Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Lucru individual la disciplina :

‘’Criminalistica’’

AI

Chișinău 2023
 Lucrarea de laborator Nr.2

Fotografia judiciară – este o ramură a criminalisticii destinată metodelor

aplicării în direct sau prin adaptare a mijloacelor fotografice curente la fixarea
și examinarea probelor materiale ale infracțiunilor, în scopul descoperirii și
curmării faptelor penale. (în interpretarea savantului Dl S.Doraș).
Fotografia judiciară se deosebește de cea utilizată în alte domenii de activitate
umană prin următoarele: a)-se execută după anumite reguli, ignorarea cărora
reduce valoarea ei probantă; b)- fotografia judiciară spre deosebire de cea
profisional-artistică sau de amator, se realizează în condiții dificile spațiale și
temporare, c)- după subiectul utilizării, în cadrul fotografiei judiciare e
obligatoriu subiectul împuternicit procesual.
Obiectele fotografiei judiciare sunt orice corpuri material aflate în cîmpul
infracțional: urme infracționale; probe material; stările de fapt și elemente
componente ale ambianței faptei, ș.a.
Mijloacele fotografice – sunt complete de aparate și instalații folosite în
procesul de fotografiere, fotoaccesorii, fotomateriale, ș.a., folosite în aceste
procese.
Metoda fotografică judiciară – prezintă un ansamblu de reguli și recomandări
orientate spre alegerea mijloacelor fotografice, a condițiilor de fotografiere și
prelucrare a materialelor fotografice în scopul obținerii imaginilor de fixare și
cercetare a probelor.
Procedeu fotografic judiciar – prezintă un mod de executare a unor operații de
fixare a circumstanțelor, împrejurărilor, obiectelor și urmelor infracțiunii.
După sfera de activitate și subiecții utilizării fotografiei judiciare, ea este
divizată în două categorii: fotografia operativă (de fixare), și fotografia de
examinare (expertizare).
Subiecții ai fotografiei operative sunt; procurorii, ofițerii de urmărire penală,
specialiștii criminaliști. Subiecți ai fotografiei de examinare devin doar
specialiștii și experții.
Importanța fotografiei judiciare rezidă în faptul că:
a)- prin această metodă de fixare se poate înregistra mai fidel și mai complet
ambianța, caracteristicile împrejurărilor, starea și poziția urmelor și obiectelor la
locul faptei;
b)- subiecții supuși fotografiei rămîn intacți, obținîndu-se o imagine obiectivă a
acestora;
c)- prin această metodă se pot obține imagini atît în spectrul vizibil, cît și
invizibil, ele putînd fi multiplicate;
(suplimentar; - imaginile fotografice, cît și materialele aplicate pot fi obiect de
examinare separată în cazul unori sarcini de identificare,
-pot fi stabilte unele împrejurări, timpul, condițiile de fixare, sau dacă este
modificată imaginea fotografică, cînd sunt sarcini de identificare, etc…).
Avantajele fotografiei judiciare și a audiovideoînregistrării la cercetarea
infracțiunilor pot fi evidențiate:
a)-fidelitatea în fixarea și redarea imaginii locului faptei, a urmelor infracțiunii,
a obiectelor, a rezultatelor cercetărilor de laborator, atît în radiații vizibile cît și
invizibile;
b)-obiectivitatea în prezentarea datelor obținute prin mijloacele criminalistice,
fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei și infractorului;
c)-rapiditatea șirelativa simplitate de executare a fotografiilor și
videoînregistrării, ceea ce permite urgentarea cercetării și operativitatea
cercetării cazului;
d)-evidența probatorie a fotografiei (ca și imaginile video);
e)-influența psihologică pe care o pot avea imaginile, înregistrările asupra
participanților în process și în instanța de judecată.
Importanța fotografiei și videoînregistrării criminalistice, se aplifică prin
faptul că acestea, potrivit prevederilor art.93 alin.2, pct.6 CPP au devenit
mijloace de probă.

Fotografia judiciară operativă. (metodele fotografiei criminalistice

operative).
Fotografia judiciară operativă – reprezintă un ansamblu de metode și
procedee privind aplicarea mijloacelor fotografice în procesul de cercetare la
locul faptei și de efectuare a diverselor acte de urmărire penală, pentru fixarea
obiectelor examinate, înregistrarea, redarea unor secvențe și a rezultatelor
obținute.
 Ea se înscrie printre metodele tehnico-științifice utilizate cel mai des de
însuși organul judiciar la fixarea urmelor infracțiunii, a tuturor probelor material
descoperite în timpul actelor procesuale (cercetarea locului faptei, reconstituire,
experimental, percheziția, etc…). Sunt utilizate următoarele 5 metode:
1)-Panoramică; 2)- Metrică sau de măsurare; 3)-De reproducere; 4)-
Signalitică (sau de recunoaștere); 5)-Stereoscopică.
Metoda panoramică – se aplică în cazul cînd un spațiu sau obiect ce urmează
a fi fotografiat, din cauza dimensiunilor mari nu poate fi cuprins într-o
fotografie. Ea constă în executarea succesivă a fotografiei obiectului prin
porțiuni, imaginile-părți fiind ulterior asamblate într-o fotografie compusă.
Se execută în două metode: a)- paralel liniei frontale a spațiului: b)- circular.
La fel în dependență de obiectul de fixare; - orinzontală; - verticală.
Regulile respectarea cărora este obligatorie.
1)-În cazul panoramei liniare, se cere fixarea aparatului la aceeași distanță de
linia frontal, și prin pporțiuni și înălțimi egale de la planul solului.
2)-Se cere ca în cîmpul porțiunii fotografiate în continuare să fie cuprinsă o
parte (10-15 cm) din fotografia anterioară, asigurînd tăierea fotografiei după
anumite puncte de reper și asamblarea lor într-o fotografie.
3)-Timpul, diafragma, alte condiții de expunere, prelucrarea ulterioară trebuie să
fie identice.
Metoda metrică sau de măsurare- este utilizată în activitatea de urmărire
penală, cînd se impune fixarea obiectului sau a unui element spațial prin redarea
caracteristecelor dimensionale. Este cea mai folosită și important metodă…..
În dependență de scopul fixării, se utilizează 2 variante: a)- fotografia la scară,
se folosește rigla gradată ( pentru a reda dimensiunile obiectului).. b)-
fotografierea în adîncime, cu ajutorul panglicii gradate ( anumite spații;
coridorul, teren întins, etc..). Regulile; -aparatul se instalează în așa mod ca axa
obiectivului să fie strict perpendicular centrului obiectului (sau paralelă
suprafeței de fotografiat); - lumina să fie clară; - rigla gradată; - banda gradată
strict sub central optic al obiectivului.
Metoda de reproducere – constă în obținerea pe cale fotografică a copiilor de
acte, desene, schițe, ..alte imagini plate. Două metode: a) – cu ajutorul unei mese
special, cu surse de lumină din două părți laterale și un dispozitiv de fixare a
aparatului, …. b) – prin reproducere reflex, cu ajutorul unei hîrtii special cu
sensibilitate redusă se suprapune obiectului și se expune la lumină…..
 Metoda signalitică sau de recunoaștere. Constă dintr-un sistem de procedee
privind aplicarea fotografiei la fixarea trăsăturilor exterioare ale persoanelor în
viață și ale cadavrelor necunoscute în vederea identificării lor ulterioare.(ulterior
se folosește la evidența criminalistică a persoanelor…).
Persoanele supuse acestei metode se fotografiază bust de două ori: - din față și
din profilul drept. Profilul sting se v-a fotografia dacă sunt prezente careva
semne caracteristice (cicatrice, tatuaj, etc..), dacă este destinată evidenței
criminlistice. Dacă urmează prezentarea spre recunoaștere ca scop, se
fotografiază: -profilul drept, celui sting, a unui semiprofil și a ținutei întregului
corp. Regulile: -persoana cu capul descoperit, bărbierită, pieptenată, cu urechea
descoperită; cu și fără ochelari dacă-I poartă; - ținuta corpului trebuie să fie
dreaptă; -axa obiectivului cade pe rădăcina nasului; - iluminarea din două părți; -
fotografia se execută 1/7 din mărimea naturală; - rigla gradată.
Fotografia cadavrelor se execută respetîndu-se regulile de fixare a persoanelor
vii. Particularitățile se referă la pregătirea cadavrului ce urmează a fi fotografiat,
se recurge la „toaleta cadavrului”, redarea aspectului apropiat celui avut în
viață…..
Metoda stereoscopică – constă în utilizarea unor aparate și dispositive care
permit obținerea unei imagini spațiale a locului faptei, al unui nod al acestuia, a
unor obiecte, urme sau elemente caracteristice lor. Stereografia se bazează pe
principiul vederii binuculare umane. (intervalul dintre ochi reproduce obiectul
din diferite unghiuri de proiecție. Se execută din două poziții îndepărtate la
distanța de 65 mm, se obțin două stereografii cu dimensiunile de 42-63 mm
fiecare, și se studiază cu un dispizitiv special stereoscop). Se execută cu ajutorul
unui aparat special, prevăzut cu două obiective sincronizate, care permit
formarea concomitentă a celor două negative. Sau cu aparat obișnuit, folosindu-
se o șină, care permite fixarea aparatului în două poziții aflate la distanța sus
menționată. Se asigură perceperea a treia dimesiune- profunzimea.

Procedeele de fotografiat la fața locului.

Locul faptei, - spațiul, în perimetrul căruia s-au desfășurat acțiunile
infracționale sau unde s-au manifestat consecințele acestor acțiuni, care conține
diverse material de probă (urme ale acțiunilor-modifăci material produse în
timpul comiterii faptei ilicite)…… Cea mai important acțiune de urmărire
penală, este inițială, imediată….
 În conformitate cu regulile tactice, formulate în baza practice, se execută 4
tipuri de fotografii: - de orientare; - de schiță; - de nod, - de detaliu.
Fotografia de orientare- servește la fixarea locului faptei cu unul sau mai
multe puncte de orientare, unde s-a produs infracțiunea cu împrejurările
acestuia. Are scop fixarea întregului loc al faptei cu elementele respective
(construcții, drumuri, poduri, copaci, stîlpi, etc..), ca să permit identificarea
ulterioară a zonei în care s-a comis infracțiunea. Ea poate fi unitară sau prin
metoda panoramică…..
Fotografia-schiță – este destinată fixării doar a locului faptei în întregime,
fără împrejurări. Ca și fotografia de orientare, fotografia-schiță se execută la
faza static a cercetării locului faptei, cu tot ce este mai important pentru cauza
cercetată. Poate fi unitară, sau panoramic. Poate fi contrară sau încrucișată
constatînd în reproducerea locului faptei din două sau patru poziții diametral
opuse.
Fotografia nodală – reprezintă fixarea unor obiecte ca fiind principale
datorită faptului implicării lor în activitatea infracțională sau care reprezintă
consecințele infracțiunii. Pot fi considerate cadavrul în caz de omor, mijloacele
de transport avariate, ușa forțată, armele și instrumentele folosite, ș.a. scopul
acestei fotografii este de a fixa locul, poziția și starea obiectelor depistate la fața
locului. Se execută în faza statică a cercetării, … - după metoda metrică (cu o
riglă gradată)..
Fotgrafia de detaliu – în scopul fixării unor detalii ale obiectelor principale,
urmele infracțiunii. Scopul este de a fixa și a demonstra prezența la fața locului a
unor urme anumite (de mîini, de picioare, de instrumente, etc…) sau a unor
obiecte (o armă, un tub de cartuș, etc…), de areda caracteristicile generale și
individuale ale urmelor și obiectelor corpuri delicte. Se execută în faza dinamică
a cercetării locului faptei, cînd este permisă modificarea poziției și ridicarea
obiectelor. Acest procedeu prezintă o deosebită importanță cînd urmele nu pot fi
ridicate de la locul faptei (de spargere, de forțare a lacătului, etc…). Toate
obiectele și urmele depistate se fotografiază la locul depistării lor.
Unele particularități există la fotografierea cadavrului în cazurile de omor,
sinucidere, etc… în vederea redării poziției corpului, a stării îmbrăcămintei,
leziunilor, a distanței de alte obiecte. Regula generală; -să fie fotografiat
cadavrul în poziția și starea în care a fost găsit, ne fiind permisă nici o
modificare; - Se fotografiază din 3 părți, - de sus; - din părțile laterale, în așa
mod ca să conțină fixarea întregului corp.
 Fotografiile executate după metodele și procedeele criminalistice la fața
locului constituie o parte integrantă (anexă) la procesul verbal, fiind un mijloc
de probă, conform art.93 al.2, pct.6 CPP.

Procedeele de fotografiat la efectuarea altor acțiuni procesuale.

(Experimentul judiciar; Percheziție, Reconstituire, etc….)

4.4.Fotografia judiciară de examinare.

Fotografia de examinare reprezintă un sistem de metode și procedee tehnice
privind aplicarea mijloacelor fotografice în procesul examinării de laborator a
mijloacelor materiale de probă pentru îndeplinirea sarcinilor și demonstrarea
rezultatelor expertizei criminalistice.
Se execută în loborator în baza unor mijloace fotografice special, avînd scopul
rezolvarea următoarelor probleme:
a)- punerea în evidență a invizibilului, a urmelor și elementelor imperceptibile
ale obiectelor supuse examinării criminalistice:
b)-examinarea și demonstrarea elementelor caracteristice de dimensiuni mici și
minuscule ale obiectelor-corpuri delicte:
c)-examinarea comparativă a obiectelor de studiu criminalistic și a
caracteristicilor identificatoare;
d)- ilustrarea rezultatelor expertizei.
În funcție de natura procedeelor tehnice folosite și potrivit scopurilor
urmărite, fotografia de examinare se clasifică în:
1)- fotografia de examinare în radiații vizibile cuprinde (-fotografia de
ilustrare;- de comparație;- de umbre;- de reflexe; de contrast; -de separare a
culorilor; microfotografia)
2) - și fotografia în radiații invizibile include (-fotografia în radiații
ultraviolet, infraroșii, roentgen, gamma și beta, radiații neutronice și
holografia).

Fotografia de ilustrare – prima din categoria metodelor fotografice aplicate

în examinările de laborator este fotografia de ilustrare. Scopul său constă în
fixarea imaginii iniţiale a obiectului ce urmează a fi examinat, a caracteristicilor
şi dimensiunilor sale. Acest procedeu se aplică în mod obligatoriu mijloacelor
materiale de probă care vor suferi modificări prin examinare.
Domeniile în care se aplică frecvent procedeul fotografiei de ilustrare sunt:
cercetarea tehnică a înscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contrafăcute ş.a.
Fotografia de comparare – este una dintre metodele cele mai importante şi
mai frecvent întrebuinţate în examinările de laborator, îndeosebi în traseologie,
în balistica judiciară, în expertiza înscrisurilor şi, în general, în orice împrejurare
care solicită efectuarea unui examen comparativ, de natură optică.
Fotografia de umbre – este destinată scoaterii în evidenţă a caracteristicilor
de relief. Ea se aplică inclusiv în fotografiile de detaliu executate la faţa locului,
de exemplu în cazul urmelor de adâncime de mâini şi de picioare ori al urmelor
unor instrumente de spargere. Acelaşi procedeu se foloseşte şi în cazul refacerii
unui text scris cu creionul sau cu stiloul cu bilă.
2)-Fotografia judiciară de examinare în radiaţii invizibile
Radiaţiile electromagnetice invizibile, de tipul ultravioletelor, infraroşiilor,
radiaţiilor X şi gamma, au devenit indispensabile examinării ştiinţifice a
probelor materiale, a urmelor în general, în momentul de faţă neexistând practic
nici un domeniu important al criminalisticii care să nu beneficieze de
posibilităţile de investigare oferite de aceste radiaţii.
Fotografia de examinare în radiaţii ultraviolete. Fotografia de examinare
în radiaţii ultraviolete (U.V.) face parte dintre metodele ştiinţifice de investigare
folosite curent în laboratoarele criminalistice, dar şi în cercetările întreprinse la
faţa locului, cum ar fi, de exemplu, descoperirea urmelor de mâini, a urmelor
biologice, inclusiv în scop tactic-operativ.
Domeniile de folosire a radiaţiilor ultraviolete în Criminalistică.
Principalele domenii din cercetarea criminalistică în care se recurge la acest tip
de radiaţii sunt, în esenţă, următoarele:
a. Traseologia, respectiv revelarea şi cercetarea urmelor, printre care mai
importante sunt urmele de mâini, urmele biologice, alte urme organice.
b. Balistica judiciară…

c. Cercetarea tehnică a înscrisurilor, radiaţia ultravioletă având un rol

particular în descoperirea falsului prin înlăturare de text, în descoperirea unor
falsuri în documente cu caracter financiar ş.a.
Fotografia de examinare în radiaţii infraroşii. Utilizarea radiaţiilor
electromagnetice infraroşii în criminalistică, datorită proprietăţilor lor, a lărgit
considerabil posibilităţile de investigare ştiinţifică, în prezent de neconceput fără
apelarea la acest tip de radiaţie. Astfel, radiaţiile infraroşii îşi găsesc numeroase
aplicaţii în cadrul cercetării infracţiunilor.
Domeniile de folosire a radiaţiilor infraroşii în Criminalistică. Radiaţiile
infraroşii îşi găsesc o utilizare frecventă în multe direcţii ale investigaţiilor
criminalistice, cum sunt, de exemplu: cercetarea falsului în înscrisuri şi opere de
artă şi descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu arma de foc.
Fotografia de examinare în radiaţii röentgen, gamma, beta şi
neutronice. Cele trei categorii de radiaţii electromagnetice îşi găsesc şi ele
utilizări diverse în examinările criminalistice, datorită, printre altele şi
proprietăţii lor de penetrare a corpurilor, în funcţie de anumite caracteristici.
Avem în vedere obţinerea unor date privind interiorul corpurilor şi nu analizele
spectrale, la care ne-am referit mai înainte.

4.5.Aplicarea înregistrării audio sau video, fotografiile la efectuarea

acţiunilor de urmărire penală.
Înregistrările audio sau video, fotografiile, constituie mijloace de probă dacă
ele conţin date sau indici temeinici privind pregătirea sau săvîrşirea unei
infracţiuni şi dacă conţinutul lor contribuie la aflarea adevărului în cauza
respectivă (art.164 CPP Republicii Moldova).Videofilmul se aplică ca mijloc
tehnic de fixare a procesului şi rezultatelor acţiunii de urmărire penală. Acesta se
recomandă a fi aplicat pentru fixarea activităţii persoanelor la cercetarea la faţa
locului, percheziţie, reconstituire, audiere. La începutul înregistrării ofiţerul de
urmărire penală se prezintă, lămureşte ce acţiune de urmărire penală va fi
efectuată, în care cauză penală, îi prezintă pe participanţi, apoi se fixează
procesul şi rezultatul acţiunii de urmărire penală. La sfârşitul acţiunii de
urmărire penală participanţii vizionează înregistrarea şi pot aduce observaţiile şi
rectificările considerate de ei necesare, fapt ce se face menţiune în procesul
verbal al acţiunii de urmărire penală.
1.Fotografie de orientare
Parcul “Valea Trandafirilor”, intrarea vis-a-vis de magazinul “MoonFlowers” ,
coborârea pe scări în partea dreaptă între primul felinar și banca.
2.Fotografie schiță.
Contactaține obiectele principale depistate la locul faptei:
 Arma albă(un cuțit);
 mânușa cu urme probabile de sang;
 3 tuburi cartuș (calibru 9mm).
3.Fotografiile de detaliu (obiectele principale depistate)
a) Tubul cartus depistat în număr de trei ,calibru 9mm ( folosite pentru pistol
Makarov/ PM);
b) Arma albă/cuțit tactic , lungime 20 cm , culoarea neagra.
C) O mânușă medicală ,culoarea alba , conține urme probabile de sânge .

3.Fotografia nodală.

a)Tuburile de cartușe (distanța de la bordura de 53, 56 și 58 cm, distanta de la ultima scara

3,85m, 3,90 m și 3,92m .
b) Arma albă/cuțitul (manerul lipit de bordura iar varful are 5 cm de la acesta iar distanța de la
ultima scara este de 4,18m până la vârful cuțitului.)
c)Manusa medicala l ( se afla pe bordura, distanta de la ultima scara până la aceasta este de
3,97m)

Lucrarea de laborator nr. 6.

Audierea în cadrul urmăririi penale și judiciare prezintă – o activitate procesuală
ce constă în obținerea şi fixarea conform cerințelor legii a declarațiilor
martorilor, părții vătămate, bănuiților, învinuiților, inculpaţilor privind faptele ce
au importanță pentru cauză.
CPP reglementează detaliat ordinea pregătirii şi efectuării audierii. Legea
stipulează că:
1.Toate persoanele invitate pe o cauză se audiază separat. Organul de urmărire
penală trebuie să ia măsuri ca acestea să nu comunice între ele (al.4 art.104., al.2
art. 105). Acestea nu pot fi forţate să mărturisească împotriva sa, sau a rudelor
sale ori să-şi recunoască vinovăţia.
2.Audierea se efectuiază la locul desfăşurării urmăririi penale dar în caz de
necesitate această acţiune poate fi executată și la locul aflării persoanei de
regulă, în timpul zilei.
3.Audierea oricărui subiect al procesului, în fapt se divizează în 3
stadii(stabilirea datelor personale;relatarea liberă;stadia de întrebări-răspunsuri.)
Genurile audierii: în funcție de: - statutul procesual al persoanei (audierea
martorului, bănuitului, învinuitului etc.); - vîrsta persoanei (audierea unui adult,
a minorului sau a unui copil); - competenţa participanților (fără participarea
persoanelor terțe, cu participarea lor); - locul audierii; - caracterul situației
(conflictuală sau nonconflictuală); - dacă persoana a fost sau nu anterior audiată
(audierea primară, repetată, suplimentară). Un gen specific de audiere este
conruntarea. Ea se efectuiază pentru a înlătura divergenețele în declarații.
Regulile generale ale audierii:
Legalitatea audierii, adică, în primul rînd, că acțiunea are suficiente temeiuri de
a o efectua, dar şi respectarea tuturor garanțiilor procesuale: audiereaa
bănuitului, învinuitului numai în prezenţa unui apărător (art.104 al.1); fiecare
persoană se audiează separat; - propunerea de a face în scris declarații cu mâna
proprie; -ne admiterea audierii în timpul nopții, doar în cazuri excepționale cu
indicarea motivelor în procesul-verbal; -durata audierii martorului nu poate
depăși 4 ore, iar durata generală în aceiaşi zi, nu poate depăși 8 ore (art.107); -
este interzisă folosirea mijloacelor de constringere (violență, amenințări ect.); -
audierea fără a fi prezent fizic la audiere (art. 110).
Obiectivitatea şi plenitudinea audierii. Organul de urmărire nu este în drept să
scurteze, să simplifice declarațiile obţinute, să le modifice conform închipuirilor
sale. O garanţie a obiectivității este restricția de a nu formula persoanei audiate
întrebări sugestive. Iar a plenitudinii – dreptul să scrie cu mîina propie
declarațiile.
Caracterul activ al audierii, ceea ce înseamnă că ofițerul de urmărire penală
deţine inițiativa, folosește procede tactice validate ştiinţific şi aprobate în
practică. Asta însă nu înseamnă constringerea fizică sau psihică.
Stabilirea contractului psihologic cu persoana audiată, adică crearea relației
când se oferă benevol informații importante. Contractul psihologic se stabileşte
prin autoritatea ofiţerului de urmărire penală, comportamentul şi manierele lui
adecvate, tonalitatea discuției, aspectul exterior al anchetatorului etc.
Pregătirea minutioasă a organului de urmărire pentru audiere, adică: 1)
Colectarea datelor incipiente pentru audiere; 2). Alcătuirea planului de audiere;
3). Alegerea timpului şi a locului de audiere; 4). Asistenţa tehnico-criminalistică.
Datele incipiente se referă la studierea materialelor dosarului şi a datelor despre
persoana in cauză. Stuiind dosarul, stările de fapt, analizind datele operative de
investigație organul de urmărire trebuie să-și închipuie clar împrejurările ce
trebuie stabilite şi prin care probe.
În plan se indică împrejurările ce constituie obiectul audierii, consecutivitatea
stabilirii lor, se schițează întrebările orientive, se indică probele care vor fi
folosite la audiere.Sistemul de operații din care se compune activitatea organului
de urmărire se divizează în cîteva stadii: - prealabilă; - relatarea liberă; -
întrebări-răspunsuri; - redactarea rezultatelor în PV.
Stadia prealabilă cuprinde stabilirea identității persoanei ce s-a prezentat la
audiere, a datelor biografice, consemnarea datelor de anchetă în procesului-
verbal al audierii.Martorii şi paretea vătămată, conform art.312 CP, se previn
despre răspunderea penală pentru refuz, precum şi pentru declarații
minciunoase, făcute cu bună ştiinţă, se stabileşte relațiile lor cu bănuitul,
învinuitul.Bănuitului i se lămureşte esența bănuirilor, iar invinuitului i se anunță
ordonanţa de învinuire, se stabileşte atitudinea audiatului față de bănuieli sau de
învinuirile înaintate.
Audierea propriu-zisă se începe cu relatarea liberă despre împrejurările cauzei.
În cursul relatării, nu este bine să-l întrerupem fără necesitate. Oricum, i-i oferim
posibilitatea să-şi expună gîndurile liber și numai când evident s-a abătut de la
temă, printr-o întrebare scurtă î-l readucem în albia obiectului ascultării. Dacă
relatatrea liberă cuprinde un cerc itreg de probleme, este oportun a le diviza
după anumite epizoade.După terminarea relatării libere, organul de urmărire
penală formulează întrebări: - de precizare; - de detalizare; - de verificare a
declarațiilor.
Întrebările trebuie să fie clare, scurte și concrete. Nu se admite punerea
întrebărilor sugestive şi care în mod evident urmăresc scopul insultării, umilirii
persoanei audiate. În ele nu trebuie să se conțină afirmaţii şi aprecieri ale
organului de urmărire penală, sau care nu se referă la premisa probelor.
Întrebările trebuie formulate astfel, încât să se răspundă limpede şi clar, fără
echivoc.
Autenticitatea declarațiilor se stabileşte prin verificarea lor ulterioară. Însă, chiar
în cadrul audierii, organul de urmărire apreciază declarațiile şi dacă aceste
aprecieri se dovedese a fi corecte, atunci el are posibiltatea de a selecta cele mai
eficiente procedee tactice de audiere.
Declarațiile se consemnează într-un proces-verbal în condițiile art.260, 261 CPP
RM.Toate depozițiile se fixează de la prima persoană pe cât posibil cuvânt cu
cuvânt. Procesul-verbal, după încheerea audierii se prezintă persoanei audiate
pentru a fi citit sau i se citește de către anchetator. Obiecțiile apărute se
consemnează în procesul-verbal.
PROCES-VERBAL

De audiere a bănuitului

28 noiembrie 2020

Mun. Chişinău

Ofiţer de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al sectorului

Buiucani municipiul Chişinău, locotenent-major de poliţie Ceban Alexandru, in
prezenta avocatului Ermurache Oleg. Care a prezentat mandatul nr. 1123 din 2
noiembrie curent, in localul Inspectoratului, de la ora 8 şi 20 min. Pana la ora 9
şi 25 min., respectand dispozițiile art. 104, 260 şi 261 din Codul de procedură
penală, am audiat încalitate de bănuit:

Numele, prenumele. Popescu Marcel

Data, luna, anul nasterii. 17 mai 1977

Locul naşterii. Or. Ialoveni

Cetăţenia. Cetățean al Republicii Moldova,

Studiile. Medii

Situaţia militară. Supus militar

Starea civilă şi persoanele intreținute. Căsătorit, doi copii

Ocupația. Some

Antecedente penale. Nu are

Domiciliul. Mun. Chişinău,str. Cuza-Voda, nr.18 ap. 19.

Tel. La domiciliu. 0223333334

Actul de identitate buletin de identitate seria C nr. 42165673.cliberat la 19 iulie

2011de of. Nr. 23

Popescu Marcel a fost recunoscut in calitate de bănuit prin procesul-verbal de

reținere din 2 noiembrie 2013. După reținere, în prezența apărătorului el a fost
informat ca este bănuit, impreună cu Kuklev Veniamin, de savarsirea tentativei
de furt al automobilului care ii apartine lui Fostescu Adrian, adică a infracțiunii
prevăzute in art.27şi 195 alin. (2) din Codul penal. Tot atunci i-au fost explicate
drepturile și obligațiile bănuitului, prevăzute in art. 64 din Codul de procedură
penală, și i s-a inmanat informatia în scris despre aceste drepturi și obligații.

Bănuit. Popescu Marcel

Totodată, folosindu-se de dreptul sau procesual-penal, cu refuz de a da careva
declaratii.

Apărătorul: Bănuitul
A audiat: Ofițerul de urmărire penală Popescu Marcel