Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnica a Republicii Moldova

Facultatea Urbanism si Arhitectura
Catedra: Arhitectura

Ecosisteme,
perturbarea
ecosistemelor.

A efectuat: st. gr. ARH-071S

Girjau Virginia
A verificat: Sestacovschi A.

[Digitare il testo]

Ecosistem este o noiune introdus n 1935 de botanistul Arthur Tansley n domeniul ecologiei,
pentru a desemna o unitate de funcionare i organizare a ecosferei alctuit din biotop ibiocenoz i
capabil de productivitate biologic. Ecosistemul cuprinde i relaiile dintre biotop i biocenoz i
relaiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un ecosistem s fie funcional este necesar s
conin trei elemente de baz: producenii, consumenii i reducenii (cu unele excep ii ultimul
element poate s lipseasc n unele ecosisteme).
Biotopul reprezint totalitatea factorilor abiotici (apa, vntul, energia solar, clima, umiditatea) i
relaiile dintre ei.
Biocenoza reprezint un nivel de organizare a materiei vii format din populaii legate teritorial, i pe
studiul interaciunii acestor populaii.
Un ecosistem nu are granie definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari ( deertul Sahara), sau
dimensiuni foarte mici (un iaz).
Dup locul n care se gsesc, ecosistemele sunt n general clasificate n:

Ecosisteme acvatice;

Ecosisteme terestre.

O alt clasificare a ecosistemelor:

ecosistem autotrof - ecosistem n care predomin activitatea plantelor verzi, i care se poate
autosusine.

ecosistem heterotrof - ecosistem n care predomin activitatea organismelor consumatoare.

ecosistem tnr - ecosistem n care producia plantelor verzi ntrece consumul organismelor
heterotrofe.

ecosistem matur - ecosistem n care producia plantelor verzi este aproximativ egal cu cea a
organismelor consumatoare.

ecosistem natural - ecosistem care a aprut spontan, prin lupta pentru existen a speciilor
vegetale i animale, n care omul nu a avut nici un rol n modificarea densit ii, abunden ei i
diversitii organismelor.

ecosistem antropogen - ecosistem n care intervenia omului este parial sau total.
ecosistem uman - ansamblul planetar n interaciune al populaiilor umane, mpreun cu
factorii de mediu.

Zona de ntreptrundere a dou ecosisteme, de exemplu o pune natural i un ecosistem agricol, se

numete ecoton.
Totalitatea ecosistemelor formeaz ecosfera, sau biosfera.
Ecosisteme urbane
Mesaje cheie:

 n Europa, unde majoritatea copleitoare a oamenilor triete n zone urbane confruntat cu

provocri legate de biodiversitate i propria reea de orae, este crucial s se vin cu ajutorul pierderii
biodiversitii.
Urbanizarea poate fi o oportunitate sau o ameninare pentru biodiversitate. Folosirea acestei
oportuniti cere ca noi s mbinm zonele urbane verzi, de calitate superioar cu zonele dense i
compacte ocupate de construcii.
Calitatea vieii din orae depinde de existena zonelor urbane verzi suficient de atractive pentru viaa
oamenilor i animalelor. Dar la fel de importante pentru viaa urban sunt serviciile ecosistem
produse de biodiversitatea din zonele verzi din afara granielor oraului.
Dei biodiversitatea i serviciile ecosistem sunt bunuri globale comune, autoritile locale i
regionale au puterea legal de a desemna zonele de conservare i s integreze preocuprile de
biodiversitate n planificrile lor urbane i spaiale. Obligaia public este evident n numeroase
participri incluse n Agenda Local; menionm 21 aciuni care au n vedere construirea
comunitilor durabile care s identifice biodiversitatea ca o precondiie pentru orae puternice.
n afara zonelor de protecie, este esenial ca biodiversitatea s fie integrat n planificarea spaial
att la nivel local ct i regional incluznd i oraele. Conceptul de Infrastructur European Verde n
derulare prezint o oportunitate de a face aceasta.
1. Coordonarea provocrii urbanismului, meninerea biodiversitii i calitatea vieii
Oraele sunt ecosisteme: ele sunt sisteme deschise i dinamice care consum, transform i emit
material i energie; ele dezvolt i adapteaz; ele interacioneaz cu alte ecosisteme. Ele sunt foarte
artificiale i dominate de o specie oamenii dar pot supravieui doar i oferi calitatea vieii folosind
servicii de baz provenite din natur i biodiversitate. Astfel de servicii care i au originea att n
interiorul ct i n afara zonei urbane includ regularizarea ciclului apei i climei, purificarea aerului,
apei i solului, producerea hranei i altor bunuri. n Europa, 75% din populaie triete la orae iar
pn n 2020 ne ateptm la 80% (EEA, 2006; EEA, 2009). Dei, mic ca suprafa socotind pentru
aproximativ 4% din suprafaa Europei numrul total al oamenilor produce o amprent ecologic
enorm, resurse de impact i biodiversitate cu mult peste graniele oraului. Abordarea interaciunii
biodiversitii i zonelor urbane este crucial pentru eforturile de a opri pierderea biodiversitii
dincolo de 2010 i oferta n acelai timp a unei caliti superioare de via n orae. Integrarea relaiei
dintre aezrile urbane i biodiversitate i gsirea unui concept care s serveasc ambele aspecte
solicit ca noi s lum n consideraie diferite dimensiuni urbane:
Urbanismul se refer la calitatea i caracterul vieii la ora, fibra specific a interaciunilor
funcionale, socio-economice i culturale din zonele urbane. Multor oameni le plac aceste
caracteristici urbane dar, n egal msur atunci cnd oamenii aleg s triasc, apropierea de natur
joac un rol important n decizia lor. Deci, revitalizarea urban implic concepte noi creatoare pentru
aducerea naturii napoi la ora i combaterea ei cu spaii publice atractive. Urbanizarea reprezint
creterea populaiei urbane combinat cu compactizarea i/sau extinderea i fragmentarea zonei
urbane. De obicei ea crete amprenta ecologic a oraului i creeaz impacte asupra biodiversitii i a
mediului n general. Totui, extinderea amprentei depinde de forma i modelul de urbanizare.
Proiectul urban descrie locaia, forma fizic i structurile oraelor noastre. El faciliteaz anumite
funcionaliti i stiluri de via. Proiectul urban corespunztor poate astfel reduce nevoia de
fragmentare i folosire urban a pmntului suplimentar. El poate n acelai timp s introduc n ora
verdea i s promoveze biodiversitatea. Crearea i mbuntirea zonelor verzi, revitalizarea
cmpurilor necultivate, colorarea n verde a acoperiurilor i gardurilor n acelai timp pentru a
menine densitatea i compactizarea urbane i mri numrul de servicii ecosistem fcute n cadrul
oraelor i amprentei ecologice. Cu o organizare i form corespunztoare, zonele urbane pot crea
oportuniti i nu doar ameninri pentru biodiversitate.
2

2. Spaiul verde i biodiversitatea n mediile urbane o investiie

Spaiul verde (1), strzile cu copaci pe margine, gardurile i acoperiurile verzi sunt mijloace cheie de
aducere a biodiversitii i serviciilor de ecosistem n orae. Este important c zonele sunt de o form,
diversitate i distribuie suficient pentru a susine varietatea mare de servicii ecosistem oferite att
vieii n slbticie ct i populaiilor umane. Zonele verzi includ parcurile administrate intensiv i
grdinile pentru recreere precum i spaiul deschis extins i neadministrat cum ar fi zonele naturale,
mlatinile, prile de pe lng cile ferate sau zonele din jurul vechilor industrii.Pentru cei mai muli
locuitori ai oraelor, percepiile legate de cantitatea de verdea n sau lng oraele lor este parte
integral a calitii vieii (EEA, 2009). Prezena, abundena i calitatea spaiilor verzi i biodiversitii
sunt diferene importante dintre spaiile rurale i cele oreneti. n aceeai msur, extinderea,
distribuia i calitatea zonelor verzi din interiorul oraelor variaz mult n Europa (harta 1). Valoarea
biodiversitii n orae este foarte strns legat de problemele culturale i sociale ale societilor
umane. Biodiversitatea ofer un volum semnificativ de servicii de ecosistem rezidenelor urbane i
ajut ca tampon mpotriva vicisitudinilor generate de oraele n sine (Celecia, 2000). Diferitele tipuri
de zone verzi pun la dispoziie spaiul pentru recreere, contacte sociale folosind natura i instruirea.
Oamenii beneficiaz emoional i fizic de relaiile interpersonale i de calitatea unei mprejurimi
incluznd calitatea bun a zonelor verzi. Importana acestor zone verzi i contribuia lor difer de la o
ar la alta dar experiena arat c expunerea la natur poate da linite i confort: poate reduce
tensiunea arterial, mbunti capacitile cognitive i crete sentimentul de fericire (Putman, 2000;
Gidlof-Gunnarsson i alii, 2007). Totui, perceperea bunei caliti a zonelor verzi ar putea varia n
Europa datorit contextelor de diferene geografice i culturale. Zonele urbane verzi i biodiversitatea
pot oferi servicii de ecosistem de baz cum ar fi particolele filtrate, purificarea apei, reducerea
zgomotului, echilibrarea extremelor climatice cum ar fi valurile de cldur. De exemplu, harta
Budapest de mai jos (harta 2) arat c zonele oraului care sunt mai verzi i mai puin etaneizate de
suprafee impermeabile sunt mai rcoroase dect cele cu construcii. Aceast trstur este de
importan deosebit pentru adaptarea la schimbarea de clim din viitor n zonele n care sunt
prevzute temperaturi crescute i valuri de cldur.
3. Urbanizarea poate fi o oportunitate.....Modelul tradiional al unui ora european compact cu
folosirea eficient a pmntului protejeaz spaiul deschis n alt parte pentru biodiversitate.
Densitile mari de populaie implic o suprafa mic de pmnt pe cap de locuitor mult mai mic
dect oamenii care triesc n zone suburbane sau rurale. Pe de alt parte, concentrarea mare a
populaiei i infrastructura pun accent pe biodiversitate n interiorul oraelor. Este deci necesar un
echilibru ntre zonele urbane verzi i cele cu construcii. Acest lucru poate fi realizat prin
implementarea conceptului de dezvoltarea oraului interior dublu care combin densificarea
zonelor existente cu construcii pe ele cu unj amestec de conservare, intensificnd prezena, calitatea
i folosirea spaiilor verzi i deschise (BfN, 2008) i sporind alte infrastructuri verzi cum ar fi copacii
de pe strzi, gardurile i acoperiurile verzi. Acest lucru mbuntete accesibilitatea n zonele verzi
din interiorul i exteriorul oraului. Valoarea vieii slbatice din orae este adesea subestimat. n
prezent, zonele mltinoase urbane, locurile n care au fost fabrici i sunt abandonate, zonele de pe
marginea oselelor, terenurile neocupate i cele abandonate, ruinele, grdinile repartizate spre
folosin i cimitirele sunt din ce n ce mai recunoscute ca poteniale surse de bioenergie urban
mpreun cu boscheii, grdinile rezideniale i domeniile, grdinile botanice i balcoanele individuale
(Heywood, 1996). Deoarece ecosistemele au fost create, oraele i au propria lor natur slbatic de
specii urbane specifice care de asemenea exist la ar n numr mare dar n numr i cantitate diferit
dect n zonele urbane i cu o diversitate genetic diferit. Aceasta rezult din complexitatea de
ecosisteme urbane cu activiti umane n interiorul ei (Gilbert, 1989; Sukopp i Wittig, 1998; Sukopp,
2003; Lizet i alii, 1999). Exist diferite exemple documentate de schimbri genetice i evoluia
speciilor noi care au loc n mod special n locurile amenajate de om n interiorul i n afara aezrilor
(Zerbe i alii, 2003). Multe specii (mamifere, psri, intervertebrate i plante) au urmat omul n
3

aezrile lui din ora i s-au adaptat multor zone ecologice pe care le au zonele urbane (Erz i
Klausnitzer, 1998; Wittig, 2005; Werner i Zahner, 2009).
Un studiu recent al locurilor i indicatorilor cu privire la mamiferele din spaiul verde urban din
Marea Britanie s-a adugat la cel despre lilieci i vulpi, castori care ncep s apar n orae (PTES,
2009). Prezena faunei slbatice n orae poate fi un indicator pozitiv al calitii spaiului verde dar n
unele cazuri poate de asemenea s dea natere la ngrijorare (ex: vulpile sau pescruii). Oraele pot
juca un rol important n adpostirea anumitor specii rare i pe cale de dispariie i a tipurilor de
habitat de importan european. Un studiu publicat de Sundseth i Raeymaekers (2006) arat c n
32 de orae din Europa exist un total de 97 de habitate Natura 2000. aisprezece din acelea sunt
capitale (de ex: Londra, Paris, Praga, Roma, Talin). Aadar, mai mult de jumtate din capitalele
Uniunii Europene adpostesc unul sau mai multe habitate Natura 2000. Berlinul are 15 dar cele mai
multe orae au unul sau dou. Sub auspiciile Conveniei cu privire la Diversitatea Biologic (CBD) i
cu Contribuiile de la Consilii Locale pentru Durabilitate (ICLEI) se lucreaz la un nou clasament de
biodiversitate. Acest document va fi prezentat la a zecea ntrunire a Conferinei partidelor la CBD n
octombrie 2010 (CBD, 2010) (2). CBI se bazeaz pe un set de indicatori de biodiversitate specific
oraelor. Indicatorul va da posibilitatea oraelor Consiliilor locale s msoare statusul de
biodiversitate i efectul politicilor lor de biodiversitate potrivit unui sistem internaional n flux bine
pus la punct (ICLEI, 2010a).
4. ...............sau o ameninare pentru biodiversitate Dei urbanizarea poate oferi o folosire mai
eficient a pmntului, dezvoltarea urban, n special n forma extinderii urbane, este o ameninare
major pentru biodiversitate. Stratul de pmnt artificial a crescut pn la 3,4% n Europa ntre 2000
i 2006, fiind pe departe cea mai mare cretere n toate categoriile de folosire a pmntului (EEA,
ETC, LUSI 2010). ntinderea urban este n mod curent o trstur general n Europa n ciuda unor
excepii regionale. Dezvoltarea urban adesea abuzeaz de cele mai bune tipuri de sol distrugnd
habitatele naturale i seminaturale mpreun cu comunitile lor de specii. Densitatea sczut i
acoperirea lrgit a ntinderii urbane afecteaz ulterior biodiversitatea prin fragmentarea habitatelor i
introducerea de zone urbane i activiti apropiate de zonele naturale valoroase. O asemenea
proximitate sporete indirect impactele umane cum ar fi zgomotul, poluarea, dezordinea (vezi
exemplul Madridului, harta 3). Ea reduce de asemenea accesul la un spaiu deschis larg pentru
rezidenii din interiorul oraului. ntinderea urban este dirijat de o varietate de factori care
interacioneaz. Acetia includ cerina de infrastructur fizic nou datorit creterii populaiei, a unui
spaiu mai mare de existen per persoan dirijat de venit, schimbrile stilului de via i un numr n
cretere a gospodriilor mai mici. Percepia c viaa n orae are o calitate sczut (de exemplu din
cauza lipsei de spaii verzi) n combinaie cu accesibilitatea mbuntit la zonele ndeprtate cu
preul pmntului mai sczut i implementare mai slab a principiilor de planificare durabil pot duce
i la abandonul centrului oraului i construirea unor sectoare noi comerciale i rezideniale n zonele
suburbane (EEA, 2006). n mod evident, locaiile din apropierea zonelor naturale i protejate din
afara oraelor au valoare special i atrag extinderea urban, n special dac accesul este facil.
Exemplul Madridului prezentat n harta 3 arat acest lucru n mod evident. Exist o valoare clar
monetar adugat la acele zone urbane apropiate de spaiile verzi cum ar fi spaiile Natura 2000.
Concentrarea mare de populaie necesit ca oraele s depind de biodiversitate i servicii ecosistem
din alt parte. Serviciile cum ar fi producerea de alimente i biomas, protecia mpotriva inundaiilor
i reglementarea balanei apei i clima sunt n cea mai mare parte oferite de ecosistemele din afara
granielor oraului. Prin cererea lor pentru ecosisteme de bunuri i servicii, creeaz impacte asupra
mediului i biodiversitii la o scar mult mai mare dect a propriei zone din prezent.Londra singur
este considerat c are o amprent ecologic care depete zona geografic printr-un factor de
aproximativ 300 o zon aproape dubl n comparaie cu Marea Britanie (Best Food Forward,
2002). Totui, oraele variaz n termenii amprentei lor i impactele legate de biodiversitate
depinznd de cum sunt ele construite i administrate.
5. Asigurarea biodiversitii urbane este crucial pentru calitatea vieii n oraele europene
4

Aezarea (mediul) urban d un exemplu bun de ct de mult depinde calitatea vieii din oraele
europene de serviciile ecosistem furnizate de biodiversitate. Dar serviciile ecosistem sunt de
asemenea cruciale pentru condiiile de via de baz din orae. Cu privire la schimbrile de clim care
vor intensifica sau altera condiiile de clim specific urbane, verdeaa din orae va juca un rol
important n adaptarea strategiilor datorit efectelor sale climatice benefice. Verdeaa din orae face
viaa din orae mai atrgtoare, ajut la prevenirea expansiunii urbane i ca atare salveaz spaiul
pentru biodiversitate. n plus, atunci cnd se asigur mai multe servicii n cadrul oraului, aceasta
reduce amprenta oraului i astfel micoreaz potenialele impacte negative att asupra biodiversitii
ct i a mediului n general. Autoritile locale i regionale au puterea legal de a desemna zonele de
conservare, sprijini reelele U.E. Natura 2000 i integra preocuprile de biodiversitate n
planificarea urban i spaial. Oraele contribuie la desemnarea zonelor Natura 2000 (aa cum s-a
subliniat mai sus). Extinderea angajamentului public este de asemenea evident n numeroase
participri ale Planificrii Locale 21, procese care au avut ca scop construirea comunitilor durabile
care identific biodiversitatea ca o precondiie pentru oraele revigorate. La 1 mai 2010, 1100
participani la a asea Conferin a Oraelor de la Dunkerque (Frana) au discutatt o aciune local
potenial de durabilitate n toat Europa (ECST, 2010). n aceeai lun, participanii la primul
congres mondial al oraelor rivigorate 2010 de la Bonn (Germania) au inclus biodiversitatea i au
adus n discuiile lor serviciile ecosistem ca pe un punct important cu privire la adaptarea la
schimbrile de clim (ICLEI, 2010b).Aciunea local a ICLEI pentru activiti de biodiversitate
(LAB) concentreaz toate vocile locale i le mobilizeaz pentru o recunoatere a biodiversitii i
aciunilor oraelor n procesul CBD (ICLEI, 2010c).U.E. sprijin astfel de angajare viitoare i
creterea contientizrii, de exemplu prin conferirea distinciei Capitala Verde European celor mai
durabile orae (vezi ptratul de mai jos) i stabilete cadrul legal pentru protejarea biodiversitii prin
instrumente cum ar fi reeaua Natura 2000 n habitatele U.E. i directive pentru psri, directive
legate de calitatea aerului, directiva cadrului apei i realizarea unei directive pentru sol. Uniunea
European se ocup de asemenea de o strategie privitoare la infrastructura verde dup 2010 pentru a
proteja biodiversitatea i serviciile ecosistem n 83% din teritoriul U.E. care este n afara reelei
Natura 2000 inclusiv cele mai multe pri ale oraelor (CE, 2010a). Conceptul de infrastructur verde
aduce consideraii cu privire la biodiversitate i servicii ecosistem n centru planificrii spaiale mai
largi. El va fi cheia consolidrii dezvoltrii urbane durabile i a legturilor politicilor spaiale largi din
U.E. cu aciuni cum ar fi dimensiunea urban n politica regional (CE, 2010b), agenda teritorial
U.E. (CE, 2010a) i carta Leipzig cu privire la oraele durabile europene (CE, 2007). Distincia
Capitala Verde European Comisia European a recunoscut rolul important pe care autoritile locale
l joac n mbuntirea mediului i angajarea lor semnificativ la adevratul progres. Ca una din cele
mai recente iniiative, distincia Capitala Verde European a fost conceput pentru a promova i
recompensa aceste eforturi. Distincia recunoate oraele care au luat msuri i un concept cuprinztor
al dezvoltrii oraelor prin echilibrarea folosirii pmntului urban, zonelor urbane verzi,
biodiversitii serviciilor ecosistem nrudite i altor categorii de mediu. Printre cele 11 categorii,
oraele trebuie s demonstreze un nivel ridicat de realizare i msuri planificate pe termen scurt i
lung n legtur cu:
zone desemnate pentru protecia naturii i biodiversitate;
protecia naturii i alte spaii deschise;
promovarea cunotinelor i nelegerea naturii i a biodiversitii.
ncepnd cu 2010, un ora european este selectat n fiecare an fiind desemnat Capitala Verde
European. Stockholmul i Hamburgul au fost selectate pentru 2010 i 2011 drept capitale verzi
europene. Finalitii pentru acest titlu n 2012 i 2013 sunt Barcelona i Vitoria-Gasteiz (Spania),
Malm (Suedia), Nantes (Frana), Nuremberg (Germania) i Reykjavik (Islanda).

ECOSISTEMUL URBAN
Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla in afara legilor care guverneaza viata pe planeta noastra, ci s-a
format si dezvoltat in interactiune cu mediul natu-ral. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea
societatii, dar gradul in care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca istorica la alta.
Mediul natural in care omul isi desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un
ecosistem, in general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum
se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o padure, etc. formeaza in parte un
ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul ambiant respectiv alcatuiesc
impreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, intre care exista relatii complexe de
interconditionare,constituie ecosfera. Intrucat omul este singura fiinta vie care poate depune o
activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal in cadrul ecosferei.
Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului fizic, actiune
desfasurata intr-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si in cazul ecosistemelor naturale, si in
acest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar in elementele de biotop urban se
pot include factorii indusi de catre societatea umana (factori ce se exprima prin elemente
antropogenice )
Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care
determina evolutia unei asezari umane. Intr-o di-ferita masura, acesti factori (in special cei
pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati.
Elemente antropice ale biotopului
Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea sa spatialfunctionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de ecosistemele
naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate, in special cele industriale, comerciale, si de
afaceri, si in diverse masuri cele rezidentiale, invatamant sau de agrement, prezinta modifi-cari
spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre indeplinirea scopurilor pentru care au fost
realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari
semnificative ale microclimatului.
Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara pe teritoriul
orasului .Fara indoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice mediului. Nu
spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe langa
faptul ca incorpo-reaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare sunt deversate in mediul
natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra acestuia.
Factorii de poluare urbana sunt cei care se incadreaza in factorii general valabil de poluare a mediului
inconjurator si se refera la:
1. Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei
baze de dezvoltare durabila
2. Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea suprafetelor
ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala presiune exercitata
din partea centrelor urbane asupra mediului.
3. Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice.

4. Crearea de bunuri materiale care incorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile)
si epuizabile.
5. Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului inconjurator constituie acel
factor de comportament care concura in egala masura cu alti factori,la degradarea mediului.
6. Cresterea necesarului de apa in viitor.
Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme in catastrofe
(exemplu: la Milano in ultimii 20 de ani, nivelul apei subterane a scazut cu 20 m, la Bologna, panza
freatica in 1945 se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adancime. Se pune problema nu numai a lipsei
posibile de apa in urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii ca prin tasarea pamantului sa se produca
alunecari masive de teren si distrugerea unor suprafete intinse de con-structii .
Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice, uneori ireversibile,
ale calitatilor factorilor de mediu.
Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate. Intreaga miscare a
societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica a productiei, de munca. Fiind un proces intre
om si natura, in cursul caruia omul efectueaza, reglementeaza si, prin actiunea sa, controleaza
schimbul de materie dintre el si natura, munca presupune atat unitate cat si contradictia dintre om si
natura. In procesul muncii, producand cele necesare existentei, oamenii pe de o parte extrag din
mediul natural resursele regenerabile, iar pe de alta parte arunca in mediul natural reziduuri si
deseurile activitatii productive si ale gospodariei fiecarei familii. Drept urmare, intre mediul natural si
cel creat de om se desfasoara o dubla contradictie:

Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul de

resurse oferit de natura

Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul dezechilibrelor

pe care omul le poate provoca in natura si al efectului acestora asupra omului.

Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat prin evolutia
speciei dominante,in teritoriul urban pe care o repre-zinta omul si antropocenoza care constituie
cenoza principala in orase.
In ceea ce priveste celelalte specii din teritoriul urban, se pot face urmatoarele consideratii:fondul de
specii din care este alcatuita biocenoza corespunde conditiilor de existenta din biotop.
Antropocenoza. Sistemul populatiei umane prezinta caracteristici distincte in raport cu celelalte
cenoze, in primul rand generate de gradul inalt de structu-rare social-economica, care ii permite pe de
o parte manipularea unor mari cantitati de materie si energie, iar pe de alta parte o puternica actiune
modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate in teritoriu, precum si viteza sporita de circulatie
a informatiei constituie alte elemente definitorii ale antropocenozei, care ii permite modificarea
relativ rapida a mediului inconjurator pentru propriile nevoi. Datorita faptului ca omul ajunge sa-si
creeze si sa utilizeze unel-tele care ii sporesc continuu forta si raza lui de actiune, el dispune treptat de
o capacitate tot mai mare de a adapta si transforma obiectele si fortele naturii, de a produce in natura
modificari mai mici sau mai profunde. Insa atat timp cat mijloacele de care a dispus omul au fost
modeste, schimbarile declansate de el in mediu natural au fost lente si ele permiteau sa se
readapteze,modificarile produse nu se caracterizau printr-o amploare si gravitate deosebita. In
conditiile contemporane cand acestea ii confera omului o uriasa forta transformatoare,el genereaza la
randu-i modificari de o amploare,profunzime si rapiditate exceptio-nale. Crescand ca numar si
dezvoltandu-se istoric (astfel in sec.16-lea pe Pamant traiau 450 milioane de oameni,in1900 s-au
7

ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar in 1950 la peste 2 miliarde,astazi populatia planetei creste intrun ritm fara precedent ajungand la 5,8 miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde intr-un sfert
de veac, stabilindu-se probabil in jurul a 10 miliarde spre anul 2050) societatea umana a sporit mereu
gama resurselor folosite, ca si proportiile exploatarii resurselor oferite de natura. In aceasta privinta
este ilustrativ faptul ca in sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, in secolul al 19-lea se
foloseau deja 62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate elementele cunoscute a exista pe Terra.
In acest context general,patru resurse pamantul,apa,aerul si energia raman cu totul fundamentate
si permanent necesare, conditionand insasi existenta umana. Este firesc, deci, ca tocmai starea acestor
resurse si modul lor de utilizare sa constituie,in primul rand, o preocupare majora pentru umanitate.
Diferente ale ecosistemelor urbane fata de cele natural.
1. Biodiversitatea. Concentrarile din ce in ce mai mari ale populatiei umane au la baza pe langa
motivatii economice si altele de natura sociala si psihologica; daca initial, omul a trait intr-un
mediu cu biodiversitate ridicata, ulterior, o parte a speciilor considerate agresive sau
nefolositoare pentru scopurile sale au fost inlaturate, ceea ce a atras dupa sine si eliminare
multor altor specii aflate in stranse legaturi ecologice cu primele, iar pe de alta, modificarea
extrema a bioto-pului urban (culminand cu realizarea unor deserturi naturale), a condus la
randul ei la eliminarea dramatica a majoritatii covarsitoare a formelor de viata initiale di
teritoriul respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu.
2. Eterogenitate si omogenitate in procesele de antropizare a teritoriului urban. Orasul trebuie
inteles ca un teritoriu ce prezinta o eterogenitate ridicata, atat din punct de vedere socioprofesional, economic cat si in ceea ce priveste mediul fizic,rezultat al activitatilor de
constructii. Varietatii factorilor de mediu, omul ia opus o varietate de actiuni modelatoare,
care au condus la o mare diversitate de configuratii spatiale si functionale. Acestora trebuie sa
li se adauge varietatea modelelor socio-culturale, care au generat dezvoltari specifice, identificabile chiar pe teritoriu aceleiasi asezari umane.
3. Omul ca diferenta specifica a ecosistemului urban. Diferenta esentiala a ecosistemelor urbane
fata de cele naturale o constituie prezenta omului ca specie dominanta,supus in primul rand
legitatilor socio-economice si nu celor biologice. Aceasta face ca, pe langa elementele
structurale caracteristice ecosistemelor naturale, biotopul si biocenoza, ecosistemul urban sa
includa structural si functional,ca o parte distincta si de cea mai mare importanta,sistemul
socio-economic.
4. Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul natural este de cele mai
multe ori un sistem complet,adica independent in ceea ce priveste resursele si functionarea sa
(fiind dependent doar de energia solara care este introdusa in sistem de catre producatorii
primari). In cadrul acestuia se intalnesc specii de vietuitoare cu roluri ecologice distincte.
Marea masa (ca numar) a componentelor o constituie plantele verzi,adica tocmai acelea care
transforma energia solara in energie biochimica.
Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem incomplet, in sensul ca simplificarea
biodiversitatii naturale nu poate asigura specializarea componentelor sale. Consumatorii nu se pot
organiza in cadrul unor lanturi trofice complete. Acesta are drept consecinta simplificarea sau ruperea
circuitelor biogeochimice. Circuitul materiei este afectat ii sensul ca dinamica circuitelor naturale
materiale si energetice este perturbata, ajungandu-se la o linearizare a acestora. Din toate aceste
puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi caracterizate ca fiind tinere. Functionarea ecosistemului
urban devine dependenta de fluxurile de energie si materiale introduse de catre om, care sunt luate din
zestrea capitalului natural, intr-un ritm care depaseste capacitatea de refacere a acestuia. Una din
cele mai importante trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o constituie circuitele energetice;
8

acestea sunt puternic perturbate de activitatile omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat
pentru mentinerea sistemului socio-uman, dar si a unor asociatii de plante si animale din teritoriul
orasului. Hrana introdusa de om in oras este produsa in ecoagrosisteme. Cantitatea de energie
introdusa de catre om in ecosistemul urban prin diferite cai (ingrasaminte,pesticide,dar mai ales
energia de intrare din ariile industriale si de locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa in
sistem de catre producatorii primari si are drept consecinta puternica antropizare a teritoriului urban.
Depen-denta ecosistemului urban fata de resurse externe materiale si energetice duce la un mare grad
de vulnerabilitate in cazul unei perturbari majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile
oraselor sunt create de om, pentru a indeplini functiuni precise.
Biodiversitatea in teritoriile urbane. Structura heterogena a orasului genereaza un mozaic de
biotopuri. Acestea constituie sediul unor biocenoze ale caror specii asociate au cerinte ecologice
dintre cele mai diverse; astfel este posibil ca numarul de specii,ca si numarul de indivizi ai unor specii
ce traiesc in ariile urbane sa fie mult mai mare decat in ecosistemele originare. Periurbanul (zona de
periferie a oraselor) in special constituie un teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate.
Contrar asteptarilor, orasul si ariile urbane poate constitui sediul unei importante varietati de habitate
specifice. Populatia umana prezinta un inalt grad de diversitate culturala si socialeconomica,apreciata ca fiind mai mare in cadrul aglomeratii urbane si al ariilor metropolitane.
Heterogenitatea acesteia este determinata de structura complexa a activitatilor care se desfasoara in
orase.
Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale omenirii. Complexitatea problemelor
legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cata de necesitatea stringenta a tranzitiei socioeconomice catre o dezvoltare durabila. Fenomenele negative din orase au un caracter global si sunt in
directa conexiune cu celelalte probleme ale umanitatii, in special cu cresterea demogra-fiica. In plus,
problemele legate de marile concentrari de energie si materiale din orase necesita restructurarea
asezarilor umane la nivel micro si macro, prin transformari si conversii ale zonelor functionale
urbane, printr-un atent manage-ment al ritmului inlocuirii structurilor spatiale si tehnice si prin
promovarea diversitatii sub toate aspectele sale: sociala,urbanistica, functionala,tehnologica, culturala
si politica.
Problema echilibrului n ecosistem
Stabilitatea si armonia interioar a biocenozei presupune un echilibru ntre diversele sale componente
i procese. Dup o prere larg rspndit, stabilitatea ecosistemului este ntemeiat pe
echilibrarea forelor antagoniste, pe armonizarea contradiciilor interioare. Se tie c forele
antagoniste din ecosistem se in reciproc n ah, deexemplu, omizile de lepidoptere miniere i
himenopterele parazitoide, oarecii i bufniele, bacteriile i protozoarele din sol. De aici ar rezulta o
stare constant de armonie a vieii n cadrul biocenozei, o armonie a vieii cu mediul, sau un echilibru
biocenotic. Excesul produs de natur, prin creterea nemsurat a uneia cTiii forele bio cenotice, este
nlturat prin cooperarea tuturor forelor biocenotice, instalndu-se astfel un echilibru biocenotic (M o
b i u s, 1877). La nivelul ecosistemului acioneaz un mecanism similar, prin mijlocirea cruia se
instaleaz echilibrul ecologic(Thienemann, 1956), pe care unii l consider principiul fundamental al
structurii ecosistemelor. S-a remarcat ns (J e r m y, 1957) c noiunea de echilibru nu este univoc i
acceptabil definit n ecologie. Termenul provine din mecanic7 unde este definit ca o stare ce se
atinge atunci cnd dou fore antagoniste, care acioneaz asupra aceluiai punct, ar putea fi nlocuite
cu acelai efect, printr-o singur for, egal cu suma celor dou fore antagoniste, ea rezultnd din
paralelogramul de fore (fig. 78). Dac rezultanta este egal cu zero, nseamn c cele dou fore
antagoniste se echilibreaz. Nu tim dac acest concept al mecnicii newtoniene (clasice) a influenat
reprezentrile ecologiei despre echilibrul bioceiiotic. Dar asemnarea ntre accepiunea echilibrului n
mecanic i n ecologie este frapant. Speciile sau gruprile de specii snt analoage cu forele
9

antagoniste care acioneaz asupra unui punct i se anuleaz reciproc. Dac n ecosistem persist i
fitofagele i zoofage, nseamn c rezultanta acestor fore este egal cu zero, deoarece altfel structura
biocenotic s-ar dezagrega.Dar n mecanic starea de echilibru este asociat cu absena
oricrei micri. Dup legea I-a a mecanicii newtoniene, un sistem rmne n echilibru atta timp ct
nu-1 pun n micare nici un fel de fore exterioare. Dar biocenoza se afl n permanent micare.
Transformarea necontenit, lent, a biocenozei, nu duce n mod necesar la dispariia structurii
biocenotice. O pdure este cuprins ntr-un permanent proces de transformare cantitativ i calitativ,
dar se pstreaz ca pdure sute de ani.
Dac condiiile de insolaie devin mai slabe, deci se modific n favoarea plantei skiofile, aceasta se
dezvolt optim i n detrimentul partenerului lucifil. Biosistemul rmne i acuma funcional. Se deplaseaz numai punctul de sprijin, de la un component la altul. Pe baza aceasta Elenkin a
formulat principiul echilibrului mobil: pe fondul unor oscilaii permanente, comunitatea biotic se
menine ca ntreg, n timp ce punctul de sprijin al structurii se deplaseaz de la un component la altul,
sub presiunea forelor exterioare. Dup aceast concepie, stabilitatea biocenozei deriv dintrun proces mecanic. Orice implicaie antropomorf, orice reprezentare despre aimonia biocenotic, ca
si accepiunea static a echilibrului, snt astfel excluse, n aceeai ordine de idei, R e z v o i (1924) a
definit biocenoza ca un sistem de populaii, care se menine ntr-un echilibru mobil, ce se instaleaz n
condiii ecologice date. Aceast definiie a biocenozei sintetizeaz ideea lui M o b i u s despre
dependena biocenozei de biotop i principiul independenei relative a biocenozei fa de biotop.

Cteva tipuri fundamentale de echilibru (dup Lotka, 1956)

D echilibru instabil, curbele integrale asimetrice i convergente spre wn singur punct;
E echilibru instabil, curbele integrale asimetrice i divergente spre Inafar dmtr-un singur punct;
F oscilaii periodice In jurul originii curbelor ; G echilibru instabil, curbele integrale spiralate
spre interior, Hechilibru instabil, curbele integrale spiralate In ghem; I, J echilibru instabil, cu
divergent a curbelor
Starea generala de echilibru va depinde de numrul total de ele mente ale sistemului.
L o t k a a explicat deplasrile punctului de sprijin al sistemului din unghiul echilibrului
chimie. Principiul echilibrului chimic stabilit de Le Chateiier (1884) postuleaz c atunci cnd un
sistem aflat n echilibru este supus presiunii unei forte externe, sensul reac iei sale va fi opus sensului
10

aciunii acestei fore. Principiul Le Chateiier explic instalarea echilibrului n sistemele dinamice,
adic n sistemele supuse unor necontenite transformri. Acest principiu implic mecanisme de
reglare, care refac echilibrul dup perturbareasistemului prin fore externe. Dei a fost formulat pentru
explicarea comportamentului sistemelor fizico-chimice, principiul Le Chateiier este potrivit pentru
sistemele biologice, deoarece i acestea lucreaz pe baza mecanismelor de reglare (Beklemisev,
1928). Un organism sau un sistem ecologic, supus presiunii unei foreexterne A, poate s-i reziste i
s reacioneze n sens opus, dar nu poate rezista i unei alte fore B.
Von Bertalanffy (1942) a definit, independent de realizrile ecologiei, un concept foarte apropiat de
cel al echilibrului mobil: echilibrul fluent sau dinamic-, care se refer la conservarea sistemului pe
fondul nlocuirii necontenite a substanelor si energiilor care alctuiesc sistemul. Acest concept a fost
elaborat pe baza unor consideraii teoretice ale fizicii moderne despre strile de echilibru. Un sistem
care nu este capabil s-i pstreze structura n cursul transformrilor sale si pe fondul schimburilor de
substan si energie cu mediul, se afl n stare de echilibru, n sensul mecanicii de stare fr
micare, n care rezultanta forelor este egal cu zero. Dimpotriv, un sistemcare i conserv
structura n cursul transformrilor sale i pe fondul schimburilor necontenite de substan si energie
cu mediul, se afl n stare de non-echilibru sau de echilibru fluent (dinamic).
Noiunea de echilibru fluent este o figur de stil prin care se ilustreaz legtura dintre strile de
echilibru ale sistemului si evoluia sa. Altfel spus, expresia de echilibru fluent sugereaz c n
evoluia sistemului se succed mai multe stri de echilibru, c relaiile ntre elementele sistemului se
remaniaz necontenit, fiecare remaniere nsemnnd instalarea unui nou punct de echilibru, de sprijin
n sistem. Starea de echilibru n sens mecanic se distinge de starea de non-echilibru. Stare deechilibru
se caracterizeaz prin fore neconstante n timp. Dimpotriv, starea de non-echilibru se caracterizeaz
prin fore constante n timp. Dac suit constante n timp toate forele interne siexterne care ac ioneaz
asupra sistemului, se atinge o stare staionar ideal sau un echilibru fluent ideal. Dac ns, din
totalul de fore .Y,, este constant n timp numai o parte q, sistemul atinge o stare staionar de
rangul q; cu ct este mai mare q, cu att i starea staionar a sistemului este mai pregnant (G u m i ii
s k i, 1962). La nivelul organismului, biocenozei i ecosistemului, acioneaz att fore constante ct si
fore neconstante n timp. Reproducerea periodic, ritmic a vieuitoarelor, creterea si diminuarea
masei vegetale vii, fluctuaiile numerice popu-laionale snt fore constante n timp la nivelul
ecosistemului. Relaiilecarnivorelor cu animalele prdate snt, de asemenea, relativ constante n timp.
O anumit situaie climatic, cu factori meteorologici care nu sufer schimbri de mare amploare, este
o for extern constant. Apariia exploziv a crbuului de mai n timpul primverii, nflorirea apei
n bli i lacuri, invaziile de lcuste, de roztoare etc., acioneaz ca fore neconstante la nivelul
ecosistemului n timp. Fore neconstante snt si evenimentele naturale violente (incendii,
uragane, inundaii). Furtuni violente de zpad pot produce transformri catastrofale n biocenoz,
distrugnd chiar i structura unui codru (S e r-n a n d e r, 1936). Probabil c n biosfer nici nu exist
un ecosistem n care opereaz numai fore constante. De aceea, ecosistemul se afl numai ntr-o stare
staionar parial, de rangul oarecare q.
Expresii ca echilibru mobil i echilibru fluent se confund cu uurin, n limbaj, cu cele de echilibru
mecanic si echilibru biocenotic. De aceea, pentru caracterizarea sistemelor ecologice este mai
potrivit expresia de stare staionar, larg utilizat n fizic pentru strile -de non-echilibru. De
fapt, echilibrul fluent si starea staionar snt doar nume diferite pentru unul si acelai fenomen (H a a
s e, 1957). O stare staionar este stabil atunci cnd abaterile de la media aritmetic a oscilaiilor nu
depesc anumite limite (U h l m a n n, \V e i s e i Gnauck, 1974) (fig. 80).
11

Starea staionar a ecosistemului poate fi perturbat prin fore interne si externe. Repartiia mulimii
de indivizi pe submulimi (populaii) se nfptuiete prin mecanisme interne de selecie, prin care
diversitatea i ordinea dobndesc mrimi favorabile pentru stabilitatea biocenozei. Selecia regleaz
numrul de specii i giadul deechitate, pn la realizarea unui numr de specii adecvat
stabilitii sistemului. Biocenoza are aciune antientropic, fiindgeneratoare de ordine. (M a r g a l e f,
1956).
Teoria informaiei ofer o explicaie logic pentru starea staionar a ecosistemului. S ne imaginm,
mpreun cu Margalef (1962a) ecosistemul ca un sistem bifazic izolat, care lucreaz numai pe baza
schimbului de substan i informaie, ntre subsistemele (fazele) sale, biotopul i biocenoza', ntre
biotop i biocenoz se realizeaz o conexiune de tip Feedback.Deoarece biotopul posed fore
anorganice i lucreaz ca un subsistem fizico-chimic, va evolua spre creterea entropiei si reducerea
ordinii (informaiei). Biocenoza ns, fiind fundamentat

ecosistem (dup Uh Imann, Weisei Gnauck, 1974) sgeile indic oscilaiile n timp ale unei
componente sistemice; amplitudinea raza cercului; z starea iniial la timpul t ;
e, S limitele prestabilite ale domeniului de stabilitate pe mecanisme de selecie, care genereaz
ordine, va evolua spre reducerea entropiei i creterea informaiei. Informaia acumulat de biocenoz
este vehiculat pe conexiunea invers ca un contracurent organizatoric i imprim sistemului bifazic
organizare i stare staionar. Ecosistemul atinge starea staionar datorit aciunii organizatorice a
subsistemului su biotic. Dar, n realitate, ecosistemul nu este un sistem izolat.
Comunicarea informaiei este perturbat de zgomote. Forele externe acioneaz asupra structurii
sistemelor cibernetice, astfel nct se pierde o ^anumit cantitate de informaie. Lipsa total a
zgomotelor ar fi ns nefavorabil pentru organizarea sistemului, deoarece atunci informaia celor
dou subsisteme din sistemul bifazic ar fi egal. Dac dimpotriv, zgomotele ar fi att de puternice,
nct nu ar permite nici un fel de comunicare a informaiei, nici atunci nu ar fi posibil atingerea
unei stri organizate n sistem, deoarece informaia total nu ar fi altcevadect suma informaiilor
subsistemelor sale. Dup Atlan (1968), organizarea se refer la o stare intermediar n care
transmiterea de informaie este asociat cu zgomote de o putere definit care ns nu
mpiedic interaciunea informaional a subsistemelor. Capacitatea sistemului de a nvinge
12

zgomotele depinde de eficiena mecanismelor sale de selecie, care aleg i scot la iveal, dintre
numeroasele stri posibile, numai unele stri (W a t a n a b e, 1966). Producia de entropie creste
odat cu _ timpul (W i e 11 e r, 1961). Dup teorema entropiei inverse '(teoremaH-invers) a lui W a t
a n a b e, pe msura scurgerii timpului crete si rezistena sistemelor biologice fa de creterea
entropiei. Entropia sistemului este mai mic dect suma entropiei prilor sale.
Reglarea i autoreglarea biocenozei
Dup El e ri k i 11 (1921) echilibrul mobil al biocenozei se realizeaz prin interaciunile forelor
externe. Mediul pune n micare mecanisme de reglare, care menin, la anumite mrirni, cantitatea
de substan vie din biotop, mulimile de indivizi i de specii.
Oricare sistem cibernetic, conceput ca un obiect abstract, este legat cu mediul printr-un numr
de intrri i ieiri (input i output) (fig. 81). Dup teoria general a sistemelor, unei intrri
oarecare u i corespund mai multe ieiri y (Zadeh i Polak, 1969). Ieirile corespunztoare unei intrri
constituie rspunsuri posibile ale sistemului fa de informaia adus pe intrarea dat u. Se grupeaz
astfel n perechi intrrile (0,1) si ieirile (a,b), dup formulele (O, a), (O, b), (l, a), l,b). Biocenozele
apar astfel ca obiecte abstracte strbtute de o mulime de perechi de iuputoutput. Aceste perechi
reflect relaiile speciilor i ale ntregului cu mediul din afara biotopului. Aleksandrova (1961, 1963)
a aplicat teoria general a sistemelor n ecologie, elabo-rnd un model al feedbackului fitocenozei cu
mediul p2 baza. configuraiei perechilor de input-output (fi. 82). Conexiunile de tip fecdback includ
mecanismele de reglare i efectele mediului, care snt declanate biocenoza nsi. Biocenoza se
aseamn cu un sistem conectat la mediul printr-o pereche de input-ouput. Prin poarta input
ptrund, n sistem, substan, energie i informaie. Acestea snt parial redate mediului prin poarta
output, transformnd astfel condiiile de existen ale biocenozei. Fundamentul material al efectelor de
reatroalimentare este dat de capacitatea plantelor i animalelor de a transforma fizicoNRAlJTTIREA CONDIIILOR DE EXISTENTAchimic mediul. Feedbackulpozitiv opereaz
n direcia meninerii permanente i a mririi schimbului de substan, energie i informaie,ntre
biocenoz i mediu. Aceast se realizeaz prin mijlocirea compuilor chimici eliminai de substana
vie, care aduc n mediu tiri despre starea biocenozei. Feedbackul negativ opereaz n direcia
limitrii schimburilor de substan, energie i informaie ntre biocenoz i mediu, meninnd astfel
volumul biocenozei ntre anumite valori limit. Prin activitatea sa,biocenoza nsi creeaz condiiile
care vor inhiba dezvoltarea sa ulterioar. Consumul crescnd de ap i combinaii minerale duce la
srcirea mediului. Prin aceasta se limiteaz posibilitile de supravieuire ale organismelor, mrimea
mulimilor deindivizi i de specii, iar diversitatea ecologic se menine pe un anume nivel. Aceste
evenimente duc la intensificarea concurenei si, n final, la reglarea mulimilor de indivizi i de specii,
pn la atingerea unei mrimi constante.

Succesiuni
Principii
Cea mai simpl succesiune ecologic este nlocuirea unei bli de pdure, mai nti prin vegetaie de
macrofite, apoi prin nglobarea integral n solul pdurii (fig. 141). Balta din/sau de la marginea de
pdure este populat de diatomee, alge verzi, protozoare, filopode, copepode, insecte acvatice,
13

amfibieni. Vntul aduce pulbere ce se depoziteaz n ap. Ploile aduc material terigen, astfel nct, cu
timpul, pe fundul blii se va forma o ptur groas de sedimente. A-dncimea bltii se reduce. Balta
este invadat de plante paludicele (de mlatin). Oglinda apei se reduce. Prin rdcinile lor,
macrofitele fixeaz depozitele de pe fundul blii. Curnd, vegetaia devine att de dens nct balta se
transform ntr-o mlatin temporar, care poate seca de tot n lipsa ploilor. Animalele tipic acvatice
dispar, n sfrit, balta se colmateaz, adic este integrat n poiana pdurii, devenind ulterior sol, pe
care cresc copaci, n timpul colmatrii se schimb de cteva ori i tipul chimic de ap. n stadiul iniial
apele snt oligotrofe, devenind apoi eutrofe (cu covor de linti), iar n final, chiar ape acide de
turbrie (Seidel i Winkler, 1974). Colma^-tarea decurge rapid n anii secetoi (U h l m a n n, 1975).
Succesiunea se caracterizeaz prin nlocuirea speciilor i schimbarea condiiilor de
existen. Ecosistemul parcurge mai multe stadii, de la pioneriat, pn la stabilizare. Fiecare stadiu
reprezint o unitate de dezvoltare, fiind caracterizat prin condiii fizico-chimice proprii
de existen, ecoclim deosebit i o combinaie definit de specii. Se disting, dup Clements (1928),
ase stadii de succesiune: 1) denudare; 2) pionierat (imigrare) ; 3) colonizare (ecez) ; 4) competiie
interspecific; 5) reacie biocenotic; 6) stabilizare (climax). Dezvoltarea biocenozei de la pionierat la
stabilizare constituie o serie.

Succesiune de la balt la pdure (dup B u c h s-b a u m, din C l a r k e, 1954)

Succesiunile care se desfoar pe un teren unde substana vie a fost n ntregime distrus, sau lipsete
cu desvrire n mod primar, i care cuprind toate stadiile enumerate mai sus, se numesc succesiuni
primare.[Exemplu: refacerea pdurii tropicale^pluviale dup erupia vulcanic de pe insula Krakatoa,
n anul 1883 (R i c h a r d s, 1957) ; repopularea dunelor de nisip n Banatul jugoslav (Sta n^ k o v i c,
1968) ] Dac denudarea terenului nu a fost total, dac din biocenoza distrus a mai rmas un rest de
substan vie, succesiunea care duce la formarea unei biocenoze noi se va numi succesiune
secundar. (Exemplu : dup defriarea pdurii, dup incendii,vegetaia i fauna de epigaion este
nimicit, dar n sol supravieuiete un fond biotic, care va participa la refacerea biocenozei.] Dac
dez-" voltarea ncepe cu un biotop'arid si se ncheie ctr ttfi Biotop umed, succesiunea se
numetexeroserie. (Exemplu: de la teren denudat arid, la pdure.) Dac succesiunea ncepe cu un
biotop umed i sencheie cu un biotop arid, se numete hidroserie (Exemplu: col-matarea blii n
cmpie.)
14

Dei succesiunea prezint particulariti n funcie de biociclu, se pot deosebi i unele trsturi
generale,pe care le sistematizm aici, dup Margalef (1962b) i Whittaker (1975b).
Biomasa crete necontenit n cursul succesiunii. Selecia favorizeaz speciile care posed mecanisme
eficiente de acumulare a biomasei. Dar, nraport cu biomasa, producia scade.

Fig. 142. Variaiile produciei primare netto (A), ale biomasei (B) i diversitii ecologice (C) n
cursul formrii unei pduri de foioase (dup Whittaker, 1975b)
Reducerea relativ a produciei este compensat de creterea longevitii. Stabilitatea se nfptuiete
atunci cnd devin dominante speciile cu schimb lent si rar de generaii. De aceea, arboretele snt, n
general, mai stabilo dect cmpiilc, arborii avnd o longevitate mai mare dect plantele ierboase, ntr-o
pdure, productivitatea primar netto crete ri stiatiil ierbos, pn la atingerea unui nivel stabil timp
de 26 ani, dup care urieaz o nou cretere timp de 1520 ani, pe msur ce se dezvolt fondul
de arbori care devine stabil (fig. 142).
Metabolismul ecologie parcurge mai multe faze n decursulsuccesiunii. Pe msur ce se schimb
compoziia fitoplanctonului, se nlocuiesc i sortimentele de pigmeni. Prin succesiune, edificiul
biochimic al ecosistemului devine unitar i stabil. Acumularea toxinelor n biotop mpiedic
ptrunderea de specii noi si imprim biocenozei o direcie unilateral, ngust, de dezvoltare
(McNaughton, 1968). Cauzele prefacerii ecosistemelor n decursul timpurilor rezid n interaciunea
structurii ecosistemului eu mediul. Ca pri ale scoareiterestre, ecosistemele aparin cmpului
geofizic planetar i evolueaz odat cu acesta. Transformrile geomorfologice i geochimice
ale scoarei terestre creeaz cadrul pentru succesiunile ecosistemelor. Oro-geneza are drept consecin
producerea condiiilor pentru o grup definit de biotopuri: de pdure, de stncrie i chei. Dar
succesiunile snt declanate i de aciunea unor factori ntmpltori (furtuni, incendii, ploi toreniale,
cutremure, erupii vulcanice, valuri neobinuit de mari de furtun) ; ele au loc pe un spaiu si n
absena unor transformri geomorfologice sau macroclimatice. Remanierea compoziiei biocenozei
are loc si prin dinamica relaiilor inter specifice (v. 6.3.1.). Clima Europei centrale nu s-a schimbat
esenial n ultimul mileniu, dar n spaiul centraleuropean s-au succedat biocenoze cu sau fr
influena omului. Biocenoza posed ns o anumit inerie, o tendin spre conservare a structurii,
care rezist aciunii cmpului extern de fore (Krauklis, 1974).
Succesiunile snt i procese geografice, nu numai biologice (S o-c e a v a, 1969, 1973), n sensul c
ele nu se rezum la nlocuirea biocenozelor pe un spaiu nemodificat, ci constau i n expansiunea
spaial a biocenozelor, fenomen nsoit de transformarea landaftului.
Uneori succesiunile au un aspect ritmic. Nu este vorba de un ritm endogen, ntemeiat pe un model
programat n fondul genetic al materiei vii, ci de fenomene impuse de variaiile ritmice ale factorilor
climatici pe scar de milenii. De exemplu, alternarea fazelor glaciare i interglaciarc, n cursul
diluviului n Europa i America de Nord, a fost nsoit de migraia i ntecuirea ritmic a
15

biocenozelor pe spaii ntinse. Cnd calota glaciar avansa spre sud, vegetaia i fauna de clim caldtemperat era nlocuit prin biocenoze de clim rece, subarctice. Cnd ghearii continentali se
retrgeau spre nord, avansau spre nord i biocenozele de clim temperat.
Prbuirea biocenozelor
Terenul abiotic se formeaz prin evenimente geotectonice normale (nlarea i coborrea secular a
blocurilor de uscat),evenimente naturale violente (erupii vulcanice) si aciuni ale civilizaiei industriale (distrugerea vieii n cmp, ca urmare a polurii), 'lin factorfrecvent al distrugerii biocenozelor
este focul, n Delta Dunrii incendierea periodic a stufului a stimulat refacerea i
regenerarea vegetaiei (Botnariuc, 1975). Prbuirea biocenozelor poate avea loc i fr denudarea
terenului, prin distrugerea structurii bio-cenotice i regruparea substanei vii. Dup Schfer
(1962), biocenozele marine bentale se prbuesc din cauza abiotice (sedimentare excesiv n timp
scurt, distrugerea biotopului, schimbarea brusc sau lent a dimensiunii granulelor nisipului din
substrat, creterea concentraiei excretelor, reducerea sau creterea salinittii, creterea sau scderea
adncimii) i biotice (acumularea cochiliilor de diatomee i animale moarte, ptrunderea activ a
vieuitoarelor strine). Ca rezultat al prbuirii se formeaz uneori aglomerri de cadavre, numite tanatoeenoze (n greac : tanatos = moarte) (W a s m u n d, 1926; Z e r n o v, 1948). Aa snt, de
exemplu, aglomerrile de cochilii de molute fosile, care formeaz dealurile cu melci" (la Vidra, n
Munii Apuseni). Pe uscat, tanatocenozele se formeaz din diverse cauze (A b e l, 1912) : scufundarea
unor mari turme de ungulate n nmol sau mlatin, cderea n rpc adnci n timpul fugii de incendiul
care a cuprins stepa (cimitirul de mamifere fosile de la Pikermi, Grecia), pieirca masiv n timp de
secet.
Pionieratul (imigrarea)
Dup denudarea biotopului urmeaz, n mod necesar, imigrarea vieuitoarelor din regiunile vecine. Pe
suprafee abiotice de stnci, pionieri ai vieii snt, n general, algele albastre. Apoi stneile se acoper
cu o cinstii <le licheni care pregtesc, prin activitatea lor geo-chintic, condiii pentru instalarea
briofitelor. I,a nceput, desimea algcloi pe supiafcclc stncilor este foarte redus ( t i n a, 1971). In'
ciusta de licheni, ca i pe materialul lipsit de vegetaie, triesc mimcmasc bacterii, actinomicete,
micromicete, diatomee si ciano-ficee (Krasilniko v, 1956), dar i protozoare, rotifere i tardi-grade (T
i s c li l e r, 1955). Pionieratul nu este ns ntotdeauna legat de algele albastre, n materialul terigen
din regiunile alpine, n jurul ghearilor eterni, ncolesc, ca pionieri ai vieii, semine de Ilierucium
stacifolium, Saxifraga caesia si Pinus mugo (B r a u n-Hlunquet, 1951). Pe rocile de granit pot s
apar, ca pionieri, biiofilele i criptogamele vasculare (T a t o n, 1948). Compoziia fon-diuilm de
pionieri depinde de substrat, dar i de ntmplare. Pereii di cp] i de piatr snt accesibili numai algelor
albastre si lichenilor, n timp ce plantele vasculare apar ca pionieri numai n fisuri de stnc (Leonard,
1959) (fig. 143).
Depirea stadiului de pionierat se explic, n general, prin faptul c vegetaia din fiecare stadiu
mrete fondul de combinaii minerale i organice, accesibil plantelor, amelioreaz solul i regimul de
ap, astfel nct terenul poate fi ocupat de un nou val de plante, mai pretenioase dect pionierii. Dar,
n realitate, situaia este mult mai complex. Aici intervin i mecanisme allelopatice (R i c e,
1974) : unele specii din faza de pionierat, care nu snt pionieri, ci nsoesc pionierii, elimin coline
prin care inhib pionierii, fapt care permite ptrunderea unor specii strine, insensibile la aceste
coline.
Formarea structurii biocenotice
16

Dintre numeroasele vieuitoare, care ptrund ntmpltor pe terenul denudat, o parte pier deoarece
condiiile abiotice de existen funcioneaz ca un filtru de selecie natural. Imigranii se
adapteaz sau dispar. Structura biocenotic se contureaz, n linii generale, n stadiul de colonizare
(ecez). Speciile care au reuit s se nceteneasc n teren, intr n competiie ntre ele, rezultnd
astfel autoreglarea, n stadiul urmtor (reacia biocenotic), biocenoza este deja structurat si este
astfel capabil s transforme biotopul, s genereze un climat local propriu (ecoclimat). Aadar,
n cursul succesiunii se nlocuiesc mai muli factori: mai nti ntmplarea, apoiselecia de biotop i, n
sfrit, selecia interspecific.
Stabilizare, (climax)
Stabilizarea se atinge odat cu structurarea complet, n stadiul final al succesiunii, biocenoza se
menine fr modificri eseniale. ntr-un biotop normal, biocenoza armonizat cu macroclima se
afl n stadiu de climax (n greac : scar, punct culminant) sau, dup nomenclatura lui BraunBlanquet (1951), Schlussgesellschaft(comunitate final), n condiii de biotop anormal, biocenoza
stabil este numit Dauergesettschaft (comunitate de durat), n prezent, n natura continentului
european, stadiul de climax este o raritate, deoarece marea epoc a defririi (die grosse
Rodungszeit), din Evul Mediu timpuriu, a perturbat succesiunile seculare normale, ntregul peisaj
fiind controlat i transformat de om. Amintim, printre biocenozele aflate n stadiul de climax, codrii
seculari de molid i fag din Carpaii Pduroi (Polonia, U.R.S.S., Romnia), unele pduri de stejari
din Romnia (I^etea i Caraorman din Delta Dunrii) i pdurea de fag i stejar Bialoveja (Polonia i
U.R.S.S.). n stadiu de climax se afl si tundrele arctice, pdurile tropicale virgine (destul de rare azi)
i recifii de coralieri. n largul mrii nu poate fi atinsclimaxul, deoarece planctonul pierde n
permanen alge si animale, rin1, devenind substan organic moart, mbogesc
comunitatea brutal cu Iu an. n lunca inundabil a Dunrii, evoluia lacurilor i blilor spre- stadiul
de climax este mpiedicat de inundaii care detrimin mnnoiica biocenozei (Botnariuc, 1976a).
IVntru comunitile vegetale, Clements (1928) a introdus noiunea de climax climatic : armonizarea
comunitii vegetale cumacroclima. Dac combinaia de specii corespunde cu factorii climatici,
comunitatea vegetal poat s rmn n esen neschimbat timp de secole sau chiar de milenii. Dar
adaptarea comunitii la niiK-ioelim nu este o condiie suficient pentru meninerea sa pe
timp ndelungat. Vegetaia trebuie s fie n concordan nu numai cu niactoclima, dar i cu solul.
Noiunea de policlimax red faptul c, pc lug climaxul climatic, exist i un climax edafic, de sol
(D u R i f t /., 1930 ; Richards, 1957). -Astfel, pdurea tropical pluvial diu Africa tinde spre un
climax climatic, dar i spre un climax edafic (H u m b e r t, 1954).
In general, climaxul este caracterizat prin stadiul ncheiat, definitivat, al covorului vegetal. Dar
aceasta este valabil numai ntr-o prim aproximaie. Conceptul de climax climatic i cel de
climax edafic nu iau n considerare i fauna. Att Clements ct i Du R i e t z se referau exclusiv la
vegetaie. Dar stabilitatea biocenozei nu poate fi atins dect atunci cnd s-a atins un fond stabil de
animale, o relaie echilibrat ntre plante i animale. Conceptul de climax ecologic sau teoria
configuraiei de climax al lui W h i 11 a k e r (1953, 1975b), ia n considerare att stabilitatea fondului
vegetal, ct i a celui animal. Spre deosebire de conceptele pur botanice
ale climaxului,teoria configuraiei de climax scoate n eviden att relaiile biocenozei cu mediul
extern, ct i relaiile sale interioare, interaciunile dintre componentele biocenozei. Configuraia de
climax sau modelul de climax ecologic este o stare staionar cu un grad oarecare de instabilitate, care
nu pericliteaz trsturile fundamentale ale ecosistemului. Climaxul ecologic este o stare a
ecosistemului n care populaiile vegetale i cele animale au realizat, n relaiile lor reciproce i cu
17

biotopul, structuri stabile. O biocenoz n stadiu de climax este considerat, n aceast teorie, ca un
sistem deschis n stare staionar, prin care se scurg organisme individuale, energia, materialele
trofice, combinaiile minerale, n timp ce structura sa rmne, n esen, constant. Configuraia de
climax nseamn c pierderile snt compensate prin producia de noi organisme, c productivitatea a
devenit constant, productivitatea primar brutto fiind echivalent cu respiraia total. I/a figurat,
climaxul poate fi asemnat cu un fluviu linitit format din contopirea mai multor ruri (Cooper, 1926).
Stadiul de climax este bazat pe uu feedback pozitiv. Structurile biocenotice stabile permit persistena
speciilor cu indivizi longevivi; la rndul su, longevitatea contribuie la stabilitatea structurii biocenotice (Frank, 1968). Stabilitatea este i rezultatul optimizrii structurii ecosistemului. Pdurea de
foioase atinge structura optimal, atunci cnd arborii i arbutii snt bogat dezvoltai, iar stratificarea
devine pregnant (T c h o u, 1948).
Dup stadiul de climax urmeaz un metaclimax, n care structura se simplific, producia se reduce,
specializarea speciilor devine mai ngust, mai avansat. Este o faz de lung durat, un fel de nfometare" ndelungat a substanei vii (B e k l e m i c v, 1956). n climax si metaclimax, vegetaia
inhib puternic riitrificarea, fenomen condiionat de selecia ce tinde spre conservarea energiei i
azotului accesibil plantelor (R i c e, 1974). Stabilitatea biocenozei n faza de climax nu este
uniform, adic nu cuprinde toate prile sale structurale (Margalef, 1982b). Unele pri structurale
snt mature, altele, dimpotriv, tinere. Fluctuaiile biocenozei n stadiu de climax graviteaz n jurul
unei medii, n timp ce fluctuaiile de-a lungul succesiunii snt transformri pe o anumit direcie (W h
i 11 a k c r, 1975b). Microsuccesiunile din unele pri structurale, cum snt acelea ale artropodelor din
gruprile ciupercilor cu plrie (Paviour-Smith, 1960), conduc la prefaceri permanente ale prilor
structurale n cadrul stabilitii generale a ecosistemului, n cadrul fazei de climax, n funcie de
condiiile ecologice concrete, pot avea loc nlocuiri reciproce ale speciilor dominante. Anumite specii
snt mai apte dect alte specii s menin stabilitatea ecosistemului n condiii date. Ecosistemul
desfoar strategii deosebite, care vizeaz toate optimizarea structurii de climax, n mod
oportunist. Climaxul ecologic este analog cu un set de puncte stabile ntr-uiiplan, care menin
stabilitatea planului i a mulimii de puncte fluctuante n acel plan. Fenomenul a fost observat i teoretizat mai nti n dinamica pdurilor mixte de foioase din S. U.A. (F o r c i e r, 1975), fiind regsit
apoi i la ecosistemele marine ben-tale (G r a y, 1977). Spre climax tind i
biocenozele fluviatile. Petii erbivori pasc vegetaia submers mpiedicnd astfel colmatarea. De fapt,
n fluvii nu se atinge un climax, ci numai un preclimax, deoarece oscilaiile factorilor hidrologici
exclud stabilizarea ecosistemelor (B e k l e-miev, 1956). Succesiuni n cele trei biocicluri nlocuirea
fondurilor vegetale este o caracteristic fundamental a succesiunilor n biocenozele terestre i de ap
dulce. Transformarea urni mlatini de turb n tinov corist n succesiunea de la ape eu-troiV c-u
vegetaie bogat de macroifite(Phragmites, Typha,^cirpus, Juncus, Carex) la ape oligotrofe cu' sfagnet
(P (j p, 1960). ri cursul succesiunilor se nlocuiesc i fondurile de animale, n cadrul diferitelor grupe
de animale se constituie un fel de iruri sau serii de biotop (S c h 6 n b o r n, 1974). Snt combinaii de
specii care se ajusteaz n timp la schimbarea tipului de so} si vegetaie, n biotopuri primitive,
spectrul de forme biotice de rizopode amibiene este deosebit de bogat, devenind ns mai ngust n
cursul succesiunii. Succesiunile cuprind i microflora solului (Dommergues i M n u g e n o t, 1970).
Terenul denudat este populat, mai nti, de un val primar de vieuitoare care se instaleaz n sol. Pe
soluri srace Hf dt y volt mai nti un fond de bacterii, n special specii de Bacillus i Fktudomonas,
Valul secundar este format din microorganisme care triesc- pe substan organic n descompunere,
deci care populeaz solurile bogate n humus. Ct privete microfatina solului, tes-taceele invadeaz
mai nti bioderma i de acolo se rspndesc n covorul de Sphagnum, n pernele de muchi i n sol (S
18

c h 6 n b o r n, 1971). n fluvii au loc succesiuni originale. Cele mai multe snt exogene, condiionate
de transformri ale reelei hidrografice, restructurarea substratului i a malurilor (B e k l e mise v,
1956). Formarea biocenozelor lacustre este artat de istoria popularii lacurilor de acumulare. I/und
ca exemplucomunitatea de fitoplancton se deosebesc trei stadii (J a n k o v ic, 1973). n primul,
biocenoza este foarte simpl, alctuit doar din cteva specii de diatomee, ca Synedra ulna, S. acu,
Melosira varians i volvocalele Eudorina ele-?ans si Pandorina morum. Producia primar este foarte
sczut. n al doilea stadiu are loc dezvoltarea intensiv, creterea numrului de specii, atingerea unui
maxim de productivitate primar, n al treilea stadiu, dup circa ase ani, se atinge stabilizarea
biocenozei. Succesiuni au loc i n ocean, chiar i n recitii de coralieri, care snt ecosisteme deosebit
de stabile. Factorii externi distrug pri de recif, pe acestea aglomerndu-se moloz, ceea ce permite o
invazie cu vieuitoare noi. Terenul abiotic este repopulat cu pionieri ca alga Halimeda, zooantari i
fanerogama litoral Thalassia. Mai trziu se formeaz colonii de Acropofa iMillepora (M a r g a l e f,
1959, 1962b). Succesiunile recifilor de coralieri tind spre stabilitate prin mbogirea evolutiv a
biocenozei, n lacurile ultrahaline i n mrile

SUCCESIUNE ECOLOGICA
SPECIATIE * SPECII RARE
MBOGIRE EVOLUTIV ECHILIBRU ECOLOGIC
Plg. 144. Bvoluia unul ecosistem acvatic uniform (dup Pishelson, 1977) moarte, stabilitatea se
atinge pe un nivel redus al numrului de indivizi (fig. 144) (Fishelson, 1977). Spre deosebire de
mediul terestru, n care biomasa ridicat se atinge numai n condiii de stabilitate, n mediul bental
aceasta devine foarte ridicat chiar i n condiii de permanente fluctuaii ale biocenozei i mediului
fizic (O 11 i Fedru, 1977).
Problemele echilibrului biocenotic
Retelele trofice sunt alcatuite, de regula dintr-un numar mare de elementee (populatii) intre care se
desfasoara multiple interactiuni. Orice schimbare de stare, orice interactiune trofico-energetic este
nsoit, conform principiului II al termodinamicii, de producie de cldur. Consecina produciei
ridicate de cldur este dezorganizarea sistemului, descris prin variaiile unei funcii termodinamice,
i anume, a entropiei. Termenul, cunoscut deja din teoria informaiei (v.3.4.), desemneaz n
termodinamic dezordinea produs in cursul transformrilor sistemului care au dus la starea sa
actual. Toate procesele fizico-chimice din sistemele materiale, deci i din ecosisteme, tind spre
convertirea integral a energiei n cldur. Producia de entropie crete pe msur ce funcioneaz
sistemul. Conform unei teoreme formulate de Boltzmann (1896), procesele fizico-chimice tind spre
starea cea mai probabil, care este starea de dezordine maxim, deci i de entropie maxim. Aceasta
este tendina normal a sistemelor fizico-chimice din lumea nevie. In lumea vie, sistemele fizico19

chimice integrate n sisteme biologice i ecologice nu evolueaz spre atingerea unor valori maxime
ale entropiei; dimpotriv, organismele vii si sistemele supraorganismice ca populaia, biocenoza,
ecosistemul,evolueaz spre starea cea mai improbabil, adic spre o stare staionar sau, altfel
spus, spre stabilitatea reelelor trofice.Explicaia acestui fapt comport discutarea unor date faptice i
accepiuni teoretice.
Echilibrul mecanic i echilibrul mobil (dinamic), n reprezentrile tradiionale ale ecologiei,
inaugurate nc de M 6 b i u s (1877),autorul termenului de biocenoz, stabilitatea const ntrun echilibru funcional i de pondere a substanelor diferitelor componente ale biocenozei. Conform
acestei concepii, deranjarea structurii biocenotice prin creterea ponderii unei specii n
dauna celorlalte este nlturat de aciunea antagonist a celorlalte specii, fiind o aciune de
autoreglare. Atunci cnd o for extern distruge echilibrul, biocenoza reacioneaz n sens opus
aciuniirespectivei fore. Prin aceste proprieti, echilibrul biocenotic se ncadreaz n conceptul de
echilibru mecanic din fizica clasic. Conform legilor mecanicii, un sistem dobndete o stare de echilibru atunci cnd efectul a dou fore antagoniste care acioneaz asupra unuia i aceluiai punct ar
putea fi nlocuit prin efectul unei singure fore care ar rezulta din ambele fore ntr-un sistem al
paralelogramului de fore. Cnd rezultanta este egal cu zero, cele dou fore antagoniste se
echilibreaz reciproc (fig. 24).
Conceptul de echilibru mecanic" are un profil static i implic o armonizare interioar a sistemului,
o construcie armonioas care este perturbat numai' de fore externe. Se observ ns c n realitate
comportamentul reelelor trofice nu se ncadreaz n conceptul mecanic al echilibrului.

Fig. 24. Echilibrul mecanic (A) i dinamic (B) ntr-un isistem binar.
Numai unele aspecte ale acestuia amintesc echilibrul mecanic. Biocenozele, alctuite dintr-un numr
mare de specii, au suficiente fore interne pentru a nltura primejdia destrmrii provocat de
nmulirea excesiv a unei specii. Din acest motiv, n pdurile tropicale primare nu apar fenomene de
invazii ale unor specii de insecte duntoare, numeroasele specii de zoofage i parazii formnd
repede un sistem-tampon care readuce specia cu nmulire excesiv pe un nivel ce nu pericliteaz
reeaua trofic. Asemenea fenomene de autoreglare snt ns mai slab exprimate n biocenozele srace
n specii i lipsesc complet n biocenozele agrare, create i integral controlate de om. Perturbarea
echilibrului biocenotic de ctre o for exterioar nu are ca reacie deplasarea sistemului n direcia
opus acesteia,-de regul, biocenoza nu dispune de asemenea fore. Invazia lcustelor ntr-un teren
nierbat nu este lichidat prin reacia biocenozei invadate. Mulimea de lcuste este nimicit sau
mprtiat de organismele entomofage din biocenozele vecine, atrase de hrana abundent; oprle i
psri se concentreaz pe locul invaziei. Prin urmare, nu a avut loc o reglare prin forele proprii ale
sistemului, ci o reglare prin fore exterioare. n aparen, biocenozele se prezint ca i cum ar fi,
construcii armonioase. Dar n spatele echilibrului biocenotic" acioneaz mecanisme care fac viabile
i combinaii nearmonioase, antagoniste de , specii. Pe fundalul fluctuaiilor necontenite se
pstreaz integralitatea sistemului. Dac lum ca exemplu un sistem binaralctuit dintr-o specie de
plant heliofil (iubitoare de lumin) i alta skiofil (iubitoare de umbr), sistemul se menine i n
condiii de insolaie puternic, i n condiii de insolaie slab. La lumin puternic este favorizat
20

specia heliofil, specia skiofil du-I cnd o existen precar; cnd se schimb condiiile de iluminare |
n favoarea speciei skiofile, aceasta se dezvolt fiziologic i numeric, iar specia heliofil degenereaz.
Dar sistemul nu este anulat; contradiciile interne i nu armonia menin sistemul n echilibru. Ideea
aparine botanistului Elenkin (1921). Dar echilibrul ntr-un asemenea sistem nu este unul mecanic ci
un echilibrumobil", punctul de sprijin al sistemului deplasndu-se n funcie de condiiile de mediu,
de la un component la altul. La figurat, putem spune c interaciunile interne ale unui sistem alctuit
din mai multe specii graviteaz m jurul unui punct ideal de echilibru care se deplaseaz sub aciunea
forelor mediului extern spre un segment sau altul al spaiului n care se desfoar interaciunile.
Ecologia a ajuns, aadar, pe cale inductiv la ideea unui echilibru mobil sau dinamic. Rezvoi (1924),
n definiia dat biocenozei, menioneaz c aceasta este un sistem de populaii n echilibru mobil,
care se menine n condiii ecologice date.
La un punct de vedere similar s-a ajuns i prin raionamente pur matematice (L o t k a, 1924; von
Bertalanffy, 1942). Teoria fizico-matematic a stabilitii biocenozelor a formulat
conceptul de echilibru fluent sau dinamic, un echilibru ee const n pstrarea structurii sistemului pe
fondul rennoirii permanente a componentelor sale prin schimb de substan i energie cu
mediul. Funcionarea reelei trofice const ntr-o necontenit rennoire i remaniere a compoziiei
chimice i strilor energetice; dar integralitatea sistemului, calitatea de sistem a biocenozei este
pstrat. Termenul de stare staionar este poate i mai potrivit dect cel de echilibru fluent, deoarece
evit confuziile posibile cu conceptul de echilibru biocenotic, nemaiavnd n componena expresiei
cuvntul echilibru.
Modificarea caracteristicilor suprafetei active induce o topoclima specifica, cu influente negative
asupra posibilitatii de dispersare a poluantilor, respectiv asupra calitatii aerului
Suprafata activa in ecosistemul urban se incalzeste puternic. Cauzele acestui fenomen sunt legate de
caracteristicile materialelor de constructie (piatra, ciment, sticla, metal) care acumuleaza mai multa
caldura decat covorul vegetal la aceeasi cantitate de energie radianta solara, dar si de necesitatea
incalzirii cladirilor pe durata sezonului rece. Un efect compensator in aceasta directie il are
transparenta redusa a atmosferei, care diminueaza intensitatea radiatiei solare. Incalzirea este
determinata si de particularitatile circulatiei curentilor de aer. Aglomerarea cladirilor de inaltimi mari
determina formarea de unitati celulare in care aerul practic se recircula, ceea ce impiedica schimbul
de caldura, pe de o parte, si improspatarea aerului, pe de alta. Rezulta de aici o alta caracteristica a
climei orasului schimbul de aer redus cu exteriorul si acumularea poluantilor. Acest lucru
favorizeaza formarea de inversiuni termice care se materializeaza in asa numita perna sau cupola
stationara. Rezulta de aici efectele sanogenetice nedorite, caracterul incarcat al aerului urban.
O alta caracteristica a biotopului urban este diversitatea, existand insa posibilitatea delimitarii unor
fragmente relativ omogene, specifice fiecarui ecosistem urban (constructii, locuinte, gradini, parcuri
periurbane si urbane, ziduri vechi, lacuri si alte medii acvatice etc.)
In acelasi timp, se manifesta efectele liniarizarii proceselor de transformare a substantei prin
concentrarea reziduurilor in atmosfera, sol, apa ceea ce limiteaza nivelul de populare, supravietuind
numai speciile cu valenta ecologica suficient de larga.
P r o c e s u l d e e v o l u i e a l e c o s i s t e m e l o r n t i m p s e n u m e t e s u c c e s i u n e ecologic ca
i rezult alt interaciunilor dintre biotop i biocenoz.Pentru a putea face fa
perturbrilor produse
de
ctre
factorii
externi e c o s i s t e m u l d e z v o l t
diferite mecanisme de autocontrol
21

( c a p a c i t a t e d e restabilire a unui echilibru; rezisten la ptrunderea altor specii; capacitate

demeninere a factorilor abiotici )
. n aceste condiii existena unui biotop stabil permite instalarea unui ecosistem
complex cu stabilirea unui echilibru relativ datorit influenelor permanente venite dinspre
exteriorului lui

Deteriorarea ecosistemelor prin poluare.

Poluantii pot fi substante chimice(pesticide,petrol,gaze,metale,substante organice,etc.),factori
fizici(caldura,zgomote,radiatii ionizante,etc.) sau biologici(germeni patogeni). Desi fenomenele si
procesele poluarii sunt de o mare dicersitate si complexitate,se pot desprinde unele caracteristici
generale ale poluarii :
-fiind consecinta a activitatii umane,poluarea creste(se intensifica)datorita cresterii numerice a
omenirii,datorita cresterii necesitatilor umane in ritm mai accelerat decat al cresterii numerice,datorita
dezvoltarii de noi tehnologii.
-dupa datele existente caracterul cresterii poluarii este exponential,ca de altfel si al factorilor ce o
genereaza.
-exista o tendinta generala de subestimare a importantei poluarii,a stabilirii masurilor de control,ca si
a limitelor admisibile.
a.)Poluarea cu pesticide-descoperirea si diversitatea pesticidelor a inceput din timpul si mai
ales dupa cel de al doilea Razboi Mondial,cand s-a trecut la productia pe scara larga a insecticidelor
organoclorurate si organofosforice,erbicidelor,fungicidelor, raticidelor,etc. de mare eficacitate si
adesea foarte selective in distrugerea anumitor grupe de microorganisme(fungi,bacterii),plante
superioare,animale,nevertebrate sau mamifere.
Raspandirea cea mai larga o au pesticidele organoclorurate,grup din care face parte DDT si
diferiti derivati ai lui.Din punct de vedere chimic,DDT este diclor-difenil triclor-etan.Ca produsi
inruditi putem cita gamexan(hexaclorciclohexan),metaxiclor, aldrin,dieldrin (in sol aldrinul se
transforma in dieldrin).Au o mare stabilitate chimica in conditiile mediului natural,degradarea
producandu-se incet :DDT are timpul de injumatatire de circa 20 de ani,sunt greu solubili in apa si
foarte solubili in grasimi,ceea ce face ca sa se depoziteze in grasimea plantelor si animalelor.Sunt
destul de volatile,se absorb lesne pe particulele de sol,din apa,din aer,putand fi transportati la mari
distante.Din atmosfera astfel pot ajunge din nou pe uscat sau in apa,atat prin precipitatii cat si prin
cadere.Aceste substante actioneaza asupra sistemului nervos si a metabolismului hormonilor sexuali
la nevertebrate,asupra sitemului nervos la vertebrate,la pasari deregleaza metabolismul calciului
inhiband ATP-aza (sursa de energie),blocheaza transportul ionilor de calciu prin membrane inhiband
astfel o alta enzima carbohidraza-de care depinde depunerea carbonatului de calciu in coaja oului
periclitand reproducerea.De asemenea pot avea efecte mutagene si cancerigene.
Efectele ecologice,economice si sanitare-in decursul timpului diferitii daunatori animali si
vegetali sau diferiti agenti patogeni,afectand culturile,animalele domestice sau omul-aduceau pagube
considerabile,uneori adevarate catastrofe in economia si viata oamenilor..In Irlanda pe la mijlocul
secolului XIX a aparut mana cartofului,distrugand aceasta sursa de baza in alimentatia
populatiei.Rezultatul-circa 250000 morti de foame si emigrarea in masa a populatiei in America de
Nord.Aparitia fainarii vitei de vie in Franta a produs un dezastru economic scazand la mai putin de
productia de vin,ruinand viticultorii,determinand emigrari masive mai ales in Africa de Nord.La
inceputul secolului XX gargarita capsulelor de bumbac a distrus practic toate culturile de bumbac din
Mexic si SUA,ruinand un mare numar de fermieri.
22

b.)Poluarea cu petrol-hidrocarburile care apar in diferite medii de viata

(atmosfera,hidrosfera,sol)pot fi de doua proveniente:diferite activitati umane(arderi de combustibile
fosili,a lemnului,manipularea si prelucrarea petrolului,etc.)pe de o parte si procese
naturale(descompuneri anaerobe de substanta organica ,emanatii de gaze naturale, iesiri de petrol,etc.)
pe de alta parte.
In atmosfera patrund hidrocarburile cele mai volatile prin evaporarea diferitelor produse
petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale.Aceste hidrocarburi contribuie la formarea smogului.
In hidrosfera hidrocarburile ajung din atmosfera ,dar mai ales din scurgeri de titei sau ale
produselor de prelucrare a lui,la care trebuie adaugate cantitatiile de petrol provenite din accidente ale
petrolierelor.O mare cantitate de produse petroliere patrunde in hidrosfera din scurgeri industriale si
rafinarii,fie direct in mare ,fie prin reteaua hidrografica a continentelor.In cazul petrolului se
deosebesc doua categorii de efecte toxice :toxicitatea imediata si toxicitatea de lunga
durata.Toxicitatea cu efect imediat este cauzata de trei fractii.Prima o constituie hidrocarburile
saturate.Sunt solubile in apa si la concentratii mici produc anestezie,iar la concentratii mai
mari,moartea animalelor,mai ales a formelor tinere.O alta fractie o constituie hidrocarburile aromatice
si ele solubile in apa si sunt cele mai toxice :benzenul,toluenul,xylenul,naftalenul,fenantrenul,etc.A
treia fractie formata din hidrocarburi olefinice-apare in produsele de rafinare si au toxicitate
intermediara intre primele doua.In cazul devarsarilor in mare sau in ape dulci,situatia se complica si
prin faptul ca in prezenta detergentilor,produsele petroliere sunt emulsionate,ceea ce sporeste si mai
mult penetrabilitatea si consecintele negative.
c.)Poluarea cu metale grele.
-Mercur-compusii metilmercurici provoaca aberatii cromozomale,trec prin placenta din corpul mamei
in corpul fatului,afecteaza celulele nervoase ale creierului provocand grave afectiuniorbirea,deteriorarea coordonarii nervoase,anomalii psihice,moarte.Mercurul fiind lichid si putandu-se
evapora ,este singurul metal care se gaseste in toate cele trei medii majore-apa,sol si
atmosfera.Sursele de mercur sunt atat naturale cat si activitatea umana.Minereul din care se extrage
mercurul este cinabrul(HgS).Este folosit mai ales in industria chimica,in fabricarea vopselelor,a
hartiei,a unor peticide si fungicide,a unor produse farmaceutice,dezinfectanti,etc.In cele mai multe
cazuri ,Hg este deversat in forma anorganica sau compusi organici diferiti de metilmercur.El devine
periculos si deosebit de toxic prin metilare-proces ce se produce in apa ,este foarte volatil,se degaja
usor din apa in atmosfera,unde sub influenta radiatiilor UV se transforma in forma metalica(vapori)
putandu-se raspandi la mari distante si ajunge in ape si soluri neafectate direct de
devarsari.Monometilmercurul se acumuleaza in organisme si de aceea devine periculor.Toxizitatea
produsilor organici si anorganici ai mercurului este diminuata sau chiar anulata prin introducerea de
Seleniu ce duce la scaderea nivelului de Hg din organe,schimnba distributia lui pe tesuturi si legarea
mercurului de catre proteinele solubile
-Plumbul-deseurile de plumb dupa utilizari ale lui ajung in sol,atmosfera,hidrosfera. Plumbul ajunge
mai ales odata cu gazele de esapament ale motoarelor cu explozie deoarece in benzina se adauga
tetraetilul de plumb ca moderator de explozie.Din atmosfera plumbul ajunge in sol si in
apa.Scurgerile de apa de pe continente transporta si ele insemnate cantitati de plumb,fie in forma
insolubila,absorbit de particulele organice si anorganice,fie in forma solubila.Plumbul din sol este
absorbit de plante si se acumuleaza in radacini,iar cel din atmosfera ajunge pe si in frunze de unde
poate fi preluat de animalele fitofage.Mamiferele ierbivore retin cam 1%din plumbul astfel
consumat.Omul preia plumbul atat prin respiratie,din atmosfera cat si prin alimentele consumate.In
mediul oceanic plumbul ajunge din scurgeri de pe continente cat si din atmosfera.Compusii solubili
ajung in largul oceanului.O mare parte din plumbul ingerat de mamifere este excretat,iar cel absorbit
o parte importanta este imobilizata in oase si par unde este mai putin daunator,iar o alta parte se
acumuleaza in ficat.Actiunea toxica plumbului consta in inhibarea dehidrogenazei acidului
23

aminolevalinic din eritrocite ceea ce provoaca anemie.Intoxicatiile cronice cu Pb duc la tulburari ale
sistemului nervos.
-Alte metale-Prin diferite activitati industriale(minerit,industrie metalurgica,chimica,etc.) se introduc
in ecosistemele terestre,iar din acestea prin scurgeri in ecosisteme acvatice,inclusiv in mediul marin si
oceanic numeroase alte metale sub forma unor compusi de o mare diversitate.Unele metale sunt
indispensabile activitatii functionarii normale a organismului.Diferite metale intra in alcatuirea
enzimelor.Fierul Fe este indispensabil pentru ca intra in alcatuirea citrocromilor(participa la
fosforilarea oxidativa) a peroxidazei(catalizeaza oxidarea diferitelor substraturi) a
catalazei(catalizeaza descompunerea perhidrolului si eliberarea oxigenului molecular).De asemenea
fierul intra in structura hemoglobinei.Magneziul intra in alcatuirea pirofosfatazei,a ATP-azei,a
kinazelor(catalizeaza reactii de transfer a unor grupuri de la un substrat la altul.Participa la structura
clorofilei.Manganul intra in structura unor kinaze.Calciul intra in structura proteazei-care hidrolizeaza
nespecific legatura peptidica,de asemenea in structura alfa-amilazei.Cuprul intra in structura
tirozinazei si a altor enzime ,precum si in structura hemocianinei-pigmentul respirator al
molustelor.Se cunoaste ca insuficienta unora dintre aceste meltale produce grave tulburari ale
functinarii organismului.De exemplu carenta de cupru poate duce la anemie ,iar insuficienta lui din
sol determina ataxie la oi,la stricarea calitatii lanii.Carenta de crom provoca grave tulburari
metabolice si genetice deoarece acest metal participa la reglarea nivelului glucozei in sange ,a
colesterolului,la biosinteza lipidelor,aminoacizilor si a acizilor nucleici.Dar in acelasi timp,se stie ca o
serie din aceste metale si din altele sunt toxice si actiunile multora se interfereaza fie cu alte
metale,fie cu alte substante in diverse moduri.
d.)Alti poluanti chimici-ingrasaminte.
Unele ingrasaminte contin numeroase impuritati toxice si de obicei sunt folosite in cantitati
excesive.Fiind solubile in apa atat impuritatile cat si excesul de ingrasamant neutilizat de plante,este
spalat si ajunge in ape freatice,in apele raurilor,lacurilor,in apa potabila si deci la
om.Superfosfatii(ortofosfatii solubili,nepurificati)contin numeroase impuritati dintre care multe sunt
toxice.Efectul poluant cel mai intens il determina utilizarea in exces a azotatilor.
e.)Poluanti chimici ai atmosferei.
Rezulta in cea mai mare parte din combustii industriale.Printre aceste produse sunt dioxidul de sulf
SO2, oxizii de azot,hidrocarburi,maonoxidul de carbon CO si plumbul. Sursa principala de poluare a
atmosferei cu SO2 o reprezinta arderea combustibililor fosili- a petrolului si mai ales a carbunilor de
pamant.In anul 1950 s-a estimat la circa 70 milioane tone cantitatea de SO2 eliminat pe aceasta cale
in atmosfera.In 1975 s-a ajuns la 120 milioane tone.Din aceasta cantitate circa 70%revin carbunilor
de pamant.In zone puternic industrializate concentratia mare de S02 in aer duce practic la uscarea
padurilor. Dintre plante cei mai sensibili la dioxidul de sulf sunt lichenii care pot servi drept indicator
biologic al gradului de poluare.Trebuie subliniat ca dioxidul de sulf din atmosfera transformat in acid
sulfuric aduce importante daune prin deteriorarea constructiilor ,a operelor de arta,coroziunea
constructiilor metalice.
Compusi ai azotului contribuie in mod substantial la poluarea atmosferei ,iar dintre ei NO2
este cel mai important si periculos poluant.Sursa cea mai iportanta a acestui gaz o reprezinta
motoarele cu ardere interna,in special automobilele.Dioxidul de azot de formeaza la temperatura
ridicata din tevile de esapament.De asemenea cantitati importante de NO2 iau nastere si din arderea
carbunilor.Contribuie de asemenea la formarea smogului-fotochimic,un produs complex alcatuit din
numerosi produsi chimici in buna parte rezultati din reactii secundare si avand ca substrat fizic
particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera). La alcatuirea smogului participa in
primul rand produsi ai motoarelor cu ardere interna-resturi de hidrocarburi incomplet arse mai ales
olefine,plumb,bor, brom si alti compusi rezultati din substante ce se adauga la benzina spre a-i
24

conferi anumite calitati,oxizi de azot mai ales dioxid de azot ,monoxid de carbon,dioxid de sulf.Sub
influenta razelor solare mai ales a UV intre acesti compusi se produc reactii secundare si tertiare din
care iau nastere alte substante ca ozon, acroleina,formaldehida ,peroxiacetilnitrati PAN etc.Dintre
acestea PAN si ozoul au efecte toxice deosebit de puternice.In acelasi timp NO2 sub actiunea UV
reactioneaza si da oxid de azot si oxigen atomic.O parte din acesta se combina cu oxidul de azot
regenerand NO2 ,proces care duce la mentinerea O2 in atmosfera si da ozonul-foarte reactiv si
oxidant .
Ozonul reactioneaza cu resturile de hidrocarburi care apoi se combina cu NO2 dand
PAN dupa prima reactie data.PAN re puternice efecte asupra plantelor determinanad leziuni foliare la
concentratii foarte mici,necroze ale tesuturilor frunzei,inhiba fotosinteza.
La animale,inclusiv la om irita ochii,provoaca dificultati in respiratie.Alti compusi ai smogului
fotochimic sunt cancerigeni.In perioadele si zonele cu formare intensa de smog fotochimic sanatatea
si chiar viata oamenilor suferinzi de astm,emfizeme,bronsite,inima, sunt puse in pericol.
f.)Poluarea termica.
Afecteaza mai ales ecosistemele acvatice continentale (lacuri,ape curgatoare)si unele zone litorale
marine.Sursa principala a poluarii termice o reprezinta apele de racire de la centralele termoelectrice
si atomoelectrice.Indiferent de sursa de energie,aceste centrale functioneaza pe baza de turbine puse
in miscare prin presiunea aburului,care dupa trecerea in turbina este racit,se condenseaza iar apa
rezultata este din nou transformata in abur.Sistemele de racire si condensare a aburului (condensatori)
sunt alcatuite din sute de mii de tevi metalice lungi de cativa metrii,cu diametru de 15-30mm prin
care circula apa de racire pompata dintr-un bazin natural,rau sau lac,si deversata apoi inapoi in
bazin.Trecand prin sistemul tuburilor de racire a aburilor apa se incalzeste ,in medie cu 8-11 grade
Celsius peste temperatura initiala.
Debitul apei incalzite si deversate depinde de puterea si natura centralei.Adesea apa de racire este
clorinata pentru a imiedica dezvoltarea diferitelor microorganisme in sistemul de racire.La gura
canalului de evacuare se construieste,de obicei,un prag peste care apa trece in strat subtire dupa care
urmeaza o mica cascada,ceea ce duce la o rapida si puternica aerare a apei.Se produce un efect
mecanic :pomparea apei in sistem,trecerea ei prin site,prin pompe si apoi prin sistemul de tevi de
racire,cu viteze sporite si la presiunea crescuta,apoi deversarea in bazin-duc la distrugerea
zooplanctonului.Efectele ecologice se manifesta prin modificarea unor factori abiotici si afecteaza
toate nivelele trofice.
g.)Poluarea sonora.
Industrializarea,urbanizarea cu intensificare accelerata a circulatiei rutiere,aeriene, a constructiilor de
drumuri si edificii,raspandirea fara precedent a electrocasnicelor-toate acestea au dus si duc la
cresterea semnificativa a intensitatii si cantitatii de vibratii sonore carora le sunt supusi oamenii la
locul lor de munca,pe strada, acasa,in orele de odihna sau chiar in unele locuri de vacanta.
Zgomotele au devenit un factor poluant al mediului nostru ambiant.Unitatea de masura a intensitatii
sunetelor(zgomotul)este decibelul (db).Auzul uman percepe sunete avand frecventa intre 20 si 20000
de oscilatii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 decibeli.Zgomotul produs de o convorbire
variaza cam intre 30 si 60 db,iar cel produs de un turboreactor la decolare ajunge la 120db.Zgomotele
peste 120 db devin daunatoare auzului.Investigatiile converg catre ideea ca zgomotul este de fapt un
factor stresant ,provocand pe cai neurounorale un complex sindrom de aparare.De asemenea exista si
unele date ce ar indica influenta zgomotelor asupra sporirii frecventei unor anomalii la noi nascuti sau
privind scaderea greutatii lor.
6.Ocrotirea naturii.
25

Societatea umana este un subsistem al ecosferei ,ca atare este integrata in ecosfera si nu se poate
sustrage legilor globale ale acesteia.Intre societatea umana si ecosfera se produce un permanenr
schimb de materie ,de energie si informatie.Populatiile umane participand la activitatea celor mai
diferite ecosisteme naturale ,indeplinesc functiile oricarei populatii,participa la transferul materiei
,energiei, informatiei.Dar,in cazul societatii umane,acest proces are trasaturi specifice :
a)-extragerea-de cele mai multe ori excesiva ,a resurselor din ecosistemele naturale,datorita
empirismului,necunoasterii legilor(sub aspect calitativ si mai ales cantitativ) de functionare a
ecosistemelor respective.Deci,utilizarea nerationala a resurselor.Se manifesta tendinta de a exploata
resursele pentru satisfacerea maxima a intereselor de moment si nu se tine seama de necesitatea
acelorasi resurse pentru generatiile viitoare.
b)extragerea din ecosfera si deci introducerea in circuite biogeochimice a substantelor care in mod
obisnuit nu sunt circulate natural(sau in cantitati neglijabile).
c)crearea de ecosisteme artificiale menite sa produca cantittati necesare de bunuri materiale fara a
cunoaste limitele optime sau maxime ale acestei dezvoltari.
d)intensitatea fara precedent a fluxului de energie folosind resurse cu totul noi,inclusive
transformarea unui ecosystem,energia nucleara ,fara a cunoaste efectele globale posibile.
e)producerea de deseuri greu reciclabile sau nereciclabile pe cale naturala deci tendinta de
linearizare a transferului materiei.
f)lipsa de autocontrol a societatii umane in ansamblu si a functiilor sale in transferul material si
energetic.
Aceste caracteristici determina dereglarea functionarii ecosistemelor naturale pe o scara tot mai
mare,chiar globala.dereglare care duce la dezechilibrarea functionarii celor mai diferite subsisteme
,implicit a subsistemului societatii umane.,dezechilibrand relatiile lui cu ecosfera.
Ocrotirea naturii ca functie a societatii umane atat din fiecare stat in parte cat si a comuniatii
internationale reprezinta un system de masuri organizatorice ,juridice,tehnice si educationale,avand
drept scop ocrotirea naturii si deci a resurselor naturale,atat pe plan local cat si global.Prin resurse
naturale se inteleg elemente componente ale ecosferei Pamantului sau chiar a spatiului cosmic
inconjurator,care sunt sau pot fi utilizate intr-un scop sau altul de catre societatea omeneasca.
Resursele naturale pot fi nebiologice ca :radiatia solara,atmosfera,apa(din ocean, rauri, lacuri,apa
subterana.etc.)cat si biologice (specii de plante si animale ,ecosisteme,complexe de
ecosisteme,ecosisteme mai mult sau mai putin artificiale sau chiar create de om ,unii indivizi
biologici(arbori ocrotiti de exemplu sau plante si animale fosilizate).
Prin genofondul biosferei intelegem intreaga diversitate si bogatie a informatiei genetice a speciilor
si populatiilor ce intra in alcatuirea biosferei si deci a fiecarui ecosistem in parte.Se intelege ca in
acest genofond global intra ca parte componentasi genofondul populatiilor umane.Genofondul
fiecarei populatii este rezultatul evolutiei ei intr-un ecosistem dat ,evolutie ce s-a desfasurat si se
desfasoara sub controlul selectiei.
Prin ecofondul biosferei intelegem intreaga diversitate si bogatie a structurilor,proceselor si relatiilor
ecologice care asigura intrarile,transformarile,acumularile si transferul energetic, material si
informational al biosferei si deci ale fiecarui ecosistem in parte.Intre genofond si ecofond exista o
permanenta actiune si interdependenta care nu justifica confundarea lor si cu atat mai putin reducerea
ecofondului la genofond.Acestea doua reprezinta expresia fondului genetic si ecologic al
26

ecosistemului dat si ele nu pot fi conservate nealterat prin cateva exemplare tinute in gradini botanice
sau zoologice.
Activitatea umana are drept scop,in primul rand,cresterea productivitatii nete a ecosistemelor si
exploatarea cat mai intensa a resurselor naturale,mai ales pentru satisfacerea nevoilor imediate ale
societatii.

Mic dictionar ecologic.

Ozonul(O3)-la altitudine inalta de peste 27km,stratul de ozon pare a se diminua lent,datorita
emisiilor crescande de CFC(hidrocarburi clorfluorurate sau freoni).La aceasta altitudine ozonul
filtreaza radiatiile ultraviolete ale soarelui,protejand astfel organismele vii de efectele
lor nefaste.Masuratorile efectuate deasupra Continentului Antarctic in anul 1985,au pus in
evidenta,pentru perioada 1979-1985,o diminuare cu 40% a ozonului atmosferic,deasupra acestei
regiuni.La altitudini joase(la nivelul troposferei),din contra,concentratia de ozon creste si va continua
sa creasca si in deceniile viitoare.Aceasta este altitudinea la care ozonul participa la efectul de sera.
(amplificarea efectului de sera va conduce la o reincalzire globala a Terrei,care va constitui la
cresterea nivelului marilor.,cresterea continutului de CO2 In atmosfera va modifica metabolismul
plantelor).
CFC-in totalitate de natura artificiala,CFC sunt utilizati frecvent in bombele cu
aerosoli,refrigeratoare,solventi,etc.
Aerosol-sistem compus din particule solide sau lichide,dispersate intr-un gaz sau aer. Daca
particulele sunt solide,se obtine un fum,daca sunt lichide se obtine o ceata. Prezenta aerosolilor in
atmosfera este importanta ca nuclee sau centre de condensare pemtru picaturile de apa si cristalele de
gheata,participante la diferite cicluri chimice si ca absorberi sau ai difuzori ai radiatiei
solare,influentand prin aceasta bugetul radiatiei sistemului Pamant atmosfera,care la randul sau
influenteaza climatul de pe suprafata Pamantului.
Apa subterana,freatica-panza de apa dulce situata sub suprafata Pamantului(de obicei in
acvifere)care adesea alimenteaza sursele si izvoarele.
Biogeochimic,ciclu-interactiunile chimice dintre atmosfera,biosfera,hidrosfera si litosfera.
Ciclul carbonului-toate partile(rezervoarele) si fluxurile de carbon.De obicei se refera la o
sursa de patru rezervoare principale de carbon,interconectate prin diferite cai de schimb.Cele patru
rezervoare ale Pamantului in care se afla carbonul in mod sistematic sunt :atmosfera,biosfera
terestra(care de obicei include sistemele de apa dulce),oceanele si sedimentele(ce includ si
combustibilii fosili).Fiecare din aceste rezervoare globale mai poate fi subdivizat in bazine mai
mici,variind in dimensiune,de la comunitatile individuale sau ecosisteme,la totalul tuturor
organismelor vii(biot).Schimburile de carbon de la rezervor la rezervor se fac prin diferite procese
chimice ,fizice, geologice, biologice.
Ceata-masa vizibila de vapori de apa condensati,particule sau gheata,suspendate deasupra
suprafetei Pamantului.Cetile pot fi clasificate dupa aparitia ;or vizuala,inaltime sau forma.
Emisii-materiale(gaze,particule,vapori,compusi
uzinelor,cratere.etc.

chimici,etc.)

provenite

din

cosurile
27

Fitoplancton-acea portiune de comunitate de plancton care este cuprinsa in plantele mici(alge

di diatomee).
Fotosinteza-producerea de catre plante a carbohidratilor si oigenului din dioxid de carbom si
apa in prezenta clorofilei,utilizand lumina solara ca sursa de energie.In acest proces se elibereaza
oxigen si vapori de apa.Fotosinteza este dependenta de temperatura favorabila si de conditiile de
umiditate ,precum si de concentratie dioxidului de carbon atmosferic.Nivelele crescute de CO2 pot
contribui la cresterea neta a fotosintezei la multe plante.
Geosfera-masa solida a Pamantului (litosfera),separata de atmosfera si hidrosfera, sau
combinatia generala a acestor trei paturi.
Insolatie-radiatia solara incidenta pe unitatea de suprafata orizontala, situata in varful
atmosferei.Uneori este numita si iradiatia solara.Variatia latitudinala a insolatiei furnizeaza energia
pentru circulatie generala a atmosferei.Insolatia depinde de unghiul de incidenta al fasciculului solar
si de constanta solara.
Litosfera-componenta a suprafatei Pamantului ce cuprinde roci,sol si sedimente. Este o
componenta relativ pasiva a sistemului climatic,caracteristicile sale fizice sunt tratate ca elemente fixe
in determinarea climatului.
Temperatura suprafetei marii(Sea surface temperature)-temperatura stratului apei de mare (de
aproximativ 0,5metrii adancime din vecinatatea atmosferei.
Selectie naturala(natural selection)-procesul de adaptare la supravietuire,prin care
organismele ce se adapteaza la mediul lor supravietuiesc,iar cele care nu se adapteaza dispar.
Ozon-molecula ce consta din trei atomi de oxigen,ce apare in mod natural si asigura un ecran
protector al Pamantului impotriva radiatiei ultraviolete si in consecinta impotriva efectelor daunatoare
sanatatii omului si mediului.In troposfera el este un oxidant chimic si o componenta majora a
smogului fotochimic.
Radiatia terestra(terrestrial radiation)-radiatia infrarosie totala,emisa de Pamant si atmosfera
sa in domeniul de temperatura de 200-300K.Din cauza ca Pamantul este un radiator perfect ,radiatia
de pe suprafata acestuia variza cu puterea a patra a temperaturii absolute a suprafetei.Radiatia terestra
aisgura o parte majora din schimbarile de energie potentiala necesare dirijarii sistemului de vant
atmosferic si este responsabila pentru mentinerea temperaturii aerului de suprafata in limitele
compatibile cu intretinerea conditiilor de viata.
Constanta solara(Solar constant)-viteza la care energia solara este primita din exteriorul
atmosferei terestre ,pe o suprafata care este normala pe radiatia incidenta si la o distanta medie a
Pamantului fata de Soare.
Stratosfera-regiune a atmosferei inalte ce se extinde din tropopauza(8-15km altitudine) pana
la altitudinea de aproximativ 50 de km.Structura sa termica este determinata de bilantul sau de
radiatie si este in general foarte stabila la umiditatile joase.
Tropopauza-limita dintre troposfera si stratosfera(aproximativ 8km in regiunile polare si
aproape 15km in cele tropicale) caracterizata de obicei prin schimbari bruste in viteza de scadere a
temperaturii cu altitudinea.Regiunile deasupra troposferei prezinta o stabilitate atmosferica crescuta
in raport cu cele de sub ea.Tropopauza marcheaza limita verticala a majoritatii cetilor si furtunilor.

28

Troposfera-stratul interior al atmosferei situat sub inaltimea de aproximativ 15km in care

exista in mod normal o scadere stationara a temperaturii cu cresterea altitudinii.In aceasta zona se
manifesta toate conditiile de formare a cetii si de modificare a vremii,iar strucura sa termica este
cauzarta in principal de incalzirea surafetei Pamantului de catre radiatia solara,urmata de transferul
termic,prin amestecare turbulenta si convectie.
Zooplancton-portiune din comunitatea planctonului ce cuprinde animale acvatice foarte
mici,consumate de pesti.

29