă a magaziei, este placa presoare, care are rolul de a menţine cât se
poate de plan filmul, în dreptul ferestrei obturatorului.

f. Mecanismul obturator
Are rolul de a permite luminii să pătrundă prin obiectiv şi să impresioneze
materialul fotosensibil, un anumit timp, fixat dinainte, prin deschiderea şi închiderea unor
lamele metalice sau a unor perdele din pânză cauciucată sau din metal.
Timpul cât stau deschise perdeluţele obturatoare (lamelele ) poarta denumirea de timp
de expunere. Numărul şi ordinea timpilor de expunere cuprind o gamă de viteze începând
de la ordinul secundelor până la 1/1000 sau chiar mai scurţi.
 Scara timpilor este următoarea: 8s; 4s; 2s; îs; l/2s; l/4s; l/8s; 1/15s; l/30s; l/60s
1/125s; l/250s; l/500s, etc., adică tot cu raportul 2 între trepte.
Obturatoarele pot fi:
- centrale;
- cu placă (perdea);
Mecanismul obturator este format din:
- butonul sau pârghia de armare cu care se armează întregul mecanism, respectiv
arcul lamelelor sau al perdelelor şi discul de viteze şi se aduce în faţa ferestrei de
expunere pelicula de expus;
- perdelele sau lamelele obturatoare, care au rolul de a lăsa lumina să ajungă la
peliculă, numai atâta timp cât s-a fixat timpul de expunere;
- butonul ambreiajului pentru derularea filmului expus în caseta debitoare;
- discul de viteze, care transmite lamelelor sau perdelelor timpul cât trebuie să stea
deschise, respectiv timpul de expunere fixat;
- contorul de imagini, care indică numărul de imagini expuse;
- butonul declanşator, care declanşează funcţionarea întregului mecanism al
obturatorului;
- butonul de derulare a filmului expus în caseta debitoare.

g. Sistemul de vizare şi punere la punct

Are rolul de a face încadrarea şi claritatea subiectului supus fotografierii, încadrarea şi
punerea la punct a imaginii, se face fie concomitent, fie separat după sistemul adoptat la
construcţia fiecărui tip de aparat de fotografiat.
h. Accesoriile aparatelor de fotografiat
Ca accesorii indispensabile enumerăm:
- trepiedul - care asigură poziţia fixă a aparatului la fotografierea cu timpi de
expunere lungi;
- inelele intermediare (tubul de prelungire al camerei obscure), care se interpun între
obiectiv şi camera obscură, schimbând distanţa focală în raport de necesitate;
- parasolarul, care asigură o protecţie efectivă şi eficace a imaginii negative
formată pe peliculă ,împotriva razelor de lumină parazite;
- filtrele de lumină;
- firul declanşator care se montează la butonul declanşator când aparatul este fixat
pe trepied şi se lucrează cu timpi de expunere mai lungi de l/30s;
- lampa blitz, funcţionează cu sursă proprie de curent sau poate fi cuplată la reţea.
Cuplarea ei la aparatul foto, se face cu ajutorul cablului sincron, care se introduce în priza
marcată cu "X";
- exponometrul;
- casete cu materiale fotosensibile de sensibilităţi diferite.
 II. OPERAŢIUNILE CE SE EXCUTĂ ÎN VEDEREA FOTOGRAFIERII
a. Verificarea aparatului fotografic dacă este încărcat cu film şi dacă este în
stare de funcţionare.
Înainte de a se proceda la executarea celorlalte operaţiuni în vedere fotografierii,
este necesar a se verifica dacă aparatul de fotografiat este încărcat cu film In acest sens,
vom proceda la acţionarea pârghiei (butonului) de armare a obturatorului putând avea două
situaţii:
- dacă în momentul mişcării pârghiei menţionate mai sus, se roteşte şi tamburului
pentru întinderea şi returnarea filmului, rezultă că aparatul este încărcat cu film;
- dacă la acţionarea pârghiei de armare, tamburul nu se roteşte, rezultă că
aparatul nu este încărcat cu film şi putem să-1 deschidem pentru a-1 încărca în vederea
fotografierii.
Mai sunt şi alte posibilităţi de stabilire a faptului dacă un aparat de fotografiat este
încărcat, în raport cu construcţia şi modelul aparatului, însă am prezentat-o mai sus pe cea
care se foloseşte cel mai des în practică.
În vederea stabilirii faptului dacă aparatul este în stare de funcţionare, se verifică
discul de viteze, perdelele obturatorului la mai multe valori, observându-se dacă acestei
corespund, dacă perdelele efectuează cursa completă în momentul declanşării. De
asemenea, se verifică dacă inelul diagramei se închide pentru fiecare valoare înscrisă pe el.
Din practica muncii, s-a constatat că se mai întâlnesc situaţii când poliţiştii,
neefectuând această operaţiune, au fotografiat fără să verifice dacă au film în aparat, iar
atunci când au mers la laboratoarele pentru a prelucra filmele au constatat că nu au fost
încărcate.
Datorită uşurinţei cu care au tratat această operaţiune, au pierdut aspect
importante ce trebuiau fixate şi care nu se mai pot repeta.

b. Alegerea filmului ce urmează a fi utilizat.

Se face în raport de caracteristica importantă a acestuia şi anume sensibilitatea lui,
dar şi alte calităţi:
- calitatea de a reda detalii cât mai fine;
- calitatea de a reda un număr cât mai mare de tonuri, etc. Utilizarea filmelor, se
face în raport de ceea ce dorim să fotografiem şi ît special, de ceea ce vrem să obţinem
ca rezultat final.

c. încărcarea cu film a aparatului de fotografiat

- se deschide capacul magaziei şi se împinge în sus manivela de rebobinare;
- se trage din casetă circa 10 cm de film şi se introduce în crestăturile de la şpul
după care se introduce caseta în lăcaşul ei din magazie;
- se apasă manivela de rebobinare, pentru ca axul crestat să intre în orificiul
mosorului de la caseta filmului;
- închidem capacul aparatului ,după ce suntem siguri că filmul este bine întins şi
este antrenat corect;
 - armăm şi declanşăm de două ori, urmărind dacă manivela (tamburul) de
rebobinare se roteşte, iar a treia imagine este bună pentru fotografiat.
Tot din practica muncii, s-au constatat cazuri în care filmul nu a fost întins bine iar
după închiderea capacului nu s-a verificat dacă pârghia de armare antrenează şi
tamburul dinţat pentru transportul acestuia, astfel că după terminarea activităţilor de
fotografiere sau la returnarea filmului în casetă se observă că de fapt acesta nici nu a fost
expus.

d. Alegerea punctului de staţie (a locului de unde se va fotografia).

Alegerea locului de unde se va fotografia se face în funcţie de mărimea şi poziţia
subiectului de fotografiat, se va alege o distanţă convenabilă pentru a încadra în vizor
întregul subiect, sau o parte din acesta.
în cazul când se fotografiază afară, la lumina zilei se va aşeza aparatul astfel încât
soarele să lumineze lateral sau din spate aparatul fotografic.' în nici un caz, aparatul nu va fi
aşezat contra luminii. Aparatul de fotografiat poate fi ţinut în mână, sau fixat pe trepied.
Dacă trebuie un timp de expunere mai lung, atunci se va fixa neapărat pe trepied.
e. Punerea la punct şi vizarea
Presupune redarea fotografică clară a imaginii subiectului.
După alegerea subiectului, primul lucru ce trebuie făcut este să focalizăm, adică să
facem ca imaginea subiectului ales să se afle exact în planul filmului. Această
activitate se face ,fie prin aprecierea distanţei în metri, de la aparat până la subiect (la
aparatele cu obturator central), fie prin rotirea inelului distanţelor până când imaginea
subiectului apare clară şi limpede ori imaginea din cadrul rasterului apare clari şi nu mai
licăreşte (la aparatele cu obiective tip reflex).

f. Stabilirea parametrilor de expunere

Aceşti parametrii se pot stabili cu ajutorul exponometrului, iar în lipsa acestuia ne
ghidăm după indicaţiile din prospectul filmului. Dacă aparatul de fotografiat are
exponometru încorporat, alegem o pereche de parametrii "timp de expunere -diafragmă"
care să corespundă cu indicele dat de exponometru (timpul de expunere şi diafragma).
Se pot întâlni situaţii în care deşi se stabilesc corect parametrii de lucru, datorită
faptului că nu se mai verifică pe timpul fotografierii, aceştia să nu mai corespundă. Aşa de
exemplu, se poate mişca inelul diafragmei cu ocazia efectuării clarităţii, astfel că
aceasta se închide sau deschide, iar cu ocazia prelucrării filmului se constată că este
subexpus sau supraexpus, după caz. De asemenea, cu ocazia efectuării încadrării şi
punerii la punct la aparatul "Zenit E", se poate uita inelul de deschidere al diafragme
(inelul de preselecţie) la valoarea 2, corespunzător deschiderii maxime, situaţie în care
negativul va fi supraexpus.
În calcularea timpului de expunere, trebuie să se ţină seama de factorii care
influenţează timpul de expunere pentru anumite condiţii date şi care sunt:
- sensibilitatea generală a negativului folosit: cu cât acesta este mai sensibil ci atât
timpul va fi mai scurt şi invers;
- intensitatea luminii: cu cât lumina va fi mai puternică, cu atât timpul de
expunere va fi mai scurt şi invers;
 - distanţa dintre subiect şi sursa de lumină (când se foloseşte lumina artificială);
- deschiderea diafragmei: cu cât aceasta este mai mică timpul de expunere
trebuie mărit şi invers;
- mişcarea subiectului, în condiţiile normale de lumină mersul la pas se va
expune cu cel mult 1/60 s iar pentru pasul alergător cu 1/250 s.

g. Montarea accesoriilor
In executarea fotografiei, putem să folosim o serie de accesorii, care contribui
în mod direct la realizarea unei fotografii de calitate. Dintre accesorii amintim: trepiedul
declanşatorul flexibil, blitzul, filtrele, parasolarul, etc. montarea acestora trebuie făcuţi
înainte de momentul declanşării şi totodată prin această operaţiune să avem grijă să m
atingem sau să mişcăm din poziţiile stabilite piesele aparatului (inel distanţă, inel
diafragmă), deoarece vom obţine fotografii de calitate inferioară sau necorespunzătoare
scopului propus.
h. Realizarea expunerii filmului (declanşarea)
Se face prin apăsarea butonului de declanşare uşor, lin şi continuu, fără să
mişcăm aparatul sau mâna în acel moment.
Pentru ca declanşarea să fie făcută corect, sunt necesare o serie de reguli de
respectat:
- mişcarea uşoară a degetului ce execută declanşarea;
- apăsarea butonului să nu se facă brusc, ci cât se poate de lin;
- mişcarea degetului făcută continuu, fără sacadări;
- în timpul declanşării respiraţia trebuie abţinută.
Nerespectând aceste reguli, apar consecinţele, în sensul că imaginile apar
neclare, mişcate, iar încadrarea nu mai este cea pe care am stabilit-o iniţial.
De exemplu, la executarea fotografiei de semnalmente, datorită faptului că
aparatul a fost mişcat, persoana fotografiată apare neclară, iar încadrarea pe clişeu nu este
simetrică, de obicei lipseşte din partea superioară (capul persoanei).

i. Descărcarea filmului expus

După consumarea filmului ,vom proceda la descărcarea lui, în care scop vom
apăsa pe butonul de debraiere situat în partea dreaptă sau inferioară (în raport cu
construcţia aparatului), scoatem manivela de rebobinare şi tragem filmul în casetă
învârtind de manivelă în sensul săgeţii. Când tot filmul este în casetă putem trece la
deschiderea aparatului respectiv capacului magaziei şi scoaterea casetei cu film.
Scoaterea filmului din aparatul de fotografiat este o treabă simplă şi nu pune
probleme decât în cazul ruperii filmului sau desprinderii de pe mosorul din casetă, în
acest caz ,singura soluţie este ca deschiderea capacului magaziei să se facă la întuneric.
 III. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE LA FATA LOCULUI

L Noţiunea şi importanţa fotografiei judiciare

Fotografia judiciară este un sistem de metode şi procedee generale de

fotografiere adaptate la specificul unor activităţi ale procesului penal. Cu ajutorul
fotografiei judiciare, sunt fixate aspecte din activitatea de prevenire şi descoperire a
infracţiunilor, în efectuarea actelor de urmărire penală, investigaţii, supravegherii
operativă, expertiza criminalistică şi constatarea tehnico-ştiinţifică.
Din avantajele aplicării fotografiei judiciare în activitatea organelor de poliţie se pot
enumera:
- în primul rând faptul că fotografia judiciară înregistrează informaţia principală şi
completă cu privire la obiectul cercetat, care în cazul cercetării la faţa locului este
ambianţa locului faptei, faţă de împrejurimi, caracteristicile acestuia, etc.;
- în al doilea rând aplicarea fotografiei judiciare în munca practică prezintă
importanţă din punct de vedere al faptului că subiectele supuse fotografierii rămâi
intacte, nemodificate;
- în al treilea rând, cu ajutorul fotografiei judiciare se realizează o înregistrare
rapidă şi uşoară a unui mare număr de stări de fapt, împrejurări, având posibilitatea
studierii lor ulterioare, fără a se mai face reproducerea lor. De asemenea posibilitatea
multiplicării imaginii în câte exemplare dorim.
Fotografia judiciară, pe lângă rolul de mijloc de fixare este folosită şi ca mijloc de
ridicare a urmelor, în practica muncii de tehnică criminalistică, ridicarea urmelor pe cale
fotografică se aplică înaintea tuturor celorlalte metode de ridicare.

2. Clasificarea fotografiei judiciare.

Fotografia judiciară în raport de domeniul de aplicare se împarte în:

a. Fotografia judiciară operativă:

- fotografia judiciară operativă de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului
fotografia de orientare, fotografia schiţă, a obiectelor principale, de detaliu şi a urmelor;
- fotografia judiciara operativă de ilustrare a activităţii judiciare: percheziţii,
reconstituiri, recunoaşteri de persoane şi obiecte, supravegherea operativă, etc.

b. Fotografia judiciară de examinare.

- fotografia de ilustrare, umbre, reflexe, contrast, în radiaţii ultraviolete şi
infraroşii, etc.;

3. Genurile fotografiei judiciare la f aţa locului.

a. Fotografia de orientare.
Este prima fotografie ce se execută la locul săvârşirii infracţiunii şi serveşte 1a
fixarea tabloului de ansamblu în care se încadrează acestea, stabilind raporturile de poziţie
în care se găseşte aceasta ,faţă de împrejurimile lui imediate.
Fotografia de orientare, fixează întregul loc al comiterii infracţiunii, împreună cu
obiectele înconjurătoare, cum este de exemplu în cazul unui accident de circulaţie pe
drumurile publice, când în afară de obiectul principal, respectiv autovehiculul
cadavrul, etc. mai cuprinde porţiuni din drumul învecinat, o intersecţie, precum şi
aspecte din apropiere, clădiri, borne kilometrice, reţele de înaltă tensiune.
Această fotografie, trebuie să fie luată de la o distanţă suficient de mare pentru
cuprinde cât mai mult din ansamblul în care locul faptei se situează.
în general, se urmăreşte ca fotografia de orientare să cuprindă în afară de locul
comiterii infracţiunii şi drumul parcurs de infractor, împrejurimile lui imediate, etc. care dau
posibilitatea stabilirii faptului că acestea au favorizat comiterea infracţiunii. Aşa, de exemplu,
un lan de porumb, care a permis infractorului să se apropie nevăzut de locul infracţiunii
,sau să se ascundă după comiterea faptei.
b. Fotografia schiţă
Fotografia schiţă, este acea fotografie care serveşte la fixarea locului faptei, în
întregime sau pe sectoare, redând raporturile reciproce de poziţie în care se găsesc
diferite obiecte sau urme. Aşa, de exemplu, în cazul cercetării unui furt prin spargerea
ferestrei, fotografia schiţă va cuprinde faţa locuinţei pe care se află fereastra respectivă în
poziţia lăsată de infractor. Obiectele şi urmele se vor marca prin jetoane.

c. Fotografia obiectelor principale

Ca obiecte principale, sunt considerate acele obiecte care au servit la săvârşirea
infracţiunii, conţin sau poartă o urmă a infracţiunii săvârşite, urme create în timpul
comiterii acesteia, precum şi orice alt obiect care poate servi la aflarea adevărului în
cauza respectivă, la identificarea cadavrului, autorului sau instrumentelor folosite.
La executarea acestui gen de fotografie se vor realiza de fapt două fotografii şi
anume:
- o fotografie de fixare ,care va cuprinde obiectul respectiv şi porţiunea de teren din
imediata apropiere, iar lângă obiect se va aşeza un jeton (număr fără soţ);
- o fotografie de ridicare, în care axul optic al obiectivului va fi perpendicular şi pe
centrul obiectului, lângă obiect se va aşeza şi o unitate de măsură, iar imaginea
obiectului va cuprinde cel puţin 2/3 din clişeu.

d. Fotografierea urmelor
În funcţie de natura infracţiunii, la faţa locului poate fi găsită o gamă variată de
urme create în procesul săvârşirii acesteia, atât de făptuitor, cât şi de mijloacele folosite de
acesta, care, de regulă, se găsesc pe o multitudine de obiecte.
Prin urme în sens criminalistic se înţelege acele modificări materiale create în
procesul săvârşirii infracţiunii.
Şi la fotografierea urmelor ca şi la cea a obiectelor principale vor fi efectuate
două fotografii:
- o fotografie de fixare care va cuprinde urma şi porţiunea de teren din imediata
apropiere, lângă urmă aşezându-se un jeton (număr cu soţ);
 - o fotografie de ridicare în care axul optic al obiectivului va fi perpendicular şi pe
centrul urmei; lângă urmă se va aşeza o unitate de măsură, iar urma va cuprinde cel puţin
2/3 din clişeu.

e. Fotografia de detaliu
Se execută în faza dinamică a cercetării la faţa locului, când obiectele pot fi
mişcate şi aşezate în poziţia cea mai favorabilă pentru a fi fotografiate, astfel încât, să
rezulte forma, dimensiunile, particularităţile care le individualizează (marca fabricii,
model, tip, serie, an de fabricaţie, etc.) şi urmele ori modificările pe care le prezinţi
obiectul ca rezultat al săvârşirii faptei. Se execută ,de regulă mai multe imagini ,din
diferite unghiuri, la scară , (adică , lângă urmă sau obiect aşezându-se o unitate d
măsură).
Fotografia de detaliu, prezintă o deosebită importanţă în cazul urmelor, care prin
natura lor, nu pot fi ridicate de la locul faptei, ca de exemplu o spărtură într-un zid
orificiile de intrare-ieşire a proiectilului pe îmbrăcămintea sau corpul victimei, rupturi
apăsări în lemn, tablă, etc.

4. Procedee şi tehnicile de fotografiere

Ca procedee de executare a fotografiei judiciare se cunosc:

a. Procedeul fotografierii unitare - constă în înregistrarea într-o singură

imagine, a întregului loc al săvârşirii faptei, a obiectelor principale, a detaliilor şi
urmelor.

b. Procedeul fotografierii pe sectoare - se aplică ,atunci când datorită

configuraţiei şi întinderii suprafeţei de fotografiat, nu se pot cuprinde într-o singură
imagine, toate detaliile obiectelor sau urmelor aflate în câmpul infracţional. Astfel de
situaţii se pot întâlni cu ocazia cercetării la faţa locului în cazul unui furt dintr-o locuinţă
compusă din mai multe încăperi, suprafeţe mari de teren deschis etc.
c
c. Procedeul fotografierii din unghiuri diferite - constă în fotografierea din
lateral a locului faptei şi se execută atunci când procedeul fotografieri unitare nu se
poate executa, sau când din diferite motive prin alte procedee s-ar pierde detalii utile
cercetării.

d. Procedeul fotografierii încrucişate - se execută prin fotografierea din

exteriorul locului faptei având puncte de staţie încrucişate, astfel ca faţa locului să apară
privită din cele patru puncte.

e. Procedeul fotografierii de pe poziţii contrare - se execută fixând aparatul în una

din extremităţile spaţiului ce urmează a se fotografia, realizându-se prima imagine după
care aparatul se fixează pe partea opusă a spaţiului (pe partea contrară, de unde şi
denumirea acestei metode), executându-se a doua imagine, în acest fel, se va reuşi
obţinerea, pe cele două fotografii a întregului spaţiu, partea centrală apărând pe ambele
imagini, văzută însă din unghiuri diametral opuse.

f. Procedeul fotografierii panoramice - prin care se obţine o imagine

fotografică a întregului loc al faptei, prin fotografierea succesivă a diferitelor porţiuni care
ulterior sunt asamblate. Acest procedeu se foloseşte în cazurile în care locul faptei are o
întindere prea mare şi trebuie cuprinse toate detaliile.
Fotografia panoramică se realizează prin două tehnici:
- tehnica fotografierii panoramice liniare. Se realizează prin fotografierea din
puncte succesive aflate paralel cu locul ce trebuie fotografiat de la o distanţă suficientă
pentru a-1 cuprinde în întregime. Se execută având aparatul montat pe trepied, astfel
încât ,în succesiunea fotografiilor se asigură o suprapunere (marja).de siguranţă.
- tehnica fotografierii panoramice circulare. Se execută fotografiind locul
faptei cu aparatul montat pe trepied şi fără a-1 muta din locul in care a fost instalat, ci
doar rotind corpul mobil al trepiedului, în rest, se vor respecta toate celelalte reguli
specifice procedeului panoramic liniar.

g. Procedeul fotografierii la scară - dă posibilitatea obţinerii imaginii în

mărime naturală (când obiectul este de dimensiuni mici) sau la o anumită scara în raport cu
dimensiunile subiectului fotografic).
La faţa locului, se pot executa astfel de fotografii, pentru a ilustra mărimea unei
urme de încălţăminte, de picior, a armelor de foc, a unor spărturi de geam, a rănilor
provocate victimelor, etc., precum şi a distanţelor.
Fotografia la scară se execută prin mai multe tehnici:
- tehnica fotografierii cu ajutorul riglei gradate, care constă în aşezarea unei
rigle gradate sau metru în acelaşi plan cu obiectul sau urmele fotografiate, paralele cu una
din laturi, iar aparatul de fotografiat se fixează cu axa optică a obiectivului
perpendicular pe planul subiectului urmei şi la mijlocul acesteia;
- tehnica fotografierii cu ajutorul benzii gradate, este indicată în cazul
necesităţii fixării locului infracţiunii, a obiectelor principale şi a urmelor. Ea constă în
folosirea unei benzi (scală a distanţelor) cu dimensiuni metrice reale, divizate în pătrate cu
latura de l O cm, colorate alb-negru.
- tehnica fotografierii cu ajutorul jaloanelor gradate, se foloseşte pentru
stabilirea distanţelor şi spatiilor întinse. Pentru aceasta se confecţionează jaloane
colorate în alb şi negru din 50 în 50 cm şi se plasează în profunzimea locului de
fotografiat din 10 în 10 m. Cunoscând distanţele dintre jaloane şi dimensiunile
gradaţiilor de pe ele, se pot calcula pe fotografii şi distanţele din teren, având
coeficientul de micşorare a valorilor acestora în perspectivă.
 CONCLUZII
Fotografia judiciară are un rol deosebit de important în administrarea probelor în
cursul procesului penal, completând procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cât şi cu
ocazia fixării unor aspecte din timpul altor activităţi, ca de exemplu: controale, verificări în
locurile şi mediile care prezintă interes pentru organele judiciare, pentru prevenirea şi
descoperirea unor infracţiuni, a altor nereguli cauzatoare de pagube.
Realizarea unor fotografii de calitate, cuprinzând toate genurile, cu respectarea
tehnicilor şi regulilor învăţate, contribuie la completarea mijloacelor de fixarea
ambianţei locului faptei (proces-verbal, schiţă, etc.) întregind imaginea asupra modului de
comitere a faptei, a ridicării urmelor şi celorlalte mijloace materiale de probă în
câmpul infracţiunii. De aceea ,este necesar, ca dumneavoastră să vă însuşiţi atât
noţiunile teoretice referitoare la executarea fotografiei judiciare la faţa locului, dar în
acelaşi timp să vă formaţi priceperile si deprinderile de realizare practică a acestora.

ÎNTOCMIT:
Cms.
CUCU NICOLAE
 ITEMI

DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR

a. Care sunt părţile componente ale aparatului de fotografiat şi care este rolul

fiecăreia?

b. Care sunt operaţiunile ce se execută în vederea fotografierii?

c. Care este noţiunea şi importanţa fotografiei judiciare la faţa locului?

d. Cum se clasifică fotografia judiciară?

e. Care sunt genurile fotografiei judiciare?

f. Care sunt procedeele şi tehnicile de fotografiere?