n opera Toiagul pstoriei de Ion Dru, autorul descrie viaa unui singuratic i trist pstor ce-i are

rdcinile bine nfipte n pmntul strmoesc i se trage dintr-un neam ne pstori cinstii i detepi.
Deoarece era nalt i voinic, puternic i iscusit n toate, i construise o csu ciobneasc pe vrful
dealului n stucul n care a ajuns. Era tcut i trist, iar la ntrebrile stenilor despre viaa sa gsea doar
cuvntul bine. Precum era respectat i cinstit n acel sat, astfel era i invidiat pentru faptul c avea multe
oi, ceea ce evident a fost o invenie a stenilor, cci bietul om avea doar acea hran spiritual pe care i-o
crea cntnd n nopile de var la fluier, ndrumnd i povuind lumea satului atunci cnd cobora n vale
la petrecerile ei.
Invidia constenilor a fost cauza care i-a pricinuit srmanului pstor o via grea. Pe vremurile
impozitelor oamenii i-au scris ciobanului o avere mare pentru care trebuia s plteasc, iar lipsa de surse
a cauzat deportarea ciobanului pe pmnturile reci ale Siberiei, unde acesta a fost supus la munci grele.
ns i acest obstacol pstorul l-a depit.
El a revenit n ar i sat, stabilindu-se cu traiul pe un alt deal, cci casa i-a fost drmat i pmntul luat.
Starea rea a sntii dup chinurile din Siberia a influenat asupra lui. Era slbit i sleit de puteri, iar
frigurile iernii au provocat o boal de care nu a putut scpa.
Satul s-a ncumetat s-l nmormnteze. A vrut s-i depun i un monument la mormnt, ns nu a adunat
surse i locul a rmas aa prsit i uitat de toi. Iar ntr-o zi de primvar friguroas, cnd nc nu se
dezmorise bine rna, stenii au observat c pe locul mormntului acestui pstor a aprut un covora
verde de iarb deas. Toi se minunau. ns nimeni nu i-a dat seama c acel cioban fr oi le-a fost ca un
nger pzitor i un adevrat ndrumtor.