Burca Valentin

Matematica-informatica
Anul 3

Sisteme dinamice
Referat

Dinamica sistemelor economice

Un sistem reprezinta un ansamblu de elemente ce interactioneaza intre ele, si cu exteriorul, cu
respectarea unor reguli, legi si principii, in vederea realizarii unei finalitati (Gh. Gh. Ionescu et. al.,
1999). Un sistem economic este definit ca un sistem format din interdependenta tuturor activitatilor
economice, care au ca rezultat bunurile economice, regasite sub forma bunurilor de consum sau a
serviciilor prestate si contrabalansate de etalonul monetar.
Pentru a oferi o imagine simflificata a acestui sistem, cercetatorii apeleaza la constructia si
simularea de modele matematice menite sa aproximeze realitatea economica, pe baza unei teorii
nucleu, exprimata prin legi economice si reprezentari matematice, respectiv observari si masuratori
bazate pe descriei, comparatii, ordonari de fapte, regularitati deduce din prelucrari de date etc 1. In
acest mod se poate deduce comportamentul consumatorului si respectiv al producatorului in directia
optimizarii alocarii resurselor economice, si respectiv a maximizarii functiei de utilitate a
consumatorului si a functiei de profit a producatorului. Metodele, tehnicile si instrumentele de
optimizare matematica ocupa un rol central in modelarea optimala a deciziei economice, atat la nivelul
deciziilor microeconomice, cat si in ceea ce priveste deciziile strategice macroeconomice.
Trebuie trasata o linie clara de separatie intre modelele econometrice, ai caror parametrii pot fi
estimati in functie de valori empirice, si modelele teoretice, care pun accent pe explicarea fenomenelor
fara a urmarii direct aplicatii practice. Cu toate acestea, indiferent de modelul matematic pentru care se
opteaza, fundamentala este optiunea cercetatorului pentru abordarea statica a fenomenului economic
studiat, si respectiv abordarea dinamica a acestuia.
Fara a minimaliza utilitatea modelelor matematice statice de studiu al fenomenelor economice,
consideram ca modelele economice dinamice sunt mult mai relevante in analiza eficientei unor politici
monetare sau fiscal-bugetare, din simplu motiv ca sistemul economic, reprezinta o constructie
dinamica ce se ajusteaza dupa cicluri economice neregulate. In aceasta ordine de idei amintim
importanta proceselor stochastice ce descriu evolutia fenomenelor economice, din perspectiva
incertitudinii sistemului economic. Totodata, este imperios necesar sa abordam fenomele economice
nu doar din perspectiva statica, avand in vedere caracterul evolutiv al sistemelor economice,
caracterizate prin variabile de stare care nu mai pot reveni printr-o stare prin care au trecut la un
moment dat anterior. Recursivitatea modelelor matematice reprezinta cuvantul cheie in descrierea
matematica a fenomenelor economice. Astfel ca modelele autoregresive au dobandit in scurt timp o
pozitie preferentiala in randul optiunilor cercetatorilor in ceea ce priveste intrumentele matematice de
analiza a fenomenelor economice evolutive. Totusi, pentru o abordare mai apropiata cerintelor
cercetatorilor economici au fost concepute si instrumente cu un continut de matematici pure mai redus,
tocmai pentru a asigura operationalitatea acestor modele. In acest sens amintim provesele Markov,
modelele econometrice, sau analiza grafica a diagramelor de stare. Aceste instrumente nu presupun
solutionarea diferitelor modele de ecuatii diferentiale sau sisteme de ecuatii diferentiale pentru a
analiza comportamentului sistemelor economice la variatia infinitzecimala a parametrilor stabiliti prin
1

Simandan M. (2009), Filosofia stiintei economice, editura Mirton, p. 73;

constructie. Insa, aceste instrumente ofera doar o imagine de ansamblu a caracterului evolutiv al
proceselor economice. De aceea, este indicata utilizarea complementara a acestor instrumente,
impreuna cu utilizarea aparatului matematic avansat in materie de analiza diferentiala.
In aceeasi masura, este esentiala si metodologia cercetarii utilizata, in special din perspectiva
conturarii ipotezelor de lucru si a obiectivelor cercetarii. Este extrem de important sa construim
modele economico-matematice fiabile, care sa descrie intr-un mod cat mai fidel mecanismele
fenomenului economic studiat, sau evolutia transmitantei2 sistemului economic afectat. Eficienta
politicilor economice analizate se masoara prin puterea de transformare a sistemului economic,
exprimand maximul functiei de transmitanta a sistemului economic analizat. Pentru usurarea misiunii
cercetatorului, cibernetica economica ofera solutii utile in modelarea sistemelor economice si a
mecanismelor de functionare descriind procesele economice. O relatie fundamentala in analiza
efectelor politicilor guvernamentale este aceea a ecuatiei de reactie exprimata diferential, conform
principiului conservarii, dupa cum urmeaza 3:
( )

( )

( )

( )

( )

( )

Astfel ca, descrirea sistemului economic in dinamica sa, presupune rezolvarea si interpretarea
unor ecuatiile diferentiale. Aplicatiile acesto modele economice sunt nenumarate in economie, cu
precadere in momentul in care discutam de abordarea cantitativa a deciziilor macroeconomice. In plus,
avand in vedere dezideratul sistemului economic de alocare optima a resurselor economice, literatura
de specialitate ofera o atentie sporita utilitatii elementelor de calcul variational si control optimal in
rezolvarea modelelor economice dinamice, facand referire cu precadere al principiul maximal al lui
Pontryagin.
Aplicabilitatea In aceasta lucrare ne vom concetra pe analiza modelului dinamic al firmei, care
este similar ca si abordare metodologica modelelor de crestere economica si respectiv echilibru
macroeconomic.

Ipoteze ale modelului studiat

Modelul dinamic al firmei analizeaza corelatia dintre investitiile facute din profiturile aduse de
activele corporale, investitiile din credite si politica de dividende a firmei. In dezvoltarea acestui
model vom tine cont de o serie de ipoteze de lucru, co scopul simplificarii metodologice si a unei mai
bune intelegeri a mecanismelor care stau in spatele evolutiei functiei profit a firmei:
Ipoteza 1: firma are o productie omogena, iar functia de productie este liniara, adica
( )
( ), unde ( ) sunt bunurile de capital, exprimate valoric; ( ) reprezinta
nivelul productiei, exprimat valoric; iar este productivitatea medie a capitalului; in
acelasi timp se presupune ca productivitatea medie a capitalului este egala cu
productivitatea sa marginala;
Ipoteza 2: functia de vanzari ( ( )) este pozitiva, strict concava, avand in vedere ca
satisface legea veniturilor descrescatoare la scala de fabriactie; prin urmare, ( ( ))
( ( ))

( ), unde ( ) este functia de venit, iar

( ( )) este functia inversa a

cererii, exprimand pretul de vanzare; astfel, luam in considerare relatiile ( ( ))
,
,
; totodata, din principiul esentialitatii functiei de
( ( ))
( ( ))
productie, deducem ca ( ( ))
2

prin transmitanta, in teoria sistemelor, se intelege raportul dintre valorile absolute ale iesirilor si respectiv ale
intrarilor in sistem;
3
Gh. Gh. Ionescu, Cazan E., Negruta A.L. (1999), Modelarea si optimizarea deciziilor manageriale, editura
Dacia, p. 160;

 Ipoteza 3: singurul input este constituit de bunurile de capital; se considera o rata de

amortizare a capitalului ; asadar stocul de capital urmeaza legea de evolutie ( )
(
) (
), facand abstractiei de investitii noi;
Ipoteza 4: singurul tip de active corporale ale firmei, bunurile de capital, pot fi finantate
( )
( ), unde ( ) reprezinta
din imprumuturi si/sau actiuni, adica ( )
valoarea actiunilor, iar ( ) valoarea creditelor;
Ipoteza 5: cresterea valorii totale a actiuniulor se realizeaza prin capitalizarea unei
( ), unde ( ) reprezinta partea din profit utilizata
componente din profit, ( )
pentru cresterea valorii actiunilor;
( )
( ), unde ( ) reprezinta investitia
Ipoteza 6: Investitiile nete sunt ( )
bruta;
Ipoteza 7: volumul creditului este restrictionat la o pondere din valoarea actiunilor,
( ), unde este ponderea maxima a imprumutului;
adica ( )
Ipoteza 8: costurile unitare depind de structura de finantare;
Ipoteza 9: pentru demararea activitatii, venitul marginal in momentul initial depaseste
costul marginal; consideram egalitate intre costul unitar si costul marginal;
Ipoteza 10: firma se dezvolta numai daca obtine profit, adica ( ( ))
;
Ipoteza 11: piata financiara si piata monetara se considera a fi doua piete distincte,
(
) , unde este randamentul actiunilor, este costul
ipoteza tradusa prin
explicit al creditului, iar reprezinta rata de impozitare;
Ipoteza 12: valoarea actiunilor in momentul initial este strict pozitiva, ( )
.
Aceste ipoteze sunt considerate adevarat simultan, setand poligonul solutiilor posibile in
rezolvarea problemei de maximizare a valorii firmei calculata ca si suma de dividende actualizate pe
] si a valorii reale finale a capitalului social (Vintila G., 2005).
intervalul [

Modelul dinamic al firmei

Problema de optimizare matematica care trebuie solutionata este data de programul matematic:

( )

[
( )
(
{

( )]

( )
( )
( )
( )
) ( )
( )
( )
( )

unde ( ) reprezinta valoarea dividendelor.

( ), care
Am folosit pentru stabilirea conditiilor ipoteza 7, de unde deducem ca ( )
( )
( ) ne conduce la inegalitatea ( )
( )
( ), de unde
impreuna cu relatia ( )
( ) (
) ( ). Din punct de vedere economic este explicabila aceasta relatie
rezulta si ( )
avand in vedere ca finantarea firmei nu se rezuma doar la utilizare surselor de autofinantare.

Solutionarea modelului

Rezolvarea acestei probleme presupune utilizarea instrumentarului de rezolvare a problemelor

de control optimal, care presupune maximizarea unei functionale integrale prin utilizarea conditiilor de
optim implicate de aplicarea pincipiului lui Pontreaghin. Totodata, pentru a lua in calcul si conditiile
exprimate sub forma inegalitatilor din programul de optimizare matematica, va trebui sa construim si
Lagrangianul problemei.
( ( )

Hamiltonianul problemei este redat de relatia

( ) {(

[ ( )

) [ ( ( ))

( )]]

( ) ( )

( )

( ) [( )

( )}

( )

( ))

( )

( )].

Lagrangianul problemei este

( ( )

( ) ( )

( )

( )

( )
[( )
[

( )

( )

( ) {(

( )

( )

( )

( ) )

[ ( )

) [ ( ( ))

( )]
( ) [ ( )
( )]
( )]
( ) ( )
( ) [

( )]]

( )}

( ) [ ( )
( )]

( )
( )

Conditiile de optim in cazul Hamiltonianului sunt:

( )
( )

( )

( )

( )

( )
(

( )

( )

( ) (

( )

) [

( ( ))

( )
( )

( )

Conditiile de maximizare a Lagrangianului sunt:

()
( )
()
( )
Deducem ca
[
( )]
,

( )
,
,j

( )

( )

]
( ) [ ( )
[ ( )
( )]
.

( )

,
, iar

( ) [
[(

( )

( )

( )

( )]
( )

( ) ( )
,
( )]
, unde

,
( )

( )
, si

Dupa stabilirea relatiilor intre variabilele umbra, vom determina profitul marginal:
( ( ))
( )

( )

[ ( ( ))

( )]

()
( )

( ( ))
( )

Dupa prelucrari, vom obtine traiectoriile ce definesc diagrama starilor variabilelor dinamice de
stare:
( )
traiectorii neadmisibile: ( )
;
traiectorii de baza admisibile:
( )
( )
( )
o traiectoria nr. 1:
, caz in care nu se platesc
dividende, iar nivelul ratei de indatorare este maxim; venitul marginal din
vanzari este mai mare decat costul marginal in cazul finantareii din imprumut
maxim si actiuni;

o
o

( )
( )
( )
traiectoria nr. 2:
, caz in care nu se platesc
dividende, se fac imprumuturi, dar nu la nivelul maxim de indatorare, in timp ce
capitalul nu inregistreaza cresteri; in prima faza, actiunile sunt scumpe, iar
creditele sunt ieftine; prin urmare, nu se vor plati dividende, iar imprumutul si
tot profitul se vor reinvesti; in cea de-a doua parte a traiectoriei actiunile se
ieftinesc, iar creditele se scumpesc, ceea ce conduce la decizia de acordarea de
dividende;
( )
( )
( )
traiectoria nr. 3:
, caz in care nu se platesc
dividende, iar finantarea se asigura din surse proprii; aceasta oportunitate
conduce la o crestere a capitalului de productie, si totodata o crestere a
actiunilor;
( )
( )
( )
traiectoria nr. 4:
, caz in care se platesc
dividende, nu se fac imprumuturi, intrucat actiunile sunt mai ieftine;
( )
( )
( )
traiectoria nr. 5:
, caz in care se platesc
dividende, se fac imprumuturi pana la rata maxima de indatorare, intrucat
actiunile sunt scumpe.

Rezumatul traiectorilor de baza

Traiectoriile finale se vor obtine din randul traiectoriilor admisibile, prin luarea in calcul si a
relatiilor determinate de conditiile de transversalitate:
( )

( ( ) )

( ( ) )

( ( ) )
{
( ), ( ( ) )
( )
( )
( ( ) )
unde ( ( ) )
,
( ) si ( )
( ) reprezinta variabilele de stare.
, iar ( )
Singurele traiectorii care satisfac conditiile de transversalitate sun:
traiectoria 4, pe care
traiectoria 5, pe care

(
(

Trasarea grafica a traiectorilor finale

)
)

;
.

( )

( )

a.

, cazul creditelor ieftine:

b.

, cazul actiunilor ieftine:

Interpretarea rezultatelor grafice

TR 1. Firma isi demareaza activitatea cu o valoare mica a actiunilor

( )

. In

ciuda creditelor scumpe, firma porneste activitatea cu mprumut maxim, datorita faptului ca venitul
marginal din vanzari este mai mare decat costul marginal al finantarii mixte (fiecare unitate de bun
capital achizitionat din imprumut va aduce un profit pozitiv) deci firma investeste la maxim din
imprumut si castig, rata de crestere a firmei fiind maxima.
TR 2. Cand ( ) a devenit egal cu
- sa accepte plata dividendelor;

, actionarii au trei posibilitati de impartire a castigurilor:

- sa le utilizeze pentru dezvoltare (ajungandu-se la un venit marginal mai mic decat costul
) , ceea ce este exclus;
marginal al imprumutului (
- sa utilizeze cstigurile pentru plata datoriilor catre banci (pentru amortizarea creditelor,
) pentru fiecare unitate de capital mprumutat.
economisind (
(
) , a treia varianta este cea mai economica; pana la momentul t2,3 firma
Deoarece
isi achita toate datoriile, finalizand perioada de consolidare.
TR 3. La sfarsitul TR 2, dupa faza de consolidare, venitul marginal al bunurilor capital este mai
mare decat costul marginal al bunurilor capital finantate prin actiuni; deci, pe traiectoria 3 investitia
neta se face din actiuni. Dupa ce si-a platit datoriile firma incepe o perioada de crestere pe traiectoria 3
prin autofinantare, pana cand ( )
, cand incepe traiectoria stationara, pe care se platesc
dividende.
TR 4. Venitul marginal al capitalului este egal cu costul marginal in cazul finantarii din actiuni,
ceea ce implica un nivel maxim al capitalului, si deci posibilitatea de a plati dividende.

Bibliografie
1. Shone R. (2002), Economic Dynamics. Phase diagrams amd their economic aplication,
second edition, Cambridge University Press;
2. Novales A., Fernandez E., Ruiz J. (2014), Economic Growth. Theory and Numerical
Solution Methods, second edition, Springer;
3. Gh. Gh. Ionescu, Cazan E., Negrescu A.L. (1999), Modelarea si optimizarea deciziilor
manageriale, editura Dacia;
4. Vintila G. (2004), Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica;
5. Simandan M. (2009), Folozofia Stintei Economice, editura Mirton;
6. Andrei A. Oprescu Gh., Marin D., Mitrut D., Roman M., Modele dinamice de conducere
optimala, curs digital disponibil online pe www.biblioteca-digitala.ase.ro.