Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
ANUL II
FACULTATEA DE ARHITECTURA
2013-2014
CICLUL ALO-ACP
CATEVA EXPLICATII PRELIMINARE
Cursurile ARHITECTURA-LOCUIRE-ORAS (ALO - sem. 4) si ARHITECTURA-CONTEXT-PEISAJ (ACP sem. 5) sunt concepute impreuna, ca formand un ciclu a carui miza consta in prezentarea din perspectiva
critica a problematicii actuale a proiectarii de arhitectura. In acest sens, sunt prezentate cateva teme
teoretice care au reconfigurat abordarea proiectului de arhitectura si au conturat demersurile contemporane.
La cursul de anul III (ACP), se vor adauga cea contextuala, cea functionala si cea estetica,
iar aplicarea lor in proiectare se va referi la toata aria de preocupari ale arhitecturii/urbanismului.
De recitit (pentru unii de citit):
AM Zahariade, Introducere in arhitectura contemporana, curs anul I, http://www.uauim.ro/departamente/itcp/discipline/IAC/
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
ALO
INCADRAREA DOMENIULUI DE STUDIU SI ARGUMENTE
Conceptul central a primului curs al acestui ciclu (ALO/sem.4) este LOCUIREA, care este cercetata din
cateva directii complementare celei strict arhitectural-urbanistice - perspectiva fenomenologica, perspectiva
antropologica si, fireste, din cea arhitectural-urbanistica.
Sprijinindu-se pe reperele provenite din perspectivele fenomenologica si antropologica, abordarea
arhitectural-urbanistica urmareste prin prelegeri si seminarii:
sa descopere problematica critica a domeniului de granita dintre arhitectura locuintei si oras, dintre evolutia
locuirii urbane si evolutia orasului;
sa explice modul in care s-a configurat pana astazi gandirea locuintei moderne (ca problematica urbanistica,
arhitecturala si politica);
sa identifice problemele specifice ale locuirii/locuintei n Romania si sa va sensibilizeze fata de acestea.
1. OM ARHITECTURA LOCUIRE
A. DESPRE OM:
Atita vreme cat ceea ce proiectam urmeaza a fi folosit de oameni, atat conditia umana in esenta ei, cat si
manifestarile culturale pe care le imbraca trebuie sa reprezinte un punct de plecare. Atat perspectiva
fenomenologica cat si cea antropologica studiaza omul: atat in ceea ce are esential (si prin aceasta general
si peren) cat si in ceea ce il face diferit in variatele culturi/comunitati.
1. O POSIBILA INTERPRETARE:
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
3. MODUL DE VIATA
Aceasta chestiune fiind definitorie pentru curs, va dau de acum
Mod de viata: se defineste prin totalitatea aspectelor culturale, materiale, spirituale, sociale care
caracterizeaza un grup uman inchegat (comunitate, societate, popor)
Factorii socio-culturali, la care se va face referire in curs se refera la comportamente si atitudini colective
care se raporteaza la anumite modele culturale. Se refera la totalitatea obiceiurilor, credintelor, conventiilor
care intra in personalitatea de baza (ceea ce defineste un individ in cadrul matricei culturale a unei
colectivitati).
Ceea ce inseamna ca acesti factori joaca un rol hotarator in cum se conformeaza toate aspectele care
caracterizeaza modul de viata.
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
Perspectiva politica trebuie sa se bazeze de asemenea pe rezultatele venite dinspre aceste perspective si sa le
includa intr-un program politic si strategic care sa asigure LOCUIREA in toate dimensiunile ei.
(Pentru detalierea acestor perspective: C1.4_Locuirea.pdf din
AM. Zahariade, Argumente in favoarea constructiei de locuinte de joasa inaltime si mare densitate in
Bucuresti, teza de doctorat: 1990)
Aceast citat subliniaza importanta pentru arhitectura atat a PERSPECTIVEI FENOMENOLOGICE, cat si a
celei ANTROPOLOGICE, despre care se va vorbi in cursurile urmatoare.
Pentru moment mai sunt necesare cateva delimitari privind aria de studiu a cursului.
Binomul LOCUIRE-LOCUINTA
Cursul ALO se va ocupa cu precadere de locuire in legatura cu chestiunea locuintei urbane, pentru mai
multe motive:
Locuirea ca situare umana necesita locuinta: putem spune ca nivelul cel mai apropiat de om al locuirii
este locuinta.
Relatia locuire-locuinta nu este o relatie univoca, de determinare.Locuirea, ca traire umana, s-ar degrada
inafara unei reflectari subiective, a unei relatii care se stabileste intre subiectul uman si spatiul
inconjurator. Desi situarea ar parea sa implice un principiu static, ea presupune o dubla actiune: de
receptare activa, de permanenta intentionalitate si transformare constienta. De aici rezulta o interactiune
iterativa de tip cauza-efect, in care efectul isi remodeleaza cauza: spatiul amenajat (locuinta) influenteaza
locuirea prin modul in care este receptat obiectiv si subiectiv (de individ sau comunitate). Exista un
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
permanent transfer calitativ, in care factorul uman, cel care initiaza dar si cel care suporta, mediaza
relatia locuire-locuinta in ambele directii.
De aici rezulta atat necesitatea introducerii altor perspective, cat si nevoia decuparii unor niveluri distincte
la care sa se studieze aceasta relatie.
Astfel, s-ar putea studia locuirea la acest prim nivel al locuintei si, de aici, am putea studia numai locuinta
ca unitate in sine, intelegand-o prin felul in care sunt experimentate, luate in posesie, locuite spatiile ei
interioare. Numai ca aceasta chestiune poate face (si desigur face) obiectul lucrului la atelier cand aveti
proiect de locuinta. In acest sens, va recomand cartea lui Gaston Bachelard Poetica spatiului si articolul
lui Constantin Noica Locuinte pentru om si izotopii lui.
Nu aceasta va fi insa tema cursului, care se va axa pe nivelul imediat urmator, in care locuirea depaseste
acest prim nivel si se deschide catre oras, ca parte a lui.
De la locuinta la VECINATATEA EI IMEDIATA:
In general, definitia cea mai frecventa pentru locuinta este cea de loc, casa, constructie, in care
locuieste cineva; resedinta sau imobil pentru o familie, ceea ce o priveste izolat de ceea ce o
inconjoara.
Dupa prof. Mihail Caffe (profesor al scolii noastre), locuinta poate fi definita ca ansamblu de spatii
destinate protejarii si dezvoltarii/implinirii existentei umane la nivelul celulei familiale, precum si
facilitarii raporturilor acesteia cu ansamblul relatiilor sociale.
De aici este important de retinut ca locuinta nu trebuie vazuta ca o coaja dura ci, mai degraba, ca o
membrana osmotica: o inchidere care se deschide (C. Noica: Locuinta pentru om si izotopii lui). Atat
uman/social cat si arhitectural urbanistic, deschiderea se face spre oras, in niveluri succesive.
Noi o vom studia mai ales la nivelul exterior prim, pe care l-am numit generic VECINATATE IMEDIATA.
Aceasta nu este o denumire tehnica, nu reprezinta o unitate administrativa si nici nu are o forma fixa: ea se
defineste prin modul viata specific al locuitorilor din diferite locuri/culturi, prin modul in care oamenii isi iau
in posesie spatiul urban imediat in locuirea de zi cu zi.
Poate fi un cartier, o zona mai mica, o strada, o incinta etc., depinzand de modul in care oamenii locuiesc,
folosesc spatiul exterior locuintei si intretin oarecare relatii de convivialitate cotidiana, isi traiesc viata de zi
cu zi in jurul casei lor...
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
Perspectiva monumentala, care priveste orasul in totalitatea lui: liniile generale de evolutie formala
si functionala ale orasului, zonificarea functionala, tesutul urban major, spatiile si monumentele
reprezentative etc.,
Perspectiva domestica, care face un fel de zoom in asupra tesutului minor, asupra zonelor de
locuinte banale grupate la nivel elementar, dupa logica lor de organizare. Desi subordonata
conceptiei urbane majore, logica de organizare a locuintelor la acest nivel prezinta o relativa
independenta fata de traseele majore ale orasului.
La acest nivel se desfasoara practicile cotidiene legate de locuirea imediat exterioara locuintei, deci acesta
reprezinta primul nivel de integrare al locuintei in oras. Astfel se creaza unitati spatiale discrete, cu o
practica sociala specifica si care dau forma si caracterul minor al orasului.
Tesut urban (tissu urbain, in franceza, urban fabric, in engleza): termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul
biologic, defineste o forma de organizare care prezinta concomitent o puternica solidaritate intre elemente, dar si
capacitatea de a se adapta, modifica, transforma. El da seama despre modul de constituire a orasului traditional si ridica
intrebari privind studiul urbanizarilor recente. Presupune o atentie acordata atat banalului cat si exceptionalului, strazilor si
constructiilor obisnuite, dar si ordonantelor monumentale si monumentelor. (...)
La modul cel mai simplu, tesutul urban se constituie din suprapunerea sau imbricarea a trei ansambluri: reteaua de strazi,
decupajul funciar (parcelarea) si constructiile. (...)
Analiza tesutului urban procedeaza prin identificarea fiecaruia dintre aceste ansambluri, studiul logicii lor, precum si a
logicii relatiilor lor. Relatiile dintre aceste trei elemente formeaza un sistem destul de complex, dupa imaginea orasului
insusi.
(Din Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)
Termenii de tesut major si minor, nu sunt neaparat acceptati de toti specialistii, dar prezinta relevanta, cel putin metaforica,
pentru intelegerea logicii orasului. TESUTUL MAJOR se refera la armatura monumentala a orasului (drumuri importante,
decupaj funciar, spatii si monumente publice, afectari functionale principale) care dau forma mare a orasului. TESUTUL
MINOR se refera la forma de detaliu a orasului in interiorul zonelor create de tesutul major.
LOGICA ALCATUIRII ORASULUI reiese din ambele perspective, dar cursul nostru se va concentra cu
precadere asupra celei domestice, pentru ca aici se articuleaza arhitectura locuintei (care se studiaza la
atelier) si oras (care se studiaza la urbanism) si pentru ca este un domeniu care se neglijeaza adesea in
proiectarea de arhitectura.
La nivelul acesta se poate investiga si relatia dintre tipologia locuintei si forma urbana pe care o determina,
fiindca, din totdeauna, distributia interioara a unei locuinte a fost partial conditionata de formula de grupare.
In concluzie:
In orice asezare locuintele se grupeaza intre ele, in virtutea unor reguli de asamblare pe orizontala
si/sau verticala, generand astfel spatii cu caracter public, semi-public si privat, in care se desfasoara
diferitele practici sociale legate de locuire. Aceste reguli de grupare sunt date de modul de viata
specific, de traditia de locuire a comunitatilor umane respective. In acelasi timp, ele dau forma si
caracterul spatiilor urbane.
De obicei urbanismul priveste orasul in mare (perspectiva monumentala), iar arhitectura studiaza
locuinta ca obiect. Noi incercam sa le privim articulate.
Cele doua se articuleaza intim pe aceasta zona a gruparii elementare, pe care am numit-o oarecum
vag (tocmai pentru a lasa libertate de interpretare) vecinatate imediata.
RHITECTURA
L O
OCUIRE
RAS
Acesta este spatiul pe care l-am numit vecinatatea imediata. El poate lua forme arhitecturalurbanistice foarte diverse, vizibile si studiabile din perspectiva domestica.
In aceeasi masura, si binomul locuire-locuinta urbana trebuie inteles si analizat la nivelul formulei de
grupare a unitatilor de locuit, care constitie unitatea urbanistica de baza, in care se contopesc si
interactioneaza diversele aspecte ale vietii urbane. Este si nivelul la care arhitectul poate stimula, prin
amenajarea spatiului, atasamentul locuitorului fata de mediul sau construit.
Astfel, vecinatatea imediata devine nivelul elementar de articulare locuinta-oras-mod de viata,
care va fi studiat din diverse perspective pe parcursul cursului si seminariilor.
(Amanunte despre aceste chestiuni puteti gasi in: C1.4_Locuirea.pdf din AM. Zahariade, op.cit., lectura lor e
facultativa)
Bibliografie anexata:
Extrasul din Ernst Cassirer Eseu despre om
AM Zahariade, C1.4_Locuirea.pdf
Va recomand cu caldura:
Gaston Bachelard Poetica spatiului