UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA - FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANSIM

- TEORIA ARHITECTURII AN II 2009-2010

11/1
FORMA
Forma este aici considerata uneori cu un anumit grad de autonomie in raport cu semnificatiile. Ea este mai intai
golul sensului20 inainte de a fi investita cu semnificatii diverse si schimbatoare in timp. 1
Forma este cea de-a treia tema majora pe care o studiem in cadrul cursului.
Precum materialitatea este determinant pentru structur, spiritualitatea este determinant pentru form. Forma este
definita ca starea (infatisarea) sub care noi percepem un lucru. Printre alte discipline, de studiul formei arhitecturale, al
fenomenelor si legilor care influenteaz structurarea acesteia se ocup Estetica arhitectural.
Estetica def. > este o disciplina filozofica care se ocupa cu teoretizarea frumosului. Estetica este definit ca o stiint care
studiaz legile si categoriile artei, considerat ca forma cea mai nalt de creare si de receptare a frumosului, ansamblul
de probleme privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creatiei artistice, la criteriile si genurile
artei. Estetica reprezinta baza teoretica a fiecarei arte in general. Reprezinta de asemenea atitudinea umana fata de
realitate, atitudine reflectata in faurirea, contemplarea si valorizarea unor obiecte sau procese din natura. Ea se refera la:
emotia estetica
umana,

creativitatea umana
si acceptiunile ei,

orice fel de arta (arta plastica (pictura, sculptura), arta dramatica (teatru,
film), arta media, arhitectura, sau altele).

Facand parte din filozofie, estetica detine niste reguli si legi. Ea vehiculeaza o serie de categorii estetice generale:
- frumos (definit ca ideal estetic), gratios, sublim, tragic, comic, burlesc, ridicol, grotesc, urt, etc. Forma ca notiune
generica contribuie sub toate aspectele sale la definirea categoriilor estetice amintite mai sus.
Estetica studiaza in principal frumosul. Frumosul reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata unui fenomen
natural sau al unei lucrari de arta sau arhitectura. Frumosul este asociat din cele mai vechi timpuri cu notiunea de
placere sau mulumire contemplativ. Frumosul este una din categoriile fundamentale ale esteticii. Sprijinindu-se pe
o baza teoretica, estetica se ocup de analiza:
a) - Frumosului natural, fie al locului (ca spatiu) fie cel al obiectului natural (arbore, floare, etc.) carora incearca sa le
gaseasca ratiunile.
b) - Frumosului artificial produs prin activitatea umana care este reunit intr-un domeniu general numit ARTA.
In art FORMA este indisolubil legata de CONTINUT. Exista astfel doua componente ale infatisarii unui lucru:
FORMA = semnificantul - reprezinta figurarea si/sau
structurarea unui continut - nfatisarea acestuia

CONTINUT = semnificatul; - mesajul care este atribuit

fomei de catre perceptie, finalitatea estetica a formei.

Lumea in care traim este forma. Ea este reprezentata la nivel ideatic-mental prin continut. O dat facut constatarea
c exist dou componente putem s obs. relativa independenta a celor doua: forma-continut. Exista mijloacele si
procedeele artistice destinate crearii frumosului. De obicei ele converg in definirea formei ca o unitate realizand o
sinteza unica ntre infatisare si mesaj. In aceasta situatie forma se potriveste numai unui continut dat, si viceversa. Criza
forma-continut genereaza schimbari formale radicale insotite de o nnoire a limbajului artistic (ex.gotic-renastere).
Estetica arhitecturala este un pilon al teoriei arhitecturii iar la baza ei se afla studiul formei arhitecturale.
FORMA - reprezinta expresia informationala - ceea ce ne informeaza asupra unei realitati arhitecturale;
- este imaginea "structurii" arhitecturale percepute vizual,
- este corespondentul spiritual al functiunii. Functiunea este adapostita intr-un spatiu avand o structura.
Functiunea devine astfel, cel mai adesea, "negativul" formei spatiului.
Estetica arhitecturala are ca obiect de studiu toate categoriile legate de ea plus legile rezultat ale studiului marilor
teorii filozofice ale creatiei de orice natura. Ea face diferenta intre arta propriu-zisa si arhitectura incercand sa gaseasca
o acceptiune cat mai larga in ceea ce priveste legile esteticii arhitecturale. Diferenta esentiala intre arhitectura si arta (fie
pictura, sculptura sau altele) este prezenta dimensiunii sociale.
Estetica arhitectural este in acelasi timp parte componenta a esteticii generale, ale carei categorii si legi (principii)
estetice in domeniul arhitecturii imbrac aspecte particulare, ce au ca punct de plecare deosebirile intre art si
arhitectur; aceasta din urma, comparativ cu arta, rspunde si unor functiuni si comenzi cu un vadit caracter utilitar.
(Evolutia procesului istoric de structurare a arhitecturii a consemnat in Antichitate, includerea acesteia in rndul artelor,
context in care marile personalitati din domeniul arhitecturii s-au manifestat pe masur si in domeniul altor arte, in
vreme ce, astazi, arhitectura se defineste, cum am aratat, ca o disciplina de sinteza, ce include si aspecte legate de latura
artistic).
1

Pierre von Meiss; De la forme au lieu; pg. 22

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA - FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANSIM

- TEORIA ARHITECTURII AN II 2009-2010

PRINCIPII ESTETICE ARHITECTURALE

Principiu def.> idee de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica. In acelasi timp este o origine, element primordial,
punct de plecare sau cauza primara. Privit ca lege, principiul este stabilit si verificat pe cale experimentala.
1. PRINCIPIUL UNITATII IN DIVERSITATE
Teoriile materialiste se refera la unitatea intre functiune si forma lucru care presupune exsistenta unei perceptii duale
functiune-forma adica continut si forma. Teoriile moderne spun ca trebuie acordata importanta egala formei si
continutului => ele nascandu-se deodata se considera ca exista astfel o simbioza intre cele doua.
Aceasta abordare dualista apartine culturii filozofice occidentale spre deosebire de cea orientala. Dualitatea creeaza un
ax de separare dar si o anihilare reciproca intre aceste valori. Reprezinta in acelasi timp un echilibru al partilor.
Dualitatea occidentala da importanta separata celor doua parti punandu-le intr-un anumit contrast => ducand la
pierderea unitatii. Doua valori contrare intra in conflict sau se anihileaza reciproc. O privire dualista tipic occidental
este oferita de Friedrich Schelling (1775-1854). Arta este unitatea dintre:
material si ideal

constient si inconstient

finit si infinit

necesitate si libertate

Unitatea, exclude dualitatea. Unitatea exclude deasemenea identitatea partilor care ar insemna uniformitate, monotonie.
Monotonia poate deranja sau nu (caramizi) sau uneori este chiar necesara. Uniformitatea si monotonia folosite in sine
nu informeaza, produc confuzie, dezorientare, impiedica selectarea, gradarea. Conduc la plictiseala si oboseala.
Varietatea este deci o conditie a farmecului, un rezultat al imaginatiei si creativitatii. Varietatea se poate obtine cand
exprimarea calitativa a formelor este diferentiata iar cea cantitativa presupune perceptia unei multitudini. Varietatea
poate conduce la diversitate si concureaza la realizarea unitatii cu conditia ca elementele componente sa exprime un
continut comun. Forma are actiuni proprii care pot sa o faca sa devina independenta fata de continut prin reguli proprii
de compozitie arhitecturala. Ex. Volumele dispersate, anuleaza unitatea la o anumita distanta ele nu mai sunt
percepute unitar.
Daca se insira prin dispunere regulata niste corpuri identice pe o linie dreapta aceasta compozitie este monotona dar nu
neaparat unitara. Repetitia produce uniformitate si monotonie. Daca insa, din acest ansamblu se schimba un anumit
volum intregul poate capata brusc un interes. Este vorba de introducerea unui element de contrast sau accent.
2. PRINCIPIUL CONTRASTULUI IN VARIETATE
DIVERSITATEA si VARIETATEA presupun existenta CONTRASTULUI
Diversitatea si Varietatea pot fi obtinute prin lucrul cu contraste. Aceasta presupune schimbari bruste de:
- directie, de ritm cunoscuta si exploatata chiar si in arhitectura clasica.
- contrast cromatic pe degrad sau pe o monocromie poate aprea un contrast armonic
- contrast de material si textura (prin utilizarea diferita a mat. sau modalitati diferite de tratare a aceluiasi mat.)
- contrast formal. (ex. toate formele platoniciene sunt contrastante intre ele: tetraedru, cub, sfera).
- contrast dimensional
- accentul - exista forme care se nasc prin accente este o forma rafinata de contrast, delicat, rafinament de
dragul innobilrii.
Pentru a creea unitatea trebuie sa predomine una dintre ele. Accentul e ceva mult mai rafinat, atragand ochiul si starnind
interesul (ex. pe fatada cortina un accent al unui plin). Reprezinta o dozare a gestului creativ.
Exista doua categorii de schimbari destinate obtinerii contrastului:
a) accidentale (coliziune, discordanta, convulsii) - demers intamplator
b) joc intelectual (colocare) - demers constient, care poate creea un semn-simbol;
Ex. Miscarea baroca spargerea frontoanelor reflecta de fapt libertatea de expresie, sarcasmul, capriciul.
(Carlo Maderna Villa Aldobrandini Frascati, 1601-1606)
Exemple de contrast:
- pozitiv negativ
- plin - gol
- luminos intunecos

- larg-stramt
- greu - usor
- orizontal vertical

- mare mic
- natural artificial - dialog sit-constructie - tensiune
- fundal - obiect

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA - FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANSIM

- TEORIA ARHITECTURII AN II 2009-2010

3. PRINCIPIUL ORDINII SI AL DEZORDINII

Inca din antichitate s-a constat ca in cosmos exista o anumita ordine. Observatii asupra Naturii au condus la aceasta
concluzie existenta unor transformari ciclice, mareele, anotimpurile toate sugereaza existenta unei ordini.
Observatiile asupra microcosmosului si macrocosmosului au demonstrat prezenta unor reguli deci a unei ordini. Exista
o conceptie ca ceea ce nu poate fi inteles sau stapanit este haos. Lucru care se demonstreaza a nu fi asa pe zi ce trece.
Prin faptul ca intelegerea noastra nu a reusit sa patrunda toate secretele universului este acceptata ideea ca in univers
ordinea si haosul coexista.
In compozitia arhitecturala masura si echilibrul sunt elemente componente ale principiului ordinii si dezordinii.
a) Nevoia de arbitrariu de dezordine in ordine
Ex. cartiere noi cele de intrepatrundere intre rural si urban sunt marcate de un haos compozitional. Cu cat orasul e mai
mare organizarea devine mai haotica. Haosul ar putea sa fie necesar dezvoltarii si cresterii. Platon in lucrarea sa
Timaeus sustine necesitatea arbitrariului. Teoriile filozofice actuale pe aceasta tema isi au originea in teoriile
grecesti reluate de Schopenhauer, Nietzche, Heidegger, Cioran. Nietsche spune este nevoie de haos pentru a se naste o
stea.
Primii care fac apologia acestei opinii in arhitectura sunt Robert Venturi si John Rauch care in lucrarile lor incearca sa
sugereze nevoia de dezordine, ambiguitate, de impalpabil. Tema este reluata si de Peter Eisenmann in arhitectura sa.
b) Nevoia de ordine in dezordine sau Ordinea inevitabila
Simtul ordinii este nnscut la om iar acest tarm este inca insuficient explorat. Simtul ordinii este deja dezvoltat in
prima copilarie. Exista analisti care sustin necesitatea ordinii n dezordine. Ulrich Konrad declara chiar ca razboiul
reprezinta nevoia de ordine facand referire la cele doua razboaie mondiale. Exista aparatori si prozeliti ai acestei miscari
de necesitate a dezordinii si aprtori ai ordinii.
Pierre von Meiss este adept al ordinii in arhitectura aparand-o din urmatoarele perspective:
1) Ordinea nu are sens decat in raport cu dezordinea, cu haosul.
2) Orice studiu in arhitectura presupune o anumita sistematizare. Intotdeauna este nevoie de un proiect pentru
a realiza constructii. E necesara o organizare (sistematizare) pentru a economisi eforturile noastre. Necesitatea ordinii
este data de nevoia de simplificare avand ca scop final o mai buna intelegere a lucrurilor. Pentru a putea organiza viata
noastra eficient e necesara o anumita productie seriata de utilizarea repetitiva a elementelor asemanatoare.
3) Omul nu se poate opri la a imita natura, el trebuie sa incerce sa o depaseasca prin ratiune si creatie.
Aceasta depasire presupune o nevoie de ordine. Pe da alta parte, din perspectiva umana, nu exista o unica ordine,
masura sau echilibru ideal ci acestea depind de mediul si cultura in care ne nastem.
Exista o serie de REGULI DE ORDONARE
a) Gradarea este esalonarea unei miscari in timp. Gradarea pregateste prin deplasarea subiectului un moment final.
b) Ierarhia este ordonarea elementelor in raport cu o scara valorica (de importanta). (elemente principale-secundare)
c) Ritmul prezenta unei anumite distante intre elemente similare produce un anumit ritm (constant, variabil).
d) Relationarea cu un Datum - se refera la un element de referinta (o linie, un plan sau un volum) fata de care
relationam elemente dintr-o compozitie. Axa poate servi ca datum.
4) PRINCIPIUL SIMPLITATII
Voltaire spunea Eleganta are intotdeauna aerul de a fi facila insa tot ceea ce este facil nu este intotdeauna elegant.
In matematica o rezolvare eleganta este succinta facandu-se cu o economie de efort si de mijloace. In arhitectura aparenta simplitate presupune un rezultat succint. Simplitatea in arhitectura este exprimata foarte bine de afirmatia lui
Mies van der Rohe: Less is more.
Simplist si simplu - Exista diferenta clara intre acesti termeni.
Simplismul este o expresie a saraciei imaginative. Simplismul nu este elegant ci facil si formal.
Simplitatea presupune inlaturarea unei multitudini de lucruri care se dovedesc inutile detinand o logica interioara.
Exista multe accesorii care se pot elimina din creatie. Simplitatea este cautata si nu obtinuta fara efort. Pentru a fi simpli
intotdeauna trebuie cautata ce mai simpla forma a rezultatului. Simplitatea presupune firescul atat ca demers cat si ca
rezultat. Ea presupune esentializarea rezultatului.
Semnul este un simbol Un semn simplu este un lucru in general dificil de realizat (ex. Apple). Un simbol este departe
de a fi simplist, el este simplu. O arhitectura simpla poate deveni foarte usor simbol. Intotdeuna arhitectura de buna
calitate ramane cea care se face cu economie de mijloace, foloseste putina ornamentatie incercand sa exprime noutatea
prin forme simple si frumoase. Pentru obtinerea simplitatii ideea si imaginatia sunt esentiale Abordari corecte
respectand acest principiu sunt cele ale lui Mies van der Rohe, Alvar Aalto, curentul minimalist.

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA - FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANSIM

- TEORIA ARHITECTURII AN II 2009-2010

5) PRINCIPIUL SINCERITATII SI AL NESINCERITATII

Arhitectura de calitate presupune o exprimare sincera a componentelor sale fie ele functiune, forma, structura.
Exista o necesitate care deriva din sinceritate ca o constructie sa fie capabila sa exprime functiunea sa locuinta,
magazin, teatru, gara, etc. Este vorba despre reprezentativitatea formei in raport cu functiunea pe care o adaposteste.
Pe de alta parte fanatismul in a exprima cu totul sincer si lipsa de imaginatie au condus la depersonalizare, la manierism
situatie ce marcheaza astazi propriul revers prin exprimarea nevoii de gratuit, de ornament sau simbol. Adolf Loos - O
arhitectura trebuie sa se exprime sincer pentru el lipsa ornamentului era esentiala (functiunea sau structura).
In arhitectura exista intotdeauna o anumita raportarea intre forma functie structura.
Raportul este fie de:
- suprapunere (reprezinta idealul)
- disputarea prioritatilor si marcarea uneia dintre componente structura, functiune, forma
- desprinderea formei de continut prin autonomia formei