UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

„ION MINCU”
BUCUREȘTI

ȘCOALA
COALA DOCTORALĂ DE ARHITECTURĂ

EVOLUȚIA
ȚIA SPAȚIULUI SACRU ORTODOX
ÎNTRE IDENTITATE ȘI RECONFIGURARE

Conducător științific prof. dr. arh. Daniela Rădulescu - Andronic

Doctorand arh. Dimitrie Mitrache

BUCUREȘTI
2021

1
Capitolul 1. Introducere (scopul, obiective, metoda)

1.1. Argument

Arhitectura reprezintă materializarea în formă construită a spiritului unei epoci. Spiritul

nu este o noţiune abstractă, ci se referă la un ansamblu de concepţii şi de manifestări
împărtăşite de un grup sau de o comunitate. În acest caz omul este privit în două ipostaze,
prima culturală, iar cea de a doua psihologică – astfel, arhitectul trebuie văzut ca fiind
profesionistul ce întreprinde acţiunile necesare înţelegerii așteptărilor de natură culturală și
psihologică ale omului, iar rezultatul strădaniei sale trebuie să ofere răspunsurile așteptate
pentru cele două tipuri de condiționări.
Lucian Blaga, în Fenomenul istoric referindu-se la modurile de a exista ale omului,
identifică două moduri : ...”existența omului în orizontul lumii date în vederea conservării
sale (modul I) și existența misterului, în vederea revelării acestuia (modul II).... Cele două
moduri ontologice sunt altfel structurate,.. fenomenele care se manifestă în modul II, au toate
o înfățișare stilistică, adică sunt istorice doar acelea care poartă amprenta unui stil...” 1
Până nu demult, arhitectura era creată de arhitecții proveniți din comunitate, care se
manifestau într-un mediu cultural familiar. Modelele se transmiteau și se asimilau în timp, sub
influențele locale erau adaptate la condițiile fizico geografice și specific culturale, uneori
dădeau naștere unor curente și stiluri proprii. Nu mai departe de începutul secolului al XX-lea,
putem exemplifica cu stilurile occidentale Art Nouveau, Judgend Stil sau foarte particularul
arhitect catalan Antonio Gaudi, iar pe plaiurile mioritice puternicul stil Neoromânesc, cu
rădăcini adânci în istorie și expresie plastică utilizată și în prezent.
Dezvoltarea căilor de comunicare și informare, globalizarea și libera circulație, au pus
arhitecții în postura de a proiecta oriunde, trecând peste limite teritoriale, dar mai ales
culturale.
”…..nu e greu să ghicim deschizându-se şi în dosul doinei un orizont cu totul particular.
Acest orizont e plaiul. Plaiul adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs
mulcom în vale”.2

1
Sursa: BLAGA, Lucian, Ființa istorică, Fenomenul istoric, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 1977, Pag. 32-48.
2
Sursa: BLAGA, Lucian, Opere filozofice, Editura Minerva, București, 1988.

2
1.2. Obiectiv
Scopul lucrării este identificarea căilor de evoluție ale spațiilor ecleziastice din trei zone
ale țării, Dobrogea, Muntenia și Oltenia, astfel încât acestea să corespundă nevoilor spirituale
ale omului contemporan, în contextul schimbărilor rapide de paradigmă ce caracterizează
ultimele veacuri și mai degrabă, ultimele decenii.
Mai întâi de toate, studiul îşi propune să sublinieze necesitatea înţelegerii omului creator
de cultură și civilizație, dat fiind că în această calitate el se realizează în plenitudinea ființei
sale.
În condițiile realizării unor astfel de studii, totdeauna se formează echipe
multidisciplinare în care sunt incluși geologi, geografi, istorici, economiști, urbaniști,
sociologi și antropologi, etnografi....ale căror analize de specialitate furnizează un set de
concluzii, pe baza cărora vor fi formulate propunerile finale. Arhitectul va avea sarcina să
găsească expresia plastică și spaţilă adecvată care să exprime intențiile de dezvoltare,
necesitățile funcționale, armonizate cu mediul natural și construit.

1.3. Cadrul general al temei-relevanța

Abordarea dezvoltării în contextul strict concurențial al globalizării, relocării producției
și piețelor financiare poate genera daune pe termen lung, cu pierderi irecuperabile.
Promovarea media agresivă introduce noi materiale sau unele rebrand-uite, a căror
utilizare fără discernământ pot avea consecințe similare. Aceleași consecințe pot fi atrase și
prin aplicarea deficitară a legislației, a promovării masive a grupurilor de interese, a unor
strategii și programe însuficient asimilate. Studiul de față încearcă să identifice condiţiile
specifice ale Bisericii Ortodoxe Române, ce se pot constitui ca resurse de dezvoltare, cu
provocările lor, să atragă atenția asupra unor realizări sau unor omisiuni înregistrate de-a
lungul timpului, să deceleze acele direcții evolutive, considerate adecvate.

1.4. Definirea temei de cercetare. Importanţă, potenţiale rezultate şi limitări asumate.

Tema de cercetare aleasă are ca punct de pornire spiritualitatea religiei ortodoxe, modul
ei propriu de dezvoltare spațială sub influența și cerințele canoanelor, a tehnicilor de
construire și a materialelor folosite. În funcție de acestea se vor întocmi tipologiile curente.
”Biserica ortodoxă, mai înainte de orice este un spaţiu ritual, vrea să comunice credin-
cioşilor o existenţă mai adâncă, printr-un magic sugestiv apel la viaţa subconştientă.

3
Procesul de contaminare se petrece într-un chip firesc într-o atmosferă de familiaritate şi de
cântec uman, care prin ritmul şi monotonia sa pare mai mult un descântec decât un cântec.” 3

Pe baza evoluțiilor înregistrate în ultimul secol, vom vedea care au fost temeiurile de
creștere sau regres al spiritualității ortodoxe române.
Înregistrând evoluțiile europene, în special în cadrul bisericii catolice, care sunt
problemele apărute și cum sunt ele soluționate, raportându-ne la situația și experiențele
specifice românești vom încerca să identificăm căile de evitare a intrării în impas, de
supraviețuire și recâștigare a rolului major al Bisericii Ortodoxe în cadrul societății românești.
Teza nu are un conținut pur teoretic. Ea se bazează pe studii de caz, tendințele sunt
ilustrate prin spațializările construite sau propuse de arhitecți și acceptate de liturgica
ortodoxă, iar propunerile derivă din continuarea unor tradiții recunoscute și ignorate sau
abandonate sub presiuni politice, economice.

1.5. Plan de idei

Cercetarea academică realizată pe parcursul studiilor doctorale din cadrul Şcolii
doctorale de Arhitectură a UAUIM şi concretizată în lucrarea EVOLUȚIA SPAȚIULUI
SACRU ORTODOX ÎNTRE IDENTITATE ȘI RECONFIGURARE, constituie teza de doctorat.
Aceasta este structurată în șapte Capitole și Bibliografia aferentă. Teza se bazează pe un bogat
material documentar ce se regăsește în bibliografie, pe studii teoretice și teologice personale
dar și pe o experiență practică consecventă acumulată de-a lungul anilor, ale cărei aspecte
semnificative au fost incluse în text.

Capitolul 1. Introducere (scopul, obiective, metoda)- Sunt precizate obiectivele,

cadrul general al temei-relevanța, definită tema de cercetare, importanță, potențiale rezultate
și limitări asumate. De asemenea, este inclus un glosar de termeni specifici, mare parte dintre
aceștia fiind preluați din terminologie.

Capitolul 2. Spațiul sacru ortodox - cuprinde patru subcapitole Canoane; Repere.

Modele istorice cu referire la Lăcașurile de cult ale primilor creștini din epoca lui Constantin
cel Mare și clădirile anexă ale basilicii paleocreștine; Structura spațiului sacru ortodox și la
final sunt formulate Concluzii.Din analiza structurii evoluției bisericii creștine se constată o

3
Sursa: https://studiiculturaromaneasca.wordpress.com/2014/02/23/spiritualitati-bipolare-trilogia-culturii-
lucian-blaga/BLAGA, Lucian, Opere filozofice, Editura Minerva, București, 1988.

4
interdependență între ritualul religios și structura spațiului sacru. Baza teoretică a
creștinismului se regăsește în conformarea spațiului dedicat, fapt ce se păstrează de-a lungul
veacurilor, indiferent la evoluțiile instituționale și zbuciumul societății, pornind de la Canoane
și Dreptul Canonic. Teologia practică structurează forma liturgică, definind aspectele legate
de organizarea serviciului religios, structura și destinația spațiilor, locul și rolul fiecăruia în
biserică, modul în care acestea sunt împodobite, obiectele de cult sau reprezentările
iconografice.
Studiul de caz exemplar punctează modalitățile de implicare ale bisericii ortodoxe în
viața comunității precum și evoluția spațiului construit pentru a permite aceasta.
Întrucât intenția de a realiza o istorie a ortodoxiei și a aspectelor teoretice ale organizării
și funcționării sale, nu intră în sfera de interes a acestei cercetări, sinteză realizată pe baza
studiilor lui Lucian Blaga, poate constitui baza teoretică necesară identificării unui parcurs
evolutiv propriu Bisericii Ortodoxe Române.

Capitolul 3. Tipologii ale spațiului de cult ortodox. Au fost realizate tipologii luând în
considereare diverse criterii:după forma planimetrică și structura volumetrică; după
materialele din care au fost realizate sau influențele stilistice caracteristice. Sunt luate în
studiu și intervențiile constructive asupra lăcașelor de cult, realizate în timp. La final este
introdus al treilea subcapitol de Concluzii. Cestea relevă necesitatea realizării acestor
tipologii, nu pentru a realiza o istorie a Bisericii Ortodoxe, ceea ce este de evitat în cazul de
față, ci pentru a identifica obiectul de studiu, printr-o selecție făcută în conformitate cu aceste
criterii alese.
Studiul va evita pe cât posibil obiectele de patrimoniu și va limita arealul geografic în
primul rând în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, celelalte regiuni ale României sau României
mari fiind incluse doar atunci când studiul o impune. Aceste două criterii reduc semnificativ
aria geografică, iar ca perioadă de timp, limitând-o la maxim ultimele două secole. Vom
insista în definirea ariei de studiu, eliminând lăcașele cu rang administrativ înalt-Patriarhia,
mitropolia, episcopia sau arhiepiscopia. Menționarea acestora este necesară pentru a decela
modelele și tendințele epocii. În concluzie, studiul va fi orientat spre biserica parohială,
biserica de cimitir sau cea inclusă în așezămintele filantropice, de învățământ ale
armatei.
Scopul final al acestui studiu are două obiective principale.
- Identificarea unor modalități de recuperare a unor lăcașe de cult existente dar aflate în
stare de semiabandon, prin identificarea unor noi atractivități pentru comunitățile locale;

5
- Identificarea direcțiilor actuale de evoluție a spațiului sacru pentru zonele cuprinse în
aria de studiu, respectiv noi configurații spațial volumetrice care să preia încărcătura
patrimonială și spirituală a spațiului sacru ortodox și să ofere o nouă expresie plastică în acord
cu tendințele contemporane din arhitectură.

Capitolul 4. Studiu comparativ: Perioada regalității – Perioada comunistă –

Perioada postdecembristă.
Perioada regalității abordează factori istorico-politici definitorii pentru România și
constituirea Bisericii Ortodoxe Române: ființa națională, cucerirea independenței, formarea
statului român; Biserica comunității locale; Ortodoxia românească; România mare; Atitudinea
față de Monumentul istoric și religios și Concluzii.
Perioada comunistă abordează: Internaționalismul proletar; Slăbirea rădăcinilor,
pierderea tradițiilor, cutumelor și credinței cu ajutorul politicilor de industrializare forțată;
Distrugerea fizică a bisericilor ortodoxe; Atitudinea față de Monumentul istoric și religios și
Concluzii
Biserica Ortodoxă Română Postdecembristă – evoluții și mutații ale spațiului sacru
ortodox, analizează: Schimbarea de atitudine față de biserică; Regăsirea resurselor fizice și
spirituale; Concilierea cu alte religii sau culte; Reconstrucția corpului fizic; Problematica
abordării arhitecturale. Eșecuri, greșeli și reușite.
Biserica asemeni societății omenești, înregistrează o evoluție în timp, cu creșteri și
descreșteri, cu mutații la nivel teritorial dar și spiritual, în comportamente și atitudini.
Credința este în oameni și de aceea trebuiesc permanent identificate căile de adaptare la
toate transformările lumii contemporane și de înțelegere întru Domnul. Acestea vor fi
transpuse spațial prin edificare, astfel încât să fie asigurat spațiul liturgic, îndeplinite
nevoile spirituale ale enorașilor dar și multele nevoi materiale, de ordin practic,
organizatoric și administrative fără a împieta spațiul sacru.

Capitolul 5. Transformări și reutilizări ale spațiilor de cult (conversia funcțională)

Este abordat contextul istoric european din perspectiva ariei de interes a studiului precum și
contextul național cu specificul său. Sunt analizate revitalizarea unor lăcașe de cult
desacralizate, prin conversie funcțională în țări precum: Franța, Anglia; Germania; Spania;
Italia dar și România. Este evidențiat Cadru legislativ adecvat unor astfel de întervenții și

6
identificate Criterii de analiză. La finalul fiecărui subcapitol sunt introduse Concluzii
(parțiale), iar la final de capitol este introdus un subcapitol ce cuprinde Concluzii generale.
Desacralizarea lăcașelor de cult și dedicarea lor unor activități profane, se dovedește a fi
deja o practică europeană curentă, enoriașii nu mai sunt contrariați de atari acțiuni iar biserica,
aflată în dificultate, depune toate diligențele pentru identificarea unor soluții viabile.
Între demolare și închidere, variantele de transformare funcțională sunt de preferat, cu
atât mai mult cu cât există soluții ce conservă calitatea spațiului și aspectul arhitectural
volumetric, ba chiar mai mult particularizează activitatea adăpostită, valorificând reperul
urban și local ce îl constituie biserica.
Dezvoltarea unei metodologii de adoptare a unor conversii pe teritoriul românesc poate
fi o nouă șansă pentru spațiile de cult aflate în dificultate, fie că sunt considerate monumente
sau nu.

Capitolul 6. Studiu de caz: Biserica „Izvorul Tămăduirii” comuna Rotunda,

județul Olt. Este prezentată Comuna Rotunda cu principalele sale caracteristici fizică
geografice și evoluții istorice. În acest context sunt analizate caracteristicile sociologice,
etnografice, administrativ cultural cu accent pe locul și rolul bisericii ortodoxe în constituirea
comunității.
Este prezentată viața religioasă a locuitorilor oglindită în tradiții și obiceiuri precum și locul
acesteia în organizarea spațiului construit.
Pornind de la realitățile locului și concluziile ce se impun pe baza analizei informației
documentare și înregistrând necesitățile de dezvoltare actuale sunt formulate propuneri de
dezvoltare ce conduc la o mai bună desfășurare a vieții spirituale a comunității. Propunerea de
proiect a autorului a primit finanțare CNI și în prezent este în curs de execuție.

Capitolul 7. Concluzii și Porpuneri. Arhitectura ca proces între identitate și

reconfigurare

CONCLUZII
● Interdependența dintre ritualul religios și structura spațiului sacru
Biserica creștină, în lunga sa existență, s-a confruntat cu cele mai dificile și neașteptate
provocări. A fost interzisă, divizată, a inițiat cruciade, a fost contestată, adulată, protejată, a
desfășurat o intensă activitate de misionariat pe întreg mapamondul, a tranzitat nihilismul,
războaiele, molimele... și a supraviețuit. Concluzia logică este că există, este vie.

7
 ● Rolul definitoriu al bisericii parohiale în păstrarea specificului unei comunități
Biserica parohială, a unei comunități, mai mari sau mai mici, a avut un rol definitoriu
pentru coagularea, creșterea și păstrarea specificului acelei comunități. Preotul de
parohie a fost sfătuitorul enoriașilor săi, primul exemplu de urmat, începând cu sfaturile
practice, gospodărești, cu desfășurarea activităților agricole și programarea acestora după un
calendar agricol, cu organizarea și desfășurarea vieții cotidiente, programul alimentar, timpul
de muncă și a zilelor de sărbătoare sau odihnă.
● Aspecte de desacralizare a lăcașurilor de cult ortodox
Provocările contemporane, desacralizarea vieții cotidiene, contestarea a tot și a toate,
comunismul, revoluția sexuală, dezagregarea valorilor morale și a instituțieie familiei,
ascensiunea agresivă a forțelor economice, media, consumerismului și a globalismului
contemporan aduc atingere bisericii. Schimbările de paradigmă din ce în ce mai frecvente,
obligă biserica la adaptare și identificarea unor noi căi de comunicare cu societatea.
● Activități culturale prin care biserica poate să facă un pas spre comunicare și
inițiere spirituală cu comunitatea actuală
O altă provocare căreia Biserica Ortodoxă Română trebuie să-i găsească soluționare
adecvată sunt problemele demografice. Depopularea satelor, începută încă din anii cincizeci
și continuată în ultimii treizeci de ani, atractivitatea orașului și imigrația economică jucând
un rol activ, lasă parohii întregi fără enoriași iar bisericile cad în ruină. Pentru acestea pot fi
identificate oportunități de conservare și chiar dezvoltare în primul rând prin lărgirea sferei de
implicare în viața comunității.

● Misiunea arhitectului în reconfigurarea edificiilor de cult ortodox

Arhitecții, în măsura în care sunt solicitați, pot interveni în urgentarea realizării unor
amenajări speciale, pentru a fi asigurată funcționarea cvasinormală în instituții, școli,
învățământ superior, alimentație publică, spitale, spații de producție etc.

PROPUNERI
● Diversificare funcțională cu utilizarea spațiului sacru al bisericii
Scopul acestui studiu urmărește două obiective:
- Identificarea unor modalități de recuperare a unor lăcașe de cult existente dar aflate în
stare de semiabandon, prin crearea unor noi atractivități pentru comunitățile locale;
- Identificarea direcțiilor actuale de evoluție a spațiului sacru pentru zonele cuprinse în
aria de studiu, respectiv noi configurații spațial volumetrice care să preia încărcătura

8
patrimonială și spirituală a spațiului sacru ortodox și să ofere o nouă expresie plastică în acord
cu tendințele contemporane din arhitectură.
Propunerile care urmează ilustrează studii din zona Muntenia, Oltenia, Dobrogea și
se referă la:
- Intervenții prin restaurare;
- Intervenții prin conversie cu extinderi sau compoziții noi pe ruina sau doar pe situl
existent.
Încărcătura spirituală a sitului preexistent generează stabilitate în timp și
continuitatea unui reper în comunitate.

 Intervenții pe biserici de lemn

În cazul bisericilor de lemn, uneori, acestea pot rămâne biserici de cimitir, cum este
cazul Bisericii din lemn, Înălțarea Domnului, din Valea Scheiului, comuna Dănicei, cu rol de
capelă sau filii ale parohiilor din apropiere. În acest caz trebuiesc luate măsurile necesare de
punere în siguranță urmate de cele de întreținere permanentă sau restaurare după caz.
● Muzeului Dobrogei de Sud
În anul 2012, a fost început un Studiul academic realizat de Facultatea de Arhitectură
USH în Dobrogea de Sud, în cadrul căruia am participat la întocmirea studiilor și elaborarea
propunerilor. Întreaga colaborare cu Ostrovit-ul și Mănăstirea Dervent s-a desfășurat de-a
lungul mai multor ani, până în 2015. Consecință a acestuia, a fost propusă înființarea
Muzeului Dobrogei de Sud, în proximitatea Mănăstirii Dervent, pe un teren proprietatea
acesteia și trasee de vizitare în întreaga zonă. Pentru demararea acestui proces au fost parcurse
mai multe etape.
● Resort Domeniile Coroanei – Segarcea
Același tip de soluție a fost propusă în cadrul proiectului de Amenajare a Incintei
Domeniilor Coroanei din Segarcea, în cadrul căruia am fost direct implicat la întocmirea
studiilor și elaborarea propunerilor, unde a fost primit acceptul strămutării unei biserici de
lemn din Nordul Olteniei în scopul realizării unui resort turistic unde aceasta va fi elementul
central.
 Biserica din lemn din Boia, comuna Jupânești, județul Gorj.
Tradiţia locală indică începutul acestei biserici în secolul al XVIII-lea, ca metoh al
Mănăstirii Bistriţa. Pe peretele de intrare, la stânga intrării se află pisania: „7316. Ioan
Drăghici, Dumitrache ereu, Ioana eriţa, Stana eriţa, Gheorghe, Matei, Martin, Ion, Ancuţa,
Paraschiva.” Văleatul erei bizantine 7316 corespunde anilor 1807-1808 şi datează sau

9
antedatează cu certitudine construcţia bisericii. Inscripţia de deasupra reţine următoarea dată:
„Martie 20 1816”. Această dată este indicate drept moment al preluării bisericii de parohia
din Boia. Ea poate fi corelată cu textul din jurul icoanei de hram al Sfântului Gheorge de pe
uşorul stâng al uşii: „Marele Mocinic Gheorghe. Octombrie 20, 1816 ...”.
● Transformarea în mânăstire a bisericii Sfântul Dumitru din Hurezani, Gorj
La Biserica Sfântul Dumitru din Hurezani, Gorj, monument istoric, rămasă pe culmi
atunci când satul s-a mutat în vale, pentru a fi salvată, a fost înființat un schit.
● Intervenții pe biserici edificate din materiale durabile
Pentru bisericile edificate din materiale durabile, au fost identificate în anii 80 cele
două variante: demolarea sau translatarea, cu consecințele pe care le-am analizat în studiu.
Dacă nu pot fi relocate, sunt deja închise și nu se mai desfășoară serviciul religios,
desacralizarea și conversia funcțională rămâne singura opțiune.
Dezvoltarea și mai ales implementarea unor programe de dezvoltare și diversificare a
implicării Bisericii Ortodoxe Române în viața comunității, poate fi o nouă șansă pentru
evoluția spațiilor de cult aflate în dificultate, fie că sunt considerate monumente sau nu dar,
mai ales, decelează și oferă direcțiile preferențiale de dezvoltare viitoare ale Bisericii
Ortodoxe Române.
Parohia, așa cum este ea abordată aici, este elementul cel mai flexibil al Bisericii
Ortodoxe. Departe de rigoarea monahală retrasă între meterezele propriei credințe, parohia
este trupul viu al Bisericii Ortodoxe Române, se află în vărtejul vieții sociale și se constituie
farul călăuzitor în furtună, spațiul de liniște și reculegere, de consolare și încurajare, de
iluminare și îndrumare, sprijin moral, material și model comportamental.
Parohia nu trebuie să fie nici umilă nici trufașă, ci demnă, cu credință și compasiune,
alături de comunitatea pe care o reprezintă în fața oamenilor și a Domnului.
Biserica ortodoxă are toate resursele materiale și spirituale să se dezvolte dar este
momentul în care trebuie să treacă pe o nouă treaptă calitativă iar aceasta se poate doar
cu oameni și cu voia lui Dumnezeu.

8. Bibliografia cuprinde 82 titluri cărți, 6 documente legislative, 9 dosare de arhivă, 8

planuri istorice de referință, articole în 6 publicații periodice, o dizertație, consultarea a 45
situri web de interes
9. Lista de imagini
Cuprinde referire la cele 500 de imagini cu sursele lor.

10