Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
h
p
unde h = 6.6251034 Js este constanta lui Planck iar p este impulsul acesteia.
Pentru contributia lui in fizica moderna,Louis de Broglie a primit premiul Nobel in anul 1929.
2
Confirmarea experimentala
Afirmatiile indraznete ale lui de Broglie si-au dobandit valoarea numai dupa validarea lor
experimentala.
In 1927 ,la laboratoarele Bell,Clinton Davisson si Lester Germer au descoperit difractia
electronilor ,dovedind astfel proprietatile ondulatorii ale particulelor .
Experimentul lor a constat in trimiterea unui fascicul de electroni accelerati sub o anumita tensiune
catre un cristal de nichel .Fasciculul ,reflectat prin difractie sub un anumit unghi este captat cu ajutorul
unui cilindru Faraday si carentul este masurat cu un galvanometru.
S-a constatat existenta unor maxime ale intensitatii fascicului de electroni in cateva directii bine
precizate.
Primul maxim s-a obtinut pentru un unghi = 50 si o tensiune de accelerare U=54.Aplicand
relatia de Broglie pentru aceste valori s-a obtinut o valoare a lungimii de unda asociate electronilor
egala cu =0.165 nm .
Daca se aplica conditia de difractie dupa Bragg,avand in vedere ca valoarea constantei retelei de
nichel este de 0,150 nm,pentru primul maxim de difractie se obtine =0.165nm.
Concordanta intre cele doua rezultate a fost o dovada a corectitudinii ipotezei lui de Broglie.
DIFRACTIA ELECTRONILOR
1. SCOPUL EXPERIMENTULUI
Scopul acestui experiment este de a determina distanta dintre planele cristalografice ale grafitului
folosind relatia dintre raza inelelor de difractie si lungimea de unda, determinate cu ajutorul conditiei
de difractie dupa Bragg si a relatiei de Broglie.
In
acord
cu
corpuscul,electronii
dualitatea
au
un
unda
comportament
h
p
p2
eU
2m
2meU
h
2meU
.Punand
conditia
de
maxim
de
n = 1, 2,
5
sin(2) 2sin
n = 1, 2,
r = n(2R/d),
n = 1, 2,
Montaj pe stanga
Montaj pe dreapta
Vernier
6 cabluri de legatura
3.2.
Dispozitivul experimental
7
1. Realizati dispozitivul experimental ca in Fig. 1.
2. Conectati tubul de difractie al electronilor ca in Fig. 2.
Fig. 2: Diagrama circuitului realizat pentru a conecta tubul de difractie la sursa de curent
Fig. 4: Diagrama schematica care arata cum este conectat tubul de difractie la sursa de tensiune
3.3. Masuri de siguranta
1. Acest dispozitiv foloseste curent relativ mare ,motiv pentru care trebuie luate mauri de siguranta .
2. Spotul stralucitor din centrul ecranului poate distruge stratul fluorescental tubului . De aceea se
recomanda reducerea intensitatii luminoase dupa fiecare citire .
3.4. Modul de lucru
1. Fixati tensiunea G1 la -50 V folosind cel de-al doilea buton al sursei.
2.
3. Cresteti incet tensiunea de la sursa de inalta tensiune pana cand pe ecranul fluorescent apar inelele
de difractie. Vizibilitatea inelelor de ordine superioare depinde de intensitatea luminii din laborator
si de tensiunile aplicate la G1 and G4. Figura de difractie ar trebui sa apara cand tensiunea
aplicata este de aproximativ 4 kV.
D1 Diametrul primului inel
D2 Diametrul celui de-al IIleadoilea inel of 2nd ring
D1
D2
h
2me eV
2R
si , respectiv
d1
2R
,unde R este raza tubului de sticla (6.5 cm) si di reprezinta distantele interplanare in crisyalul
d2
d grafit.
4. DATELE EXPERIMENTALE
1. Fig. 5 arata rezultatele experimentale :
10
11
2. Se poate observa ca s-au obtinut diferente fata de valorile reale (d1 = 164 pm in loc de 213 pm, d2 =
96 pm in loc de 123 pm).Aceste erori se datoreaza faptului ca masurarea diametrului inelelor este
dificila si nu foarte corecta .
3. Acest experiment implica doua importante concept in fizica moderna relatia de Broglie privind
lungimea de unda asociata unor particule in miscare si relatie de difractie dupa Bragg . Deci poate
fi folosit pentru:
- a demonstra valabilitatea ipotezei be Broglie privind caracterul ondulatoriu al microparticuleleor
aflate in miscare
-calculul constantelor unor retele cristaline.
APLICATII PRACTICE ALE DIFRACTIEI ELECTRONILOR
12