REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT cu titlul:

PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND

INVESTIGAREA INFRACTIUNILOR DE LUARE SI DARE DE
MITA
elaborata de domnul GHERASIM ANDREI in vederea obtinerii titlului
stiintific de doctor in drept

Teza de doctorat elaborata de domnul

structurata intr-o conceptie unitara si intr-o
capitole cu mai multe sectiuni, reusind
problematicii pe care o ridica fenomenul
coruptiei.

GHERASIM ANDREI este

succesiune logica, in sapte
sa surprinda segmentele
infractional in domeniului

I. Astfel, in primul capitol autorul realizeaza o prezentare elaborata a

evolutiei incriminarii coruptiei, insistand asupra interpretarii juridice a
fenomenului ce surprinde coruptia ca un concept prioritar normativ referitor
la transgresiunea ilegala a normelor referitoare la indatoririle functionarului
public, agentilor economici sau persoanelor care efectueaza diferite
operatiuni financiare sau bancare.
Conotatiile sociologice sunt evidentiate tot in cadrul primului capitol
unde autorul descrie coruptia ca pe un fenomen ce include ansamblul
activitatilor ilicite si ilegitime realizate de diverse grupuri si organizatii
(publice si private) si de diversi indivizi cu functii de conducere sau care
exercita un rol public, in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale
sau a unui status social superior prin utilizarea unor forme de constrangere,
santaj, inselaciune, mituire si intimidare. Tot in acest context doctorandul
subliniaza complexitatea coruptiei ce nu inseamna doar luare si dare de mita
ci inglobeaza o intreaga retea (formala si informala) de indivizi, grupuri si
organizatii intre care exista relatii de complicitate, tainuire si acoperire
reciproca.
Trebuie mentionat ca un aspect important pentru intelegerea fenomenului
studiat in ansamblul sau il reprezinta si retrospectiva incriminarii faptelor de
coruptie incepand cu Legea celor XII Table care prevedea pedepsirea
judecatorului sau arbitrului culpabil de coruptie, legile Calpurnia, Cornelia,
Servilia, Acilia si Iulia repetundarum ce sanctionau drastic mituirea,

Ordonanta din Blois si cea din Moulins ce cuprindeau pedepse pentru

coruptie in Franta medievala pana la Codul penal francez din 1810 ce a
incriminat pentru prima data mituirea pasiva.
Problema legislatiei din Romania este abordata prin comparatie cu cea
din Franta, Italia, Spania si Germania, state cu experienta solida in
combaterea fenomenului coruptiei si debuteaza cu comentarii pertinente
privind diferentele referitoare la coruptie dintre continutul Codului penal
roman din 1865 si al celui francez din 1810. Analiza parcurge in continuare
noile reglementari privind darea de mita si luarea de mita in Codul penal din
1936 si modificarile ulterioare survenite prin intrarea in vigoare a Legii
258/1944 si a decretului nr.212 din 17 iunie 1960 si in final a urmatorului
Cod penal din 1969. Demersul acorda in aceasta parte a tezei o atentie
deosebita Legii 78 din 8 mai 2000 perceputa ca o reglementare cadru in
domeniul prevenirii, combaterii si sanctionarii faptelor de coruptie,
indiferent de natura si gravitatea acestora, de modalitatile si sectoarele in
care ele se savarsesc, sau de actul normative care le prevede.
II. Capitolele doi si trei reprezinta fundamentul de drept material al tezei
si prin prezentarea clara a elementelor constitutive ale celor doua infractiuni
autorul pregateste abordarea de specialitate din a doua parte.
III. Cel de-al patrulea capitol al tezei contine o introducere ampla in
elementele metodologice generale de investigare criminalistica in cazul
infractiunilor de dare si luare de mita. Dupa o evaluare comparata a
reglementarilor strict metodologice, autorul isi indreapta atentia asupra
principalelor probleme care fac obiectul probatiunii in cazul celor doua
infractiuni, precum: calitatea subiectului activ, activitatea ilicita si scopul
activitatii infractionale, existenta constrangerii de a da mita, existenta
denuntului formulat de persoana careia i s-au pretins bani ori alte foloase
necuvenite si anularea efectelor actelor incheiate. In acest capitol putem
remarca cu usurinta reflectarea influentelor sociologice si criminologice in
tema abordata, aspecte ce pregatesc abordarea de stricta specialitate din
partea a doua a tezei.
IV. Constatarea infractiunii flagrante constituie obiectul celui de-al
cincilea capitol si reprezinta elementul declansator propriu-zis in activitatea
de urmarire penala in cazul celor doua infractiuni studiate. Remarcam atentia
autorului pentru clarificarea aspectelor de drept procesual circumscrise temei
abordate si rigurozitatea cu care sunt examinate etapele tehnico-tactice

specifice realizarii flagrantului (alcatuirea echipei, pregatirea de capcane

criminalistice, stabilirea martorilor asistenti, supravegherea locului in care
va fi surprins faptuitorul etc).
V. In mod firesc, continuitatea anchetei este surprinsa in capitolul urmator
in cadrul caruia putem regasi elocvent prezentate regulile metodologice de
efectuare a altor acte de urmarire penala specifice investigarii infractiunilor
de luare si dare de mita. Doctorandul face referire in prima parte a sectiunii I
la valoarea probatorie a declaratiei, aducand in atentia noastra atat noile
reglementari privind drepturile celui audiat cat si apsectele psihologice de
care anchetatorul trebuie sa tina cont tocmai pentru a inlatura factori
obiectivi si subiectivi ce in mod natural pot distorsiona perceptia si denatura
valoarea declaratiei. Deosebit de valoroase sunt in acest context observatiile
autorului legate de regulile procedurale speciale de audiere precum si cele
privind particularitatile psihologice ale invinuitului sau inculpatului corelate
cu trasaturile de personalitate ale anchetatorului. Tot aici identificam generos
prezentate regulile referitoare la planificarea ascultarii, modul de
consemnare a declaratiilor si o binevenita individualizare a procedeelor de
ascultare in functie de natura faptelor de coruptie (luare si dare de mita).
Descrierea mijloacelor tehnice de detectare a comportamentului simulate
denota o preocupare remarcabila a doctorandului si pentru aspectele de
noutate specifice tehnicii criminalistice, indispensabile in cercetarea unor
astfel de infractiuni. Remarcam in aceste pasaje explicatiile complete oferite
privind indicatorii fiziologici ai conduitei simulate ce pot fi pusi in evidenta
cu ajutorul tehnicii poligraf.
Audierea partii vatamate sau a denuntatorului reprezinta o alta activitate
bine conturata in cadrul acestei sectiuni si parcurge atat ascultarea in faza
relatarii libere cat si in cea a interogatoriului, pregatind astfel caracterul
consensual al confruntarii ca metoda tactica criminalistica examinata in
continuarea capitolului.
Perchezitia, cu toate variantele sale de efectuare si dispunerea de
expertize judiciare si constatari tehnico-stiintifice sunt ultimele doua tipuri
de activitati de urmarire penala prezentate amplu in cadrul acestui capitol
atat de important pentru ansamblu demersului stiintific.

VI. Cel de-al saptelea capitol sporeste originalitatea intregului studiu si

contribuie in cea mai mare masura la individualizarea valorii stiintifice a

tezei prin prezentarea unor elemente de noutate privind prevenirea si

combaterea infractionalitatii in domeniul coruptiei.
Autorul remarca in debutul capitolului importanta demersului intreprins
de organizatiile nonguvernamentale, care in ultima perioada, au reusit sa
depaseasca frontierele nationale adaugand o noua dimensiune politicilor
traditionale si au ajutat omenirea sa gaseasca noi forme de abordare a
problemelor globale. In acest sens considera vitala implicarea societatii
civile in lupta impotriva coruptiei si asocierii acesteia cu alte doua elemente
de baza: guvernul si sectorul privat (comunitatea de afaceri). Deosebit de
actuala si corecta este conceptia confirmata si in lucrarea de fata conform
careia numai printr-o astfel de asociere se poate realiza controlul cel mai
eficient asupra intereselor private care ar putea interveni si manipula
anumite stucturi de reprezentare politica. Pledoaria pentru dinamica
implicare a societatii civile in zonele in care nu ajunge guvernul si unde
fortele economiei de piata nu realizeaza rezultatele dorite confirma pozitia
de mediere sociala afirmata si in cadrul primelor doua capitole. Rolul de
catalizator al echilibrului social pe care ar trebui sa-l exercite societatea
civila ar elimina inegalitatile sociale injuste produse de fortele de pe piata si
ar contribui, in opinia autorului, la instaurarea normelor etice si juridice.
O alta problema actuala este vizata in continuarea capitolului si se refera
la vointa politica in lupta impotriva coruptiei. Mentinand conceptia
comunitara, autorul remarca influenta benefica a comunitatii internationale
ce nu mai tolereaza folosirea in interes personal de catre elita politica a
resurselor destinate tarilor aflate in nevoie si sporirea exigentelor privind
responsabilitatea in administrarea fondurilor, concomitant cu o marire a
gradului de supraveghere in acelasi sens. Vointa politica este expusa notional
ca un concept ce se refera la intentia demonstrate si credibila a factorilor
politici (lideri alesi sau numiti) de a analiza cauzele sau efectele coruptiei in
mod sistematic.
In aceeasi nota originala analiza se ocupa in continuare de expunerea
tipurilor si nivelelor de coruptie (coruptie incidentala, coruptie sistematica si
coruptie sistemica) precum si a participantilor la actul de coruptie prezentati
clar intr-o schema relevanta. Rolul presei independente, al corpului electoral,
al finantelor publice si al sectorului privat reprezinta noi elemente ce
contribuie la reafirmarea ideii de viziune intersociala abordata de autor in
cadrul acestei teze.
Printre propunerile inspirate din aseasta ultima parte mai remarcam si
ideea aparitiei unei agentii anticoruptie ce ar trebui sa dispuna de un puternic
suport politic, resurse adecvate pentru a pune in practica misiunea sa,
independenta politica si de actiune pentru a investiga chiar si cele mai inalte

nivele ale guvernarii, acces la documente si posibilitatea interogarii

martorilor, un conducator de o integritate indubitabila. Pentru a contura cat
mai complet aceasta propunere sunt adaugate si cateva strategii bine
concepute ( de impunere, de prevenire) ce implica si crearea unor noi
institutii si participarea opiniei publice, revenind astfel la componenta
sociala ce guverneaza intregul studiu.

VII. Concluziile si bibliografia constituie finalul demersului stiintific

parcurs in aceasta teza si au rolul de a individualiza printr-o nota originala
intregul studiu, continand idei si opinii personale fundamentate pe notiunile
si informatiile examinate in cadrul lucrarii.