Plante medicinale

Aloia
Desi nu prea exista prea multe studii stiintificeriguroase in acest domeniu, se pare ca
sucul proaspat de aloe are proprietati anestezice, antipiretice, antiinflamatoare si
antibacteriene. Este un fapt ca acest suc proaspat de aloe este folosit pe scara larga
pentru efectele lui benfice in caz de arsuri, rani, si alte leziuni ale pielii cum ar fi
intepaturile de insecte, iritatii mecanice etc.
Aloia ca preparat farmaceutic are aplicatii in tlburari digestive. In doze mici (0,10-o,25g)
sucul de aloe are actiune tonica, stomahica si colagoga. In doza mai are (0,5-1g) are
actiune laxativa, purgativa, efect cert atribuit antrachinonelor.
Dincolo de adevarul sau falsitate pretentiilor si de lipsa unor informatii stiintifice bine
intemeiate, nu este nimic rau in avea aloia in fiecare casa si de a o folosi ca prima masura
in tratamentul arsurilor usoare, al micilor leziuni ale pielii.
Greseala care trebuie evitata este de a nu ana si inlocui tratamentele cu eficacitate
dovedita stiintific cu tratamente sau remedii ale caror efecte sunt indoielnice sau
inexistente.
Trandafirul
De la trandafir se folosesc petalele - care contin ulei volatil bogat in garaniol, nerol,
cirtronerol etc., precum si derivati flavonici ca quercetina, coloranti de natura antocianica,
tanin, acid galic etc.
Petalele uscate, in infuzie, se folosesc sub forma de comprese pentru ochii obositi, in
gargare, macerate in miere de albine, in tratamentul afectiunilor bucale la sugari.
Ceaiul facut din 1-2 lingurite de petale la 250g de apa de recomanda in diareele cronice.
Din petalele de trandafir se prepara un otet aromatic, care sub forma de frictiune
contribue la scaderea febrei la in raceala.
Patlagina
Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama ploii.
Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic foarte larg. Nu are
pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana
in zona apina in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana in septembrie.
In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele.
Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastroduodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune arteriala.
Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi
micsoreaza tensiunea arteriala.
Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a
conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor.
Preparare si utilizare: Intern, sub forma de infuzie 2-5% , luandu-se cate o lingura la 2 ore
sau sucul proaspat in bronsite cronice. In tratamentul ulcerului gastric se recomanda de
trei ori pe zi cate 0,5g pulbere din frunze, dupa mesele principale.
Menta
Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune
antiemetica, colagoga, coleretica, dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si
carminativa.
Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare.
Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita
folosirea permanenta.
Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita.
Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a
ceaiului hepatic.
Inul
Inul este o plante erbacee ce se cultiva la noi pe suprafete intinse in scopuri industriale.
Pentru scopuri terapeutice se folosesc numai seminte ajunse la maturitate.
Datorita mucilagiilor ce le contin au laxativ-purgativa si emolienta in inflamatiile tubului
digestiv. Ceaiul preparar din semintele de in, amestecat cu putina lamaie, este utilizat in
litaza renala (piatre la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Extern are actiune antiseptica si calmanta.
Intrebuintari:

In dispepsii si constipatii, inflamatii ale tubului digestiv, calculoza renala.

Extern:
- semintele macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de seminte se amesteca
cu apa si fierbe pana devina opasta; se pune apoi intre doua bucati de panza si se aplica
pe locl bolnav. Cataplasma de in calmeaza durerile, ajuta la fluidificarea si evacuarea
puroiului. Se utilizeaza in abcese, furncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica e bine
ca la faina de in sa se adauge si flori de musetel pulverizare.
Sulfina
Denumiri populare molotru galben, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare, sufult, sufulg.
Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase.
Altitudinal creste din zona de campie pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini
medii. Este raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete, semanaturi, pe
marginea drumurilor si cailor ferate, in toate judetele tarii.
In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii
plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei dicumarolul- cu actiune inhibanta asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare
a capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica este limitata ca
arotizant in compozitia tigarilor antiasmatice.
Salvia
Denumiri populare: jalesul de gradina, jales.
Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci,
bogate in calcar, avand un sitem radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.
In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.
Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri
transpiratia nocturna a tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile
gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat mareste secretia bilei. Aduce
ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.
Extern se foloseste ca antiseptic si astringent.
Nu se recomanda mamelor care alapteaza pentru ca salvia reduce cantitatea de lapte.
Salcamul
Salcamul este un arbore, inalt pana la 30m, cu lujeri spinosi, coroana mare , luminoasa,
rara. Creste pe soluri usoare, pe nisipuri nefixate. Infloreste in lunile mai-iunie.
In scopuri medicinale, de la salcam, se folosesc florile. Acestea au un miros placut si gust
dulceag.
Salcamul se intrebuinteaza in gastrite, hiperaciditate, pirosis (arsuri la stomac) . Se mai
utilizeaza ca colagog si antispasmodic, precum si in ulcerul duodenal.
Extern, florile uscate de salcam si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri.
Preparare si utilizarea salcamului:
Intern: infuzie: o lingurita de flori de salcam la 250 ml apa clocotita: sea bea in trei
reprize, dupa mesele principale.
Ienuparul
Ienuparul, denumit si enibar, este o planta de la care se folosesc in scopuri medicnale
pseudofructele.
Ienuparul are actiune diuretica, sudorifica, stomahica, antiseptica.
Este indicat in tratarea infectiilor urinare, afectiunilor reumatismale si in combatarea
edemelor.
Trebuie precizat ca administrarea indelungata a ienuparului poate provoca iritatii renale,
albuminurie si hematurie. Nu se administreaza mai mult de 5-6 saptamani.
Mod de folosire:
- Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 250ml de apa. Se bea o parte dimineata, o parte
seara.
Maghiranul
Are tulpina dreapta, tetragonala, inalta pana la 20-30 de cm si mult ramificata la baza.
Este o planta erbacee, cu miros placut, care la noi se cultiva ca specie condimentara.
Infloreste din iulie pana in septembrie.
In scopuri medicinale se foloseste partea aeriana a plantei ce se recolteaza in timpul
infloririi.
Datorita uleiului volatil si a vitaminelor A si D, ceaiul de maghiran stimuleaza digestia,
ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de mancare si calmeaza colitele stomacale.

Mareste diureza. Are actiune sedativa in unele stari nervoase.

Se utilizeaza sub forma de infuzie 0,5-2g%; se servesc cate 2-3 ceaiuri pe zi.
Trei frati patati
Denumiri populare: panselute de camp, albastrele, catifelute, barba imparatului, carligei
patati, gusa gainii, micsunele, piciorul caprei, toporasi, tamaoara salbatica.
Descriere:
Tulpina esti simpla sau ramificata, unghiulara, aceperita cu peri scurti, drepti si distribuiti
uniform.
Frunzele inferioare sunt lungi de 1-3 cm sl late de 0,5-2 cm si au pe margini 2-6 dintisori
obtuzi, iar cele superioare cu petiiorul mai scurt, cu limbul mai ingust.
Este o planta anuala, inalta de 8-40 cm, de culoare verde inchisa. Planta creste in zona de
deal, incepand de la altitudinea de 200-300 m pana la etajul subalpin.
Intrebuintari:
Intern, datorita saponozidelor, este utilizat in tuse si bronsita, fluidificand si eliminand
secretiile bronhice. Se mai foloseste in constipatii si in unele afectiuni renale. Este
utilizata in dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.
Plante medicinale pentru cresterea poftei de mancare
Scaderea sau pierderea poftei de mancare poate fi rezultatul unor obiceiuri gresite
alimentare (de exemplu consumarea dulciurilor inaintea meselor principale), poate fi
semnul aparitiei unei boli precum gripa sau infectii ale cailor respiratorii.
Dintre numeroasele plante care stimuleaza pofta de mancare, de obicei folosite in
amestec, amintim:
- tintaura
- coriandrul
- papadia
- coada soricelului
- anasonul
- maghiranul
- ceaiul tonic aperitiv in a carui compozitieintra plantele mentionate mai sus si alte plante
ca: maciesele, pelinul, gentiaza.
Se prepara infuzie 2% si se administreaza 2-3 linguri cu o jumate de ora inaintea meselor
principale.
Ginseng-ul , panaceu universal
Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei
radacini se flosesc in scopuri medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic
general pe care il confera organismului, este psihotonic, antidepresiv, mareste
capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina.Este
recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si
depresie, dar si pentru anemii si nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul
diabetului zaharat.Tratamentul consta in consumarea a 2 capsule cu extract de gingseng
pe zi, una dimineata, cealalta seara, pe o perioada de 1-4 saptamani.
Sunatoarea - pojarnita
Sunatoarea (pojarnita)
Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a
padurilor, pe locuri necultivate sau in taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de
campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase. Infloreste in luna
iunie pana in luna septembrie.
In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei,
imbobocite si inflorite care au miros caracteristic si gust aromat.
Actiune:
Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are
actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea
vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a ficatului; impiedica
degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.
Intrebuintari:
Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree.
Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma
de cataplasma.
Mustarul negru
Descriere:

Radacina este pivotanta, iar tulpina ramificata si acoperita cu peri numai in regiunea
bazala; poarta frunze alterne; cele bazilare, de forme diferite, de obicei intregi si sesile.
Florile mici, reunite in inflorescente terminale sunt alcatuite din 4 sepale asezate in cruce
si 4 petale, de culoare galbena , tot in cruce, iar androceul are 6 stamine, dou cu
filamente mai scurte si 4 mai lungi.
Fructul este o silicva lunga tetratriunghiulara.
Este o planta anuala avand inaltimea pana la 1,5 m. Creste in flora spontana pe marginea
drumurilor sau prin zavoaie. Este utilizat numai produsul obtinut prin culturi.
In scopuri medicinale sunt folosite numai semintele ajunse la maturitate si sunt recoltate
atunci cand frunzele de la baza s-au ingalbenit, fructele au capatat o culoare galbena
ruginie, iar semitele sunt in parga.
Semintele sunt lipsite de miros, iar gustul, la inceput este amarui, apoi intepator, arzator.
Datorita alilsenevolului, semintele de mustar negru au proprietati rubefiante; proprietatile
iritante sunt diminuate de mucilagiile existente in seminte.
Extern, se foloseste ca revulsiv, aplicat local, pe timp limitat, sub forma de cataplasme.
Prelungirea timpului de aplicare poate duce la ulceratii ae pielii.
Sub forma de cataplasme se foloseste in inflamatii ale articulatiilor, reumatism, gripe,
bronsite, pneumonii, raceala.
Levantica
Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor
abundente de la baza tulpinilor. Florile bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola
bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor sub forma de
spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.
Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi.
Recoltare:
In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul
inflorescentelor, fie intreaga inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa
recoltare se usuca la umbra in strat subtire.
Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune
antiseptica locala si usor antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al
sistemului nervos central, diuretic si colagog.
Extern are actiune calmanta, analgetica.
Musetelul
Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.
Descriere:
Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori
penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea
fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se
gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul
din 5 stamine cu anterele concrescute.
Locuri de crestere:
Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana,
in intreaga tara, prin fanete, poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa
drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna
mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.
Recoltare:
Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm,
recolate pe timp insorit dupa ce s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala.
Socul
Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la 5 m. Trunchiul si ramurile batrane sunt
acoperite cu o scoarta cenusie sau brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are
maduva abundenta. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate in inflorescente
umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul 5, corola este
rozacee, iar frunctul este o drupa baciforma.
Locuri de crestere:
- creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si de campie, in
luminisuri sau la marginea padurilor.
Recoltare:
- in scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75% din
flori sunt inflorite.Recoltarea se face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua taind cu

foarfeca sau cutitul intreagainflorescenta imediat de sub locul de ramificare.

Actiune:
- sudorifica (provoaca transpiratie abundenta), ajutand la scadearea febrei. Florile de soc
au de asemenea proprietati diuretice, laxative si galactogose. Extern se foloseste ca
antiseptic.
Galbenele
Denumiri populare: filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara sau rujulita.
Descriere:
In pamant are o radacina pivotanta, iar tulpina pana la 75 cm, este puternica, ramificata
si paroasa; frunzele oblonglanceolate sunt alterne, sesile, iar florile, grupate in capitule
terminale mari, prezinta flori ligulate, tridintae pe margini, de culoare galben-portocalie si
flori centrale, tubuloase, de culoare galbena.
In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele
produse au miros slab aromat si gust amarui-sarat.
Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si
coleretic. Are actiune bactericida si antitricomonazica.
Brusturele
Denumiri populare: lipan, lapuc, clococean.
Descriere:
In pamant are un rizom vertical, ce se continua cu o radacina pivotanta carnoasa; tulpina
inalta pana la 2 m este ramificata si paroasa, poarta frunze dispuse altern de culoare
verde pe fata superioara, cenusiu tomentoase pe cea inferioara.
Frunzele inferioare sunt foarte mari, petiolate, cu limbul rotunjit la baza si cu marginea
intreaga, frunzele superioare sunt de dimensiuni din ce in ce mai mici spre varf. Florile
pentamere, tubulare, de culoare purpurie, sunt dispuse in capitule globuloase, incojurate
de bractei incovoiata la varf in forma de carlig.
Raspandire:
- planta erbacee bianuala, foarte raspandita in tara noastra prin locuri virane, pe langa
garduri si la marginea padurii
Recoltare:
- se utilizeaza numai radacinile recoltate fie inainte de inflorire, primavara timpuriu in al
doilea an de vegetatie, fie toamna la plantele de un an, deoarece peste vara radacina
este lemnoasa si seaca.
Actiune farmaceutica
- coleretica, diuretica si hipoglicemianta
- extern stimileaza cresterea parului, este astringent si antiseptic
Albastrelele - cu efect diuretic, antidiareic si calmant
Denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice,
zglavoc.
Descriere:
Are tulpina inalta de 0,5 -1m , este ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele sunt
de culoare alburie, alterne si lineare. Florile sunt pentamere grupate in capitule
globuloase terminale sau tubuloase; cele centrale au corola regulat tubuloasa, cele
periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra;
androceul este alcatuit din cinci stamine cu anterele unite.
Locuri de crestere:
Planta anuala sau bianuala. Buruiana de cultura, tipica pentru samanaturile de grau si
secara. Creste pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, in zonele de
campie si de deal din intreaba tara.
Recoltare:
Se culeg floricelele marginale cu corala asimetrica, cat se pastreaza albastre (iulieaugust), pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Capitulele florale in intregime se
recolteaza in perioada d einflorire, in lunile iulie-septembrie. Se rup inflorescentele intregi
cu pedunculul cat mai scurt. Uscarea nu trebuie sa le decoloreze.
Actiune farmaceutica:
- diuretic, antidiareic, calmant (extern)
Coada soricelului (Achillea millefolium) este o planta erbacee, perena, din familia
Asteraceae, cu frunze penate, paroase si flori albe sau trandafirii, de provenienta
europeana si din vestul Asiei. Creste in zonele de campie pana in regiunile subalpine si
infloreste in perioada iunie august.

Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul

gastric, cistite, hemoroizi, dar poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului
culinar.
Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee .
Pelinul - antiseptic si antidiareic
Pelinul este o planta ierboasa care traieste si rodeste mai multi de-a randul, avnd o
radacina persistenta din care se desvolta in fiecare primavara o tulpina noua. Ca si
inaltime poate ajunge la aproximativ 1 -1,2 m, avand flori de culoare galben pal puternic
mirositoare. Infloreste in luna septembrie , iar fructul sau este un tip de fruct uscat
indehiscent , avand adesea o singura samanta acoperita cu un invelis protector, care nu e
sudata de acest invelis.
Din punct de vedere medicinal este folosita ca antiseptic si antidiareic dar are si
propietati antihelmintice, fiind folosit la tratarea ascaridozei.
Aloia
Desi nu prea exista prea multe studii
stiintificeriguroase in acest domeniu, se
pare ca sucul proaspat de aloe are
proprietati anestezice, antipiretice,
antiinflamatoare si antibacteriene. Este
un fapt ca acest suc proaspat de aloe este
folosit pe scara larga pentru efectele lui
benfice in caz de arsuri, rani, si alte
leziuni ale pielii cum ar fi intepaturile de
insecte, iritatii mecanice etc.
Aloia ca preparat farmaceutic are aplicatii
in tlburari digestive. In doze mici (0,10o,25g) sucul de aloe are actiune tonica,
stomahica si colagoga. In doza mai are
(0,5-1g) are actiune laxativa, purgativa,
efect cert atribuit antrachinonelor.
Dincolo de adevarul sau falsitate pretentiilor si de lipsa unor informatii stiintifice bine
intemeiate, nu este nimic rau in avea aloia in fiecare casa si de a o folosi ca prima masura
in tratamentul arsurilor usoare, al micilor leziuni ale pielii.
Greseala care trebuie evitata este de a nu ana si inlocui tratamentele cu eficacitate
dovedita stiintific cu tratamente sau remedii ale caror efecte sunt indoielnice sau
inexistente.
Trandafirul
De la trandafir se folosesc petalele - care contin ulei volatil bogat in garaniol, nerol,
cirtronerol etc., precum si derivati flavonici ca quercetina, coloranti de natura antocianica,
tanin, acid galic etc.
Petalele uscate, in infuzie, se folosesc sub forma de comprese pentru ochii obositi, in
gargare, macerate in miere de albine, in tratamentul afectiunilor bucale la sugari.
Ceaiul facut din 1-2 lingurite de petale la 250g de apa de recomanda in diareele cronice.
Din petalele de trandafir se prepara un otet aromatic, care sub forma de frictiune
contribue la scaderea febrei la in raceala.
Patlagina
Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama ploii.
Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic foarte larg. Nu are
pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana
in zona apina in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana in septembrie.
In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele.
Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastroduodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune arteriala.
Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi
micsoreaza tensiunea arteriala.
Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a
conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor.
Preparare si utilizare: Intern, sub forma de infuzie 2-5% , luandu-se cate o lingura la 2 ore
sau sucul proaspat in bronsite cronice. In tratamentul ulcerului gastric se recomanda de
trei ori pe zi cate 0,5g pulbere din frunze, dupa mesele principale.

Menta
Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune
antiemetica, colagoga, coleretica, dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si
carminativa.
Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare.
Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita
folosirea permanenta.
Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita.
Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a
ceaiului hepatic.
Inul
Inul este o plante erbacee ce se cultiva la noi pe suprafete intinse in scopuri industriale.
Pentru scopuri terapeutice se folosesc numai seminte ajunse la maturitate.
Datorita mucilagiilor ce le contin au laxativ-purgativa si emolienta in inflamatiile tubului
digestiv. Ceaiul preparar din semintele de in, amestecat cu putina lamaie, este utilizat in
litaza renala (piatre la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Extern are actiune antiseptica si calmanta.
Intrebuintari:
In dispepsii si constipatii, inflamatii ale tubului digestiv, calculoza renala.
Extern:
- semintele macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de seminte se amesteca
cu apa si fierbe pana devina opasta; se pune apoi intre doua bucati de panza si se aplica
pe locl bolnav. Cataplasma de in calmeaza durerile, ajuta la fluidificarea si evacuarea
puroiului. Se utilizeaza in abcese, furncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica e bine
ca la faina de in sa se adauge si flori de musetel pulverizare.
Sulfina
Denumiri populare molotru galben, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare, sufult, sufulg.
Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase.
Altitudinal creste din zona de campie pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini
medii. Este raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete, semanaturi, pe
marginea drumurilor si cailor ferate, in toate judetele tarii.
In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii
plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei dicumarolul- cu actiune inhibanta asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare
a capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica este limitata ca
arotizant in compozitia tigarilor antiasmatice.
Salvia
Denumiri populare: jalesul de gradina, jales.
Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci,
bogate in calcar, avand un sitem radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.
In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.
Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri
transpiratia nocturna a tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile
gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat mareste secretia bilei. Aduce
ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.
Extern se foloseste ca antiseptic si astringent.
Nu se recomanda mamelor care alapteaza pentru ca salvia reduce cantitatea de lapte.
Salcamul
Salcamul este un arbore, inalt pana la 30m, cu lujeri spinosi, coroana mare , luminoasa,
rara. Creste pe soluri usoare, pe nisipuri nefixate. Infloreste in lunile mai-iunie.
In scopuri medicinale, de la salcam, se folosesc florile. Acestea au un miros placut si gust
dulceag.
Salcamul se intrebuinteaza in gastrite, hiperaciditate, pirosis (arsuri la stomac) . Se mai
utilizeaza ca colagog si antispasmodic, precum si in ulcerul duodenal.
Extern, florile uscate de salcam si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri.
Preparare si utilizarea salcamului:
Intern: infuzie: o lingurita de flori de salcam la 250 ml apa clocotita: sea bea in trei
reprize, dupa mesele principale.
Ienuparul

Ienuparul, denumit si enibar, este o planta de la care se folosesc in scopuri medicnale

pseudofructele.
Ienuparul are actiune diuretica, sudorifica, stomahica, antiseptica.
Este indicat in tratarea infectiilor urinare, afectiunilor reumatismale si in combatarea
edemelor.
Trebuie precizat ca administrarea indelungata a ienuparului poate provoca iritatii renale,
albuminurie si hematurie. Nu se administreaza mai mult de 5-6 saptamani.
Mod de folosire:
- Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 250ml de apa. Se bea o parte dimineata, o parte
seara.
Maghiranul
Are tulpina dreapta, tetragonala, inalta pana la 20-30 de cm si mult ramificata la baza.
Este o planta erbacee, cu miros placut, care la noi se cultiva ca specie condimentara.
Infloreste din iulie pana in septembrie.
In scopuri medicinale se foloseste partea aeriana a plantei ce se recolteaza in timpul
infloririi.
Datorita uleiului volatil si a vitaminelor A si D, ceaiul de maghiran stimuleaza digestia,
ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de mancare si calmeaza colitele stomacale.
Mareste diureza. Are actiune sedativa in unele stari nervoase.
Se utilizeaza sub forma de infuzie 0,5-2g%; se servesc cate 2-3 ceaiuri pe zi.
Trei frati patati
Denumiri populare: panselute de camp, albastrele, catifelute, barba imparatului, carligei
patati, gusa gainii, micsunele, piciorul caprei, toporasi, tamaoara salbatica.
Descriere:
Tulpina esti simpla sau ramificata, unghiulara, aceperita cu peri scurti, drepti si distribuiti
uniform.
Frunzele inferioare sunt lungi de 1-3 cm sl late de 0,5-2 cm si au pe margini 2-6 dintisori
obtuzi, iar cele superioare cu petiiorul mai scurt, cu limbul mai ingust.
Este o planta anuala, inalta de 8-40 cm, de culoare verde inchisa. Planta creste in zona de
deal, incepand de la altitudinea de 200-300 m pana la etajul subalpin.
Intrebuintari:
Intern, datorita saponozidelor, este utilizat in tuse si bronsita, fluidificand si eliminand
secretiile bronhice. Se mai foloseste in constipatii si in unele afectiuni renale. Este
utilizata in dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.
Plante medicinale pentru cresterea poftei de mancare
Scaderea sau pierderea poftei de mancare poate fi rezultatul unor obiceiuri gresite
alimentare (de exemplu consumarea dulciurilor inaintea meselor principale), poate fi
semnul aparitiei unei boli precum gripa sau infectii ale cailor respiratorii.
Dintre numeroasele plante care stimuleaza pofta de mancare, de obicei folosite in
amestec, amintim:
- tintaura
- coriandrul
- papadia
- coada soricelului
- anasonul
- maghiranul
- ceaiul tonic aperitiv in a carui compozitieintra plantele mentionate mai sus si alte plante
ca: maciesele, pelinul, gentiaza.
Se prepara infuzie 2% si se administreaza 2-3 linguri cu o jumate de ora inaintea meselor
principale.
Ginseng-ul , panaceu universal
Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei
radacini se flosesc in scopuri medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic
general pe care il confera organismului, este psihotonic, antidepresiv, mareste
capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina.Este
recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si
depresie, dar si pentru anemii si nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul
diabetului zaharat.Tratamentul consta in consumarea a 2 capsule cu extract de gingseng
pe zi, una dimineata, cealalta seara, pe o perioada de 1-4 saptamani.
Sunatoarea - pojarnita

Sunatoarea (pojarnita)
Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a
padurilor, pe locuri necultivate sau in taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de
campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase. Infloreste in luna
iunie pana in luna septembrie.
In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei,
imbobocite si inflorite care au miros caracteristic si gust aromat.
Actiune:
Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are
actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea
vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a ficatului; impiedica
degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.
Intrebuintari:
Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree.
Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma
de cataplasma.
Mustarul negru
Descriere:
Radacina este pivotanta, iar tulpina ramificata si acoperita cu peri numai in regiunea
bazala; poarta frunze alterne; cele bazilare, de forme diferite, de obicei intregi si sesile.
Florile mici, reunite in inflorescente terminale sunt alcatuite din 4 sepale asezate in cruce
si 4 petale, de culoare galbena , tot in cruce, iar androceul are 6 stamine, dou cu
filamente mai scurte si 4 mai lungi.
Fructul este o silicva lunga tetratriunghiulara.
Este o planta anuala avand inaltimea pana la 1,5 m. Creste in flora spontana pe marginea
drumurilor sau prin zavoaie. Este utilizat numai produsul obtinut prin culturi.
In scopuri medicinale sunt folosite numai semintele ajunse la maturitate si sunt recoltate
atunci cand frunzele de la baza s-au ingalbenit, fructele au capatat o culoare galbena
ruginie, iar semitele sunt in parga.
Semintele sunt lipsite de miros, iar gustul, la inceput este amarui, apoi intepator, arzator.
Datorita alilsenevolului, semintele de mustar negru au proprietati rubefiante; proprietatile
iritante sunt diminuate de mucilagiile existente in seminte.
Extern, se foloseste ca revulsiv, aplicat local, pe timp limitat, sub forma de cataplasme.
Prelungirea timpului de aplicare poate duce la ulceratii ae pielii.
Sub forma de cataplasme se foloseste in inflamatii ale articulatiilor, reumatism, gripe,
bronsite, pneumonii, raceala.
Levantica
Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor
abundente de la baza tulpinilor. Florile bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola
bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor sub forma de
spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.
Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi.
Recoltare:
In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul
inflorescentelor, fie intreaga inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa
recoltare se usuca la umbra in strat subtire.
Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune
antiseptica locala si usor antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al
sistemului nervos central, diuretic si colagog.
Extern are actiune calmanta, analgetica.
Musetelul
Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.
Descriere:
Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori
penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea
fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se
gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul
din 5 stamine cu anterele concrescute.
Locuri de crestere:
Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana,

in intreaga tara, prin fanete, poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa
drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna
mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.
Recoltare:
Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm,
recolate pe timp insorit dupa ce s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala.
Socul
Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la 5 m. Trunchiul si ramurile batrane sunt
acoperite cu o scoarta cenusie sau brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are
maduva abundenta. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate in inflorescente
umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul 5, corola este
rozacee, iar frunctul este o drupa baciforma.
Locuri de crestere:
- creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si de campie, in
luminisuri sau la marginea padurilor.
Recoltare:
- in scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75% din
flori sunt inflorite.Recoltarea se face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua taind cu
foarfeca sau cutitul intreagainflorescenta imediat de sub locul de ramificare.
Actiune:
- sudorifica (provoaca transpiratie abundenta), ajutand la scadearea febrei. Florile de soc
au de asemenea proprietati diuretice, laxative si galactogose. Extern se foloseste ca
antiseptic.
Galbenele
Denumiri populare: filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara sau rujulita.
Descriere:
In pamant are o radacina pivotanta, iar tulpina pana la 75 cm, este puternica, ramificata
si paroasa; frunzele oblonglanceolate sunt alterne, sesile, iar florile, grupate in capitule
terminale mari, prezinta flori ligulate, tridintae pe margini, de culoare galben-portocalie si
flori centrale, tubuloase, de culoare galbena.
In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele
produse au miros slab aromat si gust amarui-sarat.
Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si
coleretic. Are actiune bactericida si antitricomonazica.
Brusturele
Denumiri populare: lipan, lapuc, clococean.
Descriere:
In pamant are un rizom vertical, ce se continua cu o radacina pivotanta carnoasa; tulpina
inalta pana la 2 m este ramificata si paroasa, poarta frunze dispuse altern de culoare
verde pe fata superioara, cenusiu tomentoase pe cea inferioara.
Frunzele inferioare sunt foarte mari, petiolate, cu limbul rotunjit la baza si cu marginea
intreaga, frunzele superioare sunt de dimensiuni din ce in ce mai mici spre varf. Florile
pentamere, tubulare, de culoare purpurie, sunt dispuse in capitule globuloase, incojurate
de bractei incovoiata la varf in forma de carlig.
Raspandire:
- planta erbacee bianuala, foarte raspandita in tara noastra prin locuri virane, pe langa
garduri si la marginea padurii
Recoltare:
- se utilizeaza numai radacinile recoltate fie inainte de inflorire, primavara timpuriu in al
doilea an de vegetatie, fie toamna la plantele de un an, deoarece peste vara radacina
este lemnoasa si seaca.
Actiune farmaceutica
- coleretica, diuretica si hipoglicemianta
- extern stimileaza cresterea parului, este astringent si antiseptic
Albastrelele - cu efect diuretic, antidiareic si calmant
Denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice,
zglavoc.
Descriere:
Are tulpina inalta de 0,5 -1m , este ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele sunt
de culoare alburie, alterne si lineare. Florile sunt pentamere grupate in capitule

globuloase terminale sau tubuloase; cele centrale au corola regulat tubuloasa, cele
periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra;
androceul este alcatuit din cinci stamine cu anterele unite.
Locuri de crestere:
Planta anuala sau bianuala. Buruiana de cultura, tipica pentru samanaturile de grau si
secara. Creste pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, in zonele de
campie si de deal din intreaba tara.
Recoltare:
Se culeg floricelele marginale cu corala asimetrica, cat se pastreaza albastre (iulieaugust), pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Capitulele florale in intregime se
recolteaza in perioada d einflorire, in lunile iulie-septembrie. Se rup inflorescentele intregi
cu pedunculul cat mai scurt. Uscarea nu trebuie sa le decoloreze.
Actiune farmaceutica:
- diuretic, antidiareic, calmant (extern)
Coada soricelului (Achillea millefolium) este o planta erbacee, perena, din familia
Asteraceae, cu frunze penate, paroase si flori albe sau trandafirii, de provenienta
europeana si din vestul Asiei. Creste in zonele de campie pana in regiunile subalpine si
infloreste in perioada iunie august.
Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul
gastric, cistite, hemoroizi, dar poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului
culinar.
Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee .
Pelinul - antiseptic si antidiareic
Pelinul este o planta ierboasa care traieste si rodeste mai multi de-a randul, avnd o
radacina persistenta din care se desvolta in fiecare primavara o tulpina noua. Ca si
inaltime poate ajunge la aproximativ 1 -1,2 m, avand flori de culoare galben pal puternic
mirositoare. Infloreste in luna septembrie , iar fructul sau este un tip de fruct uscat
indehiscent , avand adesea o singura samanta acoperita cu un invelis protector, care nu e
sudata de acest invelis.
Din punct de vedere medicinal este folosita ca antiseptic si antidiareic dar are si
propietati antihelmintice, fiind folosit la tratarea ascaridozei.