1) Abuzul de ncredere.

Infraciunea de abuz de ncredere este reglementat de art. 213 C. pen. Infraciunea de abuz
de ncredere const n fapta persoanei care i nsuete un bun mobil al altuia, deinut cu orice
titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui. Obiectul infraciunii.
Obiectul juridic specific al infraciunii de abuz de ncredere l constituie relaiile sociale
patrimoniale a cror normal desfurare depinde de aprarea ncrederii ntre subiectele
raporturilor respective. Obiectul material l constituie bunul mobil deinut cu orice titlu de
fptuitor. Subiecii infraciunii. Subiectul activ nu poate fi dect persoana care deine, pe baza
unui raport juridic, un bun mobil al altuia. Participaia este posibil. Subiect pasiv direct este
persoana de la care fptuitorul primise bunul. n cazul n care bunul aparinea altei persoane,
aceasta va fi subiect pasiv indirect. Latura obiectiv. Elementul material al faptei este prevzut
de lege n trei ipostaze: nsuirea, dispunerea pe nedrept i refuzul de restituire. nsuirea
reprezint luarea n stpnire a bunului mobil de ctre cel care, de drept, nu avea dect
detenia acestuia. Pe lng corpus, fptuitorul i arog n mod fraudulos i animus,
comportndu-se cu bunul ca un adevrat proprietar. Refuzul de restituire nseamn mpotrivirea
manifest a detentorului de a napoia bunul mobil celui care i la ncredinat. Simpla abinere de
a restitui bunul la epuizarea termenului pn la care subzist detenia nu reprezint un refuz
de restituire. Latura subiectiv. Fapta se svrete cu intenie direct sau indirect. Dei este
susceptibil de toate formele, legea nu pedepsete nici actele preparatorii, nici tentativa.
Consumarea infraciunii de abuz de ncredere are loc n momentul nsuirii, al dispunerii pe
nedrept ori al refuzului. Aceast consumare este instantanee. Fapta poate avea caracterul unei
infraciuni continuate. Abuzul de ncredere se poate realiza prin trei modaliti normative:
nsuirea bunului altuia, dispunerea pe nedrept de un asemenea bun sau refuzul de a-l restitui.
Infraciunea se poate realiza i printr-o varietate de modaliti faptice. Abuzul de ncredere se
pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amend. Pentru infraciunea de abuz de
ncredere, aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate,
iar mpcarea prilor nltur rspunderea penal. Dac ns bunul este n ntregime sau n
parte al statului, aciunea penal se pune n micare din oficiu. Dac prin comiterea infraciunii
de abuz de ncredere s-a produs o pagub nesemnificativa i sunt ndeplinite celelalte condiii,
instana de judecat poate dispune nlocuirea rspunderii penal cu rspunderea care atrage o
sanciune de drept administrativ.
2) Abuzul n serviciu contra intereselor persoanelor.
Infraciunea de abuz n serviciu contra intereselor persoanelor este reglementat de art. 246 C.
Pen. Infraciunea const n fapta funcionarului public care, n exerciiul atribuiilor sale de
1

serviciu, cu tiin, nu ndeplinete un act sau l ndeplinete n mod defectuos i prin aceasta
cauzeaz o vtmarea intereselor legale ale unei persoane. Obiectul juridic special este
reprezentat de relaiile sociale de serviciu, pentru protejarea crora este necesar ca orice
funcionar public s-i ndeplineasc atribuiile conform statutului su juridic, evitnd astfel s
aduc atingere intereselor legale ale unei persoane. n subsidiar, sunt protejate relaiile sociale
privitoare la interesele legale ale persoanelor fizice, interese la care se refer, direct sau
indirect, actul de serviciu. De regul, obiectul material lipsete. Dac ns fapta se realizeaz
asupra unui bun, obiectul material este acel bun. Subiectul activ este funcionarul public sau un
alt funcionar, deci circumstaniat. Subiectul pasiv este statul ca titular al valorilor sociale
ocrotite de lege, adic bunul mers al activitii instituiilor publice. Subiectul pasiv secundar
poate fi orice persoan. Fapta se comite numai cu prilejul efecturii unui act de serviciu la care
agentul era ndreptit s procedeze. Elementul material const ntr-o aciune ori o inaciune.
Astfel, autorul nu ndeplinete actul de serviciu atunci cnd trebuia s fac acest lucru ori,
dimpotriv, l realizeaz, dar ntr-un mod necorespunztor. Pentru ca infraciunea s subziste
nu este nevoie de repetarea elementului material. Termenul act utilizat n lege are semnificaia
de operaiune pe care funcionarul trebuie s o efectueze. Prin nendeplinirea unui act se
nelege omisiunea fptuitorului de a efectua acea activitate, pe care era obligat s o fac, iar
prin nendeplinirea n mod defectuos se nelege efectuarea unei operaii n mod abuziv, altfel
de cum trebuia fcut. Pentru existena infraciunii se cere ca fapta s fi fost svrit de
fptuitor n exerciiul atribuiilor sale de serviciu. Urmarea infraciunii const n apariia unei
vtmri aduse intereselor unei persoane fizice. Raportul de cauzalitate presupune nu numai
dovedirea caracterului incorect al exercitrii atribuiilor de serviciu de ctre autor, dar i
relevarea faptului c rezultatul acestei conduite necorespunztoare a fost, nemijlocit, o
vtmare a drepturilor unei persoane. Forma de vinovie cu care se svrete fapta este
numai intenie (direct sau indirect). Culpa este exclus, deoarece termenul cu tiin pe
care l conine textul de lege implic cunoaterea de ctre agent a caracterului necorespunztor
al exercitrii atribuiilor lui de serviciu i urmrirea sau acceptarea ca, prin aceasta, s se
ajung la vtmarea intereselor legale ale unei persoane. Actele de pregtire i tentativa nu se
pedepsesc. Consumarea are loc numai atunci cnd s-a produs efectiv lezarea unui drept
patrimonial sau nepatrimonial al subiectului pasiv adiacent. Infraciunea poate avea forma
continuat atunci cnd fptuitorul, n baza aceleiai rezoluii infracionale, omite cu tiin s
ndeplineasc n mod repetat un act sau n mod repetat ndeplinete defectuos un act, aducnd
o vtmare intereselor legale ale unei persoane. Se disting dou modaliti normative: prima
const n nendeplinirea cu tiin a unui act de ctre un funcionar public (sau funcionar) n
exerciiul atribuiilor sale de serviciu; cea de-a doua const n ndeplinirea defectuoas a unui
act de ctre funcionarul public (sau funcionarul) n exerciiul atribuiilor de serviciu.
2

Infraciunea poate prezenta diferite modaliti faptice generate de mprejurrile n care s-a
produs abuzul i care pot avea ca efect atenuarea sau agravarea rspunderii penale.
Infraciunea de abuz n serviciu contra intereselor este sancionat cu pedeapsa nchisorii de la
6 luni la 3 ani.

3) Abuzul n serviciu contra intereselor publice.

Infraciunea de abuz n serviciu contra intereselor publice este reglementat de art. 248 C. pen.
Abuzul n serviciu contra intereselor publice const n fapta funcionarului public care, n
exerciiul atribuiunilor sale de serviciu, cu tiin, nu ndeplinete un act ori l ndeplinete n
mod defectuos i prin aceasta cauzeaz o tulburare nsemnat bunului mers al unui organ sau
instituii de stat ori al unei alte uniti din cele la care se refer art. 145 C. Pen., sau o pagub
patrimoniului acesteia. Obiectul juridic special l formeaz relaiile sociale a cror normal
desfurare i dezvoltate nu este posibil fr o corect ndeplinire a ndatoririlor de serviciu de
ctre funcionarii publici (sau funcionari). Obiectul material. Abuzul n serviciu contra intereselor
publice nu are, de regul, un obiect material. Dac ns nendeplinirea sau ndeplinirea
defectuoas a actului s-a fcut n legtur direct cu un anumit bun, acel bun sau lucru devine
obiect material al infraciunii. Subiectul activ al infraciunii de abuz n serviciu contra intereselor
publice este calificat - el trebuie s aib calitatea special de funcionar public sau funcionar.
Participaia penal este posibil n oricare din formele sale. Pentru existena coautoratului este
necesar ca toi fptuitorii s aib calitatea special cerut de lege. Instigator sau complice
poate fi ns orice persoan care ndeplinite condiiile generale ale rspunderii penale.
Subiectul pasiv este instituia sau orice alt unitate din cele artate n art. 145 C. pen. care a
suferit o tulburare nsemnat a activitii sau o pagub adus patrimoniului su prin svrirea
faptei. Elementul material se poate realiza fie printr-o inaciune - nendeplinirea unui act; fie
printr-o aciune - ndeplinirea defectuoas a unui act privitor la ndatoririle de serviciu. Prin act
se nelege operaiunea care trebuia efectuat de funcionarul public (sau funcionar) potrivit
solicitrilor fcute de o persoan i conform cu atribuiunile sale de serviciu. Nendeplinirea
unui act presupune omiterea, neefectuarea unui act care trebuie ndeplinit n virtutea
ndatoririlor de serviciu, adic a unui act a crei ndeplinire cdea n atribuiunile funcionarului
public (sau funcionarului). Prin ndeplinirea actului n mod defectuos se nelege ndeplinirea
lui n alte condiii, termene, modaliti dect cele reglementate de lege. Nendeplinirea sau
ndeplinirea defectuoas a actului, adic aciunea sau inaciunea prin cre se realizeaz
elementul material al infraciunii, trebuie s fie svrit de fptuitor n exerciiul atribuiilor sale
de serviciu. Urmarea imediat poate consta ntr-o tulburare a bunului mers al unui organ sau
3

instituii de stat ori al unei alte uniti din cele prevzute n art. 145 C. pen. ori ntr-o pagub
adus patrimoniului acesteia. Tulburarea bunului mers const n orice fel de atingere adus
funcionrii ireproabile a acestora. A doua urmare const n producerea unei pagube
patrimoniului unui organ, unei instituii de stat sau unei alte uniti din cele prevzute n art. 145
C. pen. prin fapta abuziv a subiectului. Este necesar stabilirea legturii de cauzalitate ntre
aciunea sau inaciunea funcionarului public (funcionarului) i una dintre urmrile prevzute de
textul de incriminare (tulburarea nsemnat a bunului mers al unitii ori pgubirea patrimoniului
acesteia). Abuzul n serviciu contra intereselor publice se svrete numai cu intenie, care
poate fi direct sau indirect. Tentativa nu se pedepsete. Infraciunea se consum n
momentul svririi conduitei abuzive a funcionarului public (funcionar) n exercitarea
atribuiilor de serviciu, urmat de producerea rezultatului. Infraciunea de abuz contra
intereselor publice poate fi svrit n forma continuat. Infraciunea se epuizeaz, n aceste
situaii n momentul svririi ultimei aciuni sau inaciuni. Infraciunea de abuz n serviciu
contra intereselor publice are dou modaliti normative: prima modalitate normativ const n
nendeplinirea cu tiin a unui act de ctre un funcionar public; a doua modalitate normativ
const n ndeplinirea n mod defectuos a unui act de ctre un funcionar public n exerciiul
atribuiilor sale de serviciu. Infraciunea de abuz n serviciu contra intereselor publice se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani.

4) Abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi.

Infraciunea de abuz n serviciu prin ngrdirea unor drepturi este reglementat de art. 247 C.
Pen. Abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi const n ngrdirea de ctre un funcionar
public sau funcionar a folosinei sau a exerciiului drepturilor vreunui cetean, ori crearea
pentru acesta a unor situaii de inferioritate pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie.
Obiectul juridic special l constituie relaiile sociale care asigur interesele legale ale cetenilor
n ceea ce privete egalitatea n drepturi a acestora mpotriva abuzurilor funcionarilor publici
sau a funcionarilor. Obiectul material. De regul, la aceast infraciune lipsete. Pot fi situaii n
care fapta s aib un obiect material, de exemplu, n ipoteza n care abuzul privete
modificarea unui act de stare civil sau a altui act public. Subiectul activ nemijlocit este calificat,
el poate fi numai un funcionar public sau un funcionar. La svrirea faptei pot participa i alte
persoane n calitate de coautori, instigatori sau complici. n ceea ce privete coautorii, acetia
trebuie s aib calitatea special cerut de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice
persoan. Subiectul pasiv este ceteanul cruia i s-a ngrdit folosina sau exerciiul drepturilor
pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie. Latura obiectiv. Elementul material. Abuzul n
4

serviciu prin ngrdirea unor drepturi are coninuturi alternative, putndu-se realiza, sub
aspectul elementului material, fie prin aciunea de ngrdire a folosinei sau exerciiului
drepturilor vreunui cetean, fie prin aciunea de creare pentru acesta a unor situaii de
inferioritate pe temei de naionalitate, ras, sex su religie. n prima modalitate de realizare a
elementului material al infraciunii fptuitorul, fr nici o justificare legal, l mpiedic pe un
cetean s foloseasc drepturile pe care le are sau s le exercite n ntregime. n ceea de-a
doua modalitate, i se creeaz ceteanului, de ctre fptuitor, tot fr nici o justificare legal, o
situaie mai puin bun dect cea a celorlali ceteni. Nu are relevan dac situaia de
inferioritate este de ordin material sau numai moral. n ambele cazuri, aciunea fptuitorului este
svrit pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie. Dei este o infraciune comisiv,
abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi poate fi svrit i prin acte omisive (de
exemplu, neincluderea unui cetean pe lista de alegtori, neangajarea unei persoane ntr-un
post vacant, dei ndeplinete toate condiiile pentru a fi angajat n acel post etc.). Pentru ca
aciunile incriminate s constituie elementul material al infraciunii - este necesar ca ele s fie
efectuate de un funcionar public sau funcionar n sfera atribuiunilor de serviciu, n caz contrar
nu se poate vorbi de abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi. Urmarea imediat se
refer la lezarea folosinei sau exerciiului acelui drept sau prin crearea unei situaii care
nesocotete dreptul ceteanului. Lezarea poate fi nu numai moral, dar poate fi i material.
Infraciunea se svrete cu intenie direct. Cerina svririi faptei numai n aceast form
de vinovie rezult din mobilul special prevzut de lege. Stabilirea mobilului n cazul acestei
infraciuni constituie o cerin esenial pentru existena vinoviei fptuitorului. Infraciunea de
abuz n serviciu prin ngrdirea unor drepturi este o infraciune de aciune chiar dac se poate
svri i prin acte omisive; ca urmare este susceptibil de acte pregtitoare i tentativ ns
legea penal incrimineaz, numai forma faptei consumate. Infraciunea este svrit n forma
consumat cnd s-a realizat aciunea incriminat i implicit s-a produs urmarea imediat cerut
de norma de incriminare, adic lezarea unui drept al persoanei. Din art. 247 C. pen. rezult c
infraciunea are dou modaliti normative: prima modalitate normativ const n ngrdirea
folosinei sau a exerciiului drepturilor unui cetean; a doua modalitate normativ const n
crearea unei stri de inferioritate pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie. n raport de
fiecare dintre aceste modaliti normative poate exista o varietate de modaliti faptice
determinate de mprejurrile concrete de comitere a faptei i anume loc, timp, mijloace, natura
dreptului ngrdit, relaiile dintre subieci. De aceste modaliti faptice se va ine seama la
stabilirea gradului de pericol social concret i la dozarea pedepsei. Infraciunea de abuz n
ngrdirea unor drepturi este sancionat cu pedeapsa nchisorii de la 6 luni la 5 ani.

5) Actele preparatorii. Coninut si pedepsire.

Actele pregtitoare sau preparatorii constau n activitatea de procurare a instrumentelor, a
mijloacelor i cunoaterea mprejurrilor necesare svririi infraciunii. Totodat, n raport de
elementele evideniate, se elaboreaz planul aciunii, se stabilete modul de ndeprtare al
obstacolelor materiale, care sunt mijloacele de transport, modul de ndeprtare de la locul
faptei, posibilitatea de aciune etc. Dup activitatea de pregtire pentru a ajunge la rezultatul
dorit, persoana trebuie s treac la noi acte materiale care produc acest rezultat. Caracteristic
actelor de pregtire este faptul c ele nu pot fi concepute numai n cazul n care realizarea
hotrrii delictuale are loc ntr-un anumit timp. Actul de pregtire presupune o manifestare de
durat, deoarece numai n acest caz ntre executarea propriu-zis i rezoluia delictual ar
putea s se interpun o perioad de timp suplimentar aceea n care este necesar realizarea
actelor de pregtire. Pentru ca o activitate s fie considerat ca act premergtor, ea trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie comis n scopul svririi infraciunii; s mbrace o
form concret, s se materializeze ntr-o manifestare capital de a crea condiii favorabile
executrii aciunii ilicite sau pentru mpiedicarea descoperirii faptei; s nu fac parte din latura
obiectiv, descris n norma de incriminare, deoarece n acest caz nu ar fi act pregtitor, ci ar fi
vorba despre tentativ; s fie svrit cu intenie direct, n sensul urmririi producerii
rezultatului, a pregtirii activitii ulterioare care s se desfoare cert, fr eec; actele
pregtitoare sunt incompatibile cu intenia indirect sau culpa. n ceea ce privete incriminarea
actelor pregtitoare, ca form a infraciunii, deci ca fapt pedepsit, n literatura de specialitate
s-au conturat trei opinii, i anume: concepia obiectiv, concepia incriminrii limitate a actelor
premergtoare i concepia incriminrii nelimitate a actelor de pregtire. Avnd n vedere cele
trei concepii cu privire la incriminarea actelor de pregtire, att Codul penal din 1937, ct i
codul penal actual au adoptat concepia obiectiv a neincriminrii actelor pregtitoare, motiv
pentru care n partea general a Codului penal actele premergtoare nu au fost definite, codul
penal incriminnd n mod excepional actele pregtitoare pentru o serie de infraciuni cu grad
ridicat de periculozitate. n art. 173 alin. 2 C. pen. se consider tentativ i producerea sau
procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum i luarea de msuri n vederea comiterii
infraciunilor prevzute la art. 156 C. pen. (trdarea prin ajutarea inamicului), art. 159 C. pen.
(spionajul), art. 160 C. pen. (atentat care pune n pericol securitatea statului), art. 161 C. pen.
(atentat asupra unei colectivitii) etc.n art. 189. C. pen. se prevede c constituie tentativ i
producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de msuri n vederea
comiterii faptei prevzute n alin. 3; n art. 189 alin. 3 C. pen., care incrimineaz o form
agravant a infraciunii de lipsire de libertate n mod ilegal, se arat c: dac pentru eliberarea
persoanei se cere, n orice mod, ca statul, o persoan juridic, o organizaie internaional
6

interguvernamental sau un grup de persoane s ndeplineasc sau s nu ndeplineasc un

anumit act, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15 ani.ncriminarea actelor pregtitoare prin
asimilarea lor cu tentativa nu nseamn c se confund actele pregtitoare cu aceasta
(tentativa), ci doar c se va aplica tratamentul juridic nscris n art. 21 C. pen. prevzut pentru
tentativ. Actele pregtitoare, asimilate cu tentativa i sancionate ca atare, dac sunt urmate
de comiterea infraciunii sub form consumat sau tentativ, nu vor fi sancionate separat ca un
concurs de infraciuni, deoarece ele se absorb n infraciunea svrit, urmnd a se considera
ntreaga activitate ca o unitate infracional. Actele pregtitoare asimilate tentativei sunt
susceptibile de desesizare i de mpiedicare a producerii rezultatului n condiiile impuse n art.
22 C. pen., potrivit cruia este aprat de pedeaps fptuitorul care s-a desesizat ori a
mpiedicat, mai nainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului. Dac actele ndeplinite
pn n momentul desesizrii sau mpiedicrii producerii rezultatului constituie o alt
infraciune, se aplic pedeapsa pentru acea infraciune.

6) Actul sexual cu un minor.

Infractiune care face parte din subgrupul de infractiuni privitoare la viata sexuala, de art. 198,
Cod penal, si consta in actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de
acelasi sex, care nu a implinit varsta de 15 ani sau in actul sexual, de orice natura, cu o
persoana intre 15-18 ani , daca fapta este savarsita de tutore sau curator, ori de catre
supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa. Obiectul
juridic consta in inviolabilitatea sexuala a minorului. Obiectul material consta in corpul victimei.
In cazul al.1 subiectul activ poate fi orice persoana, iar in cazul al.2 faptuitorul trebuie sa aiba
capacitatea ceruta de lege. Participatia penala este posibila sub toate formele. Latura obiectiva
consta intr-un act sexual care se realizeaza cu consimtamantul victimei. Urmarea imediata
consta intr-o incalcare a libertatii sexuale. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura
subiectiva presupune intentia directa. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi. Forme agravate al.3-daca a ctul sexual cu o persoana care nu a
implinit 18 ani a fost determinat de oferirea sau darea de foloase de catre faptuitor victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Al.4 faptele din
al.1-3 au fost savarsite in scopul producerii de materiale pornografice. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Al.4 ipoteza II- faptele din al.1-3 au fost
savarsite in scopul producerii de materiale pornografice si s-a folosit constrangerea. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Al.5 faptele prevazute in al.1
au fost savarsite in imprejurarile prevazute in art.197 al.2 lit.b (viol-victima se afla in ingrijirea,
ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului) sau faptele prevazute in al.1-4 au
7

avut urmarile prevazute in art.197 al.2 lit.c (viol-s-a cauzat victimei o vatamare grava a
integritatii corporale sau a sanatatii). Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare
de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Al.6-fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei. Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 la 25
ani si interzicea unor drepturi.

7)Amnistia.
Este actul de clementa acordat prin lege de Parlament, prin care, din considerente de politica
penala, este inlaturata raspunderea penala, executarea pedepsei si celelalte consecinte ale
condamnarii, pentru infractiuni conise pana la data aparitiei legii de amnistie. Dupa aria de
cuprindere, de intindere: Amnistie generala -; Cand priveste orice infractiune indiferent de
gravitate. Amnistie speciala -; Cand priveste anumite infractiuni, particularizate prin cuantumul
pedepsei, natura lor, ori calitatea infractorilor. Dupa conditiile in care amnistia devine incidenta:
Amnistia neconditionata (pura sau simpla) -; Cand incidenta ei nu este subordonata indeplinirii
vreunei conditii speciale. Amnistia conditionata -; Incidenta acesteia este subordonata
indeplinirii anumitor conditii. Dupa momentul in care intervine: Amnistia antecondamnatorie -;
Cand intervine dupa savarsirea infractiunii, dar inainte de condamnarea definitiva pentru
aceasta. Amnistia postcondamnatorie -; Cand intervine dupa ce hotararea de con-damnare a
ramas definitiva. Efectele amnistiei antecondamnatorii Amnistia are ca efect inlaturarea
raspunderii penale pentru fapta savarsita. Astfel, daca nu a fost declansat procesul penal,
acesta nu va mai fi pornit, iar daca procesul a inceput deja, acesta va inceta in momentul
aplicarii actului de amnistie. Exista o exceptie in acest caz, atunci cand procesul va continua la
cererea inculpa-tului pentru ca acesta sa-si poata dovedi nevinovatia. Daca la finalizarea
procesului inculpatul este gasit nevinovat, instanta va pronunta o solutie de achitare. In cazul in
care se constata vinovatia inculpatului el nu va fi condamnat, facandu-se aplica-rea prevederilor
actului de amnistie. Efectele amnistiei postcondamnatorii Amnistia are ca efect incetarea
executarii pedepsei, precum si inlaturarea tuturor consecintelor care decurg din condamnare.
Aceasta inseamna ca respectiva con-damnare nu se ia in considerare la stabilirea starii de
recidiva si ca nu va constitui un impediment la acordarea liberarii conditionate. De asemenea,
daca pedeapsa a fost pusa in executare, executarea va inceta, iar daca nu a fost pusa in
executare, aceasta nu va mai incepe. Efectele amnistiei postcondamnatorii se produc
intotdeauna numai pentru viitor. Astfel, amenda platita pana in momentul intervenirii actului de
amnistie nu se va restitui, iar condamnatul nu va primi despagubiri pentru partea executata din
pedeapsa. Limitele amnistiei: Limita temporala- Reprezinta momentul pana la care opereaza
8

actul de amnistie. Prevederile actu-lui de amnistie se aplica infractiunilor savarsite pana la data
indicata in cuprinsul actului sau, in lipsa unei asemenea precizari, pana la data intrarii in vigoare
a legii de amnistie. Amnistia este, prin esenta ei, o lege cu aplicare retroactiva. O problema
discutata in doctrina este cea referitoare la efectele amnistiei in legatura cu infractiunile cu
durata de executare. Astfel, se discuta ce se intampla in cazul unei infractiuni continuate ale
carei acte sunt savarsite o parte inainte de intervenirea amnistiei si o parte dupa intervenirea
acesteia. In unele sisteme de drept (Italia) se prevede ca amnistia inlatura raspunderea penala
pentru actele savarsite anterior interventiei amnistiei. Daca este vorba de o infractiune continua,
se considera ca, pentru a beneficia de amnistie, aceasta trebuie sa se fi epuizat ante-rior
intervenirii amnistiei. In sprijinul acestor argumente se sustine ca infractiunea continuata este o
forma a unitatii legale (este o interventie a legiuitorului) si ca, pe calea unui act de amnistie,
legiuitorul poate scinda o astfel de infractiune. In schimb, infractiunea continua apartine unitatii
naturale de infractiuni, astfel incat legiuitorul nu poate interveni spre a scinda aceasta unitate.
Doctrina romana nu a impartasit aceasta distinctie. Desi nu exista un text de lege expres, atat
doctrina, cat si jurisprudenta romaneasca apreciaza ca amnistia poate produce efecte cu privire
la o infractiune continua, continuata sau de obicei numai in masura in care ea s-a epuizat
anterior adoptarii actului de amnistie sau datei pre-vazute pentru aplicabilitatea actului de
amnistie. Limita materiala-Se refera la sfera infractiunilor pentru care legea de amnistie poate fi
aplicata. Aceasta limita poate fi determinata in functie de mai multe criterii: dupa natura
infractiunilor; dupa valoarea prejudiciului; dupa persoana sau varsta condamnatului; dupa limita
pedepsei. Efectele amnistiei: Potrivit art. 119 (2), cod penal amnistia nu produce efecte asupra
masurilor de siguranta, a masurilor educative, a despagubirilor civile sau asupra drepturilor persoanei vatamate. Exceptii: In cazul masurilor de siguranta produc efecte in anumite situatii.
Astfel, interzicerea aflarii intr-o anumita localitate si interzicerea intoarcerii in locuinta fa-miliala
nu se poate dispune decat daca persoana a fost condamnata la o anumita pedeapsa. Daca nu
a fost condamnata ca efect al amnistiei, nu se pot dispune aceste masuri. In doctrina exista
discutii cu privire la faptul daca se vor mai executa masurile de siguranta atunci cand amnistia
intervine dupa ce acestea au fost aplicate. In legatura cu aceasta problema exista doua opinii.
Prima opinie spune ca se vor aplica oricum masurile de siguranta. Cea de-a doua sustine ca
acestea nu se vor mai executa, deoarece art. 119 (1), cod penal arata ca pe data aplicarii
actului de amnistie inceteaza toate consecintele condamnarii. Referitor la masurile educative,
marea majoritate a actelor de amnistie adoptate in ultimii ani au prevazut ca amnistia se aplica
si masurilor educative, legiuitorul derogand de la art. 119 (2), cod penal. Spre deosebire de
celelalte doua cazuri, amnistia nu produce efecte asupra drep-turilor persoanelor vatamate
(despagubirile civile).
9

8) Beia accidental.
Beia accidental, involuntar sau fortuit este starea n care a ajuns o persoan independent
de voina ei. Conform art.49 Cod Penal: "Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal, dac fptuitorul, n momentul svririi faptei, se gsea, datorit unor mprejurri
independente de voina sa, n stare de beie complet produs de alcool sau alte substane." n
acest caz, autorul nu va fi pedepsit. Beia complet se caracterizeaz prin lipsa aproape total
a energiei fizice i afectarea psihic a individului. n aceast situaie persoana este incapabil
s neleag caracterul aciunii ori inaciunii sale. Betia voluntara este starea in care ajunge o
persoana care consuma voit bauturi alcoolice, ori substante al caror efect ebriant il cunoste.
Betia preordinata sau premeditata este totdeauna o circumstanta agravanta a raspunderii
penale deoarece peroana si-a provocat anume aceasta stare pentru a avea mai mult curaj in
savarsirea faptei ori pentru a o invoca drept scuza a savarsirii faptei. Betia simpla poate fi
deopotriva si o circumstanta atenuanta caci faptuitorul in momentul cand si-a provocat aceasta
stare nu avea intentia sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Dupa gradul de
intoxicatie cu alcool ori alte substante, betia poate fi : completa sau incompleta. Betia completa
se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si intunecare a facultatilor
psihice. In aceasta stare persoana este incapabila de a intelege caracterul actiunii ori inactiunii
sale si de a fi stapan pe ea. Betia incompleta se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia cu
alcool ori alte substante ebriante este intr-o faza incipienta, manifestata de regula, prin
excitabilitate si impulsivitate. In aceasta stare capacitatea persoanei de a intelege si de a voi nu
este abolita, ci doar slabita. Conditiile starii de betie. Pentru existenta acestei cauze care
inlatura caracterul penal al faptei se cer indeplinite conditiile: in momentul savarsirii faptei,
faptuitorul, sa se fi gasit in stare de betie produa prin alcool ori alte substante; starea de betie in
care se gasea faptuitorul sa fie accidentala, involuntara, fortuita; starea de betie sa fi fost
completa; fapta comisa in aceasta stare de betie accidentala si completa sa fie prevazuta de
legea penala, caci numai atfel isi gasesc incidenta dipozitiile art. 9 c.p. Efecte juridice-Fapta
savarsita in stare de betie accidentala completa nu este infractiune, fiind savarita fara vinovatie.
Faptuitorul in momentul savarsirii faptei, s-a aflat, din cauze independente de vointa sa in
imposibilitatea de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale si de a fi stapan pe ele,
savarsind fapta fara vinovatie. Cand betia accidentala nu este completa, atunci caracterul penal
al faptei nu este inlaturat, iar starea de betie poate constitui o circumstanta atenuanta.

9) Concursul de infraciuni i recidiva n cazul persoanei juridice.

10

In vederea alinierii legislatiei noastre la cea europeana, odata cu integrarea Romaniei in

Uniunea Europeana, problema raspunderii penale a persoanei juridice a constituit obiect de
preocupare atat pentru legiuitorul roman cat si pentru doctrina juridica. Acesta fiind un
considerent important, a determinat ca legiuitorul roman sa introduca, institutia raspunderii
penale a persoanei juridice persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a
institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat,
raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului lor de activitate sau in
interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie
prevazuta de legea penala. Reguli privind aplicarea pedepselor: cand legea prevede pentru
infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda,
minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5 000 lei, iar maximul special este
de 60 000 lei; iar cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa
detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii
pentru persoana juridica este de 10 000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900 000 lei.
Calitatea de persoana juridica este o conditie pentru autor care trebuie sa fie indeplinita, adica
sa existe: in momentul savarsirii infractiunii. Declansarea raspunderii penale. Conditiile pe care
trebuie sa le indeplineasca infractiunea pentru ca raspunderea penala a persoanei juridice sa
fie angrenata sunt urmatoarele: 1) infractiunea sa fie savarsita in realizarea obiectului de
activitate ori in numele sau interesul persoanei juridice; 2) infractiunea sa fie savarsita de orice
persoana care actioneaza individual, fie ca membru al unei persoane juridice care are atributii
de conducere in sanul ei 3) sa fie indeplinita forma de vinovatie prevazuta de lege; 4)
infractiunea sa nu fie savarsita de catre stat, autoritati publice sau institutii publice care nu
desfasoara activitati din domeniul privat. Recidiva-exista recidiva si pentru persoana juridica in
urmatoarele situatii: I) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare,
persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea
anterioara nu a fost executata; II) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de
condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru
infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata. Amenda consta in suma
de bani pe care persoana juridica este obligata sa o plateasca drept urmare a savarsirii unei
infractiuni. Plata unei amenzi, sanctiune pecuniara, are cateva avantaje: atinge in mod direct
patrimoniul persoanei juridice, dar prezinta si costuri minime pentru executare, iar daca este
bine individualizata, asigura in mod direct realizarea scopului pedepsei. Pedepsele instituite
impotriva persoanelor juridice care au savarsit infractiuni sunt prevazute in art. 531 Cod penal,
dupa cum urmeaza: 1. Pedeapsa principala plata unei amenzi in suma de la 2 500 lei la 2 000
000 lei si 2. Pedepse complementare: 1) dizolvarea persoanei juridice; 2) suspendarea
activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre
11

activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la 3 luni
la 3 ani; 3) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice de la 3 luni la 3 ani; 4)
interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani; 5)
afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. Tentativa este prevazuta de Codul penal si in
cazul persoanei juridice, care este sanctionata cu amenda cuprinsa intre minimul special si
maximul special al amenzii prevazute pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate. La
aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai multe pedepse complementare. Concursul de
infractiuni este prezent si in cazul persoanei juridice, pedepsita drastic prin aplicarea la maximul
special al pedepsei amenzii a unui spor de 600 000 lei sau 900 000 lei. Pe langa pedeapsa
principala a amenzii, se pot aplica persoanei juridice, de catre instanta de judecata, una sau
mai multe pedepse complementare. Dizolvarea persoanei juridice este cea mai aspra
pedeapsa complementara, care poate fi pronuntata in urmatoarele situatii: a) atunci cand
persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni sau cand obiectul sau de
activitate a fost deturnate in acest scop; b) in caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia
dintre pedepsele complementare (suspendarea activitatii persoanei juridice sau suspendarea
uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea,
inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice; interzicerea de a participa la achizitii
publice). Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, iar o copie de pe dispozitivul hotararii definitive de condamnare se va
comunica instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului. O copie de
pe dispozitivul hotararii de condamnare definitiva, se comunica organului care a autorizat
infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica pentru a lua
masurile necesare. Masura dizolvarii persoanei juridice nu se aplica in cazul partidelor politice,
sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase apartinand minoritatilor care au fost
constituite potrivit legii si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.
Suspendarea activitatii sau a uneia din activitatile persoanei juridice consta in: interzicerea
desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, in realizarea careia a fost
savarsita infractiunea. Aceasta sanctiune se poate dispune si atunci cand persoana juridica, cu
rea-credinta, nu executa pedeapsa complementara afisarea sau difuzarea hotararii de
condamnare. Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice poate fi
aplicata pe o durata de la 3 luni la 3 ani. O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare
prin care s-a aplicat aceasta masura,se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a
autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a
lua masurile necesare. Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice se refera la:inchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru ale persoanei juridice cu scop
lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.
12

Masura poate fi dispusa pe o perioada de la 3 luni la 3 ani. Interdictia de a participa la

procedurile de achizitii publice-Masura consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect,
la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice pe o perioada de la 1 la 3 ani. O
copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la achizitii publice se va comunica, la data
ramanerii definitive, Oficiului Registrului Comertului, in vederea efectuarii formalitatilor de
publicitate in registrul comertului, Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de
publicitate in registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial, precum si altor
autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.
asupra : imaginii de marca, reputatiei comerciale, pozitiei persoanei juridice, care duce la
pierderea clientelei si diminuarea credibilitatii acesteia. Potentialele victime ale persoanei
juridice sunt astfel atentionate si devin mai precaute in incheierea unei relatii contractuale cu
persoana juridica in cauza sau pot sa se orienteze spre alti parteneri. Punerea in practica a
acestei pedepse complementare se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras, in forma si locul stabilite de instanta
pentru o perioada intre o luna si 3 luni. Publicarea se mai poate face si in presa scrisa sau
audiovizuala, instanta de judecata stabileste numarul de aparitii, care nu poate fi mai mare de
10, iar in cazul difuzarii prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate depasi 3 luni.
are obligatia de a inainta instantei de executare dovada inceperii executarii afisarii sau, dupa
caz, dovada executarii publicarii hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii hotararii, dar nu mai tarziu de 10 zile de la data inceperii executarii ori, dupa caz,
de la executare. O copie de pe hotararea de condamnare se comunica, la data ramanerii
definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat
persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Raspunderea penala a persoanei juridice nu
exclude raspunderea persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi infractiuni.
Aceasta reglementare este legitimata de realitatile sociale si economice, in vederea savarsirii
de infractiuni sau pentru acoperirea savarsirii unor infractiuni economice, concurenta neloiala,
licitatii frauduloase, spionaj economic etc.Un alt motiv al instituirii raspunderii persoanei juridice
a fost dat de conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Noua reglementare
conditioneaza angajarea raspunderii persoanei juridice de savarsirea infractiunii in realizarea
obiectului de activitate al persoanei juridice sau in interesul ori in numele acesteia, fara ca
raspunderea penala a persoanei juridice sa excluda raspunderea penala a persoanei fizice care
a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.
10) Cazul fortuit.

13

Cazul fortuit este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Cazul fortuit desemneaza
situatia, starea imprejurarea in care actiunea sau interactiunea unei persoane a produs un
rezultat pe care acea peroana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a
carei interventie nu a putut fi prevazuta. Sursa imprejurarilor fortuite poate fi: fenomenele naturii
(cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren, invazia unor insecte) a caror producere in timp
nu poate fi prevazuta; tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui mecanism); conduita
imprudenta a unei persoane (aparitia brusca in fata unui autovehicul in viteza a unei persoane);
starea maladiva a unei persoane (epilpsie, lesin, atac de cord etc). Imprejurarea neprevizibila
poate fi anterioara, concomitenta sau subsecventa actiunii faptuitorului. Conditii de existenta O
fapta se considera savarsita in caz fortuit cand sunt indeplinite conditiile: rezultatul socialmente
periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta
faptuitorului; faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii (fortei
straine) care a produs rezultatul; fapta care a capatat un rezultat socialmente periculos sa fie
prevazuta de legea penala.

11) Circumstanele agravante.

Circumstantele agravante legale-Sunt prevazute expres in art. 75 (1), cod penal: 1) Savarsirea
faptei de trei sau mai multe persoane impreuna. E o circumstanta reala, deoarece se refera la
fapta. Aceasta se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o sau prevazut-o. E
importanta determinarea sferei participantilor pentru a decide daca fapta a fost comisa de 3 sau
mai multe persoane. Se au in vedere autorul, coautorii si complicii concomitenti. Nu intra in
calcul instigatorii si complicii anteriori. Circumstanta, fiind reala, se resfrange si asupra acestora
in masura in care au cunoscut-o sau au prevazut-o. Aceasta circumstanta agravanta este
realizata indiferent daca toate cele trei per-soane sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent
de contributia acestora la savarsirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal. Ea nu se
aplica atunci cand in continutul agravat al infractiunii intra ca element circumstantial savarsirea
faptei de doua sau mai multe persoane impreuna. Ex: Furtul calificat comis de doua sau mai
multe persoane. Mai general spus, opereaza regula privind raportul dintre circumstantele
generale si cele speciale. De asemenea, nu are importanta, pentru retinerea agravantei, daca
victima a stiut sau nu ca fapta se comite de trei sau mai multe persoane. 2) Savarsirea
infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei sau prin mijloace ce
prezinta pericol public. a) Savarsirea infractiunii prin acte de cruzime Pentru a fi o infractiune
comisa prin acte de cruzime trebuie sa indeplineasca doua conditii: presupune o ferocitate din
partea infractorului, o salbaticie in comiterea faptei, prin care se cauzeaza victimei suferinte
14

inutile pe o perioada indelungata de timp; savarsirea faptei trebuie, prin natura ei, sa cauzeze
un sentiment de oroare celor ce asista sau celor ce afla de savarsirea ei. Cele doua conditii
trebuie sa fie indeplinite cumulativ, accentul cazand pe prima dintre ele. Pentru a retine
agravanta nu e necesar ca actele de cruzime sa fi dus la moartea victimei. De asemenea, e
necesar ca victima sa se fi aflat in viata in momentul aplicarii loviturilor ce constituie cruzimi.
Savarsirea infractiunii prin cruzimi este prevazuta si ca element circumstantial al omorului
deosebit de grav, deci nu poate fi retinuta in acest caz ca agravanta generala, aceasta fiind
prevazuta in aceasta situatie ca agravanta speciala. b) Savarsirea infractiunii prin violente
asupra membrilor familiei. Prin membru al familiei se intelege sotul sau ruda apropiata, daca
aceasta locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. Se pune problema infractiunilor in
cazul carora se poate retine aceasta agravanta. Aceasta nu se poate retine in cazul
infractiunilor de loviri sau alte violente, vatamare corporala grava, sau viol. Asta pentru ca exista
o agravanta speciala cu acest continut. Agravanta ar putea fi retinuta in cazul vatamarii
corporale grave, in cazul de talharie intre membrii familiei, in caz de santaj, violare de domi-ciliu
sau alte asemenea fapte ce absorb actele de violenta. c) Savarsirea faptei prin metode ori
mijloace care prezinta pericol public. Prin acestea se inteleg mijloace susceptibile sa aduca
atingere unui numar mare de persoane sau unor bunuri foarte importante. Sunt cuprinse aici
orice mijloace de comitere care prezinta o potentialitate de pericol mai mare decat cea pe care
o implica comiterea faptei. Este suficient ca prin metodele sau mijloacele folosite sa se produca
acest pericol, nefiind necesar sa se fi produs si urmarea potentiala. Ca exemplu am avea
savarsirea faptei prin incendiere, inundare sau distrugere prin explozie. In cazul infractiunii de
distrugere calificata sau in cazul infractiunii de omor, nu se retine agravanta generala, ci cea
speciala. Cand o astfel de imprejurare este prevazuta si ca element circumstantial al unei
infractiuni calificate nu se valorifica decat ca element circumstantial. 3) Savarsirea infractiunii de
catre un major impreuna cu un minor. Aceasta circumstanta se aplica doar in cazul pluralitatii
ocazionale (participatiei) si nu se aplica in cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite.
Pentru retinerea circumstantei nu este necesar ca minorul sa raspunda penal, fiind suficient ca
el sa participe la comiterea infractiunii. De asemenea, se va retine aceasta circumstanta si daca
minorul este cel care l-a introdus in campul infractional pe major. In cazul in care majorul nu
cunoaste varsta minorului nu se retine circumstanta agravanta deoarece majorul este intr-o
eroare de fapt. 4) Savarsirea infractiunii din motive josnice. Sunt considerate motive josnice:
invidia, rautatea, gelozia, razbunarea etc.. Exista si in cazul acestei modalitati de savarsire a
infractiunii o circumstanta agravanta speciala si anume omorul calificat comis in interes
material. 5) Savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei.
Ratiunea instituirii acestei agravante se leaga de gradul de pericol social mai ridicat a unei
persoane ce comite fapta in aceasta stare. Pentru retinerea circumstantei faptuitorul trebuie sa
15

comita fapta in stare de betie completa sau incompleta pe care si-a provocat-o el in ideea ca
aceasta l-ar fi ajutat sa comita fapta. Se pune problema daca ea presupune in mod necesar
premeditarea. Raspunsul ar fi ca nu presupune, deoarece premeditarea necesita o stare de
relativ calm si un timp relativ indelungat de luare a hotararii. Daca aceasta circumstanta
agravanta nu presupune premeditarea, atunci cand autorul a si premeditat savarsirea faptei,
cele doua circumstante se pot retine concomitent. 6) Savarsirea infractiunii de catre o persoana
care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. Pentru a se retine aceasta agravanta nu
este suficient ca infractiunea sa fie comisa in timpul unei calamitati, ci trebuie ca persoana sa fi
profitat efectiv de aceasta calamitate. In acest caz nu este necesar ca starea de necesitate sa
fie instituita de Guvern, fiind suficient ca ea sa existe. Ca circumstanta agravanta speciala
avem aici furtul calificat in timpul unei calamitati. Circumstantele agravante judiciare Sunt acele
imprejurari care confera faptei un caracter agravant, fara ca ele sa fie prevazute de legea
penala. Legea nu le mentioneaza nici ca titlu exemplificativ. Art. 75 (2), cod penal se limiteaza la
a preciza faptul ca instanta poare retine cu titlu de circumstante agravante si alte imprejurari ce
confera faptei un caracter grav. Ramane la latitudinea instantei sa aprecieze existenta unor
astfel de circumstante. Sunt considerate in doctrina penala circumstante agravante judiciare:
betia voluntara, comiterea unui furt de catre un politist sau talharia comisa de cel care
efectueaza serviciul de paza. Se pot retine ca agravante judiciare imprejurari reglementate de
judecator ca agravante speciale, dar aplicandu-se la alte infractiuni decat cele pentru care sunt
reglementate expres. De asemenea, se pot retine ca circumstante agravante impreju-rari ce
privesc modul de savarsire a infractiunii sau mijloacele folosite. Art. 175, lit. a), cod penal
prevede ca o circumstanta agravanta speciala la omor, premeditarea. Astfel, premeditarea nu
mai poate fi retinuta ca agravanta judiciara la omor, dar poate fi retinuta la alte infractiuni, cum
ar fi violul sau talharia. Efectele circumstantelor agravante-Spre deosebire de circumstantele
atenuante, circumstantele agravante determina o depasire facultativa a limitei speciale de
pedeapsa. In cazul in care instanta a retinut cel putin o circumstanta agravanta legala sau
judiciara, aceasta poate, in mod facultativ, sa aplice o pedeapsa pana la maximul special. Daca
acesta este neindestulator mai poate adauga un spor de pana la 5 ani in cazul pedepsei
inchisorii si de pana la jumatate din maximul special in cazul amenzii. In cazul pedepsei
inchisorii, sporul de 5 ani nu poate depasi o treime din maximul special. Circumstantele
agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata. De asemenea ele nu au ca efect
inlocuirea pedepselor prevazute de lege si nu au efect asupra pedepselor complementare.

12) Circumstanele atenuante.

16

Circumstantele atenuante legale-Acestea sunt cele prevazute expres in art. 73, cod penal, a
caror aplicare este obligatorie si care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului.
Circumstantele atenuante legale prevazute in articolul mentionat sunt: 1) Depasirea limitelor
legitimei aparari. Pentru a fi circumstanta atenuanta trebuie indeplinite conditiile: a) Savarsirea
faptei sa constea intr-o aparare in fata unui atac material, direct, imediat, injust si care sa puna
in pericol grav persoana sau drepturile ei. b) Fapta infractorului sa constea intr-o aparare
disproportionata. c) Excesul de aparare sa nu se datoreze starii de tulburare sau temere in care
s-a aflat infractorul. 2) Depasirea limitelor starii de necesitate Conditii: a) Fapta trebuie sa
constea intr-o actiune de salvare in fata unui pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel. b)
Urmarea cauzata de actiunea de salvare sa fie vadit disproportionata fata de urmarea pe care
ar genera-o pericolul. c) Faptuitorul sa-si fi dat seama ca exista aceasta disproportie. 3) Starea
de provocare-consta in savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii,
determinate de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o
atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. Conditiile starii de
provocare: I. Conditiile actului provocator: a) Sa constea intr-o violenta, o atingere grava a
demnitatii persoanei sau o alta actiune ilicita grava. Potrivit acestei conditii, amenintarea sau
violenta psihica nu constituie act provocator, deoarece ea nu este nici violenta si nici atingere
grava adusa demnitatii. Totusi, ea poate fi inclusa la alta actiune ilicita grava. b) Poate fi comis
cu orice forma de vinovatie sau chiar de catre o persoana iresponsabila. c) Sa determine o
stare de puternica tulburare. Aprecierea acestei conditii se fa-ce in concreto, in fiecare caz
particular instanta apreciind daca acea persoana a fost sau nu in stare de tulburare. d) Sa nu fi
fost determinat de catre cel care a comis fapta in stare de provocare. II. Conditiile ripostei: a)
Trebuie sa fie concomitenta sau posterioara actului de provocare. b) Sa fie intentionata. c) Sa
fie determinata de actul provocator, adica sa existe o cauzalitate psihica intre actul provocator
si riposta. d) Sa se indrepte impotriva provocatorului. B. Circumstantele atenuante judiciare
Sunt acele imprejurari care atenueaza raspunderea penala, ramanand la latitudinea
judecatorului decizia de a le alege si de a le aplica. Aceste circumstante sunt intr-un numar
nelimitat, judecatorul putand alege una sau mai multe, in functie de caracteristicile fiecarei
infractiuni sau a fiecarui infractor. Codul penal prevede expres in art. 74, cu titlu exemplificator,
trei imprejurari care pot constitui circumstante atenuante: 1) Conduita buna a infractorului
inainte de savarsirea infractiunii. 2) Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul
infractiunii sau a repara paguba pricinuita. 3) Atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii,
rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului,
inlesnirea descoperi-rii ori arestarii participantilor. In afara de circumstantele prevazute in art.
74, cod penal mai pot exista alte circumstante atenuante judiciare neprevazute expres in lege,
cum ar fi: starea de betie accidentala incompleta, starea de betie voluntara completa (uneori),
17

nivelul intelectual al faptuitorului, mediul din care provine acesta etc.. In cazul in care instanta
alege o circumstanta atenuanta judiciara ea este obligata sa motiveze retinerea acesteia si sa
aplice tratamentul sanctionator atenuat. Efectele circumstantelor atenuante I. Efectele asupra
pedepselor principale Circumstanta atenuanta poate determina fie o coborare a pedepsei sub
minimum special, fie o inlocuire cu o alta specie de pedeapsa. 1) Efectele asupra detentiunii pe
viata. Potrivit art. 77, cod penal, atunci cand exista circumstante atenuante in cazul unei
pedepse cu detentiunea pe viata, instanta este obligata sa inlocuiasca aceasta pedeapsa cu
pedeapsa inchisorii cuprinsa intre 10 si 25 de ani. 2) Efectele asupra pedepsei inchisorii Aceste
efecte sunt reglementate in art. 76, cod penal: a) Cand minimum special al pedepsei inchisorii
este de 10 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3
ani. b) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pe-deapsa se
coboara sub minimum special, dar nu mai jos de un an. c) Cand minimum special al pedepsei
inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai
jos de 3 luni. d) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimum general. e) Cand minimum special al
pedepsei inchisorii este cuprins intre 3 luni si 1 an, pedeapsa se coboara sub acest minim,
pana la minimum general (15 zile -; 3 luni) sau se aplica pedeapsa cu amenda, care, dupa noile
modificari, prevazute de Legea 169/2002, nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei. Cand minimum
special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei. Exista o
situatie de exceptie, cand reducerea pedepsei inchisorii nu se poate face decat pana la o
treime din minimul special, dar noul minim nu poate fi mai mic de 5 ani. Aceasta exceptie se
aplica atunci cand e vorba de urmatoarele tipuri de infractiuni: infractiuni contra sigurantei
statului, infractiuni contra pacii si omenirii, infractiuni de omor, infractiuni savarsite cu intentie
care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infractiuni prin care s-au produs consecinte
deosebit de grave. Atunci cand minimum special se modifica in urma retinerii circumstantelor
atenuante are loc si modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special
prevazut de lege pentru infractiunea comisa, chiar si cu o zi. Nu este nici o diferenta privind
limitele de pedeapsa daca este retinuta o singura circumstanta atenuanta sau daca sunt
retinute mai multe.

3) Efectele asupra pedepsei cu amenda Art. 76 (1), lit. f), cod penal

prevede: Cand pedeapsa prevazuta de lege e amen-da, aceasta se coboara sub minimul ei
special, putand fi redusa pana la 150.000 lei, in cazul in care minimul special este de 350.000
lei sau mai mare, ori pana la mini-mul general, cand minimul special este sub 350.000 lei. II.
Efectul asupra pedepselor complementare. Consta in aceea ca aplicarea pedepselor
complementare devine facultativa. Atunci cand exista circumstante atenuante, pedeapsa
complementara privativa de drepturi poate fi inlaturata.
18

13) Omorul simplu i omorul calificat.

Omorul-infractiunea consta in uciderea unei persoane; obiectul juridic-dreptul la viata; obiectul
material-corpul victimei aflate in viata. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala
este posibila sub toate formele. Latura obiectiva se poate realiza atat printr-o actiune cat si
printr-o inactiune. Inactiunea ca modalitate a elementului material, exista atunci cand faptuitorul
nu isi indeplineste obligatia de a actiona pentru impiedicarea mortii victimei. Fapta constituie
infractiune chiar si atunci cand faptuitorul pune victima intr-o situatie periculoasa si nu face
nimic pentru a impiedica producerea mortii acesteia. Urmarea imediata consta in moartea
victimei. Raportul de cauzalitate dintre fapta autorului si moartea victimei trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei care poate fi directa sau
indirecta. Eroarea asupra persoanei victimei nu influenteaza vinovatia faptuitorului si nu inlatura
raspunderea sa penala. Lovitura deviata aberatio ictus exista in situatia in care faptuitorul isi
indreapta actiunea asupra unei persoane pe care vrea sa o ucida insa datorita unei manipulari
gresita a instrumentului folosit ori datorita altor cauze accidentale rezultatul se produce asupra
unei alte persoane. Tentativa se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in momentul in
care se produce moartea victimei. Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 ani si
interzicerea unor drepturi. Omorul calificat-art.175-Cod penal-consta in omorul savarsit in
vreuna din urmatoarele imprejurari: 1) cu premeditare-premeditarea presupune intrunirea
cumulativa a trei conditii: trecerea unui interval de timp din momentul luarii hotararii de a savarsi
omorul si pana in momentul executarii infractiunii; efectuarea unor acte de pregatire materiala
in vederea savarsirii faptei constand in luarea de masuri; procurarea de instrumente sau
mijloace. Aceste acte trebuie realizate in intervalul de timp cuprins intre momentul luarii
rezolutiei infractionale si momentul savarsirii faptei; efectuarea unor acte de pregatire morala,
psihica in vederea savarsirii faptei constand in activitatea psihica a faptuitorului de reflectare
cum va savarsi infractiunea. Premeditarea este o circumstanta personala care nu se va
rasfrange asupra celorlanti participanti. Circumstanta agravanta a premeditarii exista atat in
cazul erorii asupra persoanei victimei, cat si in cazul devierii loviturii deoarece ceea ce
intereseaza este ca faptuitorul sa fi premeditat suprimarea vietii unui om. In principiu este
posibila coexistenta premeditarii cu provocarea. 2) Omorul savarsit din interes materialinteresul material este orice folos, avantaj sau beneficiu de natura sau beneficiu de natura
patrimoniala si poate consta in bunuri, avantaje, materiale, recunoasterea unui drept, stingerea
unei datorii. Agravanta exista indiferent daca interesul material urmarit de catre faptutor este
realizat sau nu. Savarsirea omorului din interes material este o circumstanta personala
deoarece priveste latura subiectiva a infractiunii. 3) Omorul savarsit asupra sotului sau asupra
unei rude apropiate-agravanta ia in considerare calitatea speciala dintre faptuitor si victima
19

acea de sot sau ruda apropiata. Calitatea de sot trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei.
Rude apropiate sunt potrivit art.145 Cod penal ascendentii, descendentii, fratii si surorile, copii
acestora precum si persoanele devenite prin infiere astfel de rude. Calitatea de sot sau ruda
apropiata a faptuitorului in raport cu victima este o circumstanta personala care nu se rasfrange
asupra participantilor. 4) Omorul savarsit profitand de starea de neputinta a victimei de a se
apara-trebuie indeplinite doua conditii: victima trebuie sa se afle in stare de neputinta de a se
apara. Se considera a fi in stare de neputinta de a se apara si persoanele a caror forta fizica
este vadit disproportionata fata de cea a faptuitorului. Starea de neputinta a victimei de a se
apara trebuie sa fie exterioara activitatii faptuitorului adica sa nu i se datoreze acestuia. Actele
de natura sa puna victima in neputinta de a se apara savarsite de faptuitor constituie acte de
pregatire sau de executare a omorului care sunt absorvite de infractiunea consumata omor;
faptuitorul trebuie sa profite efectiv de starea victimei savarsind infractiunea mai usor. Este
necesar ca faptuitorul sa fi stiut in momentul savarsirii faptei ca victima se afla in stare de
neputinta de a se apara. Daca faptuitorul a fost in eroare in ceea ce priveste starea victimei,
omorul este simplu si nu calificat. 5) Omorul savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai
multor persoane-agravanta se refera la mijloacele de savarsire a omorului mijloace care fie prin
natura lor fie datorita imprejurarilor i n care sunt folosite in afara mortii victimei creaza o stare
de pericol pentru viata altor persoane. Este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut faptul ca
mijloacele folosite pun in pericol viata mai multor persoane. Pozitia faptuitorului se
caracterizeaza prin intentie directa in raport cu persoana vizata ca victima si intentie indirecta in
raport cu persoanele a caror viata este pusa in pericol datorita mijloacelor pe care le foloseste.
Circumstanta este reala si se rasfrange asupra participantilor cu conditia sa o fi cunoscut. 6)
Omorul savarsit in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimeiagravanta se justifica deorece fapta nu incalca numai dreptul persoanei la viata ci si atributul
autoritatii cu care sunt investite anumite persoane. Pentru aplicarea agravantei este suficient sa
se stabileasca o legatura intre omorul savarsit si indatoririle de serviciu ale victimei. In cazul in
care victima este un functionar care exericta autoritatea de stat omorul implica si un act de
ultraj, situatie in care infractiunea de ultraj este absorbita de omor. 7) Omorul savarsit pentru a
se sutrage sau a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei
pedepse. Agravanta ia in considerare faptul ca prin savarsirea omorului, se incalca in secundar
si activitatea de infaptuire a justitiei. Situatia premisa consta in faptul ca autorul omorului sau o
terta persoana se afla in una din urmatoarele trei situatii prevazute alternativ: urmarirea,
arestarea, executarea unei pedepse. Arestarea semnifica atat arestarea invinuitului sau a
inculpatului ca masura preventiva cat si arestarea pentru punerea in executare a unei hotarari
definitive de condamnare la o pedeapsa cu inchisoarea privativa de libertate. Executarea unei
pedepse semnifica masura luata pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor privind executarea
20

pedepselor principale, complementare si accesorii. Daca scopul lipseste agravanta nu poate fi

aplicata. 8) Omorul savarsit pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni-agravanta
ia in considerare faptul ca omorul este conceput si realizat ca o infractiune mijloc pentru a
inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni. In cazul inlesnirii comiterii altei infractiuni nu
intereseaza daca faptuitorul urmeaza sau nu sa participe la acea infractiune. In cazul ascunderii
altei infractiuni nu intereseaza daca omorul s-a savarsit dupa sau concomitent cu acea
infractiune, daca faptuitorul a participat sau nu la comiterea ei, nici daca participand a avut
calitatea de autor, instigator sau complice. Circumstanta are caracter personal. 9) Omorul
savarsit in public. Tentativa se pedepseste. Pedeapsa consta in inchisoare de la 15 la 25 de ani
si interzicerea unor drepturi.

14) Complicitatea.
Complicitatea este acea forma a participatiei penale, insotita de intentie, constand intr-o
activitate care ajuta sau inlesneste in orice mod organizarea unei fapte prevazute de legea
penala ori care in timpul sau inainte de savarsirea faptei, promite ca va tainui lucrurile provenite
din aceasta fapta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca ulterior aceasta promisiune nu se
va implini. Complicele este acea persoana, care cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod,
la realizarea unei fapte prevazute de legea penala. Aceasta complicitate capata relevanta din
punct de vedere al dreptului penal, atunci cand acest ajutor si inlesnire a savarsirei unei fapte
prevazute de legea penala. Pentru a fi in prezenta complicitati trebuie ca aceasta activitate de
ajutare si inlesnire pe care o savarseste complicele sa fie alaturata activitati infactionale a
autorului, activitatea coplicelui sa se angreneze in cauzalitatea psihica dar si morala a faptei.
Complicitatea presupune activitatea prin car4e se ajuta sau inlesneste, in orice mod, cu intentie
la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala prin care se promite inainte sau in timpul
savarsirii faptei, tainuirea de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta, chiar in conditiile
neindeplinirii acestei promisiuni. Prin inlesnire se realizeaza o complicitate anterioara, iar prin
ajutor o complicitate concomitenta.. Actele de pregatire in vederea savarsirii infractiunii cand se
comit de complice pot consta in procurarea de instrumente sau procurarea de informatii
referitoare la locul, timpul comiterii faptei. Inmanarea in timpul comiterii faptei de diferite
instrumente ce servesc in acest scops au asistenta in timpul savarsiri faptei de catre autorul ce
se sprijina pe acest act reprezinta un ajutor acordat. Complicitatea se poate realiza si prin
promisiunea facuta inainte sau in timpul savarsirii faptei, de tainuire a bunurilor provenite din
aceasta sau de favorizare a faptuitorului, chiard aca dupa savarsirea faptei, promisiunea nu
este indeplinita
21

15) Concursul ideal de infraciuni.

Concursul ideal de infractiuni exista potrivit art.33 lit.b- Cod penal atunci cand o actiune sau o
inactiune savarsita de aceeasi persoana datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe
care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni. Infractiunile pot de aceeasi
natura concursul fiind omogen sau de natura diferita concursul fiind eterogen.

16) Minoritatea fptuitorului cauz care nltur caracterul penal al faptei.

Minoritatea fptuitorului este situaia n care fapta este comis de un minor care la dat
svririi ei nu ndeplinea condiiile legale pentru a rspunde penal. n dreptul civil ns
susintorii legali, prinii, rspund pentru pagubele produse de copiii lor minori aflai sub
supravegherea lor. Potrivit dispozitiilor legale, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala, savarsita de un minor care, la data comiterii acesteia, nu implineste conditiile legale
pentru a raspunde penal. Astfel, nu raspunde penal minorul care nu a implinit varsta de 14 ani,
precum si minorul intre 14 si 16 ani care, in momentul savarsirii faptei, a lucrat fara
discernamant. Pana la 14 ani, lipsa discernamantului este o prezumtie absoluta, iar intre 14 si
16 ani, o prezumtie relativa, urmand a fi stabilita printr-o expertiza medicala. Minorul, care a
implinit varsta de 16 ani, raspunde penal. Minorul beneficiaza de un regim special al
sanctiunilor penale. Fata de minorul care raspunde penal, se poate lua o masura educativa
prevazuta de lege ori i se poate aplica o pedeapsa cu inchisoare sau amenda. Limitele
pedepselor se reduc la jumatate. Nu i se pot aplica pedepse complementare. Pentru a inlatura
caracterul penal al faptei trebuie indeplinte urmatoarele conditii: sa se savarseasca o fapta
prevazuta de legea penala, faptuitorul sa nu indeplineasca conditiile legale pentru a raspunde
penal. Fapta savarsita de un minor, nu este infractiune fiind savarsita fara vinovatie. Este o
circumstanta personala care nu se resfrange asupra participantilor.

17) Concursul real de infraciune.

Concursul real de infractiuni este acea forma ce se realizeaza prin savarsirea mai multor
infractiuni ca urmare a mai multor actiuni sau inactiuni distincte. Concursul real simplu-intre
infractiuni nu exista alta legatura decat cea personala. Concursul real calificat-exista anumite
conexiuni intre infractiunile savarsite. Conexitatea etiologica-presupune o legatura mijloc-scop
22

intre infractiunile comise, adica o infractiune este comisa pentru a inlesni savarsirea altei
infractiuni. Conexitatea consecventiala-se comite o infractiune pentru a acoperi savarsirea altei
infractiuni.

18) Constrngerea fizic i constrngerea moral.

Constrangerea fizica este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Constrangerea fizica
ete preiunea pe care o forta careia nu I se poate rezita o exercita asupra energiei fizice a unei
alte persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala fiind in
imposibilitate fizica sa actioneze altfel. Conditiile constrangerii fizice: Sa exite o constrangere
aupra fizicului unei persoane. Actiunea de constrangere asupra fizicului unei persoane poate
proveni din partea altei persoane (imobilizare, secrestare); constrangerea poate fi din partea
unui animal (un caine dresat care imobilizeaza faptuitorul); ori din partea unui eveniment
(inundatie, viscol, cutremur etc.) care rapeste libertatea de miscare a faptuitorului in sensul ca il
opreste de la o actiune, ori il impinge la o activitate ca pe un simplu instrument (cadrea pe
gheata, lesinul, epilepia etc). Constrangerea la care a fost supusa persoana sa nu I se fi putut
rezista. Posibilitatea de a rezista constrangerii fizice se apreciaza la cazul concret tinand seama
deopotriva de natura si de intensitatea fortei de constrangere ca si de capacitatea si starea
psihica a persoanei constranse. Sub imperiul constrangerii fizice persoana sa savarseasca o
fapta prevazuta de legea penala. Constrangerea morala consta in presiunea exercitata prin
amenintarea cu un pericol grav, pentru persoana faptuitorului ori a altuia si sub imperiul careia
cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile constrangerii morale Sa
savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitate prin
amenintare. Sa exercite o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol
grav. Pericolul grav cu care se ameninta, daca nu se savarseste fapta pretinsa poate privi viata,
integritatea corporala, libertatea, demnitatea, averea celui amenintat ori a altei persoane.
Pericolul grav cu care ameninta sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin savarsirea faptei
pretinse.

19) Principiile aplicrii legii penale n spaiu.

Aceasta este guvernata de un principiu de baza care se completeaza cu alte trei principii de
aplicare subsidiara. Principiul fundamental in materia aplicarii legii penale romane in spatiu este
principiul teritorialitatii, prevazut de art. 3 cod penal, articol in conformitate cu care legea penala
23

romana se aplica infractiunilor comise pe teritoriul tarii noastre.Elementul care determina

incidenta legii penale romane este locul comiterii infractiunii. Nu are importanta nici cetatenia
infractorului, nici cea a victimei, nici valoarea sociala impotriva careia se indreapta actiunea. Tot
ceea ce intereseaza este ca infractiunea sa fi fost savarsita pe teritoriul Romanei.Teritoriul tarii
este definit de art. 142 cod penal. Potrivit aln. 1 al acestui articol, se considera infractiune
savarsita pe teritoriul tarii si infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava romana. O
infractiune savarsita la bordul unor nave sau aeronave ramane o infractiune savarsita pe
teritoriul tarii, chiar daca ele sunt in afara teritoriului tarii. Aceste nave si aeronave nu fac parte
din teritoriul tarii, nu sunt o extindere a teritoriului, ci o extindere a legii penale in cazul
infractiunilor savarsite pe acestea. In schimb, fac parte din teritoriul Romaniei localurile
misiunilor diplomatice si consulare straine existente in tara noastra. Regula ubicuitatii (art. 143,
Cod penal) -; O infractiune se socoteste a fi comisa pe teritoriul tarii atunci cand pe acel teritoriu
ori pe o nava sau aeronava a avut loc actiunea ori s-a produs rezultatul. Aceasta regula are
drept scop evitarea situatiei de nepedepsire, care ar decurge din deplasarea victimelor dintr-un
stat in altul. Cele trei principii de aplicare susidiara sunt: a) Principiul personalitatii legii penale
romane b) Principiul realitatii legii penale romane c) Principiul universalitatii legii penale
romanea) Principiul personalitatii legii penale romane. Acest principiu este formulat de art. 4
cod penal si, potrivit acestuia, legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii de cetatenii romani sau de persoanele apatride care isi au domiciliul in Romania.
In ceea ce priveste calitatea (sfera) persoanelor, dispozitia din art. 4 este clara: cetatenii romani
si cei apatrizi, domiciliati in Romania. Potrivit dispozitiilor Constitutiei, apatrizii pot fi extradati
fara nici o distinctie, dupa cum isi au sau nu domiciliul in Romania. Acestia nu mai beneficiaza,
in strainatate, de protectia statului roman. Astfel, sfera persoanelor care intra sub incidenta legii
penale romane, in baza principiului personalitatii, se restrange la cetatenii romani. Potrivit OUG
112/30.08.2001 sunt incriminate faptele savarsite in strainatate de cetatenii romani sau de
persoanele fara cetatenie, domiciliate in Romania. Potrivit art. 1 din OUG mentionata, intrarea
sau iesirea dintr-un stat strain, prin trecerea ilegala a frontierei acestuia, savarsita de un
cetatean roman sau de o persoana apatrida domiciliata in Romania, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani. Doctrina considera ca cetatenia trebuie sa existe
in momentul savarsirii infractiunii, dar ca este posibila aplicarea legii penale romane in baza
principiului personalitatii si atunci cand cetatenia a fost dobandita dupa savarsirea infractiunii.
Sanctionarea unei persoane care nu ar avea cetatenie romana la data infractiunii ar insemna
stabilirea, in mod retroactiv, a obligatiei de a respecta legea penala romana in sarcina unei
persoane care la data comiterii infractunii nu avea nici o legatura cu statul nostru. Legea penala
se poate, deci, aplica, doar daca la data comiterii infractiunii persoana care a comis fapta avea
cetatenie romana. Sanctionarea persoanei in cauza se face potrivit dispozitiilor inscrise in
24

tratatele si conventiile de asistenta juridica in materie penala, incheiate de Romania cu alte

state. In textele acestor tratate exista o clauza in conformitate cu care, atunci cand se refuza
extradarea, statul solicitat (Ex. Romania) are obligatia de a judeca in conformitate cu legea
nationala, infractiunea savarsita pe teritoriul celuilalt stat de catre persoana a carei extradare sa refuzat. De lege lata, el este incident indiferent de legile penale ale statului pe teritoriul caruia
s-a comis infractiunea. Doctrina sustine ca ar trebui conditionata aplicarea legii penale romane
in baza acestui principiu de dubla incriminare (legea penala ar trebui sa se aplice doar daca
infractiunea este prevazuta si de legea penala a statului unde a fost comisa). b) Principiul
realitatii

legii

Elementul

de

legatura

este

penale
valoarea

impotriva

careia

romane
se

indreapta

infractiunea.

Potrivit art. 5 cod penal, legea penala romana se aplica infractiunii savarsite in afara teritoriului
tarii de catre un cetatean strain, in cazul in care infractiunea este indreptata impotriva sigurantei
statului roman ori impotriva vietii sau integritatii corporale a unui cetatean roman. Legea penala
romana se aplica in acest caz, indiferent daca legea statului in care a fost comisa infractiunea o
prevede sau nu. Deoarece este necesara o cooperare cu organele statului in care a fost comisa
infractiunea, punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de autorizarea prealabila a
procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. In acest caz, nu
este suficienta sesizarea din oficiu. c) Principiul universalitatii legii penale romane Potrivit
acestui principiu, legea penala romana se aplica sanctiunii savarsite in strainatate de cetateni
straini, sub rezerva a doua conditii: Fapta sa fie incriminata atat de legea penala romana, cat si
de legea penala a statului unde a fost savarsita. Infractorul sa se afle benevol pe teritoriul
Romaniei. Acest principiu este consacrat in foarte putine legislatii, intrucat statele refuza sa
incarce autoritatea nationala cu cauze care nu au nici o legatura cu statul. E greu de aplicat
acest text, fiindca: Limiteaza competenta organelor de cercetare romane la acele ipoteze in
care infractorul se afla benevol pe teritoriul statului nostru. Caracterul subsidiar fata de
conventiile internationale privind extradarea. In ipoteza in care exista o cerere de extradare
care vizeaza persoana in cauza, autoritatile romane vor da prioritate cererii de extradare, fara a
refuza

extradarea

pe

motiv

ca

ar

avea

competenta

in

judecarea

infractorului.

Art. 6 (2) cod penal prevede ca legea penala romana poate fi aplicata infractiunilor savarsite in
afara teritoriului tarii de un cetatean strain, atunci cand aceste infractiuni au fost comise
impotriva intereselor statului roman ori impotriva intereselor unui cetatean roman. In cazul
acestor fapte, legea penala romana se aplica doar daca s-a obtinut extradarea persoanei in
cauza. O persoana poate fi judecata doar pentru infractiunea pentru care a fost extradata.
Aceasta dispozitie nu instituie o exceptie de la principiul extradarii, ci instituie o exceptie de la
regimul aflarii benevole a infractorului pe teritoriul tarii noastre. In materia aplicarii legii penale in
spatiu sunt incidente imunitatile de jurisdictie penala Imunitatea de jurisdictie penala Constituie
25

o exceptie de la aplicarea in spatiu a legii penale romane, indiferent de principiul care ar face
incidenta aceasta lege. Se considera ca acestea sunt o exceptie de la principiul teritorialitatii,
insa sfera e mult mai larga. Aceste imunitati au caracter general, dar nu absolut. Ele au caracter
general, pentru ca exclud in toate situatiile aplicarea legii penale romane, dar nu au caracter
absolut, pentru ca nu exonereaza de raspundere persoana care a comis fapta. In baza
conventiilor internationale, statul al carui cetatean este cel ce a comis infractiunea are obligatia
de a-l trage la raspundere pentru fapta savarsita. Categorii de functionari care beneficieaza de
imunitate de jurisdictie penala: a) agentii diplomatici si consulari acreditati in Romania b)
reprezentantii organizatiilor internationale aflate pe teritoriul tarii noastre c) sefii statelor straine,
membrii guvernelor straine, precum si alte categorii de functionari stabiliti prin conventii
internationale sau pe baza de reciprocitate, atunci cand se afla pe teritoriul Romaniei d)
personalul fortelor armate straine stationate sau aflate in tranzit pe teritoriul statului roman cu
acordul autoritatilor romane e) personalul navelor si aeronavelor militare straine precum si
personalul navelor si aeronavelor utilizate in scopuri guvernamentale Aceste imunitati, legate de
personalul navelor si aeronavelor, vizeaza atat infractiunile savarsite la bordul lor, cat si
infractiunile savarsite de personalul acestora pe teritoriul Romaniei. Spre deosebire de navele
si aeronavele mai sus amintite, cele folosite in scopuri comerciale nu beneficiaza de imunitate
de jurisdictie, atunci cand sunt stationate in porturi sau aeroporturi sau in marea teritoriala. In
schimb, navele comerciale aflate in tranzit prin marea teritoriala beneficiaza de imunitate de
jurisdictie penala. Legea penala romana se va aplica infractiunilor savarsite la bordul acestor
nave, in urmatoarele situatii: a) Cand infractiunea a fost comisa de un cetatean roman sau fara
cetatenie domiciliat in Romania. b) Cand infractiunea a fost indreptata impotriva intereselor
Romaniei sau impotriva unui cetatean roman sau a unei persoane rezidente pe teritoriul
Romaniei. c) Cand infractiunea este de natura sa tulbure linistea si ordinea publica din tara sau
marea teritoriala. d) Cand exercitarea jurisdictiei autoritatilor romane este necesara pentru a
pune capat unei activitati de trafic de stupefiante. e) Cand interventia autoritatilor romane a fost
ceruta in scris de capitanul navei sau de un agent diplomatic sau consular al statului al carui
pavilion il abordeaza.

20) Principiile aplicrii legii penale n timp.

Toate actele normative se aplic pe ntreg intervalul cuprins ntre momentul intrrii n vigoare i
acelea al ieirii din vigoare. Toate actele normative intr n vigoare din momentul publicrii n
Monitorul oficial sau de la o dat ulterioar expres prevzut n actul normativ. Ca regul
general, actele normative nu prevd data ieirilor din vigoare. Actele normative temporare i
26

nceteaz aplicabilitatea la expirarea per. Prevzute ca ele s se aplice. Ieire din vigoare a
actelor normative permanente se realizeaza prin abrogare. Abrogarea este un procedeu de
tehnic legislativ i const n manifestarea de voin a legislatorului n sensul ncetrii puterii
obligatorii a unui act normativ sau a unor pi din el. Din punct de vedere a modalitii n care
opereaz, abrogarea poate fi : expres sau tacit. Abrogarea expres este modalitatea prin
care un act normativ care intr n vigoare prevede n mod expres ieirea din vigoare altui act
normativ. Abrogarea expres poate fi direct sau indirect. Abrogarea expres direct const n
nominalizarea expres a actului normativ sau aprilor din cuprinsul acestuia care-i ncetez
aplicativitatea odat cu intrarea n vigoare a noului act normativ. Abrogarea expres indirect nu
nominalizeaz n mod expres actul normativ sau pri ale acestuia care-i nceteaz
aplicabilitatea, menionnd doar la modul general c pe data intrrii n vigoare a noului act
normativ orice dispoziie contrar acestuia se abrog. Abrogarea tacit mod. prin care actul
normativ care intr n vigoare nu prevede n mod expres ncetarea aplicabilitii unui act
normativ anterior, sau unei pri din el, dar cuprinde reglementri contrare acestuia. n acest fel,
normele juridice vechi devin incompatibile cu cele cuprinse n actul normativ nou ----sunt
scoase din vigoare n mod tacit. Din punct de vedere al ntinderii, abrogare : total se realiz.
prin scoaterea din vigoare a unui ntreg act normativ; parial se realiz. prin scoaterea din
vigoare a unei norme juridice dintr-un act normativ. Aciunea normelor juridice n timp este
guvernat de principiul neretroactivitii legii i principiului aplicrii imediate a legii noi. Principiul
neretroactivitii legii const n faptul c legea dispune numai pentru viitor neavnd putere
retroactiv. Princ.aplicrii legii noi const n faptul c legea nou se aplic tuturor faptelor jur.
care iau natere , se modific sau se sting dup momentul intrrii n vigoare precum i efectelor
produse de aceste efecte juridice. De la principiul neretroactivitii exist dou excepii de
retroactivitate: se refer la normele juridice interpretative prin care se clarific nelesul unor
norme juridice anterioare spre a face imposibil aplicarea lor unitar. Ele fac corp comun cu
normele interpretate i intr n vigoare de la data la care au intrat n vigoare normele
interpretate. Au caracter retroactiv deoarece prin ele nu se aduc reglementri noi. legea penal
mai blnd. Principiul aplicrii legii oenale mai blnde n caz de succesiuni de legi penale n
timp dac legea penal nou creeaz o nou situaie mai favorabil fptuitorului. Ele se aplic
i unor fapte svrite nainte de intrarea ei n vigoare, dar numai cu condiia ca fptuitorul s
nu fi fost judecat printr-o hotrre judectoreasc rmas definitiv.

21) Darea de mit.

Art.255-Cod penal promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase in scopurile
aratate in art.254-Cod penal. Obiectul juridic se refera la activitatiile de serviciu. De regula
27

infractiunea este lipsita de obiect material. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia
penala este posibila in toate formele. Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin
savarsirea uneia din cele trei activitati alternative: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau
alte foloase. Urmarea imediata consta intr-o stirbire adusa prestigiului de care se bucura
functionarul public. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune
intentia directa. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5
ani. Al.5-obiectul infractiunii se confisca. Al.2-fapta prevazuta in al.1 nu constituie infractiune
atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita. Al.3mituitorul nu se pedepseste daca a denuntat autoritatii fapta mai inainte de sesizarea organului
de urmarire penala. Trebuie intrunite urmatoarele conditii: mituitorul trebuie sa denunte fapta;
denuntarea trebuie facuta unei autoritati, denuntarea trebuie facuta mai inainte ca organul de
urmarire sa fi fost sesizat.

22) Delapidarea.
Delapidarea ,asa cum este prevazuta in art. 215 Cod penal , este incriminata intr-o varianta
simpla sau tip si alta agravata si face parte din grupa de infractiuni impotriva patrimoniului
alaturi de furt, talharie, abuzul de incredere, inselaciunea, etc. Obiectul juridic generic al
infractiunilor impotriva patrimoniului il constituie relatiile sociale a caror formare , desfasurare si
dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului , mai ales su aspectul drepturilor reale
privitoare la bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunului in
cadrul patrimoniului , acesta facand parte din gajul general al creditorilor chirografari.
Patrimoniul este un concept juridic care exprima ansamblul de drepturi si obligatii ale unei
persoane ca o universalitate , ca o totalitate independenta de bunurile care le cuprinde la un
moment dat patrimoniul ; fie ca il privim ca o entitate strans legata de persoana subiectului fie
ca o universalitate de de drepturi , exista obligatoriu la orice subiect de drept; el nu se poate
niciodata instraina ci se transmite numai la moartea subiectului. Din cuprinsul patrimoniului fac
parte bunurile corporale si incorporale , bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile ,
principale sau accesorii, etc, adica tot ce reprezinta puteri , facultati , aptitudini ale subiectului
privite din punct de vedere al valorii lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiul
acestor puteri, facultati, aptitudini. Revenind strict la delapidare , aceasta este incriminata in
doua variante.Varianta simpla consta in insusirea , folosirea sau traficarea , de catre un
functionar , in interesul sau ori pentru altul , de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestioneaza sau administreaza , conform prevederilor art. 215 Cod Penal , alin 1. Varianta
agravanta se realizaeza in cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave,
28

conform prevederilor aceluiasi articol in vigoare, alin 2. Obiectul juridic special il constituie
relatiile sociale de natura patrimoniala a caror existenta si dezvoltare este conditionata de
mentinerea pozitie de fapt a bunurilor ce apartin sau intereseaza o persoana juridica privata
sau publica impotriva actelor gestionarilor sau administratorilor , de insusire sau folosire in
scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitatii de gestionare sau administrare.
Infractiunea fiind savarsita de un functionar public are ca obiect juridic secundar relatiile sociale
care asigura desfasurarea normala si corecta a serviciului unitatii private sau publice. Obiectul
material al infractiunii de delapidare este reprezentat de bani , valori sau alte bunuri din
patrimoniul public sau privat pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza.Prin bani se
inteleg biletele de banca si monedele metalice romanesti sau straine care au putere circulatorie
indiferent daca se afla in numerar sau la dispozitia unitatii private sau publice. Prin valori se
inteleg hartiile de valoare si inscrisurile de orice fel , cum sunt obligatiunile CEC , cecurile ,
hartiile de virament , timbrele , titlurile de credit , de creanta , etc , daca incorporeaza drepturi a
caror valorificare este legata de detinerea respectivelor inscrisuri. Prin alte bunuri se inteleg
bunurile mobile corporale altele decat banii ori valorile asimilate acestora , care au o valoare
economica si fac parte din sfera de gestionare sau administrare a faptuitorului. De asemenea ,
apartin unitatii plusurile de bani sau marfuri indiferent de sursa acestora dar aparute in cadrul
operatiunii de gestionare sau administrare a bunurilor aflate in cadrul unitatii.Poate fi obiect
material si bunul ajuns , din eroare , in gestiune sau administrarea unitatii private sau publice.
Pentru ca un bun sa devina obiectul material al infractiunii de delapidare , trebuie ca acesta sa
aiba o existenta materiala deoarece numai astfel de bunuri pot fi sustrase . De asemenea ,
trebuie sa aiba o valoare economica si o anumita situatie juridica , adica sa faca parte din
patrimoniul unei persoane juridice , sa se afle in posesia sau detentiunea acesteia si , totodata ,
sa se afle in masa bunurilor gestionate sau administrate de faptuitor. Un bun intra in sfera
patrimoniului unei persoane juridice atunci cand a fost preluat efectiv de prepusul acesteiea si
iese din aceasta sfera in momentul in care a avut loc predarea efectiva a lui catre beneficiar .
Important pentru stabilirea momentului intrarii sau iesirii bunului in si din patrimoniueste
predarea materiala a bunului iar nu si transcrierea operatieirespective in scriptele contabile ale
persoanei juridice. Prin urmare , savarsirea infractiunii de delapidare de catre gestionar este
posibila numai dupa preuarea efectiva a bunului si nu mai este posibila dupa predarea efectiva
a acestuia , chiar daca preluarea sau predarea nu au fost insotite de operatiunile scriptice
respective. Obiectul material al delapidarii il formeaza numai bunurile corporale mobile. E
considerat , de asemenea , bun mobil , bunul ce poate fi desprins de un bun imobil , cum sunt ,
de exemplu, usile, ferestrele unei cladiri , fructele unui teren. Subiectul activ nu poate fi decat
un functionar sau funcitonar public , care gestioneaza sau administreaza bunurile unei unitati
publice sau private . Asadar , la delapidare autorul este de doua ori calificat; el are , pe de o
29

parte , calitatea de functionar public sau functionar , iar pe de alta parte , calitatea de
administrator sau gestionar de bunuri care apartin unei persoane juridice.Aceste doua calitati
se cer cumulativ indeplinite , lipsa oricareia duce la excluderea infractiunii de delapidare . De
aceea , un functionar care a contribuit prin acte nemijlocite la insusirea unor bunuri fara a fi
insarcinat cu administrarea sau gestionarea lor , alaturi de o persoana ( functionar ) care
indeplineste aceste conditii , nu va fi coautor la delapidare ci complice. In explicarea notiunii de
functionar in sensul folosit de art. 215 C. penal , trebuie sa tinem seama si de dispozitiile art.
147 C. penal care defineste din punct de vedere legal procedurilor in vigoare , functionarul si
functionarul public , dupa cum urmeaza: alin 1 defineste functionarul ; prin functionar public
se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar , cu orice titlu , indiferent cum
a fost investita , o insarcinare de orice natura ,retribuita sau nu , in serviciul unei unitati dintre
cele la care se refera art. 145; Facandu-se referire la art. 145, va trebui sa detaliem si acet ultim
articol mantionat , dupa cum urmeaza : Prin termenul de public se intelege tot ce priveste
autoritatile publice , insitutiile publice , institutiile sau alte persoane juridice de interes public ,
administrarea , folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica , serviciile de interes
public , precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii , sunt de interes public. Revenind la
art. 147 , ne referim acum la ali 2 care prevede ca : prin functionar se intelege persoana
mentionata in alin 1 , precum si orice salariat care exercita o insarcinare , in serviciul unei alte
persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat. Din coroborarea acestor prevederi cu
caracter general cu norma de incriminare a delapidarii se desprinde faptul ca indeplineste
calitatea de a fi subiect activ nemijlocit al delapidarii atat functionarul public cat si functionarul.
Se observa ca notiunea de functionar este destul de cuprinzatoare si ca se pune accentul pe
exercitarea in fapt a activitatii fiind fara relevanta titlul , modul de investire , de retributie ori
timpul cat dureaza insarcinarea in serviciul unei persoane juridice publice sau private. In cazul
infractiunii de delapidare calitatea de functionar este circumscrisa numai la acei functionari care
, in virtutea raportului juridic cu persoana juridica au atributii de gestionare sau administrare.
Calitatea de gestionar o are , potrivit dispozitiilor din art. 1 ale Legii nr. 22 din 18 noiembrie
1969 privind angajarea gestionarilor, construirea de garantii si raspunderea in legatura cu
gestionarea bunurilor , acel functionar care exercita ca atributii principale de serviciu , primirea ,
pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea , folosinta sau detinerea, chiar
temporara a unei unitati publice sau a oricarei alte persoanejuridice, indiferent de modul de
dobandire si de locul unde se afla bunurile. Rezulta,asadar, ca activitatea de gestiune pe care o
desfasoara functionarul se caracterizeaza prin urmatoarele: in primul rand este o activitate de
primire a unor bunuri , adica de luare in primire in cantitatea, calitatea si sortimentul specificate
in actele insotitoare; in al doilea rand , este o activitate de pastrare , prin care se intelege
tinerea in depozit , asigurarea integritatii acestora I vederea efectuarii , in conditii normale, a
30

miscarii bunurilor gestionate.pastrarea implica, de asemenea , acte corespunzatoare 9 evidente

, registre , documente ) care sa oglindeasca in mod exact cantitatea, felurile si calitatea
bunurilor in pastrare . Activitatea de pastrare nu se confunda cu cea de paza , persoana careia
I-a fost dat in paza un bun nu indeplineste de cat atributii tehnice care constau in vegherea ca
bunul sa nu fie distrus , degradat ori sustras. Paznicul nu ia in primire bunurile in individualitatea
lor lor spre pastrare si eliberare , ei asigura numai siguranta unui ansamblu de bunuri situate
intr-un anumit loc. Sustragerea de catre paznic a bunurilor aflate in paza sa nu va constitui
delapidare , ci furt. De asemenea , nu are calitatea de gestionar acela care are in primire
anumite bunuri de la unitate in vederea procesului de munca( de exemplu, bunurile de protectie
) sau cei care desfasoara o activitate de manipulare a bunurilor 9 incarca , descarca marfa ) in
al treilea rand este o activitate de eliberare ( predare) a bunurilor. Prin eliberarea bunurilor se
intelege predarea lor de ctre functionarul respectiv celor indreptatiti in cantitatea , calitatea si
sortimentele specifice in actele de eliberare. In practica judiciara sa retinut , de exemplu, ca
savarseste infractiunea de delapidare avand calitatea de functionar gestionar spre exemplu ,
casierul care isi insuseste sumele cuvenite persoanelor trecute pe statele de plata , functionarul
de la serviciul funciar ( sef biroul financiar ) care isi insuseste suma primita pentru a o preda
casierului , subofiterul de politie care sustrage din sumele provenite din incasarea amenzilor ,
taxatorul de la regia de transport care isi insuseste contravaloarea biletelor vandute ,
mandatarul CEC care sustrage din sumele primite de la personalul din unitate pentru a le
depune la agentia CEC , seful oficiului postal care isi insuseste suma de bani folosind libretul
CEC apartinand unei persoane decedate , ori oficiantul postal , insarcinat cu primirea
mandatelor postale sau cu efectuarea operatiunilor CEC care sustrage din sumele manipulate.
In toate cazurile in care angajatul unei persoane juridice indeplineste o functie care potrivit legii
dobandeste calitatea de gestionar este considerat gestionar de drept. Se pot ivi insa si situatii
de fapt in care alti angajati sau chiar persoane particulare (de exemplu , sotul , ruda, prieten al
gestionarului ) efectueaza acte specifice activitatii de gestionare , desi nu ocupa o functie care
sa indreptateasca aceasta activitate. Intrucat Codul penal da termenului de functionar un
sens foarte lerg se poate considera ca si aceasta gestionare , care este cunoscuta sub
denumirea de gestionare de fapt, sa atribuie persoanei care o exercita , calitatea de gestioanr
cu toate consecintele pe care le genereaza aceasta. Deci , gestionarul de fapt este acea
persoana care exercita acte specifice de gestionare a bunurilor unei persoane jurdice fara a
avea obligatii in acest sens . Dar pentru a fi subiect activ nemijlocit al delapidarii trebuie ca
persoana juridica sa aiba cunostiinta despre exercitarea in fapt a actvitatii de gestionare , in
sens contrar , faptuitorul in cauza nu poate fi privit ca avand o insarcinare in serviciul unitatii
publice sau private. Calitatea de administrator , o are acel functionar in a caror atributiuni de
serviciu intra si efectuarea de acte de dispozitii cu rpivire la bunurile ce apartin unitatii publice
31

sau private potrivit cu natura si scopul activitatii acesteia. Asemenea acte de dispozitie privesc
planificarea , aprovizionarea , desfacerea , repartizarea platilor , etc si sunt indeplinite de cei
special insarcinati cu atributii de conducere in unitatea respectiva , atributiile legate de
dispozitia patrimoniului acesteia. De aceea , din categoria administratorilor fac parte , de
exemplu , directorii , contabilul sef , inginerul sef , cosilierii , etc. Exista o deosebire intre
gestionar si administrator , in sensul ca primul vine in contact direct si material cu bunurile
datorita atributiunilor sale legate de primirea , pastrarea sau eliberarea bunurilor , iar cel de-al
doilea are numai un contact virtual , juridic , cu bunurile pe care le administreaza , concretizat in
actele de dispozitie pe care le ia cu privire la acestea. Infractiunea de delapidare se poate
comite de o singura persoana ori in participatie , in oricare forma a acesteia. Pentru coautorat
se cere ca toti participantii sa aiba calitatea de functionari , gestionari sau administratori. In
practica judiciara s-a decis ca savarsesc infractiunea de delapidare prin insusure conducatorul
si contabilul sef al unei unitati publice , avand si calitatea de administratori al bunurilor unitatii ,
daca primesc de la gestioanr o parte din plusul constatat in gestiunea acestuia , ori ii acorda in
mod nejustificat perisabilitati contra unei sume de bani, sau sustrag sumele reprezentand
garantii personale , ori acorda persoanelor incadrate in munca avansuri , din retributie pe care
le inregistreaza in contul debitelor ce nu mai pot fi urmarite , sau folosesc in interesul lor
avansurile primite pentru procurarea de materiale , chiar saca , uneori nu au profitat personal
de sumele ori bunurile sustrase. Subiectul pasiv al infractiunii de delapidare nu poate fi decat
organul , institutia publica , sau orice alta persoana juridica in cadrul carora exercita acivitatea
functionarul care a comis actiunea de insusire , traficare sau folosire a bunului ce formeaza
obiect material al infractiunii de delapidare. Latura obiectiva , ca element al continutului
constitutiv, este de asemenea defalcata in element material, urmarea imediata si legatura de
cauzalitate intre cele doua , elemente fara de care , infractiunea de delapidare nu ar exista.
Elementul material al infractiunii de delapidare consta dintr-o actiune de sustrageredefinitiva
sau temporara a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice in posesia sau detentia careia
se afla , de catre o persoana care il gestioneaza sau administreaza. Insusirea ,folosirea sau
traficarea nu reprezinta decat modalitati ale sustragerii. Nu are relevanta pentru existenta
infractiunii daca sustragerea s-a efectuat in interesul faptuitorului sau a unei alte persoane.
Insusirea , ca modalitate a sustragerii unui bun consta in scoaterea unui bun din posesia sau
detentia unei persoane juridice si trecerea acestuie in stapanirea faptuitorului care poate
dispune de el adica poate sa-l consume , sa-l utilizeze , ori sa-l instraineze. Se realizeaza
delapidarea prin aceasta modalitate in cazul in care autorulsi-a insusit sumele achitate de
beneficiar pentru unele contracte de lucrari incheiate in numele unitatilor si pe formulare ale
acestora , ori daca sustrage bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa , in fapt
nefiind predate beneficiarului , ori daca gestionarul ia din gestiune o motocicleta pe care o
32

inregistreaza pe numele sau. Folosirea consta dintr-un act initial de luare sau scoatere a unui
bun din sfera patrimoniala aa unei unitati publice sau private si apoi dintr-un act subsecvent de
intrebuintare a bunului sustras prin care se obtine un folos in benefiviul faptuitorului sau a altei
persoane . De aceea , constituie delapidare prin folosire scoaterea repetata a unor sume de
banidin gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare , sau luarea din gestiune a unor
aparate electronice pentru a le folosi o perioada de timp. Existenta infractiunii nu este afectata
de imprejurarea ca, prin folosirea bunului , nu s-a produs un prejudiciuevaluabil in bani; atata
vreme cat bunul a fost scos , temporar , din sfera patrimonial in care se gasea , s-a creat o
stare de pericol pentru acel patrimoniu existand posibilitatea ca bunul sa fie pierdut sau insusit .
De remarcat faptul ca, spre deosebire de insusire , cand bunul luat ramane la faptuitor , in cazul
folosirii bunul este readus in unitatea publica sau privata, fiind vorba numai de o sustragere
temporara a acestuia. Traficarea este tot o forma de sustragere si consta , pe de o parte , in
scoaterea bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice si apoi din actul de speculare , in
vedea obtinerii unui profit. Asadar , traficarea presupune ca dupa scoaterea bunului din sfera
patrimoniala a unitatii publice ori private sa fie dat in folosinta altei persoane in schimbul unui
profit sau castig. In cazul traficarii scoaterea bunului este temporara ca si la folosire dar
scopurile sunt diferite , la traficare se urmareste realizarea unui profit , la folosire se
satisface o nevoie personala. In caz de delapidare prin folosire sau traficare , paguba consta in
uzura bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune , sau , daca obiectul material este o suma
de bani, in echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei. Existenta delapidarii , in
limitele sumelor insusite , nu este afectata de faptul ca gestionarul are de recuperat de la
unitate o suma de bani, ori ca a avut aprobarea sefului unitatii pentru a lua bunuri din gestiune ,
sau , ca in locul banilor insusiti , au fost introduse in gestiune bunuri proprietate personala ori
sustrase de catre alte persoane din alte gestiuni. Urmarea imediata la infractiunea de
delapidare , indiferent de modalitatea de comitere , consta in scoaterea bunului din sfera
patrimoniala in care se gasea si lipsirea unitatii publice sau private de bunul sustras , de
posibilitatea de a-l avea si de a folosi bunul respectiv , ceea ce duce si la producerea unei
eventuale pagube unitatii , constand din valoarea bunului sustras prin insusire. Legatura de
cauzalitate este necesar sa existe , pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de
delapidare , intre actiunea de insusire , folosire sau traficare si urmarea imediata , deposedarea
unitatii publice sau private de acel bun. Daca deposedarea se datoreaza altei cauze , ca de
pildapierderea bunului, furtul acestuia, distrugerea lui, etc. , nu poate exista infractiunea de
delapidare. In dreptul penal notiunea de patrimoniu in legatura cu infractiunile care se pot
comite impotriva acestuia are numai un inteles mai restrans si se refera la bunuri , nu ca
universalitate , ci in individualitatea lor susceptibilade a fi apropiate de faptuitor prin mijloace
frauduloase ori de a fi distruse , deteriorate , tainuite gestionate fraudulos, etc Infractiunea n-ar
33

putea fi niciodata indreptata asupra patrimoniului ca universalitate de bunuri pentru ca acesta

din urma va exista dintotdeauna indiferent de numarul sau valoarea bunurilor componente si
chiar daca subiectul nu poseda nimic, numai datorii ; nici o persoana nu poate fi lipsita de
patrimoniu ci cel mult de unul sau mai multe din bunurile care compun patrimoniul sau. De
aceea ar fi mai corect sa se denumeasca aceste infractiuni ca fiind indreptate contra bunurilor
care fac parte din patrimoniu( patrimoniale) decat ca infractiuni asupra patrimoniului

23) Denunarea calomnioas.

Art.259 al.1 Cod penal-invinuirea mincinoasa facuta prin plangere sau prin denunt cu privire la
savarsirea unei infractiuni de catre o alta persoana, al.2-producerea sau ticluirea de probe
mincinoase in sprijinul invinuirii nedrepte. Obiectul juridic se refera la infaptuirea justitiei.
Infractiunea este lipsita de obiect material. Subiect activ poate fi orice persoana. Elementul
material al laturii obiective se realizeaza prin invinuirea mincinoasa cu privire la savarsirea unei
infractiuni sau prin producerea de probe in sprijinul invinuirii nedrepte. Infractiunea se
savarseste cu intentie. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni
la 3 ani in forma prevazuta in al.1 si in inchisoare de la 1 la 5 ani in forma prevazuta in al.2.
Al.3-daca cel care a savarsit fapta declara mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale
ca denuntul sau probele sunt mincinoase pedeapsa se reduce.

24) Desistarea i mpiedicarea producerii rezultatului.

Este specifica tentativei imperfecte. Consta in intreruperea actului de executare din propria
initiativa a infractorului, inainte de descoperirea faptei. Conditii cumulative: Trebuie sa avem o
intrerupere a actului de executare. Aceasta intrerupere nu poata sa survina decat inainte ca
actul de executare sa se fi incheiat, ceea ce inseamna ca renuntarea la repetarea actului de
executare nu echivaleaza cu renuntarea. Intreruperea actului de executare sa se datoreze
vointei libere a infractorului. Nu vom fi in prezenta unei desistari atunci cand infractorul a fost
surprins si impiedicat sa continue actul de executare ori atunci cand nu a putut continua actul
de executare, datorita rezistentei victimei ori cand continuarea actului nu a fost posibila, datorita
imprejurarii ca obiectul material lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. Desistarea
sa

fi

avut

loc

inainte

de

descoperirea

faptei.

Fapta se considera descoperita, in primul rand atunci cand a ajuns la cunostinta autoritatilor
sau atunci cand alte persoane iau conostinta de savarsirea ei (martori oculari). In cazul
34

infractiunii contra unei persoane, atunci cand victima este prezenta la locul savarsirii infractiunii,
ea afla in mod necesar despre savarsire, ceea ce nu constituie un impediment la desistare. In
cazul infractiunii contra patrimoniului, fapta se considera descoperita si atunci cand victima a
luat cunostinta de savarsirea infractiunii, astfel ca din acel moment nu mai e posibila desistarea.
Efectele desistarii: Desistarea nu inlatura tentativa. Fapta constituie tentativa, insa ea nu se
pedepseste. Desistarea nu este o cauza de impunitate absoluta. Daca ceea ce infractorul a
savarsit pana in momentul desistarii constituie o alta infractiune, el va raspunde pentru aceasta.
b) Impiedicarea producerii rezultatului Este specific tentativei perfecte. Presupune indeplinirea
mai multor conditii: Actul de executare sa se fi incheiat. Impiedicarea sa fie rezultatul vointei
libere a infractorului (transportarea victimei la spital). Impiedicarea trebuie sa fie efectiva, nu
doar o incercare. Fptuitorul care a mpiedicat de bun voie producerea rezultatului
socialmente periculos al faptei sale este aprat de pedeaps, conform art.22 alin.1 teza II din
actualul Cod penal. Pentru ca mpiedicarea rezultatului s poat opera drept cauz de
nepedepsire se cere: activitatea infracional s fi fost realizat integral, dar s nu se fi produs
urmarea socialmente periculoas aa cum este prevzut de lege; fptuitorul s fi efectuat o
intervenie eficient pentru a mpiedica producerea rezultatului, utiliznd orice mijloace sau
modaliti disponibile i urmrind prevenirea efectelor socialmente periculoase; manifestarea
activ prin care fptuitorul a mpiedicat producerea rezultatului s fi fost voluntar; mpiedicarea
producerii rezultatului s fi avut loc nainte de descoperirea faptei. Efectele desistrii i ale
mpiedicrii producerii rezultatului-Art. 22 din actualul Cod penal prevede ca efect al desistrii i
al mpiedicrii producerii rezultatului nepedepsirea fptuitorului, dac actele ndeplinite pn n
momentul desistriisau mpiedicrii nu constituie o alt infraciune.

25) Deinerea de instrumente n vederea falsificrii de valori.

Art.285-Cod penal-fabricarea ori detinerea de instrumente sau materiale in scopul de a servi la
falsificarea de valori. Obiectul juridic este acelasi ca la infractiunea de falsificare de monede,
timbre sau alte valori. Obiectul material este reprezentat de instrumente si materiale fabricate
sau detinue in vederea falsificarii de monede, timbre sau alte valori. Subiect activ poate fi orice
persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii
obiective se realizeaza prin actiunea de fabricare sau de detinere de instrumente apte sa
serveasca la falsificare. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi numai directa.
Tentativa nu este pedepsita. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

35

26) Distrugerea.
Art.217-Cod penal-distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun
apartind altuia sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun precum
si inlaturarea masurilor luate. Obiectul juridic are caracter patrimonial. Obiectul material il
reprezinta orice bun mobil sau imobil. Subiect activ poate fi orice persoana. Elementul material
al laturii obiective se poate realiza prin una din urmatoarele activitati alternative: distrugerea,
degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare a bunului. Infractiunea se savarseste cu
intentie care poate fi directa sau indirecta. Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in
inchisoare de la o luna la 3 ani sau amenda. In cazul bunurilor proprietate privata actiunea
penala se pune in miscare la plagerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor
inlatura raspunderea penala. Forme agravate: al.2-daca bunul are o valoare artistica.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 10 ani. Al.3-daca sunt distruse echipamente de
interes public ( conducte de gaz, linii de tensiune). Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 10
ani. Al.4-daca distrgerea se savarseste prin incendiere, explozie. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 la 15 ani.

27) Eroarea de fapt.

Eroarea este definita ca reprezentarea gresita, de catre cel ce savareste o fapta prevazuta de
legea penala, a realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de
nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unor data ale realitatii.Eroarea se diferentiaza in
raport de: obiectul asupra caruia poarta; factori care au determinat-o; posibilitatea de evitare si
intinderea consecintelor. Dupa obiectul asupra caruia poarta se disting: eroarea de fapt si
eroarea de drept: eroarea de fapt exista atunci cand necunoasterea sau cunoaterea gresita
poarta asupra unor date ale realitatii (stari, situatii, imprejurari etc); eroarea de drept sau de
norma consta in nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice. Dupa factorii
care determina eroare se disting: eroare prin necunoastere sau ignoranta ce reprezinta o stare
psihica determinata de regula de lipsa de cultura; amagirea sau inducerea in eroare care
reprezinta o stare psihica provocata de actiunea de inselare exercitata de o persoana asupra
alteia. Dupa consecintele pe care le poate avea, eroarea poate fi: eroare esentiala cand
reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o justificare a activitatii lui si exclude vinovatia eroare
neesentiala cand apare ca o scuza pentru faptuitorul aflat in eroare, iar pe planul consecintelor
juridice reprezinta o circumstanta atenuanta. Tot in raport cu criteriul de mai sus completat cu
cel al obiectului asupra caruia poarta se distinge: eroare principala cand aceasta priveste date
36

de fapt referitoare la elementele constitutive ale infractiunii, de care depinde insasi exitenta
infractiuni; eroare secundara cand aceasta priveste o stare, o situatie, imprejurare ce reprezinta
o circumstanta de savarsire. Dupa posibilitatea de evitare a erorii se disting: eroare de
neinlaturat sau invincibila cand se datoreaza completei necunoasteri a realitatii si care nu ar fi
putut fi inlaturata oricata diligenta ar fi depus faptuitorul; eroare vincibila sau inlaturabila care ar
fi putut fi inlaturata daca faptuitorul era mai atent, mai diligent. Sub raportul consecintelor
juridice se cuvine subliniat ca eroarea invincibila inlatura caracterul penal al faptei, iar eroare
vincibila nu inlatura caracterul penal al faptei afara de cazul cand faptele sunt incriminate numai
daca se savarsesc cu intentie. Din reglementarea legala se observa ca eroarea poate fi: o
stare, o situatie, o imprejurare de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, caz in care
fapta nu are caracter penal; o circumstanta agravanta a infractiunii, situatie in care este
inlaturata aceasta circumstanta, fapta ramanand infractiune in varianta tip. Conditiile erorii de
fapt. Eroarea de fapt inlatura caracterul penal al faptei savarsite daca sunt indeplinite conditiile:
sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala; in momentl savarsirii faptei faptuitorul sa nu fi
cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei;
starea, situatia sau imprejurarea care nu au fot cunoscute sa reprezinte un element constitutiv
al infractiunii ori o circumstanta a acesteia. Efectele erorii de fapt-Efectele erorii de fapt cand
aceasta priveste un element constitutiv al infractiunii. Eroarea de fapt in cazul faptelor savarsite
cu intentie. daca fapta nu a fost incriminata atunci cand este savarsita cu intentie, cat I atunci
cand este savarsita din culpa eroarea de fapt va inlatura vinovatia si deci si caracterul penal al
faptei si atunci cand este savarsita din culpa, numai daca se constata ca eroarea nu este ea
insasi rezultatul culpei Efectele erorii de fapt, asupra circumstantelor. Si in cazul cand eroarea
de fapt priveste o stare, o situatie, o imprejurare ce constituie element de circumstantiere,
efectele acesteia sunt diferentiate dupa cum fapta este incriminata cand este savarsita cu
intentie, ori din culpa, sau numai din culpa. Regula este aceeasi, eroarea de fapt inlatura
agravarea cand poarta asupra unor circumstante de agravare ale unei infractiuni intentionate,
iar cand poarta asupra unei circumstante agravante la o infractiune incriminanta si atunci cand
este savarsita din culpa va duce la inlaturarea ei numai daca necunoasterea sau cunoasterea
gresita a starii, situatiei, imprejurarii ce constituie circumstanta de agravare nu este ea insasi
rezultatul culpei.

28) Executarea pedepsei la locul de munc.

Aceasta modalitate de individualizare a executarii pedepsei se aplica in cazul pedepselor cu

37

inchisoarea, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii. Conditii referitoare la infractiune: 1)

Pedeapsa aplicata sa fie inchisoarea de cel mult 5 ani. Daca e vorba de o pe-deapsa aplicata
pentru concurs de infractiuni aceasta sa nu depaseasca 3 ani. 2) Sa nu fie vorba de infractiuni
intentionate al caror maxim special depaseste 15 ani sau de infractiunile de viol, vatamare
corporala grava, tortura sau lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte, adica cele exceptate
de la beneficiul acordarii sus-pendarii sub supraveghere. Si in cazul acestei modalitati exista o
prevedere speciala. Astfel, se poate dispu-ne acest tip de executare a pedepsei si in cazul
furtului de la art. 209 (3), cod penal, daca pedeapsa aplicata in concret nu depaseste 2 ani. II.
Conditii referitoare la infractor: 1) Infractorul sa nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa
inchisorii mai mare de un an, afara de cazul in care condamnarea se inscrie printre cele
prevazute in art. 38, cod penal. 2) Instanta sa aprecieze ca reeducarea se poate realiza si fara
privare de libertate. 3) Condamnatul sa aiba acceptul unei unitati economice privind executarea
pe-depsei in cadrul acesteia. Regimul executarii pedepsei la locul de munca Revocarea
executarii pedepsei la locul de munca poate fi dispusa obligatoriu sau facultativ. Este obligatorie
in doua situatii: Atunci cand, in timpul executarii pedepsei la locul de munca, condamnatul
savarseste o noua infractiune intentionata; Atunci cand, in timpul executarii pedepsei,
condamnatul isi pierde in intregime capacitatea de munca. In urma acestei revocari se dispune
suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Este facultativa in doua situatii: Atunci cand
condamnatul savarseste, in timpul executarii pedepsei, o infractiune din culpa. Atunci cand
conduita condamnatului este necorespunzatoare in timpul executarii pedepsei,adica se
sustrage de la prestarea muncii, isi executa in mod necorespunzator obligatiile la locul de
munca sau nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile impuse pe durata executarii
pedepsei. Spre deosebire de suspendare, in cazul revocarii executarii pedepsei la locul de
munca nu se aplica cumulul aritmetic, ci se aplica, dupa caz, tratamentul prevazut de lege
pentru recidiva sau pluralitate intermediara (cumulul juridic). Indiferent de tipul revocarii,
obligatorie sau facultativa, pedeapsa se executa prin privare de libertate. Anularea executarii
pedepsei la locul de munca se dispune atunci cand, in timpul executarii, se constata ca cel
condamnat mai savarsise o infractiune anterior dispunerii executarii la locul de munca.
Anularea se dispune daca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 867, cod penal pentru
dispunerea executarii la locul de munca. In caz de anulare, pedeapsa rezultanta se va calcula
potrivit regulilor de la concurs, recidiva sau pluralitate intermediara. Incetarea executarii
pedepsei la locul de munca. Se dipune daca sunt indeplinite conditiile: 1) Condamnatul a
executat cel putin 2/3 din durata pedepsei. 2) Inculpatul sa fi fost disciplinat, staruitor in munca
si sa fi dat dovezi temeini-ce de indreptare. In urma indeplinirii acestor conditii instanta dispune
incetarea executarii pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se va considera in intregime
executata daca in intervalul de timp dintre incetarea executarii si implinirea duratei pedepsei
38

condamnatul nu savarseste o noua infractiune. Daca, totusi, inculpatul savarseste o alta

infractiune, se va revoca incetarea si, dupa caz, se va revoca obligatoriu sau facultativ si
executarea pedepsei la locul de munca (vor fi incidente regulile de la cumulul juridic).
Executarea pedepsei la locul de munca nu are ca efect reabilitarea de drept.

29) Falsificarea de monede sau alte valori.

Art.282-Cod penal-falsificarea de moneda metalica, de hartie, titluri de credit public, cecuri,
titluri de orice fel pentru efectuarea platilor emise de institutii de credit competente. Al.2punerea in circulatie in orice mod a valorilor falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in
circulatie. Obiectul juridc se refera la increderea publica in autenticitatea monedelor sau alte
valori. Obiectul material consta in moneda sau titlul de valoare fata de care se realizeaza
actiunea. Subiectul activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate
formele. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune de falsificare de
monede. In conditiile al.2 elementul material se realizeaza prin doua actiuni alternative:
punerea in circulatie si detinerea in vederea punerii in circulatie a valorilor falsificate. Urmarea
imediata consta intr-o stare de pericol pentru buna circulatie a titlurilor de valoare. Raportul de
cauzalitate trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia. Tentativa se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Forme agravate
al.3-ipoteza I-daca faptele ar fi putut cauza o paguba importanta a sistemului financiar.
Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi. Ipoteza II.-daca faptele au cauzat o paguba importanta a sistemului financiar. Tentativa
se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.

30) Falsificarea de timbre, mrci sau bilete de transport.

Art.283-Cod penal-falsificarea de timbre, marci postale, plicuri postale, carti postale, bilete ori
foi de calatorie ori transport, cupoane raspuns international ori punerea in circulatie a unor
astfel de valori falsificate. Obiectul juridic se refera la increderea publica in valorile enumerate.
Obiectul material consta in materialele din care s-au confectionat valorile enumerate. Subiect
activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul
material al laturii obiective presupune o actiune de falsificare. Urmarea imediata consta intr-o
stare de pericol pentru valorile sociale protejate. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

39

Latura subiectiva presupune intentia care poate fi directa sau indirecta. Tentativa se
pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

31) Falsul intelectual.

Art.289-Cod penal-falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de catre un
functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari
necorespunzatoare adevarului ori omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.
Obiectul juridic consta in increderea publica pe care trebuie sa o inspire un inscris oficial.
Obiectul material consta inscrisul oficial al carui continut este alterat in momentul intocmirii.
Inscrisul falsificat constituie si produsul infractiunii. Subiectul activ este calificat prin calitatea de
functionar. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii
obiective se poate realiza atat printr-o actiune cat si printr-o inactiune. Actiunea consta in
atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului. Inactiunea consta in
omisiunea de a insera unele date sau imprejurari. Infractiunea exista indiferent daca actiunea
sau inactiunea se refera la mai multe date sau imprejurari. Urmarea imediata consta intr-o stare
de pericol pentru valorile sociale protejate. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura
subiectiva presupune intentia faptuitorului care poate fi directa sau indirecta. Tentativa este
pedepsita. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

32) Falsul n declaraii.

Art.292-Cod penal-declararea necorespunzatoare adevarului facuta unui organ sau institutii de
stat in vederea producerii de consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul atunci cand potrivit
legii sau imprejurarilor declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte. Obiectul
juridic consta in increderea publica in declaratiile facute oficial care servesc la producerea unor
consecinte juridice. Obiectul material este reprezentat de declaratia scrisa. Subiect activ poate
fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al
laturii obiective se realizeaza printr-o declaratie necorespunzatoare adevarului. Urmarea
imediata consta intr-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite. Raportul de cauzalitate
trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia directa. Tentativa nu se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

40

33) Falsul n nscrisuri sub semntur privat.

Art.290-Cod penal-falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii ori
a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il
incredinteaza altei persoane spre folosire in vederea producerii unor consecinte juridice.
Obiectul juridic se refera la incredea publica pe care trebuie sa o inspire inscrisurile sub
semnatura privata . Obiectul material consta in inscrisul sub semnatura privata falsificat.
Trebuie indeplinite doua conditii, pentru ca un inscris sa constituie obiect material: sa emane de
la o persoana particulara si sa fie producator de consecinte juridice. Subiect activ poate fi orice
persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii
obiective presupune o actiune de falsificare a unui inscris sub semnatura privata. Urmarea
imediata consta intr-o stare de pericol pentru valorile ocrotite de lege. Raportul de cauzalitate
trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia directa. Tentativa se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

34) Falsul material n nscrisuri oficiale.

Art.288-Cod penal-falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea inscrierii sau prin alterarea
lui in orice mod de natura sa produca consecinte juridice.Obiectul juridic se refera la increderea
publica, in autenticitatea sau veridicitatea inscrisulrilor oficiale. Obiectul material este
reprezentat dupa caz de materialul pe care se scrie in cazul falsificarii prin contrafacere sau de
inscrisul oficial preexistent in cazul falsificarii prin alterare. Subiect activ poate fi orice persoana.
In forma agravata din al.2-subiectul activ are calitatea de functionar si savarseste fapta in
exercitiul atributiilor sale de serviciu. Participatia penala este posibila sub toate formele.
Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin una din cele trei actiuni alternative:
contrafacerea scrieii, contrafacerea subscrierii, alterarea inscrisului. Fapta constituie infractiune
numai daca priveste un inscris care are putere probatorie si contine relevanta juridica. Urmarea
imediata consta inntr-o stare de pericol pentru valorile ocrotite de lege. Raportul de cauzalitate
trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi directa sau indirecta.
Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Al.2-infractiunea
este mai grava daca falsul este savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

35) Falsul privind identitatea.

41

Art.293-Cod penal-prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei
persoane pentru a induce in eroare un organ de stat in vederea producerii unei consecinte
juridice. Al.2-incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile sau pentru
identificarea spre a fi folosit fara drept. Obiectul juridic se refera la increderea publica la
adevarul privind concordanta dintre identitatea sub care se prezinta si identitatea reala. In
modalitatea al.1 infractiunea nu are obiect material. Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective in
forma al.1-se realizeaza prin doua actiuni alternative: prezentarea sub o identitate falsa sau
atribuirea unei asemenea identitati unei persoane, iar in forma al.2-incredintarea unui inscris
care serveste la dovedirea starii civile spre a fi folosit fara drept. Urmarea imediata consta intr-o
stare de pericol pentru valoarea sociala protejata. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentia directa. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3
ani.

36) Favorizarea infractorului.

Art.264-Cod penal-ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul
savarsirii infractiunii pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea
pedepsei, ori pentru a asigura infractorului produsul infractiunii. Obiectul juridic se refera la
activitatea de infaptuire a justitiei. Infractiunea are caracter subsidiar. Obiectul material poate
consta in bunul provenit din savarsirea infractiunii. Subiect activ poate fi orice persoana cu
exceptia autorului infractiunii in legatura cu care se realizeaza fapta de favorizare. Participatia
penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin
ajutorul dat unui infractor. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru
normala desfasurare a activitatii de justitie. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura
subiectiva presupune intentia care poate fi directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 7 ani. Al.3-fapta savarsita de o ruda nu se
pedepseste.

37) Furtul calificat.

Dupa cum s-a aratat, furtul este prevazut in codul penal atat in forma simpla cat si in forma
calificata. Furtul calificat presupune, ca orice forma agravata a unei infractiuni, realizarea
continutului infractiunii in prezenta uneia dintre imprejurarile care ridica gradul de pericol social
42

al faptei si care este prevazuta, din aceasta cauza, ca circumstanta agravanta. Furtul savarsit
de doua sau mai multe persoane impreuna (art. 209 lit. a c.p.). periculozitatea sociala a furtului
este determinata, in acest caz, de insasi pluritatea faptuitorilor, care da acestora o mai mare
forta de actiune, le creaza mai mari posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii, ii face
sa actioneze cu mai multa siguranta si indrazneala. Pentru existenta agravantei se cere, pe de
o parte, ca furtul sa fie savarsit de doua sau mai multe persoane, iar pe de alta parte, ca
faptuitorii sa fi savarsit fapta impreuna. Furtul savarsit de o persoana avand asupra sa o arma
sau o substanta narcotica (art. 209 lit. b c.p.). in aceasta situatie furtul este calificat deoarece,
pe de o parte faptuitorul avan asupra sa o arma sau o substanta narcotica capata incredere
sporita in reusita actiunii sale, iar pe de alta parte, detinerea armei sau a substantei narcotice
implica pericolul folosirii acestora. Pentru existenta agravantei este suficient ca faptuitorul sa fi
avut asupra sa arma sau substanta narcotica in momentul savarsirii furtului. Furtul calificat
prevazut in art. 209 lit. b c.p. exclude folosirea armei sau a substantei narcotice. Daca
faptuitorul foloseste arma sau substanta narcotica fapta constituie talharie si nu furt. Notiunea
de "arma" are intelesul stabilit prin dispozitiile al. 1 al art. 151 c.p. adica intelesul de instrument,
piesa sau dispozitiv declarat astfel prin dispozitiile legale. Furtul savarsit intr-un loc public (art.
209 lit c c.p.). Locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. In unele dintre
aceste locuri exista aglomeratii (piete, statii). Prin "loc public" trebuie sa intelegem avand in
vedere dispozitiile art. 152 c.p. orice loca care prin natura sau destinatia lui este in permanenta
accesibil publicului precum si orice alt loc in care publicul are acces in anumite intervale de
timp. Furtul savarsit intr-un mijloc de transport in comun (art. 209 lit. d c.p.) Mijloacele de
transport in comun, ca si locurile publice ofera conditii favorabile savarsirii unor furturi; si in
mijloacele de transport in comun este inevitabila, mai ales la anumite ore, o mare aglomeratie
ceea ce usureaza sustragerea de bunuri. Prin "mijloc de transport in comun" se intelege
mijlocul de transport care anume aceasta destinatie precum si cele care fara a avea anume
aceasta destinatie sunt folosite pentru a transporta mai multe persoane impreuna.

Pentru

aplicarea agravantei este necesar ca bunul sustras sa se fi aflat asupra unui pasager sau in
spatiul afectat transportului in comun. Furtul savarsit in timpul noptii (art. 209 lit. e c.p.). Furtul
savarsit in timpul noptii a fost considerat pe drept cuvant mai grav deoarece noapte ofera
imprejurari deosebit de favorabile pentru savarsirea acestei infractiuni; noaptea datorita
intunericului, a scaderii atentiei si a vigilentei oamenilor, care in marea lor majoritate se retrag
pentru odihna, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de a fi descoperit,
de bunul pe care urmareste sa-l sustraga; de asemenea, noaptea datorita intunericului, a linistii
si singuratatii, faptuitorul este mai indraznet, se simte incurajat sa savraseasca fapta existand si
pericolul ca el, sa recurga la folosirea unor mijloace violente: in sfarsit, cel ce intelege sa se
foloseasca de toate aceste imprejurari si se dovedeste mai periculos, ceea ce impune o mai
43

mare severitate din partea legii penale. Intrucat legiuitorul a folosit expreia "in timpul noptii" in
sensul pe care il are in vorbirea obisnuita, adica in sensul de fenomen natural care se
manifesta prin lasarea intunericului cu toate consecintele pe care le atrage in mod obiectiv
acest fenomen, consideram ca noaptea incepe in momentul cand se creaza aceasta ambianta
si dureaza pana in momentul cand ziua aparand din nou se ridica intunericul si inceteaza
conditiile create de timpul noptii. Furtul savarsit in timpul unei calamitati (art. 209 lit. f c.p.). Prin
"calamitate" trebuie sa intelegem ca si in vorbirea obisnuita situatia in care se produce, ca
urmare a unui eveniment, o stare de paft pagubitoare pentru o colectivitate de persoane.
Intrucat legiuitorul se refera la savarsirea furtului in timpul unei calamitati, aplicarea agraventei
este necesar ca fapta sa fie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul cand se
produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul cand aceasra stare
inceteaza. Furtul savarsit in timpul unei calamitati este mai grav, deoarece situatia de fapt
creata face ca oamenii dominati de necesitatea salvarii vietii lor sau a altora sa scape din
vedere paza bunurilor. Furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a
unei chei adevarate ori a unei chei micinoase (art. 209 lit g. c.p.). Circumstanta care califica
furtul se refera in acest caz la mijlocul folosit de faptuitor demonstrand din partea acestuia o
mai mare staruinta in realizarea hotararii infractionale si deci un grad mai ridicat de pericol
social. Efractia consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispozitiva care are
menirea de a impiedica patrunderea intr-un anume loc. Violenta constituie asadar o conditie
absolut necesara pentru existenta efractiei. Daca inlaturarea obiectului s-a facut sau a
dispozitivului ce impiedica patrunderea s-a facut in mod firesc fara ca faptuitorul sa recurga la o
actiune violenta, agravanta savarsirii furtului prin efractie nu poate fi retinuta. De regula efractia
duce la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia actioneaza
faptuitorul (spargerea geamului, stricarea incuietorii). Exsita efractie si atunci cand faptuitorul
inlatura piedica intalnita prin demontare sau prin orice alta violenta care nu duce la distrugerea
sau degradarea acesteia (demontarea unei ferestre pentru a intra intr-o locuinta). Efractia poate
consta in utilizarea violentei pentru inlaturarea dispozitivelor de inchidere exterioare ori a unor
dispozitive de inchidere interioare. Escaladarea care demonstraza ca si efractia o mai mare
staruinta a faptuitorului in realizarea hotararii sale infractionale consta in depasirea, trecerea
peste anumite obstacole care impiedica patrunderea faptuitorului in locul in care se afla bunul
pe care urmareste sa-l sustraga. Dar daca in cazul efractiei efortul suplimentar al faptuitorului
se refera la inlaturarea prin violenta a unui obiect sau dispozitiv de inchidere in cazul escaladarii
acest efort se refera la folosirea fortei fizice si a abilitatii pentru a trece peste un obstacol pe
care faptuitorul nu-l distruge nici nu-l degradeaza. Daca trecerea peste obstacol nu a necesitat
nici un efort suplimentar din partea faptuitorul furtul este simpl si nu calificat (trecrea cu piciorul
peste un gard de mica inaltime). Furtul este calificat potrivit art. 209 lit g c.p. si atunci cand fapta
44

a fost savrasita prin folosirea fara drept adevarate ori a unei chei mincinoase. Cheia adevarata
este cheia care slujeste in mod normal la deschiderea dispozitivului de catre cel indreptatit sa o
foloseasca. Prin cheie mincinoasa se intelege cheia falsa, contrafacuta sau orice instrument cu
ajutorul caruia poate fi actionat mecanismul unui dispozitiv de inchidere fara a fi distrus sau
degradat. Pentru existenta furtului calificat prevazut in art. 209 lit. g c.p. este necesar sa sa
stabileasca ca faptuitorul a folosit in mod efectiv unul dintre mijloacele sau procedeele indicate
in text; in caz de tentativa nu este suficient sa se constate ca faptuitorul avea asupra sa
instrumente de efractie, mijloace de escaladare sau chei adevarate sau false ci va trebui sa se
faca dovada ca in incercarea sa de a savarsi furtul el s-a folosit de aceste mijloace. Furtul
savarsit asupra produselor petrolire sau gazelor naturale din conducte, depozite si cisterne (art.
209 lit. h c.p.). circumstanta agravanta se refera la obiectul material al infractiunii: daca in cazul
furtului simplu obiectul material al infractiunii poate fi orice bun mobil, in cazul acestui furt
calificat, actiunea de sustragere trebuie sa priveasca produse petrolire sau gaze naturale.
Gravitatea sporita a furtului savarsit asupra produselor petroliere sau gazelor naturale din
conducte, depozite si cisterne este determinata pe de o parte de insemnatatea acestor resurse
energetice iar pe de alta parte, de consecitele pe care la poate aduce savarsirea faptei. Furtul
savarsit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural (art. 209 lit i cp) Circumstanta
care atribuie furtului caracter calificat se refera si de data aceasta la obiectul material al
infractiunii; acesta trebuie sa fie un bun care face parte din patrimoniul cultural. Furtul savarsit
de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita (art. 209 lit j cp) Circumstanta agravanta
consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu putea fi recunoscut.
Acest procedeu poate consta in mascare, deghizare sau travestire. In cazul mascarii faptuitorul
isi acopera fata cu o masca lasand descoperiti numai ochii. In cazul deghizarii sau travestirii
faptuitorul isi creaza o infatisare sau se imbraca in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut. Furtul
savarsit asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se apara (art. 209 lit k
cp) Este incapabila de a-si exprima vointa persoana lipsita de aptitudinea de a intelege si de asi manifesta constient vointa fie datorita varstei, unei maladii sau altor imprejurari: betie, somn
hipnotic. Incapabila de a se apara este persoana care nu poate opune rezistenta faptuuitorului
datorita unei infirmitati fizice, oboselii fizice, varstei etc. este necsar ca starea persoanei sa nu
fie produsa de faptuitor deoarece in caz contrar fapta constituie infractiunea de talharie. De
asemenea este necesar ca faptuitorul sa fi stiut in momentul comiterii furtului ca savarseste
fapta asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se apara. Daca
faptuitorul a fost in eroare cu privire la aceasta imprejurare agravanta nu este aplicabila. Furtul
savarsit asupra unui act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau
identificare (art. 209 lit j cp). Actele care servesc pentru dovedirea starii civile sunt: certificatul
de nastere, certificatul de casatorie, copiile notariale ale acestora, iar acte care servesc pentru
45

legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate, legitimatia eliberata de organizatia sau
institutia unde functioneaza posesorul acesteia. Pentru aplicarea agravantei este necesar sa se
stabileasca ca faptuitorul a stiut in momentul savarsirii furtului ca sustrage un act care serveste
pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare. In consecinta, furtul este simplu si nu
calificat, de exempl, in cazul in care faptuitorul a furat o haina, fara a cunoaste ca in buzunarul
acesteia se aflau acte de identitate, acte pe care le-a gasit ulterior si nici in cazul in care
faptuitorul a sustras din buzunarul unei persoane o batista in care se gasea o suma de bani si
un buletin de identitate, deoarece, introducand mana in buzunar si tragand afara batista, el nu a
putut avea reprezentarea ca fura un act de identitate, asemenea acte netinandu-se in batista.
Furtul care a avut consecinte deosebit de grave (art. 209 alin ultim cp) Circumstanta agravanta
consta in aceea ca, prin savarsirea furtului, s-au produs consecinte deosebit de grave. Furtul
care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.

38) Furtul.
Furtul simplu consta, potrivit alin. 1 al art. 208 c.p.,in luarea unui bun mobil din posesia sau
detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept. Furtul are ca
obiect juridic special relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.
Posesia exercitata de o alta persoana decat proprietarul bunului poate fi legitima sau
nelegitima. Posesia legitima este aparata impotriva oricui, chiar si impotriva proprietarului, care
se face si el vinovat de savarsirea infractiunii de furt, daca se ia bunul, in conditiile al. 1 art. 208
c.p., deoarece, potrivit al. 3 al aceluiasi text, fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in
intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau
detentia legitima a altei persoane. Posesia nelegitima este si ea aparata; un bun furat poate
constitui, la randul sau obiectul material al altui furt Ocrotirea penala si a posesiei nelegitime
asupra bunurilor mobile este necesara. Prin incriminarea furtului, legiuitorul a urmarit sa
ocroteasca si detentia asupra bunurilor mobile. Desi din punctul de vedere al dreptului civil
exista deosebiri esentiale intre posesie si detentie, totusi, din punctul de vedere al ocrotirii
penale, ele sunt puse pe acelasi plan. Infractiunea de furt are ca obiect material bunul mobil,
aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se exercita actiunea de luare. Obiectul
material al furtului se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca este un bun mobil. Prin bun
mobil se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul, fara a-si modifica
valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate animalele si pasarile
domestice, precum si vietuitoarele care traiesc in stare naturala, dar se pot afla in stapanirea
46

altei persoane. Neanimate sunt toate celelate bunuri, indiferent de starea lor fizica (lichida,
solida sau gazoasa). Ne intereseaza daca bunurile mobile sunt principale sau accesorii,
divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile. Pot
constitui obiect material al furtului parti artificiale ale organismului uman (de ex. o proteza).
Banii si hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile si, in consecinta, pot constitui obiectul
material al furtului. Din cerinta legii ca bunul sa fie mobil rezulta ca un bun imobil nu poate
constitui obiectul material al furtului. Cu privire la un asemenea bun nu se poate concepe
realizarea actiunii de luare. In schimb parti dintr-un asemenea bun, devenite mobile prin
detasare, pot constitui obiectul material al infractiunii. Pot constitui obiect material al furtului
arborii, recoltele - dupa ce au fost desprinse de pe sol, precum si fructele -; dupa ce au fost
desprinse de pe tulpini. Legea asimileaza bunului mobil, in cazul furtului, si orice energie care
are valoare economica (art. 208 al. 2 c.p.). Pentru a fi considerata bun mobil si a putea constitui
obiectul material al furtului energia, trebuie sa aiba valoare economica, adica trebuie sa fie
susceptibila de captare si folosire pentru satisfacerea unei trebuinte a omului. In cazul
sustragerii de energie electrica prin ruperea sigiliilor aplicate pe contoarele electrice, fapta
constituie furt calificat (prin efractie). De asemenea, legea asimileaza bunului mobil si
inscrisurile (art. 208 al. 2 c.p.). In lipsa unei precizari legale, prin inscrisuri trebuie sa
intelegem nu numai acele acte scrise care au valoare probanta, ci si orice alte inscrisuri care,
avand o valoare materiala independenta, fac parte din patrimoniul unei persoane, cum sunt
manuscrisele, memoriile, jurnalele intime, corespondenta etc. Daca inscrisul este un act care
dovedeste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat (art. 209
ultim al. C.p.). Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul. In asemenea caz furtul poate fi
savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept, fie in scopul folosirii pe nedrept. Furtul savarsit in
scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat un vehicul susceptibil de
folosire. Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decat in scopul insusirii pe
nedrept. Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect al furtului, trebuie sa se afle, in al doilea
rand, in posesia sau detentia altei persoane decat faptuitorul in momentul savarsirii faptei. Din
aceasta cerinta a legii rezulta ca nu poate constitui obiect material al furtului bunul care s-a aflat
in momentul sustragerii, in posesia sau detentia faptuitorului. Un asemenea bun constituie
obiectul material al abuzului de incredere, daca faptuitorul si l-a insusit, a dispus de el pe
nedrept sau a refuzat sa-l resituie. De asemenea nici bunul abandonat -; adica iesit din posesia
persoanei cu voia acesteia, si nici bunul gasit -; adica iesit din posesia altei persoane fara voia
acesteia, nu pot constitui obiectul material al infractiunii de furt. Insusirea unui bun abandonat
nu poate cnstitui infractiune. In ceea ce priveste bunul gasit, daca gasitorul nu-l preda in
termenul prevazut de lege poate dispune de el ca de un bun propriu. In cazul furtului, legea
punand posesia si detentia asupra bunului mobil pe acelasi plan sub raportul ocrotirii, cerinta
47

referitoare la aflarea bunului in posesie sau detentia altuia este indeplinita, daca, in momentul
savarsirii faptei, bunul s-a aflat in stapanirea de fapt a altei persoane decat proprietarul. Nu
intereseaza cine ste proprietarul bunului si nici daca persoana de la care a fost luat bunul era
sau nu titular al vreunui drept de a-l poseda sau detine. Stapanirea de fapt nu trebuie insa
confundata cu simplul contact material pe care o persoana il are cu un bun; un asemenea
contact nu confera persoanei nici posesia si nici detentia asupra bunului, iar daca il sustrage,
comite tot infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere sau inselaciune. De ex.,
comite infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere, cel care fuge cu un
portmoneu pe care cel din fata lui I l-a incredintat pentru a scrie pe el sau cel care rugat de
pagubas, in sala de asteptare a unei gari, sa aiba grija pentru scurta vreme de o valiza, si-o
insuseste fugind cu ea etc. Dimpotriva, intreruperea temporara a contactului material cu un bun
mobil nu inseamna pierderea posesiei asupra acelui bun. In consecinta, savarseste tot
infractiunea de furt si nu infractiunea de insusire a bunului gasit, de ex. acela care isi insuseste
plicul cu un bilet de tren gasit in fata cutiei postale a blocului in care locuieste, desi pe plic era
scrisa adresa persoanei vatamate sau acela care-si insuseste un animal gasit, cu toate ca si-a
dat seama ca acesta nu era pierdut ci doar s-a indepartat de locuinta proprietarului. Infractiunea
de furt poate fi savarsita de orice persoana; legea nu cere faptuitorului o calitate speciala. De
regula faptuitorul nu are nici un drept asupra bunului pe care il ia din posesia sau detentia
altuia. Infractiunea de furt exista si atunci cand cel care savarseste fapta are total, sau in parte,
un drept de proprietate asupra bunului. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia
penala este posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii anterioare. Elementul material
al laturii obiective consta in actiune a de a lua bunul mobil din posesia altuia fara
consimtamantul acestuia. Actiunea de luare se realizeaza prin doua acte distincte constand in:
deposedarea-scoaterea bunului din sfera de stapanire a posesorului si respectiv imposedareatrecerea bunului in sfera de stapanire a faptuitorului. Daca faptuitorul a patruns in locuinta
victimei exista concurs real de infractiuni intre violarea de domiciliu si furt. Urmarea imediata
consta in pricinuirea unei pagube. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Infractiunea se
savaseste cu intentie directa. Furtul poate fi savarsit de o singura persoana sau de mai multe
persoane. Daca fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, furtul este
calificat (art. 209 lit. a c.p.). Tentativa furtului este pedepsita de lege (art. 222 c.p.). Exista
numerose teorii referitoare la consumarea furtului: teoria potrivit careia furtul se consuma in
momentul cand faptuitorul apuca, cu mana sau cu instrumentul de care se foloseste, bunul pe
care urmareste sa si-l insuseasca pe nedrept, indiferent daca a reusit sa-l ia si sa-l pastreze;
teoria potrivit careia consumarea furtului este determinata de ridicarea si transportarea bunului
in locul unde faptuitorul a avut intentia de a-l depune; teoria potrivit careia furtul se consuma in
momentul cand faptuitorul ridica bunul din locul in care se afla, deplasandu-l in alt loc; teoria
48

potrivit careia furtul se consuma in momentul luarii bunului in stapanirea de fapt a faptuitorului;
teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ajunge in situatia de a-si
asigura stapanirea asupra bunului. Furtul se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 15 ani.

39) Graierea.
Este un act de clementa adoptat de catre Parlament, pe cale de lege sau de catre seful statului,
prin decret care are ca efect inlaturarea executarii unei pedepse, redu-cerea unei pedepse sau
inlocuirea acesteia cu o specie de pedeapsa mai usoara. Clasificare: In functie de intinderea
efectelor: 1) Gratiere totala -; Cand se inlatura in intregime executarea pedepsei; 2) Gratiere
partiala -; Cand produce efecte doar asupra unei parti din pedeapsa. II. Dupa numarul
subiectilor vizati: 1) Gratiere individuala -; Acordata de presedinte prin decret prezidential. Intervine, intotdeauna, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. 2) Gratiere colectiva -;
Acordata de Parlament, prin lege. Poate interveni si an-terior ramanerii definitive a hotararii, dar
aplicarea ei se va face doar dupa ce hotararea a ramas definitiva.III. Dupa modul in care se
produc efectele gratierii: 1) Gratiere neconditionata -; Cand efectele sale se produc definitiv si
irevoca-bil de la data aplicarii actului de gratiere. 2) Gratiere conditionata -; Cand efectele
definitive se produc doar la expirarea unui termen de incercare stabilit prin actul de gratiere.
Desi Codul penal nu o mentioneaza in mod expres in art. 120, gratierea conditionata se
regaseste in numeroase legi de gratiere. Efectele definitive ale acesteia, respectiv considerarea
ca executata a pedepsei ori a unei parti din pedeapsa, se produc la expirarea termenului de
incercare. Acest termen este stabilit prin fiecare lege, dar, de regula, el este de 3 ani. La fel ca
amnistia, gratierea opereaza retroactiv cu privire la fapte savarsite anterior adoptarii actului de
gratiere. In schimb, spre deosebire de amnistie, chiar daca intervine anterior condamnarii,
gratierea va produce efecte doar dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In caz
de gratiere intervenita inainte de condamnare este obligatorie continuarea procesului penal
pana la finalizarea acestuia si abia apoi se va face aplicarea actului de gratiere. Efectele
gratierii Indiferent de forma gratierii se vor produce aceleasi efecte. Acestea pot fi:
Considerarea ca executata a pedepsei in intregul sau, considerarea ca executata a unei parti
din pedeapsa sau comutarea pedepsei intr-o specie mai usoara (comutarea detentiunii pe viata
in pedeapsa cu inchisoarea, sau comutarea acesteia din urma in pedeapsa cu amenda). Daca
este vorba de o gratiere neconditionata, aceste efecte se produc de la momentul aplicarii
gratierii. Daca intervine o gratiere conditionata, efectele se produc la momentul expirarii
termenului de incercare. Caracteristic gratierii conditionate este si faptul ca in cazul acesteia
poate interveni revocarea ei. Aceasta intervine atunci cand condamnatul savarseste o noua
49

infractiune (uneori, legiuitorul prevede ca orice infractiune poate atrage revocarea, alteori
limiteaza acest efect doar la infractiunile intentionate) in termenul de incercare. In caz de
revocare a gratierii conditionate se aplica cumulul aritmetic, pedeapsa gratiata adaugandu-se la
pedeapsa aplicata pentru infractiunea care a atras revocarea gratierii. Gratierea poate interveni
si cu privire la o pedeapsa a carei executare a fost sus-pendata. Intr-un asemenea caz, partea
de pedeapsa care a fost gratiata se va scadea din termenul de incercare al suspendarii. Daca
gratierea e totala, din termenul de incercare al suspendarii va ramane doar acel termen fix de 2
ani, care va continua sa curga, functionand ca un termen de reabilitare special. Termenul de
incercare al gratierii incepe sa curga de la data aplicarii actului de gratiere. Daca in termenul de
incercare condamnatul nu savarseste o alta infractiune, pedeapsa se va considera executata
de la data aplicarii actului de gratiere. In cazul in care infractorul comite o noua infractiune,
exista mai multe posibilitati pentru revocarea gratierii dispusa pentru o pedeapsa a carei
executare a fost suspendata, in functie de momentul in care este comisa aceasta infractiune (in
termenul de incer-care al gratierii, in termenul de incercare al suspendarii sau in ambele
termene). Vom avea in acest caz doua termene de incercare: termenul de incercare al
suspendarii si termenul de incercare al gratierii. Comiterea unei noi infractiuni poate atrage atat
revocarea suspendarii, cat si revocarea gratierii. Avem 4 situatii: 1) Cand infractiunea este
comisa doar in termenul de incercare al suspendarii.In acest caz, dat fiind ca termenul de
incercare al gratierii a expirat, efectele gratierii s-au produs in mod irevocabil. Astfel, partea din
pedeapsa care a fost gratiata va fi considerata ca executata in mod irevocabil. In exemplul dat,
va opera revocarea suspendarii conditionate si se va aplica sistemul cumulului aritmetic. Astfel,
pedeapsa pentru noua infractiune se va adauga la restul negratiat din pe-deapsa initiala. 2)
Infractiunea e savarsita in termenul de incercare al gratierii si in termenul partii gratiate din
pedeapsa. In aceasta situatie, noua infractiune fiind savarsita in termenul de incercare al
gratierii, se va revoca gratierea. Efectul revocarii gratierii consta in reintregirea termenului de
incercare al suspendarii. Astfel, se constata ca noua infractiune e comisa si in termenul de
incercare al suspendarii, ceea ce va atrage revocarea suspendarii, iar infractorul va executa
pedeapsa pentru noua infractiune adaugata la pedeapsa initiala in intregul ei. 3) Infractiunea e
savarsita dupa expirarea termenului de incercare al suspendarii, dar in termenul de incercare al
gratierii. In aceasta ipoteza se va revoca gratierea, caci infractiunea este savarsita in termenul
de incercare al gratierii. Efectul revocarii este reintregirea termenului de incercare al
suspendarii. Totusi, se constata ca acest din urma termen, chiar reintregit, se implinise la
momentul comiterii noii infractiuni si, deci, nu mai este posibila revocarea suspendarii. In
concluzie, infractorul va executa doar pedeapsa pentru infractiunea savarsita ulterior. 4)
Infractiunea e savarsita dupa expirarea termenului de incercare al gratierii si in timpul fractiunii
de pedeapsa ce a fost gratiata. In aceasta situatie, dat fiind ca termenul de incercare al gratierii
50

a expirat, efectele sale s-au produs cu titlu definitiv, adica partea de pedeapsa gratiata este in
mod irevocabil considerata ca executata. Astfel, aceasta fractiune iese din structura termenului
de incercare al suspendarii (care acum se compune din perioada fixa de 2 ani si partea
negratiata din pedeapsa) si se considera ca noua infractiune e savarsita dupa epuizarea
acestui termen. In concluzie, nu mai poate opera revocarea si infractorul va executa doar
pedeapsa prevazuta pentru noua infractiune. Limitele efectelor gratierii 1) Limita temporala
Aceste limite sunt similare cu cele de la amnistie. Si in cazul gratierii, aceasta opereaza cu
privire la o infractiune continua, continuata sau de obicei doar daca s-a epuizat anterior datei
stabilite prin actul de gratiere. 2) Limita materiala Priveste sfera infractiunilor la care se aplica
gratierea. Aceasa limitare este stabilita in fiecare caz in parte prin legea de gratiere. 3) Limita
efectelor pedepsei Gratierea nu produce efecte asupra pedepselor complementare, afara de
cazul cand prin actul de gratiere se dispune astfel. Art. 120 (4), cod penal prevede ca gratierea
nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor educative. Insa, in practica
legislativa, au existat numeroase acte de gratiere a caror aplicabili-tate a fost extinsa si in cazul
masurilor educative. Nu au fost insa extinse si asupra masurilor de siguranta. De asemenea,
gratierea nu produce efecte asupra drepturilor persoanei vatamate. Condamnarile in privinta
carora a intervenit gratierea pot fi luate in calculul starii de recidiva. Este important de precizat
ca gratierea nu are ca efect reabilitarea de drept.

40) Infraciunea consumat i infraciunea epuizat.

Infr.consumata este acea forma de infr,detarminata de faza de desfasurare a activitatii
infractionale,in care intentia se materializeaza printr-o activitate care realizeaza intregul continut
al infractiunii. La infractiunea consumata se realizeaza o unitate deplina intre elem.obiectiv si
cel subiectiv al continutului infr., in sensul ca actiunea si urmarile ce se produc reprezinta
tocmai intentia faptuitorului. In functie de felul activitatii infractionale si de continutul
infractiunilor, forma consumata a infr se prezinta in doua modalitati: - unele fapte sunt urmate in
mod nemijlocit de un rezultat concret si se numesc infr. de rezultat; - altele determina crearea
unei stari de pericol, de primejdie ptr valorile aparatede lege si se numesc infr. de pericol. O
infr.se considera consumata in masura in care se realizeaza continutul cuprins in legea penala.
Infr.consumata in cazul infr.de rezultat presupune executarea actiunii si producerea rezultatului
respectiv. De ex. La infractiunile de omor, acte de diversiune, distrugere sau neglijenta in
serviciu, daca se realizeaza numai actiunea,fara a se produce rezultatul, nu va exista infr.
consumata. Sunt unele infr.in al caror continut se prevede, pe langa producerea unui prin
rezultat, un alt rezultat, de cele mai multe ori mai grav decat primul, indeosebi la infr.calificate.
51

In cazul infr.de pericol, infr. se considera consumata in momentul in care s-a realizat actiuneainactiunea incriminata,fara a se mai cere producerea unui rezultat,acesta subintelegandu-se
sub forma unei anumite tulburari sociale, aunei stari de pericol. Legea penala nu prevede insa
producerea lor in mod expres. Ex: infractiunile de specula,dezertare,bigamie si o mare parte a
infr. contra securitatii nationale. Exista si unele infr. prin care legiuitorul a incriminat fapte care,in
fond, sunt numai acte de pregatire sau acte de incercare aunei infractiuni, ori acestea sunt
cuprinse in forma consumata. Ex: in cazul infr.de atentat (art 281 c.pen)in forma consumata se
poate include si incercarea(tentativa) de a suprima viata ori de a afecta integritatea corporala
sau sanatatea unei pers.care indeplineste o activitate importanta de stat. Asadar,infr.se
considera consumata si atunci cand aceste scopuri nu s au realizat,din diferite
motive,independente de vointa faptuitorului. Infr.epuizata-In cazul anumitor categorii de infr.
este posibil ca,dupa ce fapta s-a consumat, prin procedura urmarii immediate sub forma de
vatamare,acest rezultat sa se amplifice,fie in cadrul unui proces natural,firesc,fara nicio noua
interventie a faptuitorului,fie datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice si dupa atingerea
momentului consumptiv pana la interventia unei actiuni contrare (a faptuitorului sau a autoritatii)
de natura sa opreasca prelungirea actiunii sau inactiunii. Momentul in care rezultatul nu mai
produce consecinte subsecvente este momentul asa-numit al epuizarii actiunii,iar infractiunile
care au cunoscut o asemenea amplificare a rezultatului sunt fapte penale epuizate.
Infr.epuizata este,ca si tentativa, o forma atipica,trebuind tratata distinct,ca o forma infractionala
de sine statatoare. Amplificarea urmarilor dupa momentul consumarii este posibila numai la
unele categorii de infr. si anume, la infr.continue,continuate,de obicei si progresive.

41) Infraciuni la care nu este posibil tentativa.

Infractiuni la care nu este posibila tentativa a) Infractiunile din culpa Deoarece tentativa ate la
baza o hotarare de a comite actiunea. b) Infractiunile praeterintentionate Rezultatul mai grav
este produs din culpa, deci nu putea fi prevazut. c) Infractiunile de executare prompta Insulta,
calomnia sunt fapte care se consuma chiar in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii. d)
Infractiunile omisive In cazul acestor actiuni fie a avut loc conduita pozitiva la care legea obliga,
fie aceasta conduita nu a avut loc si suntem in prezenta unei infractiuni consumate. Art. 216,
cod penal -; Infractiunea de insusire a bunului gasit La infractiunile comisive prin omisiune este
posibila tentativa. Ex: Situatia mamei care ia hotararea de a-si omori copilul prin nealaptare. e)
Infractiunile de obicei In literatura de specialitate se afirma ca nu este posibila tentativa la
infractiunea continua. Afirmatia este eronata, deoarece, in realitate, ea poate avea tentativa. Ex:
Ipoteza furtului de energie electrica S-a mai spus ca nu este posibila tentativa la infractiunea
52

continuata. Trebuie facuta precizarea ca infractiunea continuata poate cunoaste o tentativa, in

masura in care toate actele care o compun au ramas in faza tentativei. Ex: Tentativa de furt
savarsita in forma continuata.

42) Instigarea.
Participatia penala se prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care
diferiti participanti o au la savarsirea faptei. Aceste moduri corespund, asadar, diferitelor moduri
de cooperare la savarsirea infractiunii. Formele participatiei au caracter absorbant, in sensul ca
cele mai grave, cum sunt cele de coautorat, le absorb pe cele mai putin grave (cele de instigare
si complicitate). Deci, participarea unei persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni nu poate fi
considerata si autorat si instigare, ci numai coautorat, datorita unitatii infractiunii, chiar daca
coautorul a determinat mai intai la savarsirea infractiunii dupa ce a participat cu acte de
executare la comiterea ei. Desigur, acelasi faptuitor nu poate fi coautor si complice sau
instigator si complice la aceeasi infractiune, fiindca primul act il absoarbe pe ultimul. La
stabilirea pedepsei de catre instanta se ca avea insa in vedere aceasta imprejurare a
participarii cu acte multiple, susceptibile de a fi calificate in mod diferit. Ca forma a participatiei
penale instigarea consta in fapta unei persoane care, cu intentie, determinaa, prin orice
mijloace o alta persoana sa savarseasca o fata prevazuta de legea penala (art. 25 Cod penal).
Instigarea presupune, in mod firesc, prezenta a doua persoane: una a instigatorului care
desfasoara activitatea de instigare si alta, a instigatului fata de care se desfasoara aceasta
activitate. Instigarea prezinta in principal un aspect psihic (moral), ea creeaza, face sa se nasca
in mintea altuia, hotararea de a savarsi fapta prevazuta de legea penala, realizand in acest fel
cauzalitatea psihica care precede si insoteste apoi cauzalitatea fizica, adica efectuarea actelor
de executare prin care se savarseste fapta. Datorita acestui continut psihic al instigarii,
instigatorii au fost si mai sunt inca denumiti autori morali, contributia lor constand in generarea
si realizarea laturii subiective din continutul faptei prevazute de legea penala. De aici nu trebuie
sa se traga concluzia ca contributia instigatorului ar fi numai de ordin imaterial: instigatorul
desfasoara si el o activitate fizica, efectueaza acte (ia contact cu cel instigat, il convinge, ii
procura informatii etc.) care constituie, in esenta, adevarate acte de pregatire in vederea
savarsirii infractiunii; fara aceste acte materiale contributia instigatorului nu s-ar putea
exterioriza si ar ramane ineficienta. Pentru existenta instigarii se cer, insa, indeplinite anumite
conditii: Existenta legaturii subiective intre instigator si instigat. Aceasta legatura se realizeaza
cand primul concepe comiterea unei infractiuni si hotaraste sa determine o alta persoana sa o
savarseasca. Deci se instiga cu intentie. Daca se instiga la o infractiune din al carei continut
53

face parte un anumit mobil sau scop, instigatorul, precum si autorul, trebuie sa cunoasca si sa
actioneze datorita aceluiasi mobil si sa urmareasca scopul respectiv; Sa existe o activitate de
instigare care sa constea in indemn, iar aceasta sa aiba ca rezultat determinarea. Este deci o
exteriorizare a intentiei instigatorului, manifestata prin indemn, incitare si insasi determinarea,
adica insusirea ideii de catre instigat, manifestata prin aceea ca hotaraste sa comita
infractiunea la care a fost indemnat, imprejurare ce reiese din aceea ca trece la executarea ei.
Indemnul este o imbiere la o actiune (inactiune) infractionala. Daca acesta nu este urmat de
determinare, fiindca hotararea era deja luata de catre instigat, dar acesta mai avea unele ezitari
cu privire la punerea in executare, indemnul poate constitui doar complicitate intelectuala,
fiindca a contribuit la intarirea hotararii infractionale. Mijloacele folosite pentru determinare pot fi
verbale sau scrise, directe sau indirecte, explicite sau ascunse si sa constea in argumente
logice, promisiuni de daruri, bani sau orice alte foloase, rugaminti sau amenintari. Se poate, de
asemenea, recurge la desteptarea unor sentimente de lacomie, gelozie, razbunare etc.
Actiunea de determinare sa fie anterioara inceperii executarii actiunii sau inactiunii si sa se
refere la o anumita infractiune care sa fie savarsita intr-un anumit timp. Intre activitatea de
instigare si luarea hotararii de catre instigat trebuie sa existe un raport de cauzalitate. In
principiu, orice persoana poate fi instigata, insa la infractiunile cu subiect pasiv special instigatul
trebuie sa aiba calitatea ceruta de continutul legal al infractiunii in momentul comiterii actiunii
(inactiunii) la care a fost determinat sa o comita. Nu se considera instigare in sensul art. 25 Cod
penal indemnul unei persoane aflate in legitima aparare, adresat alteia ca sa-l loveasca de
agresor si acesta loveste, daca sunt intrunite conditiile atacului si ale apararii, deoarece fapta
autorului nu constituie infractiune, fiind comisa in stare de legitima aparare. Instigatul sa
inceapa savarsirea actiunii la care a fost determinat sau sa se fi abtinut sa efectueze actiunea
ceruta de lege. Instigatorul poate comite si un concurs real de infractiuni. De exemplu, un
casier platitor il determina pe cel ce intocmeste statele de plata sa introduca in

acesta

persoane fictive si apoi retine sumele ce s-ar fi cuvenit acestora. In acest caz se comite de
catre casier o instigare la infractiunea de fals intelectial si o infractiune de delapidare in calitate
de autor, aflate in concurs. Uneori determinarea nu constituie instigare act de participatie, ci
infractiune de sine statatoare, al carei autor este cel care a determinat. In raport cu reusita
sau nu a determinarii, instigarea imbraca mai multe aspecte astfel: Tinand seama de numarul
persoanelor care instiga, poate exista instigare cu un singur instigator sau cu mai multi. In acest
ultim caz, daca s-a realizat o legatura subiectiva intre ei, expresa ori tacita, ei vor fi
coinstigatori. Daca fiecare instigator isi desfasoara activitatea separat, fara sa aiba cunostinta
unul de activitatea celuilalt, exista concurs de instigari. Activitatea coinstigatorilor poate fi
concomitenta ori succesiva, pe cand concursul de instigari este numai succesiv. De asemenea,
poate fi instigata o singura persoana, cand instigarea are loc, de regula, in taina, sau mai multe
54

persoane precis determinate. In aceasta ultima situatie este suficient ca numai una dintre ele sa
treaca la executarea infractiunii pentru a se realiza participatia. Instigarea este colectiva cand
instigatorul se adreseaza unui numar indeterminat de persoane. In functie de felul cum este
comunicata ideea infractionala, instigarea poate fi explicita (deschisa) si ascunsa (perfida,
insidioasa) fiindca instigatorul nu-si da in vileag rolul fata de instigat, astfel ca acesta din urma
crede ca ideea infractionala ii apartine. Avand in vedere rezultatele urmarite prin instigare,
aceasta poate fi determinata, cand se precizeaza infractiunea care urmeaza sa fie comisa, asa
cum se intampla in majoritatea cazurilor, si indeterminata cand, de exemplu, ii spune
instigatului sa faca ce va sti numai sa procure bani chiar prin comiterea unei infractiuni.
Instigarea pote fi realizata personal de catre instigator, cazurile cele mai frecvente, sau prin
intermediul altei persoane. In unele situatii aspectul direct (personal) este cerut expres prin
lege. Tinand seama de efectul indemnului, instigarea poate fi perfecta sau propriu-zisa (reusita,
urmata de executare), potrivit art. 25 Cod penal si neurmata de executare (alin 1, art. 29 Cod
penal). Instigarea perfecta poate fi urmata de desistarea instigatului ori de impiedicarea de
catre acesta a producerii rezultatului. INSTIGAREA NEURMATA DE EXECUTARE (art. 29 Cod
penal) este aceea cand instigatul nu trece la executare. In cazul in care au fost instigate mai
multe persoane, trebuie ca nici una sa nu fi inceput executarea actiunii. Nefiind comisa actiunea
(inactiunea) prevazuta de legea penala la care instigatul a fost indemnat, instigatorul nu va fi
sanctionat ca participant potrivit art. 27 sau 31 Cod penal, ci ca autor al unei infractiuni de sine
statatoare in forma consumata, de pericol, deoarece, virtual, instigarea putea deveni o forma de
participatie. Asa se explica faptul ca sanctiunea pentru aceasta infractiune deriva din pedeapsa
pentru instigarea act de participatie, daca s-ar fi comis infractiune la care s-a instigat. Ca
urmare, instigarea neurmata de executare se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special
al celei prevazute pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. INSTIGAREA
URMATA DE EXECUTARE, DAR CAND INSTIGATUL S-A DESISTAT ORI A IMPIEDICAT
PRODUCEREA REZULTATULUI. Aceasta situatie (prevazuta in art. 29, alin 1 Cod penal) exista
cand actele de instigare au fost urmate de inceperea executarii actiunii, insa instigatul s-a
desistat. Deoarece s-a trecut la executare, se realizeaza participatia, insa numai la o tentativa,
pentru care instigatul nu va fi sanctionat fiindca s-a desistat. Instigatorul va fi sanctionat insa ca
si in cazul instigarii neuramata de executare, intrucat desistarea instigatului are un caracter
personal, care nu-i profita nici instigatorului si nici altor participanti. De lege ferenda, instigatorul
sa fie sanctionat cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea efectiv comisa (tentativa) fiind
vorba de o instigare perfecta urmata de executare. Infractorii au participat la comiterea
aceleiasi infractiuni, una din conditiile de existenta a participatiei. Daca pedeapsa pentru fapta
comisa de autor pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului este mai
mica decat cea a faptei la care a fost instigat, redusa potrivit art. 29, alin 1, Cod penal,
55

instigatorului i se va aplica pedeapsa pentru infractiunea efectiv comisa de instigat. Astfel, daca
X a instigat la omor simplu, care se sanctioneaza cu inschisoare de la 10 la 20 de ani, pentru
care ar trebui sa se aplice pedeapa inchisorii intre 15 zile si 10 ani insa pana in momentul
desistarii s-au cauzat victimei vatamari corporale, prevazute in art. 181 Cod penal, care se
sanctioneaza cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, aceasta pedeapsa i se va aplica atat
instigatului, cat si instigatorului. Pentru a fi sanctionata instigarea neurmata de executare, cat si
cea urmata de executare dar a avut loc desistarea ori impiedicarea producerii rezultatului,
trebuie ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat sa fie mai mare
de 2 ani, altfel instigatorul nu se sanctioneaza. S-a considerat ca gradul de pericol al infractiunii
si al instigatorului in cazurile in care pedeapsa legala a inchisorii este de 2 ani sau mai mica, nu
ar necesita sanctionarea ei. In situatia instigarii urmata de desistarea instigatului, instigatul nu
va fi pedepsit, insa instigatorul urmeaza sa fie sanctionat pentru tentativa la infractiunea
respectiva, iar nu pentru infractiunea efectiv comisa pana in momentul desistarii autorului. Altfel,
se contravine dispozitiilor art. 22 Cod penal. De asemenea, este posibil ca actele de instigare
ce nu s-au produs efectul, fara a avea un caracter penal propriu, sa cada totusi sub incidenta
legii penale datorita imprejurarii ca, pentru a-l determina pe autor sa comita fapta prevazuta de
legea penala, s-au folosit mijloace care, prin ele insele, constituie infractiuni: amenintare, santaj
etc.

43) Iresponsabilitatea.
Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa-si
dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe
ele. Iresponsabilitatea priveste incapacitatea pihica a peroanei atat sub raport intelectiv cand
aceta nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor ei cat si sub
raport volitiv cand nu-si poate determina si dirija in mod normal vointa. Pentru a duce la
inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite, starea de iresponsabilitate a faptuitorului
trebuie sa exite in momentul savarsirii faptei si sa fie totala. Conditiile starii de iresponsabilitate
Faptuitorul sa aiba incapacitatea psihica intelectuala si volitiva cu privire la actiunile sau
inactiunile lui. Starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei. Este
indeplinita aceasta conditie si atunci cand dupa savarsirea faptei faptuitorul si-a recapatat
capacitatea intelectuala si volitiva. Nu paote fi considerat in stare de iresponsabilitate cel care
si-a provocat o astfel de stare ori care a acceptat sa I se provoace o stare de inconstienta.
Daca in momentul savarsirii faptei, faptuitorul avea capacitatea psiho-fizica intelectuala si
volitiva, dar si-a pierdut-o dupa savarsirea faptei, aceasta nu va duce la inlaturarea caracterului
56

penal al faptei. Incapacitatea psiho-fizica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale ori

altor cauze. Fapta savarsita in stare de incapacitate psiho-fizica intelectiva ori volitiva sa fie
prevazuta de legea penala.

44) nlocuirea rspunderii penale.

Inlocuirea raspunderii penale poate fi definita ca institutia in baza careia instanta de judecata
inlocuieste in conditiile prevazute de lege raspunderea penala cu alta forma de raspundere
juridica ce atrage o sanctiune cu caracter administrativ. Conditii cu privire la fapta: pedeapsa
prevazuta de lege este inchisoarea de cel mult un an sau amenda, fapta prezinta un grad de
pericol social redus si nu a produs urmari grave, pana la pronuntarea hotararii paguba trebuie
sa fie reparata in totalitate, faptuitorul sa regrete fapta, aprecierea instantei ca faptuitorul poate
fi indreptat fara a i se aplica o pedeapsa. Instanta dispune inlocuirea si aplica: mustrarea,
mustrarea cu avertisment, amenda.

45) nelciunea.
Art215-Cod penal-inducerea in eroare aunei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei
fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine
sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba. Obiectul juridica are
caracter petrimonial. Obiectul material poate consta in bunuri mobile, imobile sau in insrisuri cu
valoare patrimoniala. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub
toate formele. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune de inducere in
eroare. Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube. Raportul de cauzalitate trebuie sa
existe. Latura subiectiva presupune intentia directa deorece faptuitorul actioneaza in scopul
obtinerii unui folos material. Tentativa se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in
momentul producerii pagubei. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 12 ani. Al.3inselaciunea in conventii consta in inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu
prilejul incheierii sau executarii unui contract, fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat
contractul. Eroarea trebuie sa aiba rol determinant. Forme agravate: al.2-inselaciunea
prevazuta in al.1 si 3 sunt mai grave daca au fost savarsite prin folosirea de calitati mincinoase.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani. Al.5-inselaciunea care a avut consecinte
deosebit de grave. Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor
drepturi. Al.4-inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acoperire. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 la 15 ani.
57

46) Legitima aprare.

Legitima aparare este o cauza care exclude caracterul penal al faptei datorita lipsei de vinovatie
in conditiile in care aceasta este savarsita. Potrivit art. 44 c.p. Este in stare de legitima aparare
acela care savarseste fapta pentru a inlatura un act material, direct, imediat si injust indreptat
impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana si
drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care
din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea
pericolului si cu imprjurarile in care s-a produs atacul Legitima aparare apare ca o riposta pe
care o da o persoana impotriva unui atac ce pune in pericol grav persoana, drepturile acesteia
ori interesul public, riposta determinata de necesitatea apararii valorilor sociale periclitate.
Conditiile legitimei aparari A. Conditiile atacului. Atacul sau agresiunea este o comportare
violenta a omului, o atitudine ofensiva ce se materializeaza de regula intr-o actiune indreptata
impotriva valorilor sociale ocrotite. Pentru a da nastere unei aparari legitime atacul trebuie sa
indeplineasca mai multe conditii: atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust; atacul sa
fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotriva unui interes obstesc;
atacul sa puna in pericol grav valorile sociale ocrotite. Atacul trebuie sa fie material, direct,
imediat si injust. a) Atacul sa fie material. Un atac este material cand se obiectivizeaza prin
actiuni fizice, menite sa pericliteze in substanta sa fizica valorile sociale octorite. Si actiunea
poate reprezenta un atac material, caci permite altor forte sa pericliteze fizic valorile sociale
ocrotite. b) Atacul sa fie direct. Atacul este direct cand se indreapta si creeza un pericol
nemijlocit pentru valoarea sociala ocrotita. Atacul este direct, s-a sustinut in literatura juridica, si
atunci cand vizeaza una din valorile sociale aparate chiar daca nu are un contact nemijlocit cu
acea valoare. Atacul nu este direct daca intre agresor si victima se afla un obstacol (poarta
inchisa, usa inchisa, zid, gard etc.), care face ca atacul sa nu creeze un pericol pentru valoarea
sociala ocrotita. Atacul nu este direct daca intre agresor si valoarea ocrotita exista o distanta
mai mare de spatiu. Spre ex.: nu este un atac direct un atac deslantuit de la o distanta de 100
m cu o secure. c) Atacul sa fie imediat. Atacul este imediat cand pericolul pe care-l reprezinta
pentru valoarea sociala s-a ivit, este actual sau este pe cale sa se iveasca (pericol iminent).
Deci atacul este imediat atunci cand este dezlantuit sau este pe cale sa se dezlantuie.
Caracterul imediat al atacului vizeaza raportul in timp intre atac si obiectul vizat. Caracterul
imediat al atacul este reliefat in intervalul scurs intre inceputul atacul si momentul ivirii
pericolului. Cand intervalul este mare exista posibilitatea inlaturarii pericolului prin alte mijloace,
atacul nu mai este imediat si nu se justifica savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Caracterul imediat al atacului presupune deci iminenta lui (cand este pe cale sa se dezlantuie)
58

cat si declansarea lui. Atacul iminent trebuie sa fie real, obiectiv si nu presupune ca acesta este
pe cale sa se dezlantuie. Atacul imediat este atacul din momentul declansarii si pana in
momentul consumarii acestuia, perioada in care apararea este legitima. d) Atacul sa fie injust,
adica sa nu aiba temei legal in baza caruia se efectueaza. Atacul este just si nu poate da
nastere unei aparari legitime daca consta dintr-o activitate prevazuta sau permisa de lege: spre
ex.: nu reprezinta un atac injust impotriva libertatii, arestarea unei persoane pe baza mandatului
de arestare. Atacul permis sau ordonat de lege isi pastreaza caracterul just atata timp cat este
efectuat in limitele prevazute de lege. Impotriva unui atac dezlantuit de un iresponsabil se va
riposta in stare de necesitate, daca cel ce riposteaza cunoaste starea de iresponsabilitate a
agresorului si deci va trebui sa comita fapta prevazuta de legea penala numai daca nu putea
inlatura altfel pericolul. Daca cel ce face apararea nu cunoaste starea de iresponsabil a
agresorulu el va riposta in legitima aparare inlaturand pericolul prin mijloacele pe care le
considera eficiente, nefiind obligat sa caute o solutie mai putin periculoasa. In acest caz
legitima aparare va veni in concurs cu eroarea de fapt. Atacul sa fie indreptat impotriva
persoanei care se apara, ori impotriva alteia sau impotriva unui interes public. Atacul se
indreapta impotriva persoanei, a drepturilor acesteia susceptibile de a fi atacate direct, material,
imediat si injust. Aceste drepturi ale persoanei pot privi: viata, integritatea corporala, sanatatea,
libertatea, onoarea, averea. Atacul indreptat impotriva unui interes, public justifica o aparare
legitima. Interesul public poate consta intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o
organizatie publica. Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul
public.Caracterul grav al pericolului care ar ameninta valorile ocrotite se apreciaza in funtie de
intensitatea acestuia, de urmarile ireparabile ori greu de remediat care s-ar produce in cazul in
care nu s-ar interveni. (Spre ex.: pierderea vietii, cauzarea unei vatamari corporale, distrugerea
unor bunuri importante etc.). Conditiile apararii. Pentru a fi legitima, apararea trebuie sa
indeplineasca mai multe conditii: sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala; sa fie
precedata de atac; sa fie indreptata impotriva agresorului, sa fie necesara pentru inlaturarea
atacului, sa fie proportionala cu atacul. Apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea
penala. Daca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se cerceteaza conditiile in care
aceasta a avut loc, daca sunt indeplinite conditiile cu privire la atac pentru a putea decide daca
a fost savarsita in legitima aparare. Apararea sa fie precedata de atac. Aceasta conditie are in
vedere desfasurarea apararii dupa inceputul atacului cand acesta devine actual. Simpla
presupunere ca agresorul va deslantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima. Apararea sa
se indrepte impotriva agresorului pentru a inceta atacul si a salva valorile periclitate. Apararea
se poate indrepta impotriva vietii, sanatatii, libertatii agresorului, dar nu impotriva bunurilor sale.
Apararea indreptata din eroare impotriva altei persoane decat a agresorului va duce la
inlaturarea caracterului penal al faptei si pe cauza erorii de fapt coroborata cu legitima aparare
59

cu care vine in concurs. Apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului.Necesitatea

apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care aceasta poate fi facuta cat si sub
raportul intensitatii. Apararea este necesara si atunci cand infractiunea s-a consumat, dar exista
posibilitatea inlaturarii ori diminuarii efectelor. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea
atacului. Aceasta conditie ce priveste proportionalitatea dintre atac si aparare se degaja din
dispozitiile art. 44 al c.p. Proportionalitatea dintre aparare si atac nu este de ordin matematic si
nu presupune echivalenta mijloacelor. Proportionalitatea apararii cu gravitatea atacului
respectarea unei echivalente intre actul de aparare si cel de atac, astfel ca la un atac indreptat
impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o fapta de aparare ce priveste integritatea
corporala a agresorului. Daca apararea este vadit disproportionata fata de gravitatea atacului si
de imprejurarile in care acesta a avut loc, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei
aparari. Depasirea limitelor legitimei aparari Depasirea limitelor legitimei aparari poate constitui
tot legitima aparare cand se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul
in momentul comiterii faptei. Este asa numitul exces justificat. Pentru existenta excesului
justificat se cer indeplinite conditiile cu privire la atac, conditiile cu privire la aparare pentru
existenta legitimei aparari cu deosebirea ca fapta in aparare a depasit marginile unei aparari
proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire intemeiata pe tulburarea sau
temerea in care se gasea faptuitorul. Determinarea starii de tulburare sau temere implica
cercetarea tuturor imprejurarilor de fapt in care s-a produs atacul, conditia psiho-fizica a celui ce
face apararea. Daca depasirea limitelor legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare sau
temere, fapta nu mai este considerata savarsita in legitima aparare ci este infractiune savarsita
in circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. a c.p. Excesul de data aceasta este scuzabil.
Efectele legitimei aparari Fapta savarsita in stare de legitmima aparare nu este infractiune
pentru ca ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei. Faptuitorul a fost constans de necesitatea
inlaturarii agresiunii care punea in pericol grav valorile sociale ocrotite si nu a actionat cu vointa
libera. Fapta savarsita in legitma aparare nu este infractiune si pe cale de consecinta nu atrage
raspunderea penala a faptuitorului. In general se apreciaza ca fapta savarsita in legitima
aparare propriu-zisa nu are caracter ilicit si nu poate atrage nici o alta raspunderea juridica. In
cazul excesului justificat (art. 44 al. 3 c.p.) raspunderea civila nu este inlaturata intotdeauna.
Cand legitima aparare vine in concurs cu alte cauze inlatura caracterul penal al faptei,
raspunderea civila poate interveni, tocmai pentru astfel de cauze.

47) Lipsa pericolului social.

60

Lipsa pericolului social duce la inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite. Fapte
prevazuta de legea penala care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni potrivit art.18unuCod penal este o fapta lipsita in mod vadit de importanta, concluzie ce rezulta din atingerea
minima adusa valorilor ocrotite de legea penala si din continutul ei concret. Criterii de apreciere
a pericolului social: modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit de faptuitor, imprejurarile in
care a fost comisa fapta, urmarea produsa, conduita faptuitorului. Fapta lipsita de pericol social
concret nu are caracter penal si nu atrage raspunderea pentru aceasta fapta. Se vor aplica
sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda.

48) Lipsa plngerii prealabile i mpcarea prilor.

Plngerea prealabil reprezint manifestarea de voin a persoanei vtmate care aduce la
cunotin organului de urmrire penal svrirea infraciunii de ctre fptuitor i cere
urmrirea i judecarea acelei infraciuni; efectul depunerii plngerii prealabile const, cnd este
cazul, n punerea n micare a aciunii penale i, respectiv, declanarea procesului penal.
Condiiile n care tragerea la rspundere penal depinde de existena unei plngeri prealabile
sunt: s existe o infraciune pentru care legea peanl s prevad n mod expres c aciunea
penal se pune n micare la plngerea prealabil, plngera prealabil s fie fcut, n
majoritatea cazurilor, de persoana vtmat i s aib coninutul prevzut de lege i, de
asemeni, s fie adresat i introdus la organul competent n termenul prevzut de lege. Lipsa
plngerii prealabile sau nerespectarea condiiilor de depunere a acesteia poate duce, n
cazurile expres prevzute de lege, la nlturarea rspunderii penale. Retragerea plngerii
prealabile nainte de soluionarea cauzei printr-o hotrre definitiv dac este fcut n mod
expres, total i necondiionat determin nlturarea rspunderii penale. mpcarea prilor
reprezint nelegerea intervenit ntre persoana vtmat i infractor de a pune capt
conflictului nscut ntre ei ca urmare a svririi infraciunii, nelegere care n anumite cazuri
prevzute de lege nltur rspunderea peanl a infractorului i consecinele civile ale faptei.
Pentru a produce efecte mpcarea prilor trebuie ca legea s prevad n mod expres, ntre
partea vtmat i infractor s intervin mpcarea clar exprimat, total, necondiionat i
definitiv i s intervin pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreti.

49) Lipsirea de libertate n mod ilegal.

Art.189-Cod penal-lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal. Obiectul juridic principal
consta in libertatea fizica a persoanei, in dreptul acesteia de a se deplasa si de a actiona in
61

conformitate cu propria vointa. De regula infractiunea nu are obiect material. Subiect activ
poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii
anterioare. Latura obiectiva-elementul material consta intr-o fapta prin care persoana vatamata
este lipsita de libertate fizica. Fapta poate fi comisiva sau omisiva. Pentru existenta infractiunii
este necesar ca lipsirea de libertate sa aiba caracter ilegal. Lipsirea de libertate trebuie sa
dureze atat cat victima sa fie impiedicata in mod efectiv de a se deplasa si a actiona in
conformitate cu vointa sa. Urmarea imediata consta intr-o stare de incalcare a libertatii de
miscare a persoanei vatamate. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Lipsirea de libertate in
mod ilegal poate fi absorvita de alte infractiuni. Latura subiectiva presupune vinovatia
faptuitorului sub forma intentiei care poate fi directa sau indirecta. Tentativa este pedepsita.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care persoana vatamata este lipsita de
posibilitatea de a se deplasa si a actiona in conformitate cu vointa sa, iar epuizarea are loc in
momentul in care inceteaza starea de lipsire de libertate a persoanei. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 la 10 ani. Forme agravate: al.2-savarsirea faptei prin simularea de calitati
oficiale-se refera la procedeul folosit de faptuitor in sensul ca acesta pretinde o calitate pe care
acesta nu o are in realitate; savarsirea faptei prin rapire-se refera la procedeul folosit de
faptuitor constand in rapirea victimei pe care o duce in alt loc impotriva vointei unde o priveaza
de libertate; savarsirea faptei de catre o persoana inarmata; savarsirea faptei de doua sau mai
multe persoane impreuna-se ia in considerare cooperarea mai multor persoane la savarsirea
faptei; daca in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj; in cazul in care
victima este minora; in cazul in care victima este supusa unor suferinte; in cazul in care
sanatatea sau viata victimei sunt puse in pericol. Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 7 la 15 ani. Al.3-lipsirea de libertate a unei persoane in scopul de a obliga la
practicarea prostitutiei-lipsirea de libertate este conceputa ca o infractiune mijloc pentru a o
determina la practicarea prostitutiei. Tentativa se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare
de la 7 la 15 ani. Al.4-daca pentru eliberarea persoanei se cere sa se indeplineasca sau nu un
anumit act. Tentativa se pedepseste. Constituie tentativa si producerea sau procurarea
mijloacelor sau luarea masurilor in vederea comiterii faptei. Sanctiunea consta in inchisoare de
la 7 la 18 ani. Al.5-daca faptele prevazute in al.1-4 se savarsesc de o persoana care fac parte
dintr-un grup organizat. Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani in forma din al.1,
inchisoare de la 7 la 18 ani pentru forma din al.2-3, inchisoare de la 10 la 20 ani pentru faptele
prevazute in al.4. Al.6-fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 15 la 25 ani.

62

50) Lovirea sau alte violente i lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte.
Art180-Cod penal-al.1-lovirea sau orice alte violente cauzatoare de suferinte fizice. Obiectul
juridic se refera la atributele persoanei, atribute care protejeaza persoana impotriva actelor de
violenta producatoare de violente fizice. Obiectul material consta in corpul victimei. Subiect
activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Subiect pasiv
poate fi orice persoana. Latura obiectiva se poate realiza printr-o fapta comisiva sua omisiva
constand in lovirea sau orice alte acte de violenta producatoare de suferinta fizica. Actiunea se
poate datora energiei faptuitorului sau altei forte pe care acesta o pune in actiune. Inactiunea
consta in neindeplinirea unei obligatii. Urmarea imediata consta in suferintele fizice cauzate
persoanei vatamate. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi directa sau indirecta.
Tentativa nu se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in momentul lovirii persoanei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda. Forme agravate: faptele
prevazute in al.1 savarsite asupra membrilor familiei-agravanta ia in considerare calitatea
speciala dintre faptuitor si victima. Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la un sau
amenda. A doua forma agravata exista potrivit al.2 daca lovirea sau actele de violenta au
pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecari ingrijiri medicale de cel mult 20 zile.
Circumstanta agravanta se refera la rezultatul actiunii de lovire sau a actului de violenta.
Trebuie indeplinite urmatoarele conditii: sa se produca o vatamare a integritatii corporale sau a
sanatatii, adica o atingere a integritatii corporale sau a sanatatii persoanei; vatamarea produsa
sa necesite pentru vindecare ingrijiri medicale; durata ingrijirilor medicale sa fie de cel mult 20
zile. Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 2 ani sau amenda. Actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Lovirile sau vatamarile cauzatoare de
moarte-art.183 Cod penal-daca vreuna din faptele prevazute in art.180-182 Cod penal au avut
ca urmare moartea victimei. Obiectul juridic consta in dreptul la viata. Obiectul material consta
in corpul victimei. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub
toate formele. Latura obiectiva se poate realiza atat prin actiuni cat si prin inactiuni care sa aiba
ca urmare moartea victimei. Infractiunea se realizeaza cu praeterintentie. Tentativa nu este
posibila. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce moartea victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani.

51) Luarea de mit.

Legiuitorul a incriminat in dispozitiile art. 254 cp, sub denumirea de luare de mita fapta
functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu I se
cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a
63

indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu,
sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri. Luarea de mita are ca obiect juridic
special, relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune
indeplinirea cu probitate de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a
indatoririlor de serviciu. Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, luarea
de mita este lipsita, de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste
in mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de
ex, faptuitorul primeste un bun). Exista opinia ca obiectul material al luarii de mita este constituit
din prestatia mituitorului. Subiect al infractiunii de luare de mita nu poate fi decat un functionar
public sau un alt functionar. Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar
ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului.Latura obiectiva-Luarea de mita
are continuturi alternative; putandu-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o
actiune, fie printr-o inactiune. Actiunea poate consta in pretinderea sau primirea de bani sau
alte foloase ce nu I se cuvin faptuitorului, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar
inactiunea consta in nerespectarea de catre acesta a unei asemenea promisiuni. A pretinde
ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie. Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie
sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii etc. a actului pentru a carui indeplinire, neindeplinire
etc. faptuitorul pretinde sau primeste bani ori foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte
foloase dupa indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu si la care era obligat in
temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci infractiunea de primire de foloase
necuvenite (art. 256 cp). In sfarsit, fapta constituie tot luare de mita si nu primire de foloase
necuvenite atunci cand functionarul primeste banii sau foloasele dupa indeplinirea actului, dar
pe baza unei intelegeri anterioare. Latura subiectiva-Infractiunea de luare de mita se
savarseste numai cu intentie directa; faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca
banii sau foloasele pe care le pretinde sau primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe
care o accepta sau nu o respinge, nu I se cuvin si cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau
sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea ce I s-a facut. Tentativa
infractiunii de luare de mita nu este pedepsita de lege. De altfel, in cazul acestei infractiuni,
legiuitorul a pus activitati care constituie activitati care constituie un inceput de executare pe
acelasi plan cu fapta in forma consumata (de ex. pretinderea in raport cu promisiunea banilor
sau foloaselor). Infractiunea se consuma in momentul savarsirii actiunii sau a inactiunii
incriminante, adica in momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite orin in
momentul in care faptuitorul accepta ori accepta sau nu respinge promisiunea unor asemenea
foloase.

64

52) Mrturia mincinoas.

Art.260-Cod penal-fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta
cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie privitor la
imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. Obiectul juridic se refera la infaptuirea
justitiei. Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor expert sau interpret. Participatia
penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Elementul material al laturii obiective
se realizeaza prin fapta martorului care intr-o cauza penala civila, penala sau disciplinara face
afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie referitor la acea cauza. Infractiunea se savarseste
cu intentie directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare
de la 1 la 5 ani. Al.2-fapta prevazuta in al.1 nu se pedepseste inainte de a se produce arestarea
inculpatului sau inainte de a pronunta o hotarare martorul isi retrage marturia. Al.3-daca
retragerea intervine dupa pronuntarea unei hotarari se va reduce pedeapsa.

53) Msurile de siguran.

Msurile de siguran sunt sanciuni de drept penal cu caracter preventiv pevzute de lege i
luate de instanele de judecat, uneori provizoriu i de procurori, fa de persoanele care au
comis fapte prevzute de legea penal i cu privire la care exist temerea c i n viitor vor
comite asemenea fapte datorit unor situaii sau stri care au fost relevate prin svrirea
faptei. Scopul msurilor de siguran este nlturarea unei stri de pericol i prentmpinarea
svririi faptelor prevzute de legea penal i, n majoritatea cazurilor, pot fi luate chiar dac
fptuitorului nu i se aplic o pedeaps. Pentru dispunerea de ctre instana de judecat a unei
msuri de judecat trebuie ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: svrirea unei fapte
prevzute de lega penal, indiferent dac a atras sau nu aplicarea unei pedepse pentru
majoritatea cazurilor; s existe o stare de pericol din partea persoanei care a svrit
infraciunea sau altor cauze; s existe temerea justificat, pentru viitor, c fptuitorul ar mai
putea svri asemenea infraciuni datorit strii de pericol pe care o prezint. Obligarea la
tratament medical art.113 Cod penal prevede c n cazurile n care, determinat de existena
unei boli sau a intoxicrii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substane
fptuitorul prezint pericol social, s poat fi obligat s se prezinte n mod regulat la tratament
medica pn la nsntoirea . Internarea medical art. 114 Cod penal stipuleaz c
fptuitorul bolnav mintal sau toxicoman, aflat ntr-o stare de sntate care prezint pericol
pentru societate, poate fi obligat la internare ntr-un institut medical de specialitate pn la
nsntoire. Interzicerea unei funcii sau unei profesii cnd fptuitorul care a svrit
65

infraciunea ca urmare a incapacitii, nepregtirii sau a altor cauze care l fac impropiu pentru
ocuparea unei anumite funcii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaii,
poate fi luat msura interzicerii acestuia de a ocupa funcia sau de a exercita profesia sau
ocupaia respectiv. Interzicerea de a se afla n anumite localiti potrivit art.116 Cod penal n
situaia n care persoana condamnat la pedeapsa nchisorii de minim un an a mai fost
condamnat pentru alte infraciuni, sau dac pentru infraciunea svrit condamnarea este
mai mare de 5 ani iar instana constat c prezena acesteia n localitatea unde a svrit
infraciunea sau n alte localiti constituie un pericol grav pentru societate poate dispune luarea
msurii de interzicere de a se afla n anumite localiti n mod expres determinate prin
hotrrea de condamnare. Msura interzicerii de a se afla n anumite localiti trebuie motivat
att de situaia personal a fptuitorului ct i de legtura dintre acesta i localitatea sau
localitile n care a svrit infraciuni. Expulzarea conform prevederilor art. 117 Cod penal,
ceteanului strin sau apatridului care nu are domiciliul n Romnia li se poate interzice
rmnerea n ara noastr, fiind expulzai, dac au svrit o infraciune i dac rmnerea lor
pe acest teritoriu ar putea reprezenta o stare de pericol care nu poate fi nlturat altfel.
Confiscarea special - art. 118 Cod penal enumer n coninutul su categoriile de bunuri care
pot fi supuse msurii confiscrii speciale: bunuri produse prin svrirea faptei prevzute de
legea penal; bunuri care au fost folosite, n orice mod, la svrirea unei infraciuni, dac au
aparinut infractorului sau unei alte persoane iar aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, cu unele
excepii; bunuri produse, modificate sau adaptate n scopul svririi unor infraciuni, dac au
fost folosite la comiterea acesteia i dac sunt ale infractorului sau dac, fiind ale altei
persoane, aceasta a cunoscut destinaia lor; bunuri date pentru a determina svrirea unei
fapte sau pentru a rsplti pe fptuitor; bunuri dobndite prin svrirea infraciunii dac nu
sunt restituite persoanei vtmate i nu servesc nici la despgubirea acesteia; bunuri a cror
deinere este interzis prin lege. Reglementarea privete i aspecte speciale referitoare la
cuantumul confiscrii speciale, posibilitatea evalurii bunurilor care nu pot fi supuse confiscrii
speciale din diferite motive i confiscarea n schimbul acestora a altor bunuri sau a unor sume
de bani pn la concurea valorii, .a. Interdicia de a reveni n locuina familiei pe o perioad
determinat -n cazurile n care persoana este condamnat la pedeapsa nchisorii de minim un
an pentru infraciunea de loviri sau alte acte de violen svrite asupra membrilor familiei se
poate dispune mpotriva acesteia luarea msurii de interdicie de a se ntoarce n locuia familiei
pe o perioad cu durata determinat, de pn la 2 ani de zile, n condiiile n care se constat
c poate reprezenta un pericol grav pentru ceilali membri ai familiei. Pentru dispunerea acestei
msuri este necesar cererea prii vtmate prin care solicit interzicerea ntoarcerii
fptuitorului n locuin.
66

54) Pedepsele aplicabile minorilor i msurile educative.

Art. 99 din actualul Cod penal reglementeaz limitele rspunderii penale a minorilor i ia n
considerare existena a dou categorii: minori care nu rspund penal pn la vrsta de 14 ani
i ntre 14 i 16 ani dac fapta nu a fost comis cu discernmnt; minori care rspund penal
cei care au mplinit vrsta de 16 ani i cei care, n momentul svririi faptei aveau vrdta
cuprins ntre 14 i 16 ani i au comis fapta cu discernmnt. Sistemul sancionator al minorilor
n legislaia penal romn msuri educative mustrarea, libertatea supravegheat, internarea
ntr-un centru de reeducare, internarea ntr-un institut medical educativ; pedepse
nchisoarea sau amenda. n stabilirea categoriei de sanciuni aplicate minorului infractor
instana de judecat trebuie s in seama de gradul de pericol social al faptei svrite, starea
fizic i dezvoltarea intelectual a minorului, comportarea acestuia dar i condiiile n care a
evoluat, orice alte elemente de natur s caracterizeze persoana minorului. Msurile educative
ce pot fi luate fa de minorii infractori: Mustrarea msur educativ determinat de
svrirea de ctre minor a unor fapte foarte uoare sau determinate de anumite mprejurri
const n dojenirea minorului, artarea pericolului social al faptei comise, atenionarea i
sftuirea minorului cu privire la comportarea sa pe viitor. Libertatea supravegheat se poate
dispune pentru perioada de un an dac fapta svrit nu este prea grav iar minorul la data la
care are loc judecata nu a depit nc vrsta de 17 ani; supravegherea poate fi ncredinat,
dup caz, prinilor minorului, adoptatorului sau tutorelui, dar i n anumite mprejurri altei
persoane de ncredere sau instituii competente n acest sens. Internarea ntr-un centru de
reeducare dac se consider insuficient aplicarea celorlalte msuri i se poate adopta
pentru o perioad nedeterminat, dar care nu poate depi - n cazuri excepionale - durata de
2 ani dup mplinirea vrstei de 18 ani; scopul acestei msuri este reeducarea minorului prin
asigurarea nvturii necesare i a unei pregtiri profesionale potrivit cu aptitudinile sale.
Internarea ntr-un institut medical educativ dac starea fizic sau psihic a minorului
determin aplicarea unui tratament medical sau un regim special de educaie, perioada de
aplicare a acestei msuri avnd aceleai limite de timp cu ale msurii precedente. Pedepsele
ce pot fi aplicate minorilor infractori: nchisoarea n cazul svririi unor fapte cu grad de
pericol social ridicat se apreciaz c luarea unei msuri educative nu este suficient pentru
ndreptarea minorului infractor i acesta poate fi condamnat la pedeapsa nchisorii. Indiferent
de incriminarea faptei pentru care legea prevede o pedeaps distinct n cazul minorilor
infractori se aplic, n general, o reducere a limitelor pedepsei la jumtate. Pedeapsa nchisorii
aplicat infractorilor minori se difereniaz de cea aplicat celor majori nu numai n cuantum dar
i prin reglementarea executrii acesteia. Amenda - dac pedeapsa nchisorii este considerat
ca fiind prea sever fa de gravitatea faptei svrite i, n acelai timp, aplicarea unei msuri
67

de natur educativ nu-i poate realiza eficiena deoarece minorul are o vrst apropiat de
cea a majoratului. Suspendarea condiionat a executrii pedepsei i suspendarea executrii
pedepsei sub supraveghere sau sub control aplicate minorilor n caz de suspendare
condiionat a executrii pedepsei aplicate minorului termenul de ncercare se compune din
durata pedepsei la care instana poate aduga un interval de timp cuprins ntre 6 luni i 2 ani; n
cazul amendei termenul de ncercare este de 6 luni; suspendarea executrii pedepsei sub
supraveghere sau sub control reglementat n condiiile n care instana de judecat dispune
suspendarea condiionat a executrii pedepsei nchisorii de ctre minor dar consider
necesar, pe durata termenului de ncercare i pn la mplinirea vrstei de 18 ani,
ncredinarea supravegherii minorului unei persoane sau instituii abilitate n acest sens.

55) Neglijena n serviciu.

Indeplinirea corecta a indatoririlor de serviciu conditionand buna desfasurare a activitatii de
serviciu, faptele de incalcare a acestor indatoriri prezinta pericol social si atunci cand sunt
savarsite din culpa. Astfel, constituie infractiune de neglijenta in serviciu, art. 249 cp, incalcarea
din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia
sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a creat o tulburare insemnata bunului mers al unui
organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele prevazute in art. 145 sau o paguba
patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.
Infractiunea de neglijenta in serviciu are ca obiect juridic relatiile sociale referitoare la buna
desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea corecta si cu constiinciozitate
de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatorrilor lor de serviciu.
Infractiunea de neglijenta in serviciu nu poate fi savarsita decat de un functionar public sau de
un alt functionar. Infractiunea de neglijenta in serviciu consta, sub aspectul laturii obiective, in
incalcarea unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei
defectuoasa, incalcare care a produs una din urmarile prevazute in textul legii. Prin indatorire
de serviciu se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar public sau a altui functionar,
potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv. Infractiunea de neglijenta in serviciu
presupune, sub aspectul laturii subiective, vinovatia faptuitorului sub forma culpei, care poate fi
simpla sau cu previziune. In cazul culpei simple, faptuitorul nu prevede urmarea faptei sale,
desi putea si trebuia sa o prevada, iar in cazul culpei cu previziune, el prevede posibilitatea
survenirii urmarii, dar crede fara temei ca aceasta nu se va produce. Neglijenta in serviciu,
savarsindu-se din culpa, nu este susceptibila de tentativa. Consumarea infractiunii are loc in
momentul in care se produce urmarea periculoasa a faptei. Infractiunea se pedepseste cu
68

inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Neglijenta in seviciu exista in forma agravata,
potrivit alin. 2 art. 249 cp, daca fapta a avut consecinte deosebit de grave. Dupa cum s-a mai
aratat, prin consecinte deosebit de grave se intelege, potrivit art. 246 cp, o paguba materiala
mai mare de 15 milioane lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata de un
organ de stat, unei institutii, regii autonome, societati comerciale, altei persoane juridice ori unei
persoane fizice.

56) Nerespectarea hotrrilor judectoreti.

Art.271-impotrivirea la exexutareaunei hotarari judecatoresti, prin amenintarea fata de organul
de executare sau prin acte de violenta. Al.2-impiedicarea unui persoane de a folosi o locuinta
sau imobil, detinute in baza unei hotarari judecatoresti. Al.4-nerespectarea hotararii
judecatoresti prin sustragerea de la executarea masurilor de siguranta. Obiectul juridic se refera
la asigurarea autoritatii hotararilor judecatoresti, iar in secundar se refera la drepturile
persoanelor care se realizeaza prin hotarari judecatoresti, integritatea corporala sau libertatea
persoanei. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila in toate
formelel. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune de impotrivire la
executarea unie hotarari judecatoresti, de impiedicare a unei persoane de a folosi o locuinta
sau de sustragere de la executarea masurilor de siguranta. Latura subiectiva presupune
intentia care poate fi directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 6 luni la 3 ani in forma al.1 cand fapta se realizeaza prin amenintare, iar cand
se realizeaza prin violente de la 1 la 7 ani. In forma al.2-inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amenda sau inchisoare de la 6 luni la 3 ani cand fapta se realizeaza prin amenintare si
inchisoare de la 1 la 5 ani cand fapta se savarseste prin violenta. Al.4-inchisoare de la o luna la
3 luni sau amenda.

57) Nerespectarea msurilor privind ncredinarea minorului.

Art.307-Cod penal-retinerea de catre un parinte a copilului sau minor fara consimtamantul
celuilat parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, al.2-fapta
persoanei careia i s-a incredintat prin hotarare judecatoreasca minorul spre crestere si educare,
de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aibe legaturi personale cu minorul, in
conditiile stabilite de parti sau de organul competent. Obiectul juridic se refera la convietuirea
sociala in cadrul familiei. Subiectul activ este calificat prin calitatea de parinte sau persoana
69

careia i-a fost incredintata minorul. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin
actiunea de retinere a minorului de catre un parinte sau prin actiunea de a impiedica pe oricare
dintre parinti de a avea legaturi cu minorul. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi
directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna
la 3 luni sau amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plagerea persoanei vatamate.

58) Noiunea i trsturile eseniale ale infraciunii.

Infraciunea este fapta care prezint pericol social, svrit cu vinovie i prevzut de legea
penala. Infraciunea este singurul temei al rspunderii penale. Pentru ca o fapt pevzut de
legea penal i svrit cu vinovie s atrag rspunderea penal a infractorului trebuie s
prezinte un anumit grad de pericol social. Pericolul social reprezint nclcarea normelor n
vigoare avnd ca rezultat mpiedicarea desfurrii normale a relaiilor sociale. Gradul de
pericol social al unei infraciuni trebuie s fie mai ridicat comparativ cu al celorlalte forme de
ilicit juridic (civil, admimistrativ, disciplinar). Gradul de pericol social cerut pentru existena
infraciunii trebuie raportat la mplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii: s existe o aciune
sau inaciune; aciunea sau inaciunea s aduc atingere anumitor valori sociale (s pun n
primejdie, s vatme sau s lezeze valorile sociale aprate de legea penal); pentru
sancionarea aciunii sau inaciunii s fie necesar aplicarea unei pedepse. Art. 181 din actualul
Cod penal reglementeaz cazul n care o fapt are un grad de pericol social redus, atingerea
adus n concret vreuneia din valorile sociale aprate de legea penal este minim i, n
consecin, nu constituie infraciune. Criteriile de stabilire n concret a gradului de pericol social
sunt: modul i mijloacele de svrire a faptei; scopul urmrit de fptuitor n comiterea faptei;
mprejurrile n care a fost comis fapta; rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce;
persoana i conduita fptuitorului. Pentru ca o fapt prevzut de legea penal s poat fi
calificat ca infraciune ea trebuie s ndeplineasc pe lng cerina legat de gradul de pericol
social i pe cea legat de vinovie. Vinovia reprezint atitudinea psihic a fptuitorului fa
de fapta svrit i fa de urmrile faptei sale. Ea presupune interaciunea a doi factori:
factorul intelectiv privete reprezentarea la nivelul contiinei a faptei i a rezultatului
socialmente periculos; factorul volitiv privete voina de a svri fapta. Art. 19 alin.1 din
actualul Cod penal prevede ca forme principale ale vinoviei intenia i culpa, dar remarcm
existena la unele infraciuni a unei forme mixte de vinovie, praeterintenia. Intenia, ca form
a vinoviei, se poate prezenta, la rndul ei, n dou modaliti: intenia direct cnd
infractorul prevede rezultatul faptei sale i, mai mult, urmrete producerea rezultatului
socialmente periculos (art.19 alin.1 pct.1 lit.a din actualul Cod penal); intenia indirect cnd
70

infractorul prevede rezultatul faptei sale i, dei nu-l urmrete, accept posibilitatea producerii
lui (art.19 alin.1 pct.1 lit.b din actualul Cod penal). Culpa, ca form a vinoviei, comport la
rndul ei mai multe modaliti: culpa cu prevedere sau uurina cnd infractorul prevede
rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar nu-l accept, socotind fr temei c el nu se
va produce (art.19 alin..1 pct.2 lit.a din actualul Cod penal); culpa simpl sau neglijena cnd
infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s-l prevad (art.19 alin.1
pct.2 lit.b din actualul Cod penal). Praeterintenia sau intenia depit este o form mixt de
vinovie ntlnit n cazurile n care prin svrirea faptei se produc dou rezultate: un rezultat
cu o gravitate mai redus, urmrit sau acceptat de ctre fptuitor, deci svrit cu intenie i un
rezultat mai grav, imputabil fptuitorului ca fiind obinut de acesta din culp, deoarece l-a
prevzut dar nu l-a acceptat sau nu l-a prevzut, dei putea i trebuia s-l prevad. Conceptul
de fapt prevzut de legea penal nu trebuie confundat cu cel de infraciune. Art.17 alin.1 din
actualul Cod penal: Infraciunea este fapta care prezint pericol social, svrit cu vinovie i
prevzut de legea penal clarific acest aspect. Deci, simpla cuprindere ntr-un text de lege
penal a caracteristicilor unei fapte nu o calific drept infraciune. Este necesar ndeplinirea i
a celorlalte cerine, a pericolului social i a formei de vinovie prevzut de norma de
reglementare cu care trebuie svrit fapta, lipsa oricreia dintre aceste trsturi conduce la
nlturarea caracterului penal al faptei. n concluzie, orice infraciune trebuie prevzut de legea
penal, dar nu orice fapt prevzut de legea penal este i infraciune. Coninutul infraciunii
reprezint totalitatea condiiilor obiective i subiective, cerute de norma de incriminare pentru
ca un anumit tip de fapt s constituie infraciune. Obiectul infraciunii este constituit din
valoarea social i relaiile sociale constituite n jurul acestei valori care sunt puse n pericol sau
prejudiciate efectiv prin svrirea infraciunii. Distingem ntre: obiectul juridic al infraciunii
constituit din relaiile sociale ocrotite de normele de drept; obiectul material bunul, lucrul sau
corpul persoanei asupra creia este ndreptat activitatea infracional

Subiecii infraciunii

sunt persoanele implicate ntr-un raport juridic penal de conflict fie ca urmare a svririi
infraciunii, fie a suportrii consecinelor determinate de comiterea acesteia, respectiv: subieci
activi persoane fizice sau juridice care svresc sau contribuie la comiterea unei infraciuni
i pot fi trai la rspundere penal, potrivit legii; subieci pasivi persoane fizice sau juridice
titulare ale valorilor socaile ocrotite de legea penal, vtmate prin svrirea infraciunii.
Latura obiectiv -Activitatea fizic material desfurat de subiectul activ, susceptibil s
produc o schimbare n lumea nconjurtoare prin punerea n pericol sau lezarea efectiv a
uneia valori sociale i a relaiilor sociale corespunztoare acesteia constituie latura obiectiv a
infraciunii. Structura laturii obiective a infraciunii cuprinde trei componente: elementul material
reprezint actul de conduit interzis sau impus prin norma de reglementare i se poate
realiza, de regul, printr-o aciune sau o inaciune; urmarea imediat, numit i urmare
71

socialmente periculoas reprezint rezultatul propriu-zis al infraciunii, imediat, schimbarea n

lumea obiectiv produs prin svrirea faptei prevzute de legea penal, schimbare care
determin atingerea n orice mod a vreuneia din valorile sociale ocrotite din punct de vedere
penal. Acest rezultat poate consta: fie ntr-o stare de pericol cnd se creeaz o ameninare
pentru obiectul infraciunii; fie ntr-o vtmare efectiv prin modificarea obiectului sau a
poziiei acestuia; legtura de cauzalitate reprezint legtura de la cauz la efect, respecziv
ntre elementul material i urmarea socialmente periculoas, legtur pretins de legea penal
pentru existena infraciunii. Stabilirea legturii de cauzalitate: este obligatorie n cazul
infraciunilor de rezultat, cnd are loc o vtmare efectiv a obiectului ocrotirii penale; rezult
din svrirea faptei n cazul infraciunilor de pericol. Latura subiectiv -Totalitatea condiiilor
cerute de lege, pentru calificarea ca infraciune a faptei prevzute de legea penal, cu privire la
atitudinea contiinei i voinei infractorului fa de fapt i urmrile socialmente periculoase ale
acesteia.Coninutul laturii subiective a infraciunii cuprinde trei componente: elementul subiectiv
(sau vinovia) este constituit din formele i modalitile vinoviei i reflect atitudinea psihic a
fptuitorului fa de fapta sa i fa de urmrile acesteia, exprimat n forma cerut de lege
pentru existena infraciunii. Vinovia, ca element subiectiv al infraciunii, se poate prezenta
sub forma inteniei, culpei sau a praeterinteniei; mobilul reprezint impulsul intern al
fptuitorului din care ia natere rezoluia infracional, deci este legat de momentul iniial al
adoptrii hotrrii. Lipsa mobilului reprezint un indiciu de anormalitate psihic i determin
cercetarea responsabilitii fptuitorului. Cunoaterea mobilului servete la stabilirea pericolului
social concret i individualizarea pedepsei, dar exist i situaii cnd mobilul este prevzut n
mod expres n norma de incriminare ca element al laturii subiective sau apare ca element
circumstanial n coninutul agravat al unor infraciuni.; scopul reprezint elul urmrit prin
svrirea faptei i presupune reprezentarea clar a faptei de ctre fptuitor, deci este legat de
momentul finalizrii actului. Cunoaterea scopului are relevan, n general, doar n stabilirea
pericolului social concret i individualizarea pedepsei. Uneori poate ns apare i ca element
circumstanial al variantei agravate a infraciunii.
59) Omisiunea sesizrii organelor judiciare
Art.265-Cod penal-fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor imprejurari care
daca ar fi cunoscute ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau
condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv pe nedrept.
Obiectul juridic principal se refera la activitatea de infaptuire a justitiei. Obiectul secundar se
refera la atributele fundamentale ale persoanei. Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Elementul material al
laturii obiective consta in omisiunea faptuitorului de a aduce la cunostinta organelor judiciare
72

imprejurari care ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane. Urmarea imediata consta in
crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei si incalcarea atributelor
fundamentale ale unei persoane. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe Infractiunea poate fi
savarsita cu intentie sau din culpa. Tentativa nu este posibila. Sanctiunea consta in inchisoare
de la 3 la 1 an sau amenda. Al.2-fapta nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostiinta si-ar
crea un prejudiciu.

60) Participaia improprie.

Dac n cazul participaiei penale proprii toi participanii acioneaz cu aceeai form de
vinovie la svrirea faptei prevzute de legea penal, n situaia participaiei penale improprii
ntlnim forme diferite de vinovie, respectiv intenie, culp i/sau lips de vinovie. Art.31 din
actualul Cod penal prevede ca modaliti ale participaiei penale improprii: modalitatea intenie
i culp - cnd autorul comite fapta din culp iar instigatorul sau complicele acioneaz cu
intenie; modalitatea intenie i lips de vinovie - cnd autorul comite fapta fr vinovie n
timp ce instigatorul sau complicele acioneaz cu intenie. n acest caz pedepsa aplicat de
legiuitor se raporteaz la sistemul diversificrii pedepselor n funcie de poziia subiectiv a
participanilor.

61) Pedeapsa n caz de recidiv.

Codul penal n vigoare reglementeaz existena strii de recidiv n mod diferit, funcie de
persoana care ndeplinete rolul de subiect activ al infraciunii, respectiv dac este o persoan
fizic sau o persoan juridic. Astfel, n cazul persoanei fizice recidiva poate fi definit ca fiind
forma pluralitii de infraciuni care exist cnd: dup rmnerea definitiv a unei hotrri de
condamnare la pedeapsa deteniunii pe via sau la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau
respectiv dup condamnarea la cel puin 3 pedepse cu nchisoare pn la 6 luni, nainte de
executarea pedepsei, n timpul executrii sau n stare de evadare, sau, dup executarea unei
pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni sau, n alte cazuri dup executarea a cel puin 3
condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni, dup graierea total sau a restului restului
de pedeaps ori dup mplinirea termenului de prescripie a executrii pedepsei, ori respectiv a
cel puin 3 asemenea pedepse, Condamnatul svrete din nou, cu intenie, o infraciune
pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de un an. Modalitile recidivei n
cazul persoanei fizice sunt marea recidiv post-condamnatorie sau post-executorie, n cazul n
73

care primul termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa deteniunii pe via sau cea a
nchisorii mai mare de 6 luni, precum i mica recidiv post-condamnatorie i post-executorie, n
cazul celor 3 pedepse mai mici de 6 luni. Actualul Cod penal a reglementat n art. 39 pedeapsa
n caz de recidiv pentru persoana fizic stabilind modul de contopire a pedepselor dar a lsat
la latitudinea instanei de judecat aprecierea gradului real de pericol social pe care l prezint
infractorul recidivist i respectiv aplicarea unor sporuri speciale n anumite cazuri. Pentru
recidiva mare postcondamnatorie se aplica sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, sistem
prevazut pentru concursul de infractiuni. Daca se savarseste o infractiune inainte de a incepe
executarea pedepsei ce formeaza primul termen se stabileste o pedeapsa pentru noua
infractiune si se contopeste cu primul termen al recidivei. In acest caz la maximul special al
pedepsei se poate adauga un spor de pana la 7 ani. Daca s-a executat o parte din pedeapsa
ea se va scadea din pedeapsa rezultata. Daca noua infractiue s-a savarsit in stare de evadare
la ce a mai ramas din primul termen se va aduna pedeapsa pentru evadare care se va contopi
cu pedeapsa pentru infractiunea savarsita in stare de evadare. In cazul recidivei mari
postexecutorii se stabileste o pedeapsa pentru noua infractiune care poate fi ridicata la maximul
ei special si daca acest maxim este neindestulator se poate adauga un spor de pana la 10 ani.
n ceea ce privete modalitile recidivei n cazul persoanei juridice acestea sunt prevzute n
art. 402 din actualul Cod penal astfel: recidiva post-condamnatorie cnd dup rmnerea
definitiv a unei hotrri de condamnare persoana juridic svrete iar, cu intenie, o
infraciune iar amenda pentru infraciunea anterioar nu a fost executat; recidiva postexecutorie cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare persoana juridic
svrete din nou, cu intenie, o infraciune, n condiiile n care amenda pentru infraciunea
anterioar a fost executat sau a fost considerat ca executat. Pedeapsa n cazul recidivei
persoanei juridice este reglementat n Codul penal n art. 40 2 n sensul n care, la recidiva
post-condamnatorie, dup stabilirea pedepsei n cazul infraciunilor svrite se va aplica
pedeapsa cea mai mare care poate fi sporit pn la maximul special prevzut de lege i, dac
instana consider necesar, se poate aduga un spor variabil de pedeaps care poate ajunge
chiar la jumtate din maximul special; n cazul recidivei post-executorii a persoanei juridice se
poate aplica pedeapsa amenzii sporit cu maximul special i, dac este cazul, un spor
suplimentar care poate ajunge la dou treimi din acel maxim. Pedepsele complementare
stabilite pentru fiecare infraciune vor fi aplicate alturi de pedeapsa amenzii.

62) Pedepsele accesorii.

74

Codul penal n vigoare reglementeaz ca pedeaps accesorie interzicerea unor drepturi,

respectiv: dreptul de a alege i de a fi ales n autoritile publice sau n funcii elective publice;
dreptul de a ocupa o funcie implicnd exerciiul autoritii de stat; dreptul de a ocupa o funcie
sau de a exercita o profesie ori de a desfura o activitate de natura celei de care s-a folosit
condamnatul pentru svrirea infraciunii;

drepturile printeti; dreptul de a fi tutore sau

curator. Momentul punerii n executare a pedepsei accesorii coincide cu momentil n care

hotrrea de condamnare rmne definitiv.

63) Pedepsele complementare.

Codul penal n vigoare reglementeaz ca pedepse complementare interzicerea unor drepturi i
degradarea militar. n ceea ce privete pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi
instana poate decide interzicerea unuia sau unora din urmtoarele drepturi: dreptul de a alege
i de a fi ales n autoritile publice sau n funcii elective publice; dreptul de a ocupa o funcie
implicnd exerciiul autoritii de stat; dreptul de a ocupa o funcie sau de a exercita o profesie
ori de a desfura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru svrirea
infraciunii; drepturile printeti; dreptul de a fi tutore sau curator. Aplicarea pedepsei
complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie cnd legea o prevede mod expres i
facultativ cnd pedeapsa principal stabilit este nchisoare de cel puin 2 ani i instana
consatt c, fa de natura i gravitatea infraciunii, mprejurrile cauzei i persoana
infractorului, aceast pedeaps este necesar. n ceea ce privete pedeapsa complementar a
degradrii militare aceasta const n pierderea gradului i a dreptului de a purta uniform, se
aplic n mod obligatoriu (pentru pedepse cu nchisoarea mai mari de 10 ani sau deteniune pe
via) sau facultativ (pentru pedepse cu nchisoarea cuprinse ntre 5ani i 10 ani) doar
condamnailor militari sau rezerviti n condiiile stabilite de lege i se pune n executare.

64) Pedepsele principale.

Aplicarea i executarea pedepsei deteniunii pe via -Pedeapsa deteniunii pe via reprezint
cea mai sever form de sanciune din legislaia noastr n vigoare i se aplic n cazul
svririi infraciunilor deosebit de grave. Aplicarea acestei pedepse prezint o serie de limitri,
respectiv nu se aplic celui care la data pronunrii hotrrii de condamnare a mplinit vrsta de
60 de ani i nici minorilor.
n ceea ce privete executarea ei aceasta se realizeaz n regimul de maxim siguran, iar
liberarea condiionat se poate acorda dup executarea efectiv a 20 de ani de detenie
75

inndu-se cont de comportarea condamnatului. Aplicarea i executarea pedepsei cu

nchisoarea-n general, pedeapsa nchisorii este prevzut singur sau alternativ cu pedepasa
deteniunii pe via sau amenda. nchisoarea este o pedeaps principal, privativ de libertate,
care const n scoaterea celui condamnat din mediul i condiiile n care a trit, izolarea lui de
societate i supunerea lui la un regim de via sever. Executarea pedepsei cu nchisoarea se
poate realiza n regimuri diferite de executare n funcie de perioada de condamnare la aceast
sanciune, natura i modul svririi infraciunii, precum i persoana infractorului. Aceste
regimuri enumerate succint sunt: regimul de maxim siguran pentru pedeapsa deteniunii
pe via sau a nchisorii mai mare de 15 ani; regimul nchis pentru persoanele condamnate la
pedepasa nchisorii cuprins ntre 15 ani i 5 ani; regimul semideschis pentru pedeapsa
nchisorii cuprins ntre 5 ani i un an; regimul deschis pentru persoanele condamnate la
maxim un an de nchisoare n mod excepional, natura i modul de svrire a infraciunii,
precum i persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate n regimul
de executare imediat inferior ca grad de severitate. Liberarea condiionat n cazul pedepsei
nchisorii n regim de detenie reprezint punerea n libertate a condamnatului din locul de
deinere nainte de executarea n ntregime a pedepsei cu nchisoarea la care a fost
condamnat, cu condiia ca el s nu mai svreasc o nou infraciune pn la mplinirea
duratei pedepsei. Aceast msur are caracter general, individual, facultativ i revocator.
Condiiile de acordare a liberrii condiionate se refer la fraciunile de pedeaps i la persoana
condamnatului Alte moduri de executare a pedepsei cu nchisoarea -Actualul Cod penal
prevede, pe lng executarea pedepsei nchisorii n regim de detenie, i alte moduri de
individualizare a executrii pedepsei care sunt lsate la latitudinea instanei de judecat:
executarea pedepsei ntr-o nchisoare militar; suspendarea condiionat a executrii pedepsei;
suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere; executarea pedepsei nchisorii la locul de
munc. Aplicarea i executarea pedepsei cu amenda persoanei fizice-Amenda este o
pedeaps penal principal care poate fi prevut alternativ cu pedeapsa nchisorii i ntr-un
numr limitat de cazuri singur, i care const ntr-o sum de bani stabilit de instana de
judecat pe care infractorul este obligat s o plteasc statului. Limitele pedepsei cu amenda
sunt stabilite n art. 63 Cod penal i pot varia ntre 150 lei i 30.0000 lei. n cazul n care cel
condamnat la plata unei amenzi nu execut aceast obligaie, pe cale obinuit, datorit relei
credine a condamnatului, instana poate nlocui aceast pedeaps cu pedeapsa nchisorii n
limitele prevzute pentru infraciunea svrit i innd cont de partea din amend care a fost
achitat.

65) Pedepsele aplicabile persoanei juridice.

76

In vederea alinierii legislatiei noastre la cea europeana, odata cu integrarea Romaniei in

Uniunea Europeana, problema raspunderii penale a persoanei juridice a constituit obiect de
preocupare atat pentru legiuitorul roman cat si pentru doctrina juridica. Acesta fiind un
considerent important, a determinat ca legiuitorul roman sa introduca, prin Legea nr. 278/ 2006
pentru modificarea si completarea Codului penal, institutia raspunderii penale a persoanei
juridice. Temei legal Sediul materiei se afla in art. 191 Cod penal care prevede urmatoarele:
persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care
desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru
infractiunile savarsite in realizarea obiectului lor de activitate sau in interesul ori in numele
persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea
penala. Reguli privind aplicarea pedepselor Art. 711 din Codul penal stipuleaza cateva reguli,
dupa cum urmeaza: cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica
pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana
juridica este de 5 000 lei, iar maximul special este de 60 000 lei; iar cand legea prevede pentru
infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii
mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10 000 lei, iar
maximul special al amenzii este de 900 000 lei. Calitatea de persoana juridica este o conditie
pentru autor care trebuie sa fie indeplinita, adica sa existe: in momentul savarsirii infractiunii.
Declansarea raspunderii penale. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca infractiunea
pentru ca raspunderea penala a persoanei juridice sa fie angrenata sunt urmatoarele: 1)
infractiunea sa fie savarsita in realizarea obiectului de activitate ori in numele sau interesul
persoanei juridice; 2) infractiunea sa fie savarsita de orice persoana care actioneaza
individual, fie ca membru al unei persoane juridice care are atributii de conducere in sanul ei
3) sa fie indeplinita forma de vinovatie prevazuta de lege; 4) infractiunea sa nu fie savarsita
de catre stat, autoritati publice sau institutii publice care nu desfasoara activitati din domeniul
privat. Recidiva. Potrivit continutului art. 402 Cod penal, exista recidiva si pentru persoana
juridica in urmatoarele situatii: I) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de
condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru
infractiunea anterioara nu a fost executata; II) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari
de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda
pentru infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata. Amenda consta in
suma de bani pe care persoana juridica este obligata sa o plateasca drept urmare a savarsirii
unei infractiuni. Plata unei amenzi, sanctiune pecuniara, are cateva avantaje: atinge in mod
direct patrimoniul persoanei juridice, dar prezinta si costuri minime pentru executare, iar daca
este bine individualizata, asigura in mod direct realizarea scopului pedepsei. Pedepsele
instituite impotriva persoanelor juridice care au savarsit infractiuni sunt prevazute in art. 531
77

Cod penal, dupa cum urmeaza: 1. Pedeapsa principala plata unei amenzi in suma de la 2 500
lei la 2 000 000 lei si 2. Pedepse complementare: 1) dizolvarea persoanei juridice; 2)
suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea
uneia dintre acti-vitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o
durata de la 3 luni la 3 ani; 3) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice de la 3
luni la 3 ani; 4) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la
unu la 3 ani; 5) afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. Tentativa este prevazuta de
Codul penal si in cazul persoanei juridice, care este sanctionata cu amenda cuprinsa intre
minimul special si maximul special al amenzii prevazute pentru infractiunea consumata, reduse
la jumatate. Potrivit art. 21 alin. 3 Cod penal, la aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai
multe pedepse complementare. Concursul de infractiuni este prezent si in cazul persoanei
juridice, pedepsita drastic prin aplicarea la maximul special al pedepsei amenzii a unui spor de
600 000 lei sau 900 000 lei. Pe langa pedeapsa principala a amenzii, potrivit art. 712 716 Cod
penal, introduse prin Legea nr. 278/ 2006, se pot aplica persoanei juridice, de catre instanta de
judecata, una sau mai multe pedepse complementare. Dizolvarea persoanei juridice este cea
mai aspra pedeapsa complementara, care poate fi pronuntata in urmatoarele situatii: a) atunci
cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni sau cand obiectul sau
de activitate a fost deturnate in acest scop; b) in caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia
dintre pedepsele complementare prevazute in art. 531 alin. 3 lit. b-d Cod penal (suspendarea
activitatii persoanei juridice sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in
legatura cu care s-a savarsit infractiunea, inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei
juridice; interzicerea de a participa la a- chizitii publice). Pedeapsa complementara a dizolvarii
persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, iar o copie de pe dispozitivul
hotararii definitive de condamnare se va comunica instantei civile competente, care va proceda
la desemnarea lichidatorului. O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare definitiva,se
comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat
persoana juridica pentru a lua masurile necesare (art. 47910 alin. 2 Cod de procedura penala,
introdus prin Legea nr. 356/2006). Masura dizolvarii persoanei juridice nu se aplica in cazul
partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase apartinand minoritatilor
care au fost constituite potrivit legii si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in
domeniul presei. Suspendarea activitatii sau a uneia din activitatile persoanei juridice consta in:
interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, in realizarea
careia a fost savarsita infractiunea. Aceasta sanctiune se poate dispune si atunci cand
persoana juridica, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa complementara prevazuta in art. 531
alin. 3 lit. 3 Cod penal afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. Suspendarea activitatii
sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice poate fi aplicata pe o durata de la 3 luni la 3 ani.
78

O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat aceasta masura,se
comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si
organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare (art. 47911 Cod
de procedura penala). Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice se refera la:inchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru ale persoanei juridice cu scop
lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.
Masura poate fi dispusa pe o perioada de la 3 luni la 3 ani. Interzicerea de a participa la
procedurile de achizitii publice pe o anumita perioada-articolul a aparut in nr. 5/2008 al revistei
Tribuna Economica tatea, in domeniul presei, nu li se poate aplica o asemenea pedeapsa
complementara . Masura consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect (simulatie prin
interpunere de persoane), la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice pe o
perioada de la 1 la 3 ani. O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a
aplicat persoanei juridice pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la achizitii
publice se va comunica, la data ramanerii definitive, Oficiului Registrului Comertului, in vederea
efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul comertului, Ministerului Justitiei, in vederea
efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul national al persoanelor juridice fara scop
patrimonial, precum si altor autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii
formalitatilor de publicitate (art. 47912 alin. 1 C. pr. pen). asupra : imaginii de marca, reputatiei
comerciale, pozitiei persoanei juridice, care duce la pierderea clientelei si diminuarea
credibilitatii acesteia. Potentialele victime ale persoanei juridice sunt astfel atentionate si devin
mai precaute in incheierea unei relatii contractuale cu persoana juridica in cauza sau pot sa se
orienteze spre alti parteneri. Punerea in practica a acestei pedepse complementare se
realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Afisarea hotararii de condamnare se
realizeaza in extras, in forma si locul stabilite de instanta pentru o perioada intre o luna si 3 luni.
Publicarea se mai poate face si in presa scrisa sau audiovizuala, instanta de judecata stabileste
numarul de aparitii, care nu poate fi mai mare de 10, iar in cazul difuzarii prin alte mijloace
audiovizuale, durata acesteia nu poate depasi 3 luni. are obligatia de a inainta instantei de
executare dovada inceperii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii
hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la data comunicarii hotararii, dar nu mai
tarziu de 10 zile de la data inceperii executarii ori, dupa caz, de la executare. O copie de pe
hotararea de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat
infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua
masurile necesare (art. 479.i C. pr. penala). Raspunderea penala a persoanei juridice nu
exclude raspunderea persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi infractiuni.
Aceasta reglementare este legitimata de realitatile sociale si economice, in vederea savarsirii
de infractiuni sau pentru acoperirea savarsirii unor infractiuni economice, concurenta neloiala,
79

licitatii frauduloase, spionaj economic etc.Un alt motiv al instituirii raspunderii persoanei juridice
a fost dat de conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Noua reglementare
conditioneaza angajarea raspunderii persoanei juridice de savarsirea infractiunii in realizarea
obiectului de activitate al persoanei juridice sau in interesul ori in numele acesteia, fara ca
raspunderea penala a persoanei juridice sa excluda raspunderea penala a persoanei fizice
care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni. Interzicerea de a participa la
procedurile de achizitii publiceAfisarea sau difuzarea hotararii de condamnare produce un efect
negativ Persoana juridica condamnata.

66) Pluralitatea constituit i pluralitatea natural de infractori.

Exist pluralitate de infractori n cazul n care, la svrirea unei fapte considerat infraciune
de legea penal, i aduc concursul mai muli fptuitori.Pluralitatea este considerat diferit n
diferitele legislaii. Sunt legislaii care consider c, n cazul n care mai multe persoane
svresc o fapt, nu avem unitate de infraciune. Sistemul nostru penal este bazat pe teoria
unitii infracionale. Formele pluralitii de infractori: Pluralitatea natural: Suntem n prezena
unei pluraliti de infractori natural atunci cnd o infraciune nu poate fi svrit dect de un
numr mai mare de persoane ( de exemplu: infraciunea de incest, infraciunea de bigamie,
infraciunea de ncierare la aceasta din urm e nevoie de minim 4 persoane, cte 2 pentru
fiecare tabr); Pluralitatea constituit-n cazul infraciunii constituite este vorba de simpla
grupare a mai multor persoane n vederea svririi de infraciuni. De pild, dac mai multe
persoane se ntlnesc i pun la cale svrirea unei infraciuni de contraband, ele sunt
pedepsite chiar dac nu au svrit efectiv infraciunea. (de ex. : complotul mpotriva siguranei
statului) Este pedepsit simplul fapt al constituirii, iar, n cazul n care se i comite infraciunea
vom fi n prezena unui concurs de infraciuni care se pedepsete ca atare. Pluralitatea
constituit nu trebuie s fie confundat cu pluralitatea ocazional. Pentru a avea pluralitate
constituit, trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: s existe o structur organizatoric; s
existe un lider; respectiva structur s aib caracter de continuitate si Pluralitatea ocazionalEste cunoscut i sub denumirea de participaie penal. Suntem n prezena acestei forme,
atunci cnd la svrirea unei infraciuni particip un numr mai mare de persoane dect ar fi
fost necesar pentru svrirea acelei fapte. (de ex.: la un incest particip 3 persoane, la un furt
particip 5 persoane dei ar fi fost de ajuns doar una). Pentru a avea pluralitate ocazional,
trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: s se svreasc o fapt prevzut de legea
penal; fapta prevzut de legea penal trebuie s fie considerat infraciune (de ex.: un autor
iresponsabil + un instigator care l determin pe iresponsabil s comit un furt); la svrirea
faptei prevzute de legea penal, s-i aduc contribuia mai multe persoane; s se manifeste
80

voina comun a celor ce alctuiesc pluralitatea (s existe o coeziune psihic ntre acetia, nu
doar obiectiv)

67) Pluralitatea intermediar de infraciuni.

Pluralitatea intermediar, ca form a pluralitii de infraciuni, este ntlnit n cazul n care,
dup condamnarea definitiv cel condamnat svrete o nou infraciune nainte de nceperea
executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare i nu sunt ntrunite
condiiile prevzute de lege pentru starea de recidiv; pedepasa aplicat va respecta regulile
pentru concursul de infraciuni.

68) Prescripia executrii pedepsei.

Are ca efect considerarea ca executata a pedepsei dupa trecerea unui interval de timp prevazut
de lege. Termenele de prescriptie, in acest caz, se determina in func-tie de natura pedepsei a
carei executare se prescrie, tinandu-se cont de durata con-cret stabilita de instanta pentru
aceasta pedeapsa: Daca este o pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai
mare de 15 ani, termenul este de 20 de ani. Daca este o pedeapsa cu inchisoarea de pana la
15 ani, termenul va fi format dintr-o perioada fixa de 5 ani la care se adauga jumatate din
pedeapsa aplicata. Daca este o pedeapsa cu amenda, termenul va fi de 3 ani. Daca este vorba
de sanctiuni cu caracter administrativ aplicate in cazul faptelor care intra sub incidenta art. 181,
cod penal, termenul este de un an. In cazul minorilor termenul de prescriptie se reduce la
jumatate. Intreruperea termenului prescriptiei Legiuitorul reglementeaza doua cauze de
intrerupere: Cand incepe executarea pedepsei sau Cand infractorul savarseste o noua
infractiune. Suspendarea termenului prescriptiei-Atunci cand exista o dispozitie legala ce
impiedica, potrivit Codului de procedura penala (in acest cod sunt reglementate institutiile
amanarii sau intrerupe-rii pedepsei), punerea in executie sau continuarea executarii pedepsei.
Termenul de prescriptie a executarii pedepsei curge de la data ramanerii definitive a hotararii de
condamnare. In cazul revocarii suspendarii conditionate, a suspendarii sub supraveghere, a
executarii pedepsei la locul de munca sau a revocarii liberarii conditionate, termenul curge de la
data ramanerii definitive a hotararii de revocare. Pe perioada termenului de prescriptie a
executarii pedepsei opereaza pedepsele accesorii, iar dupa expirarea acestui termen opereaza
pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. Efectul e doar considerarea pedepsei ca

81

executate, nu si inlaturarea raspunderii penale pentru fapta comisa. Astfel, o pedeapsa

prescrisa se considera executata si se ia in considerare la starea de recidiva.

69) Prescripia rspunderii penale.

Are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru fapta savarsita. De aceea se considera ca, in
dreptul penal, prescriptia reprezinta o sanctiune la adresa pasivitatii organelor judecatoresti
care au avut dreptul sa-l traga la raspundere pe infractor. Efectul prescriptiei raspunderii penale
este similar cu cel al amnistiei antecondamnatorii. Prescriptia opereaza indiferent de gradul de
gravitate a infractiunii, cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. Termenele de prescriptie
se determina in functie de natura si durata sanctiunii prevazute de lege pentru fapta care se
prescrie, avandu-se in vedere maximul special al acestei pedepse: Daca este o pedeapsa cu
detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 15 ani, termenul este de 15 ani. Daca
este o pedeapsa cuprinsa intre 10-15 ani, termenul este de 10 ani. Daca este o pedeapsa
cuprinsa intre 5-10 ani, termenul este de 8 ani. Daca este o pedeapsa cuprinsa intre 1-5 ani,
termenul este de 5 ani. Daca este o pedeapsa cu inchisoarea pana la un an sau amenda,
termenul este de 3 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii
(cand se produce rezultatul in cazul infractiunilor de rezultat, cand are loc actiunea sau
inactiunea in cazul infractiunilor formale si cand se epuizeaza infractiunea in cazul infractiunilor
cu durata de executare). In cazul minorilor termenele de prescriptie se reduc la jumatate.
Asadar, in cazul minorilor opereaza o dubla reducere, pentru ca termenul de incercare se
calculeaza in functie de limitele pedepsei reduse la juma-tate, iar apoi termenul astfel calculat
se reduce si el la jumatate. Intreruperea prescriptiei-Are loc atunci cand intervine un act de
tragere la raspunderea penala a faptuito-rului sau atunci cand se efectueaza orice act de
procedura care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului (fac parte din aceasta categorie
arestarea, citatia, confruntarea etc.). Suspendarea cursului prescriptiei-Are loc atunci cand,
potrivit legii, exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau continuarea actiunii
nepenale. De exemplu, in cazul infractiunilor care intra sub incidenta legii penale romane in
baza principiului realitatii, actiunea penala se pune in miscare numai cu autorizarea procurorului
general. Pana cand intervine aceasta autorizare, cursul prescriptiei este suspendat. De
asemenea, se considera suspendat cursul prescriptiei si in caz de intrerupere a procesului
penal pe motivul existentei unei boli grave a invinuitului sau incul-patului. Alta situatie in care se
intrerupe termenul este cea in care intervine un eveniment imprevizibil, care impiedica
desfasurarea unor acte de procedura (locali-tatea in care s-a comis infractiunea e izolata din
cauza unor calamitati naturale). Diferenta dintre intreruperea si suspendarea prescriptiei- Dupa
82

intrerupere incepe sa curga un nou termen, iar dupa suspendare cursul termenului continua o
data cu disparitia cauzei de suspendare, luandu-se in calcul si perioada anterioara intervenirii
suspendarii. Pentru a evita o prescriptie perpetua, legiuitorul a reglementat o prescriptie speciala care are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru fapta comisa, indiferent de numarul
intreruperilor, daca termenul de prescriptie a fost depasit cu jumatate din durata sa.

70) Prezentarea specificului infraciunilor prevzute de Legea nr. 78/2000.

Legea instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie care se
aplica urmatoarelor persoane: care exercita o functie publica, care exercita o functie publica si
participa la luarea deciziilor, care exercita atributii de control, care acorda asistenta specializata
institutiilor publice sau care detin o functie de conducere intr-un partid. Darea de mita savarsita
fata de un functionar cu atributii de control se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege al
carui maxim poate fi majorat cu 2 ani, la fel si primirea de foloase necuvenite si traficul de
influenta. Sunt pedepsite cu inchisoare de la 5 la 15 ani urmatoarele fapte: stabilirea cu intentie
a unei valori comerciale diminuate a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este
actionar, comisa in cadrul actiuniii de privatizare sau de vanzare a acestora, acordarea de
credite cu incalcarea legii si utilizarea creditelor in alte scopuri decat cele pentru care au fost
acordate. Sunt pedepsite cu inchisoare de la 1 la 5 ani urmatoarele fapte; efectuarea de
operatiuni financiare incompatibile cu functia, folosirea de informatii care nu sunt destinate
publicitatii sau permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii. Tentativa
se pedepseste.

71) Purtarea abuziv.

Art.250-Cod penal-al.1-intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de un functionar
public aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. Al.2-lovirile sau actele de violenta savarsite in
conditiile al.1. Obiectul juridic se refera la buna desfasurare a activitatii de serviciu. Obiect
material exista numai in forma agravata prevazuta in al.2 cand actiunea se exercita nemijlocit
asupra corpului victimei. Subiect activ este calificat prin calitatea de functionar. Elementul
material se realizeaza prin actiunea faptuitorului constand in intrebuintarea de expresii
jignitoare. Latura subiectiva presupune intentia faptuitorului care poate fi directa sau indirecta.
Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda.
Al.2-sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
83

72) Incestul.
Art.203-Cod penal-raportul sexual intre rude in linie directa sau intre frati si surori. Obiectul
juridic se refera la desfasurarea vietii sexuale cu respectarea normelor morale fara a pune in
pericol sub aspect biologic specia umana. Obiectul material este reprezentat de corpul
persoanei cu rol pasiv. Incestul este o infractiune bilaterala care nu poate fi savarsita decat prin
cooperarea a doua persoane de sex opus, una cu rol activ si una cu rol pasiv. Faptuitorii trebuie
sa fie rude in linie directa sau frate si sora. Raspunderea penala revine ambilor faptuitori.
Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Elementul material al
laturii obiective se realizeaza printr-un raport sexual firesc. Urmarea imediata consta in crearea
unei stari de pericol pentru fondul biologic al societatii si incalcarea normelor de convietuire
sociala. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia directa.
Eroarea cu privire la rudenie inlatura raspunderea penala. Tentativa este pedepsita.
Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii actului sexual si se poate epuiza in
momentul realizaii ultimului act sexual. Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani.

73) Reabilitarea de drept.

Aceasta intervine daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) Persoana cu privire la care
intervine reabilitarea a fost condamnata la pedeapsa inchisorii de cel mult un an sau la
pedeapsa amenzii. E vorba de pedeapsa pronuntata de instanta, nu de pedeapsa redusa in
urma gratierii. b) Condamnatul nu a savarsit o alta infractiune in termen de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei. Daca in acest interval el savarseste o noua
infractiune, indiferent de durata pedepsei aplicata pentru aceasta, nu va mai opera reabilitarea
de drept, ci numai reabilitarea judecatoreasca. Condamnatul poa-te beneficia insa de
reabilitarea de drept pentru condamnari succesive, in masura in care nici una dintre infractiuni
nu a fost savarsita in termenul de reabilitare pentru condamnarea precedenta. Reabilitarea de
drept intervine prin simpla implinire a termenului, nefiind nece-sar ca ea sa fie pronuntata de
catre instanta. Condamnatul poate, eventual, solicita instantei sa constate intervenirea
reabilitarii si sa dispuna radierea condamnarilor din cazierul judiciar in masura in care acest
lucru nu s-a facut din oficiu. Exista situatii speciale ale reabilitarii de drept si anume aceasta se
face in urma executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, in urma suspendarii conditionate si a
suspendarii sub supraveghere.
84

74) Reabilitarea judectoreasc.

Este acordata de catre instanta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) S-a implinit
termenul de reabilitare. Acesta se calculeaza in raport de durata pedepsei executata sau
considerata ca executata. Daca pedeapsa nu depaseste 5 ani, termenul este de 4 ani, la care
se adauga jumatate din durata pedepsei. Daca pedeapsa este cuprinsa intre 5-10 ani, termenul
este de 5 ani si jumatate din durata pedepsei. Daca pedeapsa depaseste 10 ani, termenul este
de 7 ani si jumatate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare: Curge de la data cand
pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. La pedeapsa executata integral in
regim de detentie -; Termenul de reabilitare curge de la data punerii in libertate a
condamnatului. Cand condamnatul a fost liberat conditionat -; Termenul de reabilitare curge de
la implinirea duratei pedepsei, adica de la expirarea termenului de incer-care a liberarii
conditionate. In cazul in care a intervenit gratierea totala -; Termenul curge de la data aplicarii
actului de gratiere. Aceasta data poate fi data ramanerii definitive a hotararii de condamnare,
atunci cand legea de gratiere a intervenit in cursul procesului, respectiv data intrarii in vigoare a
actului de gratiere, atunci cand aceasta a inter-venit dupa ramanerea definitiva a hotararii. In
caz de gratiere conditionata -; Termenul de reabilitare curge tot de la data aplicarii gratierii si nu
de la data implinirii termenului de incercare. Daca inculpatul a executat pedeapsa la locul de
munca -;Termenul curge din momentul implinirii duratei pedepsei, indiferent daca persoana a
executat pe-deapsa integral sau a beneficiat de incetarea executarii. Cand a intervenit
prescriptia executarii pedepsei -; Termenul de reabilitare curge de la data implinirii termenului
de prescriptie. In caz de condamnari succesive -; Termenul de reabilitare se calculeaza in raport
de pedeapsa cu durata cea mai mare si curge de la data executarii sau consi-derarii ca
executata a ultimei pedepse. b) Inculpatul sa nu fi suferit o noua condamnare in termenul de
reabilitare. Daca a savarsit o noua infractiune, dar aceasta a fost amnistiata, nu se acorda
reabilitarea, deoarece este necesar ca inculpatul sa aiba o buna conduita. c) Inculpatul sa aiba
o buna conduita. d) Inculpatul sa-si asigure existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste.
e) Inculpatul sa fi achitat in intregime cheltuielile judecatoresti si despagubirile civile. Daca
neplata se datoreaza imposibilitatii inculpatului, instanta poate dispune reabilitarea. S-a
considerat in practica judiciara ca aceasta conditie nu e indeplinita atunci cand plata
despagubirilor nu mai poate fi ceruta de catre partea civila, dato-rita intervenirii prescriptiei
civile.
Reabilitarea are ca efect inlaturarea tuturor decaderilor, incapacitatilor si inter-dictiilor care ar fi
putut avea loc.
85

75) Recidiva postcondamnatorie. Condamnrile care nu atrag starea de recidiv.

Aceasta este cea mai fracventa forma a recidivei. Ea exista atunci cand, dupa condamnarea
pentru o infractiune intentionata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii mai
mare de 6 luni, infractorul savarseste, inainte de inceperea executarii, in timpul executarii sau in
stare de evadare, o noua infractiune intentionata pentru care legea prevede pedeapsa
detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Conditiile de existenta ale
recidivei mari postcondamnatorii Presupune existenta a doi termeni:1. Conditiile referitoare la
primul termen al recidivei: a) Sa fie vorba de o infractiune intentionata. Se pune problema daca
infractiunile praeterintentionate atrag starea de recidiva, caci art. 37, cod penal face aluzie la
faptele intentionate si, in acelasi timp, art. 38, cod penal prevede ca nu atrag starea de recidiva
infractiunile comise din culpa. Tinand cont de faptul ca prevederile art. 38, cod penal constituie
o exceptie, se poate deduce ca infractiunile praeterintentionate atrag starea de recidiva. b)
Pedeapsa aplicata pentru acest prim termen sa fie inchisoare mai mare de 6 luni. Aceasta
pedeapsa poate fi aplicata pentru o singura infractiune sau pentru concurs de infractiuni. In
practica s-a pus problema existentei starii de recidiva atunci cand pedeapsa de la primul
termen a fost aplicata pentu concurs de infractiuni in structura caruia intra atat fapte
intentionate cat si fapte din culpa. In acest caz, daca una dintre infractiunile componente ale
concursului este intentionata si are stabilita o pedeapsa de peste 6 luni, avem recidiva. Daca
toate infractiunille au stabilite pedepse mai mici de 6 luni, dar sunt toate intentionate si
rezultanta lor depaseste 6 luni, avem recidiva. Insa in cazul in care toate infractiunile
componente ale concursului sunt mai mici de 6 luni si unele dintre infractiuni au fost comise din
culpa, nu avem recidiva, chiar daca rezultanta depaseste limita de 6 luni. c) Pedeapsa aplicata
in primul termen sa fie definitiva. d) Condamnarea aplicata pentru acest prim termen al recidivei
sa nu se includa in cele din art. 38, cod penal (condamnarile prevazute de acest articol nu atrag
starea de recidiva). 2. Conditiile referitoare la cel de-al doilea termen al recidivei: a) Infractiunile
ce compun acest termen sa fie fapte intentionate sau cel putin praeterintentionate. b) Pedeapsa
prevazuta pentru acest termen sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de un an.
In cazul primului termen se are in vedere pedeapsa concret stabilita de instanta, iar in cazul
celui de-al doilea termen se are in vedere pedeapsa prevazuta de lege. Daca este o pedeapsa
de la 3 luni la 2 ani exista recidiva, deoarece maximul special este mai mare de un an. Nu
intereseaza pedeapsa concret stabilita de instanta. Chiar daca instanta va aplica doar o
pedeapsa de 3 luni va fi tot recidiva. c) Sa fie savarsita dupa condamnarea data in primul
termen si inainte de executarea sau considerarea ca executata a pedepsei pentru aceasta
condamnare. Asadar infractiunea poate fi comisa in intervalul cuprins intre hotararea definitiva
86

de condamnare si efectuarea propriu-zisa a condamnarii, in timpul executarii sau in stare de

evadare. d) Condamnarea sa nu se numere printre cele prevazute de art. 38, cod penal. La
concursul de infractiuni, unde infractiunile sunt comise cu intentie si din culpa, se pune
problema daca se retine starea de recidiva. In acest caz se retin doua ipoteze: 1) Situatia in
care pentru cel putin una dintre infractiunile intentionate aflata in concurs s-a stabilit o
pedeapsa mai mare de 6 luni. Astfel, daca avem patru infractiuni, doua din culpa si doua
intentionate, pentru care s-au stabilit pedepse de 5, 4, 7 si respectiv 3 luni, iar pedeapsa
rezultanta este de 9 luni, exista, in acest caz, recidiva, deoarece avem o pedeapsa mai mare
de 6 luni. 2) Situatia in care pentru nici una dintre faptele intentionate nu s-a stabilit o pedeapsa
mai mare de 6 luni. Astfel, avem situatia in care pentru 4 infractiuni, doua din culpa si doua
intentionate, s-au stabilit pedepse de 5, 4, 4, respectiv 5 luni, iar pedeapsa rezultanta s-a stabilit
la

luni.

Se

pune

problema

daca

indeplineste

conditiile

termenului

recidivei.

Intr-o opinie din doctrina s-a exprimat ideea ca putem avea recidiva in masura in care
pedeapsa pentru o fapta intentionata plus partea din spor aferenta celeilalte fapte intentionate
depaseste 6 luni. In realitate, nu putem imparti sporul adaungat la pedeapsa de baza pentru a
vedea care e cota-parte aferenta pedepsei ce ne intereseaza. Intr-o asemenea situatie nu
avem recidiva.Pedepsirea recidivei mari postcondamnatorii In cazul recidivei, contopirea se
face potrivit art. 39, cod penal. De asemenea, sporul aplicat in cazul recidivei este de pana la 7
ani.

76) Recidiva postexecutorie.

Exista atunci cand, dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, dupa
gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a
executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune
intentionata pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an fie singura, fie
alternativ cu amenda. Conditiile de existenta ale recidivei mari postexecutorii 1. Conditiile
referitoare la primul termen al recidivei: a) Infractiunea savarsita sa prevada o pedeapsa mai
mare de 6 luni. b) Infractiunea savarsita sa fie intentionata sau praeterintentionata. c) Pedeapsa
pentru prima infractiune sa fi fost executata. Pedeapsa este considerata ca fiind executata
atunci cand a expirat termenul pe care a fost dispusa, pedeapsa a fost gratiata sau executarea
pedepsei s-a prescris. d) Condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la
stabilirea starii de recidiva, potrivit art. 38, cod penal.2. Conditiile referitoare la cel de-al doilea
termen al recidivei: a) Sa fie vorba de o infractiune savarsita cu intentie sau praeterintentie. b)
Pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune sa fie mai mare de un an, singura sau
87

impreuna cu amenda. c) Cea de-a doua infractiune sa fie comisa dupa executarea pedepsei de
la primul termen. d) Condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea
starii de recidiva, potrivit art. 38, cod penal. Momentul comiterii infractiunii prezinta o
particularitate in raport de infractiunile cu durata de executare, in cazul carora, pentru
determinarea formei recidivei, se va lua in considerare momentul epuizarii acestora. Asa fiind,
daca o astfel de infractiune este inceputa in timpul executarii si se termina dupa executare
avem recidiva postexecutorie, nu postcondamnatorie.Recidiva mica postexecutorie-Exista
atunci cand dupa executarea sau considerarea ca executate a celor trei pedepse de pana la 6
luni, infractorul savarseste o noua infractiune intentionata pedepsita cu o pedeapsa mai mare
de 1 an. Cele trei pedepse trebuie sa fie pentru condamnari succesive, astfel ca aceste
pedepse sunt concurente. Sanctionarea recidivei postexecutorii-Potrivit art. 39, cod penal
recidiva postexecutorie se sanctioneaza prin aplicarea unei pedepse spre maximum special al
infractiunii comise, iar daca instanta socoteste acel maxim insuficient, poate sa adauge un spor
de pana la 10 ani, in cazul pedepsei cu inchisoarea, si de pana la 2/3 din maximul respectiv in
cazul pedepsei cu amenda. Recidiva postexecutorie nu presupune contopirea pedepselor.
Acest sistem de pedepsire nu se face in mai multe etape, instanta stabilind direct pedeapsa
rezultanta pentru infractiunea comisa si pentru recidiva. Astfel, in caz ca se dovedeste ulterior
ca totusi nu sunt implinite conditiile existentei recidivei, pedeapsa trebuie recalculata,
neputandu-se inlatura sporul acordat pentru recidiva, deoarece acesta nu este cunoscut.

77) Relele tratamente aplicate minorului.

Art.306-Cod penal-punerea in primejdie grava prin masuri sau tratamente a dezvoltarii fizice,
intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau oricare persoana careia minorul i-a fost
incredintat spre crestere si educare. Obiectul juridic se refera la convietuirea in familie. Obiectul
material consta in corpul minorului. Subiectul activ este calificat prin calitatea de parinte sau
persoana careia i-a fost incredintata spre crestere un minor. Participatia penala este posibila
sub forma instigarii si a complicitatii. Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin
masuri sau tratamente de orice fel. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi directa
sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.

78) Starea de necesitate.

88

Potrivit dispozitiilor art. 45 c.p. "Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a
salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau
sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public". Se
considera fapte savarsite in stare de necesitate; spargerea unui zid, a unei incuietori pentru a
salva o persoana imobilizata intr-o incapere care este incendiata; distrugerea unui pod de lemn
peste un rau care impreuna cu obiectele aduse de ape au format un baraj in calea apelor si
astfel prezinta un pericol iminent de inundare a unei localitati, a unei uzine; sustragerea unui
autovehicul pentru a transporta de urgenta la spital o persoana accidentata. Pericolul care
ameninta valorile sociale ocrotite in cazul starii de necesitate este generat de diferite intamplari:
inundatii, cutremure, incendii, reactii ale animalelor etc si nu de atacul unei persoane ca in
cazul legitimei aparari. Conditiile starii de necesitate. Conditii privitoare la pericol-Sa fie iminent
- Pericolul este imonent cand este pa cale sa se produca. Iminenta se situeaza in anticamera
atacului, ceea ce presupune ca este indeplinita aceasta conditie de a fi iminent cand pericolul
este deja actual. Pericolul iminent sa ameninte valorile sociale aratate in art. 45 al. 2 c.p. O
fapta este considerata savarsita in stare de necesitate cand a fost necesara pentru a salva de
la un pericol iminent valorile sociale: viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei, ori un
bun important al acesteia, ori un interes public. Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi
inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala. Conditiile actiunii de
salvare-Actiunea de salvare a valorilor sociale aratate in art. 45 al. 2 c.p. pentru a fi considerata
savarsita in stare de necesitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se realizeze
prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala; actiunea de salvare prin savarsirea faptei
prevazuta de legea penala sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului. Actiunea de
salvare este considerata necesara cand se efectueaza intre momentul in care pericolul a
devenit iminent si pana la incetarea acestuia. Daca faptuitorul avea posibilitatea sa inlature
pericolul prin alte mijloace fara a savarsi fapta prevazuta de legea penala, era obligat la
aceasta; prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari mai grave decat acela care s-ar fi
produs daca pericolul nu era inlaturat. Fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o
persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul.

79) Suspendarea condiionat a executrii pedepsei.

In practica instantelor judecatoresti se intalnesc situatii cand se pronunta condamnari la
pedepse mici, anume cand este vorba de infractiuni mai usoare. In asemenea situatii, se pune
problema daca astfel de condamnari usoare trebuie executate intotdeauna. In cazul acestor
condamnari instanta poate ajunge uneori la concluzia ca un condamnat se poate indrepta si
89

fara executarea pedepsei, pronuntand suspendarea conditionata a acesteia. Suspendarea

conditionata a executarii pedepsei, este o masura de individualizare a reactiei penale pe care
o poate lua instanta de judecata prin pronuntarea unei hotarari de condamnare. Ea consta in
suspendarea pe o anumita durata denumita termen de incercare, a executarii pedepsei
aplicate, cu obligatia pentru cel condamnat de a avea o comportare corecta in tot acest timp.
Daca a expirat termenul de incercare si condamnatul a avut o purtare buna, el este reabilitat si
reintegrat fara vreo restrangere a drepturilor pentru fapta penala savarsita. Daca insa
condamnatul nu are o buna purtare si savarseste, in termenul de incercare o alta infractiune,
suspendarea executarii pedepsei se revoca, iar condamnatul este tinut sa execute atat
pedeapsa a carei executare fusese suspendata, cat si pedeapsa aplicata pentru noua
infractiune. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o masura de politica penala
bazata pe increderea in posibilitatea indreptarii condamnatului si observarea comportarii
acestuia pe durata suspendarii pedepsei. Desi, institutia suspendarii conditionate a executarii
pedepsei a fost adoptata si reglementata in cadrul legislatiilor penale contemporane, ea are
totusi o importanta deosebita fiind destinata sa duca la realizarea scopului pedepsei, fara
executarea efectiva a acesteia, evitandu-se astfel neajunsurile pe care le atrage dupa sine
privatiunea de libertate: indepartarea condamnatului de familie si de modul de viata obisnuit,
contactul cu infractori recidivisti periculosi care il pot antrena in continuare pe calea infractiunii.
Astfel, institutia suspendarii conditionate se remarca mai cu seama prin faptul ca: ajuta,
stimuleaza pe unii condamnati ca sa nu mai comita infractiuni si prin felul acesta, contribuie la
indreptarea acestor condamnati fara a se mai impune executarea pedepsei; sunt evitate
totodata cheltuielile pe care le implica executarea pedepsei in penitenciar. O serie de autori
precum Vintila Dongoroz sau Ion Oancea spuneau ca, de fapt aceasta institutie nu urmareste
indepartarea condamnatilor la pedepse de scurta durata de mediul nociv al inchisorilor, ci rolul
sau este acela de a realiza scopul pedepsei prin stimularea eforturilor de autoreeducare ale
condamnatului. Nu putem fi de acord in totalitate cu aceasta opinie intrucat oricat de bine
organizat ar fi un penitenciar, acesta tot mai exercita o influenta negativa asupra unor
condamnati astfel incat crearea unei atmosfere propice pentru indreptarea acestora joaca un
rol la fel de important in asigurarea succesului aplicarii acestor masuri. Asa cum am mentionat
anterior, institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a fost introdusa pentru prima
data prin Legea conflictelor de munca din 1920 si Legea sindicatelor profesionale din 1921 iar
in legislatia penala a fost introdusa prin Codul penal de la 1936. Acesta prevedea posibilitatea
suspendarii conditionate a executarii pedepsei de cel mult 2 ani inchisoare corectionala,
detentie simpla (in materie politica) sau amenda, indiferent de cuantum, iar revocarea
suspendarii atragea executarea integrala a pedepselor, care nu se puteau contopi. Cu unele
mici modificari, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in aceeasi conceptie franco90

belgiana de la finele secolului trecut, este prevazuta si in Codul penal de la 1968, prin
dispozitiile cuprinse in. art 81-86 care prevad conditiile in care poate fi dispusa, efectele
imediate si definitive pe care le produce, precum si consecintele nerespectarii conditiilor sub
care este acordata. S-a prevazut conditia repararii integrale a pagubei numai pentru
infractiunile prin care s-a produs o paguba avutului obstesc. Putem spune in aceste conditii ca
piatra de temelie a institutiei suspendarii conditionate a executarii pedepsei o reprezinta Codul
de la 1936. Principiul fundamental de la care s-a pornit a fost urmatorul: celui condamnat
pentru prima oara si pentru infractiuni care ar atrage o pedeapsa privativa de libertate ,de
scurta durata - cel mult 2 ani- i se da posibilitatea de a se indrepta nu prin efectul discutabil al
pedepsei, ci prin propria lui vointa, punandu-l la incercare sa probeze, printr-o conduita
ireprosabila in tot timpul fixat, ca pentru el pedeapsa nu e necesara. Bineinteles ca aceasta
incercare se acorda, daca din circumstantele faptului si din conduita sa anterioara, rezulta ca
el merita o consideratie deosebita si justifica asteptarile conform carora pe viitor conduita lui
va fi buna chiar fara executarea pedepsei. Daca, toti penalistii au fost de acord asupra
principiului, s-a discutat totusi, pe de o parte modalitatea termenului de incercare, daca el
trebuie fixat prin lege sau din contra lasat la facultatea judecatorului, care sa-l fixeze cum va
crede el de cuviinta inauntrul unui maximum fixat de lege, iar pe de alta parte se discuta daca
trebuie aplicata mai intai pedeapsa si apoi pronuntata suspendarea, sau din contra sa se
acorde inainte de orice pedeapsa. In sistemul legii franceze durata de incercare e de 5 ani si
suspendarea se acorda dupa ce s-a pronuntat pedeapsa. Codul belgian si legea engleza,
arata ca durata poate fi liber fixata de judecator in limitele unui maximum fixat de lege la 5 ani.
In codul japonez durata este fixata la 7 ani, iar in cel norvegian si transilvanean la 3 ani. Cat
despre suspendare, in sistemul legii anglo-americane, suspendarea se acorda inainte de a
interveni vreo condamnare sau cu alti termeni, se suspenda insasi pronuntarea hotararii. La
noi s-a inlaturat sistemul anglo-american si s-a adoptat sistemul francez, admitandu-se ca mai
intai sa se pronunte condamnarea si apoi sa urmeze suspendarea, iar termenul de incercare
sa fie fixat prin lege. Acest termen a fost fixat in 1936 la 3 ani plus durata pedepsei. S-a admis,
de asemenea, ca suspendarea executarii pedepsei nu are efect asupra masurilor de siguranta
pronuntate si nici asupra condamnarii la despagubiri civile. S-au precizat, de asemenea,
cazurile cand suspendarea nu poate avea loc si s-a reglementat si situatia condamnatului
care, in timpul suspendarii pedepsei, ar comite o noua infractiune; s-a precizat ca
suspendarea executarii nu se aplica in caz de concurs real de infractiuni, sau de contopire de
pedepse, cand instanta a pronuntat o pedeapsa mai mare de un an, precizandu-se in art. 68
urmatoarele: condamnarea se considera inexistenta, daca a expirat termenul de incercare,
fara sa fi survenit vreuna din cauzele de revocare a suspendarii pedepsei. Codul penal din
1936 cu mici modificari a fost inlocuit de cel din 1968 care, la randul sau, a suferit o serie de
91

modificari prin Legea nr. 104/1992 .Modificarile au vizat conditiile de aplicare a suspendarii, in
sensul liberalizarii acestora in vederea extinderii campului de incidenta ale acestor masuri.
Astfel, limita maxima a pedepsei inchisorii care poate fi suspendata a fost ridicata de la 2 la 3
ani, iar in caz de concurs de infractiuni de la 1 la 2 ani. In ce priveste persoana infractorului, in
locul conditiei negative ca acesta sa nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii,
fara limita, s-a introdus conditia ca el sa nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii
mai mare de 6 luni. In fine, cu privire la obligatia de reparare a pagubei, aceasta a fost extinsa
la toate infractiunile prin care s-a produs o paguba. De asemenea, au fost aduse modificari
institutiei suspendarii si prin Legea nr.140/1996 pentru modificarea si completarea Codului
penal, pe de o parte excluzandu-se de la incidenta acestei masuri infractiunile grave iar pe de
alta parte prevazandu-se o modalitate noua de reparare a pagubei, ca cerinta pentru
acordarea suspendarii. Aceasta lege a suferit unele modificari prin Legea 197/2000 care a
ridicat limita pedepsei-pentru care poate fi acordata suspendarea-in cazul infractiunilor
intentionate si a mai completat art.86 alin.3C.pen..Trebuie mentionat, in legatura cu evolutia
legislatiei in materie, faptul ca prin Legea nr.104/1992 a fost introdusa si in dreptul nostru
penal o forma speciala de suspendare a executarii pedepsei, sub denumirea de "suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere", dupa modelul francez al suspendarii executarii
pedepsei cu punere la incercare (sursis avec l'preuve). Inca de la primele sale
reglementari, aceasta institutie si-a dovedit efectul benefic intrucat, in toate tarile unde a fost
aplicata a avut un efect mai salutar si mai eficace asupra condamnatului decat executarea
pedepsei. Conditiile pentru acordarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei sunt
prevazute in art. 81 C. pen.; ele se impart in conditii OBIECTIVE si SUBIECTIVE, primele
referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana condamnatului. Indeplinirea conditiilor
prevazute de lege, nu atrage obligativitatea aplicarii institutiei, ci acordarea ei ramane la
latitudinea instantei de judecata. Suntem de parere ca conditia esentiala pentru aplicarea
suspendarii conditionate a executarii pedepsei este, fara indoiala, aptitudinea subiectiva a
persoanei faptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea si de deprinderile
antisociale care l-au antrenat pe calea infractiunii, prin eforturi facute sub amenintarea
pedepsei la care a fost condamnat si de a carei executare poate scapa numai printr-o
conduita corecta si deci prin autoreeducare. Aceasta conditie nu poate fi considerata
indeplinita anticipat pe baza prezumtiei ca orice infractor este capabil de un asemenea efort.
Dimpotriva, trebuie sa se constate posibilitatea reala de indreptare pe care ar prezenta-o
faptuitorul, constatare ce trebuie sa rezulte din anumite date obiective, care sa reflecte
aceasta posibilitate. Se intelege ca principala sursa a acestor date o constituie conduita
anterioara a faptuitorului si comportarea lui in insasi savarsirea infractiunii pentru care
urmeaza sa se aplice suspendarea executarii pedepsei. Posibilitatea aplicarii suspendarii
92

conditionate a pedepsei isi afla deci o limita obiectiva in gravitatea faptei savarsite care
reflecta, totodata, starea de periculozitate a persoanei. Existenta unei fapte grave si a unei
vadite stari de periculozitate face ca aplicarea acestei institutii sa fie nu numai ineficace, dar si
de-a dreptul primejdioasa pentru apararea intereselor societatii. Oricare ar fi situatia
faptuitorului, ceea ce va fi precumpanitor in acordarea suspendarii este gradul deosebit de
pericol social pe care il prezinta fapta a carei savarsire a pricinuit o tulburare alarmanta a
relatiilor penale normale. Trebuie, cu alte cuvinte, sa se tina seama in aplicarea masurii
suspendarii executarii si de constiinta sociala, de constiinta juridica a oamenilor si de
atitudinea pe care acestia o manifesta impotriva infractiunilor grave care reclama, in general, o
reactiune represiva severa. Lasarea in libertate a unui infractor condamnat pentru o fapta
grava poate crea un sentiment de nesiguranta, in ceea ce priveste savarsirea in viitor a unor
astfel de fapte.Astfel, pentru a se putea acorda suspendarea conditionata a executarii
pedepsei trebuie sa se tina seama de o serie de conditii, care privesc: NATURA SI MARIMEA
PEDEPSELOR APLICATE - condamnarea cu suspendarea executarii pedepsei se aplica in
cazul infractiunilor de o gravitate mai scazuta, ce se reflecta in pedeapsa aplicata de instanta
si nu in cea prevazuta de lege. Astfel, art. 81 lit. b C. pen. prevede ca, pentru a se putea
dispune suspendarea conditionata, pedeapsa aplicata de instanta trebuie sa fie de cel mult 3
ani inchisoare sau amenda. Inainte de modificare, art. 81 lit. a C. pen. prevedea ca
suspendarea se putea aplica daca pedeapsa era inchisoarea de cel mult 2 ani sau amenda,
iar pentru infractiunile contra avutului public, pedeapsa aplicata era de cel mult 1 an. In
prezent cuantumul de 3 ani inchisoare priveste toate categoriile de infractiuni fata de care se
poate dispune suspendarea executarii pedepsei. Prin pedeapsa aplicata trebuie sa intelegem
pedeapsa in intregul ei asa cum a fost pronuntata prin hotararea de condamnare, iar nu
fractiunea de pedeapsa ramasa neexecutata dupa deducerea duratei detinerii preventive, ori
in urma unei gratieri partiale sau, in fine, - in cazul admiterii unui recurs extraordinar - dupa ce
s-a scazut timpul executat din pedeapsa. Daca s-ar admite ca este posibil a se suspenda
conditionat doar o parte din pedeapsa - aceea care nu a fost executata ori considerata ca
executata - s-ar ajunge la situatia ca la expirarea termenului de incercare, condamnatul sa nu
mai fie reabilitat pentru intreaga condamnare, ceea ce, desigur, nu se poate concepe. La
cuantumul de 3 ani, stabilit de lege pentru a se putea acorda suspendarea conditionata a
executarii pedepsei, se poate ajunge prin stabilirea pedepsei in limitele prevazute in norma
incriminatoare sau prin recunoasterea circumstantelor atenuante si deci coborarea pedepsei
sub minimul special. Cand pedeapsa aplicata consta in amenda, nu intereseaza daca la
aceasta sanctiune s-a ajuns prin alegerea amenzii dintre cele doua pedepse alternative
prevazute in norma sau prin inlocuirea inchisorii cu amenda, ca efect al recunoasterii
circumstantelor atenuante, in conditiile art. 76 lit. e C. pen. Suspendarea conditionata se poate
93

aplica si in cazul concursului de infractiuni daca pedeapsa stabilita de instanta este de cel mult
2 ani inchisoare si sunt indeplinite conditiile legii, avandu-se in vedere pedeapsa globala
aplicata ansamblului de fapte, cu sau fara spor. Inainte de modificarea adusa prin Legea nr.
104/1992 pedeapsa stabilita de instanta, in caz de concurs de infractiuni, trebuia sa fie de cel
mult 1 an iar daca una din faptele concurente era contra avutului public, pedeapsa aplicata
trebuia sa fie de cel mult 6 luni inchisoare. In urma modificarii aduse, pedeapsa de 2 ani
priveste toate situatiile concursului de infractiuni, indiferent de faptele reunite in structura sa. In
ipoteza concursului, masura suspendarii trebuie aplicata pedepsei rezultante. Nu se poate
dispune masura suspendarii numai pentru pedeapsa uneia dintre infractiunile in concurs iar
pentru celelalte executarea in regim de detentie, intrucat, pentru intregul concurs de infractiuni
trebuie sa se aplice o singura pedeapsa globala, ca sanctiune a ansamblului de fapte, potrivit
art. 34 C. pen. Legiuitorul a fost mai prevazator fata de autorul unui concurs de infractiuni,
reducand limita pedepsei inchisorii a carei executare poate fi suspendata conditionat, avand in
vedere pericolul social mai mare al faptelor si periculozitatea sporita a faptuitorului.
Condamnarea cu suspendare, in cazul concursului, se va putea dispune si atunci cand
instanta a aplicat pedeapsa inchisorii de 2 ani la care a adaugat amenda conform art. 34 lit. c,
C. pen. In acest caz, termenul de incercare va fi determinat de pedeapsa inchisorii (2 ani plus
durata pedepsei a carei executare s-a suspendat). O serie de probleme se pot ivi atunci cand
pentru una din pedepsele aferente infractiunilor in concurs, care, impiedica aplicarea art.81
C.pen., a intervenit anterior condamnarii definitive o cauza de stingere a executarii.
INFRACTIUNILE PENTRU CARE NU POATE FI DISPUSA SUSPENDAREA - prin legea
nr.140/1996, pentru modificarea si completarea Codului penal, a fost introdus in textul art.81
C. pen., un alineat nou, in care se prevede ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei
nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul, infractiunilor de vatamare corporala grava,
viol si tortura. Aceasta limita a fost ridicata de la 12 la 15 ani prin Legea 197/2000. Legiuitorul
a voit sa excluda de la beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei pe infractorii
care au savarsit infractiuni intentionate grave, oricare ar fi natura acestora, sau infractiunile de
violenta grava. S-a dorit sa se evite riscul la care societatea s-ar expune prin lasarea in
libertate si fara supraveghere a infractorilor periculosi. REPARAREA PREJUDICIULUI
CAUZAT PRIN INFRACTIUNE - daca repararea de bunavoie a prejudiciului provocat
persoanei vatamate prin fapta sa constituie o dovada ca infractorul intelege caracterul
antisocial al faptei sale, in cazul in care pretinde sa i se acorde incredere prin suspendarea
conditionata a executarii, este firesc si logic ca el sa faca aceasta dovada prin repararea
pagubei pricinuite prin infractiune. Cu toate acestea, Codul penal de la 1968 nu pretindea o
astfel de reparatie ca cerinta a suspendarii decat in cazul infractiunilor prin care se provocau
94

pagube avutului obstesc. Aceasta restrangere nejustificata a fost eliminata in urma modificarii
aduse institutiei suspendarii prin Legea nr.104/1992, legea prevazand ca, in cazul
condamnarii pentru o infractiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune
suspendarea conditionata a executarii pedepsei numai daca paguba a fost integral reparata,
pana la pronuntarea hotararii. Practic, deci instanta nu poate pune in discutie suspendarea
executarii pedepsei chiar daca ar aprecia ca celelalte conditii sunt indeplinite, cata vreme nu
are la dosar dovada indeplinirii acestei obligatii. Prin Legea nr.140/1996, dispozitiile art. 81
alin. 4, privitoare la obligatia repararii pagubei au fost completate, in sensul ca instanta poate
dispune suspendarea cand paguba a fost integral reparata sau plata despagubirii este
garantata de o societate de asigurari. PERSOANA CONDAMNATULUI in cadrul conditiilor
suspendarii, persoana condamnatului intereseaza sub raportul periculozitatii sale decurgand,
in primul rand din fapta si din imprejurarile in care acesta a fost savarsita, iar in al doilea rand
din antecedentele sale penale. Pentru acordarea suspendarii legea impune conditia ca
persoana sa nu mai fi fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni.
Conditia de a nu mai fi suferit anterior o condamnare superioara limitei de 6 luni, a fost
introdusa in cod prin Legea nr. 104/1992. Inainte de aceasta modificare, Codul penal in art. 81
lit.b, a impus cerinta ca persoana sa nu fi fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii
oricat de mica ar fi fost aceasta pedeapsa. Se admite posibilitatea acordarii, chiar daca
persoana a suferit o condamnare anterioara la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, daca
aceasta intra in vreunul din cazurile prevazute in art. 38 C. pen. (condamnari pentru
infractiunile savarsite in timpul minoritatii, pentru infractiunile amnistiate, dezincriminate,
condamnari pentru fapte din culpa precum si condamnari in privinta carora a intervenit
reabilitarea sau pentru care s-a implinit termenul de reabilitare). Daca persoana a fost anterior
condamnata la pedeapsa inchisorii cu suspendarea executarii sau a executarii pedepsei intr-o
inchisoare militara si s-au respectat conditiile impuse de lege, intrucat la expirarea termenelor
prevazute de lege este reabilitata de drept, in viitor va putea beneficia pentru pedeapsa
aplicata unei noi infractiuni, de suspendarea conditionata. In situatia in care condamnarea
anterioara a constat in amenda, institutia suspendarii se poate aplica. CONVINGEREA
INSTANTEI CA SCOPUL PEDEPSEI POATE FI ATINS FARA EXECUTAREA PEDEPSEI - pe
langa conditiile sus mentionate, pentru acordarea suspendarii executarii pedepsei se mai cere
ca instanta de judecata sa aprecieze ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea
acesteia. Legea nu arata acele elemente pe care instanta trebuie sa le ia in considerare
pentru a aprecia daca se impune sau nu suspendarea conditionata a executarii pedepsei,
lasand astfel instantelor cele mai largi posibilitati in ceea ce priveste depistarea si aprecierea
semnificatiei lor. In aceste conditii, instanta trebuie sa realizeze o analiza completa a
personalitatii infractorului urmarind in acest sens comportarea sa in viata sociala, la locul de
95

munca, inainte si dupa savarsirea infractiunii si numai in masura in care se dovedeste ca

savarsirea faptei se datoreste unui concurs accidental de imprejurari si ca, pentru indreptarea
sa, nu este necesara executarea efectiva a pedepsei, se poate dispune suspendarea
acesteia. Avand a se pronunta, in unele cauze concrete asupra suspendarii conditionate a
executarii pedepsei, instanta a decis, de exemplu, ca folosirea unor mijloace viclene intocmirea unor liste de plata fictive, distrugeri si inlocuiri de acte, fie pentru a comite, fie
pentru a acoperi o delapidare - nu permite a se aprecia ca pe viitor conduita inculpatului va fi
buna chiar fara executarea pedepsei; de asemenea, a hotarat ca adoptarea unei pozitii
nesincere in cursul procesului, prin negarea savarsirii faptei sau prin incercarea de a invinui de
savarsirea infractiunii alte persoane, constituie o imprejurare de natura a invedera lipsa unor
garantii suficiente in sensul ca, pentru indreptarea faptuitorului nu este necesar ca el sa
execute pedeapsa. Elementele de fapt ce stau la baza convingerii instantei ca faptuitorul este
apt a se indrepta, chiar fara sa execute pedeapsa, uneori pot coincide cu cele retinute de
instanta ca circumstante atenuante. Suspendarea conditionata a executarii si reducerea
pedepsei ca efect al circumstantelor atenuante fiind, ambele, mijloace de individualizare a
pedepsei, nimic nu se opune - in principiu - ca aceleasi date, imprejurari, stari sau situatii sa
se afle la baza folosirii amandurora. Dar cum, pentru a putea dispune suspendarea
conditionata a executarii, se cere indeplinirea unei conditii specifice - aptitudinea faptuitorului
de a se indrepta fara executarea pedepsei, care nu este ceruta si pentru constatarea
circumstantelor atenuante, spre a se putea face aplicarea art. 81 C. pen., este necesar a se
exprima intotdeauna motivandu-se corespunzator concluzia la care s-a ajuns - daca datele,
imprejurarile, starile etc. retinute ca circumstante atenuante, permit sa se aprecieze ca
aceasta conditie specifica este indeplinita. Din cele examinate mai sus rezulta ca suspendarea
conditionata a executarii pedepsei nu este un drept al condamnatului, ci o facultate a instantei
de judecata care este libera sa aprecieze chiar daca sunt indeplinite celelalte conditii din
oficiu sau la cererea condamnatului daca este sau nu cazul sa se acorde suspendarea.
Instanta poate decide sa respinga cererea acestuia si este obligata sa motiveze acordarea
suspendarii (art. 81 alin. ultim C.) pen., aceasta motivare dand posibilitatea instantei de control
judiciar sa verifice temeinicia acestei masuri. In practica s-a decis insa ca misiunea instantei
de a motiva suspendarea, nu constituie motiv de netemeinicie a hotararii sau o incalcare
esentiala a legii, daca din actele dosarului rezulta ca sunt indeplinite conditiile prevazute de
art. 81 C. pen.

80) Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere.

96

Se aseamana foarte mult cu suspendarea conditionata. Conditiile suspendarii sub

supraveghere-Conditiile cu privire la infractiune: Pedeapsa cu inchisoarea sa nu fie mai mare
de 4 ani (art. 861, cod penal). Cand pedeapsa a fost aplicata pentru concurs de infractiuni,
suspendarea se poate dispune numai daca aceasta nu depaseste 3 ani. Acest tip de
suspendare nu se poate dispune in cazul unei pedepse cu amenda. Sa nu fie vorba de
infractiuni al caror maxim special depaseste 15 ani sau de infractiunile de viol, vatamare
corporala grava, tortura si loviri sau vatamari cauza-toare de moarte. De asemenea, apare o
dispozitie speciala care spune ca se poate dispune acest tip de suspendare si in cazul
infractiunii de furt calificat prevazut la art. 209 (3), cod penal, daca pedeapsa aplicata e
inchisoarea de cel mult 2 ani. La acesta pedeapsa se poate ajunge daca infractiunea a fost
comisa de catre un minor, daca a ramas in faza de tentativa sau daca au existat circumstante
atenuante. In legatura cu aceasta problema exista o serie de discutii in doctrina. Conditiile cu
privire la infractor: Este necesar ca infractorul sa nu fi fost anterior condamnat la o pedeapsa cu
inchisoarea mai mare de un an, afara de cazurile cand condamnarea intra in una din ipotezele
prevazute in art. 38, cod penal. Instanta trebuie sa aprecieze ca reeducarea inculpatului poate
avea loc si in libertate. Termenul de incercare: Este compus dintr-o durata de la 2-5 ani, stabilita
de instanta, adunata la durata pedepsei stabilita pentru infractiunea pentru care s-a dispus
suspendarea sub supraveghere. O alta particularitate a acestui tip de suspendare este
existenta unui ansamblu de obligatii si masuri de supraveghere (art. 863, cod penal) pe care
instanta le poate impune persoanei condamnate pe durata termenului de incercare. Impunerea
masu-rilor de supraveghere este obligatorie, iar impunerea obligatiilor este lasata la latitu-dinea
instantelor de judecata. Potrivit OG nr. 92/2000, supravegherea modului de respectare a
acestor obligatii si masuri revine serviciilor de probatiune. Revocarea suspendarii sub
supraveghere-Cauzele si efectele revocarii suspendarii sub supraveghere sunt identice cu cele
de la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Exista in plus la sus-pedarea
sub supraveghere o cauza de revocare facultativa. Astfel, atunci cand con-damnatul nu
respecta obligatiile si masurile de supraveghere impuse, instanta poate, fie sa revoce
suspendarea, fie sa prelungeasca termenul de incercare cu cel mult 3 ani. De asemenea,
cauzele de anulare si efectele acesteia sunt identice la cele doua tipuri de suspendare. Daca in
timpul termenului de incercare condamnatul nu a savarsit o alta infractiune si daca nu a
intervenit revocarea sau anularea suspendarii, acesta este reabilitat de drept. Cazuri speciale
de suspendare a executarii pedepsei Suspendarea in cazul pierderii totale a capacitatii de
munca-Conditii: a) Persoana sa fi fost condamnata la pedeapsa inchisorii, cu executare la locul
de munca. b) In timpul executarii pedepsei sa intervina pierderea totala a capacitatii de munca.
c) Pierderea capacitatii de munca sa nu fi fost provocata de persoana in cauza. Daca sunt
indeplinite aceste conditii, instanta va dispune obligatoriu fie suspendarea conditionata, fie
97

suspendarea sub supraveghere. Suspendarea poate fi dispusa chiar daca nu sunt indeplinite
conditiile generale prevazute de art. 81 sau art. 861, cod penal. Aceasta suspendare nu poate fi
anulata, dar urmeaza regimul de drept comun in ceea ce priveste revocarea. De asemenea, ea
nu are ca efect reabilitarea de drept, deoarece nu sunt indeplinite conditiile de la art. 81 si art.
861, cod penal. Suspendarea in cazul infractiunii de abandon de familie Prin dispozitiile art. 305
(4), cod penal, s-a instituit posibilitatea suspendarii conditionate a pedepsei in cazul infractiunii
de abandon de familie. Conditii: a) Hotararea de condamnare sa se fi fost pronuntat pentru
infractiunea de abandon de familie. b) Pana la pronuntarea hotararii inculpatul sa fi achitat
pensia de intretinere. Daca aceste conditii sunt indeplinite, instanta e obligata sa dispuna
suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Astfel, aceasta deroga de la dreptul comun,
pentru ca nu e necesar sa fie indeplinite conditiile prevazute in art. 81, cod penal si, in plus,
odata indeplinite conditiile prevazute de art. 305 (4), cod penal, suspen-darea este obligatorie.
Nici acest tip de suspendare nu are ca efect reabilitarea de drept. De asemenea ea nu poate fi
revocata decat daca infractorul, in termenul de incercare, savarseste din nou infractiunea de
abandon de familie. Aceasta suspendare nu poate fi anulata, fiindca anularea se dispune atunci
cand sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81, cod penal. Suspendarea in cazul
infractiunilor comise de minori-Legiuitorul a reglementat doua modalitati ale suspendarii,
reglementate in art. 110 si art. 1101, cod penal: a) Suspendarea conditionata Aplicata minorilor,
aceasta suspendare urmeaza, in linii generale, regimul de drept comun cu urmatoarele
particularitati: In cazul pedepsei inchisorii, termenul de incercare este compus din pedeapsa
aplicata adunata la un interval de timp stabilit de instanta intre 6 luni- 2 ani. In cazul pedepsei
cu amenda termenul de incercare este de 6 luni. Sub aspectul conditiilor de acordare a
suspendarii singura particularitate priveste antecedentele penale. Aceasta, deoarece orice tip
de infractiune ar comite minorul aceasta ar intra sub incidenta art. 38, cod penal. Infractiunile
care intra sub incidenta acestui articol nu trebuie sa indeplineasca nici o conditie pentru a se
putea dispune suspendarea. Deoarece legea nu contine dispozitii cu caracter derogatoriu, toate
prevederile cu privire la revocarea si anularea suspendarii conditionate de la majori opereaza si
in

cazul

minorilor.

Efectele suspendarii conditionate S-a pus problema in doctrina daca aceasta modalitate de
individualizare are ca efect reabilitarea de drept. Oricum, se poate observa ca in cazul minorilor
reabili-tarea ar fi lipsita de obiect, deoarece potrivit art. 109, cod penal Condamnarile
pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi. b)
Suspendarea sub supraveghere sau sub control E prevazuta de art. 1101, cod penal. Aceasta
modalitate speciala de suspendare nu cunoaste conditii proprii de aplicare, ci se grefeaza pe
suspendarea conditionata. Nu trebuie confundata cu suspendarea sub supraveghere aplicata
majorilor.

Ea

cunoaste

doua

modalitati:
98

1. Suspendarea sub supraveghere-Ea nu se aplica decat in cazul pedepsei inchisorii.

Presupune incredintarea su-pravegherii minorului pe durata termenului de incercare pana la
implinirea varstei de 18 ani unei persoane sau unei institutii prevazute in art. 103, cod penal.
Dupa implinirea varstei de 18 ani, daca termenul de incercare a depasit aceasta varsta,
instanta poate sa-i impuna respectarea masurilor de supraveghere prevazute de art. 863 (3),
cod penal in cazul suspendarii sub supraveghere aplicabile majorilor. 2. Suspendarea sub
control-Potrivit acestei modalitati, o data cu dispunerea suspendarii si cu incredintarea
supravegherii minorului instanta poate sa dispuna indeplinirea de catre acesta, pe durata
termenului de incercare, a dispozitiilor prevazute de art. 103 (3), cod penal, pana la implinirea
varstei de 18 ani, respectiv dipozitiile prevazute de art. 863 (3), cod penal, dupa implinirea
acestei varste. Daca sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune una din modalitatile de mai
sus, instanta are mai multe posibilitati: Dispune suspendarea conditionata. Dispune
suspendarea conditionata si supravegherea minorului. Dispune suspendarea conditionata,
incredintarea supravegherii si executarea unor obligatii. In alegerea unei posibilitati, instanta va
tine cont de mai multe situatii, printre care gradul de pericol social al faptei, persoana
faptuitorului etc. In mod normal, instanta, de cele mai multe ori, apeleaza la prima varianta.
Varianta a doua este mai rar dispusa, iar cea de-a treia nu a fost dispusa aproape niciodata.
Ultimele doua posibilitati se pot aplica doar in cazul pedepsei cu inchisoarea. Potrivit textului
legal, sustragerea de sub supraveghere inainte de implinirea varstei de 18 ani poate atrage
revocarea acestei masuri. Daca minorul se sustrage dupa implinirea varstei de 18 ani sau daca
nu-si indeplineste obligatiile impuse potrivit art. 863 (3), cod penal, instanta poate, fie sa revoce
suspendarea, fie sa prelungeasca termenul de incercare cu cel mult 3 ani. Nu are ca efect
reabilitarea de drept, fiindca nu ar avea obiect (vezi art. 109, cod penal).

81) Sustragerea de sub sechestru.

Art.244-Cod penal-sustragerea unui bun care este legal sechestrat. Obiectul juridic se refera la
respectul datorat sechestrului legal aplicat. Obiectul material consta in bunul legal sechestrat.
Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila in toate formele.
Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de sustragere a bunului legal
sechestrat. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi directa sau indirecta. Tentativa nu
se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la un an sau amenda. Al.2infractiunea este mai grava daca fapta a fost savarsita de custode. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

99

82) Sustragerea sau distrugerea de nscrisuri.

Art.242-Cod penal-sustragerea sau distrugerea unui dosar care se afla in pastrarea sau
detinerea unei institutii. Al.2-distrugerea din culpa a vreunuia din inscrisurile prevazute in al.1
care prezinta o anumita valoare. Obiectul juridic se refera la respectul datorat autoritatii.
Obiectul material consta in dosarul, documentul care se sustrage. Subiect activ poate fi orice
persoana. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune de sustragere sau
de distrugere. Infractiunea se savarseste in forma al.1 cu intentie directa sau indirecta, iar in
forma al.2 din culpa. Tentativa este posibila numai in forma al.1 dar nu se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani in forma al.1 si inchisoare de la 3 luni la 5
ani in forma al.2. Al.3-infractiunea este mai grava daca faptele din al.1 si 2 sunt savarsite de un
functionar public in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Se majoreaza cu un an maximul
pedepselor prevazute in al.1 si 2.

83) antajul.
Art.194-Cod penal-constragerea unei persoane prin violente sau amenintare sa dea, sa faca,
sa nu faca sau sa sufere ceva daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos
pentru sine sau pentru altul. Obiectul juridic principal consta in libertatea morala a persoanei iar
obiectul juridic secundar poate consta in bunuri. De regula infractiunea nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele.
Elementul material se realizeaza printr-o actiune de constragere exercitata asupra unei
persoane. Contrangerea trebuie exercitata prin violenta sau amenintare si trebuie sa fie
efectiva. Urmarea imediata consta intr-o incalcare a libertatii persoanei. Raportul de cauzalitate
trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia directa deoarece faptuitorul savarseste
fapta cu scopul de a dobandi in mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Tentativa nu se
pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in momentul exercitarii constragerii. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Forma agravata al.2-constragerea consta in
amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare compromitatoare pentru
persoana amenintata, pentru sotul acestuia sau pentru o ruda apropiata. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 2 la 7 ani.

84) Tlhria.

100

Art.211-Cod penal-furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea
victimei in stare de inconstienta sau de neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de
intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea
urmelor infractiunii sau pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea. Obiectul juridic principal se
refera la posesia si detentia asupra bunurilor mobile, iar obiectul juridic secundar se refera la
atributele fundamentale ale persoanei. Obiectul material consta in primul rand intr-un bun mobil,
iar in al doilea rand la corpul persoanei. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia in
forma al.1 este posibila numai in forma instigarii si a complicitatii anterioare. Elementul material
al laturii obiective se realizeaza prin doua activitati, activitatea principala corespunzatoare
furtului si alta secundara constand in folosirea violentei. Urmarea imediata consta pe de parte in
pricinuirea unei pagube, iar pe de alta parte in in incalcarea unui atribut fundamental al
persoanei. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia
directa, deorece exista dublu scop, in primul rand insusirea bunului, iar in al doilea rand
savarsirea furtului. Tentativa se pedepseste. Constituie tentativa si numai executarea actelor de
violenta. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 18 ani. Infractiunea are trei forme agravate:
al.2-cand talharia este savarsita in urmatoarele imprejurari: de o persoana mascata, deghizata
sau travestita, in timpul noptii, intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 5 la 20 ani. Al.2unu-daca talharia a fost savarsita: de doua sau mai
multe persoane impreuna, de o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica sau
paralizanta, intr-o locuinta, in timpul unei calamitati, daca a avut ca urmari: pierderea unui simt
sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea,
avortul sau punerea in primejdie a vietii persoanei. Sanctiunea consta in inchisoare de la 7 la
20 ani. Al.3-daca talharia a produs consicente deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea
victimei. Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

85) Tinuirea.
Art.221-Cod penal-primirea, dobandirea su transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii
acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Obiectul juridic principal are caracter patrimonial, iar obiectul juridic secundar se refera la
infaptuirea justitiei. Obiectul material consta in bunul tainuit. Subiect activ poate fi orice
persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii
obiective poate fi realizat prin una din urmatoarele actiuni alternative: primirea bunului,
dobandirea bunului, transformarea bunului-modificarea acestuia astfel incat sa nu mai fie usor
101

recunoscut, inlesnirea valorificarii bunului-ajutorul acordat pentru realizarea folosului urmarit.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unui pagube si impiedicarea a desfasurarii normale a
activitatii de justitie. Latura subiectiva presupune intentia directa. Scopul obtinerii de catre
faptuitor a unui folos material poate fi pentru sine sau pentru altul. Tentativa nu se pedepseste.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa depaseasca
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Taiunuirea
savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

86) Tentativa.
Potrivit art. 20, cod penal, tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi
infractiunea, executare care fie nu a fost dusa pana la capat, fie nu a produs rezultatul prevazut
de norma de incriminare.Formele tentativei:In functie de momentul pana la care a fost adus
actul de executare se face distinctie intre: a) tentativa perfecta (terminata) b) tentativa
imperfecta (intrerupta) Suntem in prezenta tentativei perfecte atunci cand actul de executare a
fost adus pana la capat, dar rezultatul nu s-a produs. Neproducerea rezultatului se poate datora
unor imprejurari straine de vointa infractorului sau chiar de interventia autorului, interventie
indreptata spre impiedicarea producerii rezultatului. Suntem in prezenta tentativei imperfecte
atunci cand actul de executare a fost intrerupt, astfel incat nu mai era posibil producerea
rezultatului.Intreruperea se poate datora si unor cauze straine de vointa autorului sau chiar
datorita vointei acestuia. In functie de cauza neproducerii rezultatului avem: a) tentativa proprie
b) tentativa improprie Exista o tentativa proprie atunci cand mijloacele folosite erau apte sa
produca rezultatul, atat in abstract, cat si in concret, dar rezultatul nu s-a produs datorita
modului gresit de utilizare a acestor mijloace. Exista o tentativa improprie atunci cand rezultatul
nu s-a produs din cauza ca mijloacele folosite nu puteau duce la lezarea obiectului juridic fie in
concret, fie in abstract. Tentativa improprie poate fi clasificata in: a) Tentativa relativ improprie b)
Tentativa absolut improprie Exista o tentativa relativ improprie atunci cand rezultatul nu s-a
produs datorita insuficientei si diferitelor mijloace folosite ori datorita faptului ca obiectul material
nu se afla la locul unde credea faptuitorul. Exista o tentativa relativ improprie: Atunci cand
infractorul administreaza o cantitate de otrava care se dovedeste insuficienta pentru a produce
moartea; Atunci cand infractorul incearca sa ucida victima cu o arma de foc, dar arma nu
functioneaza. In aceasta situatie, mijloacele folosite sunt apte, in abstract, sa produca
rezultatul, dar datorita defectiunilor nu produc rezultatul; Atunci cand obiectul material se afla in
alta parte decat credea faptuitorul. Trebuie sa se faca distinctie intre inexistenta obiectului
material si aflarea obiectului in alta parte decat cea in care se credea. Efectele care se produc
102

sunt diferite. Exista o tentativa absolut improprie atunci cand consumarea infractiunii nu era
posibila datorita modului in care era conceputa executarea. In acest caz, mijloacele folosite
sunt inapte, prin natura lor, sa produca rezultatul. Avem de a face cu o tentativa absolut
improprie atunci cand se incearca uciderea victimei prin farmece, prin stropire cu apa sfintita
etc. Tentativa absolut improprie nu se pedepseste. Fapta putativa nu se pedepseste, deoarece
nu exista obiectul material, deci nu este posibila lezarea obiectului juridic, desi mijloacele
folosite aveau aceasta aptitudine. Tentativa absolut improprie nu se pedepseste datorita faptului
ca obiectul material, desi existent, nu poate fi lezat prin mijloacele folosite. Sanctionarea
tentativei-Se face distinctie intre sanctionarea limitata si sanctionarea nelimitata a tenta-tivei.
Sanctionarea nelimitata presupune ca tentativa se pedepseste intotdeauna, in vreme ce
sanctiunea limitata presupune ca tentativa se pedepseste atunci cand legea prevede expres
acest lucru. Cuantumul pedepsei-Se face distinctie intre sistemul parificarii pedepsei si sistemul
diversificarii pedepsei. In primul caz, se aplica aceeasi pedeapsa ca si pentru fapta savarsita. In
cel de-al doilea caz sanctiunea se face in limite mai reduse decat in cazul infractiunii
consumate. Legiuitorul roman a optat, in materia sanctionarii tentativei pentru sanctionarea
limitata, pe baza citeriului diversificarii pedepsei. Astfel, tentativa se pedepseste atunci cand e
prevazuta in mod expres si cu o pedeapsa mai mica decat la infractiunea consumata.
Pedeapsa e cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului aplicat in cazul
infractiunii consumate. Dispozitia privind sanctionarea tentativei poate fi cuprinsa in textul care
sanctioneaza o anumita fapta sau poate fi cuprinsa intr-un text distinct, cu referire la o grupa de
infractiuni. Exista doua situatii in care, desi avem tentativa si legea prevede sanctiune pentru
aceasta, totusi infractiunea nu este sanctionata: a) Desistarea b) Impiedicarea producerii
rezultatului.

87) Traficul de droguri, prevzut de art. 2 i 3 din Legea nr. 143/2000.

Art.2-cultivarea,

producerea,

fabricarea,

experimentarea,

extragerea,

prepararea,

transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc se pedepsesc cu
inchisoare de la 3 la 15 ani si interizcerea unor drepturi. Al.2-daca faptele de mai sus au ca
obiect droguri de mare risc, pedeapsa este inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor
drepturi. Art.3-introducerea sau scoaterea din tara precum si importul sau exportul de droguri
de risc fara drept se pedepsesc cu inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.
Daca este vorba de droguri de mare risc pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 ani si
interizcerea unor drepturi.
103

88) Infraciunile prevzute de art. 3-10 din Legea nr. 241/2005.

Art.3-constituie infractiune si se pedepseste cu amendafapta contribuabilului care cu intentie nu
reface documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de
control, desi putea sa o faca. Art.4-constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6
luni la 3 ani sau amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor
competente dupa ce a somata de 3 ori documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul
verificarii financiare, fiscale sau vamale. Art.5-constituie infractiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda impiedicarea sub orice forma a organelor
competente de a intra in sedii incinte sau pe terenuri cu scopul efectuarii verificarilor. Art.6constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau amenda retinerea si
nevarsarea cu intentie in cel mult 30 zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau
contributii cu retinere la sursa. Art.7 al.1-constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de
la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, punerea in circulatie fara drept a timbrelor,
banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal cu regim special.Al.2constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor
drepturi tipizare sau punerea in circulatie cu stiinta a timbrelor sau formularelor tipizate utilizate
in domeniul fiscal cu regim special falsificate. Art.8-al.1-constituie infractiune si se pedepseste
cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, stabilirea cu rea-credinta de catre
contribuabil a impozitelor avand ca rezultat obtinerea fara drept a unor sume de bani cu titlu de
rambursari de la bugetul de stat . Al.2-constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de
la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi asocierea in vederea savarsirii faptelor de mai sus.
Art.9-al.1-constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani
si interzicerea unor drepturi urmatoareele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea
obligatiilor fiscale: ascunderea sursei taxabile, omisiunea evidentierii in actele contabile a
operatiunilor comerciale efectuate, evidentierea de cheltuieli care nu baza reala, distrugerea de
acte contabile, executarea de evidente contabile duble folosindu-se de casele de marcat,
sustragerea de la efectuarea verificarilor prin nedeclarea sau declarea inexacta a sediilor si
punctelor de lucru, instrainarea sau degradarea bunurilor sechestrate. Daca prin aceste fapte sa produs un prejudiciu mai mare de 100000 Euro limitele pedepsei se majoreaza cu 2 ani, iar
daca prejudiciul este mai mare de 500000 Euro limitele pedepsei se majoreaza cu 3 ani.
Tentativa se pedepseste. Art.10-al.1-in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala,
prevazuta de lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de
judecta inculpatul acopera total prejudiciul limitele pedepsei se reduc la jumatate. Daca
104

prejudiciul este de pana la 100000 Euro se poate aplica amenda, iar daca prejudiciul este de
pana la 50000 Euro se aplica o sanctiune administrativa.

89) Tulburarea de posesie.

Art.220-Cod penal-ocuparea in intregime sau in parte, fara drept a unui imobil aflat in posesia
altuia. Subiect activ poate fi orice persoana chiar si proprietarul. Participatia penala este
posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective presupune o actiune de
ocupare a unui imobil aflat in posesia altuia. Latura subiectiva presupune intentia care poate fi
directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in momentul
ocuparii imobilului. Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 2 ani sau amenda. Forme
agravate: al.2-daca fapta prevazuta in al.1 se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin
desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar al unui imobil aflat in posesia altuia. Activitatea
secundara constand in intrebuintarea de violente, amenintari trebuie sa fie folosita de faptuitor
ca mijloc pentru realizare activitatii principale de ocupare a imobilului. Participatia penala ete
posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii anterioare. Sanctiunea consta in inchisoare
de la 6 luni la 5 ani. Al.3-daca fapta din al.2 este savarsita de 2 sau mai multe persoane
impreuna. Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 7 ani. Actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca imobilul se afla in posesia unei persoane
private.
90) Uciderea din culp.
Art.178 al.1-Cod penal-infractiunea consta in uciderea din culpa a unei persoane. Obiectul
juridic consta in dreptul la viata. Obiectul material consta in corpul victimei. Subiect activ poate
fi orice persoana. Participatia penala este posibila numai sub forma participatiei improprii.
Latura obiectiva consta intr-o activitate de ucidere care poate fi actiune sau inactiune. Urmarea
imediata consta in moartea unei persoane. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Culpa
concurenta a victimei care care contribuie la producerea rezultatului nu inlatura raspunderea
penala a faptuitorului. Culpa exclusiva a victimei la producerea rezultatului inlatura raspunderea
penala a faptuitorului. Latura subiectiva presupune culpa cu sau fara previziune. In cazul culpei
cu previziune faptuitorul a prevazut posibilitatea producerii rezultatului dar a sperat in mod
usuratic ca acest rezultat nu se va produce. In cazul culpei simple faptuitorul nu a prevazut
rezultatul desi trebuia si putea sa-l prevada. Daca culpa faptuitorului in una din cele dua forme
nu poate fi stabilita fapta nu constituie infractiunea de ucidere din culpa. Tentativa nu este
posibila. Consumarea are loc in momentul producerii mortii victimei. Sanctiunea consta in
105

inchisoare de la 1 la 5 ani. Infractiunea are patru forme agravate: al.2-prima forma agravata
consta in uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilr de
prevede pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati.
Trebuie intrunite urmatoarele conditii: faptuitorul trebuie sa fie profesionist, meserias sau alta
persoana care efectueaza o anumita activitate, fapta sa fie savarsita in exercitiul profesiei,
meseriei ori in indeplinirea respectivei activitati, sa existe anumite dispozitii legale sau masuri
de prevedere pentru exerctiul profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea acelei activitati, fapta
sa fie urmarea nerespectarii acestor dispozitii legale sau masuri de prevedere. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 2 la 7 ani. Al.3-uciderea din culpa a unei persoane este savarsita de
un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibare alcoolica ce
depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate. Se cere ca faptuitorul sa fie un
conducator de vehicul cu tractiune mecanica si acesta sa aiba in momentul savarsirii faptei o
imbibatie alcoolica peste limita legala sau sa fie in stare de ebrietate. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 5 la 15 ani. Al.4-fapta savarsita din culpa de orice alta persoana in exercitiul
profesiei si care se afla in stare de ebrietate. Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani.
Al.5-daca prin savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane. Agravanta se
refera la rezultatul produs, constand in moartea a doua sau mai multe persoane. Este vorba de
o unitate infractionala legala compusa din fapte care astfel ar fi ramas infractiuni diferite si ar fi
intrat in concurs. Se poate adauga la pedepsele prevazute o spor de pana la 3 ani.

91) Ultrajul.
Art.239-Cod penal-insulta sau calomnia savarsita nemijlocit ori prin mijloace de comunicare
directa contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de
stat aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii. Obiectul juridic
principal consta in respectul datorat autoritatii de stat, iar obiectul juridic secundar in onoarea si
demnitatea persoanei. Infractiunea are obiect material numai in forma agravata cand se
realizeaza acte de violenta fiizca asupra corpului victimei. Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material se realizeaza printr-o
insulta sau calomnie. Fapta trebuie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directa, cand functionarul se afla in exercitiul functiunii sau in legatura cu exercitiul functiei.
Ultrajul este absorbit de omorul calificat prevazut de art.175 lit.f-Cod penal. Urmarea imediata
consta intr-o atingere adusa autoritatii de stat, precum si atributiilor fundamentale ale
persoanei. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia
directa sau indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni
106

la 3 ani sau amenda. Infractiunea are patru forme agravate: al.2-infractiunea este mai grava
cand este savarsita asupra unui functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul
autoritatii de stat. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 4 ani. Al.3-ipoteza I-lovirea sau
orice acte de violenta sau vatamarea corporala a persoanei prevazute in al.1. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 6 luni la 7 ani. Al.3-ipoteza II-daca s-a produs o vatamare corporala
grava. Sanciunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani. Al.4-faptele sunt savarsite asupra unui
magistrat, jandarm sau politist. Sanctiunea este cea din aliniatele precedente la care maximul
special se majoreaza cu 3 ani.

92) Unitatea legal de infraciune.

b) Unitatea legala de infractiuni exista atunci cand, in mod normal, ar exista o pluritate de
infractiuni, dar legiuitorul a prevazut expres existenta unei singure infractiuni. Unitatea legala de
infractiuni exista atunci cand doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care in mod normal ar fi
realizat continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, intr-o infractiune
unica. In aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de
obicei si infractiunea progresiva. Infractiunea continuata-Este reglementata in art. 41 (2), cod
penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite
intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care
prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni. Mai explicit, ea reprezinta o suma de
infractiuni de acelasi fel, comise in baza aceleiasi hotarari. Conditiile de existenta ale infractiunii
continuate a) Sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta
acestei conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva la care
actele de executare erau comise in mod continuu, fara inreruperi. b) Sa existe o singura
rezolutie infractionala. Este necesar ca inainte de incepe-rea executarii actiunii faptuitorul sa ia
aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune
mai mult decat o simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala
trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba in minte, cel putin in linii mari,
desfasurarea ulterioara a infractiunii. Existenta unei rezolutii infractionale unice se determina in
practica dupa anumite criterii. De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni.
Astfel, daca acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se mai
au in vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele vizate, care, daca sunt
asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii unice. c) Toate actiunile sa realizeze
continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta presu-pune doua lucruri: In primul rand, sa existe
unitate de incadrare juridica si In al doilea rand, sa existe acelasi rezultat al intregii infractiuni.
107

Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate intr-un rezultat unic. E obligatoriu sa existe
acelasi subiect pasiv. d) Toate actiunile sa fi fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze
insa for-ma de participatie si fara sa conteze daca isi schimba sau nu calitatea in care participa
la comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). In cazul in care in cadrul unei
infractiuni continuate un infractor participa in mai multe forme de participatie se ia in
considerare forma de participatie cea mai grea. In situatia in care o persoana participa la o
singura actiune se va retine ca a comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o
astfel de infractiune. In raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie intre infractiunea
conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare sunt urmatoarele: a) La
infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie, iar la concursul omo-gen exista o pluralitate
de rezolutii. De regula, se considera ca atunci cand intre actiuni trec intervale de timp foarte
lungi exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise in modalitati asemanatoare si
vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie. b) In cazul infractiunii continuate
este obligatorie existenta aceluiasi subiect pa-siv, in timp ce la concurs nu este ceruta aceasta
conditie. c) La infractiunea continuata se cere ca intre actiuni sa existe anumite intervale de
timp, iar la concurs nu exista acesta conditie. Categorii de infractiuni care nu se pot comite in
forma continuata 1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort). 2)
Infractiunile din culpa, deoarece in cazul acestora nu exista rezolutie infractionala. Din aceeasi
ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate.
Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive se pot comite in forma continuata. De
exemplu, ceferistul care nu lasa, in mod repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea,
infractiunile continue si cele de obicei se pot comite in forma continuata. Sanctionarea
infractiunii continuate Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza dupa
acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa intre minimum si maximum
special al infractiunii comise, insa sporul e cel de la concursul de infractiuni (5 ani pentru
inchisoare si jumatate din maxim pentru amenda). Infractiunea complexa-Este infractiunea in
cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infractiunii realizeaza continutul unei alte
infractiuni (Talharia -; formata din furt si violenta, violul -; format din violenta si act sexual). Ea
este reglementata in art. 41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua
actiuni, existand si in-fractiuni complexe comise printr-o singura actiune (ultrajul). Infractiunea
complexa poate fi de doua feluri: a) Infractiune complexa in forma simpla -; Cand continutul de
baza al infractiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei infractiuni. b)
Infractiune complexa in forma agravata -; Cand elementul care realizeaza continutul altei
infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt prin efractie). Ceea ce caracterizeaza
infractiunea complexa este existenta a doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar
celalalt, secundar. In cazul in care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si
108

cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma atunci cand se
aduce atingere obiectului principal. Importanta acestei clasificari consta in faptul ca in cazul
infractiunii complexe in forma simpla, inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii
complexe conduce la retinerea a doua infractiuni distincte, in timp ce la infractiunea complexa
in forma agravata, daca nu sunt indeplinite criteriile de existenta ale infractiunii complexe se vor
retine tot 2 infractiuni, insa una dintre ele este infractiune banuita a fi complexa, dar in forma
simpla. Infractiunea complexa prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii
acesteia de concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare, care sunt si
conditiile de existenta ale infractiunii complexe: 1) Criteriul necesitatii absorbtiei - Potrivit
acestui criteriu, o infractiune este complexa si o absoarbe pe alta atunci cand infractiunea
absorbanta nu se poate co-mite niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest
criteriu

se

analizeaza

in

abstract.

Au existat discutii in doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu violarea de domiciliu.
Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de domiciliu, deoa-rece poate exista furt
prin efractie si din masina, fabrica, uzina etc.. Deci, in acest caz va exista concurs de infractiuni.
De asemenea, au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care incrimineaza
uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat in stare de ebrietate. La prima
vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul rutier, insa nu e asa, deoarece aceasta
infractiune se poate comite si in alte locuri decat pe drumurile publice, asa cum prevede Codul
rutier. 2) Criteriul caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune
ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit, fie implicit, infractiunea
care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter determinat sau determinabil fapta nu este
complexa si nu absoarbe o alta infrac-tiune. Infractiunea de inselaciune nu e una complexa,
nefiind determinata sau determinabila. 3) Criteriul pericolului social -; Potrivit acestuia,
infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare decat infractiunea absorbita
(sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa pentru infractiunea absorbita este mai mare se
retine intotdeauna concurs de infractiuni. Infractiunea de obicei-Pentru a exista infractiune de
obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa
evidentieze existenta unei obisnuinte. Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea
continuata este faptul ca in cazul celei dintai un act de executare luat separat nu are relevanta
penala, in timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune.
Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se
caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care
trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98, cod silvic incrimineaza insusirea de cel
putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m de lemn. Infractiunea
progresiva-Exista atunci cand, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se
109

agraveaza fara interventia faptuitorului, conducand la o alta incadrare juridica a faptei

(Exemplul clasic: art. 180 -; art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai multe ori infractiunea
progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni
progresive comise intentionat sau din culpa. Ceea ce conteaza pentru incadrarea juridica a
faptei este rezultatul final care se produce, acesta determinand incadrarea juridica a faptei, in
timp ce incadrarile an-terioare isi pierd relevanta. Daca infractorul a fost condamnat pentru
prima fapta, atunci cand se produce rezultatul mai grav se face recurs in anulare si se da o
noua hotarare de condamnare.

93) Unitatea natural de infraciune.

a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cand o fapta constituie, in mod natural, firesc o
singura infractiune. Formele unitatii naturale de infractiuni 1) Unitatea naturala colectiva exista
atunci cand, prin mai multe acte care se unesc intr-o singura actiune, se produce un singur
rezultat si, in consecinta, o singura infractiune. Conditii de existenta: a) Trebuie sa existe o
singura actiune realizata prin mai multe acte. O actiune cuprinde mai multe acte atunci cand
actele respective sunt executate in mod continuu, adica printr-un proces executional unic.
Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca intre aceste acte sa nu existe
intreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti in raport de natura infractiunilor. b) Trebuie
sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare. Daca elementul nou
aparut in cadrul rezolutiei infractionale intervine inainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar
o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este indeplinita. In schimb, daca
elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie
infractionala si o pluralitate de infractiuni. c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa
aiba acceasi incadrare juridica. Este indeplinita aceasta conditie, existand incadrare juridica si
atunci cand o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte
acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. Intr-o astfel de ipoteza,
incadrarea juridica a faptei va fi in forma agravanta a acesteia. d) Existenta aceluiasi subiect
pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat. 1. Infractiunea simpla exista atunci cand avem
un singur act de executare si un singur rezultat, fapta incadrandu-se intr-o singura norma
legala. 2. Infractiunea continua-Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie
actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii
lor. Exista doua forme de infractiuni continue: a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex:
Conducerea in stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente in vederea
falsificarii). b) Acea forma la care actiunea este unica, insa efectul ei se prelungeste in timp (Ex:
110

furtul de curent). Infractiunile continue mai pot fi clasificate in: a) Infractiuni continue succesive Acele infractiuni in cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite
intreruperi ale continuitatii (in cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat in
continuu, ci mai sunt si perioade in care nu este folosita reteaua de curent). Aceste intreruperi
nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca intreruperile nu ar mai fi
normale sau firesti. b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca
actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite intreruperi, astfel incat orice
intrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O
astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme
etc. Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca in cazul infractiunilor
continue succesive doar intreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, in timp ce la
infractiunile continue permanente orice intrerupere duce la un concurs de infractiuni.
Intreruperile judiciare ale actului de executare-In mod normal, atunci cand un infractor care fura
curent electric e prins si debransat de catre politie, insa el se rebranseaza imediat, nu se
intrerupe actul de executare, deoarece este o intrerupere fireasca. Potrivit doctrinei, momentul
trimiterii in judecata echivaleaza cu intreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se
considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra in
interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele:
In momentul trimiterii in judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se
intampla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu; Daca s-ar lua in considerare momentul
condamnarii ca fiind momentul intre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile
judiciar. Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat in calcul este cel al
condamnarii definitive, pentru ca in dreptul penal roman singurele hotarari judecatoresti sau
singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. In fapt intreruperile
judiciare sunt niste intreruperi artificiale, deoarece infrac-tiunea se comite in continuare, ele fiind
rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat. Momentul consumarii
si epuizarii infractiunii-Ca regula generala, in cazul infractiunilor cu durata de executare,
raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, insa exista
destul de multe exceptii de la regula. Este important de precizat ca atat capitolul referitor la
intreruperile judiciare ale actului de executare, cat si cel referitor la momentul epuizarii
infractiunii sunt la fel reglementate in cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare.
Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul
epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament
dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, in baza caruia
se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna decat cel care a comis fapta pe o
perioada mai scurta.
111

94) Uzul de fals.

Art291-Cod penal-folosirea unui inscris oficial sau sub semnatura privata cunoscand ca este
fals, in vederea producerii unor consecinta juridice. Obiectul juridic este identic fie cu cel al
falsului material in inscrisuri oficiale, fie cu cel al falsului in inscrisuri sub semnatura privata.
Obiectul material este reprezentat de inscrisul falsificat. Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective se
realizeaza prin actiunea de folosire a unui inscris cunoscand ca este fals. Urmarea sociala
consta intr-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite. Latura subiectiva presupune
intentia directa. Tentativa nu se pedepseste. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3
ani cand inscrisul este oficial si inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda cand inscrisul este
sub semnatura privata.

95) Vtmarea corporal din culp.

Art184-Cod penal-lovirile sau actele de violenta care nu necesita ingrijiri medicale de mai mult
de 10 zile si faptele prin care s-a pricinuit sanatatii vatamari care necesita ingrijiri medicale de
cel mult 60 zile savarsite din culpa. Obiectul juridic consta in dreptul persoanei la sanatate si
integritate corporala. Obiectul material consta in corpul victimei. Subiect activ poate fi orice
persoana. Participatia penala este posibila numai sub forma improprie. Elementul material se
realizeaza prin loviri, acte de violente sau fapte prin care s-a pricinuit sanatatii vatamari. Latura
subiectiva presupune culpa faptuitorului. Tentativa nu este posibila. Consumarea infractiunii are
loc in momentul in care se produce vatamarea integritatii corporale a victimei. Sanctiunea
consta in inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda. Forme agravate: al.2-daca fapta a avut
ca urmari vatamari care necesita ingrijiri medicale mai mult de 60 zile sau a avut una din
urmatoarele consecinte: slutirea, avortul, pierderea unui simt sau organ sau incetarea
functionarii acestora, o infirmitate permanenta psihica sau fizica. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Al.3-savarsirea faptei de loviri sau acte de violenta
este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exerctiul
unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Al.4-daca vatamarea care necesita ingrijiri mai mari
de 60 de zile pentru vindecare este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de
prevedere pentru exercitul unei profesii sau pentru indeplinirea unei activitati. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Daca faptele prevazute in al.3 si 4 sunt savarsite de o
112

persoana care se afla in stare de ebrietate. Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 3 ani
pentru al.3 si inchisoare de la unu la 5 ani pentru al.4. Actiunea penala se pune in miscare la
plagerea prealabila a persoanei vata mate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

96) Vtmarea corporala grav.

Art.182-Cod penal-fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare
care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 60 zile. Obiectul juridic consta in
dreptul persoanei la integritate corporala si sanatate. Obiectul material consta in corpul
persoanei care este victima a infractiunii. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia
penala este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective se realizeaza
printr-o fapta care produce integritatii corporale sau sanatatii o vatamare ce necesita ingrijiri mai
mari de 60 zile. Caracterul grav consta in durata mare a ingrijirilor medicale. Urmarea imediata
consta intr-o atingere adusa integritatii corporale a unei persoane. Raportul de cauzalitate
trebuie sa existe. Latura subiectiva presupune intentia indirecta. Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea are loc in momentul producerii urmarii socialmente periculoase. Sanctiunea
consta in inchisoare de la 2 la 7 ani. Infractiunea are doua forme agravate: fapta a produs
vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ sau incetarea functionarii
acestora-pierderea unui din cele cinci simturi: vaz, auz, gust, miros si pipait sau de lipsirea unei
persoane de o parte a corpului care indeplineste o anumita functie; producerea unei infirmitati
fizice sau psihice permanente; slutirea-alterarea infatisarii fizice a vicitimei, deformarea,
desfigurarea sau mutilarea acesteia de natura sa-i creeze un aspect neplacut si sa o
prejudicieze din punct de vedere estetic; avortul-prin avort se intelege intreruperea cursului
sarcinii si expulzarea produsului de conceptie. In acest caz este necesar ca victima sa fie o
femeie insarcinata si ca faptuitorul sa fi stiut aceasta imprejurare. In acest caz infractiunea este
savarsita cu paeterintentie. Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 10 ani. Al.3-infractiunea
este mai grava cand fapta a fost realizata in scopul producerii consecintelor prevazute in al.1 si
2. Circumstanta agravanta consta in faptul ca infractiunea se savarseste cu intentie directa.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani.

97) Violarea de domiciliu.

Art.192-Cod penal-patrunderea fara drept in orice mod intr-o locuinta incapere dependinta sau
loc imprejmuit tinand de acestea fara consimtamantul persoanei care le foloseste sau refuzul
113

de a le parasi la cererea acesteia. Obiectul juridic consta in inviolabilitatea domiciliului.

Infractiunea nu are obiect material. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala
este posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective poate fi realizat atat printro actiune cat si printr-o inactiune. Actiunea consta in patrunderea intr-un domiciliu fara
consimtamantul persoanei care foloseste respectiva locuinta. Inactiunea consta in refuzul de a
parasi o locuinta la cererea persoanei care o foloseste. Urmarea imediata consta intr-o
incalcare a libertatii unei persoane de a avea un domiciliu in care sa-si desfasoare viata
personala fara nici un amestec din partea altuia. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Daca
violarea de domiciliu se savarseste printr-un mijloc care constituie el insusi infractiune se aplica
regulile referitoare la concursul de infractiuni. Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau
indirecta. Tentativa nu se pedepseste. Consumarea are loc in momentul in care faptuitorul
patrunde in domiciliul persoanei vatamate sau refuza sa-l paraseasca. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 6 luni la 4 ani. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea persoanei
vatamate. Forme agravate:al.2-infractiunea este mai grava daca se savarseste in una din
urmatoarele situatii: de o persoana inarmata, savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane
impreuna, savarsirea faptei in timpul noptii, savarsirea faptei prin folosirea de calitati
mincinoase. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani.

98) Violul.
Art.197-Cod penal-actul sexual de orice natura cu o alta persoana de sex diferit sau de acelasi
sex prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara sau de a-si
exprima vointa. Obiectul juridic principal consta in libertatea si inviolabilitatea sexuala a
persoanei indiferent de sex. Obiectul juridic secundar se refera la integritatea corporala si
sanatatea persoanei, convietuirea in cadrul familiei, dreptul la viata. Obiectul material consta in
corpul victimei. Subiect activ poate fi orice persoana, indiferent de sex. Participatia penala este
posibila sub toate formele. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-un act
sexual de orice natura care are loc fara consimtamantul persoanei. Lipsa consimtamantului
rezulta din imprejurarea ca actul sexual se realizeaza: prin constrangere fizica sau psihica;
profitand de neputinta victimei de a se apara. Urmarea imediata consta in incalcarea libertatii
sexuale a victimei. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Infractiunea se savarseste cu
intentie directa. Tentativa se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc in momentul realizarii
actului sexual. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Infractiunea are trei forme agravate: al.2-infractiunea este mai grava daca: fapta a fost savarsita
de doua sau mai multe persoane impreuna, victima se afla in ingrijirea, educarea, paza sau
114

tratamentul faptuitorului, victima este un membru al familiei, s-a cauzat victimei o vatamare a
integritatii corporale sau sanatatii-vatamarea corporala trebuie sa indeplineasca doua conditii:
sa fie consecinta violentelor exercitate asupra victimei pentru a o constrange la un act sexual
de orice natura, sa-i fie imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie. Sanctiunea consta in
inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Al.3-ipoteza I-daca victima nu a implinit
15 ani-faptuitorul trebuie sa fi cunoscut varsta victimei. Circumstanta se rasfrange asupra
tuturor participantilor. Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 25 ani si interzicerea unor
drepturi. Al.3-ipoteza II-daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei-moartea
sau sinuciderea victimei-moartea sau sinuciderea victimei trebuie sa-i fie imputabila faptuitorului
pe baza de praeterintentie. Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea
unor drepturi.Pentru al.1 actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.

115