INFLAMATIA

GENERALITATI
Definitie si etiologie
Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la
agresiuni interne si externe:
infectii microbiene,
agenti chimici,
agenti fizici:
diferente de temperatura,
electricitate,
iradiere,
factori mecanici
tesut necrotic
reactii imune:
hipersensibilitate la complexe imune
reactii autoimune.
Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie
de:
bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate)
de natura si severitatea noxelor.
Avantajele inflamatiei
1. localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare, protejand astfel tesutul sanatos vecin;
2. neutralizeaza si inactiveaza substantele toxice produse de factori umorali si de
enzime;
3. distruge (Iimiteaza) cresterea micro-organismelor infectioase;
4. prepara aria tisulara pentru vindecare si reparare, eliminand tesuturile
devitalizate si resturile celulare.
Dezavantajele inflamatiei
1. durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de incapacitate
morfologica si functionala;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata), hemoragii (marirea
granulomului tuberculos) etc.
3. formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente, contractura, cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin;
6. leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor leziuni
inflamatorii: glomerulonefrita, artrita, reactii alergice (bronsita alergica),
miocardita, encefalita.

Celulele participante la inflamatie

I.
Polimorfonucleare neutrofile
II.
Polimorfonucleare bazofile
III.
Polimorfonucleare eozinofile
IV. Mastocite
V. Macrofage
VI.
Limfocite
I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
- sunt celule predominante in inflamtia acuta, fiind responsabile pentru leucocittoza care
apare in perioada "in crisis" a infectiilor acute.
Morfologie
- leucocite granulare cu
nucleu multilobat
granule fine citoplasmatice care se coloreaza utilizand coloranti neutri
Functii
1. in raspunsul inflamator, PMN-urile sunt primele care ajung in zona lezata
parasesc patul vascular prin diapedeza si sunt directionate prin chemotaxie spre
locul agresionat.
2. fagocitoza este activitatea majora a PMN-urilor:
inglobeaza bacteriile cu sub-etapele de liza prin eliberarea de enzime lizozomale;
intracelular, lizozomii elibereaza:
mieloperoxidaze -principala enzima antibacteriana care actioneaza prin
combinatia de H202
hidrolaze acide - actioneaza pe materii organice, inclusiv bacterii
proteaze - degradeaza proteinele, inclusiv elastina, colagenul, proteine din
membrana bazala
lizozimul sau muramidaza (hidrolaza prezenta in PMN-uri si monocite),
proteinele cationice - inhiba cresterea bacteriana, producand chemotaxia
monocitelor si creste permeabilitatea vasculara
extracelular, enzimele lizozomale dau o iritatie inalta, contribuind la macroscopia
inflamatiei locale.
II) Polimorfonuclearele bazofile (PMB)
Morfologie
contin granule bazofile (in coloratia Wright),
sunt incarcate cu histamina, heparina si substante cu reactie lenta in SRS-A
(Ieucotrienele: C4, D4, E4).
Functii
1. se dezvolta in tipul I de hipersensibilitate (hipersensibilitate imediata, mediata cu
IgE);
2. cand elibereaza histamina si alte substante vasoactive, granulele bazofile produc
reactie anafilactica la persoanele susceptibile;
3. au rol si in tipul IV de hipersensibilitate (hipersensibilitate intarziata) ex: in
dermatita de contact.

III) Polimorfonuclearele eozinofile (PME)

Morfologie:
au nucleul bilobat in desaga
granulele citoplasmatice
sunt portocalii in coloratia Romanovsky si rosu-orange in coloratia cu
eozina
contin enzime hidrolitice (histaminaze, care inactiveaza histamina, si
arilsulfataza B, care inactiveaza SRS-A) si o proteina bazica majora putin
inteleasa (toxica pentru paraziti);
distributia este fie in sangele periferic, fie apar in tesuturi in reactii de
hipersensibilitate, in alergii si infectii parazitare.
Functii
1. au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE
(sintetizat si de mastocite) cu rol in anafilaxie;
2. au si capacitatea de fagocitoza (functie minora).
IV) Mastocitele
Seamana cu PMB-urile ca structura si functie: PMB-urile sunt prezente predominant in
sangele periferic si la locul inflamatiei, in timp ce mastocitele se gasesc in tesutul
conjunctiv, inchizand" mici vase sanguine
Morfologie: contin numeroase granule, colorate metacromatic cu coloranti bazici,
acestea eliberand histamina, heparina, SRS-A in tipul I de hipersensibilitate (asemenea
granulelor de PMB ) si ECF.
Functii: eliberarea de histamina sub actiunea agentilor care determina inflamatii (factori
fizici, medicamente, Ig, componente ale complementului - C3a, C5a, proteine cationice
etc.).
V) Macrofage
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic,sau sistemul
reticuloendotelial este o retea extinsa de macrofage in tot organismul.
Morfologie - componentele celulare includ:
macrofage alveolare pulmonare
macrofage pleurale si peritoneale,
celule Kupffer,
histiocite din tesutul conjunctiv mezenchimal,
macrofage mezangiale renale,
macrofage fixe si mobile in limfoganglioni, splina sau in maduva osoasa.
Macrofagele tisulare se dezvolta din monocitele care parasesc sangele periferic
atunci cand este nevoie.
Monocitele deriva din precursori ai maduvei osoase.
Functii
1) Fagocitoza noxelor din tesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) si rol in
omorarea celulelor tumorale prin:
a) endocitoza este primul pas in fagocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se
extinde in jurul particulelor, formand vacuole intracelulare) si pinocitoza (membrana

citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul fluidelor extracelulare, formand vacuole

intracelulare).
b) digestia
reprezinta al doilea pas
consta in fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din
macrofage, care contin enzime asemanatoare PMN-urilor (proteinaze, hidrolaze
acide, lizozim, MPO);
efectul bactericid este evidentiat mai ales fata de organismele incapsulate
(mycoplasme, salmonele, listerii, criptococi);
c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG si pentru
fractiunea complement C3b, acestea ajutand macrofagele in fagocitoza prin opsonizarea
microorganismelor (microorganismele sunt acoperite de IgG sau C3b).
2) Functia imuna
Macrofagele sunt o componenta importanta a sistemului imun (de la initierea raspunsului
imun pana la interactionarea cu limfocitele timodependente)
3) Functia secretorie
Macrofagele elibereaza si alte substante in afara de IL-1:
Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la
raspunsul imun
Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale
Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic)
induc semnele fazei acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele
periferic (deplasarea spre stanga a formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor
imature).
4) Functia de vindecare si reparare:
- prin fagocitoza ajuta la eliminarea resturilor celulare
- elibereaza factori proliferatori ai fibroblastelor
VI) Limfocitele
Consideratii generale:
Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de
inflamatie, in special dupa agresiunea acuta a PMN urilor.
Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se
diferentiaza in limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva
osoasa). De aici, migreaza pe cale sanguina spre organele limfoide secundare
( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din tot corpul: inelul
Waldayer, placile Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in LB
sau LT.
1. Limfocitele T
Sunt denumite dupa maturarea in timus
Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.
Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic

Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie:

1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, PMB) care
servesc ca mediatori nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala
2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie
importanta in infectia virala si in rejectia transplantului.
3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate
(hipersensibilitate de contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).
2. Limfocitele B
Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi
ai foliculilor secundari, cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante
Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare
plasmocit produce un singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE
Functiile LB in inflamatie
1. Anticorpii neutralizeaza toxinele produse de bacterii
2. IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea
multiplicarii si a imprastierii acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre
macrofage
3. Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc
bacterioliza in prezenta complementului.
3. Limfocitele nude tipuri:
a) Limfocite natural kiler (LNK) sunt importante in respingerea transplantelor
de maduva osoasa si sunt o forma de aparare de prima linie fata de infectiile virale
si fata de dezvoltarea tumorilor.
b) Limfocitele killer sunt capabile sa lizeze celulele tinta (target cells)
acoperite de anticorpi specifici- citotoxicitate mediata celular dependenta de
anticorpi
c) Limfocitele activate killer morfologic si functional sunt asemanatoare cu
LNK, dar au un mai mare domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub
stimularea cu IL-2, limfokine care autoactiveaza LT

CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I)
Clasificarea din punct de vedere etiologic
II)
Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
III)
Clasificarea din punct de vedere morfologic
I)

Clasificarea din punct de vedere etiologic

1. Inflamatii nespecifice leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic
2. Inflamatii specifice aspectele macroscopice si microscopice difera pentru
agentii etiologici, realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind
nevoie de a evidentia agentul cauzal: TBC, sifilis, inflamatii virale, rabie,
citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene- tularemie, bruceloza

II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei

1) Inflamatii acute
sunt de la inceput sub actiune microbiana;
infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina.
evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum",
puroiul :
poate fi expulzat, se desica (cade crusta),
poate fi limitat de o membrana (abces)
difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon),
poate persista (sechestru in osteomielita).
2) Inflamatii subacute:
clinic, aspectul este mai sters.
infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite;
poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta.
Exemplu:
1. epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului
care nu are de obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si
plasmocite;
2. salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat
predominant acut, iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite;
3. inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.
3) Inflamatii cronice
infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage,
celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate;
simptomatologia clinica este mult redusa,
evolutia este indelungata
In cadrul inflamatiilor cronice pot exista:
zone de necroza - care pot fi caracteristice: cazeum in TBC, goma in sifilis;
poate avea loc o proliferare a tesutului conjunctivovascular (proliferare
granulomatoasa asemanatoare mugurilor), care, prin maturizare, se transforma in
tesut conjunctiv-fibros (cicatrice).

De exemplu:
nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau,
in bronsita cronica, apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a
corionului cu elemente celulare infiltrate (dubla proliferare).
Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza: de exemplu, ciroza
(transformarea fibroasa hepatica determina o lobulatie anormala hepatica) sau, in cadrul
inflamatiei productive tuberculoase, micii noduli TBC de pe seroasa peritoneala se
sclerozeaza.
Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de
necroza se elimina si zona sufera un proces de scleroza:
la nivelul ficatului, prezenta de gome sifilitice da aspedul de "ficat legat in sfori";
la nivelul corticosuprarenalei, scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge
parenchimul cu aparitia bolii Addison;
dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si
stricturi ureterale;
ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul de clepsidra etc.
III) Clasificarea inflamatiilor din punct de vedere morfologic
Inflamatii predominant exsudative:
- predomina exsudatul cu PMN-uri;
- evolutia este acuta: inflamatia seroasa, inflamatia fibrinoasa, inflamatia purulenta sau
inflamatia hemoragica;
- etiologia este predominant bacteriana, cu evolutie nespecifica.
Inflamatii predominant alterative:
predomina leziunile distrofice, alterative, necrozante;
evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica;
etiologia:
1. inflamatii nespecifice
2. inflamatii specifice grave:
inflamatia catarala,
inflamatia necrotizanta,
inflamatia gangrenoasa (putrida)
inflamatia ulcerativa.
Inflamatii predominant proliferative:
o predomina tesutul de granulatie
o evolutie:
cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau
inflamatie cronica de corp strain, specifica.

INFLAMATIA ACUTA
Definitie
Inflamatia acuta reprezinta o crestere brusca a circulatiei si celularitatii cu ajutorul
unei varietati de mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor factori externi sau
interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de PMN-uri;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. caldura locala(calor),
2. congestie (rubor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului
continand celule si proteine) care contine proteine in exces de 3 g/I si are o greutate
specifica de peste 1015 g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul
etiologic si structura tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. fibrinos,
3. purulent,
4. hemoragic
Exista si forme de trecere sau predominant alterative.
1. Inflamatia seroasa
Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative
Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si proteine
fata de continutul altor tipuri de exsudat.
se gaseste:
in special , in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu
eozina, care dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule);
pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard,
peritoneu, efuziuni articulare si fluid spinal)
pe mucoase (catarul seros).
! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsurile termale de grad secundar, cutanate.

Evolutia inflamatiei seroase poate fi :

fie "restitutio ad integrum",
fie spre inflamatia serofibrinoasa
in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor
seroase,
in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina,
galbuie

Exudatul (inflamatia) catarala

Definitie
Reprezinta o forma de pasaj intre inflamatiile predominant exsudative si cele
predominant alterative, deoarece in exsudat se intalnesc si celule epiteliale descuamate
din mucoase;
Caracteristic - continut inalt de mucus;
alterarea epiteliilor cu descuamarea lor,
prezenta de exsudat (seros, seromucos, mucopurulent),
in corion: edem, vasodilatatie si infiltrat inflamator.
Exemple:
1. rinite alergice
2. bronsite
3. enterite toxice (dupa actiunea arsenicului, mercurului sau a vibrionului holeric);
diareea apoasa este severa, bolnavul putand sa decedeze ca urmare a pierderilor
masive si brusc instalate de Iichide si de potasiu; hidratarea bolnavului se poate
face si pe cale orala
2. Inflamatia fibrinoasa
Definitie
este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen) din plasma,
cu depozite vizibile de coaguli de fibrina.
Macroscopic,
aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa de cealalta
felie", prin prezenta depozitelor albicioase depuse neregulat si aderente.
Microscopic,
- la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila.
Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare cu striatii
transversale si periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele de colagen).
Evolutie: coagulul exsudat :
o se poate resorbi,
o se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de cicatrice
consecutiva
Localizarile inflamatiei fibrinoase
1) pe seroase:
pleurezie fibrinoasa tuberculoasa,
pleurezie fibrinoasa uremica cu germeni piogeni,
pleurezie parapneumonica, metapneumonica, cu germeni piogeni,

pericardita fibrinoasa reumatismala, TBC, uremica,

peritonita fibrinoasa (in jurul unor organe abdominaIe inflamate: colecistita,
apendicita), avand scopul de a impiedica extinderea inflamatiei spre marea
cavitate.
2) la nivelul alveolelor pulmonare in pneumonii bacteriene:
- initial se produce o alveolita serofibrinoasa cu retea laxa de fibrina care umple spatiile
alveolare (prehepatizatie);
- apoi in ochiurile retelei sunt exsudate, hematii (faza de hepatizatie rosie sau alveolita
fibrinohemoragica), apoi PMN-uri (faza de hepatizatie cenusie sau alveolita
serofibrinoleucocitara).
3) La nivelul mucoaselor se exemplifica doua varietati inflamatorii exsudative fibrinoase:
I.
difteria
II.
dizenteria
Bacilul difteric
este cantonat la nivelul istmului gatului, determinand pe mucoasa respiratorie
pseudomembrane care se pot extinde pe amigdale, pilieri, faringe faringoamigdalita
difterica pseudomembranoasa. Extinderea la nivelul laringelui determina laringita
obstructiva sau crup difteric.
Macroscopic
falsele membrane - pete albicioase, slab ancorate, care se detaseaza usor, dupa
indepartare ramanand mici exulceratii (ulceratii superficiale);
falseIe membrane plutesc la suprafata apei;
Microscopic: falsele membrane sunt constituite din fibrina, PMN-uri alterate, colonii
microbiene si celule epiteliale, cu leziuni distrofice in necroza si necrobioza.
Evolutia inflamatiei crupoase:
PMN-urile actioneaza asupra fibrinei producand o dezlipire a depozitelor fibrinoase, care
pot ajunge in plaman eliberandu-se prin expectoratii: sputa "in zeama de prune", si este
partial resorbita pe cale limfatica. 0 alta cale evolutiva este spre organizarea fibrinei cu
transformarea in tesut conjunctiv, cu formarea de bride sau simfize (sinechii) care pot
duce la obliterarea cavitatilor (seroase sau la nivelul epiteliului malpighian al faringelui).
Clinic - bacilul difteric elibereaza o toxina care de la locul de fixare difuzeaza, avand
tropism pentru:
1. miocard - Ieziuni distrofice protidice si lipidice si infiltrat inflamator interstitial,
dand insuficienta cardiaca
2. tesutul nervos - Ia nivelul membrelor si in periferie poate da, in general, leziuni
toxice si fenomene de nevrita si paralizii - pareza valului palatin.
Dizenteria bacilara
este localizata pe ileonul terminal si colon;
Macroscopic
initial aspectul depozitelor de fibrina este de "pudrat de talc",
mai tarziu - aspect tipic de inflamalie ulcerativa:
zone de eroziune cu contur neregulat,
fundul de culoare rosie
marginile albicioase acoperite de fibrina.

Microscopic este acelasi aspect de exsudat fibrinos, descris anterior

Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina
rezultand ulceratii;
etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
o ingerarea de substante caustice acide Ieziuni in esofag si stomac.
3. Inflamatia purulenta (piogenica, supurata)
Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
- lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
- puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite = globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu
prezenta de lipide si glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
Etiopatogenie
- infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata, mucoasa, germeni
vehiculati prin sange (bacteriemie, septicemie).
- exemplu la abcesele renale germenii ajung in glomeruli evidentiindu-se mici
focare circumscrise: abcese, predominant in corticala (puncte galbene inconjurate de
lizereu congestiv aparent si eventuala supuratie - abcese de eliminare liniare pe traseul
tubilor renali).
Exsudatul purulent evidentiaza colectii circumscrise:
a) in tesuturi solide - abces,
b) in cavitati - empiem,
c) colectii difuze flegmon.
a) Abcesul
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie),
trombi septici, de la plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau
furunculoza.
Etiopatogenie:
puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din
jur: se produc leziuni distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori
toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un masiv "manson" in jurul abcesului, cu
aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica.

La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizanduse inchistarea (retea de fibrina si leucocite, avand concentric la exterior tesut de
granulatie, care este inconjurata de fibre conjunctive dense) membrana nu este
generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a forma).
Evolutia abcesului:
tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
cresterii tensiunii in interiorul abcesului
cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de
lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin
transformarea colagena a membranei piogene si repararea abcesului prin cicatrice.
Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul
glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).
Abcesul hepatic
- germenii piogeni ajung:
1. pe calea arterei hepatice abces periferic sub capsula Glisson, de obicei
mare, fara membrana piogena.
2. pe calea venei porte abcese Chauffard sau ficatul in burete", abcese
multiple inconjurate de membrana piogena
3. prin caile biliare puroiul are o tenta verde, cu membrana piogena
Abcesul renal
pot exista microabcese subcapsulare sub forma de mici pungi cu puroi pe
suprafata renala. Acestea pot conflua, dand abcese perirenale subcapsulare, care pot
depasi capsula (abcese paranefritice).
Abcesele cerebrale pot fi:
1. unice -focare de vecinatate datorate sinuzitelor sau otomastoiditelor
2. multiple (septicemice) care obisnuit difuzeaza in leptomeninge.
Abcesele osoase pot fi:
1. subperiostale
2. endosoase in cavitatea medulara, de obicei, posttraumatic.
Supuratia osoasa apare pe seama exsudatului inflamator, care da si o compresie pe vase
cu necroza osoasa; fragmentul osos, denumit "sechestru", pierde legatura cu osul, unde
se dezvolta cavitatea purulenta, care se numeste "cosciug"; sechestrul pluteste in masa de
puroi si se asociaza frecvent hiperostoze si perforatii in periost, pe unde se scurge puroi
sau apar scurgeri de puroi doar sub forma de pustule.
b) Flegmonul
Definitie
este o colectie purulenta difuza care se extinde deoarece agentul cauzal este foarte
virulent si tesutul din jur opune o rezistenta slaba pe seama componentei predominante a
tesutului lax sau adipos (flegmonul planseului bucal, flegmonul periamigdalian,
flegmonul fesier) sau in jurul unor organe (apendicita flegmonoasa, colecistita
flegmonoasa, gastrita flegmonoasa etc.).

Procesul ulceros si flegmonos porneste de la mai multe puncte ale mucoasei, de la

nivelul criptelor mucoasei prin necroza epiteliala si reactie inflamatorie
fibrinoleucocitara.
Macroscopic
Ex. apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de:
apendice tumefiat cartonos, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina;
mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat;
mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat;
cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la
originea ulceratiilor prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
Microscopic se constata acelasi aspect, descris mai sus.
c) Empiemul
- Este o forma speciala de inflamatie purulenta a cavitatilor naturale: piosalpinx,
empiem apendicular, empiem pleural, peritonita cloazonata, in firidele
parietocolice, in regiunile subhepatice,
- apare cand inflamatia unui organ determina o reactie locala ce limiteaza procesul
inflamator
4. Inflamatia hemoragica
- este caracterizata de un exsudat hemoragic care apare in inflamatii cu leziuni vasculare
grave;
- exsudatul este format din fibrina si hematii in cantitate mare (diferentiere fata de
hemoragie: pe reteaua de fibrina apar hematii - milioane, si leucocite mii);
- apare in:
1. inflamatia pur virala gripala,
2. in bacteriemia carbunoasa pulmonara (dalac sau antrax),
3. pesta pneumonica,
4. leptospiroze etc.
Inflamatia gangrenoasa
- este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi in endometrite postabortum sau post-partum), cu descompunerea componentilor tisulari, antrenand un miros
fetid caracteristic: pulpita dentara sau gangrena pulmonara.
- exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel in cat resturile
tisulare seamana cu niste zdrente.
Macroscopic
- exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat);
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand in sputa
apar resturi de fibre elastice;
asocierea fuzospirilara da "noma" sau gangrena obrazului.
Inflamatiile alterative
- insotesc inflamatiile exsudative sau proliferative:
inflamatii catarale acute
angine ulceronecrotice,

inflamatii gangrenoase,
necroza din TBC,
sifilis