EMPATIA

In mod frecvent empatia este pusa in legatura cu capacitatea de a te putea

identifica cu alti oameni (capacitatea de identificare), de a te putea detasa de aceasta
identificare (capacitatea de distantare) si de a putea oscila intre ambele functii partiale.
Multi autori psihanalisti au indicat faptul ca identificarea este in acest caz doar
trecatoare, partiala, limitata temporal, astfel incat s-a ridicat si intrebarea daca nu
cumva termenul de identificare, care desemneaza initierea unor procese de durata, mai
este potrivit.
In principiu, nu este vorba de a deveni exact ca celalalt, ci de a-si imagina
ocazional cum simte, gandeste si traieste celalalt. Aceasta imaginare cere ca, pe baza
comunicarii pacientilor, sa ia nastere propriile configuratii de memorie pentru a actualiza
dimensiunile de traire corespunzatoare, dar in urmatorul pas este vorba de a le umple
cu continutul specific al pacientilor, in felul acesta putandu-se reconstrui lumea de traire
a pacientilor si nu sa se proiecteze propria lume in cea a pacientilor.
Oamenii care au ramas egocentrici au mari dificultati in a se descentra. Ei raman
fixati la propriile continuturi ale trairii si nu reusesc saltul spre intelegerea a ceea ce este
strain. Aceasta tulburare de empatie poate avea diferite cauze.
Din punct de vedere metapsihologic, imaginarea si reconstruirea empatica ale
continuturilor de viata straine necesita o retragere trecatoare a propriilor
autoreprezentari; exprimat metaforic, intram in rolul celuilalt, iar acest lucru se poate
face doar daca suntem destul de siguri de propria identitate.
Intelegerea psihanalitica necesita aceasta cheltuiala permanenta de energie
psihica: sa putem mereu face abstractie de propriile sentimente, pentru a le intelege pe
ale altuia si nu doar pe cele constiente deja, ci si sau mai ales pe cele care nu sunt
accesibile constiintei pacientilor.
In procesul empatic intra perceperea gesturilor si expresiilor altuia de la care se
porneste in intuirea starilor lui subiective, imaginatia substitutiva (G. Aliport) ce
constituie o baza pentru declansarea aproximativa a acelorasi trairi si prin proiectarea
lor asupra acestui alter ego, a intelegerii lui (A. Kocstler).
Se deosebeste de simpatie, aceasta fiind o stare emotionala constienta, constind
in a simti cu", pe cind empatia inseamna a simti in", a tinde spre, a trai viata afectiva a
altuia.
Empatia presupune dezvoltarea diferitelor functii ale Eu-lui, dar ea nu este o
virtute in sine, caci chiar si cei mai mari ticalosi din istoria umanitatii erau empatici.

Diferiti autori au vorbit de aceea si de o empatie schizoida, care serveste pentru

apararea contra apropierii resimtite ca amenintatoare. Este lesne de observat ca
aceasta nu este o empatie iubitoare si este in plus foarte selectiva.
Cand esti n compania unei persoane empatice descoperi c e ti n eles fr s
vorbeti, eti privit cu compasiune i cldur fr ca mcar s o ceri, te sim i nso it fr
vorbe pentru c persoana empatic tie s-i citeasc sufletul din priviri. n prezen a
unei astfel de persoane regseti comunicarea care curge fr efort, sim i rezonan a
emoional, simi conexiunea n care te poi pierde fr s te temi.
Empatia creeaz puni de legtur ntre lumi, oameni, vise, idealuri i creeaz magia
dezvluirii sensurilor profunde. Creeaz vraja unei comunicri dincolo de aparen i ne
ofer sperana c putem tri sentimente profunde, putem dezvlui ce se ascunde
dincolo de mti, fr teama c astfel ne vom sim i nen ele i, neaccepta i sau izola i de
o lume prea ignorant pentru a-i bate capul s n eleag ce se ascunde n spatele unui
cuvnt att de pretenios ca empatie. Dac nu ar exista oamenii empatici, lumea ar fi
mult mai srac, ar suferi i ar amori n indiferen . Empatia ne ajut s ajungem la
sufletul celui din faa noastr.

Empatia in psihoterapie
La baza oricrei psihoterapii se afl convingerea conform creia persoanele cu
probleme psihologice au capacitatea de a se modifica nvnd noi strategii de a
percepe i evalua realitatea i de a se comporta.
n general, obiectivul oricrei psihoterapii const n nelegerea comportamentului
pacientului/clientului i stimularea modificrii acestui comportament, astfel nct
dificultile existeniale ale acestuia s fie nlturate sau mcar diminuate.
n acest scop, psihoterapeutul ncearc s realizeze o evaluare a personalitii
clientului, cutnd s pun n eviden problemele principale i particulare ale acestuia.
Demersul psihoterapeutic va avea apoi ca sarcin s elibereze pacientul de
anxietate, depresie sau alte triri affective care mpiedic adaptarea optim a acestuia
la mediu, afectnd cele mai importante aciuni ale vieii individului:
-

activitatea profesional;
relaiile interpersonale;
viaa sexual;
imaginea de sine i
autoaprecierea.

Majoritatea specialitilor sunt de prere c obiectivele psihoterapiei vizeaz n

principal urmtoarele aspecte:

1.
Scoaterea clientului din criza existenial n care se afl;
2.
Reducerea sau eliminarea simptomelor;
3.
ntrirea eului i a capacitii integrative a personalitaii;
4.
Rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice;
5.
Modificarea modalitailor de abordare a realitii n vederea obinerii unei
funcionri mai mature a unei capaciti de adaptare mai eficiente;
6.
Autodeterminarea n client a dorinei de a reduce (sau nlturarea dac este
posibil) a acelor condiii de mediu care produc sau menin comportamente de tip
dezadaptativ;
7.
Modificarea opiniilor eronate ale subiecilor despre ei nii i despre lumea
nconjurtoare;
8.
Dezvoltarea unui sistem clar al identitii personale.
Aceste obiective, n integralitatea lor, nu sunt uor de atins, deoarece adesea
viziunea distorsionat despre lume i imaginea de sine, sunt rezultatul unor relaii
patologice din copilrie, relaii ntrite pe parcursul mai multor ani de experien de
via. De asemenea, dezadaptrile la nivel profesional, marital sau social, presupun
pentru a fi rezolvate i operarea unor modificri n situaia de via a persoanei, pe
lng intervenia psihoterapeutic propriu-zis.
Autenticitatea relatiei terapeut - pacient este esential pentru succesul terapiei si
aceasta depinde, pe langa o serie de alte variabile, de prezenta empatica a celui care
conduce demersul de transformare a personalitatii celuilalt.

Student: RUSU ANAMARIA

Anul I, Seria B, Grupa 15